Upload
vannguyet
View
237
Download
9
Embed Size (px)
Citation preview
Rodica PLATON Cătălin PLATON
COD DE BUNE
PRACTICI ÎN
ACVACULTURĂ
(proiect)
Ianuarie 2012
Cod de bune practici în acvacultură
2
CUPRINS .................................................................................... Error! Bookmark not defined.
Capitolul 1. Obiectivele studiului, condiţiile, materialul şi metodologia cercetării ................... 3
1.1. Obiectivele studiului ...................................................................................................... 3
Capitolul 2. REZULTATE OBŢINUTE. Codul de bune practici în acvacultură ............................... 3
2.1. Responsabilitatea socială ................................................................................................ 4
2.1.1. Drepturi de proprietate şi respectarea legalităţii .......................................................... 4
2.1.2. Interacţiunea activităţii de acvacultură cu comunitatea locală ...................................... 4
2.1.3. Securitatea muncii şi relaţii de muncă .......................................................................... 5
2.2.Responsabilitate privind protecţia mediului ..................................................................... 5
2.2.1. Protecţia ecosistemelor, a biodiversităţii şi ocrotirea naturii ........................................ 5
2.2.2 Managementul efluenţilor ............................................................................................ 6
2.2.3 Utilizarea eficientă şi sustenabilă a nutrienţilor .......................................................... 10
2.2.4.Controlul organismelor modificate genetic şi al evadărilor speciilor alohtone .............. 11
2.2.5. Depozitarea şi manipularea materialelor auxiliare ...................................................... 11
2.2.6. Managementul deşeurilor şi al apelor uzate ............................................................... 12
2.3. Responsabilitatea privind sănătatea şi bunăstarea animală ........................................... 13
2.3.1 Bunăstare animală ...................................................................................................... 13
2.4. Responsabilitatea privind siguranţa alimentară ............................................................. 13
2.4.1. Siguranţă alimentară ................................................................................................. 13
2.4.2. Recoltarea, condiţionarea şi transportul peştelui ....................................................... 15
Capitolul 3. Obţinerea certificării ......................................................................................... 16
3.1. Evaluarea ..................................................................................................................... 16
3.2. Cuantificarea managementului operaţional ............................................................... 18
Concluzii şi recomandări ...................................................................................................... 22
Bibliografie ......................................................................................................................... 23
Cod de bune practici în acvacultură
3
CAPITOLUL 1. OBIECTIVELE STUDIULUI, CONDIŢIILE,
MATERIALUL ŞI METODOLOGIA CERCETĂRII
1.1. Obiectivele studiului
Obiectivul principal al acestei lucrări îl constituie elaborarea unui sistem de
certificare a activităţii de acvacultură din România, prin abordarea unitară a practicilor
specifice sectorului, bazat pe un “Cod de Bune Practici în Acvacultură” (CBPA), care să
diferenţieze din punct de vedere al valorilor (de mediu, sociale, sanitare-veterinare, de
siguranţă alimentară) produsele celor care aderă la acesta. Codul se poate aplica, fie
voluntar, fie poate constitui o bază legală minimală pentru desfăşurarea activităţii de
acvacultură în România.
„Codul de Bune Practici in Acvacultură” îşi propune:
- transferul către consumatori a întregului set de valori pe care îl conţine produsul
final;
- crearea unui cadru tehnologic şi administrativ care să racordeze activităţile
economice la valorile sociale;
- furnizarea încrederii în conformitate;
- scăderea presiunii exercitate de grupurile de interese;
- asigurarea competitivităţii;
- promovarea imaginii – prin utilizarea unei sigle.
Certificarea activităţii din fermele de acvacultură prin adoptarea unu i „Cod de
Bune Practici in Acvacultură” este aplicabilă tuturor celor care se au ca obiect de activitate
creşterea sau cultivarea de vieţuitoare acvatice cu tehnici destinate măririi peste
capacitatea naturală a mediului , a producţiei de organisme acvatice , acestea fiind
proprietatea unei persoane fizice sau juridice.
CAPITOLUL 2. PROIECT PENTRU UN COD DE BUNE PRACTICI ÎN
ACVACULTURĂ
Lucrarea de faţă propune elaborarea unui sistem de certificare bazat pe un cod de
bune practici în acvacultură, pe care fermierii, membri ai ANPP „ROMFISH” îl pot aplica
în mod voluntar.„Codul de bune practici” recomandă cele mai utile soluţii, practici, metode
şi măsuri care sunt posibil de aplicat de către fermier, astfel încât să obţină producţii viabile
economic, în deplin consens cu reglementările specifice din domeniu şi mai ales în
condiţiile asumării responsabilităţilor faţă de societate.
Recomandările sunt structurate în patru domenii de responsabilitate, fiecare
având un set de criterii obligatorii de auditare şi o serie de elemente de evaluare anuală. De
asemenea, prin acest Cod se pun la dispoziţia utilizatorilor elemente de analiză ş tiinţifică a
impactului activităţii asupra mediului şi asupra eficienţei economice.
Costurile generate de aplicarea acestui Cod sunt legate în general de costurile
obişnuite pe care le are orice activitate economică. Apariţia cheltuielilor suplimentare
generate de un număr mai mare de analize chimice sau de activitatea propiu-zisă de audit nu
vor genera un impact semnificativ asupra costului final pe unitatea de produs, în principal
datorită puterii mari de negociere a formelor asociative. Pe de altă parte condiţionalităţile
Cod de bune practici în acvacultură
4
investiţionale generate de aplicarea acestui Cod pot fi realizate prin utilizarea resurselor
financiare publice, prin intermediul Fondului European pentru Sectorul Pescăresc.
Acest Cod va fi în permanenţa actualizat sau revizuit, în conformitate cu ce le mai
noi recomandări în domeniu.
2.1. Responsabilitatea socială
2.1.1. Drepturi de proprietate şi respectarea legalităţii
Ca orice activitate economică, şi activitatea de acvacultură trebuie să respecte
reglementările naţionale în vigoare şi să demonstreze dreptul legal privind deţinerea
terenului, a construcţiilor şi instalaţiilor hidrotehnice, dreptul de folosinţă a apei etc.
Astfel, deţinerea terenului şi a construcţiilor (inclusiv a celor hidrotehnice) se
demonstrează prin act de proprietate, prin contract de concesiune, închiriere, comodat,
asociere în participaţiune etc.
Dreptul de folosinţă a apelor de suprafaţă se stabileşte de către autorizaţia de
gospodărire a apelor; acest drept include şi evacuarea de ape uzate în receptorii naturali.
Respectarea acestui criteriu de către fermier presupune şi funcţionarea legală, cu
autorizaţii valabile şi numai în condiţiile stabilite, din punct de vedere sanitar -veterinar, al
protecţiei mediului şi de apărare împotriva incendiilor. De asemenea, activitatea de
acvacultură se poate practica numai de către fermele ce posedă o licenţă pentru această
activitate şi sunt înscrise în „Registrul unităţilor de acvacultură”.
2.1.2. Interacţiunea activităţii de acvacultură cu comunitatea locală
Fermele de acvacultură sunt localizate în majoritatea cazurilor în zone rurale.
Din acest motiv există o anume dependenţă istorică a comunităţii de resursele naturale.
Parte a acestei comunităţi relaţionează în mod direct sau indirect cu activitatea din fermă,
fie prin faptul că sunt salariaţi ai fermei, furnizori de servicii sau produse, fie că
beneficiază de o relaţie comercială în care fermierul furnizează produse activităţilor
economice locale (magazine specializate, restaurante, cantine etc.).
În general, fermele piscicole sunt amplasate pe terenuri proprietate privată (a
persoanei sau a statului), lucru care poate genera anumite piedici pentru unii locuitori ai
zonei (restricţionarea pescuitului, a vânătorii, a activităţilor recreative, a acti vităţilor
agricole etc.). Din aceste motive, femierul trebuie să aibă o atitudine cooperantă cu factorii
decizionali locali (administraţie publică, poliţie etc.).Aceeaşi atitudine se recomandă a se
aborda şi cu gestionarii fondurilor de vânătoare, sau custozii ariilor naturale pr otejate,
care se suprapun teritorial peste ferma piscicolă.
Important este şi aspectul referitor la folosinţa resursei de apă, care trebuie să se
facă fără a prejudicia sau restricţiona în nici un fel celelalte folosinţe (irigaţii, locuri de
adăpare pentru şeptel, sursă de apă potabilă etc), cu respectarea prevederilor legale prin
care satisfacerea cerinţelor de apă ale populaţiei este prioritară, în raport cu alte interese.
Construcţiile aferente fermei trebuie să se încadreze în peisajul arhitectural al z onei.
Fermierul trebuie să se preocupe permanent ca activitatea pe care o desfăşoară,
să nu genereze nici un fel de disconfort locuitorilor din zonă (mirosuri neplăcute, zgomot).
De exemplu, aplicarea fertilizanţilor organici va ţine cont de zilele de să rbătoare, de
direcţia vântului, traseul de transport va evita zonele locuite, utilajele vor fi reglate astfel
încât să se încadreze în limitele de zgomot maxim admise.
Pentru verificarea acestui criteriu, evaluatorul/auditorul va verifica starea tehnică
a echipamentelor utilizate, aspectul construcţiilor, digurilor şi drumurilor de acces şi va
intervieva o serie de locuitori sau autorităţi din comunitate.
Cod de bune practici în acvacultură
5
2.1.3. Securitatea muncii şi relaţii de muncă
Pericolele asociate cu munca într-o fermă piscicolă sunt adesea amplificate de
nivelul redus al pregătirii personalului şi de sezonalitatea anumitor activităţi.
Condiţiile minime pe care o fermă de acvacultură trebuie să le respecte, din
această perspectivă, pentru a fi certificată, ţin de respectarea cadrulu i legal privind
angajarea şi salarizarea personalului, asigurarea unui mediu de lucru sigur, asigurarea
condiţiilor de locuit (în perioadele de campanii de pescuit). Acestea se referă la:
- asigurarea la fiecare loc de muncă a instructajului privind securitatea muncii;
- asigurarea echipamentului de lucru sau de protecţie de calitate;
- instruirea corespunzătore în vederea manipulării unor substanţe chimice (de exemplu
azotatul de amoniu);
- existenţa unui plan de acţiune pentru asigurarea asistenţei medicale în c az de de
accidente;
- amplasarea corectă a echipamentelor electrice (pompe, aeratoare);
- echipamentele şi utilajele trebuie să aibă toate dispozitivele de protecţie cu care au
fost prevazute constructiv, în bună stare;
- asigurarea condiţiilor de igienă, ventilaţie şi iluminat a spaţiilor de lucru şi a zonelor
de locuit;
- asigurarea mijloacelor şi metodelor de dezinfecţie dacă situaţia o impune;
- asigurarea unui sistem de instruire continuă a personalului;
- în situaţia în care li se asigură angajaţilor posibilitatea de a lua masa, acest lucru
trebuie făcut într-o manieră responsabilă, în condiţii de igienă şi siguranţă
alimentară, cu asigurarea spaţiilor de păstrare, preparare a hranei precum şi de
eliminare a reziduurilor.
În timpul inspecţiei în teren, evaluatorul trebuie să intervieveze aleator o parte dintre
angajaţi pentru a verifica respectarea legislaţiei privind angajarea, retribuirea şi siguranţa
muncii precum şi a altor condiţii de muncă.
2.2.Responsabilitate privind protecţia mediului
2.2.1. Protecţia ecosistemelor, a biodiversităţii şi ocrotirea naturii
Fermele de acvacultură constituie un catalizator al biodiversităţii şi al existenţei
zonelor umede. Rolul acestora este complex şi constă în: asigurarea microclimatului în
zonă, a rezervei de apă pentru perioadele secetoase, atenuarea viiturilor, asigurea hranei
pentru unele specii de păsari sau a altor animale, locuri de recreere şi agrement, locuri
propice pentru diverse activităţi educative (Zaharia C., 2006),
Pentru punerea în evidenţă a acestor valori ale patrimoniului natural, multe din
zonele unde sunt amplasate fermele piscicole au fost desemnate ca Sit -uri „Natura 2000”.
În vederea obţinerii certificării , fermierul trebuie să aibă în vedere o serie de
măsuri pentru protecţia ecosistemelor, a biodiversităţii şi pentru ocrotirea naturii , care în
funcţie de faza generatoare de impact asupra ecosistemelor se pot clasifica astfel:
Pentru producţie (reproducere/populare, creştere, pescuit):
- monitorizarea ecosistemului acvatic prin analize biologice sezoniere;
- monitorizarea evoluţiei biomasei planctonice;
- stabilirea formulei de populare şi a adaosului de nutrienţi în funcţie de acestea;
Cod de bune practici în acvacultură
6
- respectarea planurilor de management, în cazul în care ferma se află într-o arie
protejată;
- protejarea păsărilor ihtiofage, a locurilor de cuibărit şi de hrănire;
- întreţinerea albiei şi a malurilor corpurilor de apă din componenţa fermei;
- eliminarea vegetaţiei arbustiere , înainte de ridicarea nivelului apei;
- monitorizarea calităţii apelor şi a sedimentelor;
- evaluarea nivelului trofic al apelor în funcţie de valorile parametrilor fosfor (Ptotal)
şi azot (Ntotal), transparenţă;
- stabilirea indicelui trofic planctonic ca măsură a eutrofizării;
- monitorizarea vegetaţiei acvatice: densitate, biomasă, componenţă şi îndepărtarea
vegetatiei în exces;
- respectarea densităţii optime a materialului piscicol , astfel încât să nu fie afectată
calitatea apei;
- utilizarea metodelor neletale pentru îndepărtarea dăunătorilor şi prădătorilor.
Pentru inundare:
- rezervarea în albia cursului de apă, aval de captări, a debitelor de servitute şi de
garanţie ecologică;
- urmărirea, în perioada de viitură, a volumelor de apă, starea construcţiilor şi a
instalaţiilor hidrotehnice;
- exploatarea corespunzătoare, în caz de viitură sau avertizare meteo-hidrologică.
Pentru golire:
- asigurarea nivelului apelor freatice în zonele situate în aval de captările de apă;
- monitorizarea evacuărilor (debite maxime admise, calitatea apelor, asigurarea
scurgerilor şi preluării de către emisar);
- reţinerea plutitorilor din apa evacuată;
- controlul calităţii apei înainte de golire şi diluţia cu apă de alimentare în funcţie de
caz;
- anunţarea celor interesaţi de planificarea golirii;
- stabilirea debitului evacuat, în funcţie de debitul emisarului, în vederea încadrării în
normativul de calitate;
- măsuri de reducere a procentului de golire în anii secetoşi.
2.2.2 Managementul efluenţilor
Apa reprezintă o resursă naturală regenerabilă, vulnerabilă şi limitată, element
indispensabil pentru viaţa acvatică, factor determinant în menţine rea echilibrului ecologic.
Calitatea apei piscicole constituie factor de interes , atât pentru fermier cât şi
pentru protecţia mediului. Din acest motiv, monitorizarea efluenţilor proveniţi dintr -o fermă
de acvacultură constituie o preocupare esenţială a certificării.
În analiza acestui criteriu se vor lua în calcul un set de parametri fizico -chimici
monitorizaţi adecvaţi (Tredoux G. şi al., 2004), pe o perioadă de patru ani.
Datorită faptului că doar o parte dintre nutrienţii utilizaţi intr -o fermă de
acvacultură se transformă în spor de creştere, trebuie asigurată monitorizarea periodică a
parametrilor descrişi mai jos în vederea gestionării corecte a efluenţilor care părăsesc
sistemul de cultură.
Efluenţii fermelor piscicole, mai ales în perioadele de goli re şi/sau recoltare pot
conţine concentraţii de azot total (Nt), fosfor solubil (Ps), solide totale în suspensie (Ss),
subtanţe organice (CBO5) mai mari decât receptorul (Amirkolaie A.K., 2008). Aceste
substanţe pot contribui la creşterea gradului de de eutrofizare al receptorului.
Cod de bune practici în acvacultură
7
Efluenţii cu o concentraţie ridicată a consumului biochimic de oxigen sau a solidelor totale
în suspensie (Ss) pot afecta negativ viaţa acvatică din receptor (Alobaidy A.H.M. şi al.,
2010).
Acest criteriu este utilizat pentru evidenţierea eficienţei managementului apelor
evacuate. De asemenea, acest criteriu se utilizează pentru a determina dacă efluenţii din
acvacultură nu au o calitate inferioară , comparativ cu efluenţii altor surse punctuale.
În vederea verificării acestui criteriu, evaluatorul va colecta probe de apă.
Colectarea probelor se va realiza conform standardelor în vigoare , în ceea ce priveşte locul,
perioada din zi, precum şi numărul de probe pe staţie de recoltare. Iniţial, pentru obţinerea
valorii medii lunare, pentru fiecare parametru măsurat lunar sunt necesare cel puţin 10
valori/lună, iar pentru obţinerea valorii medii trimestriale , pentru parametrii măsuraţi
trimestrial, sunt necesare 9 valori/trimestru, în decursul unui interval de 12 luni.
Valorile medii obţinute pentru fiecare parametru analizat se înregistrează
(Tabelul 2.1) notându-se cu C (conform) sau N (neconform).
.
Tabelul 2. 1
Fişă de monitorizare a efluentului
(prelucrare după Best Aquaculture Practices)
Parametrul CBO5 Nt Pt Ss
Frecvenţa trimestrial lunar lunar trimestrial
Luni
calendaristice
Valoare C/N Valoare C/N Valoare C/N Valoare C/N
Ianuarie
Februarie
Martie
Aprilie
Mai
Iunie
Iulie
August
Septembrie
Octombrie
Noiembrie
Decembrie
În primul an, se admit patru valori neconforme pentru ambii parametri lunari şi
două pentru ambii parametri trimestriali. În al doilea an, se admit două valori neconforme
pentru ambii parametri lunari şi una pentru ambii parametri trimestriali. În al treilea an, se
admit două valori neconforme pentru toţi parametri, iar în al patrulea an o singură valoare
neconformă. După patru ani de masurători se acceptă un singur caz de neconformare în 24
luni. În cazul apariţiei unei valori neconforme, fermierul are termen de remediere o
perioadă de 90 zile.
După primul an de evaluare se înregistrează o serie de valori şi se calculează
anumiţi indicatori (Simões F.d.S. şi al., 2008) şi parametri (McFarlanel R.C., 1984) care
reflectă eficienţa activităţii (Tabelul 2.2).
Cod de bune practici în acvacultură
8
Tabelul 2. 2
Fişa de monitorizare a activităţii
Nr.
crt.
Anul
Parametrul
Simbol UM 0 1 2 3
1 Suprafaţa bazinelor S [ha]
2 Volum de apă anual Va [mc]
3 Cantitate de furaje anuală F [kg]
4 Plancton total anual Pt [kg]
5 Cantitate de îngraşăminte
chimice
ICh [kg]
6 Cantitate de îngraşăminte
organice
ICo [kg]
7 Cantitate de peşte populat CPP [kg]
8 Cantitate de peşte recoltat CPR [kg]
9 Consum de energie anual CEn [kw]
10 Coeficient de conversie al
hranei
FCR [kg/kg]
11 Concentraţia medie anuală
a azotului total
Nt [g/mc]x10-3
12 Concentraţia medie anuală
a fosforului solubil
Pt [g/mc]x10-3
13 Concentraţia medie anuală
a CBO5
CBO5 [g/mc]x10-3
14 Concentraţia medie anuală
de solide în suspensie
Ss [g/mc]x10-3
15 Încărcarea efluentului în
azot total Nt*
EFNt [kg]
16 Încărcarea efluentului în
fosfor solubil Ps*
EFPs [kg]
17 Încărcarea efluentului în
CBO5*
EFCBO5 [kg]
18 Încărcarea efluentului în
Ss*
EFSs [kg]
19 Indice energetic* IE [kw/kg]
20 Indice utilizare apă* IUA [m3/kg]
21 Indice specific de încarcare
în Nt*
ISINt [kg/kg]
Cod de bune practici în acvacultură
9
22 Indice specific de încarcare
în Ps*
ISIPs [kg/kg]
23 Indice specific de încarcare
în CBO5*
ISICBO5 [kg/kg]
24 Indice specific de încarcare
în Ss*
ISISs [kg/kg]
25 Producţie medie* Pm [kg/ha]
*formule de calcul
Formulele de calcul pentru indicatorii marcaţi în tabel (Boyd C.E. şi al., 1994):
Încărcarea efluentului în azot total, EF (Nt) ,se calculează după formula:
EF(Nt)=Va x Nt, [kg]
unde,
Va= volumul anual de apă utilizat, în[m3]
Nt= concentraţia medie anuală a azotului total , în [g/m3]x10
-3
Încărcarea efluentului în fosfor solubil , EF (Ps) ,se calculează după formula:
EF(Ps)=Va x Ps, [kg]
unde,
Va= volumul anual de apă utilizat, în [m3]
Ps= concentraţia medie anuală a fosforului solubil, în [g/m3]x10
-3
Încărcarea efluentului în CBO5, EF (CBO5) ,se calculează după formula:
EF(CBO5)=Va x CBO5 , [kg]
unde,
Va= volumul anual de apa utilizat, în [m3]
CBO5= concentraţia medie anuala a CBO5, în [g/m3]x10
-3
Încărcarea efluentului în solide totale în suspensie , EF (Ss) ,se calculează după formula:
EF(Ss)=Va x Ss, [kg]
unde,
Va= volumul anual de apa utilizat, în [m3]
Ss= concentraţia medie anuala a solidelor totale în suspensie, în [g/m3]x10
-3
Indicele energetic, IE, se calculează după formula:
IE=CEn/CPR, [kW/kg]
unde,
CEn= consumul total de energie electrică, în [kW]
CPR= cantitatea de peşte recoltată, în [kg]
Indicele de utilizare a apei, IUA, se calculează după formula:
IUA= Va/CPR, [m3/kg]
unde,
Va= volumul anual de apa utilizat, în [m3]
CPR= cantitatea de peşte recoltată, în [kg]
Indice specific de încarcare în Nt, ISI (Nt ) , se calculează după formula:
ISI(Nt)=IUA x Nt [kg/kg] unde,
IUA= indicele de utilizare a apei, în [m3/kg]
Nt= concentraţia medie anuală a azotului total, în [g/m3]x10
-3
Indice specific de încarcare în Ps, ISI(Ps) , se calculează după formula:
ISI(Ps)=IUA x Ps [kg/kg] unde,
IUA= indicele de utilizare a apei, în [m3/kg ]
Ps= concentraţia medie anuală a fosforului solubil, în [g/m3]x10
-3
Cod de bune practici în acvacultură
10
Indice specific de încarcare în CBO5, ISI(CBO5), se calculează după formula:
ISI(CBO5)=IUA x CBO5 [kg/kg] unde,
IUA= indicele de utilizare a apei, în [m3/kg ]
CBO5= concentraţia medie anuala a CBO5, în [g/m3]x10
-3
Indice specific de încarcare în Ss, ISI (Ss) se calculează după formula:
ISI(Ss)=IUA x Ss [kg/kg] unde,
IUA= indicele de utilizare a apei, în [m3/kg ]
Ss= concentraţia medie anuala a solidelor totale în suspensie, în [g/m3]x10
-3
Producţie medie Pm se calculează după formula:
Pm= CPR/S [kg/ha] unde,
CPR= cantitatea de peşte recoltată, în [kg]
S=suprafaţa bazinulu, în [ha]
Una dintre soluţiile de reducere a încărcării în poluanţi este creşterea volumului
de apă utilizat. Din acest motiv valoarea indicelui de utilizare a apei confirmă sau nu dacă
respectarea criteriilor de calitate a apei s-a realizat prin creşterea volumului de apă
tranzitat.
În consecinţă, verificarea încărcarii cu nutrienţi, poluanţi, substanţe organice
precum şi determinarea indicelui de utilizare a apei pot fi instrumente utile fermierului care
poate lua măsuri de reducere a acestor încărcări sau indici, altele decât cele de creştere a
debitului de apă tranzitat. Acestea se referă în principal la următorele aspecte:
- utilizarea unor formule de populare adecvate;
- utilizarea unor densităţi de populare rezonabile;
- utilizarea unor raţii furajere optimizate pentru a asigura consumul în totalitate şi
conversia acestora la indici cât mai apropiaţi de capacităţile fiziologice ale speciei;
- utilizarea unor echipamente care să crească concentraţia oxigenului dizolvat în apă;
- utilizarea substanţelor care să reducă acidifierea solului.
Pentru utilizarea eficientă a resurselor de apă se pot lua următoarele măsuri
(Sindilariu P. D., 2009):
- recoltarea fără golirea bazinului;
- amenajarea unui bazin de decantare înainte de evacuarea apei din fermă;
- amplasarea în zona de evacuare a unor filtre sau planuri înclinate cu rol de creştere a
suprafeţei de aerare a efluentului;
- utilizarea apei evacuate pentru irigarea culturilor agricole.
2.2.3 Utilizarea eficientă şi sustenabilă a nutrienţilor
Fermele de acvacultură utilizează furaje bogate în proteină. Una dintre cele mai
utilizate surse de proteină o constituie făina de peşte care, deşi este o resursă regenerabilă,
în ultima perioadă se confruntă cu restricţionarea severă a sursei de producţie şi anume
peştele oceanic şi marin mărunt, fără valoare economică.
Astfel, important pentru certificarea unei ferme piscicole este urmărirea
eficienţei utilizării furajelor bazate pe făină de peşte sau înlocuirea acestei surse cu proteină
vegetală (floarea soarelui, soia, mazăre) sau chiar făină şi ulei din subprodusele rezultate
din prelucrarea peştelui.
Nu în ultimul rând, hrana pentru animalele exploatate prin acvacultură trebuie să
satisfacă nevoile nutriţionale ale acestora şi să respecte cerinţa sanitară stabilită de
Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 mai
Cod de bune practici în acvacultură
11
2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul şi eradicarea anumitor
forme transmisibile de encefalopatie spongiformă, care prevede să nu se folosească ca hrană
pentru o anumită specie de animale alimente provenind de la aceeaşi specie.
Urmărirea coeficienţilor de conversie a hranei are efecte şi asupra calităţii apei
prin diminuarea cantităţii de furaj neconsumat şi a cantit ăţii de produşi de excreţie (Oprea
L. şi al., 2000).
Majoritatea fermelor piscicole din România utilizează drept sursă de hrană pentru
peşti furajele pe bază de cereale (grâu, porumb, orz, şrot de floarea soarelui sau soia, orez)
în amestecuri măcinate şi umezite. Pentru furajarea puietului se u tilizează în special furaje
granulate sau extrudate pe bază de făină de mazăre, făină de peşte sau soia.
Pentru această etapa este necesară calcularea coeficientului de conversie hranei
(FCR) după formula:
FCR=(F+Pt)/CPR,
unde,
F = cantitatea de furaj anuală, în kg
Pt= cantitatea medie de plancton anuală, în kg
CPR= cantitatea de peşte recoltată, în kg
2.2.4.Controlul organismelor modificate genetic şi al evadărilor speciilor
alohtone
Acest criteriu stabileşte modalitatea de gestionare a acestor tipuri de organisme.
Legislaţia de specialitate defineşte organismele modificate genetic ca fiind organisme vii
al căror material genetic a fost modificat într-un mod diferit de cel natural, altfel decât prin
încrucişare şi/sau recombinare naturală, iar speci ile alohtone ca speciile
introduse/răspândite, accidental sau intenţionat, din altă regiune geografică, ca urmare
directă sau indirectă a activităţii umane, lipsind în mod natural dintr -o anumită regiune, cu
o evoluţie istorică cunoscută într-o arie de răspândire naturală, alta decât zona de interes,
care pot fi în competiţie, pot domina, pot avea un impact negativ asupra speciilor native,
putând chiar să le înlocuiască.
Restricţiile privind organismele modificate genetic se referă la interzicerea
utilizării lor în ariile naturale protejate, respectiv în fermele care sunt incluse în aceste
areale.
Evadarea speciilor alohtone poate duce la hibridarea cu rase/liniile locale şi la
afectarea bazei genetice din avalul fermelor şi la apariţia unor noi concurenţi la hrană.
Speciile, rasele şi liniile alohtone care nu au condiţii de reproducere naturală în regiunea
climatică în care este amplasată fema nu constituie o problemă în caz de evadare (Volpe
J.P. şi al., 2010).
Organismele care au suferit inversiune sexuală şi descendenţa acestora, precum
şi organismele create prin hibridare sau poliploidie nu sunt modificate genetic. Deşi în
unele ţări ale lumii scoicarul şi sângerul au fost clasificate ca specii alohtone dăunătoare,
prezenţa speciilor din complexul asiatic în mediul natural nu a fost încă dovedită ca
dăunătoare în România.
În fermele certificate în care există specii alohtone sau modificate genetic,
trebuie luate măsuri pentru evitarea evadărilor precum şi pentru asigurarea trasabilităţii
stocurilor. Evitarea evadărilor se face prin montarea sitelor atât la alimentare cât şi la
evacuare, cu dimensiunea ochiului suficient de mică pentru a putea reţine larvele şi puietul.
Se pot folosi şi filtre cu pietriş şi nisip.
2.2.5. Depozitarea şi manipularea materialelor auxiliare
Cod de bune practici în acvacultură
12
Într-o fermă piscicolă se folosesc cantităţi considerabile de carburanţi, uleiuri,
îngrăşăminte, fitosanitare, furaje, detergenţi, dezinfectanţi etc.
Pericolele generate de prezenţa acestor substanţe trebuie luate în calcul pentru
evitarea accidentelor majore, afectarea sănătăţii şi securităţii angajaţilor şi poluarea
mediului înconjurător (Axinte S., 2003).
Măsurile stabilite pentru îndeplinirea cerinţelor acestui criteriu se referă la:
- semnalizarea cu inscripţii de avertizare a uşilor de acces în zonele de depozitare ;
- accesul restricţionat (uşi închise, ferestre asigurate cu gratii);
- impermeabilizarea suprafeţelor de depozitare prin betonare, tratare cu răşini
epoxidice etc.;
- depozitarea în condiţii optime de climatizare şi ventilaţie;
- dotarea depozitului cu sisteme de prevenire şi stingere a incendiilor ;
- dotarea cu sisteme antiefracţie şi asigurarea permanentă a pazei ;
- manipularea produselor numai de către persoane instruite ;
- efectuarea transportului numai cu mijloace de transport autorizate pentru transport
mărfuri periculoase cu respectarea prevederilor Regulamentului privind transportul
international feroviar al marfurilor periculoase (RID) şi a prevederilor Acordului
European referitor la transportul rutier internaţional al măr furilor periculoase
(ADR) ;
- manipularea produselor periculoase numai ambalate şi etichetate corespunzator cu
inscriptii de identificare, avertizare, prescripţii de siguranţă şi folosire ;
- predarea ambalajelor goale la agenţi economici autorizaţi în vederea incinerării în
incineratoare autorizate.
Pentru situaţii accidentale se vor lua măsurile prevăzute în fişele cu date de
securitate ale fiecărui produs :
- pentru scurgeri reduse se va interveni cu material absorbant ca de exemplu: nisip,
diatomit, pământ, silicagel, kiselgur etc. ;
- pentru scurgeri importante se va interveni mecanic (prin absorbţie) şi se va colecta
lichidul în recipiente închise ;
- produsele solide se vor colectate în containere închise ;
- eliminarea prin operatori autorizaţi a materialelor utilizate la decontaminare.
2.2.6. Managementul deşeurilor şi al apelor uzate
Conformarea cu acest criteriu are în vedere un management responsabil în ceea
ce priveşte deşeurile generate de o fermă de acvacultură.
Categoriile de deşeuri posibil a fi generate dintr-o astfel de activitate precum şi codificarea
lor conform Catalogului European al Deseurilor este redată în tabelul 2.3.
Tabelul 2. 3
Categorii de deşeuri generate de o fermă de acvacultură
Nr.crt. Denumire deşeu Cod deşeu
1. deşeuri municipale amestecate (menajere) 20 03 01
2. deşeuri de ţesuturi animale (mortalităţi) 02 01 02
3. anvelope scoase din uz 16 01 03
4. vehicule scoase din uz 16 01 04*
5. filtre de ulei 16 01 07*
6. metale feroase 16 01 17
7. metale neferoase 16 01 18
Cod de bune practici în acvacultură
13
8. materiale plastice 16 01 19
9. baterii cu conţinut de mercur 16 06 03*
10. ambalaje amestecate 15 01 06
11. ambalaje contaminate cu substanţe periculoase 15 01 10*
12. uleiuri sintetice de motor, de transmisie şi de ungere 13 02 06*
*deşeuri periculoase
Pentru valorificarea, respectiv eliminarea din mediu a acestor deşeuri sunt
necesare contracte cu operatori economici autorizaţi precum şi documente comerciale
(facturi, chitanţe, avize de expediţie) care dovedesc că aceste contracte sunt operaţionale.
Apele uzate fecaloid-menajere provenite de la sediul administrativ, spaţii de
locuit sau cantină sunt dirijate printr-o reţea interioară de canalizare către una din
instalaţiile de evacuare acceptate: fosă septică cu injectare în subteran, microstaţie de
epurare sau bazin vidanjabil.
2.3. Responsabilitatea privind sănătatea şi bunăstarea animală
2.3.1 Bunăstare animală
Pentru îndeplinirea acestui criteriu fermierii trebuie să demonstreze că tehnologia
aplicată ţine cont de asigurarea bunăstării efectivelor piscicole. Bunăstarea efectivelor
piscicole vizează limitarea factorilor stresanţi care pot conduce la scăderea consumului de
furaje sau la scăderea imunităţii (Bogatu D. şi al., 2008).
Aspectele relevante pentru acest criteriu se referă la :
- menţinerea calităţii apei ca mediu de viaţă al peştilor;
- asigurarea furajării ritmice şi cu furaje adecvate speciei şi vârstei, precum şi de bună
calitate;
- recoltarea se va face prin evitarea menţinerii , pe durate mari de timp, a unor cantităţi
mari de peşte în ape puţin adânci, în gropi sau în canale de pescuit;
- aplicarea de tratamente veterinare numai după indicaţii de specialitate;
- îndepărtarea zilnică din bazine a peştilor morţi;
- verificarea, de două ori pe zi, a bazinelor de creştere, în vederea constatării
eventualelor modificări în calitatea apei sau în comportamentul peştilor;
- orice creştere a densităţii de populare va fi însoţită de o aerare suplimentară.
2.4. Responsabilitatea privind siguranţa alimentară
2.4.1. Siguranţă alimentară
Certificarea pe acest criteriu presupune utilizarea substanţelor medicamentoase
doar după o diagnosticare precisă şi numai în conformitate cu prescripţiile şi în condiţiile
specificate pe etichetă.
Nu se admite utilizarea aditivilor furajeri interzişi de directivele europene
(tetracicline, peniciline şi cefalosporine, aminoglucozide, macrolide, sulfamide şi
trimethoprim, nitrofurani, produse pe baza de arseniu sau derivaţi, hormoni şi antihormoni,
antibiotice). Fermierii trebuie să aplice un program de management sanitar – veterinar şi
proceduri de lucru în cazul semnalării unei boli infecţioase, a unor paraziţi sau dăunatori.
Este necesar ca în fişa fiecărui bazin să se consemneze incidenţa bolilor precum
şi tratamentul administrat. De asemenea, trebuie înregistrate în evidenţele fermei
declaraţiile de la furnizorii de furaje şi de material de populare că nu au utilizat substanţe
interzise (Tabelul 2.4).
Cod de bune practici în acvacultură
14
Tabelul 2. 4
Fişa bazinului
FIŞA BAZINULUI
SC_______________srl
Ferma Piscicolă ________________
Denumirea Bazinului Suprafaţa
Data populării Data recoltării
Provenienţa
Furnizor:
Transfer
Bazinul:
Transfer
Bazinul :
Livrare
Beneficiar:
Vârsta
greutate
medie
Vârsta
greutate medie
Specia Cantitate Specia Cantitate
Tip furaj
Furnizor
Substanţe chimice utilizate
Proteină % Făină de peşte% Denumire
Motiv Doza Perioada
Şrot floarea soarelui
Soia
Grâu
Porumb
Ovăz
Altele
Medicamente introduse şi
doza Perioada de administrare
Cauza
administrării
Data începerii furajării Data terminării
Lucrări mecanizate :
Îngrăşăminte organice aplicate solului:
Data inundării:
OBSERVAŢII
Cod de bune practici în acvacultură
15
În timpul evaluarii, expertul trebuie să aibă acces la toate înregistrările fermei.
De asemenea, fermierii trebuie să facă o evaluare al potenţialilor contaminanţi care ar putea
ajunge din zonele învecinate, care sunt de regulă terenuri agricole pe care se aplică
fertilizanţi chimici şi/sau produse de protecţia plantelor.
2.4.2. Recoltarea, condiţionarea şi transportul peştelui
Operaţiunea de recoltare este una din fazele tehnologice care poate genera stres
asupra peştelui cu repercusiuni asupra calităţii cărnii (Metaxa Isabelle, 2003).
Măsurile care trebuie avute în vedere se referă la:
- diminuarea stresului prin evitarea aglomerării peştelui în zona de pescuit;
- utilizarea unor unelte de pescuit atent selecţionate;
- utilizarea unor metode de pescuit puţin traumatizante;
- desfăsurarea operaţiunilor de pescuit şi eventual de condiţionare în mod igienic;
- utilizarea unor echipamente de pescuit, sortare şi transport care să asigure
manipularea eficientă şi rapidă a peştelui viu şi posibilitatea de a fi uşor curăţ ate şi
dezinfectate.
Transportul materialului piscicol în funcţie de destinaţia produsului de
acvacultură (în stare vie sau în stare proaspătă), se poate realiza în mediu umed sau în apă .
Transportul materialului piscicol în stare vie, în mediu umed, se poate practica
numai pe distanţe scurte, de regulă în cadrul aceleiaşi ferme în timpul fazelor procesului
tehnologic şi constă în folosirea unor tărgi confecţionate din pânză de prelată udată cu apă,
uneori prevăzute cu capac din acelaşi material.
Transportul materialului piscicol viu se realizează în apă cu caracteristici fizico -
chimice adecvate (oxigen dizolvat, Ph, temperatură, alcalinitate, TSS etc.), utilizând
cisterne sau hidrobioane.
Măsurile pentru această operaţiune constau în :
- stabilirea cantităţii de peşte ce urmează a fi transportată;
- menţinerea peştilor în stare de post , în vederea eliberării tractusului digestiv;
- deparazitarea externă a peştilor;
- aclimatizarea progresivă la temperatura apei de transport;
- reducerea duratei de transport;
- nefurajarea peştilor pe durata transportului;
- menţinerea caracteristicilor adecvate ale apei de transport prin agitarea continuă şi
uşoară a apei, reîmprospătarea sau reducerea temperaturii apei prin aport de gheaţ ă;
- aclimatizarea progresivă a peştilor la destinaţ ie;
- igienizarea şi dezinfecţia echipamentului de transport.
Pentru comercializarea sortimentului „peşte proaspăt”, acesta se supune
operaţiunilor de refrigerare şi condiţionare.
Refrigerarea peştelui este operaţiunea tehnologică prin care se reduce brusc
temperatura in centrul geometric al peştelui pâna la 0ºC ÷ 4ºC. Refrigerarea se realizează
prin imersarea peştelui viu într-o cuvă în care se află un amestec refrigerant compus din apă
– gheaţă – clorură de sodiu. Ulterior refrigerării se realizează condiţionarea, care presupune
ambalarea peştelui cu fulgi de gheaţă, în lăzi din PVC sau PE pe structura alternanţei strat
de gheaţă – strat de peşte – strat de gheaţă, prin care se asigură menţinerea proprietăţilor
fizico-chimice şi microbiologice ale cărnii pentru o perioadă limitată de timp (de regulă 72
– 120 ore) după încetarea funcţiilor vitale.
Cod de bune practici în acvacultură
16
CAPITOLUL 3. OBŢINEREA CERTIFICĂRII
3.1. Evaluarea
Elementul de bază pentru cert ificarea unei ferme de acvacultură în
vederea stabilirii conformării cu cerinţele “Codului de Bune Practici în
Acvacultură” îl constituie “Fişa de Evaluare”. Acest document conţine un set de
întrebări care vizează elementele esenţiale ale activităţi lor din fermă şi ale
corelaţi ilor acestora cu responsabităţile asumate pr in “Codul de Bune Practici în
Acvacultură” . Solicitantul trebuie să pună la dispoziţ ia auditorului toate
documentele solicitate de către acesta în vederea completării “Fişei” . Auditorul va
realiza şi intervievarea autorităţi lor locale, a locuitori lor din z onă, precum şi a
salariaţilor firmei pentru obţinerea unei evaluări complete şi imparţiale a modului
de respectare a cerinţelor Codului şi pentru completarea în cunoştinţă de cauză a
Fişei de evaluare. Singurele întrebări la care se acce ptă un răspuns nega t iv sunt
8,10 şi 16 cu condiţia ca răspunsurile la întrebarea 9 , respectiv 11 şi 17 să fie
pozitiv. În cazul în care la orice altă întrebare răspunsul este negativ auditorul va
respinge solicitarea de certificare, motivându -şi rezoluţia. În cazul în care
răspunsurile sunt afirmative auditorul va accepta în iniţierea procedurii de
certificare provizorie a fermei , prin declanşarea procedurii de monitorizare a
efluentului în vederea completării “Fişei de monitorizare a efluentului” (Tabel ul
2.1) pentru evaluarea iniţială, iar la finele primului an de evaluare calculând
punctajul iniţ ial conform “Fişei de punctaj” şi cu condiţia obţinerii punctajului
minim obligatoriu (Capitolul 3.2.).
În cazul respingerii certificării, administratorul firmei care a solicitat
auditarea va putea oricând, după remedierea deficienţelor semnalate să solicite
redeschiderea procedurii de audit.
Tabelul 3. 1
FIŞA DE EVALUARE
(prelucrare după Best Aquaculture Practices)
Denumirea unităţii:
Adresa:
CIF: Nr. Reg. Com
NU DA
1. Există contract privind confirmarea unui drept de exploatare sau
proprietate asupra amenajării piscicole?
1.1Contract de închiriere/comodat/asociere în participaţiune/
concesiune/vânzare-cumpărare nr _____ din data de __/__/____
valabil până la data de __/__/___
2. Există documente legale privind autorizarea activităţii si
construcţiilor?
2.1Autorizaţie de gospodărire a apelor nr. _____ din data de
__/__/____ valabilă pănă la data de __/__/_____
Cod de bune practici în acvacultură
17
2.2 Autorizaţie de mediu nr. _____ din data de __/__/____ valabilă
până la data de __/__/_____
2.3 Autorizaţie sanitară-veterinară nr. _____ din data de __/__/____
valabilă până la data de __/__/_____
2.4 Licenţa de acvacultură nr. _____ din data de __/__/____ valabilă
până la data de __/__/_____
2.5 Autorizaţie de construcţie nr. _____ din data de __/__/____
valabilă până la data de __/__/_____
3. Există situaţii de disconfort generat de activitate, locuitorilor din
zonă?
4 Sunt respectate prevederile legislaţiei muncii ?
5 Sunt respectate prevederile legale în ceea ce priveşte salarizarea
muncii?
6 Sunt respectate normele privind securitatea muncii?
7 Se respectă măsurile pentru protecţia ecosistemelor, biodiversităţii şi
ocrotirea naturii?
8 Speciile folosite pentru populări sunt autohtone?
dacă răspunsul la întrebarea anterioară este NU, se aplică 9
9 Sunt montate site la alimentare şi evacuare?
10 Ferma este amplasată în afara ariei protejate?
dacă răspunsul la întrebarea anterioară este NU, se aplică 11
11 Sunt respectate restricţiile privind OMG?
Există o monitorizare regulată a parametrilor fizico-chimici ai
efluentului?
12 Parametrii fizico-chimici ai efluentului respectă valorile legale
pentru categoria de folosinţă a receptorului?
13 Există documente privind originea, calitatea şi compoziţia furajelor
sau ingredientelor?
14 Există un management responsabil în ceea ce priveşte utilizarea
substanţelor chimice (combustibil, uleiuri, îngrăşăminte, fitosanitare,
dezinfectanţi)?
15 Există un management corespunzător al apelor uzate fecaloid menajere,
pentru a evita contaminarea apelor de suprafaţă şi subterane?
16 S-a renunţat la administrarea medicamentelor de uz veterinar?
dacă răspunsul la întrebarea anterioară este NU, se aplică 17
17 Sunt acestea administrate în baza diagnosticului stabilit de specialist şi
în concordanţă cu prescripţia acestuia şi a indicaţiilor producătorului, cu
respectarea legislaţiei europene?
18 Se respectă prevederile sanitare-veterinare la livrarea peştelui din
fermă?
19 Exista implementat un sistem de trasabilitate?
Cod de bune practici în acvacultură
18
3.2. Cuantificarea managementului operaţional
În cazul în care în urma completarii “Fişei de evaluare”, auditorul a consemnat
răspunsuri afirmative la toate elementele chestionarului, după completarea “Fişei de
monitorizare a efluentului” (Tabelul 4.1), în vederea stabilirii numărului de neconformităţi
iniţiale, în primul an de evaluare, acesta va completa “Fişa de punctaj”. Punctajul acordat
de auditor poate varia între zero (minim) şi trei puncte (maxim) , justificarea acordării
acestuia regăsindu-se în scurta descriere aferentă fiecărei întrebări. La punctul 33 se vor
acorda 0 puncte dacă nu se respectă numărul de neconformităţi admise aferent anului de
audit, un punct pentru respectarea numărului de neconformităţi în primul an de audit, două
puncte pentru respectarea numărului de neconformităţi aferent anului de audit, începând cu
al doilea an de audit şi trei puncte pentru zero valori neconforme.
Tabelul 3. 2
FIŞA DE PUNCTAJ
(prelucrare după Best Aquaculture Practices)
Punctaj
1. Managementul resursei de apă este aplicat astfel încât să
se evite restricţionarea altor folosinţe?
_______________________________________________
_______________________________________________
2 Există întâlniri periodice cu membrii comunităţii locale?
Scurtă descriere:
_______________________________________________
_______________________________________________
3 În cazul în care se asigură cazarea salariaţilor sunt
îndeplinite condiţiile de sănătate publică?
Scurtă descriere (suprafaţa amenajată, suprafaţă/locatar,
grupuri sanitare, spaţii pentru servirea şi/sau prepararea
hranei, curăţenie, etc)
_______________________________________________
_______________________________________________
4 Există spaţii sanitare amenajate şi funcţionale pentru
angajaţi?
Scurtă descriere
_______________________________________________
_______________________________________________
5 Există condiţii pentru servirea hranei pentru angajaţi?
Scurtă descriere
_______________________________________________
_______________________________________________
6 Există echipament pentru prim-ajutor uşor accesibil?
Scurtă descriere
_______________________________________________
_______________________________________________
Cod de bune practici în acvacultură
19
7 Există instructaje periodice privind siguranţa muncii,
inclusiv privind primul ajutor în caz de accident?
Scurtă descriere
_______________________________________________
_______________________________________________
8 Se acordă angajaţilor echipament de protecţie?
Descrierea echipamentelor utilizate
_______________________________________________
_______________________________________________
9 Se utilizează metode neletale de control al prădatorilor?
_______________________________________________
_______________________________________________
10 Există sisteme de protecţie a receptorului pentru evitarea
eroziunii în cazul evacuărilor din fermă?
_______________________________________________
_______________________________________________
11 Se utilizează metode de pescuit care nu necesită golirea
completă sau scăderea nivelului în cursul anului?
_______________________________________________
_______________________________________________
12 Depozitarea carburanţilor, uleiurilor, îngrăşămintelor şi a
altor substanţe chimice se face în locuri cu destinaţie
proprie?
_______________________________________________
_______________________________________________
13 Există marcaje specifice pentru zonele de depozitare a
materialelor periculoase?
_______________________________________________
_______________________________________________
14 Depozitarea deşeurilor menajere se face corespunzător?
_______________________________________________
_______________________________________________
15 Există un set de măsuri aplicat pentru combaterea
dăunatorilor (rozătoare) şi a insectelor pe platforma
administrativă?
_______________________________________________
_______________________________________________
16 Există o procedură privind inspectarea regulată a
bazinelor de creştere?
_______________________________________________
Cod de bune practici în acvacultură
20
_______________________________________________
17 Există plan de măsuri privind combaterea epizooti ilor ?
_______________________________________________
_______________________________________________
18 Peştele bolnav sau inapt pentu comercializare este ucis în
condiţii corespunzătoare şi urmează un traseu legal?
_______________________________________________
_______________________________________________
19 Există o procedură pentru evitarea transferului de boli şi
paraziţi odată cu transferul materialului de populare din
alte ferme?
_______________________________________________
_______________________________________________
20 Există o procedură pentru monitorizarea calităţii apei în
interiorul fermei?
_______________________________________________
_______________________________________________
21 Există un plan de măsuri pentru evitarea hipoxiilor sau
înfloririlor algale?
_______________________________________________
_______________________________________________
22 Cantitatea de furaje administrată respectă necesarul
fiziologic al peştilor?
_______________________________________________
______________________________________________
23 Există cel puţin o evaluare a contaminării cu pesticide,
PCB-uri, metale grele?
_______________________________________________
_______________________________________________
24 Recoltarea producţiei şi transportul tehnologic se fac în
condiţiile reducerii stresului?
_______________________________________________
_______________________________________________
25 Condiţionarea peştelui livrat se face cu respectarea
condiţiilor legale?
_______________________________________________
_______________________________________________
26 Echipamentele utilizate pentru transportul peştelui sunt
curate?
_______________________________________________
Cod de bune practici în acvacultură
21
_______________________________________________
28 Durata transportului peştelui viu este în strânsă legatură
cu dotările tehnice ale autovehiculului specializat?
_______________________________________________
29 Există înregistrari ale mortalitaţilor în timpul
transportului?
_______________________________________________
30 Sunt utilizate, la transportul peştelui viu, doar anestezice
aprobate?
_______________________________________________
31 Există un plan de instruire şi perfecţionare a
personalului?
_______________________________________________
_______________________________________________
32 Există colaborare cu unităţile de învăţământ din zonă?
_______________________________________________
_______________________________________________
33 Conformarea privind calitatea apei pentru parametri
studiaţi:
_______________________________________________
_______________________________________________
TOTAL PUNCTAJ EVALUARE (TPE)
Condiţiile de certificare sunt prezentate în Tabelul 3.3.
Tabelul 3. 3
Condiţii de certificare
An evaluare TPE< 60 pct 61
pct<TPE<70pct
71
pct<TPE<80pct
TPE> 81 pct
0 RESPINS ADMIS ADMIS ADMIS
1 RESPINS ADMIS* ADMIS** ADMIS
2 RESPINS RESPINS ADMIS** ADMIS
3 RESPINS RESPINS RESPINS ADMIS
*- se considera admis daca TPE >= 66
** - se considera admis daca TPE este cu 5 pct. mai mare decat în anul anterior
Cod de bune practici în acvacultură
22
În urma vizitei de evaluare din data de ___/____/_______ efectuate la
SC__________________, la ferma piscicolă _______________________, am efectuat
stabilirea punctajului unităţii de acvacultură în raport cu condiţiile necesare obţinerii
certificării prin aplicarea Codului de Bune Practici în Acvacultură.
Semnătura auditorului, Data,
__________________________ ___________________
Evaluarea s-a efectuat în prezenţa mea _____________________ administrator al SC
______________, am înţeles rezultatul evaluării şi sunt de acord cu rezultatul acesteia. S-a
achitat contravaloarea auditării cu chitanţa/OP/CEC nr.____din data de _________.
Semnătura Administratorului Fermei, Data,
_______________________________ ___________________
CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI
La elaborarea acestui sistem de certificare bazat pe un „Cod de Bune Practici în
Acvacultură” s-au avut în vedere dezvoltările europene şi internaţionale privitoare la
asigurarea unei conduite responsabile în activităţile economice , analizate în contextul
impactului acestora asupra mediului, al impactului social, al siguranţiei alimentare şi al
bunăstării efectivelor piscicole.
Aceste condiţionalităţi au fost investigate din perspectiva sistemelor tehnologice
extensive şi semi-intensive practicate în fermele supuse studiului şi care reprezintă modelul
specific al acvaculturii din România din punct de vedere al tipului de amenajare piscicolă.
În prezent, în sectorul pescăresc din România (acvacultură, pescuit comercial în
ape interioare, pescuit marin), nu s-a elaborat şi nu se aplică nici un sistem de certificare,
ceea ce face ca elaborarea acestui Cod să constituie un element de noutate.
Conceput în baza unui ansamblu de cunoştinţe ştiinţifice, tehnice şi legislative,
„Codul de bune practici” poate fi pus la dispoziţia fermierilor pisc icoli în vederea
implementării în practică. Însuşite de fermieri şi apoi implementate corect , regulile
„Codului de bune practici în acvacultură” oferă garanţia nu numai a unor producţii
profitabile, ci şi conformitate, avantaj concurenţial şi recunoaşterea performanţelor
tehnologice ale unei unităţi de acvacultură.
OBSERVAŢII:__________________________________________________________
______________________________________________________________________
______ _______________________________________________________________
Cod de bune practici în acvacultură
23
Bibliografie 1. Alobaidy A.H.M.J., Abid H.S., Maulood B.K., 2010. Application of Water Quality
Index for Assessment of Dokan Lake Ecosystem, Kurdistan Region, Iraq . Journal of Water
Resource and Protection, vol. 2., nr.9, pg. 792-798.
2. Amirkolaie A.K., 2008. Environmental impact of Nutrient Discharged by Aquaculure
Waste Water on the Haraz River. Journal of Fisheries and Aquatic Sciences, vol. 3, nr.5,
pg. 275-279.
3. Axinte S., 2003. Ecologie şi protecţia mediului. Editura Ecozone,Iaşi.
4. Bogatu D. şi Munteanu G., 2008. Tratat de ihtiopatologie. Editura Excelsior Art,
Timişoara.
5. Boyd C.E. şi Yoo K.H., 1994. Hydrology and Water Supply for Pond Aquaculture .
Chapman and Hall, New York .
6. Costache M. şi al., 2004. Biotehnologii de creştere a crapului de cultură . Editura
Bibliotheca, Târgovişte.
7. Diouf J., Agriculture, food security and water: Towards a blue revolution,
http://www.oecdobserver.org/news/fullstory.php/aid/942/Agriculture,_food_security_and_w
ater:_Towards_a_blue_revolution.html, [accesat la 18.04.2011].
8. Gaud W.S., The Green Revolution: Accomplishments and Apprehensions,
http://www.agbioworld.org/biotech-info/topics/borlaug/borlaug-green.html, [accesat la
11.02.2011].
9. Horvath L., 2005. Peştele şi crescătoriile de peşte. Editura MAST, Bucureşti.
10. Matei D. şi al., 1990. Piscicultura Moldovei. Editura S.C.P.P. Podu Iloaiei, pg.47-99,
Iaşi.
11. McFarlanel R.C., 1984. Lawn and Garden Watering Regulations: Conservation
Through a Water Use Index. Revue Canadienne des Ressources en Eau, vol. 9, nr.3, pg. 69-
73.
12. Metaxa Isabelle, 2003. Asigurarea şi controlul calităţii in acvacultură . Editura Pax
Aura Mundi, Galaţi.
13. Oprea L., 2000. Nutriţia şi alimentaţia peştilor . Editura Tehnică, Bucureşti.
14. Palfreman A., 1999. Fish Business Management. Editura Fishing News Books,
Blackwell Science Ltd., Oxford.
15. Păsărin B. şi Stan T., 2003. Acvacultură - îndrumător practic. Editura Karro, Iaşi .
16. Răzlog G.P. şi al., 2000. Managementul afacerilor pescăreşti. Editura Mongabit,
Galaţi.
17. Simões F.d.S., Moreira A.B., Bisinoti M.C., Gimenez S.M.N., Yabe M.J.S., 2008.
Water quality index as a simple indicator of aquaculture effects on aquatic bodies .
Ecological Indicators, vol. 8, nr.5, pg. 476-484.
18. Sindilariu P.D., Reiter R., Wedekind H., 2009. Impact of trout aquaculture on water
quality and farm effluent treatment options. Aquatic Living Resources, Cambridge, vol. 22,
nr.1, pg. 93-103.
19. Tredoux G., Cavé L., Engelbrecht P., 2004. Groundwater pollution:Are we monitoring
appropriate parameters? Water South Africa, Water Institute of South Africa (WISA), Cape
Town, pg. 114-119.
20. Volpe J.P., Beck M., Ethier V., Gee J., Wilson A., Global Aquaculture Performance
Index, http://www.seaaroundus.org/sponsor/gapi.aspx, [accesat la 04.03.2011].
21. White K., O'Neill B., Tzankova Z. At Crossroads: Will Aquaculture Fulfill the
Promise of the Blue Revolution, http://www.mindfully.org/Water/2004/Aquaculture-Blue-
RevolutionJan04.htm, [accesat la 01.02.2011].
22. Zaharia C., 2006. Protecţia juridică a mediului. Editura Ecozone, Iaşi. 2006.
Cod de bune practici în acvacultură
24
23. *** - Aquaculture Certification, BAP (Best Aquaculture Practices)
http://www.aquaculturecertification.org/index.php?option=com_content&task=view&id=12
&Itemid=14, [accesat la 21.01.2011].
24. *** - Certification Projects, NACA, http://www.enaca.org/modules/
certificationprojects/index.php?content_id=1, [accesat la 03.12.2010].
25. *** - Fishery and Aquaculture Statistics 2008 , FAO,
http://www.fao.org/fishery/publications/yearbooks/en, [accesat la 21.01.2011].
26. *** - Report of the Technical Consultation on the Technical Guidelines on
Aquaculture Certification , FAO, http://www.fao.org/docrep/meeting/018/ak810e.pdf,
[accesat la 21.01.2011].
27. *** - The Fourth WTO Ministerial Conference , WTO,
http://www.wto.org/english/thewto_e/minist_e/min01_e/mindecl_e.htm, [accesat la
04.03.2011].
28. *** - The promise of a blue revolution , The Economist,
http://www.economist.com/node/1974103?story_id=1974103, [accesat la 28.01.2011].