CITADELA DE STERIL

Baia Mare 2011

MAN ADRIAN

TRILOGIA CURCUBENIwww.curcubeni.ro

Tiparit la Enesis

Bd. Bucuresti nr. 39, Baia Mare

Redactor de carte: Florin Ghiman

Corectura: Petruţa Dora Grozavu

Tehnoredactare: Mustea Mihai Dan

Coperta: Man Adrian

I.S.B.N. 978-973-0-10964-1

4

Capitolul III – Biohazard

Cartierul Voluntari a fost ridicat pe ultima sută de metri a perioadei de tristă amintire, cât mai aproape de fabricile şi uzinele de la periferia sudică a oraşului Curcubeni. Zeci de case vechi au fost rase fără milă de pe faţa pământului, în locul lor apărând la scurt timp blocuri fără formă, fără noimă. Doar ferestre şi plăci imense de BCA pe post de pereţi, de se auzeau dintr-un capăt în celălalt al blocurilor toate certurile şi su-dalmele, partidele de table şi şpriţurile de prin pahare, pruncii ce se sclifoseau sau genericul inconfundabil al acelor vremuri: „Aici Radio Europa Liberă”.

Ultimele blocuri ale cartierului se îmbinau în ori-zontul ocru ca de deşert al haldelor de steril, ce se întin-deau până departe în zare, înspre Flotaţia Minieră. Acoperite din loc în loc de culturi sălbatice de scaieţi şi potbal, buruienile mai aduceau un strop de farmec vernil acelui deşert industrial. Diferenţa era că acum în mijlocul deşertului galben era o baltă imensă de decan-tare plină cu cianură, înconjurată anemic cu un gard

5

de sârmă, şi undeva un semn de tablă scris cu litere mari: „Atenţie, Biohazard! Angajăm scafandri volun-tari. Un proiect iniţiat de către Primăria Curcubeni, în colaborare cu Cartea Recordurilor”. Anabela, urmată îndeaproape de carmeramanul Caraiman, privea cu suspiciune peisajul dezolant, mirată de faptul că nu era nici ţipenie de om. Adică nici urmă de Pacea Verde sau Crucea Verde, care şi-au anunţat pe paginile web prezenţa la eveniment; adică tocmai se produsese un dezastru ecologic industrial fără precedent şi nimeni nu a venit să demonstreze, să urle crima împotriva na-turii la faţa locului. Ba da, parcă ceva agitaţie era lângă o ţeavă imensă de canalizare, ce se scurgea în balta de de-cantare plină cu cianură, de care se prinsese un om cu cătuşe la mâini şi picioare. Lângă acesta patrula un om bondoc şi îndesat, afişând o vivacitate nătângă pe faţă, pe care Anabela îl recunoscu în persoana lui Vasilache. Un fost miner ce a ajuns agent în Poliţia de Aproximaţie pe raza cartierului Voluntari.

Când îşi depusese candidatura la Poliţia de Aproximaţie, Vasilache păruse iniţial dezavantajat de statura îndesată, dar dovedise aptitudini remarcabile la testul de anduranţă cu pulanul, că doar lovise o viaţă întreagă la târnăcoape şi cazmale prin galeriile sub-terane. Iar la testul de psihologie cu pata de cerneală făcuse furori. Răspunse corect şi plin de siguranţă la toate planşele: „Pata asta seamănă cu o piersică prinsă

6

sub batoză, hăăă! Asta seamănă cu o prună prinsă la menghină, hăă-hăhă. Pata asta seamănă cu lubeniţă călcată de mocăniţă, hăhăhă”. Iar asta cu... hai, nu! Nu se poate, asta seamănă cu o poprică aflată la ciclu! Hăă-hă! Nu-mi mai arătaţi planşe, că nu mai pot, gata!”

Scărpinându-şi autoritar cascheta de pe ceafă, agentul Vasilache îi opri pe Anabela şi Caraiman la intrarea în zona bălţii de decantare:

- Bună ziua, sunt agentul Vasilache de la Poliţia de Aproximaţie, vă rog, nu aveţi voie aici. Circulaţi, căci nu aveţi ce vedea. Credeţi-mă pe cuvânt, e oribil de-a dreptul.

- Dar dumneavoastră de ce vă aflaţi aici? Şi unde sunt demonstraţiile organizaţiilor ecologice?

- Apoi că a fost interceptat un apel de urgenţă la 112, de la mai mulţi cetăţeni din vecinătatea cartieru-lui Voluntari, deranjaţi de urletele şi gălăgia de aici de pe halda de steril. Aşa că am fost trimis să investighez cele ce se întâmplă şi am dat peste acest cetăţean care a ameninţat că, dacă nu se opreşte procesul de prelu-crare cu cianuri, se leagă de conducta de deversare de la Flotaţie. Cică a citit pe un forum că Pacea Verde caută voluntari de la noi din oraş.

- Alooo, urlă impacientat omul legat cu cătuşele de conductă. Vă rooog, salvaţi-mă că nu mai pot!

- Sunteţi rănit? Vă e rău, aveţi nevoie de asistenţă medicală? întrebă alarmată Anabela.

7

- Nu, vă rooog... opriţi calvaruuul!- Caraiman, filmează, nu mai sta degeaba, nu vezi

că omul protestează? Sunteţi de la Pacea Verde?- Ajutooor că nu mai pot... cei de la Pacea Verde nu

m-au informat corect de unde vine ţeava asta nenorocită! O, nuuu... A tras cineva apaaaa în oraş! Aoleu... Vineee!În momentul următor, din ţeava imensă răbufni un şuvoi terifiant de apă menajeră, ce-l acoperi pe pro-testatar cu tot felul de cataclisme, în timp ce un miros pestilent şi înţepător atacă violent nările celor prezenţi la faţa locului.

- Dumnezeule mare! exclamă oripilată Anabela. Caraiman, ai filmat tot?Acoperit la nas cu buretele microfonului camerei de filmat, Caraiman gesticulă afirmativ, în timp ce volun-tarul de la Pacea Verde încheie orice formă de protest pentru un mediu mai curat şi preferă să leşine în linişte şi pace. Staţia walki-talki a lui Vasilache începu să ţiuie şi o domniţă de la Sistemul Naţional Unic pentru ape-luri de urgenţă îl informă pe agentul Vasilache de o nouă misiune de maximă importanţă. După ce acesta confirmă preluarea mesajului, îi spuse Anabelei:

- Domnişoară Anabela, oricum aici nu mai am ce face până vine echipa de la descarcerare. Situaţia pare să fie sub control. Eu trebuie să plec urgent... am fost infor-mat de o iminentă răzmeriţă în rândul populaţiei.

8

Anabela tresări de emoţie şi întrebă:- Din cauza protestelor organizaţiilor ecologice?

Caraiman, strânge aparatura, că mergem, trebuie să ve-dem ce se întâmplă!

- Nu cred că este vorba de organizaţiile ecologice. Domnul consilier-jurist Dorel Pănică Botez mi-a cerut de urgenţă intervenţia. Trebuie să execute silit câţiva clienţi pe strada Podbal, din cartierul Voluntari. Mă aşteaptă chiar în acest moment. Aşa că eu mă duc, că ştiţi cum e cu fiul domnului primar, imediat se supără dacă nu mă prezint urgent unde are nevoie.

Dorel Pănică Botez, fiul iubitului primar din Cur-cubeni, puse pentru prima oară piciorul în Cartierul Voluntari pe strada Potbal, în rol de executor bancar reprezentant al băncilor Turbank, Tranzit Bank, Donat Bank, Chec Bank, Banca Religiilor Comunitare. Îmbrăcat elegant, într-un costum marca Armani, acesta consul-ta meticulos lista cu persoanele ce trebuie executate silit. Imediat apăru şi agentul Vasilache, iar cei doi se îndreptară înspre prima scară de bloc. Dorel sună la o uşă şi în cadrul ei apăru Mocăniţă, molfăind la o scobi-toare, probabil cu urme de la mâncarea de aseară.

- Bună dimineaţa, domnul Mocăniţă? Sunt Dorel Pănică Botez, executor bancar la Donat Bank, şi am un dosar cu numele dumneavoastră pe lista restanţierilor. Aveţi în prezent o slujbă sau copii? Mocăniţă îl zări în spate pe Vasilache, se opri din suptul

9

scobitoarei cât să dea mâna cu acesta şi întrebă:- Care-i baiul? Băi Vasilache, te-ai ajuns? Ce eşti?

Agent de circulaţie sau ce popică, bă?Dorel agită în faţa lui Mocăniţă un dosar şi continuă:

- Ei bine, în urma disponibilizărilor, vi s-au promis opt salarii compensatorii. Există un protocol încheiat în-tre Regia Minelor Curcubeni şi Guvernul României, în privinţa plăţii salariilor compensatorii. Cum guvernul întârzie transferul de bani în conturile Regiei Minelor, aceasta a recurs la o convenţie cu băncile locale pentru a credita aceste salarii prin descoperit de cont. Aşa că v-au fost înmânate carduri de credit cu o descoperire de opt salarii compensatorii. Înţelegeţi ceva din ce vă spun eu aicea?Ochii strălucind de emfază ai lui Dorel studiau avid ex-presia plictisită de pe faţa lui Mocăniţă, aşteptând un răspuns.

- Da, domnule Pompănică, că am descoperit un card cu opt salarii compensatorii. Asta-i?

- Pănică, mă cheamă Pănică dar n-are importanţă, uite o carte de vizită, să nu uiţi data viitoare. Dorel îi înmână o carte de vizită, Mocăniţă îi dădu în schimb scobitoarea, prinzând apoi cartea de vizită cu ambele mâini. Dorel îi plasă scobitoarea lui Vasilache.

- Ei bine, domnule Mocăniţă, din câte am înţeles, sunteţi şofer de meserie, aţi condus trenuri, mocăniţe şi camioane, iar în prezent sunteţi angajat la „S.C. Bideanu

10

Cursal SRL”, pe post de şofer pe vidanjă. Vă anunţăm că am recurs la stopaj pe sursă la salariul dumneavoastră până recuperăm creditul acordat. Dacă aveţi nelămuriri vă adresaţi unui ofiţer de credite. Aveţi nelămuriri? Aţi înţeles ceva?Mocăniţă ridică degajat din umeri, întinzând cartea de credit lui Dorel.

- Nu, domnule Păpănică! Ce nelămuriri să am, că nu pricep, că doar oameni suntem, nu?

- Perfect atunci, răsuflă uşurat Dorel. La revedere! Dorel sună la altă uşă, în spatele său ameninţător agentul Vasilache molfăia la scobitoare. Într-un final, răspunde Dovleac, cu ochii cârpiţi de somn, îmbrăcat încă în pi-jama. Din sufragerie se auzea un vacarm îngrozitor, unde cei doi copilaşi ai săi se jucau entuziasmaţi cu lămpile cu carbid ale acestuia.

- Bună dimineaţa, domnule Dovleac, mă cheamă Dorel Pănică Botez şi sunt executor bancar la Tranzit Bank. Am un dosar cu numele dumneavoastră pe lista restanţierilor. Aveţi în prezent o slujbă? Expresia posomorâtă de pe faţa lui Dovleac îl lămuri în-deajuns pe Dorel să continue cu explicaţiile de rigoare pe care le prezentase mai înainte şi vecinului de palier, Mocăniţă.

- Aşadar, văd că aveţi doi copii după care statul plăteşte alocaţie. Deci, ca să lămurim problema restan-ţelor cu care figuraţi şi ca să nu începem procedura

11

de executare silită, conform Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului cu numărul 14 din anul 2056, intrată în vigoare retroactiv odată cu publicarea sa în Monitorul Oficial acum două zile, vă aducem la cunoştinţă deci-zia Curţii Judecătoreşti Curcubeni că alocaţiile copiilor dumneavoastră vor fi virate în conturile băncii Tur-bank, până la rambursarea integrală a creditului cu care figuraţi la noi. Alţi copii mai aveţi în dotare? Dovleac urlă înspre bucătărie:

- Mărieeee! Noi mai facem copii anul ăsta?O voce stridentă răzbătu din bucătărie până la ei:

- Du-te la mă-taaa!Deodată, o explozie răbufni în sufragerie şi imediat copiii începură să ţipe isterici. Enervat din cauza zgo-motului, Dovleac urlă înspre bucătărie, trântind uşa de la intrare după el.

- Mărieee! Că ţi-am zis să nu se mai joace copiii cu lămpile de carbid lângă cizmele mele de mineeer! Dorel depuse mulţumit dosarul înapoi în mapă, urcă scările la etaj şi sună la altă uşă. Goldan, cu o grimasă de om sculat din pat fără să fi apucat să-şi înmoaie faţa în chiuvetă, sorbea amorţit dintr-o sticlă de bere. Dorel Pănică Botez scoase un alt dosar, îl studie preţ de trei secunde, se prezentă şi îi descrise şi lui Goldan situaţia în care se afla.

- Ştim că aţi cumpărat bunuri electrocasnice de la supermarketul „Golden-Staul”, peste limita

12

admisă a cardului descoperit pe care l-aţi primit de la Regia Minelor din partea noastră. Avem aici co-pia după bonul fiscal de la supermarket, cu bunurile cumpărate. V-am deschis un proces de executare silită din partea băncii Chec Bank şi, până la regle-mentarea problemei cu salariile compensatorii, vom pune sechestru pe bunurile achiziţionate. Dacă ne daţi voie, vă rog, să intrăm în casă să facem o evalu-are a bunurilor?Goldan sorbi ultimul gât din sticla de bere, rămânând impasibil în cadrul uşii. Dorel făcu semn însoţitorului de la poliţia de aproximaţie să intervină conform pro-cedurii în cazul clienţilor necooperanţi. Vasilache se apropie de Goldan precaut, scărpinându-şi casca de aproximaţie din dotare, Goldan îi întinse sticla de bere goală acestuia, mârâind scurt, şi trânti cu forţă uşa în urma lor. Resemnat, Vasilache înmână sticla de bere goală lui Dorel, iar acesta consemnă.

- Recuperat azi o sticlă de bere, la data de... te rog semnează procesul şi tu Vasilache, în regulă, să mer-gem mai departe. Uite, mai avem un client pe ziua de azi, Pipirig Mirel.

Mirel era pe picior de plecare către barul „Schim-bul 3”, pentru a se întâlni cu Anabela şi Remus, când Dorel Pănică Botez sună la uşă.

- Domnule Mirel, am fost înştiinţaţi de la Turbank că doriţi să plecaţi pentru a lucra în străinătate. Ceea

13

ce mi se pare admirabil pentru un tânăr întreprinzător, de aceea vin azi în faţa dumneavoastră cu o propunere inimaginabilă.

- Va dura mult? De fapt, de când am auzit de cre-ditul în bani şi centibori, abia aştept să aud şi oferta dumneavoastră. Trebuie să iau loc sau sunt în siguranţă dacă stau în picioare?

- Mai bine vă aşezaţi... Deci vreţi să părăsiţi ţara. V-aţi gândit să vă faceţi o asigurare pe viaţă sau în caz de accident? Dar unde, mă rog, vreţi să ajungeţi?

- În Australia.- Australia?- Da, Australia. Dincolo de spaţiul UE.... cât mai de-

parte posibil. E vreo problemă?- Hmm, Australia... Atunci, Banca Religiilor Comu-

nitare are soluţia pentru dumneavoastră. Am auzit că mulţi imigranţi de la noi au avut mari şanse să ajungă în Australia doar pentru faptul că au fost abonaţi fi-deli la revista „Turla de Veghe”! Poate doriţi să vă faceţi un abonament la revista „Turla de Veghe”? Deoarece primiţi din partea Băncii Religiilor o Asigurare pe Viaţa de Apoi!... Ei, ce spuneţi de asta?

- O Asigurare pe Viaţa de Apoi? Doamne Dumne-zeule..., exclamă Mirel trântind uşa după el, acum chiar le-am auzit pe toate! Aşa că porni ca posedatul către barul „Schimbul 3”, să se facă piftie şi să uite cât mai repede de toate.

Cuprins

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Mineriada

Tratatul

Biohazard

7

52

90