Cind stelele rasar pe cer…

Închide ochii pentru o clipă și zi-mi ce vezi? O atingere, o privire sau un gol imens? Viața e plină de mistere…parca ai totul, iar apoi nu ai nimic. Ea te invață să iubești, să vezi lucrurile cu adevărat, însă pentru unii e prea tîrziu...și cînd ajunge acel moment cînd ai vrea să reîntorci timpul înapoi, gîndește-te că stelele răsar pe cer în fiecare seară, însă ele de fiecare dată strălucesc diferit...

Capitolul I

...Era o zi frumoasă de toamnă. Parcă totul era la fel, parcă nimic nu avea să se întîmple, fiind că cele mai frumoase momente vin pe neașteptate. M-am trezit plină de energie, veselă, căci eram un copil care nu avea griji, nu avea probleme ci iși dedica viața celor mai mărunte lucruri. Aveam doar 15 ani, si mă simțeam atît de liberă in lumea copilăriei. Cu toate acestea am avut și un trecut,și mini-iubiri neimpărtășite, și prieteni falși, și momente de slăbiciune, dar au trecut...căci timpul le repară pe toate.

Ce avea să se întîmple nu mi-aș fi imaginat...

Pentru început, e data de 19.08.2014. La moment am 20 de ani, sunt studentă, lucrez (dar ma concediez curind :D), vreau copii,vreau o familie, un colț de rai în care să trăiesc doar eu, gemenii mei și viitorul meu soț.

11 septembrie 2009

Soarele a răsărit, eu cu greu am deschis ochii pentru ca să merg la colegiu, și într-un final m-am trezit aranjata,machiata și pe banca ,,invațăturii “. Lecțiile treceau ușor, imi placea să ascult, să învăț ceva nou și în general primeam plăcere că am devenit studentă. După ora 14 am plecat acasa si asteptam sa fie seara sa ma intilnesc cu prietena mea Cristina (prietena din copilarie). Pentru ca aveam obiceiul sa ne vedem in fiecare saptamina,si mai ales ca era vineri,o asteptam sa vina la mine,dupa care trebuia sa merg eu la ea sa dorm. Astfel de zile pentru noi erau traditii. )) Eu ma mutasem cu traiul in alt raion cu citeva saptamini in urma,deaceea inainte sa se intimple asta, eram in cautare de noi prieteni.Am deschis netul si puneam la cautare cele mai preferate nume ale mele: Sergiu, Andrei, Mihai cuprinzind virsta 18-19 ani. Am gasit un baiat Sergiu 18 ani,ciocana, insa dupa poze parea atit de autoritar incit nici nu am dorit sa comunic cu el,caci credeam ca n-o sa ma bage in seama. In fine,revenind la seara din 11 septembrie, a venit Cristi la mine,si ce sa facem decit sa iesim la o primbare pe aleea din noul cartier. Fete,baieti,anturaj nou...imi placea absolut

totul...atmosfera era altfel, in plus eram in cautare de prieteni... Pe atunci eram cam neglijenta la felul cum ma imbrac, cum ma machiez, cum ma comport si in general eram cam copilaroasa.

...Vorbeam, glumeam impreuna cu prietena mea...ne intelegeam doar din priviri, si asa cum eram asezate noi pe o banca de pe alee,l-am zarit pe el...

...Cine era el? O enigma? Un vint? Un miracol? Soarta?Nu...Era un simplu baiat ce m-a cucerit printr-un zimbet...prin cel mai frumos zimbet pe care l-as fi vazut vreodata.L-am vazut de departe,si pursisimplu m-am pierdut...pentru ca credeam ca imi zimbeste mie (dar cu timpul s-a adeverit ca el nici nu ma vazuse atunci :D).Am mai stat, am mai vorbit...dupa care ne-am pornit inspre casa mea pentru a-mi lua citeva lucruri pentru a merge la Cristina.Ne-am urcat in troleu si unicul meu gind era ,,Vreau sa ma intilnesc cu acel baiat”. Nustiu de ce am zis acele cuvinte,insa nu vorbeam eu,dar inima, presupun. Ce sa zic,eram intr-o asteptare de…? De ce,singura nu-mi dadeam seama.

Deja amurgise afara,iar noi din cealalta parte a aleei ne porneam pe jos la primblare in directia care eram la inceput.Mergeam…si il cautam printre sutele de oameni...si cu cit mai mult mergeam cu atit mai mult imi era frica sa il revad din nou.

...E el,se apropie,iar inima mea sare din piept ca o nebună, și pentru că totuși trebuia cumva să facem cunoștință,el l-a rugat pe prietenul lui din copilărie,ca să îl impingă în mine. Și iată-mă cuprinsă de prima atingere a lui...prima atingere a dragostei...

-Salut fetelor!-Salut,îi răspunsesem eu cu un rînjet pînă la urechi-Cum vă numiți?-Lera sunt eu, iar Cristina e prietena mea cea mai bună.Voi?-Eu mă numesc Sergiu,iar el e Vasea.

Sergiu...Frumos nume, frumos băiat, înalt, cu gropițe în obraz, brunet și cu un zîmbet de nedescris. Însă nu era și el prea mare. 18 ani abia îî împlinise.

Unde locuim ,cu ce ne ocupăm,erau doar niște schimburi de întrebări și răspunsuri,pentru mine cel mai important era că îl simțeam atît de aproape,că doream să-l cunosc atît de mult , și chiar dacă nu îl știam decît de cîteva minute, el era al meu,eu simțeam că el e steluța ce va luci mereu pe cerul meu înstelat.

-Nu vă supărați baieți,însă noi plecăm,pentru că deja e tîrziu și trebuie să ajungem în alt capăt de oraș,le spusesem eu cu așa o tristețe micuță.

-Fie cum ziceți voi,însă lăsați-ne să vă conducem pînă la stație,răspunse Sergiu.

-Ok,cum doriți.

Ne-am mai primblat cîteva minute,după care atunci cînd ni-a condus,el mi-a cerut numărul meu de telefon,și ura...ura...ura înseamnă că i-am plăcut,înseamnă că vrea să mă cunoască, să mă iubească, să fie feeeriiiciit cu minee,dar nu mi-am arătat eu chiar atît de aprofundat emoțiile mele nebune,ci doar fluturii dansau, cîntau în perechi în stomagelul meu tînăr îndrăgostit.

Și ca să nu uităm de unul dintre detaliile noastre importante,la care o să revenim în curînd țin să specific,că mai înainte exista rețeaua de socializare faces.md,era în vogă acest site,și mai ales Andrian The Best,care cîștiga topurile în fiecare lună :D Cine o să apuce să citească această carte vreodată,o să mă înțeleagă. Revenind la această temă, pe faces.md eram numită divinna (vă rog nu comentați numele pentru că cu copilăria nu te pui :D ),iar Sergiu era înregistrat serioga_1990(vă rog nici aici să nu comentați,pentru că nici el nu știe de ce așa se numea,cred că așa era moda pe atunci).Iată că am ajuns în stație,și anume în acea seară unica ce l-am întrebat a fost doar:

-Da tu faces ai?-Da, am.-Și cum ești scris acolo?-Serioga_1990.Hmmm,eu repede îmi scot telefonul ca să scriu acest nume frumos :D și pentru că nu prea auzisem eu cum se scrie Serioga,am scris în telefon Sireoga_1990..Revenim cu detalii referitor la această temă mai tîrziu.

-Cristi,Cristi, cum ți s-a părut Sergiu? am întrebat-o eu cînd deja eram în autocar.-Normal! Dacă îți place ție,atunci îmi place și mie..

Pentru asta și o iubeam eu, căci mă susținea mereu,și nu se împlica niciodată în viața mea personală,pe cînd eu întotdeauna gaseam cum să mă mai împlic,cum să o ajut să descoperim lucruri nedescoperite,și chiar și azi Sergiu îmi zice ,,nu te mai băga și tu ca un ...” continuare nu necesită,presupun. :D

Am ajuns la ea acasă,și așteptam să mă sune...Aștept 1,5,10,15,30 minute și cînd colo sunăăăăăăă un număăăăr

necunoooocuutttt!!!! Tragedie,ce să fac,ce să fac???? Emoții,emoții,însă cu un glas autoritar ridic...

-Alo!!-Salut,Valerica..asta Ghena!!(Nuuuuuuuu,nu,nu..)-Da Ghena,salut...Vorbe,vorbe au continuat,dar eram atît de dezamagită că nu el m-a sunat,ci Ghena,un prieten de-al Cristinei,încît nici nu mai ascultam ce vorbeaaa...

-Cristinaaaaa,dar dacă el n-o să mă sune? Dar dacă el nu o să-mi scrie? Dar dacă el...

-Taci,fată dragă,că o să-ți sune,și o să-ți scrie,rabdă și tu puțin..

Din păcate însă răbdarea mea s-a dezamagit,pentru că eu fiind o scorpiuță întruchipată în persoană,doream ca lucrurile să decurgă atunci cînd vreau eu,ci nu cînd vor alții...Nu contează că am adormit tristă, și că m-am trezit la fel tristă...((

Dimineața am servit o ceașcă de cafea cu dulciuri,și am plecat acasă,dar ce fel de casă,cînd la mine era o dezordine totală din cauza că în apartamentul meu nu numai că nu era internet,dar nu aveam nici tapete pe pereți,nici apă ca la oamenii normali, mai pe scurt reparația mergea în toi,căci m-am mutat în apartament nou...mai bine zis,sur.

Mi-am luat eu inima în dinți în acea dimineață ,și dacă el nu mă suna,am decis că eu să fac măcar un pas înainte.-Alo!!! Tamara,salut!(Tamara e sora prietenei mele iubite Veruța,de care o să vorbim mai tîrziu)-Privet,Valerica!-Te rog,deschide facesul,pune la căutare ,,Sireoga_1990” , intră cu log-inul și parola mea,și scriei te rog: ,,Salut,eu sunt Lera dacă mă mai ții minte.Ne-am întîlnit ieri pe alee.Ce mai faci,cum la tine?”

Dar ce avea să raspundă bietul băiat dacă Sireoga nu e Serioga al meu :DDar nici nu m-a mai sunat după acea seară ,,tragico-comică”,pînă într-o zi cînd am mers la un internet cafe și cînd am pus la căutare Sireoga_1990,am dat de o frumusețe de baiat,avînd poza că doarme pe o pernă înflorată la țarăăă...O nuuu,cine e acesta ?:D I-am scris că imi pare rău că l-am confundat cu altcineva,și cînd am pus la pagina mea principală,am vazut comentariu de la dragostea mea... de la a mea...și nu din partea altcuiva.

Am vorbit preț de cîteva minute bune,după care a rămas că ne vedem în acea seară pe alee.

Găteală mare era atunci,pentru că trebuia să ies la întîlnire oficială în doi,care din păcate s-a petrecut în 3 :D, și anume eu,Sergiu,și Vasea,tot acea personalitate importantă din prima seară în care am făcut cunoștintă.

Am vorbit,am rîs împreună,dar tot nu mă simțeam eu în apele mele...presupun că fluturașii mei au avut mari emoții în acea zi. M-a petrecut acasă,dar ne-am înțeles să ne vedem și în următoarea zi,doar că la Megapolis (centru comercial care se construise de curînd,și eu auzisem de el,însă doream să văd ce prezintă,sau mai degrabă doream să-l mai văd pe ...el.)

-Verutaaaa,hai te rog cu mine seara să ne întîlnim cu Sergiu și cu prietenul lui!!-Bine..dacă ai nevoie de susținerea mea,hai să mergem,și o să-ți văd și eu...

Iubitul?(nuu,nu imi era iubit) Prietenul? (doar prieten?)Cine era atunci,nu se mai știa,și nici nu mai conta...important e că începeam să-l cunosc încetișor.

Veruța...E una din preferatele mele suroro-prietene,care m-a încurajat la bine și la greu.Am plîns împreună, am rîs, dar cel mai important e că după 6 ani am rămas la fel de nedespărțite, ba mai mult...suntem mai unite,mai mature și chiar le doresc tuturor o astfel de persoană cu care să se simtă liber mereu și oriunde. Doar cu ea făceam cele mai mari nebunii ale lumii pe care n-o să le uit niciodată, iar fapt că era directă îmi plăcea la nebunie,chiar dacă uneori mă supăram:,,Ica,de ce te-ai machiat ca o țărancă? Ia dă să corectăm”.,,Icaaaa,ce-i cu combinația asta de haine? Să nu mai vii îmbrăcată așa”.,,Scumpiță,ești așa de frumoasă,că m-am îndrăgostit”.,,Valerica, ce-i cu fața asta așa boțită?.,,Nu Icuța,altă pricioscă nu ai putut să-ți faci?.

De ea nici nu mai vorbesc,pentru că atît de mult îi plăceau experimentele,încît nuștiu cum de nu s-a făcut vreo chimistă să mai inventeze ceva nou. Păr scurt cu ou cu șampon pe cap, păr mai lung, păr mai creț, păr prea creț (îngrozitor de înfricoșător),dar ne iubeam la nebunie...și nuștiu de ce,poate că sufletele noastre s-au îndrăgostit,iar noi le urmăm doar pasul?!!

Acea seară a trecut foarte repede în 4,însă cînd m-a petrecut Sergiu acasă am rămas doar noi doi...a fost prima dată cînd eram doar eu și el...

Mi-a cumpărat o ciocolată,și băutură ce conținea alcool (faimosul Festival,care era la putere cindva :D). Ne-am așezat pe o bancă din curtea casei mele, și s-a început...

-A fost bine azi!-Da,mi-a plăcut și mie,a răspuns el.Am continuat să vorbim,despre noi,despre colegiu, povesteam istorii din viață,după care el s-a oprit și mi-a zis:

-Știi ce vreau eu?-Ce?-Vreau să te sărut!Eu fiind o copilă încă,i-am răspuns ca o proastă:-Da tu știi că eu cu fostul meu,m-am sărutat după 7 luni de întîlnire?(Îngrozitoooorr,oriiiibil răspuns),dar am continuat:-Și știi ceva?Noi nu ne întîlnim ca să ne sărutăm din a 3-a seară...după care am primit un răspuns magic:-Cum nu ne întîlnim? Dar pentru ce mai stăm aici?(Haa,l-am prins,asta era ceea ce am vrut eu să aud pentru liniștea mea sufletească).

Ce a urmat vă întrebați?A urmat primul nostru sărut,care pentru mine a fost fenomenal..Un sărut în aer liber,și iarăși sub stele...Iarăși seara...și un sărut cu el.Ce am simțit?Primul fior al dragostei...prima mea speranță...primul sentiment de iubire adevărată,și cînd zic adevărată,inseamnă că așa și este.

Dar închipuiți-vă ce a simțit el?Nici eu nu am știut,pînă de curînd :DAm aflat că eram cu ochii întredeschiși,cu buzele întredeschise,mai pe scurt a fost frumos,doar că nu prea :DCe puteam să fac dacă eram atît de neexperimentată?

Iată că am ajuns să fim iubiți oficiali.Doar că atunci cînd ieșeam la primblare, nu ne țineam de mînă ca oamenii normali,ci el î-și ,,azvîrlea” mîna lui de 1 metru peste umerii mei. Închipuiți-vă cîtă romantică în astfel de imagine...

În cîteva săptămîni,am ajuns să-i cunosc prietenii,și eram acceptată în cercul lor. Ne vedeam de 3,4 ori pe săptămînă, și niciodată nu am avut pretenții că nu-mi dedică destul timp.Eram totuși la un început de relație pe care nu am dorit să o distrug prin obligații sau certuri din cauza la prieteni.Iată așa a trecut prima noastră lună în care eram noi doi.Nu pot să zic că au avut loc evenimente excepționale,nu i-am cunoscut nici familia,nici alte rude,și nici el nu s-a încadrat în viața familiei mele. Cele mai frumoase momente de care îmi aduc aminte acum au avut loc pe acoperișul unei case de 16 etaje. Cele mai frumoase săruturi au avut loc acolo.Amețeam și aveam niște senzații pe care nu le pot reda prin cuvinte.Aceste senzații sper să le fi trecut fiecare fată cînd simțea că era îndrăgostită .În rest, lejeră era situația dintre noi,și nicidecum tensionată pînă la acel groaznic moment...

(De ce azi nu mă sună?De ce nu îmi scrie?De ce nu vorbește cu mine ca la început?De ce nu-mi zice să ieșim? De ce...?)

Simțeam eu cu intuiția mea de scorpie că nu e bine deloc ceea ce se petrece între noi,și i-am scris un sms:,,Dacă nu mai vrei să fii cu mine,mai bine zi-mi în față.Eu no să fac nimic,doar că mai bine să fii sincer decît să mă ignori ”.

Răspunsul nu a întîrziat să apară:,,Ce-i cu tine Lerca?Tot normal,eu dacă o să am de gînd să mă despart de tine,o să-ți zic”.

După aceste cuvinte eu în loc să mă liniștesc,mai tare m-am aprins,și nu în zadar,căci s-a apropiat momentul magic..

Mesaj de la iubițelul meu:,,Lerca intră te rog pe ICQ (rețea de socializare care se aseamănă cu SKYPE și comunicam prin intermediul ei).

Cu viteza luminii am aprins icq și iată că:Lera: Serioga: nu te supăra te rog.Lera: De ce? Ce am făcut eu că ne despărțim?Serioga: Nu ai făcut nimic,doar că la început parcă am simțit ceva,dar acum nu...Lera:Ai pe altcineva?Serioga:Nu...Lera: Bine dar,îți doresc să fii fericit...Serioga:Putem să rămînem prieteni

Lera:Nu vreau,eu sunt nevoită să te sterg de peste tot,căci nu poți rămîne prieten cu persoana pe care ai început să o iubești.Serioga:cum vrei,și imi pare rău...

Iată acesta a fost primul sfîrșit al dragostei noastre.Am plecat frumos,fără să mă mai intorc înapoi.Am plîns după el cîteva zile.Am sperat că o să se întoarcă.Am căutat alinarea în altcineva...și l-am uitat.

Nu am suferit mult după el,mi-a părut rău doar că nu l-am cunoscut destul, nu mă săturasem de el, îi mai simțeam uneori aroma, însă eram conștientă că așa e viața. Ea te coboară, ea te înalță, doar că ajungînd acolo sus...sus...îți taie aripile, își bate joc de tine, de sentimentele tale, nu te întreabă dacă vrei asta sau nu, pur și simplu te aruncă într-un gol imens și te lasă...te lasă să te ridici sau să stai căzut...

După cum am menționat,tristețea a dispărut curînd,am putut să mă ridic și singură, doar că am rămas nu chiar singură de tot,ci în brațele fostului meu iubit (nu vreau să-i specific numele,vîrsta și nici nu vreau să specific ce jigodie de om este,însă el m-a făcut să înțeleg că viața nicidecum nu poate să fie roz.)

Țin să adaug că fiecare fată în viața asta tragică,a fost dezamagită de cineva...Femeia e acea persoană care uneori a depus prea mult suflet într-o relație, ca după asta să cerșească doar cîteva firimituri.Femeia a îndurat prea multe situații oribile și jenante în viața ei..Femeia e alinarea oricărui om, doar ea poate iubi cu adevărat și pentru totdeauna,doar că acea femeie nu mai există...

De ce?Din cauza nenorociților care le-a stricat viața, iar ele fiind dezamagite în bărbați, le strică viața și lor...ii transformă în niște jigodii...Și se începe de la început...se rănesc unii pe alții,iar după asta caută persoanele ideale.

Timpul trecea foarte repede...Nu am mai rămas nici cu fostul meu prea mult timp, așa că am devenit liberă cu adevărat.Toamna!Iarna!

Primăvara! Martie 2010.

Zi obișnuită pe care o țin minte foarte vag.Iarăși internet, iarăși comunicare între prieteni,dar ce senzație ciudată

simțeam...Mi-am adus aminte de el...de fostul meu cu zîmbet fermecător care m-a cucerit toamna.

Deci,hai să vedem ce mai face?Căutare: Serioga_1990Poza: El, îmbrățișat cu o prietenăComentariul la poză din partea lui: The Best Friends

Mesaj i-am scris:Divinna: Frumos vă stă!Serioga_1990: Dacă ceva eu am scris că suntem doar prieteni.Divinna:Eu nu am întrebat cine sunteți,zic doar că vă stă bine împreunăSerioga_1990: Ce mai faci?Lera:Bine...am vrut să te întreb dacă mai ai pozele din toamnă,că la mine s-au șters din calculator (era adevărat,dar a fost și un motiv ca să continui conversația)Serioga_1990: Nu,le-am sters...

Idiotul...Mă gîndeam în sinea mea,dar fie...

Serioga_1990:intră în skype să-ți trimit un cîntec

Am început să comunicăm practic în fiecare zi. Îmi scria foarte des, dar de văzut nu ne văzusem niciodată după despărțire,pînă cînd el mi-a scris:Serioga_1990: dar noi cînd o să ne vedem?Lera: Cînd o să zboare copacii.Serioga_1990: Wow,uite-te peste geam,a zburat un copac :DCe-i drept simțul umorului îi era foarte bine dezvoltat. Îmi plăcea că mereu era vesel,și m-am hotărît să ieșim doar ca prieteni,pentru că sentimente față de el într-adevăr nu mai predominau.

Îmbrăcată într-o geacă de piele roz,și cu ochelari stilați,coafură și machiaj,iată că l-am revăzut după 5 luni.Emoții mari nu simțeam...dar fie ce-o fi.Ne-am primblat,am vorbit, m-a cuprins la un moment dat, dar eram așa de indiferentă de acest fapt,încît doream mai repede acasă,iar cînd m-a petrecut l-am sărutat pe obraz, și el așa straniu s-a uitat la mine și m-a întrebat:-Gata??-Da,gata...și am fugit în casă.

Eu m-am resemnat că l-am pierdut,deaceea nu mai doream nimic cu acest om, însă

după acea seară el m-a căutat insistent, mă suna, îmi scria, și iată că am devenit din nou iubiți oficiali.Pe zi ce trecea, sentimentele apăreau, mă simțeam bine cu el, relația noastră părea mai matură, și noi ne comportam altfel.

-De ce nu mi-a scris azi? De ce nu m-a sunat? Iarăși apăreau gînduri diferite,dar eu să-i scriu ceva ? Niciodată în viață.Bine dar...mai bine să ies afară decît să aștept ca acel cineva să-și aducă aminte de mine.

-Salut fetelor! -Salut Lera,mi-au răspuns prietenele lui Sergiu,pe care le credeam și a mele,însă după un timp s-a dovedit că una din ele a încercat să-l sărute pe el,în timp ce eu sufeream după despărțire.-Ce facem azi? le-am întrebat ele?-Hai pe alee să urmărim pe un băiat frizer că e așa de drăguț.

Și vorbind cîteva minute cu ele, iată că și prințul rătăcit a ieșit afară. E și normal că atunci cînd l-am văzut, eram plină de nervi căci nu mi-a dat nici un semn toată ziua,iar el cînd a încercat să mă sărute, am întors capul,fiind total indiferentă față de el.Din ceea ce vă povestesc, n-o să vă vină să credeți ce a urmat: Motiv de despărțire.Acesta credeți că a fost motiv? Nu mi-a venit să cred, și atunci cînd am ajuns acasă i-am scris:-Îmi pare rău că s-a întîmplat așa.Nu vreau să ne despărțim.Hai să încercăm din nou.La care el mi-a raspuns:-Nu vreau să mai fim împreuna.-Nuuuu,te rog iartă-măăăă!! -Popa să te ierte.Gata ii Amin!-Da dute tu *****

Au fost cele mai urîte cuvinte pe care i le-am spus vreodată, și iată de aici s-a început viața mea plină de bocete. Pentru aceste cuvinte nu m-a iertat,iar eu nu mi-am putut reveni mult timp. Nu mîncam nimic, ascultam doar melodii cît mai de jale, stăteam cu telefonul în mînă și doream să-l sun.M-am băgat într-o zi cu nebuna de prietena mea Veruța în havuzul cu apă din centru.Pe moment mi se părea distractiv, dar mi-am dat seama că sunt în depresie. Așteptam sărbătorile

pentru a bea un pahar în plus de vin, și a fuma o țigară. Cum să-l întorci dacă el nu te vrea în viața lui? Cine sunt eu pentru el dacă doar niște săruturi ne-au unit? Mi-am dat seama că fără el nimic nu e la fel, îl doream atît de mult înapoi, dar niciodată nu am făcut nimic pentru asta pînă i-am scris o scrisoare de un kilometru,la care răspuns nu am mai primitLoc pentru scrisoare:

Vara! Iulie 2010

Pentru că trăiam aproape unul de celălalt, prietenii erau comuni,și logic eu ieșeam cu fetele,el cu băieții iar uneori mai dădeam de el, cu toate că mă ignora foarte mult și nu schimba cu mine nici un cuvînt.Într-o seară din iulie,Sergiu a scos afară o sticlă de samagon adusă din Rusia,și pentru a ieși în evidență am zis:

-Pun pariu,că beu un pahar de samagon, dintr-un singur gît.-Nu te credem,au răspuns toți.-Dă-mi paharul.Și iată că paharul nui, toți au rămas șocați,inclusiv și Sergiu, și peste 5 minute nici Lera nu era...Ea era în lumea amețelilor.-Eu știu cuuuum săă ajungiii la Ppodull înaaltt! Deaall,Valee,Deal,Valee-hahahaha,toți au rîs pe seama prostiei mele-Daaa, șiii eu măăă duuuc la maaare să ma înec.După aceste cuvinte toți au rămas șocați,pentru că într-adevăr trebuia să merg în acea noapte la mare, și măcar puțin l-am speriat pe iubițelul meu.Așa beată cum eram,toți s-au oferit să mă conducă acasă,inclusiv și Sergiu.Mergeam ca o nebună amețită,vorbeam cu animalele din jur și cînd aproape să ajung lîngă casă,un prieten de-a lui Sergiu ma ia într-o parte și îmi zice:-Nu-l mai căuta!-De ce?-Nu mă întreba, lasă-l și nu te mai înjosi în fața lui,căci și-a găsit pe altcineva.-Ceeee???? Unde e el?M-am pornit după el și așa de trează cum eram îi ziceam pe sărite:-Ai prietenă?-Da ce te interesează pe tine?-Ai prietenă?-Dă-mi pace!-Ai prietenă!!!-Nu,nu am pe nimeni,du-te acasă.

-Tu mă minți,tu ai prietenă!!!-Da am 100 de prietene..Ultimul meu cuvînt a fost:-Ai prietenă...

Am luat și m-am întors... și am izbucnit în plîns.Chiar îl iubeam cu adevărat, și pentru prima dată am simțit o gelozie imensă,ură și sete de răzbunare.

Capitolul II

Cînd stai și numeri fiecare pietricică și scoică de pe mal, cînd te uiți la mare cu ochii în lacrimi, și cînd privești în depărtare și nu vezi nimic, atunci îți dai seama că viața fără de dragoste,nu mai e viață împlinită.Cîți dintre voi iubesc cu adevărat?Cîți dintre voi și-ar da viața unul pentru celălalt?Cred că foarte puțini...Cred că prea puțini...Și cred că practic nimeni...Dar eu cred în iubire...Cred atîta timp cît o simt. Cred că din milioanele de oameni se găsesc măcar cît de puțini dar se iubesc toată viața, și nu vorbesc acuma despre deprindere, și nu o încurc cu obligațiile din familie, dar vorbesc despre iubirea adevărată care, chiar dacă uneori te ucide, alte ori te face cel mai fericit om de pe planetă.

-Saaaluutt!!!-Da.Salut Lera!Cum te-ai odihnit la mare? m-a întrebat una din scorpiile lui Sergiu.-Binișor,am răspuns eu fără vreun interes.Eu altceva am vrut să aflu.-Ce face el?-Leraa,stai să-ți povestesc ce am aflat.Mai pe scurt eu știu cine e noua iubită a lui.Intra repede pe skype să-ți trimit poza ei..Eu tremurînd deja toata am deschis poza și am rămas tăcută. -E frumoasă fata,am zis eu tristă.-Da,el mi-a zis că e noua lui iubită.-Bine dar,mă duc eu să fac ceva prin casă.

Am închis telefonul și ardeam de furie...gelozia mă cuprindea peste tot, iar setea de răzbunare nu mă lăsa în pace.De unde a mai găsit-o? De ce anume o fată frumoasă și nu una urîtă? S-au văzut? S-au sărutat? O iubește?Ce-i drept îl urmăream zilnic pe rețelele de socializare (odnoklassniki), iar într-o zi și-a pus status:,,O să-mi fie dor de tine”(De cine oare o să-i fie dor? Poate de mine?) ,dar iată că scorpia de pe poză l-a întrebat ,,De cine o sa-ți fie dor?”,iar el i-a răspuns: ,,De tine Criss”. Da,așa o chema pe noua lui jertvă pe care o gelozeam foarte mult.Unica ce mă liniștea era faptul că nu locuia în Chișinău ci în alt raion a Moldovei.Eu fiind un mare ,,detectiv”, trebuia cumva să aflu ce fel de relație e între ei doi,și iată că știindu-i numele,am găsit-o și am început să mă lingușesc pe lîngă ea,să-i zic că e frumoasă,că are ochi frumoși,că am fost la mare în aceeași perioadă ,iar ea fiind o fată draguță , a căzut în prada mea și așa vorbind cu ea,am devenit ,,prietene”.Lera:Salut, ce mai faci?CrissTina:Bună,pe acasă.Tu?Lera:eu ascult muzică și mă bucur de viață (scorpio)!!CrissTina:De unde mă cunoști?Lera:Eu sunt prietena din copilărie a lui Sergiu!CrissTina: da mi-am adus aminte,el mi-a arătat poze cu voi.Lera:Serios? Așa sunt prietenii.CrissTina:stai te rog un moment că vorbești de lup,iar lupul e după ușă.Așteaptă te rog un minut că el mă sună.(Scorpia,Scorpia ....ce a făcut de la vrăjit ca s-o sune?Aaaa,gelooozieee nebună lasă-mă în pace).CrissTina:am revenit!Lera:mă bucur. Deci pot să vă felicit.Am înteles că vă întîlniți. CrissTina:Poftim? De unde ai luat asta?Lera:El singur s-a lăudat la toți!CrissTina:Nu este adevărat!! Noi suntem doar prieteni și atît,ce fel de întîlnire dacă noi suntem departe unul de altul? Și în general cum el și-a permis să zică așa ceva fără ca să fie adevărat?Lera:Nuștiu...Clarificați-vă singuri! O zi buna!

Huuuhhh ...90% din celulele mele bolnave de gelozie și nervi s-au calmat atunci cînd am aflat că ei doi nu sunt împreună și că el a povestit despre ea,doar ca eu să-l las în pace sau să mă facă geloasă.

Nu vă închipuiți ce reacție a avut el cînd a aflat că eu m-am implicat din nou în viața lui.Așa că fetelor dacă o să aveți nevoie de ajutorul meu de viperă,nu ezitați să-mi cereți ajutorul vreodată.Iar fetelor scorpioane le transmit mulți pupici,felicitări că sunteți așa și nu încercați să vă schimbați.Scorpiile întotdeauna o să iasă învingătoare în orice situație,iar caracterul dificil,capriciile și toate supărările nu fac decît să atragă sufletele ,,nevinovate” ale bărbaților.

Pe lîngă vipera iubitului meu fost,mai era și un vînător care se ținea scai de mine.Nu era frumusețe întruchipată,dar ce mai conta...gelos îl făceam pe Sergiu al meu,mai ales că era verișorul lui Vasea(băiatul cu care era iubițelul meu în prima zi de întîlnire).Nu vă puteți imagina cîtă plăcere primeam de la faptul că eram curtată de altcineva,pentru scopurile mele bine întemeiate. ,,Vreau să ieșim”,,X,te rog vină după mine”,,X,hai mîine să ieșim să facem poze”

La care sărmanul ,,X” mi-a zis într-o zi:,,Cred că m-am îndrăgostit”

(Care dragoste nebunule,chiar nu înțelegi că am nevoie de tine doar pentru răzbunare? )

-Eu nu mai cred în dragoste,am zis eu.-Tu nu ai dat de persoana potrivită,de asta și te temi.-Mi-e frică de viitor!

Chiar într-adevăr mi-e frică de viitor.Ce mă așteaptă mîine? Cum se va aranja viața peste cîțiva ani? Nimeni nu poate răspunde la astfel de întrebări!!!Eu nu sunt nimeni pentru voi ca să vă dau sfaturi,însă unica ce vă rog din suflet e să iubiți viața,căci ea e cea mai frumoasă,și nu contează că uneori îți vine să dispari,căci sunt milioane de copii care nici nu au avut șansa să se nască, căci canaliile de mame,i-au ucis fără de milă din cauza prostiei lor feminine. Cîte greșeli facem noi zi de zi, cîte inimi disrugem și cîte cuvinte care dor zicem fără a ne gîndi!!!

Toamna! 25 Octombrie... 2010...Cine ar fi crezut că acea simplă zi de toamnă mi-ar fi schimbat viața?Eu nu aș fi crezut pînă la acel moment.Cu timpul am aflat că Sergiu la fel de des îmi urmărea pagina web,însă anume în

acea zi din greșeală a intrat pe pagina mea principală, înregistîndu-se ca oaspete, iar eu cînd am văzut am rămas uimito-șocată,căci de la ultima despărțire din iulie pînă în octombrie, nu mi-a scris ,nu m-a sunat și nici nu mi-a dat nici un semn direct de viață.

Fermecător! Fantastic!Uraaaa!Fluturașii dansau samba,iar eu pe lîngă ei eram mega-impresionată că după 3 luni,s-a trezit din hibernare ursulețul meu.Lera:Salut!Ce mai faci?Sergiu:Salut,ești tu sau avocatul tău?

La început nu mi-am dat seama despre cine vorbește,însă cu 2 zile în urmă eu am ieșit afară cu jigodia de fostul meu care mi-a distrus o părticică din copilărie și cu scorpia care cîndva a dorit să-l sărute pe Sergiu.În acea seară iubițelul meu venise tîrziu de la universitate,și cînd colo surprizăăăă,din nou eu și fostul meu i-am ieșit în cale,doar că de data asta am rugat jigodia să mă ajute să vorbească ceva cu Sergiu,dar proastă am fost că m-am gîndit la așa tîmpenii,căci el în loc să mă ajute,i-a zis o grămadă de nenorociri despre mine.

Lera:Care avocat?????Sergiu:nici care!! Tu ce mai faci???

Haaa..Așa a continuat conversația noastră pur prietenește.Am devenit amici,mai ieșeam pe afară în 3 (cu scorpia la un loc),însă evenimente speciale nu au avut loc.Mă suna seara căci lucra în noapte,și anume în acele zile a fost mai romantic cu mine, mi-a zis despre vipera de Cristina, m-a întrebat despre vînătorul meu fără măseluțe,iar eu fiind entuziasmată,l-am invitat pe 5 noiembrie la aniversarea a 17 ani ai mei.Nu m-a refuzat,iar eu am avut de asta nevoie...Să-l revăd cît mai curînd!!

E și normal că am primit multe felicitări în acea zi din partea celor mai apropiate persoane, însă ,,Copy/Paste” niciodată nu citeam.Fiți mai originali.Nu cred ca nu există măcar puțină fantezie în capul vostru plin de prostii”.

El deasemenea m-a felicitat printr-un mesaj de dimineață!!Era cea mai frumoasă felicitare în acea zi,căci era din partea lui...Seara mare forfotă era.Zburam din colo în coace ca să reușesc ceea ce mi-am propus.S-au adunat cei mai apropiați prieteni,inclusiv scorpia care a încercat să-mi sărute băiatul, vînătorul fără măseluțe cît și Sergiu. Ei doi se zbăteau care să stea

lîngă mine,dar e și normal că a cîștigat războinicul meu. În acea zi am primit primul cadou din partea lui: o brățară draguță și primele flori.Am avut parte de o seară nemaipomenită cu frunzele de la flori rupte, cu ușile stricate, cu un om extra-super beat în casă-Vasea, cu îmbrățișări fierbinți între scorpie și iubitul meu,dar nu am observat eu deodată,ci în următoarea zi cînd am privit pozele.Unul din momentele reușite ale acestei seri a fost pe neașteptate.Pe cer au răsărit stele,iar eu fiind în brațele lui mă uitam spre ele,cînd el într-o secundă m-a întors cu față spre el...și... m-a sărutat..M-a sărutat ca prima oară... cu aceeași pasiune și cu atîta dragoste...M-am îndrăgostit pe loc. Era cel mai frumos cadou de ziua mea. Era unica ce am așteptat toată viața. Să fim din nou împreună...Și așa a fost...Eu mă rugam nopțile să se întoarcă și am învățat un lucru în viață: Dacă crezi și vrei ceva cu adevărat-se împlinește!!! Iar dacă nu se împlinește, înseamnă că nu ai vrut destul!!

Capitolul III...În fiecare dimineață mă trezeam cu gîndul la el,și toți îmi ziceau că dacă ne-am împăcat pentru a 3-a oară,înseamnă că e pentru totdeauna.Să fie oare așa?Cred că despărțirile noastre erau spre bine,pentru că am ajuns să-l iubesc cu adevărat! Îl iubeam ca o copilă mică, și după 5 ani,îl iubesc fără limite.Cine e el? Un brunet cu ochii negri care m-a cucerit printr-un zîmbet sau e soarta pe care am primit-o de la Dumnezeu?În fiecare seară mă rog D-lui pentru noi! În fiecare seară îi cer doar una:,,Doamne,ajută-mă să fiu cu Sergiu pentru totdeauna, să avem copii sănătoși,iar dragostea noastră să învingă toate greutățile”. Eu cred în noi și cred că cîte ne-au fost pune în cale nu au făcut decît să ne întarească și să ne facă viața mai frumoasă...

Iarna 2010 !Decembrie!-Lerca!Azi ne ducem la săniuș!-Iupiii,uraaa!Unde?-În pădurea de la ciocana.-Suuuperrr.Adrenalinăă!Mai repede să mergem.

Mdaa.O astfel de adrenalină nu-i doresc nimănui. După ce ne-am dat cîteva ori pe valea din pădure,ultimile cuvinte au fost:-Hai ultima dată ne dăm,și plecăm acasă.

Într-adevăr a fost ultima oară în viață cînd m-am urcat pe sanie,căci închipuiți-vă doar...Aaaaaadrenaaaliinăăă,scîîîntei din sanieee și buuuuf. Sanie răsturnată, Lera zburată într-o gaură,iar iubițelul meu căzut peste mine. M-am făcut albă ca varul pe față,imi era foarte somn,iar el se uita la mine și îmi zicea numai să nu închid ochii.Eu nu simțeam nimic. Eram căzută la pămînt și înghețam odată cu zăpada.-Leraaa,deschide ochii!-......Trezește-te!-.....

Din fericire a trecut acel groaznic moment, doar că eram nevoită să port gips 2 săptămîni,însă închipuiți-vă, Anul Nou era aproape,dar eu șchiopătam ca o rață.Pot să zic că nu-mi pare rău de acel incident.Sincer în acele două săptămîni am înțeles cine îmi sunt prietenii mei adevărați. Erau foarte puțini,ba chiar prea puțini:Maxim(prieten din copilărie care a venit în vizită cu un kg de ciocolate și mă purta ca pe o balerină,din cameră în cameră :D)Cristina(iubita mea prietenă care a venit cu un kg pe piceniuște și mă telefona mereu să mă întrebe cum mă simt)Veruța(care a venit și ea cu o toană de dulciuri și dansa și pentru mine cîntecul Shakirei-......)Iar acum închipuiți-vă prima vizită a iubitului meu în căsuța mea. Fructe,suc și duuuulciurii.Îmi plăcea să fiu răsfățată ca o prințesă.A pășit pentru prima dată pragul casei mele.S-a așezat lîngă mine pe un scăunel, nici căciula cea roșu cu negru nu și-a scoso :D și mă privea cu durere. Eu știu că în adîncul sufletului el se simțea vinovat de această întîmplare,dar eu nu l-am învinovățit niciodată cu nimic.Iată așa au trecut cele doua săptămîni, însă am învățat că viața noastră se ține pe un fir de ață...e destul doar odată să riști pentru a o pierde pentru totdeauna...

Ajunul Anului Nou era aproape,iar atmosfera din jur era atît de magică. Era ultima zi din anul 2010.L-am petrecut alături de Sergiu și familia lui. Era pentru prima dată cînd am stat la o masă cu părinții lui. Pot să spun că are niște părinți deosebiți,o soră minunată și o mîță-scorpie ca și mine.Am întîlnit noul an în cercul familiei,iar după ce a bătut ora 12, mi-am pus dorința ca să fiu toată viața cu el...Pe la vreo 1 am ieșit afară și m-am întors cu fața spre el zicîndu-i:-Inchide ochii!El a rămas intrigat,iar cînd a deschis ochii, pe mînă i-am pus o brățară de argint,pe care a îndrăgit-o din prima clipă. Era primul meu cadou pentru el,așa că anume în

acel magic moment,el a rămas fără cuvinte.

P.S.Din păcate soarta brățării era foarte tragică.În acea vară,iubițelul meu a pierdut-o la mare.Valurile i-au furat-o. Era foarte trist. Cu lacrimi în ochi povestea că marea i-a răpit cadoul pe care l-a îndrăgit atît de mult.

Revenind la noaptea din noul an, a fost prima noapte în care am dormit cu el pentru prima dată. Acea noapte ne-a unit destinele mai strîns. A fost pentru prima dată cînd l-am dorit cu adevărat.Am dorit să-i simt atingerea, aroma, săruturile, respirația.Îl simțeam al meu...doar al meu... Însă nimic nu s-a întîmplat din ceea ce trebuia să se întîmple, căci nu eram pregătită pentru ceva mai mult.

Dimineața el se comporta atît de diferit...Mă ținea pe palme. Îmi acorda atîta atenție, și anume după acea noapte el mi-a zis primul ,,TE IUBESC”. Cîtă emoție am primit de la aceste cuvinte.Îl iubeam și eu cu adevărat și chiar cred că el va fi unicul bărbat din viața mea.Pentru prima dată mi-a sărutat mîna.Cîtă plăcere am primit de la acest gest.

Timpul încet se scurgea,iar dragostea noastră pe zi ce trecea era mai imensă. Ne certam dese ori,însă niciodată nu a mai fost să ne numim urît sau să nu comunicam mai mult de cîteva ore.Ceea ce o să apreciez la acest om,este că mi s-a dăruit doar mie, și eu doar lui. Nu a căutat aventuri pe parcursul anilor, iar eu sunt cea mai mîndră că am așa un bărbat alături. E pasional ca un leu, iar eu ca o leoaică știu cum să-l scot din minți. Nuștiu care e secretul relației noastre, însă cred că scorpia din mine l-a cucerit. Eu nu sunt perfectă și niciodată nu am tins să fiu așa, doar că ceea ce am dorit mereu am obținut.

Am trecut cu el prin momente și mai grele:-Am suferit un accident groaznic cînd ne-am întors din Bulgaria cu autocarul.Am văzut moartea cu ochii,și iarăși mi-am dat seama că viața e prea scurtă pentru a ține ură sau pentru a fi mîndri;-S-a împlicat jigodia de fostul meu și zicea că iubitul meu e un curvar,că umblă împreună la fete;-S-au implicat puțin și 2 capre de-a lui cu dorința de a vedea cum s-a aranjat viața noastră;

Pe lîngă aceste momente urîte pe care mi le aduc aminte vag, restul au fost nemaipomenit de frumoase:-cuvinte dulci și parfumate predominau la noi în relație;

-surprize frumoase la aniversările noastre:*În anul 2012 i-am înfrumusețat mașina cu baloane la 7 dimineața;*În anul 2013 i-am pregătit o petrecere-surpriză pe un cîmp unde se vedea întregul oraș(frigărui,tortic,șampanie,lampioane zburătoare),iar el credea că eu sunt plecată din oraș și i-am stricat ziua,însă cînd a ajuns la locul stabilit a rămas șocat;*îi strecuram bilețele prin haine scriindu-i ,,Te iubesc”*De cadouri nici nu mai vorbesc căci au fost enorm de multe... Cît despre surprizele din partea lui,pot enumera mai multe:*la 18 ani a venit la ora 7 dimineața cu un buchet mai mare ca mine;*la 19 ani mi-a înflat 100 de baloane și mi-a pregătit o surpriză cu tortuleț și floricele;*la 20 de ani el împreună cu prietenii mei,mi-au pregătit un tablou cu cele mai amuzante poze;*deasemenea de cadouri nici nu mai vorbesc că erau infinite.

Nu totul se rezumă la cadouri,iar dacă ele și sunt făcute e frumos atunci cînd sunt dăruite fără de motiv...

Închipuiți-vă că seara stînd în camera rece,intră el cu un buchet de flori și îți zice : ,,Te iubesc pentru faptul că mă faci cel mai fericit bărbat din lume”.E atît de frumos că nu așteaptă doar sărbătorile pentru a te face mai fericită...Și în general urăsc fățărnicia pe care unii bărbați și-o arată față de o femeie...De 8 martie un buchet de flori,de 9 martie un buchet de pumni.

Mi-ar fi interesant, dacă iubițelul meu ar scrie o carte despre noi ce cuvinte ar folosi și cum ar descrie relația noastră? Cînd citești o carte scrisă de o fată ți se pare că ea plutește în lumea poveștilor,însă pentru un băiat sunt lucruri mai importante decît a fi romantic sau a povesti viața lui pe niște file...

...Cine sunt eu?O părticică mică dintr-un univers...Sunt viitoarea femeie și mama viitorilor copii. Știu că o să reușesc să am și familie, și un cămin călduț alături de el...dar acum sunt în acea perioadă cînd îmi doresc ca totul să se petreacă cît mai repede...Nu vreau multe, nu vreau bogății, dar totuși și cu bani și fără, viața e foarte complicată.Cîți dintre noi pleacă printre străini doar ca să ofere un viitor mai bun copiilor? Iar în rezultat ce se întîmplă? Familiile oricum se despart,iar copiii nu doresc nici acei bani,ci își vor părinții înapoi. Tot ce se face în cuplu,trebuie să fie făcut împreună, și nu contează cît de greu

este,important ca prin cele mai mari greutăți ambii să simtă cît e de amară calea vieții.Iubiți-vă și aveți grijă unul de altul căci dragostea adevărată vine la tine doar o singură dată în viață,iar atunci cînd se întîmplă tu nici măcar nu te aștepți la asta.Eu nu l-am căutat pe el,și nici el pe mine...inimile noastre s-au găsit singure una pe alta și pentru asta îi multumesc Domnului că ne-a scos în cale pe data de 9 septembrie 2009.Era o zi frumoasă de toamnă, însă totul era diferit...totul era perfect...totul se îndrepta spre el...spre bărbatul viselor mele...spre tine...

Sfîrșit.

...De ce am scris această carte? 25 octombrie 2014. În această zi noi am împlinit 5 ani de cînd suntem împreună, iar această cărțulie e cadoul meu pentru el. E viața noastră care trebuie păstrată și trebuie transmisă copiilor și nepoților noștri. Amintirile oricum no să fie uitate,însă e frumos că o să rămînă anume aceste buchii înșirate pe hîrtie.El e destinul meu,iar cînd o să mă întrebați cine totuși ne-a unit?Eu o să răspund:cred că prima seară cînd stelele- au răsărit pentru noi diferit...

Te iubesc.