105

Cărţile despre care toată lumea vorbeşte!Cărţile despre care toată lumea vorbeşte! O colecţie cosmopolită, locul de întâlnire a celor mai noi opere de ficţiune contemporană

  • Upload
    others

  • View
    44

  • Download
    1

Embed Size (px)

Citation preview

Cărţiledesprecaretoatălumeavorbeşte!

Ocolecţiecosmopolită,loculdeîntâlnireacelormainoioperedeficţiunecontemporană–romaneaflateîntopurileinternaţionale,premiate,ecranizatesauîncursdeecranizare,traduseîn

zecidelimbi–cărţiprovocatoare,pecareabiaaştepţisăleciteşti

SusannaTamaro s-a născut la Trieste în 1957. În 1976 a obţinut o

diplomădeprofesoară,iarapoi,obursădestudiilaCentroSperimentalediCinematografia din Roma. A debutat în 1989 cu romanul La testa fra lenuvole,distinscupremiileItaloCalvinoşiElsaMorante,urmatdePervocesola(1991),careaprimitpremiileRapalloşiInternationalPEN,şideMergiunde te poartă inima (Va’ dove ti porta il cuore, 1994), bestsellerinternaţional,romanvândutîn16milioanedeexemplare.În2003aregizatfilmulNelmioamore,adaptareapovestiriiL’infernononesiste.Cărţilesale,printrecareAnimaMundi(1997),CaraMathilda(1997),Rispondimi(2001)şiAscolta lamiavoce (2006),continuarearomanuluiMergiunde tepoartăinima,sunttraduseînîntreagalume.

SUSANNATAMARO

MERGIUNDETEPOARTĂINIMA

Traduceredinlimbaitalianăşinote

Va’dovetiportailcuoreSusannaTamaro

Copyright©1994Baldini&CastoldiCopyright©2000SusannaTamaro

©2001RCSLibriS.p.A.

EdituraLiteraO.P.53;C.P.212,sector4,Bucureşti,România

tel:0213196390;0314251619;0752548372;e-mail:[email protected]

Neputeţivizitapewww.litera.ro

Mergiundetepoartăinima

SusannaTamaro

Copyright©2017GrupMediaLiterapentruversiuneaînlimbaromână

Toatedrepturilerezervate

Editor:VidraşcuşifiiiCorector:EmiliaAchimCopertă:FloriZahiu

Tehnoredactareşiprepress:OfeliaCoşman

SeriadeficţiuneaEdituriiLiteraestecoordonatădeCristinaVidraşcuSturza.

DescriereaCIPaBiblioteciiNaţionaleaRomâniei

TAMARO,SUSANNAMergiundetepoartăinima/SusannaTamaro;trad.:DoinaCernica–Bucureşti:Litera,2017

ISBN978–606–33–2093–4I.Cernica,Doina(trad.)

821.111(94)–31=135.1

PentruPietro

O,Shiva,care-iatarealitate?Ceesteacestuniverscopleşitdeuimire?Ceformezămisleştesămânţa?Ceînseamnăaceastăviaţădincolodeforma

careumpleformele?Cumputemsăintrămplenarînea,dincolode

spaţiuşitimp,denumeşichipuri?Risipeşte-miîndoielile!

Dintr-untextsacru

alshivaismuluidinCaşmir

Opicina,16noiembrie1992

Eşti plecată de două luni, şi de două luni, în afara unei ilustrate prin

caremăanunţaicăeştiîncăînviaţă,numaiamveştidespretine.Înaceastădimineaţă,îngrădină,m-amopritîndelungînfaţatrandafiruluitău.Cutoatecăestetoamnătârziu,purpuriulluiseprofilează,solitarşiarogant,perestulvegetaţieide-acumstinse,îţiaduciamintecândl-amplantat?AveaizeceanişicitiseşidepuţintimpMiculprinţ.Ţi-odăruisemeu,capremiupentrucătrecuseşi clasa. Ai rămas vrăjită de poveste. Dintre toate personajele,preferaţiităierautrandafirulşivulpea.Nu-ţiplăceau,înschimb,baobabul,şarpele, aviatorul şi nici oamenii goi şi îngâmfaţi care rătăceau aşezaţi pemicuţele lor planete. Aşa încât, într-o bună zi, în timp ce ne luam miculdejun, ai spus: „Vreauun trandafir”. Laobiecţiameacăaveamdejaatâţia,mi-airăspuns:„Vreauunulcaresăfienumaialmeu,vreausă-lîngrijesc,să-lfac să crească mare”. Fireşte, în afară de trandafir, voiai şi o vulpe. Cuşireteniacopiilor,puseseşidorinţasimplăînainteaceleiaproapeimposibile.Cumputeamsă-ţirefuzvulpea,dupăceîţi îngăduisemtrandafirul?Asupraacestuipunctamdiscutatmultşiînceledinurmăamcăzutdeacordpentruuncâine.

Înaintedeamergesă-lluăm,nuaiînchisochiitoatănoaptea.Lafiecarejumătatedeoră,băteailauşameaşiziceai:„Nupotsădorm”.Dimineaţă,laşapte, mâncaseşi deja, erai îmbrăcată şi spălată. Cu pardesiul alături, măaşteptai aşezată în fotoliu. La opt şi jumătate ne aflam în faţa intrării laadăpostul pentru câini: era încă închis. Tu, privindprintre gratii, spuneai:„Cum să ştiu care este, cu adevărat, al meu?” Exista în glasul tău omarenelinişte.Eute linişteam:„Nu-ţi facegriji”,ziceam,„gândeşte-tecummiculprinţaîmblânzitvulpea”.Ne-amîntorsacolotreizilelarând.Înăuntrueraupeste două sute de câini, iar tu voiai să-i vezi pe toţi. Te opreai în faţafiecărei cuşti, stăteai nemişcată şi pierdută într-o aparentă nepăsare. Înacesttimp,câinii,cutoţii,searuncauînîmpletituradesârmă,lătrau,făceausalturi,încercândsă-ismulgăochiurile.Responsabilaeracunoi.Luându-tedreptofetiţăcatoatecelelalte,casăteconvingă,îţiarătaexemplarelecelemai frumoase: „Priveşte cockerul acela!", îţi spunea. Sau: „Ce părere ai deaceastă Lassie?” În loc de răspuns scoteai un soi de mormăit şi mergeaiînaintefărăsăoasculţi.

PeBuckl-amîntâlnitînceade-atreiaziaaceleiviacrucis.Stăteaîntr-

una din boxele din spate, acelea în care erau plasaţi câinii convalescenţi.Când am ajuns în faţa zăbrelelor, în loc să ne alerge în întâmpinareîmpreună cu toţi ceilalţi, a rămas nemişcat, fără să-şi ridicemăcar capul.„Acela!”,aiexclamat,arătându-l cudegetul. „Vreaucâineleacela!” Îţiaduciamintechipulnăucitalfemeii?Nureuşeasăpriceapăcumdevoiaisăintriînstăpânireaaceleipotăioribile.Da,pentrucăBuckerascunddestatură,darînpiticeniasaînsumaaproapetoateraselelumii.Capuldelup,urechilemoişi pleoştite de câine de vânătoare, labele avântate ale unui baset, coadaspumoasădefoxşiblanabrun-roşcatăaunuidoberman.Cândammers labirouri să semnăm hârtiile, funcţionara ne-a spus povestea lui. Fusesearuncatdintr-omaşinăîngoană,laînceputulverii.Încădere,serănisegravşi,dinaceastăcauză,unadinlabeledelaspateîiatârnacamoartă.

Buckesteacumlângămine.Învremecescriu,suspinădincândîncândşi îşi apropievârfulnasuluidepiciorulmeu.Botul şiurechile i-audevenitde-acum albe, iar pe ochi i s-a aşezat de câtva timp ceaţa aceea, caredintotdeaunaseaşazăpeochiicâinilorbătrâni.Mătulburăsă-lprivesc.Ecaşicumaici,alături,arfiopartedintine,parteapecareoiubescmaimult,aceea care, cu atâţia ani în urmă, între cei două sute de ocupanţi airefugiului,aştiutsă-laleagăpecelmainefericitşimaiurât.

Înacesteluni,rătăcindprinsingurătateacasei,aniideneînţelegerişidemâhniri ai convieţuirii noastre s-au şters. Amintirile care mă înconjoarăsunt cele despre tine fetiţă, făptură vulnerabilă şi pierdută. Ea este ceacăreia îi scriu, şi nu persoanei sigure de ea şi arogante din ultimul timp.Trandafirulmi-adat ideea.Azi-dimineaţă,cândamtrecutpelângăel,mi-aspus:„Iaohârtieşiscrie-ioscrisoare!”Ştiucă,înmomentulplecării,ne-amînţelessănunescriemşi, cu inimastrânsă, respectpactul.Acesterândurinu-şivorluaniciodatăzborulcasăteajungăînAmerica.Dacănuvoimaifieulaîntoarcereata,vorfieleaici,casăteaştepte.Decespunasta?Fiindcă–nu-ideatuncinicio lună–pentruîntâiaoarăînviaţăamfostbolnavă.Aşaîncâtacumştiucăîntretoatelucrurileposibileexistăşiacesta:înşasesauşapte luniaşputeasănumai fiuaici şi să-ţideschiduşa, îmbrăţişându-te.Cândva,oprietenăîmiziceacălapersoanelecarenuausuferitniciodatădenimic,cândvine,boalasemanifestăimediatşiviolent.Mie,uneia,chiaraşami s-a întâmplat: într-o dimineaţă, în vreme ce udam trandafirul, peneaşteptatecinevaastins lumina.DacăsoţiadomnuluiRazmannum-ar fivăzutprin împrejmuirea ce separă grădinilenoastre, aproape sigur la oraastaai fi fostorfană.Orfană?Aşa se spunecândmoareobunică?Nusuntchiarsigură.Poatecăbuniciisuntatâtdeneluaţiînseamă,încâtmomentulpierderiilorelipsitdesemnificaţie.Debunicinueştiniciorfan,nicivăduv.

Înmodfiresc,îipărăseştipedrumtotaşacum,dinneatenţie,uiţioumbrelă.Cândm-amtrezitînspital,nu-miaminteamabsolutnimic.Cuochiiîncă

închişi, aveam senzaţia că îmi crescuseră două mustăţi lungi şi subţiri,mustăţidepisică.Dardecumi-amdeschis,mi-amdatseamacăeravorbadedouătubuleţedeplastic;îmiieşeaudinnasşicoboraude-alungulbuzelor.Înjurulmeunueraudecâtaparateciudate.Dupăcâtevazileamfostmutatăîntr-ocamerănormală,încaresemaiaflaualtedouăpersoane.Învremeceeramacolo, într-odupă-amiazăauvenit laminedomnulRazmancu soţia.„Sunteţi încă în viaţă”, mi-a spus, „datorită câinelui dumneavoastră carelătracaunnebun”.

Când începusem de-acum să mă ridic, a intrat în încăpere un medictânăr,pecareîlmaivăzusemşialtădatăîntimpulvizitelor.Aluatunscaunşis-aaşezatlângăpatulmeu.„Datfiindcănuaveţirudecaresăvăpoartedegrijăşisădecidăpentrudumneavoastră”,azis,„vatrebuisăvăvorbescfărăintermediari şi sincer”.Vorbea şi, în vremecevorbea,maimultdecât să-lascult, îl priveam.Avea buzele subţiri şi, cum ştii,mie niciodată numi-auplăcutpersoanelecubuzesubţiri.Dacăstăteai să-lasculţi, stareasănătăţiimele era atât de gravă, că nu-mi îngăduia sămă întorc acasă.Mi-a numitdouă sau trei cămine cu asistenţă medicală, unde m-aş fi putut duce sătrăiesc.Dinexpresiafeţeimeletrebuiesăfiînţelesceva,pentrucăimediataadăugat: „Nu vă imaginaţi azilul de altă dată, acum totul e altfel, au odăiluminoaseşigrădinimariînjur,undeaţiputeasăvăplimbaţi”.„Doctore”,i-amspusatunci, „aţi auzitdeeschimoşi?” „Sigur căamauzit”, a răspunselridicându-se. „Vedeţi, eu vreau să mor ca ei”. Şi dat fiind că nu părea săpriceapă, ammai zis: „Aş prefera să cad cu faţa în jos, între dovleceii dingrădinamea, decât să trăiesc încă un an ţintuită la pat, într-o cameră cupereţiialbi”. Înacelmoment,eleradeja înuşă.Zâmbeacurăutate.„Atâţiazicaşa”,aspusînaintesădispară,„darînultimaclipăaleargăcutoţiiaicisăfietrataţişitremurăcafrunzele”.

Treiziledupăaceea,amsemnatundocumentridicolîncaredeclaramcă, dacă din întâmplare aşmuri, responsabilitatea ar fi amea şi numai amea.Amîncredinţat-ouneitinereinfirmierecuuncapmicuţşicudoicerceienormideaurşipeurmă,cupuţinelemelelucruriadunateîntr-opunguţădeplastic,m-amîndreptatsprestaţiadetaxi.

Decumm-avăzutapărândlaintrare,Buckaînceputsăalergeîncerccaunnebun.Apoi,pentrucasă-şimanifestefericirea,adevastatlătrânddouăsau trei răzoare. De data aceasta, n-am avut inimă să-l cert. Când a venitlângă mine, cu nasul murdar de pământ, i-am spus: „Ai văzut, bătrânelulmeu?Suntemdinnouîmpreună”.Şil-amscărpinatdupăurechi.

În zilele următoare, am făcut puţin sau nimic. După accident, parteastângăacorpuluinumairăspundecaaltădatălacomenzilemele.Mâna,maiales,adevenitfoarteînceată.Şicummăînfuriecaeasămăînvingă,factotulca să o folosesc mai mult decât pe cealaltă. Mi-am legat o fundiţă roz laîncheietură,casă-miaducaminte,decâteoriestenevoiesăiauunlucru,săfolosescstânga,nudreapta.Câttimpcorpulîţifuncţionează,nu-ţidaiseamacemareduşmanpoatesă-ţifie;dacăcedezidinvoinţadea-lînfrunta,chiarşinumaipentruoclipă,eştipierdut.

Înoricecaz,datăfiindautonomiamearedusă,i-amîncredinţatunrânddecheisoţieiluiWalter.Eaesteceacaretreceînfiecarezisămăvadăşiîmiaducetotceamnevoie.

Învârtindu-măîntrecasăşigrădină,gândullatineadevenitinsistent,oadevăratăobsesie.Demaimulteoriamajunspânălatelefonşil-amridicatcu intenţia de a-ţi trimite o telegramă. De fiecare dată, însă, de cum îmirăspundeacentrala,hotărâmsăn-ofac.Seara,stândînfotoliu–înfaţamea,pustietatea şi, în jur, tăcerea – mă întrebam cum ar fi fost mai bine.Bineînţeles, cum ar fi fost mai bine pentru tine, nu pentru mine. Cusiguranţă,pentruminear fi fost cumultmai frumossămăducavându-telângă mine. Sunt convinsă că, dacă ţi-aş fi spus de boala mea, ţi-ai fiîntreruptşedereaînAmericaşi-aifialergataici.Şipeurmă?Peurmă,poate,aş fi trăit încă vreo trei sau patru ani, poate în scaun cu rotile, poateimbecilizată, iartu,dindatorie,m-ai fi îngrijit.Ai fi făcut-ocudevotament,însă, cu vremea, devotamentul acesta s-ar fi preschimbat în furie, în ură.Ură,pentrucăaniiarfitrecutşiţi-aifiirosittinereţea.Pentrucădragosteamea,cuefectdebumerang,ţi-arfi împinsviaţa într-ofundătură.Aşaziceaînăuntrulmeuglasulcarenuvoiasă-ţitelefonez.Darabiahotărâmcăacestaaveadreptate,căimediatapăreaînminteameaunglascontrar.Cumte-aifisimţit,măîntrebam,dacăînmomentulîncareaifideschisuşa,înlocsănegăseştipemineşipeBuck,bucuroşi,aifigăsitcasagoală,pustiitădetimp?Există ceva mai cumplit decât o întoarcere care nu reuşeşte să seîmplinească? Dacă ţi-ar fi ajuns acolo, departe, o telegramă cu vesteadispariţiei mele, nu te-ai fi gândit, poate, la un soi de trădare? La opedeapsă? Dat fiind că în ultimele luni ai fost urâcioasă cu mine, tepedepseam,plecândfărăsăteprevin.Aceastaarfifostnuunbumerang,ciogenune,şicredcă-icuneputinţăsăsupravieţuieştiunuiastfeldelucru.Ceeacetrebuiasă-ispuifiinţeiiubiterămânepevecieîntine.Easeaflăacolo,subpământ,şinumaipoţis-opriveştiînochi,săoîmbrăţişezi,să-ispuiceeacenui-aispusîncă.

Zilele treceau, şi nu luam o hotărâre. Apoi, în această dimineaţă,

sugestiatrandafirului.Scrie-ioscrisoare,unmicuţjurnalalzilelortale,caresă continue să-i ţină companie. Aşa încât, iată-mă aici, în bucătărie, cu unvechicaietde-altăuînfaţă,muşcândtoculcauncopilaflatîndificultateculecţiile.Untestament?Nuchiar,maicurândcevacaresăteînsoţeascăînani,cevaceaiputeacitidefiecaredatăcândaisăsimţinevoiasămăaiaproape.Nuteteme,nuvreaunicisă-ţiţinpredici,nicisăteîntristez,cinumaisămaistămpuţindevorbă,cuintimitateacarenelegaodatăşipecareampierdut-oînultimiiani.Pentrucăamtrăitmultşiamlăsatînurmăatâtalume,ştiude-acumcămorţiiapasănuatâtprinabsenţă,câtprinceeace– întreeişinoi–nuafostspus.

Vezi, mi s-a întâmplat să fac pe mama, pentru tine, mai târziu, la ovârstă la care, de obicei, nu eşti decât bunică. Aceasta a avut mai multeavantaje.Avantajepentrutine,pentrucăobunică-mamăeîntotdeaunamaiatentă şimai înţelegătoaredecât omamă-mamă, şi avantaje pentrumine,fiindcă în loc să mă ramolesc odată cu cele din generaţia mea, între ocanastă şi o după-amiază la club, am fost antrenatădinnou, cuputere, înfluxulvieţii.Însă,launanumepunct,cevas-arupt.Vinanuafostniciamea,niciata,cidoaralegilornaturii.

Copilăria şi bătrâneţea se aseamănă. În ambele cazuri, din motivediferite,eştimaidegrabălipsitdeapărareşinupoţi–saunumaipoţi–săparticipi la viaţa activă, şi asta îţi permite să trăieşti cu o sensibilitate înafaraschemelor,deschisă.Adolescenţaetimpulîncareîncepesăseformezeînjurulnostruoplatoşăinvizibilă.

Se formează în adolescenţă şi continuă să se întărească de-a lungulîntregiivârsteadulte.Procesulcreşteriisaleaducepuţincuacelaalperlelor,cucâtmaimareşimaiprofundăesterana,cuatâtemaiputernicăplatoşacaresedezvoltăînjur.Peurmăînsă,cutrecereatimpului,caohainăpurtatăprea mult, în părţile mai intens solicitate începe să se uzeze, să se vadăurzealaşi,deodată, laomişcarebruscă, sesfâşie.La începutnu-ţimaidaiseama de nimic, eşti convinsă că platoşa te apără încă în întregime, pânăcând,într-ozi,peneaşteptate,înfaţaunuilucrustupid,fărăsăştiipentruce,teapucăplânsul,capeuncopil.

Laastamăgândescdefapt,atuncicândspuncă întremineşi tines-aivitundezacordnatural.Lavremeacândplatoşataaînceputsăseformeze,amea era deja bucăţi. Tu nu suportai lacrimilemele, iar eu nu suportamduritateataneaşteptată.Deşierampregătităpentrufaptulcăîţiveischimbacaracterul în adolescenţă, odată schimbarea petrecută, mi-a fost greu s-osuport.Brusc,opersoanănouăseaflaînfaţamea,şipeaceastăpersoanănuştiamcums-oiau.Lacădereanopţii,înpat,înmomentulîncareîmiadunam

gândurile,eramfericităpentruceţiseîntâmpla.îmiziceam,cinetreceprinadolescenţăneatinsnuvadevenivreodatăcuadevăratadult.

Dimineaţa însă, când îmi trânteai prima uşă în faţă, ce deprimare, cedorinţădeaplânge!Nureuşeamsăgăsescnicăierienergianecesarăcasă-ţiţinpiept.Dacăveiajungevreodatălaoptzecideani,veiînţelegecălavârstaastatesimţicaofrunzălasfârşitdeseptembrie.Luminazileidureazămaipuţinşi,încet-încet,copaculîncepesăchemelasinesevelehrănitoare.Azot,clorofilă şi proteine sunt supte de trunchi, şi cu ele se duce şi verdele,elasticitatea. Încă stai suspendat, dar ştii că nu pentrumultă vreme. Unadupăalta, cad frunzelevecine, lepriveşticăzând, trăieşti în teroareacăseporneşte vântul. Pentru mine, vântul erai tu, vitalitatea gâlcevitoare aadolescenţei tale. Ţi-ai dat vreodată seama, comoara mea? Am trăit înacelaşicopac,darînanotimpuridiferite.

Îmivineînminteziuaplecării.Câteramdenervoase,nu?Nuaivrutsăteînsoţesclaaeroport,şilafiecarelucrupecareîţiaduceamamintesă-liei,îmirăspundeai:„DoarmergînAmerica,nuîndeşert!„Înprag,atuncicândţi-amstrigatcuovoceodiosdestridentă:„Săaigrijădetine!”,fărăcamăcarsăteîntorci,m-aisalutatzicând:„SăaigrijădeBuckşidetrandafir!”

Ştii,pemomentamrămasunpicdezamăgitădeacestrămas-bunaltău.Bătrână sentimentală ce sunt,măaşteptam la altceva,maibanal, un sărutsau o frază drăgăstoasă. Doar în noaptea când, neizbutind să adorm, măînvârteamîncapotprincasapustie,mi-amdatseamacăa-iîngrijipeBuckşitrandafirulvoiasăînsemneaîngrijiaceapartedintinecarecontinuasă-mifie alături, partea fericită din tine. Şimi-ammai dat seama că uscăciuneaacelui ordin nu era insensibilitate, ci tensiunea extremă a unei persoanegatasăplângă.Esteplatoşadecarevorbeammaiînainte.Tuoaiîncăatâtdestrâmtă,căaproapenurespiri.îţiaminteşticeîţispuneamînultimavreme?Lacrimile care nu curg se depun pe inimă şi, cu timpul, o înlănţuiesc şi oparalizează,precumcalcarulînlănţuieşteşiparalizeazăangrenajelemaşiniidespălatrufe.

Ştiu,pildelemeleluatedinuniversulbucătăriei, înlocsă-ţistârneascărâsul, te scot din sărite. Acceptă: fiecare se inspiră din lumea pe care ocunoaştemaibine.

Acumtrebuiesătelas.Bucksuspinăşimăpriveştecuochiimploratori.Şiînelsemanifestăregularitateanaturii.Întoateanotimpurilecunoaşteorapăpatuluicupreciziaunuiceasornicelveţian.

18noiembrie

În această noapte s-a dezlănţuit o ploaie puternică. Era atât de

violentă,cădemaimulteorim-amtrezitdinpricinazgomotuluipecare îlfăcea, bătând în obloane. Dimineaţă, când am deschis ochii, convinsă cătimpul era încăurât,m-am cuibărit îndelung în aşternut. Cum se schimbălucrurile cu anii! La vârsta ta, eram un soi de pârş, dacă nimeni nu măderanja,puteamsădormşipânălaprânz.Înschimb,acumsuntîntotdeaunatreazăînaintedeivireazorilor.Aşaîncâtzileledevinlungi-lungi,fărăsfârşit.Existăocruzimeîntoateacestea,nu?Oreledimineţiisuntcelemaicumplite,nuenimiccaresăteajutesătesustragi,staiaicişiştiicăgânduriletalepotsămeargă numai înapoi. Gândurile unui bătrân nu au viitor, sunt celmaiadeseatriste,melancolice.M-amgânditdemulteorilaaceastăciudăţenieanaturii.Ieri,amvăzutlatelevizorundocumentarcarem-apuspegânduri.Vorbeadesprevisele animalelor. În ierarhia zoologică, de lapăsări în sus,toate animalele visează.Viseazăpiţigoii şi porumbeii, veveriţele şi iepurii,câiniişivaciletolănitepepajişte.Visează,darnutoatelafel.Animalelecare,prin natura lor, sunt îndeosebi pradă, au vise scurte mai curând, de faptnişte imagini fulgerătoare. Răpitoarele, în schimb, au vise complicate şilungi.„Pentruanimale”,spuneacomentatorul,„activitateaoniricăreprezintăo modalitate de a-şi organiza strategiile de supravieţuire, cine vâneazătrebuiesăelaborezemijloacepermanentnoidea-şiprocurahrana,cineestevânat – şi îşi găseşte hrana de obicei la îndemână, în chip de ierburi –trebuiesăsegândeascălaposibilitateadeafugicâtmairepede”.Pescurt,antilopa, dormind, vede înaintea sa savana nesfârşită, pe când leul, într-ocontinuăşivariatăschimbaredescene,vedetoatelucrurilepecareartrebuisălefacăpentruareuşisămănânceantilopa.Aşatrebuiesăfie,mi-amzisatunci,cândeştitânăr,eşticarnivor,iarcândeştibătrân,erbivor.Pentrucă,atuncicândeştibătrân,înafarădefaptulcădormipuţin,nuaivisesau,dacăleai,nulepăstreziamintirea.Înschimb,cândeşticopilşitânăr,visezimaimult, şiviseleauputereasă-ţihotărascăstareasufleteascădepestezi.Ţiiminteplânsulîncare,abiatrezită,izbucneaiînultimeleluni?Stăteaiaici,înfaţaceştiidecafea,şi lacrimileîţicoborautăcutede-alungulobrajilor.„Deceplângi?”,teîntrebam,iartu,mâhnităsaumânioasă,spuneai:„Nuştiu!”Lavârsta ta sunt atâtea de pus la punct înăuntrul tău. Există proiecte şi, înproiecte, nesiguranţă. Partea inconştientă din noi nu are o ordine sau o

logicălimpede,împreunăcurămăşiţelezilei,umflateşideformate,amestecăaspiraţiilecelemaiprofunde,iarîntreaspiraţiileprofundestrecoarănevoiletrupului.Astfel,dacăţi-efoame,visezicăteafliaşezatlamasăşinureuşeştisămănânci,dacăţi-efrig,cătegăseştilaPolulNordşinuaipalton,dacăaisuferitomojicie,deviirăzboinicînsetatdesânge.

Ceviseziacolo,departe,întrecactuşişicowboy?Mi-arplăceas-oaflu.Cineştiedacă,dincândîncând,chiarşiîmbrăcatăcaopieleroşienuîţiaparşieu…Cineştiedacă,subînfăţişaredecoiot,nuîţiapareşiBuck…Ţi-edor?Tegândeştilanoi?

Ştii,aseară,întimpceciteamstândînfotoliu,peneaşteptateamauzitîn odaie un zgomot ritmic. Ridicând capul din carte, l-am văzut pe Buck:dormea,lovindu-şicoadadepământ.Dinexpresiafericitădepechipulsău,suntsigurăcătevedeaînfaţalui.Poatecăabiateîntorseseşi,şielteprimeacubucuriesauîşiaduceaamintedevreoplimbaredeosebitdefrumoasăpecare aţi făcut-o împreună. Câinii sunt atât de receptivi la sentimenteleumane!Convieţuindîmpreunădinneguratimpurilor,amdevenitaproapelafel.De aceea, atâţia oameni îi detestă. Vădpreamulte lucruri din ei înşişireflectându-se în privirea lor duios-umilă, lucruri pe care ar prefera să leignore.Buckteviseazăadeseaînaceastăperioadă.Eunureuşescsaupoatemiseîntâmplă,darnuizbutescsă-miaducaminte.

Cânderammică,a trăitovreme încasanoastrăosorăa tatăluimeu,rămasăvăduvănucumulttimpînurmă.Aveapasiuneaspiritismuluişi,decum părinţii nu ne mai vedeau, în ungherele cele mai întunecate şi maiascunse,măinstruiaasupraputerilorextraordinarealeminţii.„Dacăvreisăintriîncontactcuopersoanădedeparte,îmizicea,„trebuiesăţiistrânsînmânăofotografiede-asa,săfaciocrucecompusădintreipaşişiapoisă-ispui:«Iată-mă,suntaici!»„Cuaceastămetodă,dupăea,aşputeasăcomunicprintelepatiecupersoanadorită.

După-amiază, înainte să mă aştern pe scris, chiar am făcut asta. Eraaproapeoracinci,latinetrebuiesăfifostdimineaţă.M-aivăzut?M-aiauzit?Eu te-am zărit într-unul din acele baruri pline de lumini şi de ceramicăsmălţuită, unde se mănâncă sandvişuri cu chiftele în interior. Te-amrecunoscutimediatînmulţimeaaceeamulticoloră,pentrucăeraiîmbrăcatăcu ultimul pulover pe care ţi l-am făcut, acela cu cerbi roşii şi albaştri.Imagineaînsăafostatâtderapidăşiatâtdeexageratdeasemănătoarecelordintr-un serial de televiziune, încât n-am avut vreme să-ţi văd expresiaochilor.Eştifericită?Maimultdecâtorice,astamăpreocupă.

Îţiaminteşticâtediscuţiiamavutpentruadecidedacăeradreptsaunucaeusă-ţifinanţezaceastăcălătoriedestudiiînstrăinătate?Susţineaicăîţi

eraabsolutnecesară,că,pentruatematurizaşia-ţideschidemintea,aveainevoie să pleci, să părăseşti mediul leşinat în care ai crescut. De-abiaterminaseşi liceul şi orbecăiai în bezna cea mai adâncă, atunci când eravorbadespreceeaceaifivrutsăfaci,odatăajunsămare.Micuţăfiind,aveaiatâtea pasiuni: voiai să devii veterinar, explorator, medic pentru copiiisărmani. Din aceste dorinţe nu rămăsese nici cea mai palidă urmă.Deschidereainiţialăpecareaimanifestat-ocătresemeniităis-adusodatăcu anii, închizându-se. Tot ceea ce era filantropie, nevoie de comuniune adevenit, într-un timp foarte scurt, cinism, solitudine, concentrareobsesivăasupradestinului tăunefericit.Dacăse întâmplasăvezi la televizorvreunevenimentdeosebitdecrud,ironizaicompasiuneadinvorbelemele,zicând:„Lavârstata,temaimiri?Încănuştiicăselecţiaspecieiguverneazălumea?”

Întâi,laprimeleobservaţiideacesttiprămâneamfărărespiraţie,misepăreacălângămineamunmonstru.Cercetându-tepefuriş,măîntrebamdeunde ieşise la iveală, dacă eu te învăţasem, prin exemplulmeu. Nu ţi-amrăspunsniciodată,însăintuiamcătimpuldialoguluisesfârşise,oriceţi-aşfizis ţi s-ar fi părutnumaioprovocare.Pedeoparte,mi-era teamăpentrufragilitatea mea, pentru inutila pierdere de forţă, pe de alta, simţeam căînfruntarea deschisă era chiar ceea ce căutai, că după prima ar fi urmataltele, mereu mai multe, mereu mai violente. Sub cuvintele tale simţeamclocotindenergiaarogantă,gatasăexplodeze,stăpânităcugreu.Felulmeude a atenua asperităţile, indiferenţa mea prefăcută faţă de atacuri te-auconstrânssăcauţialtecăi.

Atuncim-aiameninţatcăaisăpleci,căaisădisparidinviaţamea,fărăsămai dai veşti. Te aşteptai, poate, la disperarea, la implorările umile aleuneibătrâne.Cândţi-amspuscăarfifostexcelentăideeasăpleci,aiînceputsă şovăi, păreai un şarpe care, înălţând pe neaşteptate capul cu fălciledeschiseşigatasălovească,dintr-odatănumaivedeînfaţaluiţintaasupracăreiasăsenăpustească.Atunciaiînceputsăporţitratative,săfacidiverseşiincertepropuneri,pânăînziuaîncare,cuosiguranţănouă,lacafea,m-aianunţat:„PlecînAmerica”.

Amprimitaceastăhotărâre,caşipecelelalte,cuuninteresamabil.Nuvoiam,cuaprobareamea,săteîmpingsăfacialegeripripite,încarenuaificrezutcuputere.Însăptămânilecareauurmat,aicontinuatsă-mivorbeştideAmerica.„Dacămăducunanacolo”,repetaiobsesiv,„celpuţinosăînvăţolimbăşinupierdtimpul”.Teenervaigrozavcândîţiatrăgeamatenţiacăapierdetimpulnuedelocgrav.Şite-amscosdinsăriteatuncicândţi-amspuscă viaţa nu este o cursă, ci o tragere la ţintă: nu economisirea timpului eceea ce contează, ci capacitatea de a găsi un centru. Ai făcut imediat să

zboareceledouăceştidepemasă,măturându-lecubraţul,apoiaiizbucnitînplâns.„Eştiproastă!”,ziceai,ascunzându-ţifaţaînmâini.„Eştiproastă.Nuînţelegicătocmaiastavreau?”însăptămânileurmătoarene-amcomportatcadoisoldaţicare,dupăceauîngropatominăîntr-unteren,suntatenţisănu treacă pe deasupra ei. Ştiam unde se afla, ce însemna şi păşeam ladistanţă,prefăcându-necălucruldetemutarfifostaltul.Cândaexplodat,şitu hohoteai zicându-mi „nu înţelegi nimic, n-o să înţelegi niciodată”, atrebuitsăfaceforturiuriaşecasănutelassă-mighiceştitulburarea.Mamata, cum te-a zămislit, moartea ei… Despre toate acestea nu ţi-am vorbitniciodată,iartăcereameate-afăcutsăcrezicăpentruminen-auexistat,căn-au contat. Însămama ta era fiicamea, la asta poate nu te gândeşti. Saupoatetegândeşti,dar, în locsăozici,ocloceşti întine,altfelnupotsă-miexplicuneleuităturialetale,anumitecuvinteîncărcatedeură.Despreea,înafaraabsenţei,nuaialteamintiri:eraiîncăpreamicăînziuaîncareamurit,în schimb, eu, în amintireamea,păstrez treizeci şi treideanideamintiri,treizecişitreipluscelenouăluniîncareampurtat-oînpântece.

Cumpoţisăcrezicăastamălasănepăsătoare?Dacăn-amînfruntatmaidevremeproblema,afostnumaidinpudoare

şi din cauza unei bune doze de egoism. Pudoare, pentru că, inevitabil,vorbind despre ea, ar fi trebuit să vorbesc despre mine, despre păcatelemele,adevăratesaupresupuse.Egoism,pentrucăsperamcaiubireameasăfifostatâtdemare,încâtsăcompensezeabsenţaei,încâtsăteîmpiedicecaîntr-ozisătecuprindădoruldeeaşisămăîntrebi:„Cineeramamamea?Deceamurit?”

Câttimpaifostmicuţă,amfostfericiteîmpreună.Eraiofetiţăplinădebucurie,şiînbucuriatanuexistanimicsuperficial,previzibil.Eraobucurieîn care se afla permanent la pândă umbra unui gând. De la râs treceai latăcerecuouşurinţăsurprinzătoare.„Lacetegândeşti?”,teîntrebamatunci,şi tu, ca şi cumai fi vorbitdespreo gustare, îmi răspundeai: „Măgândescdacă cerul se termină sau se duce mereu mai departe”. Eram orgolioasăpentru felul tăudea fi, sensibilitatea tasemănacuamea,număsimţeammaresaudistantă,cigingaşcomplice.Măamăgeam,voiamsămăamăgesccă aşa va fi întotdeauna.Dar nu suntem făpturi suspendate în baloanedesăpun, rătăcind fericite prin aer. Există unmai întâi şi un după aceea învieţilenoastre,şiacestmaiîntâişidupăaceeaneprindeîncapcană,seaşazăpeste noi ca o plasă peste pradă. E adevărat, foarte adevărat, păcatelepărinţilor cad asupra fiilor, cele ale bunicilor asupra nepoţilor, cele alestrăbunicilor asupra strănepoţilor. Sunt adevăruri care poartă în ele unsentiment de eliberare şi altele care impun sensul teribilului. Acesta

aparţine celei de-a doua categorii. Unde se sfârşeşte lanţul păcatelor? LaCain?Ecuputinţăcatotulsătrebuiascăsămeargăatâtdedeparte?Existăceva îndărătul tuturor acestora? Odată, am citit într-o carte indiană căsoartadeţinetoatăputerea,învremecesforţareavoinţeinoastreestedoarunpretext.Dupăceamcititasta,oadâncăpaceacoborâtînmine.

Darînziuaurmătoare,câtevapaginimaiîncolo,amgăsitscriscăsoartanu e altceva decât rezultatul acţiunilor trecute, noi suntem cei care, cumâinilenoastre,nemodelămdestinul.Aşaîncâtm-amîntorslapunctuldeplecare. Unde se află cheia a tot ce se întâmplă? Care este firul ce sedeapănă? Este un fir sau un lanţ? Se poate tăia, se poate rupe sau neînfăşoarăpentrutotdeauna?

Aşteptând, o tai eu scurt. Capul meu nu mai este cel de altă dată,desigur, ideile vin acolo mereu, nu s-a schimbat modul de a gândi, cicapacitateadeasusţineunefortîndelungat.Acumsuntobosită,capulmiseînvârtecaatuncicânderamtânărăşiîncercamsăcitescocartedefilosofie.Afi,anufi,imanenţa…Dupăcâtevapaginiîncercamaceeaşiameţealăcalaocălătoriecuautobuzulpedrumuridemunte.Pentrumomenttelas,măducunpicsămăimbecilizezînfaţaaceleiatâtdeiubiteşideurâtecutiuţecaresegăseşteînsalon.

20noiembrie

Iată-mă,înceade-atreiaziaîntâlniriinoastre.Sau,maicurând,apatra

zi şi a treia întâlnire. Ieri eram atât de obosită, că nu am reuşit să scriunimic,darmitesăcitesc.Neliniştităşineştiindcesăfac,m-amînvârtittoatăziua întrecasăşigrădină.Aeruleradestuldeblând, iar înorelemaicaldeamstatpebancă, lângă forsiţia. În jurulmeu,pajişteaşi răzoareleerau înceamaidesăvârşitădezordine.Privindu-le,mi-avenitînminteincidentulcufrunzele căzute.Cânda fost asta?Anul trecut?Acumdoi ani?Avusesemobronşităcareîntârziasăsevindece,frunzeleeraude-acumtoatepeiarbă,seînvolburaudecolopânăcolo,dusedevânt.Stândlafereastră,m-anăpăditogreatristeţe.Ceruleraîntunecat,afarătotulpăreacuprinsdeuitare.Te-amcăutatîncamerata.Stăteaiîntinsăpepat,cucăştilelaurechi.Te-amrugatsăgreblezifrunzele.Casămăfacauzită,atrebuitsărepetdemaimulteori,cuvoceamereumai ridicată.Ai strânsdinumeri, spunând: „Da’ de ce? Înnatură,nimeninulestrânge,rămânacolosăputrezeascăşiebineaşa!”Învremeaaceea,naturaeramareataaliată,reuşeaisăjustificioriceculegilesaledeneclintit.Înlocsă-ţiexpliccăogrădinăesteonaturădomesticită,onatură-câine,carecufiecareancetreceseamănătotmaimultcustăpânuleişicare,întocmaicauncâine,arenevoiedeneconteniteatenţii,m-amretrasînsalonfărăsămaiadaugceva.Puţindupăaceea,cândmi-aitrecutprinfaţăcasăteducisămănâncicevade la frigider,aivăzutcăplângeam,darn-aispusnimic.Doarlaoracinci,cândaiţâşnitîncăodatădincamerăşiaispus„Ceedemâncare?”,ţi-aidatseamacăeramîncăacoloşimaiplângeamîncă.Atunci ai mers în bucătărie şi ai început să-ţi faci de lucru în jurularagazului. „Ce preferi”, strigai de acolo, „o budincă de ciocolată sau oomletă?” înţeleseseşi că durerea mea era adevărată şi încercai să fiidrăgălaşă, să-mi faci în vreun fel plăcere. A doua zi dimineaţă, cum amdeschis obloanele, te-am şi văzut pe pajişte. Ploua puternic, îmbrăcaseşifulgarinul galben şi greblai frunzele. Când, spre ora nouă, te-ai întorsînăuntru,m-amprefăcutcăn-ambăgatdeseamănimic,ştiamcămaimultdecâtoricedetestaiaceapartedintinecaretefăceasăfiibună.

În această dimineaţă, privind dezolată răzoarele din grădină, m-amgândit că ar trebui totuşi să chempe cineva care să înlăture neglijenţa încarealunecasemîntimpulboliişidupă.Măgândesclaastadecândamieşitdinspital,însănureuşescsăofac.Cuanii,s-aiscatînmineomaregelozie

legatădegrădină,nuaşrenunţapentrunimicînlumesăstropesceudăliile,săculegdeperamurăofrunzămoartă.Esteciudat,pentrucă,atuncicânderam tânără, mă enerva să-i port de grijă: a avea o grădină mi se păreaatunci o năpastă, nu un privilegiu. Într-adevăr, era de ajuns să nu-i maiacord atenţie o zi sau două, pentru ca imediat, în ordinea aceea atât deanevoios atinsă, să se insinueze încă o dată dezordinea, şi dezordineamăsupăramaimultdecâtorice.Nuaveamuncentru înăuntrulmeu,deaceeanu suportam să văd în afară ceea ce era în mine. Ar fi trebuit să mi-oamintescatuncicândţi-amcerutsăstrângifrunzele!

Există lucruri care se pot înţelege la o anumită vârstă, şi nu înainte:întreacestea,casă,raportulcuea,cutotceareînăuntruşiînjur.Laşaizeci,laşaptezecideani,peneaşteptateînţelegicăgrădinaşicasanumaisuntogrădină şi o casă în care trăieşti din comoditate sau din întâmplare saufiindcăsuntfrumoase,cisuntgrădinaşicasata,îţiaparţinprecumcochiliaaparţinemoluştei care trăieşte în interior. Ai format cochilia cu secreţiiletale,înspiralelesaleesteincizatăpovesteata,casa-carapaceteînveleşte,îţistădeasupra,dimprejur,poatenicimoarteanuovaeliberadeprezenţata,debucuriileşisuferinţelepecarele-aitrăitînăuntrulei.

Asearănudoreamsăcitesc,aşacăm-amuitat latelevizor.Casăspundrept,maimultdecâtsămăuit,l-amascultat,fiindcădupăniciojumătatedeoră de program am aţipit. Auzeam cuvintele fragmentat, cumva ca atuncicând în tren începi să picoteşti: vorbele altor călători ajung la noiintermitent şi lipsite de sens. Se transmitea o anchetă ziaristică despresectele sfârşitului de mileniu. Erau diferite interviuri luate unor guruadevăraţi sau prefăcuţi şi, din torentul lor de cuvinte, de mai multe oritermenulkarmaaajunspânălaurechilemele.De-abial-amauzit,cămi-aşirevenitînmintechipulprofesoruluimeudefilosofiedinliceu.

Eratânărşi,pentrutimpurileacelea,foarteanticonformist.Explicându-ni-l pe Schopenhauer, ne vorbise puţin despre filosofiile orientale şi neprezentase conceptul de karma. Atunci nu i-am acordat multă atenţie,cuvântul şi ceeaceexprimael îmi intraserăpeourecheşi îmi ieşiserăpealta.Pentrumulţianiînstrăfundurimi-arămassenzaţiacăarfifostunsoidelegeatalionului,cevadegenulochipentruochi,dintepentrudintesaudupăfaptăşirăsplată.Numaiatuncicânddirectoareagrădiniţeim-achematcasă-mivorbeascădesprestraniatacomportare,karma–şiceeaceelegatde ea – mi-a revenit în minte. Consternaseşi întreaga grădiniţă. Peneaşteptate, în timpul orei consacrate poveştilor libere, ai început săvorbeştidespreviaţataanterioară.Într-unprimmoment,educatoareles-augânditlaoexcentricitateinfantilă.Auîncercatsă-ţiminimalizezeistorisirea,

sătefacăsătecontrazici.Dartunute-ailăsatprinsă,airostitchiarcuvinteîntr-olimbăcenueracunoscutăcuiva.Cândfaptuls-arepetatpentruatreiaoară, am fost convocată de directoarea instituţiei. Pentru binele tău şi alviitorului tău,m-au sfătuit să te duc la un psiholog. „Cu traumape care asuferit-o”, zicea, „e normal să se poarte astfel, încearcă să evadeze dinrealitate”. Fireşte, la psihologi nu te-am dus defel, îmi păreai o copilăfericită, erammai înclinată săcredcă fanteziaaceeaa tanu trebuiasă fielegată de vreo suferinţă anume, ci de ordinea diferită a lucrurilor. Dupăaceea,nute-amîndemnatniciodatăsă-mivorbeştidespreastaşicuatâtmaimulttunuaisimţitvreodatănevoiasăofaci.Poatecăaiuitatcutotulchiarînziuaîncareaispus-oeducatoarelorsiderate.

Amsenzaţiacăînultimiianiadevenitomodăsăvorbeştidespreacestelucruri.Altădatăerausubiectpentruoelită,înschimbastăzisuntpebuzeletuturor. Cu câtva timp în urmă, am citit într-un ziar că în America existăpânăşigrupurideautoconştiinţăasuprareîncarnării.Oameniiseadunăşivorbescdesprevieţilededinainte.Aşa,depildă,casnicaspune:„ÎnsecolulalXIX-lea, laNewOrleans, făceamtrotuarulşideaceeaacumnureuşescsă-ifiu credincioasă soţuluimeu”, în vreme ce lucrătorul rasist de la staţia debenzinăgăseştemotivaţiauriisaleînfaptulcăafostdevoratdenegribantuîntimpuluneiexpediţiiînsecolulalXVI-lea.Cetristeprostii!Odatăpierduterădăcinile propriei culturi, se încearcă peticirea cu existenţe anterioare acenuşiuluişianesiguranţeiprezentului.Credînsăcă,dacăciclulvieţilorareunsens,acestaecucertitudineunsensfoartediferit.

Învremeaîntâmplărilorde lagrădiniţă,mi-amprocuratcărţi,casăteînţelegmaibinem-amstrăduitsăaflucevamaimultedespreasta.Într-unadinaceste lucrărierascriscă îşiamintesccuprecizieviaţa lordedinaintecopiii care au murit precoce şi într-un mod violent. Anumite obsesiiinexplicabile la începutulexperienţelortaledefetiţă–gazulcare ieşeadintuburi,teamacătotul,dintr-unmomentîntr-altul,puteasăexplodeze–măfăceau să înclin spre acest tip de explicaţie. Când erai obosită sauînspăimântată ori te lăsai pradă somnului, erai dintr-odată cuprinsă de oteroare iraţională. Nu omul negru te înfricoşa, nici vrăjitoarele şi nicipricolicii,cispaimacăuniversullucrurilorafosttraversatdeodeflagraţie.Laînceput,decumapăreaiterorizată,îninimanopţii,lamineîncameră,măridicamşicuvorbeblândeteconduceamînapoi într-a ta.Acolo, întinsă înpat, ţinându-mădemână,voiaisă-ţispunpoveşticaresesfârşeaucubine.Deteamăsănuziccevaneliniştitor, îmipovesteaitumaiîntâi intrigade-afirapăr,şieunufăceamaltcevadecâtsăurmezsupusăinstrucţiuniletale:repetambasmulodată,dedouă,treiori.Cândmăridicamcasămăîntorcîn

cameramea,convinsăcăte-aicalmat,lauşămăajungeavoceatasuspinată:„Aşa-i?”, întrebai. „E adevărat că întotdeauna se terminăbine?”Atuncimăîntorceamdindrum,tesărutampefrunteşi,sărutându-te,spuneam:„Nusepoatecuniciunchipsăseterminealtfel,comoaramea!Îţijur!”

Înschimb,înunelenopţi,deşimăîmpotriveamcatusădormicumine–nufacebinecopiilorsădoarmăcubătrânii–,nuaveamcurajulsătetrimitînapoiînpatultău.Abiaîţisimţeamprezenţalângănoptieră,că,fărăsămăîntorc,teasiguram:„Totulestesubcontrol,nuexplodeazănimic.Întoarce-te, aşadar, în odaie la tine!” Apoi mă prefăceam că alunec într-un somnimediat şi adânc. Simţeam atunci respiraţia ta uşoară suspendată unmoment şi, după câteva clipe, marginea patului scârţâia uşor: cu mişcăriprudentemi te furişaialături şi adormeaiepuizată, asemeneaunui şoricelcare, după o mare spaimă, ajunge în sfârşit la căldura cuibului. În zori,pentruamăconformajocului,teluamînbraţe,călduţă,lipsitădeputeri,şiteduceamsă-ţi termini somnul în camera ta. Foarte rar se întâmpla ca latrezire să-ţi aminteşti ceva, aproape întotdeauna erai convinsă că ţi-aipetrecutnoapteaînpatultău.

Cândtecuprindeauacestestăridepanicăînrăstimpulzilei,îţivorbeamcu blândeţe: „Nu vezi ce puternică este casă, îţi ziceam, uită-te ce zidurigroaseare,cumcrezicăarputeasăexplodeze?”Dareforturilemelepentrua te linişti erau absolut zadarnice. Cu ochii pierduţi, continuai să scrutezigoluldinfaţata,repetând:„Totulpoatesăexplodeze”.Nuamîncetatsămătot întreb de unde venea groaza ta. Ce era această explozie? Putea să fieamintireamameitale,asfârşituluieitragicşineaşteptat?Sauapariţiaaceleivieţi pe care, cu insolită uşurinţă, ai povestit-o educatoarelor de lagrădiniţă? Sau erau amândouă, amestecate într-un loc de nepătruns almemoriei tale? Cine ştie… în ciuda a ceea ce se spune, cred că în capulomuluiexistăîncămaimulteumbredecâtlumină.Înoricecaz,încarteapecareocumpărasematuncierascriscăînIndiaşiînOrient,deciînţărileîncare conceptul însuşi era acceptat prin tradiţie,multmai des se întâlnesccopii care îşi aduc aminte alte vieţi.Nupot să n-o cred. Închipuieşte-ţi căîntr-oziaşfimerslamamameaşi fărăniciointroducereaşfi începutsă-ivorbescîntr-oaltălimbăsaui-aşfizis:„Nutesuport,oduceammaibinecumamameadintr-oaltăviaţă”.Poţisăfiisigurăcăn-arfiaşteptatnicimăcarozicasămăînchidăîntr-unazilpentruceicareauluat-orazna.

Existăoşansăcâtdemicăsăteeliberezidedestinulpecareţi-limpunemediul de origine, de ceea ce strămoşii ţi-au transmis pe calea sângelui?Cineştie…Poatecăînsuccesiuneaclaustrofobicăageneraţiilor,launanumepunct, câte unul izbuteşte să întrevadă o treaptă un picmai înaltă şi, din

toateputerile,încearcăsăoatingă.Săsfărâmioverigă,săfacisăpătrundăîncamerăunaltfeldeaer,acesta-i,cred,minuscululsecretalcicluluivieţilor.Minuscul,daratâtdeistovitor,deneliniştitorprinincertitudineasa!

Mama mea s-a căsătorit la şaisprezece ani. La şaptesprezece, m-anăscutpemine. În toatăcopilăriamea,bachiar în toatăviaţamea,nuamvăzut-omăcarodatăfăcândunsingurgestafectuos.Căsătoriasanuafostdindragoste.Nimeninuaconstrâns-o,s-aconstrânssingură,pentrucă,maimultdecâtorice,ea,bogată,însăevreică,şipestetoateşiconvertită,râvneasă poarte un titlu de nobleţe. Tatălmeu,mai în vârstă decât ea, baron şimeloman, se înamorase de aptitudinile sale de cântăreaţă. După ce auprocreat urmaşul pe care bunul nume îl cerea, au trăit într-un ocean dejigniri şi meschine răzbunări până la capătul zilelor. Mama a muritneîmpăcatăşiplinăderesentimente,fărăsăfifostvreodatăstrăfulgeratădeîndoialadacănucumva,câtdecât,va fiavutşieavreovină.Lumeaa fostcrudă, pentru că nu i-a oferit posibilităţi de alegere mai bune. Eu eramfoarte diferită de ea şi, deja la şapte ani, trecută de dependenţa primeicopilării,amînceputsăn-omaisuport.

Am suferitmult din cauza ei. Se agita necontenit, întotdeauna numaipentrucauzeexterioare.Presupusaei„perfecţiune”măfăceasămăsimtrea,iarsingurătateaerapreţulrăutăţiimele.Laînceputîncercamchiarsăfiucaea,darerautentativestângace,careeşuaupermanent.Cucâtmăstrăduiammaimult,cuatâtmăsimţeammaipuţinînlargulmeu.Renunţareadesineduce la dispreţ. De la dispreţ la furie, pasul e mic. Când am înţeles cădragosteamameimelenueradecâtunfaptlegatdeaparenţe,pentruceeacetrebuiasăfiuşinupentruceeaceeramcuadevărat,întainacamereişiînceaainimiimeleamînceputsăourăsc.

Pentruascăpadeacestsentiment,m-amrefugiatîntr-olumenumaiamea. Seara, înpat, acoperind lumina cuobatistă, citeamcărţideaventuripână la ore târzii. îmi plăcea să fantazez. O vreme am visat să fiu pirat,trăiamînMareaChineişieramunpiratfoartedeosebit,pentrucănufurampentrumine, ci ca să dau săracilor. De la fanteziile banditeşti, treceam lacelefilantropice,măgândeamcă,dupăolicenţăînmedicină,m-aşfidusînAfrica, să-i îngrijesc pe negrişori. La paisprezece ani am citit biografia luiSchliemann şi, citind-o, am înţeles că niciodată, absolut niciodată, nu aş fipututsătrăiescacordândîngrijirimedicaleoamenilor,pentrucăunicameapasiuneadevăratăeraarheologia.Dintoatenenumărateleactivităţipecaremi-am închipuit că le voi întreprinde, cred că aceasta a fost singura cuadevăratamea.

Şiîntr-adevăr,pentruarealizaacestvis,amdusprimaşiunicabătălie

cutatălmeu:pentruamergelaunliceucuprofilclasic.Nicinuvoiasăaudă,spuneacănu folosea lanimic, că,dacăvoiamcuoricepreţ să studiez, eramaibinesăînvăţlimbile.Înceledinurmă,însă,amizbutit,înmomentulîncareamtrecutdincolodeuşaliceului,eramabsolutsigurăcăamînvins.Darmăamăgeam.Când,lacapătulcicluluisuperior,i-amcomunicatintenţiadeaurmauniversitatealaRoma,răspunsulsăuafostcategoric:„Nicinuîncapevorbă!”Iareu,cumseobişnuiapeatunci,m-amsupusfărăsădeschidgura.Nutrebuiesăcrezică,dacăaiînvinsîntr-obătălie,aicâştigatrăzboiul.Eoeroareatinereţii.Gândindu-măacumlaasta,credcă,dacăaşmaifiluptat,înfinaltataarficedat.Acelrefuzcategoricalsăufăceapartedinsistemuldeeducaţiealtimpului.Înfond,nusecredeacătineriiarficapabilidedeciziiproprii. De aceea, când îşi exprimau o hotărâre personală, erau puşi laîncercare.Datfiindcăamcapitulatînfaţaprimuluiobstacol,pentrueiafostmaimultdecâtevidentcănueralamijlocoveritabilăvocaţie,ciodorinţătrecătoare.

Pentrutatălmeu,caşipentrumamamea,fiii, înaintedeoricealtceva,erau o datorie mondenă. Ei neglijau frământările noastre interioare, înaceeaşi măsură în care tratau cu extremă rigiditate aspectele cele maibanalealeeducaţiei.Trebuiasăstaudreaptă lamasă, ţinândcoatele lipitedecorp.Dacă,întimpceofăceamgândurileîmistăruiaunumaiasupraceluimai bun mijloc de a mă sinucide, nu avea nicio importanţă. Aparenţaînsemnatotul,dincolodeeanuexistaudecâtlucrurineconvenabile.

Aşaamcrescutcusentimentulcăsuntcevaasemănătoruneimaimuţecare trebuia dresată, şi nu un suflet omenesc, o persoană cu bucuriile şidescurajările sale, cu nevoia de a fi iubită. Din această suferinţă, foarterepedes-anăscutînmineoadâncăînsingurare,osolitudinecarecuaniiadevenit enormă, un soi de vid pneumatic în caremămişcam cu gesturilelente şi stângace ale unui scafandru. Solitudinea dădea naştere unorîntrebări,întrebăripecaremilepuneamşilacarenuştiamsărăspund.Încădelapatru,cincianipriveamînjurşimăîntrebam:„Decemăafluaici?Eudeundevin,deundevintoatelucrurilepecarelevădînjurulmeu,ceexistădincolo, se aflau aici şi când nu eram şi vor fimereu?” Îmi puneam toateîntrebările pe care şi le pun copiii sensibili atunci când descoperăcomplexitatealumii.

Eramconvinsăcăşiceimarişilepun,căsuntcapabilisălerăspundă,însădupădouăsautreitentativecumamaşicutata,amintuitnunumaicănuştiusărăspundă,darcănicimăcarnuşilepuseserăvreodată.

Aşa încât, înţelegi, sentimentul însingurării crescând, am fostobligatăsă rezolv orice enigmănumai cuputerilemele. Şi cu cât timpul trecea, cu

atâtmăîntrebammaimultasupraoricăruilucru.Erauîntrebărimereumaimari,maiteribile,tecuprindeateamanumaigândindu-le.

Primameaîntâlnirecumoarteaaavutlocsprevârstadeşaseani.Tatălmeu avea un câine de vânătoare, Argo. Acesta avea un caracter blând şiafectuos şi era tovarăşul meu de joacă preferat. După-amiezi întregi îlfăceamsămănâncesupedeierburişinoroisauîlobligamsăfacăpeclientala coafor, iar el, fără să se revolte, se învârtea prin grădină cu urechileîmpodobitecuagrafedepăr. Într-ozi, însă,chiar în timpce-i încercamunnoutipdepieptănătură,mi-amdatseamacăaveaoumflăturăsubgât.Încădecâtevasăptămâninumaiaveachefsăalergeşisăsarăcaaltădată,dacămăaşezamîntr-uncolţsă-mimănâncgustarea,numisemaiplantaînfaţăsuspinândplindesperanţă.

Într-o dimineaţă, la reîntoarcerea de la şcoală, nu l-am mai găsitaşteptându-mălapoartă.Laînceputamcrezutcăseduseseundevacutatălmeu. Dar când l-am văzut pe tata stând liniştit în birou şi fără Argo lapicioarelesale,am fostcuprinsădeomareagitaţie.Am ieşit şi, ţipândcâtmă ţinea gura, l-am strigat prin toată grădina, iar întoarsă înăuntru, amscotocitcasadedouăsautreioridelauncapătlaaltul.Seara,înmomentulsărutuluiobligatoriudedatpărinţilorpentrunoaptebună,adunându-mitotcurajul, l-am întrebatpe tata: „UndeesteArgo?” „Argo”,mi-a răspuns fărăsă-şidezlipeascăprivireadepeziar, „aplecat”. „Dardece?”, l-amîntrebat.„Pentrucăerasătulderăutăţiletale”.

Nedelicateţe?Superficialitate?Sadism?Ceeraînrăspunsulacela?Exactînclipaîncareamauzitacestecuvinte,cevas-aruptînmine.Amînceputsănumaidormnoaptea.Ziuaeradeajunsunfleaccasăizbucnescînhohotedeplâns.Dupăolunăsaudouăafostconvocatmediculpediatru.„Fetiţaestefoarteobosită”,azisşimi-aprescrisunturădepeşte.Decenudormeam,deceumblammereu încoaceşi-ncoloducândcuminemingearoasădeArgo,num-aîntrebatnimeni.

Deacestepisodlegintrareameaînmaturitate.Laşaseani?Întocmai,laşase ani. Argo plecase pentru că am fost rea, comportareamea influenţa,aşadar,celedinjur.Leinfluenţafăcându-lesădispară,distrugându-le.

Din acel moment, acţiunile mele n-au mai fost neutre, reduse la eleînsele. În groaza de a nu face cumva o greşeală, le-am restrâns încetul cuîncetul la minimum, am devenit apatică, ezitantă. Noaptea strângeammingeaînmâinişiplângândspuneam:„Argo,terog,întoarce-te,chiardacăamgreşit,teiubescnespusdemult!”Cândtataaadusacasăunaltcăţeluş,nicin-amvrutsămăuit lael.Pentrumineera, şi trebuiasărămână, totalstrăin.

Îneducaţiacopiilordomneaipocrizia.îmiaducfoartebineamintecăodată, trecând cu tata pe lângă un gard viu, am găsit, mort de frig, unmăcăleandru. „Pune-l jos!”, a strigat el imediat, „nu vezi că doarme?”Moartea,caşidragostea,eraunsubiectinterzis.Nuarfifostdeomiedeorimaibinedacămi-arfispuscăArgomurise?Tataar fiputut foartebinesămăiaînbraţeşisă-mizică:„Eul-amucis,pentrucăerabolnavşisechinuiapreatare.Undeseaflăacumemultmaifericit”.Sigur,aşfiplânsmaimult,aşfifostdisperată,lunilarândulm-aşfiduslaloculîncareeraîngropatşi,aplecatăpeste ţărână, i-aş fi vorbit îndelung.Apoi, încetul cu încetul, aş fiînceputsă-luit,altelucrurim-arfiinteresat,aşfifăcutaltepasiuni,şiArgoarfialunecatînfundulgândurilormelecaoamintire,ofrumoasăamintiredin copilărie. În locdeasta,Argoadevenitunmicmortpe care îlport înmine.

Iatădecespuncălaşaseanierammare:fiindcăsimţeamnubucurie,cinelinişte,indiferenţă,nucuriozitate.Tatălşimamameaerauniştemonştri?Nu,categoricnu,pentruaceletimpurierauniştepersoaneperfectnormale.

De-abia când am îmbătrânit, mama a început să-mi spună câte cevadesprecopilăriaei.Mamasamuriseatuncicândeaeraîncămică,înaintedeea avusese un băieţel răpus la trei ani de pneumonie. Fusese zămislităimediat după aceea şi avusese nenorocul să se nască nu numai fată, ci şiexact în ziua în care îi murise fratele. Pentru a se păstra vie amintireaacestei triste coincidenţe, o îmbrăcaseră în doliu, chiar sugaci fiind.Deasupra leagănului ei trona un portretmare al frăţiorului, pictat în ulei.Servea să-i aducă aminte, de fiecare dată când deschidea ochii, că era unînlocuitor,opalidăcopieacuivamaibun, înţelegi?Cumsăo învinovăţeştiatuncipentrurăcealasa,pentrualegerilesalegreşite,pentrufeluleide-afideparte de tot? Până şi maimuţele, dacă sunt crescute în laboratoareaseptice,despărţitedeadevăratalormamă,devintristeşiseabandoneazămorţii în scurtă vreme. Şi dacă am urcamai sus, până lamama sa sau lamamamameisale,cineştiecealtcevavommaigăsi…

Deobicei,nefericireaurmeazăliniafeminină.Precumanumiteanomaliigenetice,eatrecedinmamăînfiică.Trecând,înlocsăsestingă,devinedinceîncemaiintensă,maidenedezrădăcinatşimaiprofundă.Pentrubărbaţi,în vremea aceea, lucrurile stăteau altfel, aveau profesia, politica, războiul.Energia lor putea să găsească o ieşire, să se împrăştie. A noastră nu. Noi,generaţii după generaţii, n-am cunoscut decât dormitorul, bucătăria, baia.Am săvârşit mii de paşi, de gesturi, purtând cu noi acelaşi resentiment,aceeaşi insatisfacţie.Amdevenit feministă?Nu,nu te teme, încercdoar săprivescînapoiculuciditate.

Îţi aduci aminte noaptea de Sfânta Maria, când mergeam pepromontoriusăprivimfocuriledeartificii lansatedepemare?Întretoate,defiecaredată,eraunulcare,deşiexploda,nureuşeasăajungălacer.Vezi,cândmăgândesclaviaţamamei,abuniciimele,cândmăgândesclaatâteavieţialeunoroamenipecareîicunosc,îmivineînminteaceastăimagine–focuricareseprăbuşesc,înlocsăseavântesprecer.

21noiembrie

Am citit undeva căManzoni, în timp ce scria Logodnicii, se trezea în

fiecare dimineaţă mulţumit să-şi regăsească toate personajele. Nu pot săspunaşacevadespremine.Chiardacăautrecutatâţiaani,nu-mifacedelocplăcere să vorbesc despre familiamea, iarmamami-a rămas în amintireimobilăşiostilăcaunienicer,înaceastădimineaţă,încercândsăpununpicdeaerîntremineşiea,întremineşiamintiri,m-amdussăfacoplimbareîngrădină. În timpul nopţii căzuse ploaia, spre apus cerul era limpede, învremeceînspatelecaseiameninţauîncănorivioleţi.Înaintesăînceapăunnouropot,m-am întors înăuntru.Pestepuţin timpa izbucnito furtună, încasă era atât de întuneric, încât a trebuit să aprind luminile. Am scos dinpriză televizorul şi frigiderul ca să nu le defecteze descărcările electrice,apoiamluatlanterna,ampus-oînbuzunarşiamvenitînbucătăriepentruîntâlnireanoastrăcotidiană.

Însă, de-abia m-am aşezat, că mi-am şi dat seama că nu eram încăpregătită, poate că în aer era prea multă electricitate, iar gândurile melealergaudecolo-colocaşi cumar fi fost scântei.Atuncim-amridicat şi, cuneînfricatul Buck pe urme, m-am învârtit un pic prin casă fără o ţintăprecisă.M-amdusîncameraîncaredormeamcubunicul,apoi într-amea,cea de-acum – care odată era a mamei tale –, după aceea în sufragerie,nefolositădemultăvreme,şi,însfârşit,încamerata.Trecânddintr-unaîntr-alta,mi-amadusamintede impresiapecaremi-o făcusecasaatunci cândamintratpentruprimadatăaici:nuîmiplăcusedeloc.Nueuoalesesem,cisoţulmeu,Augusto,şichiarşieloaleseseîngrabă.Aveamnevoiedeunlocîn care să stăm, şinu semaiputeaaştepta.Fiinddestuldemare şi avândgrădină, i se păruse că aceasta ne satisfăcea toate pretenţiile. Din clipa încarei-amdeschispoarta,mis-apărutdeprostgust,bachiardefoarteprostgust; în culori şi în forme nimic nu se armoniza cu nimic. Dacă o priveaidintr-oparte,păreao cabanăelveţiană, iardinalta, cumarele săuhubloucentralşicuacoperişulînpantă,puteasăfieunadinacelecaseolandezecemărginesc canalele. Dacă o vedeai de departe, cu cele şapte hornuri deformediferite, înţelegeai căunicul loc în careexistenţaei eraposibilă eratărâmulbasmelor.Fuseseconstruită înanii ’20,darnuaveaniciunsinguramănunt care să-ţi permită să o situezi în acea epocă. Absenţa uneiidentităţipropriimăneliniştea,mi-autrebuitatâţiaanicasămăobişnuiesc

cuideeacăeraamea,căexistenţafamilieimelecoincideacupereţiiei.Tocmaicândmăaflamîncamerata,unfulgercăzutmaiaproapeafăcut

săsestingălumina.Înlocsăaprindlanterna,m-amîntinspepat.Afarăeraropotul ploii dezlănţuite, vâjâitul vântului, înăuntru erau sunete diverse,scârţâituri, bufnituri înăbuşite,murmurul lemnului care se aşază. Cuochiiînchişipentruoclipă,casamis-apărutonavă,unmarevelierceînainteazăpe pajişte. Furtuna s-a calmat doar spre ora prânzului, de la fereastracamereitaleamvăzutcădinnucserupseserădouăramurigroase.

Acumsuntdinnouînbucătărie,pecâmpulmeudebătaie,ammâncatşiamspălatpuţinelefarfuriipecarelemurdărisem.Buckdoarmelapicioarelemele,doborâtdeemoţiileacesteidimineţi.Cucâttrecanii,cuatâtfurtunileîlaruncăîntr-ostaredeteroaredincareîşirevinecugreu.

Încărţilepecarele-amcumpăratatuncicândmergeailagrădiniţă,amgăsit scris cumva că alegerea familiei în care se întâmplă să te naşti estedirijatădeciclulvieţilor.Dacăavemunanumetatăşioanumemamăestepentrucănumaiaceltatăşiaceamamănevorîngăduisăînţelegemcevaînplus,săavansămcuunmic,foartemicpas.Dardacăesteaşa,m-amîntrebatatunci, de ce pentru atâtea generaţii se rămâne pe loc? De ce în loc săînaintăm,dămînapoi?

Recent, însuplimentulştiinţificalunuiziar,amcititcăpoateevoluţianu funcţionează aşa cum am crezut întotdeauna că ar funcţiona.Schimbările,conformultimelorteorii,nusesăvârşescînmodgradual.Labamai lungă,cioculde formădiferită,pentruaputeaexploataoaltăresursă,nuseformeazăîncetulcuîncetul,milimetrudupămilimetru,generaţiedupăgeneraţie.Nu,se ivescpeneaşteptate:de lamamă la fiu, totulseschimbă,totulestealtfel.Oconfirmăresturiledeschelete,maxilare,copite,craniicudinţidiferiţi.Dinatâtea speciinu s-augăsitniciodată forme intermediare!Buniculeaşa,iarnepotulaltfel,întregeneraţiis-apetrecutunsalt.Dacătotastfelseîntâmplăşicuviaţainterioară?

Schimbărileseacumulează însurdină, încetulcu încetulşiapoi, launanume punct, explodează. Deodată cineva rupe cercul, decide să fie altfel.Destin,ereditate,educaţie,undeîncepeunlucru,undeseterminăcelălalt?Dacă te opreşti fie şi numai o clipă ca să reflectezi, eşti zguduit aproapeimediatdespaimafaţădemarelemisterînchisîntoateacestea.

Cupuţinînaintedeamăcăsători,soratatăluimeu–ceacarevorbeacuspiritele–pusesepeunamicde-aiei,astrolog,să-mifacăhoroscopul,într-ozi,mi-aieşitînaintecuofoaiedehârtieînmânăşimi-azis:„Iată,acestaesteviitorul tău!” Era un desen geometric pe foaia aceea, liniile care uneausemnuluneiplanetecualtulformaumulteunghiuri.îmiaducamintecă,de

cum l-am văzut,m-am gândit că nu există armonie aici, înăuntru, nu estecontinuitate,esteosuccesiunedesalturi,devirajeatâtdebruşte,căle-aifipututspunecăderi.Pespate,astrologulscrisese:„Undrumdificil,vatrebuisăteînarmezicutoatevirtuţilecasă-lparcurgipânălacapăt”.

Am fost foarte impresionată: viaţa mea, până în acel moment, mi sepăruse foarte banală, da, avusese dificultăţi, dar mi se păruserăneimportante,nuprăpăstii,civalurialetinereţii.Chiarşicând,peurmă,amdevenitadultă,soţieşimamă,văduvăşibunică,num-amdepărtatvreodatăde această aparentă normalitate. Unicul eveniment extraordinar, dacă sepoate spune aşa, a fost tragica dispariţie a mamei tale. Şi totuşi, dacă tegândeşti bine, în profunzime, acel desen al stelelor numinţea, dincolo desuprafaţasolidăşi liniară,dincoloderutinacotidianăde femeieburgheză,exista în realitate omişcare continuă, făcutădinmici înălţări, din sfâşieri,din obscurităţi neaşteptate şi din căderi atât de adânci. În viaţa mea,disperareaa luatadeseavânt înpânzeşim-amsimţitprecumacei soldaţicaremărşăluiescbătândpasul,opriţiînacelaşiloc.Timpurileseschimbau,seschimbaupersoanele,totulseschimbaînjurulmeu,şieuaveamimpresiacărămânpevecinemişcată.

Monotonieiacestuimarşmoarteamameitalei-adatlovituradegraţie.Ideeadejamodestăpecareoaveamdespremines-aprăbuşit într-oclipă.Dacă până atunci, îmi spuneam, am făcut un pas sau doi, deodată amregresat brusc, am atins în drumul meu punctul cel mai de jos. În zileleacelea,m-amtemutcănumaiajungaici,aveamsenzaţiacăpuţinulpecareîlînţelesesem până atunci fusese şters dintr-o lovitură. Din fericire, n-ampututsămăabandonez îndelungacesteistăridepresive,viaţa,cucerinţelesale,continuasămeargăînainte.

Iarviaţaerai tu:aiapărut,mică,neajutorată, fărănimenialtcinevapelume,aiinvadataceastăcasătăcutăşitristăcurâseteletaleneaşteptate,cuplânsetele tale.Văzându-ţi căpşoruloscilând întremasă şidivan, îmiaducamintecăm-amgânditcă,înfond,nutotulerade-acumsfârşit.Hazardul,cuneprevăzutaluigenerozitate,îmidăduseoşansă.

Hazardul.Odată,soţuldoamneiMorpurgomi-aspuscăînebraicăacestcuvântnuexistă.Pentrua indicacevarelativ lahazard,suntconstrânşisăfoloseascăuncuvântarab.Enostim,nuţisepare?Enostim,darşiliniştitor:undeesteDumnezeu,nueste locpentruhazard,nicimăcarpentruumilulcuvânt care îl desemnează. Totul este ordonat, reglat de sus, orice ţi seîntâmplă, ţi se întâmplă pentru că are un sens. Am nutrit întotdeauna oadâncă invidie faţă de cei care îmbrăţişează această viziune asupra lumiifără ezitări, pentru uşurinţa alegerii lor. În ceea ce mă priveşte, în ciuda

bunăvoinţeimele, n-am reuşit s-o adopt pentrumaimult de două zile: înfaţaororii,înfaţainjustiţiei,amavutpermanentunrecul,înlocsălejustificcu recunoştinţă, am simţit întotdeauna născându-se în mine un profundsentimentderevoltă.

Acum,însă,măpregătescsăsăvârşescoacţiuneîntr-adevărhazardată:să-ţitrimitunsărut.Câtledeteşti,nu?Ricoşeazăpeplatoşatacamingiledetenis. Dar nu are nicio importanţă, că îţi place sau nu, eu tot îţi trimit unsărut,nupotsăfacaltfel,pentrucăînacestmoment,transparentşidiafan,zboarădejadeasupraoceanului.

*Suntobosită.Amrecititceamscrispânăaicicuoanumenelinişte.Osă

înţelegi ceva? Atâtea lucruri mi se înghesuie în cap, ca doamnele în faţaieftinirilordelasfârşitdesezon.Cândraţionez,nureuşescniciodatăsăofacmetodic,săgăsescun fircare, logic,săsedesfăşoarede la începutpână lasfârşit. Cine ştie, câteodatămă gândesc că este aşa pentru că nu am făcutstudii universitare. Am citit atâtea cărţi,m-au interesatmulte lucruri, darîntotdeaunacuungândlascutece,unaltullamaşinadegătit,unaltreilealasentimente. Dacă un botanist se plimbă pe o pajişte, alege florile într-oordine precisă, ştie ce-l interesează şi ce nu-l interesează deloc; decide,respinge, stabileşte relaţii. Dar dacă pe pajişte se plimbă un excursionist,florilevor fialese înmoddiferit,unapentrucăegalbenă,alta fiindcăestealbastră, a treia pentru că este înmiresmată, a patra fiindcă se află lamarginea potecii. Cred că acesta a fost şi raportul meu cu cunoaşterea.Mamatami-oreproşamereu.Cândse întâmplasădiscutăm,eramînvinsăaproapeimediat.„Nuaidialectică”,îmispunea.„Catoţiburghezii,nuştiisăaperiseriosceeacegândeşti”.

Pecâteşti tustăpânitădeoneliniştesălbatică, fărănume,peatâteramamatastăpânitădeideologie.Pentruea,avorbidelucrurimărunteşinudecelemarieraunmotivdereproş.Mănumeareacţionarăşiobsedatădevisuriburgheze.Conformpunctuluisăudevedere,euerambogatăşi,prinurmare,ataşatăluxului,inutilităţilorşi,fireşte,înclinatăsprerău.

Dupăfelulîncaremăpriveauneori,eramsigurăcă,dacăarfiexistatuntribunal alpoporului şi ea s-ar fi aflat în fruntea lui,m-ar fi condamnat lamoarte. Vinamea era că trăiam într-o vilişoară cu grădină, în loc să stauîntr-obaracă sau într-unapartamentdeperiferie.Acestei vini i se adăugafaptulcămoştenisemomicărentăcarenepermiteaamândurorasătrăim.Casănurepetgreşealapărinţilormei,măinteresamdeceeacespuneasaucelpuţinmăstrăduiamsăofac.Niciodatănuamluat-oînrâsşinicinuamfăcut-osăpriceapăcâtdestrăinăîmieraoriceideetotalitară,însă,oricum,

eatrebuiesă-mifisimţitneîncredereafaţădefrazelesaleprefabricate.IlariaafrecventatUniversitateadinPadova.Arfipututfoartebinesăo

facălaTrieste,darerapreaintolerantăpentruacontinuasătrăiascăalăturide mine. De fiecare dată când îi propuneam să merg până la ea, îmirăspundea cu o tăcere încărcată de ostilitate. Studiile sale avansau foartelent,nuştiamcucine îşi împărţeacasă,niciodatănuavrutsămi-ospună.Cunoscându-i fragilitatea, eram îngrijorată. Fusese mai ’68 în Franţa –universităţileocupate,mişcareastudenţească.Ascultându-irarelerapoartetelefonice, îmidădeamseamacănumaireuşeams-ourmăresc,eraveşnicînflăcărată de ceva şi acest ceva se schimba necontenit. Supunându-măroluluimeudemamă,încercamsăoînţeleg,darerafoartedificil:totulerafebril,fugitiv,eraupreamulteideinoi,preamulteconcepteabsolute,înlocsăseexprimecufrazeproprii,Ilariaînşiraunslogandupăaltul.Mătemeampentru echilibrul ei psihic: sentimentul că aparţine unui grup cu careîmpărţeaaceleaşicertitudini,aceleaşidogmeabsoluteîiîntăreaîngrijorătortendinţanaturalăsprearoganţă.

Încelde-alşaseleaanalei launiversitate, îngrijoratădeotăceremailungădecâtaltele,am luat trenulşim-amdussăocaut.Decând locuia laPadova,nuomaifăcusemniciodată.Cândmi-adeschisuşa,arămasuluită.Înlocdebunăziua,mis-aadresatagresiv:„Cinete-ainvitat?”Şi,fărăsă-mideamăcarrăgazsă-irăspund,aadăugat:„Arfitrebuitsămăanunţi.Tocmaiplecam.Înaceastădimineaţăamunexamenfoarteimportant”.Aveaîncăpeeacămaşadenoapte,evidentcăeravorbadeominciună.Prefăcându-măcănu-mi dau seama, am spus: „Nu-i nimic, te voi aştepta şi vom sărbătorirezultatulîmpreună”.Puţindupăaceeaaplecatîntr-adevăr,cuoasemeneagrabă,căşi-alăsatcărţilepemasă.

Rămasăsingurăîncasă,amfăcutceeacearfifăcutoricarealtămamă,amînceputsă-icotrobăiescprinsertare,căutândunsemn,cevacaresămăajutesăînţelegîncedirecţieoluaseviaţaei.Nuaveamintenţiasăospionez,să fac acte de cenzură sau de inchiziţie, asemenea lucruri nu m-aucaracterizat niciodată. Era numai o nelinişte în mine şi, ca s-o domolesc,aveamnevoiedeunpunctdesprijin.Darînafarădemanifesteşibroşuridepropagandă revoluţionară, înmâini numi-a căzut altceva, nicio scrisoare,niciunjurnal.Peunperetedindormitoreraunafiş,care,sus,aveaînscrisul:„Familiaesteaerisităşistimulantăprecumocamerădegazare”.Înfelulsău,acelaeraunindiciu.

Ilarias-areîntorslaînceputuldupă-amiezii,cuaceeaşirespiraţietăiatăca la plecare. „Cum a fost examenul?”, am întrebat-o cu tonul cel maiafectuoscuputinţă.Aridicatdinumeri:„Catoatecelelalte”.Şi,dupăopauză,

aadăugat:„Deastaaivenit,casămăcontrolezi?”Voiamsăevitociocnire,aşa încât, peun ton liniştit şi conciliant, i-am răspuns că aveamo singurădorinţă:săstămunpicdevorbă.

„Să stăm de vorbă?”, repetă neîncrezătoare. „Şi despre ce anume?Desprepasiuniletalemistice?”

„Despre tine, Ilaria”, i-am zis atunci încet, încercând să-i întâlnescprivirea. Se apropie de fereastră, ţinând ochii fixaţi pe o salcie uşorîngălbenită.„N-amnimicdespus,înoricecaznuţie.Nuvreausă-miirosesctimpul înpălăvrăgeli intimistemic-burgheze”.Apoi îşimutăprivireade lasalcie laceasulde lamânăşizise: „Este târziu,amoreuniune importantă.Trebuiesăpleci”.Nui-amdatascultare,m-amridicat,darînlocsăies,m-amduslaeaşii-amluatmâinileîntr-alemele.„Ceseîntâmplă?”,amîntrebat-o.„Ce anume te face să suferi?” I-am simţit respiraţia accelerându-se. „Mădoareinimasătevădînstareaasta”,amadăugat„Chiardacătumărefuzicamamă, eunu te refuz ca fiică.Aşvrea să te ajut, dardacă tunu-mi ieşi înîntâmpinare, nu pot s-o fac”. În clipa aceea bărbia a început să-i tremure,cum se întâmpla când era fetiţă şi era gata să plângă, îşi smulse mâiniledintr-ale mele şi se întoarse spre perete, cu o mişcare bruscă. Trupul eislăbuţşiîncordateracutremuratdehohoteadânci.I-ammângâiatpărul.Pecât îi eraumâinile de îngheţate, pe atât îi ardea trupul. Se întoarse dintr-odată şimă îmbrăţişă cu faţaascunsăpeumărulmeu. „Mamă, spuse, eu…eu…”Exact înacelmomentsună telefonul. „Lasă-l săsune!”, i-amşoptit laureche.„Nupot!”,îmirăspunse,ştergându-şiochii.

Când a ridicat receptorul, vocea îi era din nou metalică, străină. Dinscurtuldialog,amînţelescătrebuiasăsefipetrecutcevagrav.Într-adevăr,imediatdupăaceeaîmispuse:„Îmiparerău,acumchiarcătrebuiesăpleci”.Amieşitîmpreună,lauşăs-alăsatpradăuneiîmbrăţişărirapideşivinovate.„Nimeninupoatesămăajute”,murmurăîntimpcemăstrângea.Amînsoţit-opânălabicicletaei,legatădeunstâlp,nudepartedeacolo.Eradejaînşa,când,lunecându-şidouădegetesubşiragulmeu,zise:„Perlelesunt,nu-iaşa,biletultăudeliberătrecere.Decândte-ainăscut,niciodatăn-aiavutcurajulsăfaciunpasfărăele!”

Laatâtaamardevreme,acestaesteepisoduldinviaţacumamatacareîmirevinecelmaifrecventînminte.Măgândescdeseorilaea.Cumestecuputinţă,îmizic,cadintoatelucruriletrăiteîmpreună,înamintirilemelesăaparăîntâimereuacesta?Chiarastăzi,întimpcemăîntrebampentruanuştiu câta oară, în mine a răsunat un proverb: „Cuţitul se răsuceşteîntotdeaunaînrană”.Celegăturăare,aisăteîntrebi.Are,are,şiîncăfoartetare. Episodul acela revine deseori printre gândurilemele, pentru că este

unicul în care am avut posibilitatea să provoc o schimbare. Mama ta aizbucnitatunciînplâns,m-aîmbrăţişat:înmomentulacelaînplatoşasasedeschiseseoferestruică,ofisurăminusculă,princareaşfipututsăintru.Iarodatăaflatăînăuntru,aşfipututsăprocedezasemeneaacelorcuiecaredecum pătrund în zid încep să se dilate câştigând spaţiu în plus. M-aş fitransformat într-unpunct fix înviaţaei.Darcas-o fac,ar fi trebuit săamputere.Cândmi-azis„acumchiarcătrebuiesăpleci”,arfitrebuitsărămân.Arfitrebuitsăiauocamerăacolo,launhoteldinapropiere,şisămăîntorcînfiecarezisă-ibatlauşă.Săinsistpânălaapreschimbafisuraaceeaîntr-otrecere.Armaifitrebuitîncăfoartepuţin,osimţeam.

Dar n-am făcut-o: din laşitate, din lene şi dintr-un fals sentiment depudoare, am ascultat-o. Detestasem felul sufocant de-a fi al mamei mele,voiamsăfiuoaltfeldemamă,sărespectlibertateavieţiisale.Însă,îndărătulmăştiidelibertate,deseoriseascundenepăsarea,dorinţadeanufiimplicat.Graniţaeste foartesubţire,aotrecesaunuestechestiunede-oclipă,deodeciziecareseiasaunu.îţidaiseamadeimportanţaeinumaicândclipaatrecut.Numaiatunci tecăieşti,numaiatunci înţelegică înmomentulacelanu trebuia să fie libertate, ci intruziune:eraiprezent, aveai conştiinţă,dinaceastăconştiinţătrebuiasăsenascăobligaţiadeaacţiona.Iubireanuestepentruleneşi,pentrucasăexisteînplinătateasa,cereuneorigesturipreciseşi energice, înţelegi? Mi-am ascuns laşitatea şi indolenţa sub nobilulveşmântallibertăţii.

Ideea de destin este un gând care vine cu vârsta, în general nu tegândeşti la asta la anii tăi, vezi orice lucru care ţi se întâmplă ca fruct alpropriei voinţe. Te simţi ca un muncitor care, piatră după piatră, îşiconstruieşte în faţădrumulpe careva trebui să-l străbată.Doarmultmaitârziu îţidaiseamacădrumuledeja făcut,altcineva l-atrasatpentrutine,iarţienu-ţirămânedecâtsămergiînainte.Esteodescoperireceseface,deobicei,sprepatruzecideani,atuncicândîncepisă intuieştică lucrurilenudepindnumaidetine.Esteunmomentpericulos,cândnurarseîntâmplăsăaluneci într-un fatalism claustrofobic. Ca să vezi destinul în întreaga sarealitate,trebuiesămailaşisătreacăpuţinanii.Spreşaizeci,cânddrumulînspatele tăuestemai lungdecât în faţă, veziun lucrupe carenu l-ai văzutniciodată:caleapecareaiparcurs-onueradreaptă,ciplinăderăscruci, laoricepasexistaosăgeatăceindicaodirecţiediferită:deacolosedespărţeaocărare,dedincolo,undrumeagnăpăditdeiarbăcesepierdeaînpădure.Aipornitpeuneledinacestedevierifărăsă-ţidaiseama,pealtelenicimăcarnu le-aizărit.Nuştiiundete-ar fiduscelepecare le-ai trecutcuvederea,dacă într-un loc mai bun sau dimpotrivă. Nu o ştii, însă tot îţi pare rău.

Puteaisăfaciunlucruşinul-aifăcut,te-aiîntorspeurmelepaşilortăiînlocsămergi înainte. Pasul gâştei, îţi aduci aminte jocul? Viaţamerge înainteaproapecamînacelaşifel.

Larăscruciledepedrumultăuîntâlneşticelelaltevieţi,sălecunoştisausănulecunoşti,săletrăieştipânălacapătsausălelaşisăsepiardădepindenumaidealegereapecareofaciîntr-oclipă.Chiardacănuoştii,viaţataşiacelorapropiaţiţiesejoacăadeseaaşa,cândtualegisăteabaţisausămergidreptînainte.

22noiembrie

Înnoapteaasta,vremeas-aschimbat,dinsprerăsăritapornitvântul, în

câtevaoreaalungattoţinorii.Înaintedeamăaşezalascris,m-amplimbatprin grădină. Bora{1} sufla încă puternic, se strecura sub haine. Buck eraeuforic, voia să se joace, îmi ţopăia alături, cu un con de pin în gură. Cupuţinelemeleputeri,amreuşitsăi-laruncdoarosingurădată.Afăcutunzborscurt,însăelafostmulţumitşicuasta.Dupăceamverificatstareadesănătate a trandafirului tău,m-amdus să salut nucul, cireşul, copaciimeipreferaţi.

Îţi aduci aminte cummă luaipestepicior cândmăvedeai stând să lemângâi trunchiurile? „Ce faci”, îmi ziceai, „doarnue spinareaunui cal!”Şicând, după aceea, îţi atrăgeamatenţia că a atinge un copacnu e cu nimicaltfeldecâtaatingeoricealtcevaviu,bachiaremaiplăcut,ridicaidinumerişiplecaienervată.Deceemaiplăcut?Pentrucă,deexemplu,dacăscarpincapul luiBuck, simtcevacald,vibrant,dar înastanuexistă întotdeaunaosubtilă agitaţie. Este ora păpatului, care e prea aproape sauprea departe,este dorul de tine sau, pur şi simplu, amintirea unui vis urât. Înţelegi? Încâine,caşiînom,suntpreamultegânduri,preamultecerinţe.Casăajungălalinişteşilafericirenudepindeniciodatănumaideel.

Înschimb,lacopactotulediferit.Decândrăsarepânăcândmoare,stăneclintit, mereu în acelaşi loc. Cu rădăcinile este mai aproape de inimapământului decât orice alt lucru, iar cu coroana sa, de cer. Seva curgeînăuntrulsăudesusînjos,dejosînsus.Serăspândeşteşiseretragedupăluminazilei.Aşteaptăploaia,aşteptăsoarele,aşteaptăunanotimp,apoipecelălalt, aşteaptă moartea. Niciunul dintre lucrurile care îi îngăduie sătrăiascănudepindedevoinţasa.Existăşigata.Înţelegiacumdeceeplăcutsă-lmângâi?Pentrutrăinicia,pentrurespiraţia loratâtdelungă,decalmă,atâtdeprofundă.UndevaînBibliescriecăDumnezeuarenărilelargi.Chiardacă este un pic lipsit de respect, de câte ori am încercat să-mi imagineztrăsăturiledivinităţii,mi-avenitînminteimagineaunuistejar.

Lacasacopilărieimeleexistaunul,eraatâtdemare,încâteranevoiededoi oameni ca să-i îmbrăţişeze trunchiul. Deja la patru sau cinci ani îmiplăcea să mă duc să-l caut. Stăteam acolo, simţeam umezeala ierbii submine, vântul proaspăt prin păr şi pe faţă. Respiram şi ştiam că exista oordinesuperioarăalucrurilorşicăînordineaaceeaeramcuprinsăcutotce

vedeam.Chiardacănucunoşteammuzica,cevaînminecânta.Nuaşştisă-ţispuncetipdemelodieera,darnuunrefrenanumeşinicioarie.Maicurânderacaşicumniştefoalearfisuflatîntr-unritmregulatşiputernicînzonavecină inimii mele şi acest suflu, răspândindu-se în întregul corp şi înspiritulmeuarfiprodusoluminămare,oluminăcuodublănatură:aceeaasa,de lumină, şiunamuzicală.Eram fericită căexist şidincolodeaceastăfericire,pentruminealtanuera.

Ţis-arputeapăreastraniusaudincale-afarădeciudatcauncopil săintuiască asemenea lucruri. Din nefericire, ne-am obişnuit să considerămcopilăriacapeoperioadădeorbire,denedesăvârşire,şinucapeunadintrecelemaibogate.Şitotuşiarfisuficientsăprivimcuatenţieochiiunuinou-născutpentruanedaseamacăeîntocmaiaşa.Aifăcut-ovreodată?Încearcăatunci când o să ai prilejul. Înlătură prejudecăţile şi observă-l! Cum esteprivirea lui? Goală, inconştientă? Sau de demult, venind de departe,înţeleaptă?Copiiiau,delasine,îneiunsuflumaiamplu,noi,adulţii,suntemceicarel-ampierdutşisuntemincapabilisăacceptămasta.Lapatru,cinciani, nu ştiam încă nimic despre religie, despre Dumnezeu şi despre toateîncurcăturilepecarele-aufăcutoameniivorbinddespreacestelucruri.

Ştii, când s-a pus problema să frecventezi sau nu orele de religie laşcoală,multăvremen-amştiutcumsăprocedez.Pedeoparte,îmiaduceamamintecâtdecatastrofalafost impactulmeucudogmele,pedealta,eramabsolutconvinsăcăîneducaţie,înafarădeminte,enevoiesătegândeştişilaspirit.Soluţiaavenitdelasineînziuacândţi-amuritprimulhamster.îlţineaiînmânăşimăpriveaiperplexă.„Undeesteacum?”,m-aiîntrebat.Ţi-amrăspuns,repetândîntrebarea:„Dupătine,undeesteacum?”îţiaminteşticemi-ai răspuns? „Se află în două locuri. Un pic e aici, un pic în nori”. Înaceeaşi după-amiază l-am înmormântat cu o mică ceremonie.Îngenuncheată în faţamiculuimormânt, ţi-ai rostit rugăciunea: „Fii fericit,Tony!Într-ozinevomrevedea!”

Poatecănuţi-amspus-oniciodată,darprimiicincianideşcoală i-amfăcut la măicuţe, la Sacro Cuore. Asta, crede-mă, n-avea cum să fie binepentru mintea mea, deja instabilă. La intrarea în colegiu, măicuţeleinstalaseră,pentruîntreagaduratăaanuluişcolar,oieslemare.EracuIisusîn staul, împreună cu tatăl,mama, boul şimăgăruşul. Şi peste tot în jur –munţi şi văidemucava şi ipsos,populaţidoar cuo turmădeoiţe. Fiecareoiţă reprezenta o elevă şi, în funcţie de purtarea ei de peste zi, eraîndepărtatăsauadusămaiaproapedeieslealuiIisus.Înfiecaredimineaţă,înainte de a intra în clase, treceam pe acolo, prin faţă, şi, trecând, eramconstrânse să ne privim poziţia. În partea opusă ieslei se afla o prăpastie

foarte adâncă şi acolo ajungeau cele mai rele, cu două picioare dejasuspendate în gol.De la şase la zece ani am trăit condiţionatădepaşii pecareîifăceamieluşeauamea.Şiezadarnicsă-ţispuncăniciodatănum-ammişcatdepemargineagenunii.

Înăuntrulmeu, cu întreagameavoinţă, încercamsă respectporuncilece-mifuseserăpredate.Ofăceamdincauzaaceluifirescsimţalsupuneriipecareîlaucopiii,darnunumaideasta:eramcuadevăratconvinsăcătrebuiasă fim buni, să nu minţim, să nu fim vanitoşi. Cu toate acestea, eram pepunctuldea cădea.De ce?Dinpricinaunornimicuri. Cândmăduceam înlacrimilamaicasuperioarăsăoîntrebdespreanuştiucâtamutareamea,eaîmirăspundea:„Pentrucăieriaveaiofundăpreamareînpăr…Pentrucăieşinddelaşcoală,ocolegăte-aauzitfredonând…Pentrucănute-aispălatpemâiniînaintedeamergelamasă…”Înţelegi?Încăodatăvinilemeleerauexterioare,exactlafelcucelepecaremilereproşamamamea.Ceeaceneînvăţaunueracoerenţa,ciconformismul.Într-ozi,ajunsălalimitaextremăaprăpastiei,amizbucnitînhohotezicând:„DareuîliubescpeIisus!„Ştiicemi-a zis atunci măicuţa din apropiere? „Aşa! În afară de faptul că eştidezordonată,eştişimincinoasă!Dacă l-ai iubi într-adevărpeIisus,aiaveacaietelemaiordonate”.Şi,buf!Împingândcuarătătorul,afăcutcaoiţameasăcadăjos,înprăpastie.

Două luni întregicredcăn-amdormit, caurmareaaceluiepisod.De-abiaînchideamochii,căşisimţeampânzasalteleidesubmineprefăcându-seînflăcărişivocigroazniceîmirăsunaubatjocoritorînurechi,strigându-mi:„Staitu,acumvenimsăteluăm!”Fireşte,n-ampovestitnimicpărinţilormei despre toate acestea. Văzându-mă palidă la faţă şi nervoasă, mamaspunea: „Fetiţa este epuizată!”, iar eu, fără să suflu un cuvânt, înghiţeamlinguridupălinguridesiropîntăritor.

Cineştiecâtepersoanesensibileşiinteligentes-auîndepărtatpeveciedeproblemelespirituluidincauzaunorastfeldeîntâmplări.Defiecaredatăcând aud pe cineva spunând cât de frumoşi erau anii de şcoală şi că-iregretă,rămâninterzisă.Pentrumine,perioadaaceeaafostunadintrecelemai rele din viaţă, ba poate chiar îngrozitoare la modul absolut, prinsentimentul de neputinţă care a dominat-o. Pe întreaga durată a şcoliielementare,amfostsfâşiatăviolentdevoinţadearămânecredincioasăfaţădeceeacesimţeamînmineşidedorinţadeaadera,chiardacă îi intuiamfalsitatea,laceeacecredeauceilalţi.

Esteciudat,darretrăindacumemoţiileaceluitimp,amimpresiacăîncazul meu marea criză de creştere nu s-a petrecut, cum se întâmplă deobicei, în adolescenţă, ci în acei ani ai copilăriei. La doisprezece, la

treisprezece, la paisprezece ani, posedam deja propria şi trista meastabilitate. Marile întrebărimetafizice se îndepărtaseră încetul cu încetul,pentru a lăsa loc unor fantezii noi şi inofensive. Mergeam duminica laliturghieşilasărbătoriledincalendarîmpreunăcumama,îngenuncheamcuun aer pocăit să iau anafura, dar în vreme ce o făceam, mă gândeam laaltceva.Aceeanueradecâtunadintremicilecomediipecaretrebuiasă lejocpentrucasătrăiescliniştită.Deaceeanute-amînscrislaoradeeducaţiereligioasăşinicinum-amcăitvreodatăcăn-amfăcut-o.Când,îndemnatădecuriozitateatadecopil,îmipuneaiîntrebăripeaceastătemă,încercamsă-ţirăspunddirectşisenin,respectândmisterulcareexistăînfiecaredinnoi.Şicândnum-aimaiîntrebat,cudiscreţieamîncetatsă-ţivorbescdespreasta.Înasemenea lucrurinupoţinici împingepecineva,nici smulge, fiindcăseîntâmplă ca şi cuvânzătorii ambulanţi: cu cât îşi laudămarfamai tare, cuatâtîisuspectezimaimultdeînşelăciune.Cutine,amîncercatnumaisănustingceeaceeradeja.Pentrurestulamaşteptat.

Sănu crezi totuşi cădrumulmeu a fost atât de simplu. Chiardacă lapatruaniintuisemsuflulcareînvăluielucrurile,laşapteaniîluitasemdeja.La început, e adevărat, auzeam şi muzica, era în străfunduri, dar exista.Păreaun torent încheidemunte,dacăstăteamnemişcatăşiatentă,depebuza prăpastiei reuşeam să-i disting zgomotul. Apoi torentul s-apreschimbatîntr-unvechiaparatderadio,unradiogatasăsespargă.Într-unmoment,melodiaexplodadincale-afarădeputernic,iarînurmătorulnusemaiauzeanimic.

Tatăl şi cu mama mea nu pierdeau prilejul să-mi reproşeze obiceiulmeudeacânta.Odată,întimpulprânzului,amîncasatde-adreptulopalmă– primamea palmă – pentru că îmi scăpase un „tralala”. „Nu se cântă lamasă!”,atunattata.„Nusecântă,dacănueşticântăreţ”,aturnatgazpestefocmama.Euplângeamşirepetamprintrelacrimi:„Darastacântăînmine!”Tot ce se depărta de lumea concretă şimaterială era pentru părinţiimeiabsolut de neînţeles. Cum aş fi putut atunci să-mi păstrez muzica? Ar fitrebuitsăfiavutcelpuţindestinulunuisfânt.Destinulmeu,înschimb,eraacelacrudalnormalităţii.

Încetul cu încetul, muzica a dispărut şi, împreună cu ea, sentimentulbucurieiprofundecarem-aînsoţitînprimiiani.Ştii,bucuriaesteceeace,cuadevărat,amregretatcelmaimult.Desigur,dupăaceeaamfostşi fericită,darfericireaestefaţădebucuriecaolampăelectricăfaţădesoare.Fericireaare întotdeaunaocauză,eşti fericitpentruceva,esteunsentimentacăruiexistenţă depinde de ceva din afară. Pe când bucuria nu are obiect. Testăpâneşte fără niciun motiv aparent, în felul ei de-a fi se aseamănă cu

soarele,ardegraţiecombustieiproprieisaleinimi.De-a lungul anilor am renunţat la mine însămi, la partea cea mai

profundădinmine,pentrucasădevinoaltăfiinţă,cealacarepărinţiimeiseaşteptau. M-am lepădat de personalitate, ca să achiziţionez un caracter.Caracterul,veiaveaposibilitateasă-ţidaiseamadeasta,emultmaipreţuitînlumedecâtpersonalitatea.

Dar caracterul şi personalitatea, contrar a ceea ce se crede, numergbineîmpreună,ba,decelemaimulteori,seexcludunapecealaltă înmodperemptoriu.Mamamea,deexemplu,aveauncaracterputernic,erasigurăde orice faptă a ei şi nu exista nimic, absolut nimic, care să-i ştirbeascăaceastăsiguranţă.Eueramexactcontrariul.Înviaţadezicuzinuexistaunsingurlucrucaresămăentuziasmeze,înfaţafiecăreialegeri,ezitamatâtdemult,încât,înceledinurmă,cineeracumine,nerăbdător,decideaşipentrumine.

Să nu crezi că renunţarea la personalitate pentru simularea unuicaracter a fost un proces natural. Ceva în adâncul meu continua să serevolte, o parte dorea să fiu eu însămi, în vreme ce alta, ca să fie iubită,doreasăsesupunăpretenţiilorlumii.Cebătăliedură!Odetestampemama,felul ei de-a fi superficial şi gol. Acesta este marele şi teribilul şantaj aleducaţiei,decareesteaproapeimposibilsăscapi.Niciuncopilnupoatesătrăiascăfărădragoste.Deaceeaneconformămmodeluluicerut,chiardacănuneplace absolutdeloc, chiardacănu-l considerăm just. Efectul acestuimecanism nu dispare odată cu vârsta adultă. De cum eşti mamă,reînfloreşte, fără ca tu să-ţi dai seama sau să o vrei, plăsmuieşte din nouacţiunile tale. Şi eu, când s-a născut mama ta, eram sigură că am să măcomport altfel. Într-adevăr, aşa am şi făcut, dar acest altfel era cu totulsuperficial,fals.Pentrucasănu-iimpununmodelmameitale,cummi-afostimpusmie, i-am dat întotdeauna libertatea de a alege, voiam să se simtăaprobatăîntoateacţiunilesale,nufăceamaltcevadecâtsă-irepet:„Suntemdouăpersoanediferiteşitrebuiesănerespectămaşacumsuntem”.

Dar exista o eroare în toate acestea, o gravă eroare. Şi ştii care era?Lipsameadeidentitate.Chiardacăde-acumeramadultă,nueramsigurădenimic.Nuizbuteamsămăiubesc,sămăstimez.Datorităsensibilităţiisubtileşi oportuniste ce îi caracterizează pe copii, mama ta a sesizat-o aproapeimediat: a simţit că eramslabă, fragilă, uşorde înfrânt. Imaginea care îmivine înminte, gândindu-mă la raportul nostru, e aceea a unui copac şi aplanteicareîlparazitează.Copaculemaibătrân,maiînalt,seaflăacolodemultşiarerădăcinilemaiadânci.Plantase înalţă lapicioarelesale într-unsingur anotimp,maimult decât rădăcini, are bărbi, filamente. Sub fiecare

filamentestedotatăcuventuzemicuţe,cucaresecaţărăînsus,petrunchi.Într-unansaudoiedeja învârful coroanei. În timpcegazdasa îşipierdefrunzele, ea rămâne verde. Continuă să prolifereze, să se cramponeze,acoperă copacul în întregime, soarele şi apa numai ajung decât la ea. Înacest moment, copacul se usucă şi moare, rămâne doar trunchiul ca oamărâtăpropteapentruplantacăţărătoare.

Dupătragicasadispariţie,mulţianinum-ammaigânditlaea.Uneori,îmidădeamseamacăamuitat-oşimăînvinuiamdecruzime.Trebuiasămăocupdetine,esteadevărat,darnucredcăacestaeraadevăratulmotivsaupoateeraînparte.Sentimentulmeudeeşecerapreamarepentrucasă-lpotaccepta. Doar în ultimii ani, când tu ai început să te depărtezi, să-ţi cauţicalea,gândul lamama tami-a revenit înminte,a începutsămăobsedeze.Regretulmeucelmaimareesteaceladeanufiavutvreodatăcurajuldeaoînfrunta,deanu-ifizismăcarodată:„Nuaidelocdreptate,eştipepunctulde a face o prostie!” Simţeam în vorbele ei sloganuri foarte periculoase,lucruricare,pentrubinelesău,arfitrebuittăiateimediat,şicutoateacesteamă abţineam să intervin. Nu se punea problema indolenţei. Lucrurile îndiscuţieerauesenţiale.Ceeacemăfăceasăacţionez–saumaidegrabăsănuacţionez – era ceea cemă învăţasemama. Ca să fiu iubită, trebuia să evitconfruntarea,sămăprefaccăsuntcumnueram.Fireşte,Ilariasemanifestaautoritar,aveamaimultcaracterşimătemeamdeoluptădeschisă,îmierafricăsămăopun.Dacăaşfiiubit-ocuadevărat,arfitrebuitsămăindignez,săotratezcuduritate.

Arfitrebuitsăoobligsăfacăsausănufacăanumitelucruri.Poatecătocmaiaceastavoia,deaceastaaveanevoie.

Cine ştie de ce adevărurile elementare sunt cu mult mai greu deînţeles… Dacă eu aş fi înţeles atunci că prima calitate a iubirii este forţa,probabil că evenimentele s-ar fi petrecut în mod diferit. Dar pentru a fiputernic,trebuiesăte iubeştipetineînsuţi.Pentruate iubipetineînsuţi,este nevoie să te cunoşti în profunzime, să ştii totul despre tine, până şilucrurilecelemaiascunse,celemaigreudeacceptat.Cumsăîmplineştiunasemeneaproces,întimpceviaţa,cuzgomotulsău,tetrageînainte?Opoateface,delaînceput,doarcelînsemnatcuînsuşiriexcepţionale.Muritorilorderând,persoanelorcamine,camamata,nulerămânealtcevadecâtdestinulramurilor şi al sticlelor de plastic. Cineva – sau poate vântul – te aruncădeodatăînvârtejulunuirâuşi,graţiematerialuluidincareeştifăcut,înlocsăteducilafund,pluteşti.Şiaceastachiarţisepareovictorie,încâtimediatîncepisăalergi.Aluneciiuteîndirecţiaîncaretepoartăcurentul.Dincândîn când, din cauza unui ghem de rădăcini sau a vreunui pietroi, eşti

constrânslaooprire.Rămâiacolo,lovitovremedeapă,apoiapaseridică,te eliberează şi mergi înainte. Când cursul este liniştit, pluteşti deasupra,când e violent, te scufunzi. Nu ştii unde mergi şi nici nu te-ai întrebatvreodată. În trecerile cele mai liniştite poţi să vezi peisajul, ţărmurile,tufişurile.Maimultdecâtamănuntele,veziformele,tipuldeculoare.Mergiprea repede ca să desluşeşti altceva. Pe urmă, cu timpul şi kilometrii,ţărmurilecoboară, râul se lărgeşte,are încămaluri,darabiasevăd. „Oareunde merg?”, te întrebi atunci şi în clipa aceea în faţa ta se şi deschidemarea.

Viaţa mea, în mare parte, aşa a fost. În loc să înot, mai mult m-amzbătut.Cugesturinesigure,confuze,fărăeleganţăşifărăbucurie,amreuşitdoarsămămenţinlasuprafaţă.

Deceîţiscriutoateastea?Ceînseamnăacesteconfesiunilungişipreaintime? Ajunsă aici poate că, sătulă, ai răsfoit paginile, una după alta,suspinând. Ce urmăreşte, te vei fi întrebat, unde mă poartă? Într-adevăr,divaghez,înlocsăoiaupedrumuldirect,adeseaşicuplăcere,pornescpepoteciumile.Dauimpresiacăm-ampierdutşipoatecănicinueoimpresie:m-am pierdut cu adevărat. Dar aceasta e calea spre ceea ce tu cauţi atât:centrul.

Îţiaduciamintecândte învăţamsăfacicrepes{2}?Cândleînvârteşti înaer,îţispuneam,trebuiesătegândeştilaoriceînafarădefaptulcătrebuiesăcadăîntinseîntigaie.Dacăteconcentreziasuprazboruluilor,poţisăfiisigură că vor cădea turtite sau vor plonja de-a dreptul pe aragaz. Esteamuzant, dar chiar distragerea e cea care ne face să ajungem în centrullucrurilor,îninimalor.

Dar acumnu inima, ci stomaculmeu are cuvântul. Protestează şi aredreptate, fiindcăîntreoclătităşiocălătorie lungăpeapeasositoracinei.Trebuiesătelas,darnuînaintedea-ţitrimiteunaltsărutdetestat.

29noiembrie

Vântul de ieri a făcut o victimă, am găsit-o dimineaţă, în timpul

obişnuiteiplimbăripringrădină.Ca şi cummi-ar fi sugerat-o îngerulmeupăzitor, în locsă facca întotdeaunasimplulocolalcasei,ammerspână înfund, acolo unde altă dată era un coteţ şi acum este depozitul de gunoi.Tocmai când o luasem de-a lungul micului zid care ne separă de familiaWalter,amzăritpepământcevaîntunecat.Puteasăfieuncondepin,darnuera, pentru că, la intervale mai curând regulate, se mişca. Ieşisem fărăochelari şi doar cândm-am aplecat deasupra ei,mi-am dat seama că eravorba de o mierlă tânără. Ca s-o prind, aproape că am riscat să-mi rupfemurul.Cânderamgatasăoajung,făceaunsaltuşorînainte.Dacăaşfifostşieumai tânără,aş fi luat-o înmână înmaipuţindeosecundă,daracumsuntpreaînceatăcasăofac.Înceledinurmă,mi-avenitoideegenială:

mi-am scos broboada de pe cap şi am aruncat-o peste ea. Înfăşuratăastfel, am dus-o în casă şi am instalat-o într-o cutie veche de pantofi,înăuntrui-ampusniştecârpe,iarîncapaci-amfăcutgăuri,unaîndeajunsdemarecasă-şipoatăscoatecapul.

În timp ce scriu, stă aici, în faţa mea, pe masă. Încă nu i-am dat sămănâncepentrucăepreaagitată.Şi, cândovădagitată,măagit larândulmeu,privireaeiînfricoşatamăpuneînîncurcătură.Dacăînacestmomentarcoborîomicuţăzână,dacăarapăreaorbindu-măcusplendoareasa,întreunfrigider şi o maşină de gătit economică, ştii ce i-aş cere? I-aş cere InelulRegeluiSolomon,acelmiraculos translatorcare îţi îngăduiesăvorbeşti cutoateanimalelelumii.Casă-ipotspunemierlei:„Nufiîngrijorată,prostuţamea,suntofăpturăumanăanimatădecelemaibuneintenţii.Tevoiîngriji,te voi hrăni şi, când vei fi din nou sănătoasă, îţi voi da drumul să-ţi ieizborul”.

Dar să ne întoarcem la noi. Ieri ne-am despărţit în bucătărie, cuprozaicaparabolăaclătitelor.Aproapesigurtevafi iritat.Cândeştitânăr,crezimereucălucrurilemaricer–pentruafidescrise–cuvinteîncăşimaimari, răsunătoare. Cu puţin înainte de a pleca, mi-ai pus sub perna oscrisoare în care încercai să-mi explici descumpănirea ta. Acum, că eştideparte,potsă-ţispuncă, înafarădeacestsentimentdedescumpănire,n-amînţelesabsolutnimic.Totuleraatâtdecontorsionat,deobscur!Eusuntopersoanăsimplă,aparţinuneiepocidiferitedeceacăreiaîiaparţiitu:dacă

un lucru este alb, spun că e alb, dacă e negru, negru. Soluţionareaproblemelor depinde de experienţa fiecărei zile, de dorinţa de a vedealucrurilecumsuntînrealitateşinucum,dupăcutareşicutare,artrebuisăfie.Dinclipa încare începemsăaruncămbalastul, săeliminămceeaceneestestrăin,cevinedinafară,suntemdejapedrumulcelbun.Demulteoriamimpresiacălecturiletale,înlocsăteajute,tezăpăcesc,căteîmpresoarăcunegru,precumfacsepiileatuncicândfugşi-şilasăînurmăcerneala.

Înaintedeatehotărîsăpleci,mi-aipropusoalternativă:„Saumergunanînstrăinătate,sauîncepsămăduclaunpsihanalist”.Reacţiameaafostdură,îţiaminteşti?Poţisăplecişitreiani,ţi-amzis,darlaunpsihanalistn-aisăteducinicimăcarodată!Nuţi-aşpermitesăteduci,nicichiardacăl-aiplătitu.Aifostdescumpănitădereacţiameaexcesivă.Înfond,propunându-mipsihanalistul,credeaicăîmipropuiunrăumaimic.Deşinuaiprotestatîn niciun fel, îmi închipui că te-ai gândit că eram prea bătrână pentru aînţelegeacestelucrurisaupreapuţininformată.Darteînşeli.DeFreudamauzitvorbindu-seîncădecânderamfetiţă.Unuldintrefraţiitatăluimeueramedicşi,studiindlaViena,intrasefoarterepedeîncontactcuteoriilesale.îlentuziasmauşi,defiecaredatăcândveneasăiamasacunoi,încercasă-miconvingăpărinţiideeficienţalor.„Nuosămăfacisăcredcă,dacăvisezcămănâncspaghete, îmiestefricădemoarte!”,tunaatuncimamamea.„Dacăvisez spaghete, înseamnă un singur lucru: că îmi este foame”. Erauzadarnice atunci tentativele unchiului de a o convinge că îndărătnicia eiprovenea dintr-o refulare, că era neîndoielnică teroarea sa în faţamorţii,fiindcăspaghetelenueraualtcevadecâtviermi,şiviermivomajungecutoţiiîntr-o bună zi. În acelmoment, ştii ce făceamamamea? După o clipă detăcere,izbucneacuvoceaeidesoprană:„Şidacăvisezmacaroane?”

Întâlnirilemelecupsihanalizanusereducînsălaaceastăanecdotădincopilărie.Mamataafostîntratamentlaunpsihanalist,oripresupuscafiindaşaceva,aproapezeceani.Cândamurit,maimergeaîncălael,astfelîncât,chiardacăindirect,amavutprilejulsăurmăresczidupăzievoluţiaacesteirelaţii. Ca să spun drept, la început nu-mi povestea nimic; asupra acestorlucruri,ştii,vegheazăsecretulprofesional.Darceeacem-aizbitimediat–şiînsensnegativ–afostsentimentulrapidşitotaldedependenţă.Dejadupăo lună, întreaga sa viaţă se rotea în jurul acestei întâlniri, a ceea ce sepetrecea timp de o oră între ea şi domnul respectiv. Gelozie, ai să spui.Poate, şi asta-iposibil,darnueraprincipalul.Ceea cemăneliniştea şimăchinuiaeramaicurândfaptuldeaovedeasclavăîncăodatăînplus:dupăcefusesedependentădepolitică,eraacumsubjugatădeacestdomn.Ilariaîlcunoscuse în timpul ultimului an de şedere la Padova şi tot la Padova se

ducea în fiecaresăptămână.Cândmi-acomunicatnouasapreocupare,amrămasunpicuimităşii-amspus:„Chiarcrezicătrebuiesămergipânăacolocasăgăseştiundoctorbun?”

Pedeoparte,deciziadeaapelalaunmedicpentruaieşidinstareasadeperpetuăcrizăîmidădeaosenzaţiedeuşurare.Înfond,îmiziceam,dacăIlaria s-ahotărât să ceară ajutor cuiva eradejaunpas înainte. Pede alta,însă,cunoscându-ifragilitatea,îmierateamădealegereapersoaneicăreiaiseîncredinţase.Săpătrunziînminteacuivaesteîntotdeaunaunfaptextremdedelicat.„Cuml-aigăsit?”,oîntrebam.„Ţil-arecomandatcineva?”Darea,dreptrăspuns,dădeadinumeri. „Cete interesează?”,zicea, lăsândfraza însuspensie,cuotăcereplinădesuficienţă.

Cu toate că în Trieste locuia singură, aveam obiceiul să prânzimîmpreună măcar o dată pe săptămână. La începutul terapiei, discuţiilenoastre cu aceste prilejuri au fost de o mare şi voită superficialitate.Vorbeamdespre ce semai întâmplase în oraş, despre timp…Dacă timpulerafrumosşiînoraşnusepetrecusenimic,stăteamaproapemute.

După al treilea sau al patrulea drum la Padova însă, am sesizat oschimbare.Înlocsăvorbimamândouădesprenimicuri,eaaînceputsă-mipunăîntrebări.Doreasăştietotuldespretrecut,despremine,despretatălei, despre raporturile noastre. Nu era afecţiune în întrebările sale, cicuriozitate.Tonuleraacelaalunui interogatoriu.Repetademaimulteoriîntrebarea, insistândasupraunoramănunte lipsitede importanţă, insinuadubiiasupraunorepisoadepecareeaînsăşiletrăiseşileţineamintefoartebine.Înclipeleaceleanumisepăreacăstaudevorbăcufiicamea,cicuuncomisarcarevoiacuoricepreţsămăfacăsămărturisescundelict.Într-ozi,nerăbdătoare,i-amspus:„Ziclar:Undevreisăajungi?”S-auitatlaminecuoprivireuşorironică,aluatofurculiţă,aciocnit-odepaharşi,cândpaharulafăcutcling, a spus: „Într-unsingur loc, lapunctuldeplecare.Vreausă ştiucândşipentrucetuşisoţultăumi-aţităiataripile”.

Prânzul acela a fost ultimul la care am consimţit sămă supun tiruluiîntrebărilor ei. Săptămâna următoare i-am zis la telefon să vină, dar cu ocondiţie:caîntrenoi,înlocdeproces,săfieundialog.

Aveam conştiinţa încărcată? Sigur că da, eraumulte lucrurile desprecarearfitrebuitsăstaudevorbăcuIlaria,darnumisepăreanicidreptşinici sănătos să dezvălui lucruri atât de gingaşe sub presiunea unuiinterogatoriu.Dacămăpotriveamjoculuiei, în locsă inaugurămunraportnou, între două persoane adulte, numai eu aş fi fost, pentru totdeauna,vinovată,iareapevecievictimă,fărăputinţădesalvare.

Câteva lunidupăaceeaamdiscutat iarcueadespre terapie.Acumse

retrăgeacudoctoruleipedurataîntreguluisfârşitdesăptămână.Erafoarteslăbită şi, când vorbea, avea ceva febril, ceva ce nu mai simţisem la eaînainte. I-am povestit de fratele bunicului său, de primele lui contacte cupsihanaliza,iardupăaceea,caşicumn-arfifostnimic,amîntrebat-o:„Deceşcoalăaparţinepsihanalistultău?”„Deniciuna”,mi-arăspuns,„saumaibinezisdeunafondatăchiardeel”.

Dinacelmoment,ceeacepânăatuncifuseseosimplăstaredeneliniştea devenit o grijă adevărată şi profundă. Am reuşit să descopăr numelemedicului şi, după o scurtă investigaţie, am aflat şi că nu era nicidecummedic.Speranţelepecareleavusesemlaînceputasupraefectelorterapieis-aufăcutprafşipulbereîntr-osingurăclipă.Fireşte,nulipsadiplomeiînsinem-afăcutsuspicioasă,cilipsadiplomeiadăugatăconstatăriicăstareaIlarieise înrăutăţeacontinuu.Dacă tratamentular fi fost în regulă,măgândeam,după o fază iniţială de indispoziţie, ar fi trebuit să urmeze una deameliorare:lent,printreîndoielişirecăderi,conştiinţaarfitrebuitsă-şitaiedrum.Înschimb,încet,încet,Ilariaaîncetatsăsemaiinteresezedetotceoînconjura. îşi terminase studiile deja de câţiva ani şi nu făcea nimic, seîndepărtasedepuţiniiprietenipecareîiavusese,unicasaactivitateconstaîna-şiscrutastărilesufleteşticuobsesiaunuientomolog.Lumeaseînvârteaîn jurul a ceea ce visase noaptea, a unei fraze pe care eu sau tatăl ei i-ospusesemcudouăzecideaniînurmă.Înfaţaacesteideteriorăriavieţiisale,măsimţeamcompletneputincioasă.

Doar trei luni mai târziu, pentru câteva săptămâni, a apărut luminauneisperanţe.DupăPaşteîipropusesemsăfacemocălătorieîmpreună.

Spre marea mea surprindere, în loc să refuze a priori ideea, Ilaria,ridicându-şipriviriledinfarfurie,mi-aspus:„Şiundeamputeasămergem?”„Nu ştiu”, i-am răspuns, „unde vrei tu, oriunde ne-ar trece prinminte s-ofacem”.

În aceeaşi după-amiază am aşteptat cu nerăbdare deschidereaagenţiilordevoiaj.Săptămâni larândle-ambătut în lungşi în lat,căutândceva care să ne placă. În cele din urmă amoptat pentruGrecia – Creta şiSantorini–lasfârşitdemai.Lucrurilepracticedefăcutînainteaplecăriine-au unit într-o complicitate niciodată avută mai înainte. Era obsedată devalize,deteroareadeanuuitacevafoarteimportant.Casăoliniştesc,i-amcumpăratuncarneţel.„Noteazăaicitoate lucruriledecareainevoie”, i-amspus,„şicândle-aipusîngeamantan,leînsemnezicuocruciuliţă”.

Seara, când trebuia să merg la culcare, îmi reproşam că nu măgândisemmaiînaintecăocălătorieîmpreunăeraceamaibunămodalitatede a încerca reînnodarea relaţiei noastre. Dar în vinerea de dinaintea

plecării,Ilariami-atelefonatcuovocemetalică.Presupuncăsegăseaîntr-ocabină,pestradă. „Trebuiesăplec laPadova”,mi-azis, „mă întorccelmaitârziumarţiseară”.„Chiartrebuie?”,amîntrebat-o,dardejaînchisese.

Pânăjoinuamavutniciovestedelaea.Laoradouă,telefonulasunat,tonuleieraindecis:întreduritateşipărerederău.„Regret”,mi-aspus,„darnumaimergînGrecia”.Aşteptareacţiamea.Oaşteptamşieu.Dupăcâtevasecunde, i-amrăspuns: „Îmipare răuşimie.Euoricummăduc”.A înţelesdezamăgirea mea şi a încercat să se justifice: „Dacă plec, fug de mineînsămi”,aşoptit.

Cumpoţisă-ţiimaginezi,afostovacanţăfoartetristă.Măstrăduiamsăurmărescghidul,sămăinteresezdepeisaj,dearheologie,darînrealitatemăgândeamnumailamamata,măîntrebamundeoduceaviaţa.

Ilaria, îmi ziceam, seamănă cuun ţăran care, după ce şi-a însămânţatgrădinaşişi-avăzutprimeleplăntuţe,estecuprinsdeteamacă lisepoateîntâmpla ceva rău. Atunci, ca să le protejeze de intemperii, cumpără obucatămarede foliedeplastic, rezistentă laapă şi lavânt, şiopotriveştedeasupralor.Iarcasăleaperedepăduchiidefrunzeşidelarve,lestropeştecu doze abundente de insecticid. Munca lui este fără odihnă, nu existămoment al nopţii şi al zilei în care să nu se gândească la grădină şi lamodalitatea de a o ocroti. Apoi, într-o dimineaţă, înălţând folia, are urâtasurpriză să le găsească putrezite, moarte. Dacă le-ar fi lăsat să creascălibere,unelearfimuritoricum,daraltelearfisupravieţuit.Alăturidecelesemănatedeel, adusedevânt şide insecte,ar fi crescutaltele,unelear fifostburuienişile-arfismuls,daraltele,poate,arfidevenitflorişiculorilelor ar fi învioratmonotonia grădinii. Înţelegi? Aşa stau lucrurile. În viaţă,trebuie să fim generoşi: să-ţi cultivimicul caracter, fără să vezi nimic dinceeaceteînconjoară,înseamnăsărespiriîncă,darsăfiidejamort.

Impunând o excesivă rigiditate minţii, Ilaria a suprimat în ea glasulinimii. Însăoricâtdiscutamcuea, îmiera teamăsăspunasta.Odată, cândera adolescentă, i-am spus: „Inima este centrul spiritului”. În dimineaţaurmătoare,pemasadinbucătărieamgăsitdicţionaruldeschis la cuvântulspirt{3}.Cuuncreionroşuerasubliniatădefiniţia: lichid incolor, încaresepotconservafructele.

În prezent, cuvântul inimă evocă ceva naiv, comun. În tinereţeameamaieraîncăposibilsă-lrosteştifărăstânjenire,pecândacumeuntermenpecareaproapenimeninu-lmaifoloseşte.Înrareleprilejuriîncareîlauzi,esteutilizatdoarpentru referiri la reaua ei funcţionare.Nu este vorbadeinima-inimă, ci doar de o ischemie coronariană, de o uşoară suferinţăatrială.Dardespreea,desprefaptulcăestecentrulsufletuluiomenescnuse

maipomeneşte.M-amîntrebatdeseoricareesteraţiuneaacesteiostracizări.„Nebun cine se încrede în propria-i inimă!”, zicea de multe ori Augusto,citând Biblia. De ce nebun? Poate pentru că inima seamănă cu o vatră?Pentrucăacolo,înăuntru,esteîntuneric,beznăşifoc?Minteaestemodernă,pecândinimaestededemult.Cineîşiascultă inima–secredeaatunci–emai aproapede lumeaanimală, de incontrolabil, cinedăascultare raţiuniiestemaiaproapedereflecţiilecelemaiînalte.Şidacălucrurilenustauaşa,dacă adevărul este exact contrariul? Dacă tocmai acest exces de raţiunesărăceşteviaţa?

În timpul călătoriei de reîntoarcere din Grecia, luasemobiceiul să-mipetrecoparteadimineţii lângăpunteade comandă. îmiplăcea să trag cuochiulînăuntru,săprivescradarulşitoatăaparaturaaceeacomplicatăcarespunea unde mergem. Acolo, într-o zi, observând diversele antene carevibrauînaer,m-amgânditcăomulseamănătotmaimultcuunradiocarenupoatesăcaptezedecâtosingurăfrecvenţă.Acelaşilucruseîntâmplăcumicuţele radiouri care ni se oferă gratuit în cutiile cu detergenţi: deşi pecadransuntdesenatetoateposturile,înrealitate,rotindbutonul,nureuşeştisăprinzimaimultdeunulsaudouă,toatecelelaltecontinuândsăbâzâieînaer.Amimpresiacăutilizareaexcesivăaminţiiproduce,maimultsaumaipuţin, acelaşi efect: din întreaga realitate care ne înconjoară, reuşim săreceptăm numai o parte restrânsă. Şi în această parte adesea domneşteconfuzia,pentrucăesteplinădecuvinte,iarcuvintele,decelemaimulteori,nefacsănerotimîncerc,înlocsăneconducăspreunorizontmaivast.

Înţelegereaceretăcere.Cânderamtânărăoignoram,oştiuacum,cândrătăcescprincasămutăşi solitarăcaunpeşte înbolulsăudecristal.Estecumvacaşicumaicurăţapardosealamurdarăcuomăturăsaucuocârpăumedă:dacăfoloseştimătura,ceamaimareparteaprafuluiseridicăînaerşi cade din nou pe obiectele din apropiere; dacă foloseşti cârpa umedă,pardoseala rămâne strălucitoare şi netedă. Tăcerea este asemenea cârpeiumede,alungăpentrutotdeaunaopacitateaprafului.Minteaesteprizonieracuvintelor, dacă are un ritm, este cel dezordonat, al gândurilor. Inima, înschimb, respiră, între toate organele este unicul care pulsează, şi aceastăpulsaţieîiîngăduiesăintreînarmoniecupulsaţiimaimari.Miseîntâmplăcâteodată,dedistratăcesunt,nudealtceva,sălastelevizoruldeschisdupă-amiazaîntreagă.Chiardacănumăuitlael,zgomotulsăumăurmăreşteprincasă şi, seara, când mă duc la culcare, sunt mult mai nervoasă decât deobiceişinupotsăadorm.Zgomotulcontinuu,vacarmulreprezintăunsoidedrog,cândte-aiobişnuit,nutepoţilipsideele.

Nuvreausămergpreadeparte.Nuacum.Paginilepecarele-amscris

astăzi aduc puţin cu o prăjitură pe care am făcut-o amestecând diferitereţete:cevamigdale,apoiurdă,stafideşirom,biscuiţideSavoia,marţipan,ciocolată şi fragi, în sfârşit, unul dintre acele teribile lucruri pe carem-aifăcut să-l gust o dată, spunându-mi că se chema „nouvelle cuisine”. Untalmeş-balmeş? Poate. îmi imaginez că, dacă le-ar citi un filosof, nu s-arputea stăpâni să nu le sublinieze pe toate cu creionul roşu, precumbătrânele învăţătoare. „Incongruent”, ar scrie, „în afara subiectului,nesusţinutdinpunctdevederedialectic”.

Închipuieşte-ţidacăarcădeaapoiînmâinileunuipsiholog!Arputeasăscrie pagini întregi despre raportul eşuat cu fiicamea, despre tot ceea ceascund înmine. Dar chiar dacă am înăbuşit ceva, de-acum ce importanţămaiare?Aveamofiicăşiampierdut-o.Amurit,făcându-seprafcumaşina:înaceeaşiziîncareîimărturisisemcătatăl,care,înopiniaei,îifăcuseatâtarău,nuera tatălei.Ziuaaceeaesteprezentă înminecapeliculaunui film,numaicăînlocsăsedepeneînproiector,s-aînchisîntr-unzid.Cunoscpederostderulareascenelor,cunoscfiecarescenăîndetaliu.Nuamuitatnimic,stătotulînmine,pulseazăîngândurilemeleatuncicândsunttreazăşicânddorm.Vapulsachiarşidupămoarteamea.

Micuţa mierlă s-a trezit, la intervale regulate îşi scoate capul prindeschizăturăşiemiteunpiuhotărât.„Mi-efoame”,paresăspună,„ceaştepţicasă-midaisămănânc?”M-amridicat,amdeschisfrigiderul,amcăutatsăvăddacănugăsesccevacaresă-iconvină.Văzândcănuamnimic,amluattelefonulcasă-l întrebpedomnulWalterdacănuaveanişteviermişori. Întimpceformamnumărul,amspus:„Fericedetine,puişor,te-ainăscutdintr-unouşi,dupăprimulzbor,aişiuitatînfăţişareapărinţilortăi”.

30noiembrie

Înaceastădimineaţă,cupuţinînaintedenouă,avenitWalter,cusoţia

luişicuopunguţăcuviermişori.Areuşitsăfacărostdeeidelaunvărcareaveapasiuneapescuitului.Erau larvede făină.Asistatădeel,amextrascudelicateţemicuţamierlă din cutie. Sub pufulmolatic de pe piept, inima îibăteanebuneşte.Cuopensetămetalicăamluatviermişoriidepefarfurioarăşii-amoferit.Însădegeabaîiagitamîmbietorînfaţaciocului,nuvoiasăştienimic. „Deschideţi-i ciocul cu o scobitoare”, m-a îndemnat atunci domnulWalter, „forţaţi-l cu degetele!”, dar eu, fireşte, nu am avut curajul. La unmoment dat, mi-am amintit – crescusem împreună atâtea păsărele! – cătrebuiazgândăritpelatulcioculuişiaşaamşifăcut.Într-adevăr,caşicumarfi avutun resort în spate,micuţamierlăa căscat imediat ciocul.După treilarveeradejasătulă.DoamnaRazmanapusdeocafea–eunumaipot,decândammânabeteagă–şiammaistatpuţindevorbă,deuna,dealta.Fărăamabilitateaşidisponibilitatealor,viaţameaarficumultmaidificilă.Pestecâteva zile vor merge la o pepinieră să cumpere bulbi şi seminţe pentruprimăvară.M-auinvitatsămăduccuei.Nule-amzisnicida,nicinu,ne-amînţelessănetelefonămmâine,laoranouă.

Înziuaaceeaeraoptmai.îmipetrecusemdimineaţalucrândîngrădină.Înfloriserăcăldăruşele,şicireşuleraacoperitdemuguri.Laoraprânzului,fără să se fi anunţat, a apărut mama ta. A venit pe la spate, în tăcere.„Surpriză!”, a strigat pe neaşteptate, iar eu, speriată, am scăpat grebla.Expresia feţeisalecontrastacuentuziasmulprefăcut,vesel,alexclamaţiei.Erapalidăşiaveabuzelestrânse.Vorbind,îşitreceaneîncetatmâinileprinpăr,îlîndepărtadepefaţă,îltrăgea,îşimuşcaoşuviţă.

Înultimavreme,aceastaerastareaeiobişnuită.Văzând-oaşa,num-amalarmat, celpuţinnumai taredecâtalteori.Am întrebat-oundeerai.Mi-aspus că te lăsase să te joci laoprietenă. În timpcemergeamspre casă, ascos din buzunar un bucheţel de nu-mă-uita strivit tot. „E sărbătoareamamei”,aspusşiarămasnemişcată,uitându-selaminecuflorileînmână,fărăsăsehotărascăsăfacăunpas.Atunciamfăcuteupasul,m-amduslaea,amîmbrăţişat-ocudrag,spunându-imulţumesc.Simţindu-icorpullângăalmeu,mis-afăcutrău.Existaoteribilărigiditateînel,cândamstrâns-os-acrispat şimai tare. Am avut senzaţia că trupul său, înăuntru, era completgolit,emanaunaerrece,asemeneagrotelor.Înclipaaceea,ţinmintefoarte

bine, m-am gândit la tine. Ce-o să se aleagă de fetiţă, m-am întrebat, cumamaajunsăîntr-unasemeneahal?Cutrecereatimpului,situaţia,înlocsăseamelioreze,seînrăutăţea,eramîngrijoratăpentrutine,pentrucreştereata.Mamataera foartegeloasăşi teaducea laminecâtmairarcuputinţă.Voiasătefereascădeinfluenţameanegativă.Dacăonenorocisempeea,n-aveamsătenenorocescşipetine.

Era oramesei şi, după ce am îmbrăţişat-o, am intrat în bucătărie săpregătescceva.Temperaturaeraplăcută.Amaranjatmasaînaerliber,subglicine.Ampusfaţademasăcupătrăţeleverzişialbeşi,înmijloc,ovazăcubucheţelul de nu-mă-uita. Vezi? Mi-aduc aminte de tot cu o exactitateincredibilă pentrumemoriamea fluctuantă. Intuiam că era pentru ultimaoarăcândaveamsăomaivădvie?Sau,dupătragedie,amîncercatsădilatartificialtimpulpetrecutîmpreună?Cineştie…Cinepoatesăospună?

Cumn-aveamnimicpregătit,ampreparatunsosderoşii.Întimpceseterminadefiert,amîntrebat-opeIlariadacăvoiapennesaufusilli.Deafară,mi-arăspuns:„Mi-eindiferent”,şi-atunciamalesfusilli.Cândne-amaşezat,i-ampuscâteva întrebăridespre tine, la caremi-adat răspunsuri evazive.Deasupranoastrăerauncontinuudu-te-vinodeinsecte.Intrauşiieşeaudinflori, zumzăitul lor aproape că ne acoperea cuvintele. La unmoment dat,cevaîntunecatacăzutînfarfuriamameitale.„Eoviespe!Omoar-o,omoar-o!”,aurlat,sărinddepescaunşirăsturnândtotul.Atuncim-amîntinscasăverific,amvăzutcăeraunbondarşii-amspus:„Nueoviespe,eunbondar.E inofensiv”. După ce l-am îndepărtat de pe masă, i-am pus iar paste înfarfurie.Cuoînfăţişareîncărăvăşită,s-areaşezatlaloculei,aluatfurculiţaşis-ajucatunpiccuea,trecându-şi-odintr-omânăînalta,apoişi-asprijinitcoatelepemasăşimi-azis:„Amnevoiedebani”.Pefaţademasă,acoloundecăzuserăfusilli,rămăseseopatămare,roşie.

Problema banilor dura din urmă cu câteva luni. Deja anul anterior,înaintedeCrăciun,Ilariaîmimărturisisecăsemnasedocumenteînfavoareaanalistului ei. îi cerusem explicaţii mai amănunţite, dar, ca întotdeauna,ocoliserăspunsul.„Garanţii”,îmispusese,„purşisimpludoaroformalitate”.Aceastaeraatitudineaeiteroristă,atuncicândtrebuiasă-mispunăceva,mi-o zicea pe jumătate. În felul acesta îşi descărca anxietatea asupramea şi,dupăceo făcea,nu îmidădea informaţiilenecesare ca să-mipermită săoajut.Existaunsubtilsadismîntoateacestea.Şi,înafarădesadism,onevoieferocedeafiîntotdeaunaîncentrulneliniştilormele.Însăînceamaimareparte,acesteieşirieraudoarfocuridepaie.

Spunea,deexemplu:„Amcancerlaovare”,şieu,dupăoscurtăşifebrilăinvestigaţie,descopereamcăfusesenumaisă-şifacănişteanalizederutină,

ca multe femei. Înţelegi? Aducea cu istoria celui care strigă „lupul!”. Înultimii ani îmi anunţase atâtea tragedii, încât, în celedinurmă, am sfârşitprinanuomaicredesauanupreaocrede.Deaceea,atuncicândmi-aspuscăasemnatdocumenteleacelea,nui-ampreaacordatatenţieşinicinuaminsistatsăştiumaimulte,înplus,eramobositădejoculacelaucigător.Darchiarşidacăaşfiinsistat,chiardacăaşfiaflatmaidevreme,totn-arfiajutatlanimic,fiindcăsemnasehârtiiledecâtvatimp,fărăsămăîntrebeceva.

Catastrofa propriu-zisă s-a petrecut la sfârşitul lui februarie. NumaiatunciamajunssăaflucăIlaria,cudocumenteleacelea,garantaseafacerilemediculuisăupentruovaloaredetreisutedemilioanedelire.Înceledouăluni,societateapentrucaresemnasegaranţiadădusefaliment,aveaolipsădeaproapedouămiliarde,şibăncileîncepuserăsăcearăachitareasumelorangajate.Abiaatuncimamataavenitplângândsămăîntrebecetrebuiasăfacă.Într-adevăr,garanţiaînsemnândcasaîncaretrăiacutine,peaceastaovoiaubăncile.Poţisă-ţiimaginezifuriamea.Latreizecideanitrecuţi,mamatanunumaicănueranicidecumînstaresăse întreţinăsingură,dar îşişipuseseînjocsingurulbunpecareîlavea,apartamentulpecareîltrecusempenumeleeiînmomentulnaşteriitale.Eramînnebunitădefurie,darnuamlăsat-osăvadă.Casăn-omailovescşieu,m-amprefăcutcalmăşii-amspus:„Săvedemcesepoateface”.

Cumea se scufundase într-o totală apatie, i-amcăutatunavocatbun.Amfăcutpedetectivul,amadunat toate informaţiilecarear fipututsăneajute să învingem războiul cu băncile. Astfel, am ajuns să aflu că, deja decâţivaani, acestmedic îi administradozemaridemedicamente. În timpulşedinţelor,dacăerapuţindeprimată,îiofereawhisky.Nuîncetasă-irepetecăeradiscipolul luipreferat, ceamaidotată, şi că în curândar fiputut sălucreze pe cont propriu, să deschidă un cabinet în care, la rându-i, săîngrijeascăoameni.Numaireluândacestefraze,mătrecfiorii.îţidaiseama,Ilaria,cufragilitatea,confuziaei,culipsatotalădeechilibru,săpoată,delaozilaalta,săîngrijeascăoameni!Şidacănus-arfiprodusscandalulacela,cusiguranţăs-arfiîntâmplat:fărăsă-mispunănimic,arfiînceputsăexerciteartadeprinsădelaacelgurualei.

Normal,nu îndrăznise să-mivorbeascăvreodatăexplicitdespreacestproiect.Cândoîntrebamdecenuîşifoloseaîntr-unmodsaualtullicenţaînlitere,îmirăspundeacuunmicsurâsşiret:„Aisăvezicăams-ofolosesc…”

Existălucruricaretrezescmultădurereatuncicândtegândeştilaele.Ale spuneprovoacăo suferinţă şimaimare. În lunile acelea imposibile, amînţeles un lucru despre ea, un lucru care, până în acel moment, nu-mitrecuseprinminteşipecarenuştiudacăebineşiţi-lspun.Totuşi,datfiind

că am decis să nu-ţi ascund nimic, golesc sacul. Vezi tu, brusc am înţelesaceasta:mamatanuera inteligentă.Mi-a fost foartegreusăopricep,săoaccept,înpartepentrucănefacematâteailuziiasupracopiilornoştrişiînpartepentrucăea,cuamăgitoareaeiştiinţă,cudialecticaei,reuşisefoartebine să înşele lumea.Dacă aş fi avut curajul să o recunosc la vreme, aş fiocrotit-omaimult,aşfiiubit-oîntr-unmodmaiferm.Şiocrotind-o,poatecăaşfireuşitsăosalvez.

Acesta era lucrul celmai important, darmi-amdat seamade el doaratuncicândnumaieraaproapenimicdefăcut.Luândînconsideraresituaţiaîn toată complexitatea sa, în punctul acela, unicamăsură la care se putearecurgeerasăfiedeclaratăiresponsabilăpentruactelesaleşisăfieintentatunprocespentrumanipulare,înziuaîncarei-amcomunicatcăamhotărât–împreunăcuavocatul–săapelămlaaceastăsoluţie,mamataafostcuprinsădeo crizăde isterie. „O facidinadins”, ţipa, „eunplan ca să-mi iei fetiţa!”Suntsigurăînsăcăsegândeamaialeslaunlucru,şianumecă,dacăarfifostdeclaratăincapabilăsăştiecevreaşiceface,carierai-arfifostcompromisăpentrutotdeauna.Păşealegatălaochipemargineauneiprăpăstii,şieatotse credea pe o pajişte, la iarbă verde. După criza aceea, mi-a ordonat sărenunţlaavocatşisănumămaiocupdeafacere.Aluatiniţiativasăconsulteunaltulşipânăînziuacubuchetuldenu-mă-uitan-ammaiştiutnimic.

Înţelegi starea mea sufletească în momentul în care, sprijinindu-şicoatelepemasă,mi-acerutbani?Desigur,ştiu,vorbescdemamataşipoatecăîncuvintelemele,acum,simţinumaicruzimepură,poatecătegândeşticăaveadreptate sămăurască.Daradu-ţi aminte ceeace ţi-amspusde laînceput:mama ta era fiicamea, eu am pierdut cumultmaimult decât aipierduttu.Şi,învremecetunuainiciovinăpentruaceastăpierdere,eunupotspunenicipedeparteacelaşilucru.Dacăuneoriaiimpresiacăvorbescdespre asta cu detaşare, încearcă să-ţi imaginezi cât de mare poate fidurereamea, încât sănupoată fi exprimată în cuvinte.Detaşareameanuestedecâtaparentă,estevidulpneumatic,celgraţiecăruiapotcontinuasăvorbesc.

Cândmi-acerutsă-iplătescdatoriile,pentruprimadată înviaţă i-amspus nu, categoric nu. „Nu sunt o bancă elveţiană”, i-am răspuns, „nu amaceastăsumă.Şichiardacăoaveam,nuţi-aşfidat-o,eştidestuldemarecasăfiiresponsabilăpentrufapteletale.Aveamosingurăcasăşiamtrecut-openumeletău,dacăaipierdut-o,astanumămaipriveşte”.Cândaauzit,aizbucnitînhohotedeplâns.Începeaofrază,olăsalajumătate,trecealaalta.În conţinutul, în succesiunea lor, nu reuşeam să sesizez niciun sens, niciologică.Dupăvreozeceminutedelamentări,aajunslaideeaeifixă:tatăleişi

presupusele salevini, înaintede toatepuţinaatenţiepe care i-o acordase.„Totulseplăteşte,înţelegi?”,urlalaminecuoluminăteribilăînochi.Atunci–nuştiucum–amexplodat.Secretulpecareîmijurasemsă-lduccumineînmormântmi-aieşitdingură.De-abiaîlrostisem,căm-amşicăit,aşfivrutsă-lreaducînapoi,aşfifăcutoricepentrua-miînghiţicuvintele,darerapreatârziu. Acel „tatăl tău nu e tatăl tău adevărat” îi ajunsese deja la urechi.Chipul îi deveni şi mai pământiu. Se ridică încet în picioare, privindu-măţintă.„Ce-aispus?”Glasulabiaiseauzea.Straniu,eueramdinnoucalmă.„Aiauzitbine”,i-amrăspuns.„Amspuscătatăltăunuafostsoţulmeu”.

Cumareacţionat Ilaria?Aplecatpurşi simplu.S-a întorscuunmerscaresemănamaimultcualunuirobotdecâtcualuneifăpturiomeneştişis-a îndreptat spre ieşirea din grădină. „Aşteaptă! Să stăm de vorbă!”, i-amstrigatcuvoceaodiosdestridentă.

Decenum-amridicat,decenuamalergatdupăea,dece,înfond,nuamfăcutnimiccasăoopresc?Pentrucăeuînsămiamrămasîncremenitădepropriilemelecuvinte.Încearcăsăînţelegi,ceeacepăzisematâţiaanişicuatâta străşnicie pe neaşteptate scăpase afară. În mai puţin de o secundă,precumuncanarcaregăseştecoliviadeschisă,zburaseşiajunseselaunicapersoanălacarenuvoiamsăajungă.

În aceeaşi după-amiază, la şase, în vreme ce încă tulburată udamhortensiile,opatrulădepoliţieavenitsămăînştiinţezedespreaccident.

Esearătârziude-acum,atrebuitsăfacopauză.Le-amdatsămănânce

luiBuckşimierlei,ammâncatşieu,m-amuitatunpiclatelevizor.Armuramea zdrenţuită nu-mi îngăduie să suport îndelung emoţiile puternice.Pentru ca să merg înainte, trebuie să-mi trag sufletul, să-mi recâştigrespiraţia.

Cumştii,mamatanuamurit imediat,apetrecutzecezilesuspendatăîntre viaţă şi moarte, în zilele acelea i-am fost mereu alături, speram că,măcaroclipă,vadeschideochii,că-mivafidatăoultimăşansăcasă-iceriertare. Stăteamsingure într-o cămăruţăplinădeaparate,unmonitormicspunea că inima îi mergea încă, un altul că avea creierul aproape oprit.Medicul care se ocupa de ea îmi spusese că, uneori, pacienţilor aflaţi înstareaaceealefăceabinesăaudăsunetecarele-auplăcut.Atunciamfăcutrost de cântecul ei preferat de când era copil. Cu un mic reportofon, ofăceam să-l asculte ore în şir. Într-adevăr, ceva trebuie să fi ajuns la ea,fiindcă,dejadupăprimelenote,expresiafeţeisaleseschimbase,chipulisedestinse,şibuzeleîncepurăsăfacămişcărilepecarelefacsugaciidupăceaumâncat.Păreaunzâmbetdesatisfacţie.Cineştie,poatecăînmicapartea

creierului său care mai era activă se păstrase amintirea unei perioadesenine şi acolo se refugiase în acelmoment. Schimbarea aceea uşoarămăumpluse de bucurie. În astfel de cazuri te agăţi de orice; nu încetam să omângâipecapşisă-irepet:„Dragosteamea,trebuiesăreuşeşti,avemîncăoviaţă întreagădetrăit împreună,ovomluade lacapăt,cutotulaltfel…”Întimpcevorbeam,îmireveneaînminteoimagine:aveapatrusaucinciani,ovedeam colindândprin grădină şi ţinându-şi demânăpăpuşapreferată. îivorbea fără oprire. Eu eram în bucătărie, nu-i auzeam glasul. Din când încând,unhohotderâsmăajungeadintr-unpunctsaualtulalpajiştii,unrâsputernic, vesel.Dacăa fost fericităodată, îmi ziceam,armaiputea să fie.Pentruaofacesărenască,trebuiapornitdeacolo,delafetiţaaceea.

Fireşte, primul lucru asupra căruia m-au informat medicii dupăaccidenteracă,dacătotuşiarfisupravieţuit,funcţiilesalenuarmaififostca înainte, putea să rămână paralizată sau doar parţial conştientă. Şi ştiiceva? În egoismulmeumatern,măpreocupadoar faptulde a continua sătrăiască.Cum,nuaveanicioînsemnătate.Saumaidegrabă,aoîmpingeîntr-un scaun rulant, ao spăla, aohrăni, amăocupadeea şi anuaveadecâtacestţelînviaţăarfireprezentatceamaibunămodalitatedea-miispăşiînîntregime vina. Dacă iubirea mea ar fi fost adevărată, dacă ar fi fost cuadevărat mare, m-aş fi rugat pentru moartea ei. În cele din urmă însă,Cinevaaiubit-omaitaredecâtmine:târziu,îndupă-amiazaceleide-anouăzile,depechipulsăuadispărutacelvagsurâsşiamurit.Mi-amdatseamaimediat,eramacolo,alături,cutoateacestean-amînştiinţat-opeinfirmieradegardă,pentrucăvoiamsămaistaupuţincuea.Ammângâiat-opefaţă,i-am strâns mâinile între ale mele ca atunci când era copilă, „dragoste”,continuam să-i repet, „dragostea mea”. Apoi, fără să-i las mâna, amîngenuncheatlapicioarelepatuluişiamînceputsămărog.Rugându-mă,amînceputsăplâng.

Cândinfirmierami-aatinsumărul,plângeamîncă.„Haideţi,veniţi”,mi-aspus,„săvădauuncalmant”.N-amvrutcalmantul,nuvoiamcevacaresă-miatenuezedurerea.Amrămasacolo,pânăaudus-olamorgă.Peurmă,amluatun taxişi te-amcăutat laprietenacare teadăpostise, înaceeaşisearăerailamineacasă.„Undeemama?”,m-aiîntrebatîntimpulcinei.„Mamaaplecat”,ţi-amzisatunci,„s-adussăfacăocălătorielungăpânălacer”.Ţi-aiaplecatcăpşorulblondşiaicontinuatsămănânci în tăcere.Dardecumaiterminat,m-aiîntrebatcuvoceagravă:„Potsă-miiaurămas-bun,bunico?”„Sigur,iubire”,ţi-amrăspunsşi,luându-teînbraţe,te-amdusîngrădină.Amrămasîndelungînpicioarepepajişte, învremecetucumânuţaspuneailarevederestelelor.

1decembrie

În aceste zile,m-a cuprins o adâncă indispoziţie.N-aprovocat-o ceva

precis,aşaeste trupulnostru,areechilibrelesale interne,ajungeunnimicpentrua le tulbura. Ieri-dimineaţă,cânddoamnaRazmanavenit,aducândcumpărăturile, şim-a văzut întunecată la faţă,mi-a zis că, în opinia ei, devinăeste luna. Într-adevăr,noaptea trecută fusese lunăplină. Şidacă lunapoatesămiştemărileşisăfacăsăcreascămaiiutecicoareaîngrădină,decen-arputeasăacţionezeşiasuprastărilornoastre?Dincesuntemfăcuţi,dacănu din apă, gaz,minerale? Totuşi, înainte de a pleca,mi-a lăsat în dar unpachet mare de reviste de senzaţie, aşa încât am petrecut o zi întreagănăucindu-măîntrepaginilelor.Măprinddefiecaredată.Decumlevăd,îmizic,înregulă,lerăsfoiescunpic,numaimultdeojumătatedeorăşiapoimăapucdecevamaiseriosşimaiimportant.Înschimb,defiecaredatănumădezlipescdeelepânănulecitescdelauncapătlaaltul.Măîntristezpentruviaţa nefericită a principesei de Monaco, mă indignez pentru amorurileproletare ale surorii sale, palpit în faţa fiecărei ştiri care îţi sfâşie inima,povestită cuabundenţădedetalii. Şipeurmă, scrisorile!Sunt întotdeaunastupefiatădeceeaceoameniiaucurajulsăscrie!Nusuntobătrânăbigotă,celpuţinnucredsăfiu,cutoateacesteanunegcăanumitelibertăţimălasămaicurândperplexă.

Astăzi,temperaturaamaiscăzut.Num-ammaidussă-mifacplimbareaîngrădină,mi-erateamăcaaerulsănufiepreaaspru:unitcugerulcareesteînmine,ar fipututsămăsfărâmecapeoramurăbătrână, îngheţată.Cineştie dacă mă mai citeşti sau dacă tu, cunoscându-mă mai bine, n-ai fostcuprinsă de o asemenea repulsie, încât să nu mai poţi continua lectura.Starea de urgenţă, care mă stăpâneşte în acest moment, nu îmi permitederogări,nupotsămăopresctocmaiacum,sămăeschivez.Chiardacăampăstratacestsecretatâţiaani,acumnumaiecuputinţăsăofac.Ţi-amspus,la început, că în faţadescumpănirii tale,datorateabsenţeiunui centru, euîncercamodescumpănirelafelcaata,poateşimaimare.Ştiucăreferireatalacentru–sau,maiexact,laabsenţaacestuia–estestrânslegatădefaptulcăn-aiştiutniciodatăcineeratatăltău.Pecâtdefirescmi-afostsă-ţispun,cutristeţe,ces-aîntâmplatcumamata,peatâtdegreumi-afostsărăspundlaîntrebărilelegatedetatăltău.Cumaltfel?Nuaveamniciceamaimicăideedespreel.Într-ovară,Ilariaşi-apetrecutolungăvacanţăsingurăînTurcia,

şidinvacanţaaceeas-aîntorsînsărcinată.Trecusedejadetreizecideanişi,la vârsta aceea, femeile, dacă nu au încă fii, sunt cuprinse de o straniefrenezie,vorcuoricepreţunul,cumşicucinenuarenicioimportanţă.

Apoi,înperioadaaceea,erauaproapetoatefeministe.Mamataşicuungrup de prietene înfiinţaseră un cerc. Eraumulte lucruri juste în ceea cespuneau, idei pe care le împărtăşeam, dar şi multe exagerări, ideinesănătoase,strâmbe.Unadintreacesteasusţineacăfemeileeraucompletstăpânepepropriultrupşică,prinurmare,aaducepelumeuncopilsaunudepindea numai de ele. Bărbatul nu însemna altceva decât o necesitatebiologică şi trebuia folosit ca atare. Mama ta nu a fost singura care s-acomportataşa.Încădouăsautreiprieteneauavutcopiilafel.Nuecutotuldeneînţeles,săştii!Capacitateadeaputeasădaiviaţăinsuflăunsentimentde atotputernicie. Moartea, întunericul şi precaritatea se îndepărtează, tuaducipelumeoaltăpartedintine,înfaţaacestuimiracoldisparetotul.

În susţinerea tezei lor, mama ta şi prietenele ei dădeau ca exemplulumea animalelor: „Femelele”, spuneau, „întâlnesc masculii numai înmomentul împreunării. După aceea fiecare merge pe drumul lui, iar puiirămân cu mama”. Nu sunt în măsură să verific dacă asta este sau nuadevărat. Însă ştiu că noi suntem făpturi omeneşti, fiecare dintre noi senaştecuunchipdiferitdetoatecelelalteşipurtămacestchipîntreagaviaţă.O antilopă senaşte cubot de antilopă, un leu, cu acela de leu, sunt egale,identicetuturorcelorlalteanimaledinspecialor.Înnatură,aspectulrămânemereuacelaşi, întimpcechipulîiestepropriuomuluişinumailui.Chipul,înţelegi? Închipestecuprins totul.Este istoria ta, sunt tatăl tău,mama ta,buniciişistrăbuniciişipoatechiarşicâteununchiîndepărtat,decarenu-şimai aminteşte nimeni. În spatele chipului se află personalitatea, lucrurilebuneşicelemaipuţinbunepecare le-aiprimitde lastrămoşii tăi.Chipuleste prima noastră identitate, ceea ce ne permite să luăm loc în viaţăspunând: iată-mă! De aceea, când spre treisprezece, paisprezece ani aiînceput să petreci ore întregi în faţa oglinzii, am înţeles că tocmai astacăutai. îţi studiai, desigur, coşurile şi punctele negre saunasul brusc preamare, dar cercetai, de asemenea, şi altceva. Extrăgând şi eliminândtrăsăturiledinparteamamei,încercaisă-ţiimaginezichipulbărbatuluicareţi-adatviaţă.Lucrulasupracăruiamamataşiprieteneleeinuaureflectatîndeajunserachiaracesta:căîntr-ozi,copilul,observându-seînoglindă,vaînţelegecă înelexistăşiunaltulşivadorisăştie totuldespreacestaltul.Sunt şi oameni care caută toată viaţa chipul proprieimame, al propriuluitată.

Ilaria era convinsă că povara geneticii în depănarea unei vieţi nu

înseamnănimic. Pentru ea, lucrurile importante erau educaţia, ambientul,creşterea. Nu-i împărtăşeam ideile, pentru mine doi factori aveauînsemnătate egală: mediul şi ceea ce noi deţinem în interior încă de lanaştere.

Până când ai mers la şcoală, nu am avut nicio problemă, nu te-aiîntrebatniciodatăcineestetatăltău,iareum-amferitsăpomenescdespreasta.Odatăcuintrarealaşcoalaelementară,dincauzacolegelorşiaacelorcompunerimaleficepecareledaucatemăînvăţătoarele,peneaşteptateţi-aidatseamacăînviaţatadetoatezilelelipseaceva.Înclasataerau,fireşte,mulţicopiicupărinţiiseparaţisaucusituaţiinereglementate,darniciunulnucunoşteavidultotal,înceeacepriveştetatăl,cucareteconfruntaitu.

Cumputeamsă-ţiexpliclaşase,şapteaniceeacefăcusemamata?Şi-apoi, înfond,nicieunuştiamnimic, înafarădefaptulcăaifostconceputăacolo,înTurcia.Aşaîncât,casăinventezopovestecâtdecâtcredibilă,amexploatatuniculelementsigur,ţaradeorigine.

Cumpărasemocartedebasmeorientaleşi, în fiecareseară, îţiciteamdin ea. Pe baza lor, amnăscocit unul anumepentru tine. îlmai ţiiminte?Mamataeraoprinţesă, iartatăltăuunprinţalSemilunii.Catoţiprinţiişiprinţeseleseiubeauîntr-atât,încâteraugatasămoarăunulpentrucelălalt.Însălacurteaceastădragostestârneamultăinvidie.IarcelmaiinvidioseraMareleVizir,unomputernicşi funest.Şichiarelaaruncatovrajăteribilăasupraprinţeseişiafăpturiipecareopurtaînpântece.Dinfericire,primula fost avertizat de un slujitor credincios şi, astfel, mama ta, noaptea,îmbrăcată în hainele unei ţărănci, a părăsit castelul şi s-a refugiat aici, înoraşulîncareaivăzutluminazilei.

„Suntfiicaunuiprinţ?”,măîntrebaiatuncicuochiistrălucitori.„Sigur,însăetaina-tainelor,otainăpecarenutrebuies-ospuinimănui”.Cesperamsărealizezcuminciunaaceeabizară?Nimic,doarsă-ţidăruiesccâţivaanideseninătate în plus. Ştiam că într-o zi vei înceta să crezi în scornealameastupidă. Mai ştiam că în ziua aceea, foarte probabil, ai să începi să mădeteşti.Cutoateacestea,îmieraabsolutimposibilsănuţi-opovestesc.Darchiaradunândtotpuţinulmeucuraj,niciodatăn-aşfifostînstaresă-ţispun.„Nuştiucineestetatăltău,poatecănicimamatanuştia”.

Erau anii eliberării sexuale, activitatea erotică era considerată ca ofuncţie normală a organismului: trebuia luată în seamă ori de câte ori teîmboldeadorinţa,într-ozicuunul,într-altacualtul.Amvăzutzecidetinereiflancând-opemamata,nu-miamintescnicimăcarunulcucaresăfiumblatmaimultdeolună.Aceastăprecaritateamoroasăarăvăşit-opeIlaria,dejainstabilă,maimult decât pe alţii. Deşi nu i-am interzis nimic şi nici n-am

criticat-o în vreun fel, era mai curând neliniştită de această neaşteptatălibertate a obiceiurilor. Nu atât promiscuitatea mă zguduia, cât mareasărăcire a sentimentelor. Odată prăbuşite interdicţiile şi unicitateapersoanei, dispăruse şi pasiunea. Ilaria şi prietenele salemi se păreau canişteinvitatelaunbanchet,care–chinuitedeoputernicărăceală–mâncautotuşi, din politeţe, tot ce li se oferea, însă fără să simtă gustul: morcovi,fripturi,prăjituriaveaupentrueleaceeaşisavoare.

În alegereamamei tale, această nouă libertate amoravurilor îşi juca,desigur,rolul,darpoatecămaieraşialtceva.Câteştimdesprefuncţionareaminţii? Multe, dar nu totul. Cine poate, atunci, să spună dacă, în vreunungherobscuralinconştientului,nuintuisecăomulcareîistăteaalăturinuera,defapt,tatălei?Oare,înmareparte,neliniştilesale,instabilitateasanuveneaudeaici?Câteramicuţă,câteraadolescentăşitânărăfatănumi-ampusmăcarodatăaceastăîntrebare,minciunaîncareofăcusemsăcreascăeraperfectă.Darcânds-aîntorsdincălătoriaaceea,cusarcinaîntrei luni,atuncitotulmi-arevenitînminte.Nupoţisăscapideipocrizie,deminciuni.Sau,maicurând,poţi săscapipemoment,dardupăaceea, când teaştepţimai puţin, încolţesc iar, nu mai sunt docile ca în momentul în care le-airostit,aparentinofensive.Nu.Înperioadadeîndepărtares-aupreschimbatînmonştrioribili, înuriaşi care înghit totul. îidescoperi şi,o secundămaitârziu,eştiterminat,tedevoreazăpetineşitotceteînconjoară,cuolăcomieîngrozitoare. Într-o zi, când aveai zece ani, ai venit de la şcoală plângând.„Mincinoaso!”, mi-ai spus şi imediat te-ai dus să te închizi în camera ta.Descoperiseşiminciunabasmului.

„Mincinoasa” ar putea să fie titlul autobiografieimele.De cândm-amnăscut,amspusosingurăminciună.

Cueaamdistrustreivieţi.

4decembrie

Mierlaseaflăîncăînfaţamea,pemasă.Areapetitulunpicmaiscăzut

decât zilele trecute. În loc sămăstrige fără încetare, rămânenemişcată încolţulei,numaiscoatecapulpringauradincutie,îizărescdoarfulgiidepecreştet.Înaceastădimineaţă,înciudafrigului,ammerslapepinierăcusoţiiRazman.Amfostnehotărâtăpânăînultimaclipă,temperaturaarfipututsădescurajezepânăşiunursşiapoi,într-unungherobscuralinimiimele,eraun glas care îmi spunea: „La ce bun să semeni alte flori?” Dar în timp ceformam numărul familiei Razman, pentru a mă scuza, am văzut prinfereastră culorile stinse ale grădinii şi m-am căit pentru egoismul meu.Poatecăeun-amsămaiapucoprimăvară,darcusiguranţătuaisămaivezialtele.

Cât sunt de neliniştită în aceste zile! Când nu scriu, colind prin toatecamerele, fără să-mi găsesc pacea în niciun loc. Nu există niciun lucru defăcut, din puţinele pe care sunt în stare să le fac, care sămă ajute sămăliniştesc, care să-mi smulgă un pic gândurile dintre amintirile triste. Amimpresia că funcţionarea memoriei se aseamănă puţin cu aceea acongelatorului. Ştii ce se întâmplă când scoţi un produs pe care l-ai lăsatmultăvremeacolo?Laînceputesterigidcaocărămidă,nuaremiros,nuaresavoare, este acoperit de o pojghiţă albă. Însă de cum îl pui la foc, încet,încet, îşi recapătă forma, culoarea, umple bucătăria cu aroma sa. Tot aşa,amintirile triste dormitează timp îndelungat într-una din nenumăratelecaverne ale memoriei, uneori rămân acolo ani, decenii, toată viaţa. Apoi,într-ofrumoasăzi,revinlasuprafaţă,durereacarele-aînsoţitestedinnouprezentă,intensăşităioasăcumafostînziuaaceea,cuatâţiaaniînurmă.

Îţipovesteamdespremine,despresecretulmeu.Darpentruapovestioistorie,trebuieînceputcuînceputul,iarînceputulseaflăîntinereţeamea,înizolareaunpicatipicăîncareamcrescutşicontinuamsătrăiesc.Pevremeamea, inteligenţa lao femeieerao înzestrarenegativăraportată lamăritat.Pentru obiceiurile timpului, o soţie nu trebuia să fie altceva decât ozămislitoarepasivăşiplinădeadoraţie.Ofemeiecaresăpunăîntrebări,osoţie curioasă, neliniştită era ultimul lucru de dorit. Din această cauză,solitudineatinereţiimeleafostcuadevăratmare.Casăspundrept,campela optsprezece – douăzeci de ani, cum eram drăgălaşă şi destul de binesituată,aveamstolurideîndrăgostiţi.Dar,deîndatăcedovedeamcăştiusă

vorbesc, de cum îmi deschideam în faţa lor inima, cu gândurile care măfrământau,înjurulmeusefăceapustiu.Fireşte,aşfipututsăstauşimută,sămăprefac a fi cumnueram, însă, dinnefericire – saudin fericire! – înciudaeducaţieiprimite,opartedinmineeraîncăvie,şiparteaaceearefuzasătrişeze.

Odată liceul terminat,cumştii,numi-amcontinuatstudiile,pentrucătatălmeus-aopus.A fostorenunţare foartegreapentrumine.Tocmaideaceea eram atât de însetată să ştiu. Abia un tinerel declara că urmeazămedicina,căeuîlşimitraliamcuîntrebări,voiamsăaflutotul.Aşafăceamşicu viitorii ingineri, cu viitorii avocaţi. Acest comportament al meudescumpănea cu totul, părea că mă interesa mai mult activitatea decâtpersoanaşipoatecăaşaşiera,defapt.Cândvorbeamcuprietenelemele,cufeteledelaşcoală,aveamsentimentulcăaparţinemunorlumiaflatelaani-lumină distanţă. Între noi,marea linie de demarcaţie o constituia vicleniafeminină. Pe cât eram eu de lipsită de ea, pe atât o dezvoltaseră ele lamaximum. În spatele aparentei aroganţe, dincolo de aparenta siguranţă,bărbaţii suntextremde fragili, denaivi.Au în interiorul lorpârghii foarteprimitive,ajungesăapeşipeunadinele,casă-ifacisăcadăîntigaiecaniştepeştişori fripţi.Euamînţeles-odestuldetârziu,pecândprietenelemeleoştiaudejalacincisprezece,şaisprezeceani.

Cuuntalentnaturalacceptaubileţelesaulerefuzau,lescriaupeuntonsaualtul,dădeauîntâlnirilacarenumergeausauseduceaufoartetârziu.Întimpulbalurilor,atingeauparteapotrivităatrupuluişi,făcând-o,îipriveaupe bărbaţi cu expresia intensă a tinerelor căprioare. Aceasta este vicleniafeminină,acesteasuntşireteniilecareatragsuccesulînfaţabărbaţilor.Dareu, înţelegi, eram caun cartof, nupricepeamabsolutnimicdin ceea ce sepetrecea înăuntrul meu. Chiar dacă ţi se poate părea ciudat, exista unprofundsentimentdeloialitateînmine,şiaceastăloialitateîmispuneacăînveciivecilornuvoiputeatragepesfoarăunbărbat.Măgândeamcăîntr-ozivoi găsi un tinerel cu care să pot vorbi până noaptea târziu, fără să măoboseascăvreodată.Vorbindşitotvorbind,aveamsăînţelegemcăvedeamlucrurilelafel,căîncercamaceleaşiemoţii.Atuncis-arfinăscutdragostea,odragoste bazată pe prietenie, pe stimă, nu pe uşurinţa de a-l prinde încapcanăpecelălalt.

Doreamoprietenieamoroasăşiînaceastădorinţăeramfoartevirilă,însensul antic al termenului. Acest raport egalitar insufla, cred, teroare înrândulcurtezanilormei.Aşaîncât,încetulcuîncetul,amfostexilatăînrolulcare de obicei le revine urâtelor. Aveam o mulţime de prieteni, dar erauprietenii cu sens unic. Veneau la mine numai ca să-şi mărturisească

suferinţeleiubirii.Unadupăalta,prietenelemelesemăritau.Într-unanumitmomentalvieţii,miseparecăn-amfăcutaltcevadecâtsămăduclanunţi.Colegelemeledegeneraţienăşteaucopii, iar eu rămâneammereumătuşanemăritată. Trăiam în casa părinţilormei, aproape resemnată de acum căvoifidomnişoarăpevecie.„Darceveifiavândîncap”,spuneamamamea,„eposibil ca nimeni să nu te placă?” Pentru ei, era evident că dificultăţileîntâmpinateînrelaţiacucelălaltsexproveneaudelacaracterulmeubizar.Mădurea?Nuştiu.

Într-adevăr,nusimţeamînminearzătoareadorinţăauneifamilii.Ideeade a aduce pe lume un copil îmi trezea un soi de neîncredere. Suferisempreamultcânderammicăşimătemeamsănufacşieusăsufereocreaturăinocentă, în plus, chiar dacă mai locuiam cu părinţii mei, eram completindependentă, stăpână pe fiecare ceas al zilei. Ca să câştig câţiva bănuţi,dădeammeditaţii la greacă şi latină,materiilemele preferate. În afară deasta, alte obligaţii nu aveam, puteam să petrec după-amiezi întregi labibliotecamunicipală, fărăsătrebuiascăsădausocotealăcuiva,puteamsămăduclamunteoridecâteorivoiam.

De fapt, viaţamea, faţăde ceaaaltor femei, era liberă şimă temeammultsănu-mipierdaceastă libertate.Totuşi,cutrecereatimpului,aceastălibertate, această aparentă fericire o simţeam din ce în ce mai falsă, maiforţată.Singurătatea,carelaînceputîmipăruseunprivilegiu,începeasămăapese.Părinţiimei îmbătrâneau,tatălmeuavuseseunatacdeapoplexieşimergea greu. În fiecare zi, braţ la braţ, îl însoţeam când se ducea să-şicumpereziarul.Trebuiesă fiavutdouăzecişişaptesaudouăzecişioptdeani. Deodată, văzându-mi imaginea reflectându-se împreună cu a lui învitrine,m-amsimţitşieubătrânăşiamînţelescecurseragatasă iaviaţamea:pestepuţinurmasămoară,mamaaveasă-lurmeze,aveamsărămânsingurăîntr-ocasăplinădecărţi,casă-mitreacătimpulpoatecăaveamsăîncepsăbrodezsausăpictezînacuarele,şianiiaveausătreacăunuldupăaltul.Pânăcând,într-odimineaţă,cineva,îngrijoratcănum-avăzutdemaimulte zile, avea să cheme pompierii, pompierii să spargă uşa şi să-migăsească trupul întinspepardoseală.Erammoartăşiceeacerămâneadinminenuerafoartediferitdecarcasauscatărămasăpepământatuncicândmorinsectele.

Îmi simţeam trupul de femeie ofilindu-se fără să fi trăit, şi asta măîntrista adânc. Şi-apoi, mă simţeam singură, foarte singură. De când mănăscusem,nuamavutniciodatăpenimenicucaresăpotvorbi,săvorbesccu adevărat, se înţelege. Sigur, eram foarte inteligentă, citeam mult, cumspunea tatăl meu, în cele din urmă, cu un soi de orgoliu: „Olga nu se va

căsători niciodată, fiindcă are prea multă minte”. Dar toată aceastăpresupusă inteligenţănuduceanicăieri,nueramînstare,depildă,săplecîntr-omarecălătorie,săstudiezînprofunzimeceva.Pentrucănuurmasemo facultate, îmi simţeamaripile tăiate.Dar, în realitate, cauza incapacităţiimele de a-mi pune în valoare calităţile nu provenea de aici. În fond,Schliemann descoperise Troia ca autodidact, nu? Altceva mă împiedica:micul mort care era în mine, îţi aduci aminte? El era obstacolul, el măîmpiedica să merg înainte. Aşa că stăteam încremenită şi aşteptam. Ceanume?Nuaveamniciceamaimicăidee.

Ninsese în ziua în care Augusto a venit prima dată la noi. Ţinminte

asta,pentrucăprinpărţilenoastrezăpadacaderarşipentrucă,tocmaidincauzazăpezii,înziuaaceeaoaspeteleaajunslaprânzcuîntârziere.Venisela Trieste ca să negocieze vinderea întreprinderii noastre. După atacul deapoplexie,tatălmeu,neavândmoştenitoripeliniebărbătească,hotărâsesărenunţe la firmă, pentru a-şi petrece ultimii ani în pace. La prima vedere,Augusto mi s-a părut foarte antipatic. Venea din Italia, cum se zicea înpărţilenoastre,şi,catoţiitalienii,aveaunsoideafectarepecareogăseamiritantă.Eciudat,darseîntâmplădescapersoaneimportantepentruviaţanoastră sănuneplacăabsolutdeloc laprimavedere.Dupămasă, tata s-aretras să se odihnească, iar eu am fost lăsată în salon să ţin companiemusafirului,înaşteptareamomentuluicândaveasăplecelatren.Eramdincale-afară de plictisită. În ora aceea, sau poate mai puţin, cât am rămasîmpreună, am fost foarte. dezagreabilă. La fiecare întrebare pe care mi-opunea,îirăspundeammonosilabic.Dacătăceael,tăceamşieu.Când,lauşă,mi-a spus: „Aşadar, la revedere,domnişoară”, i-am întinsmâna cuaceeaşisuperioritatecucareoaristocratăconcediazăunbărbatderanginferior.

„Pentruun italian,domnulAugustoedestuldesimpatic”,azis lacinămama. „E o persoană onestă”, i-a răspuns tata. „Şi, în plus, priceput înafaceri”.Înacelmoment,ghiceştices-aîntâmplat?Guraavorbitfărămine:„Şi nu are verighetă pe deget!”, am exclamat cu o vioiciune neaşteptată.Cândtataazis: „Într-adevăr,săraculdeelevăduv”,eramdejaroşiecaunardeişiprofundjenată.

Douăziledupăaceea,întorcându-mădelameditaţie,amgăsitlaintrareunpachet învelit în foiţăargintie.Eraprimulpachetpecare îlprimeamînviaţamea.Nureuşeamsăînţelegcinemi-ltrimisese.Subfoiţăeraprinsunbileţel:Văplacacestedulciuri?

Seara,cuprăjiturileaceleapenoptieră,nu izbuteamsăadorm.Le-o fitrimis din politeţe faţă de tatălmeu, îmi spuneam,mâncând unmarţipan

dupăaltul.Treisăptămânimaitârziu,arevenitlaTrieste,„pentruafaceri”,azisîntimpulprânzului,darînlocsăpleceimediat,cadatatrecută,arămasunpicînoraş.Înaintedeanepărăsi,i-aceruttatiipermisiuneasămăinvitelaoplimbarecumaşina,iartata,fărămăcarsămăîntrebe,i-adat-o.Ne-amînvârtit toată după-amiaza pe străzile oraşului. Vorbea puţin, îmi cereainformaţii despre monumente şi apoi rămânea tăcut, ascultându-mă. Măasculta.Pentrumineacestlucrureprezentaunadevăratmiracol.

Îndimineaţaîncareaplecat,mi-atrimisunbuchetdetrandafiriroşii.Mamaerafoartesurescitată,eumăprefăceamcănusunt,dar înaintedeadeschidebiletul şi de a-l citi, am aşteptatmaimulte ore. În scurtă vreme,vizitelesaleaudevenitsăptămânale.ÎnfiecaresâmbătăvenealaTrieste,iarduminicaseîntorceaînoraşulsău.îţiaduciamintecefăceamiculprinţcasăîmblânzeascăvulpea?Seduceazilnic lavizuinaeişioaşteptasă iasă.Aşa,încetul cu încetul. Vulpea a învăţat să-l cunoască şi să nu se teamă. Şi nunumaiatât:aînvăţatsăseemoţionezelavedereaatotceîiaminteademiculsău prieten. Sedusă prin aceeaşi tactică, şi eu, aşteptându-l, începeam sădevin nerăbdătoare încă de joi. Procesul de îmblânzire începuse. După olună,întreagameaviaţăseroteaînjurulaşteptăriisfârşituluidesăptămână.Înscurttimp,omareîncredereseţesuseîntrenoi.Cuel,însfârşit,puteamsă vorbesc, el îmi preţuia inteligenţa şi dorinţa de a şti. Preţuiam la elcalmul,disponibilitateadeaasculta,acelsentimentdesecuritateşiocrotirepecarepotsăleofereuneitinerebărbaţiimaiînvârstădecâtea.

Ne-amcăsătoritla1iunie1940.Ceremoniaafostsobră.Zeceziledupăaceea, Italia a intrat în război.Din raţiunide siguranţă,mamas-a refugiatîntr-unsătucdemunteînVeneto,învremeceeuşisoţulmeune-aminstalatlaL’Aquila.

Ţie,careaicunoscutistoriaaceloraninumaidincărţi,careaistudiat-oîn locsăo trăieşti, ţisevapăreastraniucăn-amfăcutvreodatăreferiri laevenimentele tragicealeperioadei.Erau fascismul, legilerasiale, izbucniserăzboiul, şi eu continuam să mă ocup numai de micile mele nefericiripersonale, de infimele mişcări ale sufletului meu. Să nu crezi însă căatitudinea mea era singulară. Dimpotrivă. În afara unei mici minorităţipolitizate,toatălumea,înoraşulnostru,s-acomportatlafel.Tatălmeu,deexemplu, considera fascismul o bufonerie. Acasă, îl numea pe duce„prostan”.Cutoateacestea,seduceasăcinezecudemnitariiluişisărămânălavorbăpânăsearatârziu.Şieugăseamabsolutridicolşiplictisitorsămergla sâmbăta italiană{4}, să mărşăluiesc şi să cânt îmbrăcată în culori devăduvă{5}. Şi totuşi, mă duceam.Mă gândeam că nu era decât o corvoadăcăreia trebuia să ne supunem ca să trăim liniştiţi. Desigur, un astfel de

comportamentnuedelocmăreţ,însăefoartecomun.Sătrăiascăliniştitesteuna dintre aspiraţiile majore ale omului, era în acele vremuri şi este,probabil,şiacum.

La L’Aquila, ne-am dus să locuim în casa familiei lui Augusto, unapartamentmarelaprimuletajalunuipalataristocraticdincentru.Eraplindemobilesumbre,masive, luminaerascăzută,aspectul–sinistru.Decumamintrat,mis-astrânsinima.Aicivatrebuisătrăiesc,m-amîntrebat,cuunbărbatpe care îl cunosc abiade şase luni, într-unoraş în carenuamnicimăcarunprieten?Soţulmeuaînţelesimediatnelinişteacaremăcuprinseseşi,înprimeledouăsăptămâni,afăcuttotposibilulcasămăbinedispună.Odatăladouăzileluamaşinaşimergeamsăfacemplimbăriînmunţiidinjur.Aveamamândoiomarepasiunepentruexcursii.Văzândfrumuseţeaacelormunţi,aacelorsatecocoţatepevârfuricaînnişteţarcuri,mămailiniştisemun pic, într-un anume fel mi se părea că nu părăsisem nordul, casamea.Continuam să stăm mult de vorbă. Augusto iubea natura, insecteleîndeosebi,şi,mergând,îmiexplicaomulţimedelucruri.Luiîidatorezceeaceştiuînceamaimarepartedinştiinţelenaturii.

La sfârşitul celor două săptămâni care au constituit luna noastră demiere,elşi-areluatmunca, iareumi-amînceputviaţa,singurăîncasaceamare. Era cu mine şi o servitoare bătrână, care se ocupa de principaleletreburi.Eu,catoatesoţiileburgheze,trebuianumaisăorganizezprânzulşicina.Înrest,nuaveamnimicdefăcut.Amluatobiceiulsăiesînfiecarezişisăfac lungiplimbărideunasingură.Străbăteamstrăzile însusşi în joscupas furios: aveamatâtea gânduri în cap şi nu izbuteam să le limpezesc! Îliubesc, mă întrebam, oprindu-mă brusc, sau totul a fost o gravă eroare?Când stăteam la masă sau seara în salon, îl priveam şi, privindu-l, măîntrebam:cesimt?Simţeamafecţiune,erasigur,şicusiguranţăşielsimţeapentru mine. Dar aceasta era iubirea? Nu era decât aceasta? Fiindcă nuîncercasemaltcevaniciodată,nuizbuteamsă-mirăspund.

După o lună, au ajuns primele bârfe la urechile soţului meu.„Nemţoaica”, spuneau glasuri anonime, „merge hai-hui pe străzi la oriceoră”.Eramuluită.Crescutăcuobiceiuridiferite,nicicândnumi-aş fipututînchipuicănişteplimbărinevinovatearputeasăscandalizeze.LuiAugustoi-a părut rău. Ştia că pentrumine aşa ceva era de neînţeles, dar, cu toateacesta, înnumelepăciicitadineşialreputaţieisale,m-arugatsărenunţ laieşirilemelesolitare.Dupăşaselunideastfeldeviaţă,măsimţeamcompletstinsă. Micul mort din mine devenise un mort uriaş, acţionam ca unautomat, aveam privirea goală. Când vorbeam, simţeam o distanţă întrecuvintelemeleşimineînsămi,caşicumieşeaudinguraaltcuiva.Întretimp,

lecunoscusempesoţiilecolegilorluiAugustoşijoiamăîntâlneamcuelelaocafeneaîncentru.

Deşi eram aproape de aceeaşi vârstă, nu găseammulte lucruri să nespunem.Vorbeamaceeaşilimbă,daracestaerauniculpunctcomun.

Reîntors în mediul său, în scurtă vreme Augusto a început să secomportecatovarăşiisăi.Întimpulmeseistăteamde-acummuţi.Cândmăstrăduiam să-i povestesc ceva, îmi răspundeamonosilabic, da şi nu. Apoi,seara,mergeadeslaclub,iarcândrămâneaacasă,seînchideaînbirousă-şitot aranjeze colecţiilede coleoptere.Visul lui celmareera sădescopereoinsectăîncănecunoscută,pentrucaastfelnumelesăiseperpetuezepentrutotdeaunaprincărţiledeştiinţă.Eu,perpetuareanumeluiaşfivrut-opealtăcale, adică printr-un fiu. Aveam treizeci de ani şi simţeam timpulalunecându-milaspatedinceîncemairepede.Dinacestpunctdevedere,lucrurilemergeautarerău.Dupăoprimănoaptemaicurânddezamăgitoare,nusemaipetrecuse cine ştie ce.Aveamsenzaţia că,maimultdecâtorice,Augusto voise să găsească pe cineva acasă la ora meselor, pe cineva dearătatcuorgoliuduminicalabiserică.Depersoanadedincolodeimagineaaceea satisfăcătoare nu-i păsa aproape deloc. Unde dispăruse bărbatulplăcutşidisponibilcareîmifăcusecurte?Eracuputinţăcadragosteasăsetermine aşa? Augusto îmi povestise că primăvara păsările cântă maiputernicpentruaseducefemeile,pentrualedeterminasă-şifacăîmpreunăcuibul.Aşafăcuseşiel,odatăcuibulasigurat, încetasesăsemaiinteresezedeexistenţamea.Stăteamacolo,îlpăstramcaldşigata.

Îluram?Nu,îţivapăreastraniu,darnureuşeamsă-lurăsc.Casăurăştipecineva,trebuiesăterănească,să-ţifacărău.Augustonu-mifăceanimic,aicieranecazul.Emaiuşorsămoridenimicdecâtdedurere.Înfaţadurerii,poţisăterevolţi,înfaţaneantului,nu.

Fireşte, când vorbeam la telefon cu părinţiimei, le spuneam că totulmergebine,măstrăduiamsăamglasuluneisoţiifericite.Erausiguricăm-aulăsatpemâinibuneşinuvoiamsăleştirbescaceastăcertitudine.Mamameastătea încontinuareascunsă înmunţi, tata rămăsesesingur înoraşulfamiliei cu o verişoară îndepărtată, care se ocupa de el. „Noutăţi?”, măîntrebaelodatăpe lună. Iareu, regulat, îi răspundeamnu, încănu.Ţineafoartemultsăaibăunnepoţel,odatăcusenilitateacăpătaseo tandreţepecarenuoavusesemaiînainte.îlsimţeamunpicmaiaproapedemineprinaceastă schimbare şi îmi părea rău să-i dezamăgesc aşteptările. În acelaşitimp însă, nu aveamdestulă încrederepentru a-i povestimotivele acesteisterilităţiprelungite.Mamaîmitrimitea lungiscrisorimustindderetorică.Fatameaadorată,scriaîncapulcolii,iardedesubtînşiracuminuţiepuţinele

lucruri care i se întâmplaseră în ziua aceea. În încheiere mă anunţaîntotdeauna că a terminat de împletit al nu ştiu câtălea costumaş pentrunepoţelulcareaveasăvină.Înacesttimp,eumăretrăgeamînmineînsămi.Înfiecaredimineaţă,privindu-măînoglindă,măgăseammaiurâtă.Searădeseară îispuneamluiAugusto: „Decenuvorbim?”„Desprece?”,răspundeael, fără să-şidesprindăochiidepe lupacu care tocmaiexaminao insectă.„Nuştiu”, îi răspundeam, „amputeamăcarsănepovestimceva”.Atuncielscuturadincap:„Olga”,zicea,„tuaiîntr-adevăroimaginaţiebolnăvicioasă”.

Estebineştiutcă,dupăoconvieţuireîndelungatăcustăpâniilor,câinii,încetulcuîncetul,sfârşescprinalesemăna.Aveamimpresiacăsoţuluimeuiseîntâmplaacelaşilucru,cucâttreceatimpul,cuatâtsemănamaimultcuuncoleopter.Mişcărilesalenumaiaveaunimicomenesc,nueraufluide,cigeometrice, gesturile sale erau sacadate. Şi vocea îi era lipsită de timbru,urcadintr-un loc imprecis al gâtului cuun zgomotmetalic. Se interesadeinsecteşidepasiuneasaîntr-unmodobsesiv,darînafarădeasta,nuexistanimiccaresă-iprovoaceoemoţiecâtdemică.Odată, ţinând-osuspendatăcupenseta, îmiarătaseo insectăoribilă,miseparecăsechemagreierele-cârtiţă.„Priveştecemandibule!”,îmispusese.„Cuacesteapoatesămănânce,într-adevăr,orice”.Noapteaamvisat formaaceea,erauriaşăşi îmidevorarochiademireasăcaşicumarfifostdecarton.

Dupăunan,amînceputsădormimîncamereseparate,elstăteatreazprintrecoleopterelesalepânănoapteatârziuşinuvoiasămăderanjeze,celpuţin aşa a spus. Astfel povestită, căsătoria mea îţi va apărea cevaextraordinar, teribil,darextraordinarnuerachiarnimic. Învremeaaceeaaproapetoatecăsătoriileerauaşa,miciinfernuridomestice,încareunuldindoi,maidevremesaumaitârziu,trebuiasăsucombe.

De ce nu mă revoltam, de ce nu-mi făceam valiza să mă întorc laTriestel?

Pentru că atunci nu existau nici separarea, nici divorţul. Ca să rupi ocăsătorie,trebuiasăfielamijlocmaltratărigravesausăaiuntemperamentrebel, să fugi, să pleci în lume pentru totdeauna.Dar revolta, cum ştii, nufacepartedin caracterulmeu, iarAugusto în faţameanu a ridicat, nuundeget,darnicimăcarglasul.Aavutgrijăsănu-milipseascăniciodatănimic.Duminica, întorcându-ne de la liturghie, ne opream la cofetăria fraţilorNurziaşimăîndemnasăcumpărtotceeacedoream.Nuosă-ţifiegreusă-ţiînchipuicucefeldesentimentemătrezeamînfiecaredimineaţă.Dupătreianidemăritiş,aveamînminteunsingurgând:almorţii.

Despre prima lui soţie, Augusto nu-mi vorbea niciodată, puţineleprilejuri când, cu discreţie, îl întrebasem, schimbase vorba. Cu vremea,

rătăcindîndupă-amieziledeiarnăprinodăileaceleaspectrale,amajunslaconcluziacăAda–aşaochema–numurisenicidevreoboală,niciînvreunaccident, ci se sinucisese. Când servitoarea ieşea, îmi petreceam timpuldeşurubândplăcuţe,demontând sertare, căutândcu febrilitateourmă,unsemn care să-mi confirme bănuiala. Într-o zi ploioasă, în fundul dublu alunui scrin, am găsit nişte veşminte feminine. Erau ale ei. Am scos unulîntunecatşil-amîmbrăcat.Aveamaceeaşitalie.Privindu-măînoglindă,amînceputsăplâng.Plângeamînăbuşit,fărăhohot,precumcinevacareîşiştiedestinulsemnat.Într-uncolţalcaseieraunscăunelderugăciunedinlemnmasiv, care îi aparţinusemamei luiAugusto, o femeie foarte credincioasă.Când nu ştiam ce să fac, mă închideam în camera aceea şi stăteam oreîntregi pe el, cu mâinile împreunate. Mă rugam? Nu ştiu. Vorbeam sauîncercamsăvorbesccuCinevacarepresupuneamcăseaflamaisusdecapulmeu. Spuneam Doamne, Dumnezeule, fă ca să-mi găsesc drumul, dacăaceastaeviaţacaremi-edată,ajută-măsăoîndur!Frecventarearegulatăabisericii – la care fusesem constrânsă de statutul meu de soţie – măîmpinsese să-mi pun din nou atâtea întrebări, întrebări pe care leînmormântasem în mine încă din copilărie. Tămâia mă ameţea, la fel şimuzicadeorgă.AscultândSfinteleScripturi,cevavibraslabînmine.Cândîlîntâlneam însă pe paroh pe stradă, fără odăjdii, când îi priveam nasulspongios şi ochii vag porcini, când îi ascultam întrebările banale şiiremediabil false, numai vibranimic şi îmi ziceam iată, totul nu-i decât oînşelătorie, o modalitate de a-i face pe cei slabi de înger să suporteopresiunea în care trăiau. Cu toate acestea, în liniştea casei, îmi plăcea săcitesc Evanghelia. Găseam extraordinaremulte din cuvintele lui Iisus, măexaltaupânăînpunctuldealerepetademaimulteoricuvocetare.

Familiameanueradeloc religioasă.Tatălmeu se consideraun liber-cugetător, iarmama,convertităde-acumdedouăgeneraţii,cumţi-ammaispus,seducealaliturghiedinconformismsocial.Curareleprilejuriîncareoîntrebasem asupra problemelor legate de credinţă, îmi zisese: „Nu ştiu,familianoastrăestefărăreligie”.Fărăreligie.Acestecuvinteauapăsatcaopiatră demoară asupra etapei celeimai delicate a copilărieimele, cea încare îmi puneam întrebări privind chestiuni esenţiale. Exista în acestecuvinte ceva ca o marcă a infamiei, abandonasem o religie pentru aîmbrăţişa o alta, faţă de care nu nutream nici cel mai mic respect. Eramtrădători şi, ca trădători,pentrunoinuera locnici în cer,nicipepământ.Nicăieri.

Aşasefacecă,exceptândpuţineleistorioareînvăţatelamăicuţe,pânăla treizeci de ani n-am primit nicio educaţie religioasă. împărăţia lui

Dumnezeueste înnoi, îmirepetamrătăcindprincasapustie.Orepetamşiîncercam să-mi închipui unde se afla. îmi vedeam ochiul ca un periscopcoborând înăuntrul meu, scrutându-mi ungherele corpului, cutele încă şimai misterioase ale minţii. Unde se afla împărăţia lui Dumnezeu? Nureuşeam să o zăresc, erau neguri în jurul inimii mele, neguri grele, nucolineleverzişiluminoasecucareîmiimaginasemparadisul,înmomenteledeluciditateîmispuneamcăînnebunesc.Catoatefetelebătrâneşivăduvele,lent, imperceptibil, am căzut în delirmistic. După patru ani de asemeneaviaţă, îmieradin ce în cemaigreusădisting iluziade realitate.Clopotelecatedraleidinvecinătateanunţautimpul la fiecaresfertdeoră,casănuleaudsaucasăleaudmaipuţin,îmipuneamvatăînurechi.

Mă stăpânea obsesia că insectele lui Augusto nu erau nicidecummoarte,noapteaauzeamtrosnetullabelorde-alungulşide-alatulcasei,seplimbaupestetot,secăţăraupehârtiatapetuluidepepereţi,scrâşneaupefaianţabucătăriei,sefrecaudecovoareledinsalon.Stăteamacolo,înpat,şiîmi ţineam respiraţia aşteptând ca pe uşă să-mi pătrundă în cameră.Încercam să-i ascund lui Augusto starea mea. Dimineaţa, cu zâmbetul pebuze, îi spuneam ce-aveam să fac pentru prânz şi continuam să zâmbescpânăieşeapeuşă.Cuacelaşisurâsstereotip,îlprimeamlaîntoarcere.

Caşicăsătoriamea,războiulajunseseîncelde-alcincileaanalsău.ÎnfebruarieTriesteafostbombardat.Întimpulultimuluiatac,casacopilărieimele a fost complet distrusă. Unica victimă a fost calul de cabrioletă altatăluimeu:l-augăsitînmijloculgrădinii,fărădouăpicioare.

Învremeaaceeanuerateleviziune,veştilecirculaumultmai lent.Amştiutcăpierdusemcasa.Înziuaurmătoare,mi-atelefonattata.Decuml-amauzit spunând „Alo”,am înţelescăs-apetrecutcevagrav,aveaglasuluneipersoanecaredemultîncetasesătrăiască.Fărăunlocalmeuîncaresămăîntorc,m-amsimţit într-adevărpierdută.Douăsautreizileamrătăcitprincasă ca în transă.Nu exista nimic care sămăpoată smulgedin toropeală.Într-ounicăsecvenţă,monotonăşimonocromă,vedeamalunecându-mianii.Unuldupăaltul,pânălamoarte.

Tuştiicareesteeroareacesecomiteîntotdeauna?Aceeadeacredecăviaţa este imuabilă, că odată luată pe o cale, ea trebuie parcursă până lacapăt. Destinul, în schimb, aremaimultă fantezie decât noi. Tocmai cândcrezicătegăseştiîntr-osituaţiefărăieşire,cândajungipeculmeadisperării,cu iuţeala unei rafale de vânt, totul se schimbă, se dă peste cap şi pestenoapteteregăseştitrăindonouăviaţă.

Ladouălunidupăbombardareacasei,războiuls-aterminat.M-amdusimediat la Trieste. Tata şi cumama semutaseră deja, provizoriu, într-un

apartament, la un loc cu alte persoane. Erau atâtea lucruri practice derezolvat, cănumaidupăo săptămânăaproapecăuitasemaniipetrecuţi laL’Aquila. O lună mai târziu a venit şi Augusto. Trebuia să se ocupe deîntreprinderea cumpărată de la tata: în anii războiului o lăsase în seamaunuigirantşinumailucraseaproapedeloc.Şi-apoi,erautataşimama,de-acumbătrânicuadevărat,carenumaiaveaucasă.Cuorapiditatecarem-asurprins, Augusto s-a hotărât să-şi părăsească oraşul pentru a semuta laTrieste. A cumpărat această vilişoară pe înălţimea podişului, şi înainte desosireatoamneiamvenitsătrăimcutoţiiaici.

Contrar tuturor previziunilor, mama mea a plecat prima, a murit laînceputulverii.Caracterulei încăpăţânatarămasminatdeperioadaaceeade solitudine şi teamă. Odată cu dispariţia sa, dorinţa de a avea un copilreapăruvieînmine,imperioasă.DormeamdinnoucuAugusto,darcutoateacestea,întrenoi,noapteasepetreceapuţinsaunimic.Stăteamulttimpîngrădină în tovărăşia tatălui meu. Şi el a fost cel care, într-o după-amiazăînsorită,mi-azis:„Pentruficatşipentrufemei,apelepotfacemiracole”.

Douăsăptămânidupăaceea,Augustom-a însoţit la trenuldeVeneţia.Acolo, dimineaţa târziu am luat alt tren, de Bologna, şi după ce l-amschimbat încă o dată, spre seară, am ajuns la Porretta Terme. Ca să spundrept, nu prea credeam în efectul apelor termale, dacă mă hotărâsem săplec, eramai ales din cauza unei intense dorinţe de singurătate, simţeamnevoia să stau cu mine însămi altfel de cum o făcusem în anii trecuţi.Suferisem. În mine, aproape totul era mort. Era ca o pajişte după unincendiu:totuleranegru,carbonizat.Numaicuploaie,cusoare,cuaer,acelpuţin care rămăsese dedesubt ar fi putut, încet, încet, să dobândeascădestulăenergiepentruaprindedinnousăcrească.

10decembrie

Decândaiplecat, numai citesc ziarul, numai eşti sămi-l cumperi şi

nimeni altcinevanumi-l aduce.La început, încercamo staredeneplăceredin cauza acestei absenţe, însă pe urmă, încetul cu încetul, neplăcerea s-atransformatînuşurare.Mi-amamintitatuncidetatălluiIsaacSinger.Întretoateobiceiurilemoderne,spunea,cititulziareloresteunuldintrecelemairele. Dimineaţa, înmomentul în care sufletul este larg deschis, revarsă înindividtotrăulpecare lumeal-aprodusînziuaprecedentă. Învremeasa,ajungeasănuciteştiziarelecasătesalvezi.Astăzi,numaiecuputinţă:suntradioul,televizorul,esuficientsăledeschiziosecundăpentrucarăulsănegăsească,săpătrundăînnoi.

Aşa s-a întâmplat în această dimineaţă. În timp cemă îmbrăcam, amauzit lapostul localvorbindu-sedeautorizareaconvoaielorderefugiaţisătreacă frontiera. Erau de patru zile aici şi nu mai puteau să se întoarcăînapoi.Labordseaflaubătrâni,bolnavi,femeisingurecuprunciilor.Primulcontingent, a spus crainicul, a şi ajuns în campusul Crucii Roşii şi a avutpartedeprimeleajutoare.Prezenţaunui războiatâtdeaproapeşiatâtdeprimitiv îmi provoacă o adâncă suferinţă.De când a izbucnit, trăiesc ca şicumaşaveaunspin în inimă.Esteo imaginebanală,dar înbanalitateasaredăexactceeacesimt.Dupăunan,durereaseuneacu indignarea,misepărea imposibil ca nimeni să nu intervină pentru a pune capăt acestuimăcel.Apoiatrebuitsămăresemnez:acolonusuntpuţuridepetrol,cidoarmunţi de piatră. Cu timpul, indignarea a devenit furie, şi această furiecontinuăsăpulsezeînăuntrulmeuşisămăroadăcuîncăpăţânare.

Esteridicolcă,lavârstamea,potsămăsimtatâtderănitădeunrăzboi.Înfond,pepământ,sepetreczecişizeciînaceeaşizi,înoptzecideaniarfitrebuit să-mi formez o platoşă, să mă obişnuiesc. De când m-am născut,iarba înaltăşigalbenăaPodişuluiCarstica foststrăbătutăderefugiaţi,dearmatevictorioasesauînderută: întâi,convoaieleostaşilormareluirăzboicu explozia bombelor, apoi defilarea soldaţilor care se întorceau dinCampaniadinRusiasaudinGrecia,masacrelefascisteşinaziste,măceluriledindoline.Şi-acum,încăodată,zgomotultunurilorde-alungulfrontiereişiexodulinocenţilorfuginddemareanebuniedinBalcani.

Cucâţivaani înurmă,mergândcu trenulde laTrieste laVeneţia, amcălătorit înacelaşicompartimentcuunmedium.Eraodoamnăunpicmai

tânărădecâtmine,avândpecapopălărioarăînformădeplăcintă.Fireşte,nuştiamcăesteunmedium,mi-adezvăluit-oea,stânddevorbăcuvecina.

„Ştiţi”–îispuneaînvremecetraversamPodişulCarstic–,„dacămergaici, deasupra, aud toatevocilemorţilor,nupot să facdoipaşi fără sămăasurzească.Urlăcu toţii îngrozitor, cucâtaumuritmai tineri, cuatâturlămai tare”.Apoi i-aexplicatcăacoloundes-aprodusunactdeviolenţă, înatmosferă rămânea ceva alterat pe vecie: aerul este corodat, nu mai ecompact,iarcoroziuneaaceeaînlocsăeliberezeunsentimentdeblândeţe,esteprielnicăzămislirii altorexcese. Într-adevăr,undes-avărsat sângeseva mai vărsa, şi peste acela, altul încă. „Pământul”, a spus mediumul,încheindu-şi discursul, „este ca un vampir: dacă a băut o dată sânge,maicere,proaspătşiîntotdeaunamaimult”.

Aniînşirm-amîntrebatdacăloculîncareamtrăitnuadăposteşteunsoideblestem,m-amîntrebatşin-amîncetatsămăîntreb,fărăsăajunglaun răspuns. îţi aminteşti de câte ori am mers împreună pe stânca dinMonrupino? În zilele în care sufla bora, petreceam ore întregi studiindpeisajul,eracaşicumamfistatîntr-unavionprivinddedesubt.Vedereaerade 360 de grade, ne luam la întrecere care identificam prima un vârf dinDolomiţi, cine distinge Grado de Veneţia. Acum, când nu-mi mai stă înputere, practic, să merg acolo, ca să văd acelaşi peisaj, trebuie să închidochii.

Graţiemagieimemoriei,totulîmiapareînfaţăşiînjurcaşicumaşfipeterasa stâncii. Nu lipseşte nimic, nici măcar şuierul vântului, aromeleanotimpuluipe care l-amales. Stauacolo,privindpiloniide calcar roşidetimp, marele spaţiu arid în care s-au antrenat tancurile, promontoriulîntunecatalIstrieiplonjatînalbastrulmării,privesctoatelucruriledinjurşimăîntreb,pentruanuştiucâtaoară,dacăesteonotăstridentă,undee?

Iubesc acest peisaj şi poate că această iubiremă împiedică să rezolvproblema, unicul lucru de care sunt sigură este influenţa lumii exterioareasupracaracteruluiceluicaretrăieşteînacestelocuri.Dacăadeseasuntatâtde aspră şi impulsivă şi dacă eşti şi tu, Carso este de vină, eroziunea sa,culorile sale, vântul care îl biciuieşte. Dacă ne-am fi născut, cine ştie? pecolineleUmbriei,poatecăamfi fostmaiblânde,exasperareanuarfi făcutparte din temperamentul nostru. Ar fi fostmai bine. Nu ştiu, nu se poateimaginaocondiţiepecaren-aitrăit-o.

Astăzi s-a produsomicănenorocire: când am intrat în bucătărie, amgăsitmierlafărăsuflareînmijloculcârpelor.Dedouăziledădeasemnecăsesimterău,mâncamaipuţinşiîntreoînghiţiturăşialtaaţipeades.Moarteatrebuiesăfisurvenitcupuţinînainteazorilor,fiindcăatuncicândamluat-o

înmână,capuliseclătinaîntoatepărţile,caşicumînăuntrus-arfiruptunresort.Erauşoară, fragilă, rece.Ammângâiat-ounmoment înaintedeaoînveliîntr-obucăţicădepânză,voiamsă-idauunpicdecăldură.Afarăcădeao lapoviţădeasă, l-amînchispeBuck într-ocamerăşiamieşit.Numaiamputereacasăiauhârleţulşisăsap,aşacăamalesunrăzorcupământulmaiafânat.Amfăcutcupiciorulogropiţă,ampusmierlaînăuntru,amacoperit-oşi,înaintedeamăîntoarceîncasă,amspusrugăciuneapecareorosteamîntotdeauna la înmormântarea păsărelelor noastre: „Doamne, primeşteaceastămicuţăviaţă,cumle-aiprimitpetoatecelelalte”.

Îţi aminteşti, cânderai fetiţă,pecâte le-amajutat şi am încercat să lesalvăm?După fiecare zi cu vânt, găseamuna rănită. Erau cintezoi, piţigoi,vrăbii,mierle,odatăchiarşioforfecuţă.

Făceam totul ca să le punem pe picioare, dar rezultatul nu era mainiciodatăfericit,depeozipealta, fărăniciunsemnprevestitor, legăseammoarte.Ce tragedieatunci, înziuaaceea!Chiardacăsemai întâmplasedeatâtea ori, erai răvăşită. După înmormântare, îţi ştergeai nasul şi ochii cupalmadeschisăşiteînchideaiîncamerata„casăfaciloc”.

Într-ozim-aiîntrebatcumvomfacesăogăsimpemama,ceruleraatâtdemare,căerauşorsătepierziînel.Ţi-amspuscă,defapt,ceruleraunsoide hotel uriaş, fiecare avea acolo, sus, o cameră, şi în camera aceea toatepersoanelecares-auiubitseregăseaudupămoarteşirămâneauîmpreunăpe vecie. Pentru câtăva vreme, această explicaţie te-amulţumit.Numai cădupămoartea celui de-al patrulea sau al cincilea peştişor roşu, ai revenitasupraproblemeişim-ai întrebat:„Şidacănumaieste loc?”„Dacănumaiesteloc”,ţi-amrăspuns,„trebuiesăînchiziochiişisăspuitimpdeunminutîntreg«cameră,măreşte-te!».Atunci,imediat,cameravadevenimaimare”.

Maipăstreziînamintireacesteimaginidincopilărie,sauplatoşatale-atrimisînexil?Eumile-amamintitdoarazi,cândîngropammierla.Cameră,măreşte-te,ce frumoasămagie!Fireşte,cumamata,cuhamsterii,vrăbiile,peştişoriiroşii,cameratatrebuiesăfiesupraaglomerată,catribuneleunuistadion.Foartecurândamsămăducşieu,aisămăvreiîncameratasauvatrebuisăînchiriezunaalături?Voiputeasăinvitacolopeprimulompecarel-amiubit,voiputea,însfârşit,săteprezintadevăratuluităubunic?

Ce am gândit, ce mi-am imaginat în seara aceea de septembrie,

coborânddin tren, îngară laPorretta?Absolutnimic.Sesimţeamireasmacastanilorînaer,şiprimameagrijăafostsăgăsescpensiuneaîncareaveamreţinută o cameră. Atunci eram încă foarte naivă, ignoram neîncetatalucrareadestinului,dacăaveamvreoconvingere,eranumaiaceeacătotul

se întâmplă în exclusivitate graţie folosirii, bune sau mai puţin bune, avoinţei noastre. În clipa în care ampuspiciorul şi valizapeperonul gării,voinţameadispăruse,nuvoiamdecâtunsingurlucru:săstauînpace.

Pe bunicul tău l-am întâlnit chiar din prima seară, mânca în sala demeseapensiuniimelecuoaltăpersoană.Înafarădeundomnînvârstă,numaieranimeni.Discuta,cudestulăfervoare,politicăşitonulvociisalem-aagasat imediat. În timpulcinei, l-amfixatodatăsaudedouăoricuunaeriritat. Ce surpriză, ziua următoare, când am descoperit că tocmai el eramedicul staţiunii! Vreo zece minute mi-a pus întrebări despre stareasănătăţii mele. În momentul în care a trebuit să mă dezbrac, mi s-aîntâmplat ceva foarte stânjenitor: am început să transpir, ca şi cumdepuneam un mare efort. Ascultându-mi inima, a exclamat: „O, la, la! Cespaimă!”şia izbucnit înrâs, într-unfelcaretescoteadinsărite.Decumaînceput să preseze tensiometrul, coloana de mercur a urcat imediat lanivelulmaxim.„Aveţihipertensiune?”,m-aîntrebatatunci.Eramfurioasăpemineînsămi,încercamsă-mitotspuncăn-aredecesă-mifiefrică,edoarunmediccareîşipracticăprofesia,nuenicinormal,niciseriossămăagitatât.Însă oricât mi-o repetam, nu izbuteam să mă calmez. La uşă, dându-mireţeta, mi-a strâns mâna: „Odihniţi-vă, veniţi-vă în fire”, a zis, „altfel niciapelenuvorajutalanimic!”

În aceeaşi seară, după cină, a venit să se aşeze lamasamea. În ziuaurmătoare deja ne plimbam împreună, vorbind pe străzile staţiunii.Vivacitatea aceea impetuoasă, care la început mă enervase atât, acumîncepea să mă intrige. În tot ce spunea era pasiune, entuziasm, era cuneputinţăsăstaicuelşisănutesimţicuceritdecăldurapecareoemanafiecarefrazăasa,tottrupulsău.

Cândva, am citit într-un ziar că, dupăultimele teorii, dragosteanu senaştedininimă,cidinnas.Cânddouăpersoaneseîntâlnescşiseplac,începsă-şi trimită micuţi hormoni, al căror nume l-am uitat. Aceşti hormonipătrund prin nas, urcă până la creier şi acolo, în nişte meandre secrete,dezlănţuiefurtunaiubirii.Aşadar,conchideaarticolul,sentimentelenusuntaltceva decât invizibile duhori. Ce prostie absurdă! Cine a trăit în viaţădragostea adevărată, cea mare şi fără cuvinte, ştie că aceste afirmaţii nusuntdecâtanuştiucâtaloviturăpelaspatepentruaalungainimaînexil.Fireşte,mirosulpersoaneiiubiteestetulburător.Darcasăfieaşa,maiîntâitrebuie să fi existat altceva, ceva ce, sunt convinsă, e foarte diferit de osimplăduhoare.

Înacelezile,lângăErnesto,pentruprimadatăînviaţăamavutsenzaţiacătrupulmeunuaremargini.Simţeamînjurulluiunsoidehaloimpalpabil,

eracaşicumcontururilesaleeraumaiampleşiaceastăamploarevibraînaerlafiecaremişcarepecareofăceam.Ştiicumsecomportăplantelecândnuleuzicâtevazile?Frunzeledevinmoi,înlocsăseridicesprelumină,cadcaurechileunui iepuredeprimat. Iată,viaţamea înaniidedinaintea fostîntocmaicaauneiplantefărăapă,rouănopţiiîmidăduseminimuldehranăca să supravieţuiesc, dar în afarăde eanumaiprimeamnimic, aveadoarputereadeamăţinepepicioareşiatât.

Esteîndeajuns,însă,săuziplantaosingurădatăcaeasă-şirevină,să-şiînalţeiarfrunzele.Aceastas-aîntâmplatcumineînprimasăptămână.Şasezile după sosire, privindu-mă dimineaţa în oglindă, mi-am dat seama căeramalta.

Pieleaeramaicatifelată,ochiimai luminoşi, în timpcemă îmbrăcam,amînceputsăcânt.

Ascultândpovesteadinafară,poatecăţisevapăreanormalsăcrezică,dincolo de euforie, erau întrebări, nelinişti, frământări. În fond, eram ofemeie căsătorită, cum puteam să accept cu inima uşoară tovărăşia altuibărbat?Nusimţeamînsănicinelinişte,niciîndoială.Şinupentrucăaşfifostlipsitădeprejudecăţi,cipentrucătotcetrăiampriveacorpul,numaicorpul.Eramcauncăţeluşcare,dupăcearătăcitîndelungpestrăziiarna,găseşteunadăpostcald:nuseîntreabănimic,stăacoloşisebucurădecăldură, înafarădeaceasta,n-aveammaidelocîncredereînfarmeculmeufemininşi,înconsecinţă,nicinu-mitreceaprinmintegândulcăunbărbatarputeasăsesimtăatrasdemine.

Înprimaduminică,cândmergeampejoslaliturghie,Ernesto,lavolanuluneimaşini,s-aopritîndreptulmeu.„Undemergeţi?”,m-aîntrebat,scoţândcapulpegeam,şicumi-amzis,aşideschisportiera,spunând:„Credeţi-mă,Dumnezeuvafimultmaimulţumit,dacăînlocsămergeţilabiserică,veniţisă faceţioplimbareplăcută înpădure”.Dupămulteocolişuri şi curbe, amajunslaundrumcaredispăreaprintrecastani.Nuaveampantofiipotriviţicasămergpeunastfeldedrum,măpoticneamneîncetat.CândErnestom-aluatdemână,mis-apărutlucrulcelmaifirescdinlume.Ammersmult,întăcere.Înaersesimţeadejaaromatoamnei,pământuleraumed,încopacimulte frunze îngălbeniseră, iar lumina care le traversa se stingea întonalităţidiverse.Launmomentdat, înmijloculuneirarişti,amdatpesteuncastanuriaş.Amintindu-midestejarulmeu,i-amieşitînainte,întâil-ammângâiat, apoi mi-am lipit obrazul de el. Imediat, Ernesto şi-a pus capullângăalmeu.Decândnecunoscuserăm,nunemaiapropiaserămniciodatăprivirileatâtdemult.

În ziua următoare, nu am vrut să-l văd. Prietenia se preschimba în

altceva şi aveamnevoie să reflectez.Numai eramo fetişcană, ci o femeiecăsătorită,cutoaterăspunderilesale.Şieleracăsătoritşi,maimult,aveaunfiu.îmiprogramasemviaţapânălabătrâneţe.Faptulcăirumpeacevacenuluasemîncalculmăumpleadenelinişte.Nuştiamcumsămăcomport.Noul,laprimulimpact, înfricoşează.Casăreuşeştisămergimaideparte,trebuiesădepăşeştiacestsentimentdepanică.Aşacăîntr-unmomentmăgândeam:„Eomareprostie,ceamaimaredinviaţamea,trebuiesăuittotul,săştergpuţinulcareafost”. Iar înmomentulurmătorîmispuneamcă,defapt,ceamaimare prostie ar fi fost să renunţ, fiindcă, pentru prima dată de cânderamcopil,măsimţeamdinnouvie,totulvibraînjurulmeu,misepăreacuneputinţăsămălipsescdeaceastănouăstare.Fireşte,încercamşioteamă,aceateamăpecareoau,sauoaveau,toatefemeile:căîşibăteajocdemine,căvoiasăsedistrezeşiatât.Toateacestegânduriseizbeauînminteamea,învremecestăteamsingurăîncameraaceeatristădepensiune.

Noapteanuamreuşit să adormpână lapatru, eramprea surescitată.Însă, a doua zi dimineaţă, nu mă simţeam absolut deloc obosită,îmbrăcându-măamînceputsăcânt.Înacelecâtevaore,senăscuseînmineocopleşitoaredorinţădeatrăi.Înceade-azeceazi,i-amtrimisluiAugustooilustrată.Aer excelent, mâncare – mediocră. Să sperăm, i-am scris şi i-amtrimisunsărutafectuos.NoapteadedinainteopetrecusemcuErnesto.

În noaptea aceea, brusc, mi-am dat seama de un lucru: şi anume căîntresufletulşitrupulnostruexistăomulţimedeferestruici,princare,dacăsuntdeschise,trecemoţiile,dacăsuntînchise,sestrecoarăabia-abia.Numaiiubireapoatesăledeschidălargpetoateşidintr-odată,caorafalădevânt.

În ultima săptămână a şederii mele la Porretta, am stat permanentîmpreună, făceam lungi plimbări, vorbeam până ni se usca gura. Cât dediferite erau cuvintele lui Ernesto de cele ale lui Augusto! Totul în el erapasiune, entuziasm, ştia să abordeze subiectele cele mai dificile cu osimplitate absolută. Vorbeam adesea de Dumnezeu, de posibilitatea cadincoloderealitateapalpabilăsămaiexisteceva.LuptaseînRezistenţă,demaimulte ori văzusemoartea în faţă. În acele clipe i se născuse gândul aceva superior, nu de teamă, ci pentru că întotdeauna conştiinţa se dilatăîntr-unspaţiumaiamplu. „Nupotsămăsupunritualurilor”, îmizicea, „nuvoimergeniciodată într-un lăcaşde cult,nuvoiputea să crednicicând îndogme,înistoriileinventatedealţioameni,camine”.Nefuramcuvinteledepe buze, priveam lucrurile la fel, o spuneam în acelaşi mod, părea că necunoaştemdeaniîntregi,nudedouăsăptămâni.

Nemairămâneapuţintimpînsă,înultimelenopţinudormiserămmaimult de o oră, aţipeam doar cât să ne refacem forţele. Ernesto era foarte

pasionat de teoria predestinării. „În viaţa fiecărui om”, spunea, „există osingurăfemeiecucarepoţiatingeuniuneaperfectă.Şiînviaţafiecăreifemeiexistă doar un bărbat cu care poate să fie completă”. Dar puţini,extraordinar de puţini ajungeau să se întâlnească. Toţi ceilalţi erauconstrânşi să trăiască într-o stare de insatisfacţie, de perpetuă nostalgie.„Câteastfeldeîntâlnirisevorfiînfăptuind”,ziceaînîntunericulodăii,„unalazecemii,una launmilion, lazecemilioane?”Una lazecemilioane–da!Toatecelelaltesuntpotriviri,simpatiiepidermice,trecătoare,afinităţifizicesaudecaracter,convenţiisociale.Dupăacesteconsideraţii,nufăceadecâtsărepete:„Câtnorocamavut,nu?Cineştieceestedincolodeasta,cineştie…”

Înziuaplecării,aşteptândtrenulînminusculastaţie,m-aîmbrăţişatşimi-aşoptitlaureche:„Oareîncareviaţăne-ammaiîntâlnit?”„Într-atâtea!”,i-amrăspunsşiamînceputsăplâng.Ascunsăîngeantă,aveamadresasadinFerrara.

Nu are rost să-ţi descriu sentimentelemele în acele lungi ceasuri decălătorie, erau prea violente, prea „unul împotriva celuilalt înarmaţi”. Amştiut atunci că trebuia să controlez ometamorfoză,mergeamneîncetat latoaletăcasă-micontrolezexpresiafeţei.Luminadinochi,surâsultrebuiasădispară, să se stingă.Nu trebuia să rămânădecât culoareaobrajilor, ca săconfirme calitatea aerului. Atât tata, cât şi Augusto au găsit că arătextraordinar.„Ştiamcăapelefacminuni”,repetacontinuutata,învremeceAugusto,lucruaproapeincredibillael,măînconjuracumicigalanterii.

Când vei simţi şi tu iubirea pentru prima oară, vei înţelege cât devariateşidecomicepotsăfieefectelesale.Câttimpnueştiîndrăgostită,câttimp inima îţi este liberă şi cât timp privirea ta nu urmăreşte pe nimeni,dintre toţi oamenii care ar putea să te intereseze, nici măcar unul nu îţiacordăatenţie,însădinmomentulîncareeşticaptivatădeounicăpersoanăşiceilalţinuteintereseazădeloc,toţiteurmăresc,îţispunvorbedulci,îţifaccurte. Este efectul ferestrelor de care îţi vorbeam înainte, când suntdeschise,trupul îţi lumineazăintenssufletul, iarsufletulşitrupul–printr-un sistem de oglinzi – se iluminează unul pe celălalt. În scurtă vreme seformeazăînjurultăuunsoideaurăstrălucitoareşicaldă,careîiatragepebărbaţi, precummierea atrage urşii. Augusto nu scăpase de acest efect şichiarmie, deşi ţi se vapărea straniu, nu-mi era greu să fiu drăguţă cu el.Desigur, dacă Augusto ar fi fost numai un pic mai dumirit cu mersullucrurilor,puţinmaisuspicios,nu i-ar fi trebuitmultcasăpriceapăces-aîntâmplat. Pentru prima dată de când eram căsătoriţi, am fostrecunoscătoareoribilelorsaleinsecte.

MăgândeamlaErnesto?Fireşte,practicnufăceamnimicaltceva.Însăa

gândinuestetermenulexact.Maimultdecâtsămăgândesc,existampentruel,elexistaînmine,înfiecaregest,înfiecaregândnueramdecâtosingurăpersoană.Despărţindu-ne,neînţeleseserămsăscriueuprima.Pentrucaels-opoatăface,trebuiasăgăsescoadresă,laoprietenădeîncredere,lacaresă-mi poată expedia scrisorile. Prima scrisoare i-am trimis-o în ajunulsărbătoriimorţilor.Perioadacareaurmata fostceamai teribilădin toatărelaţianoastră.Nicicelemaimariiubiri,niciceleabsolutenusuntscutitedeîndoieli ladepărtare.Dimineaţa,cândafarăera încă întuneric,deschideambrusc ochii şi stăteam nemişcată şi tăcută lângă Augusto. Erau singureleclipeîncarenutrebuiasă-miascundsentimentele.Măgândeam,iarşiiar,lacele trei săptămâni. Şi dacă Ernesto, mă întrebam, nu era decât unaventurier, unul care, din plictiseală, se distra în staţiune cu femeilesingure? Cu cât zilele treceau şi nu sosea nicio scrisoare, cu atât aceastăbănuialăsetransformaîncertitudine.

Bine,îmiziceamatunci,chiardacăs-aîntâmplataşa,chiardacăm-ampurtat precum cea mai naivă dintre femeiuşti, nu a fost o experienţănegativăşiniciinutilă.Dacănus-arfipetrecut,aşfiîmbătrânitşiaşfimuritfără să ştiu vreodată ce poate să simtă o femeie. Într-un fel, înţelegi,încercamsămăprotejez,săatenuezlovitura.

Atât tata, cât şi Augusto au observat înrăutăţirea dispoziţiei mele:săreamînsuspentruunfleac,decumunuldineiintraîncameră,ieşeamşimăduceamînalta,simţeamnevoiasăstausingură.Măgândeamneîncetatlasăptămânilepetrecuteîmpreună,leanalizamcufrenezieminutcuminutcasăgăsescunindiciu,odovadăcaresămăîmpingădefinitivîntr-odirecţiesaualta.Câtaduratacestsupliciu?Olunăşi jumătate,aproapedouă.CuosăptămânăînaintedeCrăciun,laprietenacareslujeadeintermediar,asosit,însfârşit,scrisoarea:cincipaginiscrisecuocaligrafiemareşiaerisită.

Brusc,bunadispoziţiemi-arevenit.Iarnaşitotaşaprimăvaraauzburatîntreascrieşiaaşteptarăspuns.GândulcontinuulaErnestoalterapentrumine percepţia timpului, toată energia îmi era concentrată spre un viitornedesluşit,spremomentulîncareaşfipututsă-lrevăd.

Profunzimea scrisorii sale mă făcuse de-acum sigură de sentimentulcare ne lega. Al nostru era o iubiremare, foartemare, şi ca toate iubirileîntr-adevăr mari era şi, în bună măsură, foarte departe de evenimentelestrictomeneşti.Poate ţi sevapăreastraniucădepărtareaprelungitănuaprovocatînnoiomaresuferinţă,deşipoatecăaspunecănusufereamdelocnu era întru totul adevărat. Atât eu, cât şi Ernesto sufeream din cauzaacesteidistanţe forţate,clareraosuferinţăamestecatăcualtesentimente,în faţa emoţiei aşteptării, durerea aluneca pe plan secund. Eram două

persoaneadulteşicăsătorite,ştiamcălucrurilenuputeausămeargăaltfel.Probabilcă,dacătotuls-arfipetrecutînzilelenoastre,dupăniciolună,aşficerutseparareadeAugusto, iarel–desoţiasa,şichiar înaintedeCrăciunamfilocuitînaceeaşicasă.Arfifostmaibine?Nuştiu,înfond,nureuşescsăscapdeideeacăuşurinţaraporturilorbanalizeazădragostea,cătransformăintensitatea trăirii într-un capriciu trecător. Ştii ce se întâmplă când, laprăjituri, nu amesteci bine drojdia în făină? În loc să crească uniform,prăjitura se înalţă numai într-o parte, mai mult decât să se înalţe,explodează, aluatul se rupe şi curge din formă ca lava. Aşa e şi unicitateaiubirii.Irumpe.

Înacele timpuri,săaiunamantşisăreuşeştisă te întâlneşticuelnuera foarte simplu. Desigur, pentru Ernesto era mai uşor, ca medic puteaoricând să inventezeo reuniune ştiinţifică, un concurs, un cazurgent, darpentru mine, care în afară că eram casnică, nici nu aveam vreo altăpreocupare, era aproape imposibil. Trebuia să-mi găsesc o obligaţie, cevacaresăpresupunăabsenţedecâtevaoresaudecâtevazile,fărăsătrezeascănicio bănuială. Aşa că înainte de Paşte m-am înscris într-o societate delatinişti amatori. Se întâlneauo dată pe săptămână şi organizau frecventeexcursiiculturale.Cunoscândpasiuneameapentrulimbilemoarte,Augustonuaavutbănuielişinuagăsitnimicdeobiectat,bachiarafostmulţumitdereîntoarcerealapasiuneameadeodinioară.

În anul acela, vara a venit peste noapte. La sfârşitul lui iunie, ca defiecare dată, Ernesto a plecat pentru sezon la staţiunea termală, iar eu lamare, împreună cu tatăl şi cu soţulmeu.Am reuşit atunci să-l convingpeAugustocănuamîncetatsă-midorescuncopil.La31august,devreme,m-aconduslagară,săiautrenulsprePorretta.Aveamaceeaşivalizăşipurtamaceleaşi haine ca în anul precedent. În timpul călătoriei, din cauzasurescitării,nuam izbutit să stau loculuinicimăcarunminut.Vedeampefereastrăpeisajulvăzutcuunanînainteşitotuşimisepăreaaltul.

Am stat în staţiune trei săptămâni, săptămâni în care am trăit maiadevăratdecâtîntotrestulvieţiimele.Într-ozi,învremeceErnestoeralamuncă, trecând prin parc, m-am gândit că lucrul cel mai frumos în clipaaceeaarfifostsămor.Pareciudat,darceamaimarefericire,caşiceamaimarenefericire,poartă întotdeaunacusineaceeaşidorinţăcontradictorie.Aveam senzaţia de a fi pe drum de atâta timp, de a fimers ani şi ani pepotecidesfundate,prinmărăcinişuri;casăpăşescînainteîmideschisesemotrecerecutoporişca,păşeamşi,dinceeaceseaflaînjur–înafarădeceeace-mi stătea în faţă, la picioare –, nu vedeam nimic; nu ştiam unde măduceam,înainteameaputeasăfieunabis,oprăpastie,unmareoraşsauun

deşert; apoi, dintr-odată,mărăcinişurile s-au îndepărtat şi, fără să-mi dauseama,amînceputsăurc.Peneaşteptate,măgăseampevârfulunuimunte,tocmai răsărise soarele şi în faţa mea, în nuanţe diferite, alţi munţi sepierdeau în zare; totul era de un albastru azuriu, o adiere uşoară scăldapiscul,pisculşicapulmeu,capulmeuşigândurilemele.Dincândîncând,orumoare urca de jos, lătratul unui câine, clopotele unei biserici. Fiecarelucrueralaunmomentdatstraniudeuşorşideintens.Înăuntrulşiînafarameatotuldeveniseclar,nimicnusemaisuprapunea,numaierauumbre,numaiaveamdorinţadeacoborî,deamăreîntoarceînmărăcinişuri.Voiamsăplonjez în seninul acela şi să rămân acolo pentru totdeauna, să părăsescviaţaînclipaeiceamaiînaltă.Acestgândnum-apărăsitpânăseara,pânălarevedereacuErnesto.Totuşi,întimpulcineinuamavutcurajulsăi-lspun,mi-era teamă că va începe să râdă. Numai seara târziu, când ne-amreîntâlnit încameramea, cândavenit spremineşim-a îmbrăţişat,mi-amapropiatbuzeledeurechealui,casă-ivorbesc.Doreamsă-ispun:„Vreausămor”.Înschimb,ştiicei-amzis?„Vreauuncopil”.

CândampărăsitPorretta,ştiamcăeramînsărcinată.CredcăşiErnestooştia,înultimelezileerafoartetulburat,confuz,rămâneaadeseatăcut.Euînsă mă simţeam bine. Corpul meu începuse să se schimbe chiar dindimineaţa următoare zămislirii, sânul a devenit bruscmai plin,mai ferm,pielea feţei,mai luminoasă.E într-adevăr incredibil câtdepuţin îi trebuiefiziculuipentruaseadaptalaonouăstare.Deaceeapotsă-ţispuncă,deşinufăcusemanalizele,deşipântecelemeueraîncăplat,ştiamfoartebinecesepetrecuse.Peneaşteptatemăsimţeaminvadatădeomarelumină,trupulmeu sepreschimba, prindea să sedilate, sădevinăputernic.Niciodatănumaiîncercasemcevaasemănător.

Grijilem-auasaltatnumaicândamrămassingurăîntren.CâttimpamfostlângăErnesto,nuavusesemnicioîndoialăasuprafaptuluicăvoipăstracopilul: Augusto, viaţa mea la Trieste, gura lumii, totul era atât deîndepărtat… Dar de-acum toate aveau să se apropie, rapiditatea cu caresarcinaurmasăavansezemăobligasăiauodeciziecâtmaiiuteşi–odatăluată–săomenţinpentrutotdeauna.Amînţelesimediatcă,paradoxal,arfifostmaidificilsăavortezdecâtsăpăstrezcopilul.Unavortnui-arfiscăpatlui Augusto. Cum aş fi putut să-l justific în ochii săi, după ce atâţia aniinsistasem în dorinţa de a avea un copil? Şi-apoi, nu voiam să avortez,făpturacarecreşteaînăuntrulmeunufuseseogreşeală,cevadeeliminatcâtmai repede. Era împlinirea unui vis: poate celmaimare şimai intens dinîntreagameaviaţă.

Cândiubeştiunom–cândîliubeşticutottrupulşisufletul–lucrulcel

mainaturalesă-ţidoreştiuncopil.Nuestevorbadeoopţiunedeliberată,deoalegerebazatăpecriteriiraţionale,înaintedea-lcunoaştepeErnesto,îmiînchipuiam că doream un copil şi ştiam exact de ce îl voiam şi care ar fiargumenteleproşicontra.Pescurt,eraoalegereraţională,doreamuncopilpentru că aveamoanumităvârstă şi eram foarte singură,pentru că eramfemeie şi, dacă femeilenu facnimic, celpuţinpot să aducăpe lumecopii.Înţelegi? Dacă aş fi cumpărat o maşină, aş fi utilizat exact acelaşi tip decriterii.

Dar,cândînnoapteaaceeai-amspusluiErnesto„Vreauuncopil”,eracevaabsolutdiferit,bunul-simţ,înîntregime,eraîmpotrivauneiasemeneahotărâri,şitotuşiaceastăhotărâreafostmaiputernicădecâtoricebun-simţ.Şi-apoi, în fond, nici măcar nu era o hotărâre, era o frenezie, o sete deposesieperpetuă. îlvoiampeErnestoînmine,cumine, lângăminepentrutotdeauna.Citindcumm-amcomportat,probabilcăteveiînfioradeoroare,teveiîntrebacumdenuţi-aidatseamapânăacumcătăinuiamlaturiatâtdejosnice,demnededispreţ.CândamajunsîngarălaTrieste,amfăcutunicullucru pe care puteam să-l fac, am coborât din tren ca o soţie tandră şiiubitoare.Augustoasesizatimediatschimbareamea,darînlocsă-mipunăîntrebări,s-alăsatcuprinsdeemoţie.

De-acum,dupăolunăputeasăcreadăcăacelcopilarfiallui.Înziuaîncare i-am anunţat rezultatele analizelor, a plecat de la birou în mijloculdimineţiişişi-apetrecuttoatăziuapunândlacaletransformăriînvedereasosiriicopilului.Cândmi-amapropiatcapuldealsăuşi i-amstrigatştirea,tatălmeumi-aluatmâinileînmâinilesaleuscateşiarămasunmomentaşa,nemişcat, în timp ce ochii îi deveneau umezi şi roşii. De câtăva vreme,surzenia îl exclusese înmaremăsurădinviaţă, şi conversaţia sadecurgeaîntretăiat, între o frază şi alta erau goluri neaşteptate, rămăşiţe saufragmentedeamintiri, fărănicio legătură.Nuştiudece,dar în faţaacelorlacrimialesale,înlocdeemoţie,m-aîncercatouşoarăagasare.Simţeamînelretoricăşinimicaltceva.Nepoţicaînsăn-areuşitsăşi-ovadă.Amuritînsomn,fărăsăsufere,cânderamînlunaaşaseadesarcină.Privindu-lîntinsînsicriu,am fost impresionatădecâteradeslabşidecrepit.Pechipaveaaceeaşiexpresiedintotdeauna,distantăşineutră.

Fireşte, după ce am primit rezultatul analizelor, i-am scris şi luiErnesto.Răspunsulsăuasositînmaipuţindezecezile.Amaşteptatcâtevaoreînaintedeadeschidescrisoarea.Eramfoarteagitată,mătemeamsănuconţinăcevaneplăcut.M-amdecissăocitescabiadupă-amiazătârziu.Casăopotfaceînlinişte,m-amînchisîntoaletă.Cuvintelesaleerauliniştitoareşichibzuite.„Nuştiudacăacestaestecelmaibunlucru”,spunea,„dar,dacătu

aihotărâtaşa,îţirespecthotărârea”.Din ziua aceea, cu toate obstacolele de-acum înlăturate, a început în

paceaşteptareanaşterii.Măsimţeamunmonstru?Eram?Nuştiu.Câttimpamfostgravidăşiînmulţidintreaniicareauurmat,nuamavutniciîndoieli,niciremuşcări.Cumizbuteamsămăprefaccăiubescunbărbat,învremeceînpântecepurtamcopilulaltuia,pecareîntr-adevărîliubeam?Dar,vezitu,înrealitatelucrurilenusuntniciodatăatâtdesimple,nusuntniciodatăsaualbe, sau negre, orice culoare comportă nuanţe foarte diferite. Nu făceamniciunefortsăfiudrăguţăşiafectuoasăcuAugusto,pentrucăţineamlaelcuadevărat.ŢineamînsălaelaltfeldecâtlaErnesto,îliubeamnucumofemeieiubeşte un bărbat, ci cum o soră îşi iubeşte fratele mai mare şi un picplictisitor.Dacăarfifostrău,totularfifostaltfel,învecin-aşfivisatsăfacun copil şi să trăiesc lângă el, însă nu era decât ucigător de metodic şiprevizibil. În afară de aceasta, prin structura lui, era amabil şi bun. Erafericit săaibăacest copil şi eueram fericită să i-ldăruiesc.Atunci,pentrucaremotiv ar fi trebuit să-i dezvăluiesc secretul? Dacă aş fi făcut-o, aş fiîmpinstreivieţiînnefericireperpetuă.Celpuţinaşagândeamatunci.Acum,când există libertatea de mişcare, de alegere, poate să pară de-a dreptuloribilceeaceamfăcut,daratunci–cândm-amaflatînaceastăsituaţie–eracevafoarteobişnuit.Nuspuncăarfiexistatcâteunulînfiecarefamilie,darsigurera frecventcao femeiesăconceapăuncopil cuunaltbărbatdecâtsoţul ei. Şi ce se întâmpla? Ceea ce mi s-a întâmplat mie. Absolut nimic.Copilulsenăştea,eracrescut la felca fraţiişisurorilesale,ajungeamatur,fărăsăfieatinsdenicimăcarobănuială.Niciodată.

Învremeaaceea,familiaaveaobazăfoartesolidă,casăodistrugieranevoiedemultmaimultdecâtdeunbastard.Aşaafostşicumamata.S-anăscutşiimediatafostfiicameaşialuiAugusto.CelmaiimportantpentrumineeracăIlariaafostroduliubirii,şinualîntâmplării,alconvenţiilorsaualplictiselii.Credeamcăastaeliminaoriceproblemă.Darcâtmăînşelam!

Înprimiiani,însă,totulamersînainte,fărăzguduiri.Trăiampentruea,eram–saucredeamcăsunt–omamăfoartetandrăşiatentă.Încădinprimavară am luat obiceiul să petrec lunile celemai calde cu fetiţa pe litoraluladriatic.Închinaserămocasăşi,odatăladouăsautreisăptămâni,Augustoveneasăpetreacăsâmbătaşiduminicaîmpreunăcunoi.

Pe plaja aceea, Ernesto şi-a văzut fiica pentru prima oară. Fireşte, seprefăceaafiunstrăinperfect,întimpulplimbăriimergea„dinîntâmplare”înpreajmanoastră,îşiinstalaumbrelalasoarelamicădistanţădenoişideacolo–cândnueraAugusto–neobservaoreîntregi,disimulându-şiatenţiaînspateleuneicărţisaualunuiziar.Apoi,seara, îmiscria lungiscrisori în

carenotatotce-i trecuseprinminte,sentimentelesalepentrunoi,ceeacevăzuse.Întretimpşisoţiasamainăscuseuncopil,elrenunţaselaserviciulde lastaţiunea termalăşi îşideschisesepropriulcabinetmedical înoraşulsău,laFerrara.Înafaraacelorîntâlnirifalsîntâmplătoare,înprimiitreianiai Ilariei, nu ne-am văzut niciodată. Eu eram ocupată cu fetiţa, în fiecaredimineaţămătrezeamcubucuriacăexista,şichiardacăaşfivrut,nuaşfipututsămădedicnimănuialtcuiva.

Cupuţinînaintededespărţire,înultimaperioadăpetrecutăînstaţiune,Ernesto şi cu mine stabiliserăm un pact. „În fiecare seară”, îmi spuseseErnesto, „exact laoraunsprezece,oriundemăvoigăsi şioriceaş face,voiieşi afară şi voi căuta Sirius pe cer. Tu vei face la fel şi-atunci gândurilenoastre – chiar dacă vom fi tare departe şi nu vommai şti nimic unul decelălalt – se vor regăsi acolo, sus, şi vor fi împreună”. Apoi ieşiserăm pebalconulpensiuniişideacolo,căutândcudegetulprintrestele,întreOrionşiBetelgeuse,îmiarătaseSirius.

12decembrie

Înaceastănoapteamfost trezităbruscdeunzgomot,mi-atrebuitun

picdetimpcasăînţelegcăeratelefonul.Cândm-amridicatsunasedejadecâtevaori,aîncetatexactcândamajunslael.Amridicattotuşireceptorulşicuvoceanesigurăasomnuluiamspusdedouăsaudetreiori„Alo!"Înlocsămăîntorc înpat,m-amaşezat înfotoliu, lângăel.Ai fosttu?Cinealtcinevaputeasăfifost?Apelulacelaîntăcereanopţiimăzdruncinase.Mi-avenitînminteistoriapecaremi-opovestiseoprietenăcucâţivaaniînainte.Soţuleiera în spital demultă vreme. Din cauza rigidităţii programului, în ziua încareamurit,n-apututsă-ifiealături.Frântădedurereadea-lfipierdut,înprimanoaptenuaizbutitsădoarmă,stăteaînbeznă,când,peneaşteptate,sunase telefonul. Rămăsese surprinsă, era posibil să-i telefoneze cineva laora aceea ca să-i transmită condoleanţe? În timp ce apropia mâna dereceptor, a fost frapatădeun fapt straniu:dinaparat se ridicaunhalodelumină tremurătoare. Abia răspunsese, că surpriza se transformase înteroare. Era o voce foarte îndepărtată aceea de la celălalt capăt al firului.Vorbea anevoie: „Marta, zicea între zgomote de fond, voiam să-mi iaurămas-bunînaintedeamăduce…”Eraglasulsoţuluiei.Odatăaceastăfrazăterminată,s-aauzit,foarteputernic,şuieratulvântuluişi,brusc,legăturas-aîntreruptşiacăzutîntăcere.

Atunciîmicompătimeamprietenapentrustareadeprofundătulburareîn care segăsea: ideea cămorţii, ca să comunice, ar fi alesmijloacele celemai moderne mi se păruse cel puţin bizară. Cu toate acestea, povesteatrebuie să fi lăsat, totuşi, o urmă în emotivitatea mea. În adânculadâncurilor, înstrăfunduri, înparteaceamai ingenuăşimaimagicăameapoatecăşieusperca,maidevremesaumaitârziu,îninimanopţiicinevasă-mitelefonezecasămăsalutedeDincolo.Mi-amînmormântatfiica,soţulşiomulpecarel-amiubitcelmaimultpelume.Suntmorţi,numaisuntaici,dareucontinuisămăcomportcaşicumaş fisupravieţuitunuinaufragiu.Curentulm-apurtat,salvându-mă,peoinsulă,numaiştiunimicdetovarăşiimei,i-ampierdutdinvedereînacelaşimomentîncarebarcas-arăsturnat,ei trebuie să se fi înecat – este aproape sigurdar s-arputea şi sănu se fiîntâmplataşa.Chiardacăau trecut luni şi ani, continui să scrutez insulelevecine înaşteptareaunuisemn,auneidârede fum,cevacaresăconfirmesperanţameacămaitrăiesccutoţiisubacelaşicercumine.

ÎnnoapteaîncareamuritErnesto,amfosttrezităpeneaşteptatedeunzgomotputernic.Augustoaaprinsluminaşiaexclamat:„Cinee?”încamerănu era nimeni, nimic nelalocul lui. Numai că, dimineaţa, deschizând uşadulapului, mi-am dat seama că înăuntru căzuseră toate rafturile, ciorapi,eşarfeşichiloţiseprăvăliserăunelepestealtele.

Acumpotsăspun„noaptea încareamuritErnesto”.Atunci însănuoştiam,de-abiaprimisemoscrisoaredelael,nuputeamnicipedepartesă-mi închipui ce se petrecuse. M-am gândit doar că umezeala şubrezisesusţinerea rafturilor şi că, din cauza greutăţii prea mari, se prăbuşiseră.Ilariaaveapatruani,depuţintimpîncepusesămeargălagrădiniţă,înviaţameacueaşicuAugustoseinstalaseorutinăcalmă.Îndupă-amiazaaceea,dupăreuniunea latiniştilor,m-amdus într-ocafeneasă-i scriu luiErnesto.Peste două luni fusese prevăzută o consfătuire laMantova: era ocazia pecareoaşteptamdeatâtavremecasănerevedem.Înaintedeamăîntoarceacasă, am expediat scrisoarea şi, după o săptămână, am început să aşteptrăspunsul.Nuamprimitscrisoareasasăptămânaurmătoareşinicimăcarînsăptămânilededupăaceea.Numisemaiîntâmplasesăaşteptaşademult.La început m-am gândit la o încurcătură a poştei, apoi că poate seîmbolnăviseşicănuputusesămeargălacabinetsă-şiridicecorespondenţa.Dupăolunăi-amscriscâtevarânduri,darşiacesteaaurămasfărărăspuns.Cu trecereazilelor, am început sămăsimt cao casă îna cărei temelie s-ainfiltrat un curs de apă. Întâi era un fir subţire, discret, abia umezeastructurile din ciment, dar pe urmă, cu scurgerea timpului, devenise maimare,mai impetuos, sub presiunea sa cimentul se preschimbase în nisip,chiardacăea,casă,semenţineaîncăînpicioare,chiardacăînaparenţătotuleranormal,euştiamcănueraadevărat,arfifostîndeajunsoizbitură,oricâtdeuşoară,pentruca faţadaşi totrestulsăseprăbuşească,pentrucasăsedărâmecauncasteldecărţidejoc.

Cândamplecatlaconsfătuire,numaieramdecâtoumbră.Dupăceamfăcut act de prezenţă la Mantova, m-am dus direct la Ferrara, unde amîncercatsă înţelegcesepetrecuse.Lacabinetnurăspundeanimeni,privitdin stradă se vedeau jaluzelele mereu trase. A doua zi, m-am dus labibliotecăşiamcerutsăconsultziareledinlunileprecedente.Acolo,într-unchenar, am găsit scris totul. Întorcându-se din vizita de la un bolnav,pierdusecontrolulmaşiniişisezdrobisedeunplatanuriaş:moarteafuseseaproape instantanee. Data şi ora corespundeau exact celor ale prăbuşiriirafturilordulapuluimeu.

Într-ozi,răsfoindunadinacelerevistedesenzaţiepecaremileaducedincândîncânddoamnaRazman,amcitit înhoroscopcămorţileviolente

seproducsubsemnulluiMarte,într-aoptasacasă.Conformcelorspuseînarticol,cinesenaştesubaceastăconfiguraţieastelelorestedestinatsănumoară liniştit în pat. Cine ştie dacă în cerul lui Ernesto şi al Ilariei nustrăluceaaceastăsinistrăhărăzire…Lapestedouăzecideanidistanţă,tatăşifiicăs-auprăpăditlafel,zdrobindu-secumaşinadeuncopac.

DupămoartealuiErnesto,amalunecatîntr-odepresieprofundă.Dintr-odatămi-amdatseamacăluminaîncarestrălucisemînultimiianinuveneadinlăuntrulmeu,eradoarreflectată.Fericirea,dragosteadeviaţăpecareleîncercasemnu-mi aparţineau cu adevărat: în realitate, jucasemdoar rolulunei oglinzi. Ernesto radia lumină, şi eu o reflectam. Dispărând el, totulredeveniseopac.Vederea Ilarieinu-mimaiprovoca iubire, ci iritare,eramatâtderăvăşită,încâtajunsesemsămăîndoiesccăarfifostîntr-adevărfiicalui Ernesto. Schimbarea aceasta nu i-a scăpat, cu antenele sale de fetiţăsensibilăasimţitrepulsiamea,adevenitcapricioasă,arogantă.De-acumeraeaplantatânărăşiplinădeviaţă,iareubătrânularboregatasăfiesufocat.Adulmecasentimentulmeudevinovăţiecauncopoi,sefoloseadeelcasămădomine.Casadeveniseunmicinfern,zguduitdestrigăteşicerturi.

Casămăscuteascădeaceastăpovară,Augustoaangajatofemeiecaresă se ocupe de fetiţă. Pentru o scurtă perioadă încercase să-i trezeascăpasiuneapentruinsecte,însă,dupătreisaupatrutentative–datfiindcădefiecaredatăeaurla„Cescârboşenie!”–,arenunţat.Peneaşteptate,vârstasaadevenitevidentă,maimultdecâttatăl,păreabuniculfiiceisale.Cueaeraamabil,dardistant.Cândtreceamprin faţaoglinzii,şieumădescopereammult îmbătrânită, din trăsături răzbătea o asprime care nu existaseniciodată înainte. A mă neglija reprezenta un mod de a-mi manifestadispreţulfaţădemineînsămi.Datorităşcoliişimenajerei,aveamacummulttimp liber. Neliniştea mă împingea să-l petrec în cea mai mare parte înmişcare:luammaşinaşimăplimbamîncoaceşiîncolopeCarso,conduceamîntr-unsoidetransă.

Am reluat unele dintre lecturile religioase pe care le făcusem cât amstat în L’Aquila. Căutam cu febrilitate în paginile acelea un răspuns.Mergând, repetam în adâncul meu fraza Sfântului Augustin la moarteamameisale:„Sănuneîntristămcăampierdut-o,cisăfimrecunoscătoricăamavut-o”.

O prietenă m-a împins să mă întâlnesc de două sau de trei ori cuduhovniculei,darplecamde laaceste întrevederi încăşimaidisperatăcaînainte. Cuvintele sale erau dulcege, celebrau puterea credinţei ca şi cumcredinţaar fi fostunprodusalimentardevânzare laprimaprăvăliedepestradă. Nu izbuteam să mă resemnez cu moartea lui Ernesto, iar

descoperirea că nu deţineam o lumină a mea făcea şi mai anevoioasetentativeledeagăsiunrăspuns.Vezitu,cândl-amîntâlnit,cânds-anăscutiubireanoastră,amfostconvinsădintr-odatăcăviaţameaîşigăsiseunsens,eram fericită că există, fericităpentru tot ce exista împreună cumine,măsimţeamajunsăînpunctulcelmaiînaltaldrumuluimeu,înpunctulcelmaistabil.Eramsigurăcădeacolonimenişinimicn-ar fipututsămăsmulgă.Eraînminecertitudineaunpicorgolioasăaoamenilorcareauînţelestotul.Mulţianiamfostsigurăcăamparcursdrumulpepicioarelemele,înschimbnufăcusemniciunpassingură.Chiardacănu-midădusemniciodatăseama,submineerauncal,şieleracelcareînaintapedrum,nueu.Înmomentulîncarecaluladispărut,mi-amvăzutpicioareleşicâteraudeslabe:voiamsămerg,dargleznelecedau,paşiipecareîifăceameraupaşiibâjbâiţiaiunuicopil foartemic sau ai unui bătrân.O clipă,m-am gândit sămă agăţ de ocârjă oarecare: religia putea să fie una,munca, alta. Această idee a duratpuţin. Aproape imediat am înţeles că ar fi fost a nu ştiu câta greşeală. Lapatruzecideaninumaiîncapelocpentruerori.Dacădeodatătegăseştigol,trebuiesăaicurajulsătepriveştiînoglindăaşacumeşti.TrebuiasăînceptotuldelacapătDa,darcuce?Cumineînsămi.Pecâtdeuşordezis,peatâtdegreude făcut.Euundeeram?Cineeram?Când fusesemultimadatăeuînsămi?

Ţi-ammaispus,după-amieziîntregicolindampepodiş.Câteodată,cândintuiamcăsolitudineami-arfiînrăutăţitşimaimultstarea,coboramînoraşşi,amestecatăînmulţime,străbăteamstrăzilecelemaicunoscute,căutândoalinare. De-acum era ca şi cum aş fi avut un serviciu, ieşeam când plecaAugusto şi reveneam atunci când el se întorcea. Medicul caremă trata îispusesecăînuneledepresiieranormalădorinţafebrilădemişcare.Ţinândcont cănuaveamporniri sinucigaşe,nuexistaniciun riscdacămă lăsa săgonesc în toate părţile. Gonind şi gonind, după el, aş fi sfârşit prin a măcalma.Augusto îiacceptaseexplicaţiile,nuştiudacă lecredeacuadevăratsau era în el doar indiferenţă şi dorinţă de linişte, dar eu îi eramrecunoscătoarepentrufelulsăudeaseţinedeoparte,deanupunepiedicineliniştiimeleadânci.

Într-o privinţă însă, medicul avea dreptate: în ciuda acestei gravedepresiinervoase,nuaveamideisinucigaşe.Estestraniu,dar, într-adevăr,nicimăcar o clipă dupămoartea lui Ernesto num-am gândit să-mi curmviaţa, şi sănucrezi cădatorită Ilariei.Ţi-amzis: înmomentulacelanu-mipăsaabsolutdelocdeea.Maicurând,undeva,înmine,simţeamcăpierdereaaceastaatâtdeneaşteptatănuera–nutrebuia,nuputeasăfie–unsfârşitînsine. Exista un sens în ea, şi acest sens îmi apărea în faţă ca o treaptă

gigantică.Eraacolocas-odepăşesc?Probabilcăda,darnureuşeamsă-miimaginezceseafladupăea,ceaşfivăzutodatăceaşfiajunsacolo.

Într-o zi, cu maşina, am sosit într-un loc în care nu mai fusesemniciodată. Era acolo o bisericuţă cu unmic cimitir alături, înconjurată decoline acoperite cu pădurici. Pe vârful uneia din acestea se întrezăreacreasta luminoasăaunuicastel.Nudepartedebisericăeraudouăsautreicase ţărăneşti, găini scurmau libere pe drum, un câine negru lătra. Peindicator stătea scris Samatorza. Samatorza, sunetul semăna celui alsingurătăţii, locul ideal pentru a-ţi aduna gândurile. O potecă pietroasăpleca de acolo, am început sămerg, fără sămă întreb unde duce. Soarelecoborade-acumspreapus,darcucâtînaintam,cuatâtmaipuţindoreamsămăopresc.Numaidincândîncând,ogaiţămăfăceasătresar.Eracevacaremăchemamaideparte.Ceanume?Amştiutdoarcândamajunsînspaţiuldeschisalunuiluminiş,cândamvăzutacolo,înmijloc,calmşimaiestuos,curamuriledeschisecaniştebraţepregătitesămăprimească,unstejaruriaş.

Esteciudatsăospun,dardecuml-amvăzut,inimaaînceputsă-mibatăaltfel,păreaovietatemulţumită,lafelbăteacândîlvedeampeErnesto.M-am aşezat dedesubt, l-am mângâiat, mi-am rezemat spatele şi ceafa detrunchiulsău.

Gnothiseauton.Aşascrisesem, fetiţă fiind,peprimapaginăacaietuluimeudegreacă.Larădăcinastejarului,frazaaceeaîngropatăînmemoriemi-arevenitpeneaşteptateînminte.Cunoaşte-tepetineînsuţi.Aer.Respir.

16decembrie

Înaceastănoapteanins.Cumm-amtrezit,amvăzuttoatăgrădinaalbă.

Buckalergacaunnebun,sărea, lătra, luaocrenguţăîngurăşioaruncaînaer.Mai târziu,doamnaRazmanavenit sămăvadă, ambăuto cafea,m-ainvitatsăsărbătorimsearadeCrăciunîmpreună.„Cumvăpetreceţitimpul,cefaceţi?”,m-aîntrebatînaintedeapleca.Amridicatdinumeri.„Nimic”,i-amrăspuns.„Măuitunpiclatelevizor,măgândesc…”

Detinenumă întreabănimic,alunecă în jurulproblemeicudiscreţie,dar din tonul vocii sale înţeleg că te consideră o ingrată. „Tinerii”, ziceadesea înmijlocul unei discuţii, „nu au inimă, numai au respectul de altădată”. Ca să numeargămai departe, încuviinţez, însă înăuntrulmeu suntconvinsăcăinimaeceadintotdeauna,doarcăemaipuţinăipocrizie,asta-itot.Tineriinusuntînmodnaturalegoişti,dupăcumbătrâniinusuntînmodnatural înţelepţi. Comprehensiunea şi superficialitatea nu ţin de ani, ci dedrumulpecareîlparcurgefiecare.Undeva,numaiţinminteunde,amcititrecent o zicală a indienilor din America: „Înainte de a judeca o persoană,mergitreifazealeluniiînmocasiniisăi”.Mi-aplăcutatâtdemult,încât,casăn-ouit,amtranscris-o înblocnotesulde lângătelefon.Văzutedinafară,multe vieţi par greşite, iraţionale, nebune. Pentru că, dacă judeci dinexterior, e uşor să te înşeli asupra persoanelor, a raporturilor dintre ele.Numaidinăuntru,numaimergândtreifazealeluniicumocasiniilor,poţisăînţelegi motivaţiile, sentimentele care determină o persoană să acţionezeîntr-unfel,şinuîntr-altul.Înţelegereasenaştedinumilinţă,nudinorgoliulcunoaşterii.

Cineştiedacăosă încalţipapuciimeidupăceaicititaceastă istorie…Spercăda,spercăaisă-itârşâiîndelungdintr-oodaieînalta,căveifacedemaimulteoriînconjurulgrădinii,delanuclacireş,delacireşlatrandafir,de la trandafir laantipaticiipininegridincapătulpajiştii. Sperasta,nucasă-ţi cerşesc compasiunea, nici pentru ca să obţin o iertare postumă apăcatelor, ci pentru că este necesar pentru tine, pentru viitorul tău. Săînţelegi de unde vii, ce a fost înaintea ta constituie primul pas ca să poţimergemaideparte,fărăminciuni.

Scrisoareaaceastaarfitrebuitsăi-oscriumameitale,înschimbţi-amscris-o ţie. Dacă n-aş fi scris-o deloc, atunci, da, viaţamea ar fi fost, într-adevăr,uneşec.Estefirescsăcomiţierori,darsămergifărăsălefiînţeles

zădărniceşte sensul unei vieţi. Lucrurile care ni se întâmplă nu-şi auniciodatăscopulîneleînsele,nusuntgratuite.Fiecareîntâlnire,fiecaremiceveniment închide înelosemnificaţie, şi cunoaştereadesinesenaştedindisponibilitateadealeprimi,dincapacitateadeaschimbadirecţiaînoricemoment, de a renunţa la pielea veche ca şopârlele la schimbarea deanotimp.

Dacă în ziua aceea, la aproape patruzeci de ani, nu mi-ar fi venit înmintefrazadepecaietulmeudegreacă,dacăn-aşfipuspunctînaintedeamerge din nou înainte, aş fi continuat să repet aceleaşi greşeli pe care lefăcusempânăatunci.PentruaizgoniamintirealuiErnesto,aşfipututsă-migăsescunaltamantşiapoialtulşidupăaceea,dinnou,unaltul.Căutândocopie,încercândsărepetceeacedejatrăisem,aşfiîncercatzeci.Niciunuln-ar fi fost egal originalului şi, mereumai nesatisfăcută, aş fi mers înainte,poate de-acum bătrână şi ridicolă m-aş fi înconjurat de tinerei. Sau aş fiputut să-l urăsc pe Augusto, în fond şi din cauza prezenţei salemi-a fostimposibilsăiaudeciziimaidrastice,înţelegi?Săgăseştiexpedientecândnuvrei să priveşti în tine însăţi este lucrul cel mai uşor din lume. O vinăexterioarăexistăîntotdeauna,estenevoiedemultcurajsăaccepţicăvina–sau,maibinezis,responsabilitatea–neaparţinenumainouă.Şitotuşi,ţi-amspus-o,esinguracondiţiecasămergiînainte.Dacăviaţaesteundrum,esteunurcuşpermanent.

Lapatruzecideaniamînţelesdeundetrebuiasăplec.Săînţelegundetrebuia să ajung a reprezentat un proces lung, plin de obstacole, darpasionant. Ştii,mi se întâmplă acum să văd la televizor, să citesc în ziaredespreaceastăînmulţiredeguru.Mulţimideoamenidelaozilaaltaîncepsă leurmezepreceptele.Eusunt înspăimântatădeproliferareaaceastademaeştri, de căile pe care le preconizează pentru găsirea păcii lăuntrice, aarmonieiuniversale.Suntsemnuluneimariconfuziigenerale. În fond–sevedeuşor–suntemlacapătulunuimileniu.Chiardacădatelesuntopurăconvenţie, asta totuşi înfricoşează, toţi se aşteaptă să se petreacă cevacutremurător, vor să fiepregătiţi.Atuncimerg la aceşti guru, se înscriu laşcolipentruadescopericinesuntşidupăolunădefrecvenţăvorfiîmbătaţidearoganţacaredeosebeştefalşiiprofeţideprofeţi.Cemare,anuştiucâta,minciună!

Unicul învăţător care există, unicul adevărat şi credibil este proprianoastră conştiinţă, pentru a o găsi trebuie să rămânem tăcuţi – singuri şităcuţi–,trebuiesăstămpepământulgol,goişifărănimicînjur,caşicumamfidejamorţi.La începutnusimţinimic,unicul lucrulpecare îl încercieste teroarea,darapoi, în fund,departe, începi sădesluşeştiunglas.Eun

glasliniştit,care,poate,întâiosăteiritecubanalitateasa.Estraniu:cândteaştepţisăauzilucrurilecelemaimari,înfaţataaparcelemărunte.Suntatâtdemicişideevidente,căîţivinesăstrigi:„Dar,cum,asta-itot?”Dacăviaţaareunsens– îţivaspuneglasul–,acestsensestemoartea, toatecelelaltelucrurinufacdecâtsăiseroteascăînjur.Frumoasădescoperire,veispuneatunci,cefrumoasăşimacabrădescoperire,şiultimulomştiecătrebuiesămoară!Esteadevărat,oştimtoţicugândul,darsăoştiicugânduleunaşisăoştiicuinimaealta,completaltceva.Cândmamatasenăpustealaminecuaroganţă, îi spuneam: „Îmi faci rău la inimă”. Râdea. „Nu fi ridicolă”, îmirăspundea,„inimaesteunmuşchi,dacănualergi,nupoatesă-ţifacărău”.

De atâtea ori am încercat să-i vorbesc, când era de-acum destul demarecasă înţeleagă,să-iexplicdrumulcaremăpurtase îndepărtându-mădeea. „Eadevărat”, îi spuneam, „launmomentdatal copilăriei tale te-amneglijat, am fost grav bolnavă. Dacă aş fi continuat sămă ocup de tine înstarea aceea, ar fi fost şimai rău. Acummă simt bine, putem să stăm devorbă,sădiscutăm,săo luămdelacapăt”.Nuvoiasăştiedenimic,„acummă simt eu rău”, spunea şi refuza să vorbească. Ura seninătatea pe careerampecalesăogăsesc,făceatotceeracuputinţăcasăozdruncine,sămăantreneze în micile sale infernuri cotidiene. Hotărâse că starea sa eranefericirea.Sebaricadase înea însăşi,pentrucaastfelnimeni sănupoatăsă-itulbureideeapecareşi-ofăcusedespreviaţasa.Bineînţeles,spuneacăvrea să fie fericită, dar în realitate – în adâncul ei la şaisprezece,şaptesprezeceani închisesedejaoriceposibilitatede schimbare. Învremeceeu,lent,mădeschideamuneinoidimensiuni,earămâneaacolo,imobilă,cumâinilesubcapşiaşteptacalucrurilesă-ipicedincer.Nouamealinişteoscoteadin sărite, cândvedeaEvangheliapenoptieră, zicea: „De ce anumecauţisăteconsolezi?”

CândamuritAugusto,nicimăcarnuavrutsăvină la înmormântarealui. În ultimii ani fusese lovit de o formă deloc uşoară de arterioscleroză,rătăcea prin casă vorbind ca un copil, şi ea nu-l suporta. „Ce vrea acestdomn?”,strigadecumapăreaînuşauneiodăi,târându-şipicioarele.Cânds-aprăpădit, ea avea şaisprezece ani şi de la vârstadepaisprezece ani nu-lmaichema„tăticule”.Amurit înspital, într-odupă-amiazădenoiembrie. îlinternaserăcuoziînaintedincauzaunuiatacdeinimă.Eramînsaloncuel,nu purta pijama, ci o cămaşă lungă, albă, legată la spate cu şireturi. Dupădoctori,ceeramairăutrecuse.

Infirmieraabia îi adusesecina, cândel, ca şi cumar fivăzutceva, s-aridicatbruscşiafăcuttreipaşisprefereastră.„MâinileIlariei…”,aspuscuoprivireopacă.„Nimeniînfamilienulemaiareaşa”.Apois-aîntorsînpatşia

murit.M-amuitatafarăde la fereastră.Cădeaoploaie fină. I-ammângâiatcapul.

Timp de şaptesprezece ani, fără să lase să transpară nimic, păstraseacestsecretzăvorâtînel.

Esteoamiazăcusoare,şizăpadaîncepesăsetopească.Pepajişteadin

faţa casei se vădpeticede iarbă galbenă, din crengile copacilor, unadupăalta,cadpicăturideapă.Eciudat,darodatăcumoartealuiAugustomi-amdat seama cămoartea în sine, ea singură, nu aduce acelaşi tip de durere.Aparepeneaşteptateunvid–viduleste întotdeaunaegal–,dar tocmai îninteriorulacestuividcapătăformădiversitateadurerii.Totceeacen-afostspussematerializează înacest spaţiuşi sedilată.Sedilatăşi iarsedilată.Este un vid fără uşi, fără ferestre, fără căi de ieşire, ceea ce rămânesuspendat aici rămâne pe vecie, stă în capul tău, te învăluie şi tedezorienteazăcaonegurădeasă.FaptulcăAugustoştiusedeIlariaşinumi-ospuseseniciodatăm-aaruncatîntr-oadâncădezolare.Înacelmomentaşfivrutsă-ivorbesc luiErnesto,desprecea însemnatpentrumine,aş fivrutsă-ivorbescdeIlaria,aşfivrutsădiscutcuelatâteaşiatâtealucruri,darnumaieracuputinţă.

Acumpoatecăveiînţelegeceeaceţi-amspuslaînceput:morţiiapasănuatâtprinabsenţă,câtprinceeace–întreeişinoi–nuafostspus.

Ca şi după dispariţia lui Ernesto, şi după dispariţia lui Augusto amcăutatalinareînreligie.Depuţinăvremecunoscusemuniezuitneamţ,doarcu câţiva ani mai în vârstă decât mine. Dându-şi seama că slujbele îmiprovocauostareproastă,mi-apropus,dupăcâtevaîntâlniri,sănevedemînaltăpartedecâtînbiserică.

Cum amândoi iubeam mersul pe jos, am hotărât să facem plimbăriîmpreună.Veneasămăiamiercureadupă-amiaza,echipatcubocancişiunvechirucsac.Chipul lui îmiplăceamult,avea trăsăturile fermeşigravedeom crescut în munţi. La început, condiţia sa de preot mă intimida, oricelucruîipovesteam,i-lpovesteampejumătate,mi-erateamăsănu-lşochez,sănu-miatragdezaprobare, judecăţinecruţătoare.Apoi, într-ozi, cândnetrăgeamsufletulaşezaţipeopiatră,mi-aspus:„Îţifacirău,săştii.Numaiţieînsăţi”.Dinclipaaceeaamîncetatsămaimint,mi-amdeschisinima,aşacumdupămoartea luiErneston-omai făcusemcunimenialtcineva.Vorbindşitotvorbind,foarterepedeamuitatcăaveamînfaţăunomalbisericii.Spredeosebiredeceilalţipreoţipecareîiîntâlnisem,nucunoşteacuvintelecarecondamnăşinicipecelecareconsolează,mesajeleconvenţionaleşidulcegeîieraustrăine.Existaunsoideasprimeînel,carelaprimavederepăreasă

teţinăladistanţă.„Faceţidoarsăvămăriţidurerea”,zicea,„dartrebuiesăoînfruntaţi,ceicareseeschiveazăsauseplângsuntosândiţisăpiardă”.

Să învingi, să pierzi, termenii războinici pe care îi folosea serveau ladescriereaunei luptetăcute, în totalitate interioară.Dupăel, inimaomuluiera ca şi pământul, jumătate iluminată de soare, jumătate în umbră. Nicimăcarsfinţiinuaveauluminăpestetot.

„Prin simplul fapt că trupul există”, spunea, „suntem, aşadar, umbră,suntem ca broaştele, amfibii, o parte din noi trăieşte aici, jos, şi cealaltătindespreînalt.Atrăinuînseamnăaltcevadecâtaficonştientdeasta,aoşti,aluptacaluminasănudispară,învinsădeumbră.Sănuaiîncredereînceiperfecţi”,îmizicea,„înceicareausoluţiide-agata,laîndemână,sănuaiîncredereînnimicînafarădeceeaceîţispuneinima”.îlascultamfascinată,numaiîntâlnisempenimenicaresăexprimeatâtdebineceeacesezbăteaînmine,fărăsăreuşeascăsăiasălalumină,încuvintelesale,gândurilemeleluauoformă,dintr-odatăsedeschideaundrumînfaţameaşisă-lparcurgnumisemaipăreaimposibil.

Dincândîncând, înrucsacaduceacâteocartecareîieradeosebitdedragă.Cândneopream, îmicitea fragmentedinea,cuvoceasa limpedeşiseveră. împreună cu el am descoperit rugile călugărilor ruşi, rugăciuneainimii,amînţelespasajeledinEvanghelieşidinBiblie,carepânăatuncimise păruseră obscure. Da, în anii scurşi de la dispariţia lui Ernestostrăbătusem un drum interior, dar era un drum limitat la cunoaştereasineluimeu.Pedrumulacela,launmomentdat,m-amgăsitînfaţaunuizid,ştiamcădincolodezidulaceladrumulmergeamaideparte,mailuminosşimai larg, dar nu ştiam cum să-l depăşesc. Într-o zi, în timpul uneineaşteptate ploi torenţiale, ne-am adăpostit la intrarea unei grote. „Cetrebuiesăfacicasăaicredinţă?”,l-amîntrebatacolo,înăuntru.„Nutrebuiesă faci nimic. Vine.O ai deja, dar orgoliul te împiedică să o admiţi, îţi puipreamulteîntrebări,undeesimplu,complici.Înrealitate,ţi-eîngrozitordeteamă, asta-i tot. Nu te împotrivi şi ceea ce trebuie să se întâmple se vaîntâmpla”.

Din plimbările acelea reveneam acasă mereu mai tulburată, mainesigură.Eraneplăcut,ţi-amspus-o,cuvintelesalemărăneau.Demulteori,amavutdorinţadeanu-lmaivedea,marţi seara îmi ziceam:acum îidautelefon, îi spun să nu vină, pentru că nu mă simt bine. Dar n-o făceam.Miercurilaprânzîlaşteptampunctualăînuşă,curucsaculşibocancii.

Drumeţiilenoastreauduratunpicmaimultdeunan,peneaşteptatesuperioriil-audestituitdinfuncţiapecareoavea.

Ceeaceţi-ampovestitte-arputeafacesăcrezicăpadreThomaseraun

omarogant, că învorbele sale, înviziunea saasupra lumii eravehemenţăsau fanatism. Dar nu era deloc aşa, în adâncul lui era persoana cea maipotolită şi mai blândă pe care am cunoscut-o, nu era un soldat al luiDumnezeu. Dacă exista misticism în personalitatea sa, era un misticismfoarte concret, ancorat în lucrurile fiecărei zile. „Suntem aici, acum”,mi-orepetanecontenit.

Înfaţaporţiimi-aînmânatunplic. Înăuntrueraovederecuunpeisajreprezentândpăşunimontane.Deasupra,îngermană,eratipărit:împărăţiaDomnuluieînvoi.Iarpespate,cumânasa,scrisese:„Stândsubstejar,sănufiitu,cistejarul,înpăduresăfiipădurea,pepajişte,pajiştea,întreoamenisăfiicuoamenii”.

Împărăţia Domnului e în voi, îţi aminteşti? Această frazămă frapasedejacândtrăiamlaL’Aquila,măritatăşinefericită.Atunci,închizândochiişiprivindînmineînsămi,nuizbuteamsăvădnimic.DupăîntâlnireacupadreThomas ceva se schimbase, continuam să nu văd nimic, dar numai era oorbireabsolută,înstrăfundurilebezneiîncepeasăseîntrevadăoluminăşidincândîncând,pentrucâtevaclipe,reuşeamsăuitdemineînsămi.Eraoluminiţăslabă,abiaolicărire,arfifostdeajunsosuflarecasăostingi.Darfaptulcăexistaîmidădeaostareciudată,nuerafericireceeacesimţeam,cibucurie. Nu era euforie, exaltare, numă simţeammai înţeleaptă, nicimaisus.Ceeacecreşteaînmineeranumaiconştiinţaseninădeafi.

Pajiştepepajişte,stejarsubstejar,omîntreoameni.

20decembrie

Înaceastădimineaţă,precedatădeBuck,amurcatînpod.Decâţianinu

mai deschisesem uşa aceea! Era praf peste tot şi pânzemari de păianjenatârnau în colţurile grinzilor. Mişcând cutiile şi pachetele, am descoperitdouăsautreiculcuşuridepârşi:dormeauatâtdeadânc, încâtnuşi-audatseamadenimic.Copiilorleplacemultsăurceînpod.Nuşibătrânilor.Totceeaceeramister,descoperireaventuroasădevinedurereaamintirii.

CăutamNaştereaDomnului,casăogăsescatrebuitsădeschiddiversecutii şi două cufere mari. Învelite în ziare şi cârpe, mi-au căzut în mâinipăpuşapreferatăaIlarieişijocurileeidecânderafetiţă.

Mai la fund, strălucitoare şi perfect conservate, erau insectele luiAugusto,lupa,totinstrumentaruldecaresefoloseacasălecolecţioneze.Nudeparte, într-ocutiedebomboane, legatecupanglicăroşie,erauscrisorileluiErnesto.Delatinenueranimic,tueştitânără,vie,podulnuesteîncăunlocpentrutine.

Deschizând pungile aflate într-unul din cufere, am găsit şi puţinelelucruri din copilăria mea care fuseseră salvate la prăbuşirea casei. Eraupârlite,înnegrite,le-amscoscapenişterelicve.Eravorba,înceamaimareparte,deobiectedebucătărie:unligheanemailat,ozaharniţădeceramicăalbăşialbastră,niştetacâmuri,oformăpentruprăjituri,şi,înfund,paginileunei cărţi dezlipite şi fără copertă. Ce carte era? Nu reuşeam să-mi aducaminte. Numai atunci când, cu grijă, am luat-o în mână şi am prins să-iparcurg rândurile de la început, totulmi-a revenit înminte, emoţia a fostfoarte puternică: nu era o carte oarecare, ci cartea la care, copil fiind,ţinusem celmaimult şi caremaimult decât toatemă făcuse să visez. SenumeaMinunileanului2000 şi era, în felul ei, o carte ştiinţifico-fantastică.Povesteaeradestuldesimplă,darplinădefantezie.Pentrucasăvadădacămagnificele consecinţe ale progresului se adevereau, doi savanţi de lasfârşitul secoluluialXIX-leaaualessăhibernezepână înanul2000.Dupăexact un secol nepotul unui coleg de-ai lor, om de ştiinţă şi el, îidecongeleazăşi,laborduluneimiciplatformezburătoare,îiconduceîntr-uninstructiv tur al lumii. În această istorie nu erau nici extratereştri, niciastronave, tot ceea ce se petrecea privea numai destinul omului, ceea ceconstruise cu mâinile sale. Iar, după autor, omul făcuse atâtea lucruri şitoate,minunate!Înlumenumaiexistafoameteşinicisărăcie,fiindcăştiinţa

unită cu tehnologia găsise modalitatea de a face rodnic fiecare colţ alplaneteişi–încăşimaiimportant–făcuseînaşafelîncâtrodniciaaceeasăfiedistribuităînmodegaltuturorlocuitorilorsăi.Numeroasemaşiniuşurauoamenilorgreutăţilemuncii, toţi aveaumult timp liber şideaceea fiecaresufletomenescputeasăcultiveceeramainobilînel:toatepărţileglobuluirăsunaudemuzică,poeme, conversaţii filosoficecalmeşidocte.Caşi cumastan-arfifostde-ajuns,graţieplatformeizburătoare,puteaisătedeplasezide pe un continent pe altul înmai puţin de o oră. Cei doi bătrâni savanţipăreau foarte mulţumiţi: tot ceea ce, în credinţa lor pozitivistă,presupuseseră se adeverise. Răsfoind cartea, am găsit şi ilustraţia meapreferată: cea în care cei doi savanţi corpolenţi, cu barbă darwiniană şijiletcăîncarouri,seaplecauexaltaţisăpriveascădepeplatformăînjos.

Pentru a exclude orice îndoială, unul dintre ei îndrăznise să punăîntrebareacareîistăteacelmaimultpelimbă:„Şianarhiştii,revoluţionariimaiexistă?” „A, sigurcăexistă”, le răspunseseghidulzâmbind. „Trăiesc înoraşeconstruiteexclusivpentrueisubgheaţapolilor,astfelîncâtdacă,dinîntâmplare,arvreasăfacărăualtoran-arputea”.

„Şi armatele”, se grăbise celălalt, „cum de nu se vede niciodată nicimăcarunsoldat?”

„Armatelenumaiexistă”,îirăspundeatânărul.Înacelmoment,ceidoiscoteauunsuspindeuşurare:însfârşit,omulîşi

regăsisebunătateasaoriginară!Suspincarenuduramult,pentrucăimediatghidullezicea:„A,nu!Nuacesta-imotivul.Omulnuşi-apierdutpasiuneadea distruge, a învăţat doar să se stăpânească. Soldaţii, tunurile, baionetelesunt de-acum depăşite. În locul lor, avem o bombă micuţă, dar foarteputernică: ei i se datorează absenţa războaielor. Pentru că, într-adevăr,ajunge săurci peunmunte şi să o laşi să cadăde acolo, pentru ca lumeaîntreagăsădevinăprafşipulbere”.

Anarhiştii!Revoluţionarii!Câtecoşmarurialecopilărieimeleînacestedouăcuvinte!Poatecăpentrutineemaidificilsăînţelegi,dartrebuiesăţiicontcă,atuncicândaizbucnitrevoluţiadinoctombrie,euaveamşapteani.Auzeam şuşotindu-se despre lucruri teribile, una dintre colegele mele declasăîmispusesecă,foartecurând,cazaciivorcoborîpânălaRoma,înpiaţaSanPietro şi îşi vor adăpa caii la fântânile sacre.Oroarea, înmodnaturalprezentă înmintea unui copil, se hrănise cu această imagine: noaptea, înmomentul alunecării în somn, auzeam zgomotul copitelor lor sosind îngoanădinspreBalcani.

Cinearfipututsă-şiînchipuiecăororilepecareaveamsălevădvorficumultdiferite,multmai reledecâtnişte cai galopândpe străzileRomei!

Când,copilfiind,citeamaceastăcarte,făceamnenumăratecalculepentruaştidacă,ţinândcontdevârstamea,voiajungesăapucanul2000.Nouăzecideanimi sepăreaovârstă foarte înaintată, darnu cuneputinţădeatins.Ideea aceasta îmi provoca un soi de beţie, un uşor sentiment desuperioritateasupratuturorcelorcaren-arfiajunsîn2000.

Acum, când ştiu că suntem aproape, ştiu şi că eu nu-l voi apuca. Amregrete, nostalgie? Nu. Sunt numai foarte obosită, din toate minunileanunţate, nu am văzut împlinindu-se decât una: minuscula şisuperputernicabombă.Nuştiudacă li se întâmplă tuturor înultimele zilealevieţiiacestsentimentneaşteptatdeafitrăitpreamult,deafivăzutpreamult,deafiauzitpreamult.Nuştiudacăastaiseîntâmplasaunuşiomuluidinneolitic, caomuluideastăzi. În fond,gândindu-mă laaproape întregulsecolpecare l-amstrăbătut,am impresiacă, într-un fel, timpulasuferitoaccelerare.Oziesteozi,noapteaesteîntotdeaunaprealungăîncomparaţiecu ziua, ziua în comparaţie cu anotimpurile.Aşa era şi în neolitic. Soarelerăsare şi asfinţeşte. Din punct de vedere astronomic, dacă există vreodiferenţă,aceastaesteminimă.

Şi totuşi, am senzaţia că totul este accelerat acum. Istoria face să sepetreacă atâtea lucruri, ne bombardează cu evenimente, mereu altele. Lasfârşitul fiecărei zile te simţi mai obosit. La capătul unei vieţi – epuizat.Gândeşte-te numai la revoluţia din octombrie, la comunism! L-am văzutnăscându-se, din cauza bolşevicilor nu am dormit noaptea. L-am văzutrăspândindu-se în mai multe ţări şi împărţind lumea în două, aici e alb,dincolo,negru–albulşinegrulînluptaloreternă!Înfaţaacesteilupte,toţiamrămascurespiraţiatăiată:erabomba,bombacăzută,darputândsăcadăiar, în orice clipă. Apoi, deodată, într-o zi ca toate celelalte, deschidtelevizorulşivădcătoateacesteanumaiexistă,sedărâmăzidurile,sârmaghimpată,statuile:înmaipuţindeolună,mareautopieasecoluluiadevenitundinozaur.Esteîmbălsămată,de-acumeinofensivăînimobilitateasa,stăînmijloculuneisălişitoţi îitrecprinfaţăşispun:câterademare,oh!câteradeîngrozitoare!

Spuncomunism,daraşfipututspuneoricealtceva,mi-autrecutatâteaprin faţaochilorşidin toatenimicn-arămas. Înţelegiacumdecespuncătimpuls-aaccelerat?Ceputeasăsepetreacăînneoliticîncursuluneivieţi?Anotimpulploilor,celalzăpezilor,anotimpulsoareluişi invazialăcustelor,câteva încăierări sângeroase cu veciniimai puţin simpatici, poate cădereavreunui meteorit şi craterul său fumegând. Dincolo de propriul teritoriu,dincolo de fluviu nu exista nimic. Ignorându-se dimensiunile lumii,inevitabiltimpuleramailent.

„Săaipartedeaniinteresanţi!”separecă-şispunchinezii.Ouraredefericire?Nucred, seamănămai curândablestem.Anii interesanţi suntceimaineliniştiţi,ceiîncareseîntâmplămultelucruri.Euamavutpartedeanifoarteinteresanţi,darceipecareîiveitrăituvorfipoateşimaiinteresanţi.

Chiardacăesteopurăconvenţieastronomicăseparecăschimbareademileniuseîntovărăşeşteîntotdeaunacuomarezdruncinare.

La1 ianuarie,păsările sevor trezi încopaci laaceeaşiorăcaşi în31decembrie1999,vorcântalafelşidecumvorterminadecântat,caşicuoziînainte,vorpleca în căutareahranei. În schimb,pentruoameni, totulva fidiferit. Poate – dacă pedeapsa prevăzută nu a fost încă aplicată – se vorconsacradintoatăinimaconstrucţieiuneilumimaibune.Vafiaşa?Poatecăda,poatecănu.Semnelepecarele-ampututvedeapânăacumsuntdiverseşisecontrazicîntreele.Suntmomenteîncaremiseparecăomulestedoarun maimuţoi în voia instinctelor sale şi totuşi în măsură să manevrezemaşinisofisticateşidincale-afarădepericuloase.Şisuntaltele încareamimpresia că tot ce poate fimai rău de-acum a trecut şi că partea ceamaibunăaspirituluiaînceputdejasăsemanifeste.Cevafifiindadevărat?Cineştie,poatenimic,poatecă,într-adevăr,înprimanoaptealui2000,Cerul,casăpedepseascăomulpentruprostiasa,pentrumodullipsitdeînţelepciuneîncareşi-airositposibilităţile,vafacesăcadăpepământocumplităploaiedefocşicenuşă.

În2000,tuveiaveaabiadouăzecişipatrudeanişiaisăleprevezipetoate.Înschimb,euvoifiplecat,ducândînmormântaceastăcuriozitate.Veifipregătită,veifiînstaresăînfrunţivremurilenoi?Dacăînaceastăclipăarcoborîdinceromicuţăzânăşimi-arzicesă-ispuntreidorinţe,ştiicei-aşcere? I-aş cere să mă preschimbe într-un pârş, într-un piţigoi, într-unpăianjendecasă,încevace,fărăcatusă-lvezi,artrăiaproapedetine.Nuştiu care va fi viitorul tău, nu reuşesc sămi-l imaginez, şi, cum te iubesc,sufărmultcănu-lştiu.Înpuţinelerânduriîncareamvorbitdespreasta,tunu-l vedeai deloc roz: la modul absolut al adolescenţei, erai convinsă cănefericirea te urmărea şi că te va urmări întotdeauna. Eu sunt sigură decontrariul.Dece,aisăteîntrebi,cesemneîmihrănescacestpresentimentnebunesc?DoarBuck,comoaramea,numaiBuck!Pentrucă,atuncicândl-aiales de la adăpost, credeai că ai ales doar un câine dintre alţi câini. Înrealitateînsă,înceletreizileaidusîntineoluptăcumultmaiimportantă,oluptăhotărâtoare: întreglasulaparenţeişicelal inimii, fărănicio îndoială,fărănicioşovăire,l-aialespecelalinimii.

Foarteprobabil,lavârstata,euaşfialesuncâinepufosşielegant,l-aşfialespecelmainobilşimaiparfumat,uncâinededuslaplimbarepentruafi

invidiată. Lipsa mea de siguranţă, mediul în care fusesem crescută măpredaserădejatiranieiaparenţelor.

21decembrie

Dintoatălungainspecţieînpod,n-amadusdecâtNaştereaDomnuluişi

forma pentru prăjituri care a supravieţuit incendiului. Bine, NaştereaDomnului înţeleg, vei spune, este Crăciunul, dar forma pentru prăjituri?Această formă a aparţinut bunicii mele, deci stră-străbunicii tale şi esteunicul obiect rămasdin întreaga istorie feminină a familiei noastre. Stândatâtavremeînpod,aprinsrugină,amdus-oimediatînbucătărieşi,folosindmânavalidăşibureţiispeciali,amîncercatsăocurăţînchiuvetă.Gândeşte-tedecâteoriînexistenţasaaintratşiaieşitdincuptor,câtecuptoare,dinceîncemaimoderne,avăzut,câtemâinidiferiteşitotuşiasemănătoareauumplut-ocualuat!Amadus-ojoscasăofacsămaitrăiască,casăofoloseştişi tu, poate să o laşimoştenire fiicelor tale, pentru ca istoria sa de obiectumilsărezumeşisăaminteascăistoriageneraţiilornoastre.

Decumamvăzut-oîncufăr,mi-arevenitînminteultimaoarăcândamfostfericiteîmpreună.Cândanume?Acumunan,poateunanşiceva.După-amiază,fărăsăciocăni,aiintratîncameramea.Eumăodihneam,întinsăpepat, cumâinile puse pe piept. Văzându-mă, ai izbucnit în plâns, fără nicioreţinere.Hohoteletalem-autrezit.„Cee?”,te-amîntrebat,sculându-mă.„Ces-aîntâmplat?”„M-amgânditcăaisămoricurând!”,mi-airăspunsplângândşimaitare.„Dumnezeule,săsperămcănuaşarepede!”,ţi-amspusrâzândşiapoiamadăugat: „Ştiice?Amsăte învăţcevaceeuştiusă facşi tunu,caatunci cândeun-amsămai fiu şi tuai să faci ce te învăţacumsă-ţi aduciamintedemine”.M-amridicatşimite-aiaruncatlapiept.„Deci”,ţi-amzis,ca să împrăştii tulburarea care mă cuprindea şi pe mine, „ce vrei să teînvăţ?” Ştergându-ţi lacrimile, ai stat puţin pe gânduri, apoi ai spus: „Oprăjitură”.Aşacăammersînbucătărieşiamînceputolungăbătălie.Înaintedetoate,nuvoiaisă-ţipuişorţul,ziceai:„Dacămi-lpun,vatrebuisă-mipunşibigudiurileşipapucii,ceoroare!”Apoi,înfaţaalbuşurilordebătutspumă,te-aiplânsdedurerelaîncheieturamâinii,eraifurioasăfiindcăuntulnuseamesteca bine cu gălbenuşurile, pentru că nu se încălzea destul cuptorul.Lingând spatula cu care dizolvasem ciocolata, mi-am mâzgălit nasul.Văzându-mă,aiizbucnitînrâs:„Lavârstata,nuţi-eruşine?Ainasulcafeniucauncăţel!”

Casăfacemprăjituraaceeasimplă,ne-atrebuitodupă-amiazăîntreagăşi am adus bucătăria într-o stare de mai mare mila. Brusc, între noi se

născuseo bucurie, o veselie bazatăpe complicitate.Doar cândprăjitura aintrat în cele din urmă în cuptor, când pe gemuleţ ai văzut-o cocându-seîncetulcuîncetul,ţi-aiamintitdintr-odatădeceamfăcut-oşiaiînceputdinnou să plângi. În faţa cuptorului, încercam să te mângâi: „Nu plânge”, îţiziceam,„eadevăratcămăvoiduce înainteata,darcândnuvoimai fiaici,voi trăi înmemoria ta, cu amintiri frumoase: o să vezi copacii, straturile,grădinaşiaisă-ţiaduciamintedetoateclipelefericitepetrecuteîmpreună.La fel o să ţi se întâmple când te vei aşeza în fotoliulmeu, dacă ai să faciprăjiturapecareazite-amînvăţatsăopregăteşti:aisămăveziînfaţata,cunasulmâzgălitcafeniu”.

22decembrie

Astăzi, dupămicul dejun, ammers în salon şi am început să instalez

NaştereaDomnuluilaloculsăuobişnuit,învecinătateacăminului,întâiamaranjat hârtia verde, apoi smocurile demuşchi uscat, palmierii, coliba cuSfântul Iosif şi Sfânta Fecioară, boul şi asinul şi, dispusă în jur, mulţimeaciobanilor, femeilecugâştele,muzicanţii,porcii,pescarii, cocoşiişigăinile,oileşiţapii.Deasuprapeisajului,cubandăadezivă,amfixathârtiaalbastrăacerului,steauacălăuzitoareampus-oînbuzunaruldreptalcapotului,iarînstângul, regii-magi. Apoi am mers în celălalt capăt al odăii şi am agăţatsteaua pe bufet. Dedesubt, un picmai încolo, am plasat şirul regilor şi alcămilelor.

Îţi aminteşti? Când erai micuţă, cu impetuozitatea coerenţei care-icaracterizeazăpecopii,nusuportaicasteauaşiceitreiregisăsteaîncădela început lângă iesle. Trebuia să se afle departe şi să înainteze încetişor,steauaunpicmaiînfaţăşiceitreiregiimediatdupăea.Lafel,nusuportaicaIisuscopilsăsteaînaintedevremeîniesle,aşaîncâtîlfăceaisăcoboareîn zbor planat în staul exact la miezul nopţii. În timp ce aranjam oile pecovoraşulverde,mi-arevenitînminteunaltlucrupecareîţiplăceasă-lfaciodatăcuNaştereaDomnului,unjocpecaretul-aiinventatşipecarenutemai săturai să-l tot reieide la început.Pentruacest joc, cred că întâi te-aiinspiratde laPaşte. Într-adevăr,dePaşteaveamobiceiul să-ţi ascundouăcolorateîngrădină.DeCrăciun,înlocdeouă,tuascundeaioiţele,cânderamîntoarsă cu spatele, luai una din turmă şi o puneai într-un ungher deneghicit,apoiveneailângămineşiîncepeaisăbehăicuglăscioruldisperat.Atuncisedeclanşacăutarea,lăsamceeacefăceamînclipaaceea,şi,cutinedupăminerâzând,măînvârteamprincasăzicând:„Undeeştioiţărătăcită?Arată-te,casătepunlaadăpost,însiguranţă!”

Însăacum,oiţă,undeeşti? Întimpcescriu, teafliacolo întrecoioţişicactuşi şi e foarte probabil că, atunci când vei citi, vei fi aici, iar lucrurilemeledeja înpod.Cuvintelemele tevor fipus laadăpost, însiguranţă?Nuamaceastăpretenţie,poatecănumaitevorfiiritat,îţivorfiîntăritpărereafoartereapecareoaveaidespremineînaintedeapleca.Poatecăaisăpoţisămă înţelegi doar atunci când vei fimaimare, dacă vei fi străbătut aceldrumtainiccareducedelaintransigenţălaînţelegere.

Amspus,ţinecont, înţelegere,nusuferinţă.Dacăveisuferi,voicoborî

asemeneaspiritelormaleficeşiîţivoifaceomulţimederăutăţi.Voiprocedala fel, dacă în loc să fii umilă, vei fimodestă, dacă te vei îmbăta cu vorbegoale,înlocsărămâităcută.Becurilevorexploda,farfuriilevorzburajosdeperafturi,chiloţiivorajungepelampadarşidinzoripânăînbeznanopţiinuamsă-ţilasoclipădeodihnă.

Defapt,nueadevărat.Nuvoi facenimic.Dacăvoi fiundeva,dacăvoiaveacumsă tevăd,voi fidoar tristă, cumtristăsuntde fiecaredatăcândvăd o viaţă irosită, o viaţă în care drumul iubirii nu a izbutit să seîmplinească. Ai grijă de tine! De fiecare dată când, crescând, vei voi săschimbierorile îndreptate,adu-ţiamintecăprimarevoluţiede înfăptuiteceadinnoiînşine,primaşiceamaiimportantă.Sălupţipentruoideefărăsăai nicio idee despre tine însăţi reprezintă unul din lucrurile cele maipericuloasecaresepotface.

De fiecare dată când te vei simţi pierdută, nehotărâtă, gândeşte-te lacopaci, adu-ţi aminte cum cresc. Aminteşte-ţi că un copac cu o coroanăbogatăşirădăcinifiraveestesmulsdeprimaloviturăavântului,învremeceîntr-un copac cu multe rădăcini şi frunziş sărac seva circulă mai greu.Rădăcini şi coroană trebuie să crească în egală măsură, trebuie să fii înlucrurişideasupralor,numaiaşaveiputeadăruiumbrăşiadăpost,numaiaşa,înanotimpullor,tevoracoperiflorişiroade.

Şiatuncicând,dupăaceea,înfaţatasevordeschideatâteadrumurişinuveimaiştipecaresăteduci,nuoapucapeunullaîntâmplare.Aşază-teşiaşteaptă.Respirăadânc,cuîncredere,caînziuaîncareaivenitpelume.Şi, fără a te lăsa distrasă de nimic, aşteaptă. Şi mai aşteaptă încă. Stainemişcatăîntăcereşiascultă-ţiinima!Iarcândeaosă-ţivorbească,ridică-teşimergiundetepoartăea.

{1}NumeleunuivântputerniccebatepeţărmulAdriaticii,maialesinGolfulTrieste

{2}Clătite(înlimbafrancezăînoriginal){3}Spirito,înitaliană,acelaşicuvântcaşipentruspirit{4} Sâmbăta italiană: sâmbăta fascistă, consacrată adunărilor, defilărilor, activităţilor sportive, la carepopulaţia,inclusivcopiii,eraconvocată{5}Fasciştiiseîmbrăcauînnegru.