Universitatea din CraiovaFacultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative

Master Drept PrivatMateria: Jurisprudenţa Curţii Constituţionale în dreptul

privat

ORDONANŢA PREŞEDINŢIALĂASPECTE TEORETICE ŞI PRACTICE ÎN

JURISPRUDENŢA CURŢII CONSTITUŢIONALE

Masterand: CLAUDIA BARBU

Craiova2010

________________________________________________________________________________Claudia Barbu – Ordonanţa preşedinţială. Aspecte teoretice şi practice în jurisprudenţa Curţii Constituţionale

1

C U P R I N S

1. Consideraţii generale

2. Condiţii de admisibilitate ale ordonanţei preedinţialeA. UrgenţaB. Caracterul vremelnicC.Neprejudecarea fondului

3. Judecata ordonanţei preşedinţiale3.1. Instanţa competentă3.2. Cererea de ordonanţă preşedinţială3.3. Procedura de judecată

4. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale4.1. Decizia nr. 199/17.10.20004.2. Decizia nr. 124/16.04.20024.3. Decizia nr. 281/13.12.2002

________________________________________________________________________________Claudia Barbu – Ordonanţa preşedinţială. Aspecte teoretice şi practice în jurisprudenţa Curţii Constituţionale

2

1. Consideraţii generale

Ordonanţa preşedinţială este o instituţie juridică de origine franceză

(ordonanţe de referat) care a fost introdusă în legislaţia românească o dată

cu revizuirea Codului de procedură Civilă dn 1900. În prezent sediul

materiei se regăseşte în art. 581-582 din Codul de Procedură Civilă.

Termenul de ordonanţă preşedinţială cunoaşte două accepţiuni1:

- formă de procedură, adică ansamblul de norme după care se conduc

părţile şi instanţa în soluţionarea unor pricini urgente. Ordonanţa

preşedinţială este astfel acea procedură specială în temeiul căreia

instanţa de judecată, la cererea părţii interesate, „va putea să ordone

măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept

care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube

iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea

piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”(art. 581 Cod Procedură

civilă)

- act procedural, respectiv înscrisul care o constată, care este o

hotărâre judecătorească supusă căilor de atac.

2. Condiţiile de admisibilitate ale

ordonanţei preşedinţiale

Pentru ca o ordonanţă preşedinţială să fie admisibilă aceasta trebuie

să îndeplinească atât condiţiile generale aplicabile oricărei acţiuni în justiţie

(capacitatea de exerciţiu, calitatea procesuală, justificarea unui interes

legitim), cât şi condiţiile specifice acestei proceduri.

Vom analiza în prezenta lucrare doar aceste din urmă condiţii de

admisibilitate.

1 C. Crişu – Ordonanţa preşedinţială, Ed. Academiei, Bucureşti, 1976, p. 9________________________________________________________________________________Claudia Barbu – Ordonanţa preşedinţială. Aspecte teoretice şi practice în jurisprudenţa Curţii Constituţionale

3

A. Urgenţa

Aceasta este prima condiţie care justifică folosirea ordonanţei

preşedinţiale. Ea nu trebuie să fie confundată cu celeritatea care obligă la

un mers rapid al procedurii obişnuite.

Art. 581 nu defineşte urgenţa, ci doar enumeră categoriile de situaţii

caracterizate prin urgenţă, şi anume acele situaţii în care măsura solicitată

este necesară pentru:

- păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere (iar prin pagubă

nu trebuie să se înţeleagă doar cea materială);

- prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara altfel

(nu este admisibilă ordonanţa în cazul în care prejudiciul este doar

eventual);

- înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

În materia ordonanţei preşedinţiale nu putem vorbi de o urgenţă

principială, ci este necesar ca instanţa să analizeze şi să constate de la caz

la caz dacă aceasta condiţie a urgenţei este îndeplinită, motivând în acest

sens hotărârea pronunţată.

Atât în doctrină, cât şi în jurisprudenţă s-a precizat că urgenţa trebuie

să persiste pe tot parcursul judecăţii, nefiind suficient ca ea să existe doar

la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, dispărând ulterior

acestui moment.

În practică s-a reţinut că există urgenţă în cazuri precum:

- acela când fostul chiriaş refuză să predea un bun închiriat deşi

contractul de închiriere a încetat, reclamantul fiind lipsit în mod

abuziv de folosinţa bunului său;

- acela când un proprietar deţine un imobil situat pe un loc înfundat şi

este împiedicat de la exerciţiul normal al dreptului de trecere;

- evacuarea provizorie a chiriaşilor pentru efectuarea lucrărilor de

consolidare a imobilului în care locuiesc.

________________________________________________________________________________Claudia Barbu – Ordonanţa preşedinţială. Aspecte teoretice şi practice în jurisprudenţa Curţii Constituţionale

4

În cazurile în care prin lege se prevede luarea unor măsuri pe calea

ordonanţei preşedinţiale, instanţa nu mai trebuie să verifice această

condiţie, pentru că ea este prezumată de legiuitor. Sunt astfel de cazuri:

- art. 88 alin. 1 din Legea 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile

geografice „Pentru ordonarea măsurilor prevăzute la art. 87 sunt

aplicabile dispoziţiile art. 581 şi 582 din Codul de procedură civilă”

- art. 9 alin. 4 din Legea 11/1991 privind combaterea consurenţei

neloiale „ Pentru luarea unei măsuri ce nu suferă amînare se pot

aplica dispoziţiile art. 581 şi art. 582 din Codul de procedură civilă”

- art. 19 alin. 4 din Legea 365/2002 privind comerţul electronic

„Persoanele care au calitate procesuală activă, potrivit prevederilor

alin. (2), pot solicita instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială,

încetarea oricărei acţiuni sau abţineri contrare prevederilor prezentei

legi, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă”

- art. 280 alin.final C. proc.civ. „Până la dezlegarea cererii de

suspendare aceasta va putea fi încuviinţată vremelnic, prin ordonanţă

preşedinţială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea

cerinţei prevăzute la alin. 4”

- art. 613² C proc. Civ.: „Instanţa poate lua, pe tot timpul procesului,

prin ordonanţă preşedinţială, măsuri vremelnice cu privire la

încredinţarea copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la alocaţia

pentru copii şi la folosirea locuinţei”

B. Caracterul vremelnic

A doua condiţie de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale este ca

măsura ordonată de instanţă să fie vremelnică. Pe această cale nu se pot

lua măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul dintre părţi.

Tocmai datorită faptului că aceste măsuri nu sunt definitive, partea

nemulţumită de măsura luată prin ordonanţa preşedinţială are posibilitatea

de a se adresa instanţei pe calea dreptului comun.________________________________________________________________________________Claudia Barbu – Ordonanţa preşedinţială. Aspecte teoretice şi practice în jurisprudenţa Curţii Constituţionale

5

Măsurile luate pe calea ordonanţei preşedinţiale sunt limitate în timp

până la rezolvarea în fond a litigiului chiar dacă în hotărâre nu se face o

menţiune în acest sens.

Există însă cazuri în care acestea nu au o durată limitată şi anume

atunci când partea împotriva căreia s-a luat măsura nu sesizează instanţa

de fond, aceasta nemodificând însă caracterul vremelnic al ordonanţei

preşedinţiale.

Caracterul vremelnic al măsurii luate rezultă fie din natura măsurii

luate, fie din cuprinsul ordonanţei, în care se arată că ea îşi produce

efectele numai un anumit timp.

C. Neprejudecarea fondului

A nu prejudeca fondul înseamnă că instanţa de judecată nu poate

judeca fondul dreptului, dar pentru a nu pronunţa o soluţie arbitrară, ea

este obligată să analizeze aparenţa dreptului.

Odată verificată îndeplinirea celorlate condiţii de admisibilitate,

instanţa va examina dacă şi aparenţa dreptului este sau nu în favoarea

reclamantului.

Dacă părţile îşi întemeiază pretenţiile pe un titlu, instanţa, fără a

cerceta în fond valabilitatea actului, va examina validitatea formală a

acestuia, eficacitatea sau inopozabilitatea lui2. Eventualele apărări de fond,

precum cele privind viciile de consimţământ sau caracterul simulat al

actului, pot fi verificate numai pe calea dreptului comun.

Nu sunt admisibile pe calea ordonanţei preşedinţiale o cerere de

chemare în garanţie şi nici o cerere de arătare a titularului dreptului, dar

sunt admisibile cererea de chemare în judecată şi a altor persoane sau

cererea de intervenţie voluntară, principală sau accesorie.

3. Judecata ordonanţei preşedinţiale

2 Gr. Boroi, D. Rădescu – Codul de procedură civlă comentat şi adnotat, Ed. All, Bucureşti, 1994, p. 819________________________________________________________________________________Claudia Barbu – Ordonanţa preşedinţială. Aspecte teoretice şi practice în jurisprudenţa Curţii Constituţionale

6

3.1. Instanţa competentă

Conform art. 581 alin. 2 C. proc. civ. „cererea de ordonanţă

preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe asupra

fondului dreptului”, indiferent dacă există sau nu judecată asupra fondului.

Potrivit regulilor generale, cererile depuse la instanţele necompetente

nu se resping, instanţa greşit sesizată, fiind obligată, din oficiu sau la

cerere, după caz, să se dezinvestească în favoarea instanţei competente.

În ceea ce priveşte competenţa generală, instanţele nu pot soluţiona

pe calea ordonanţei preşedinţiale cereri pe care nu le pot judeca nici în

fond.

Dacă există un litigiu pendinte, cererea de ordonanţă preşedinţială se

va introduce la instanţa sesizată cu judecarea litigiului respectiv.

3.2. Cererea de ordonanţă preşedinţială

Având în vedere caracterul sumar al procedurii, cererea de

ordonanţă preşedinţială nu trebuie să cuprindă toate elementele necesare

cererii de chemare în judecată, fiind suficient să indice numele şi domiciulul

părţilor, măsura care se solicită, justificarea urgenţei luării acestei măsuri şi

probele invocate. Cererea trebuie să fie semnată şi timbrată.

Întrucât regula instituită de art. 181 C. Proc. Civ. este oblgativitatea

întâmpinării şi nu există dispoziţii speciale în materia ordonanţei

preşedinţiale rezultă că şi în cazul acesteia întâmpinarea este obligatorie.

Având în vedere caracterul urgent al ordonanţei preşedinţiale rămâne

la laitudinea judecătorului să decidă asupra necesităţii respectării

termenului de 5 zile pentru depunerea întâmpinării.

În cadrul ordonanţei preşedinţiale este admisibilă cererea

reconvenţională, în măsura în care pretenţiile pârâtului împotriva

________________________________________________________________________________Claudia Barbu – Ordonanţa preşedinţială. Aspecte teoretice şi practice în jurisprudenţa Curţii Constituţionale

7

reclamantului întrunesc la rândul lor condiţiile de admisibilitate ale

ordonanţei preşedinţiale.

3.3. Procedura de judecată

În cazul ordonanţei preşedinţiale procedura de judecată are caracter

contencios, pentru că părţile au interese contradictorii, iar conflictul dintre

ele este născut şi actual.

Regula este, şi în cazul ordonanţei preşedinţiale, citarea părţilor, art.

581 alin. 3 instituind excepţia de la această regulă potrivit căreia ordonanţa

poate fi dată şi fără citarea părţilor.

Având în vedere caracterul urgent, termenul pentru înmânarea citaţiei

poate fi redus, ceea ce înseamnă că citaţia poate fi înmânată chiar şi în

ziua judecăţii, instanţa urmând să aprecieze dacă pârâtul a avut la

îndemână timpul necesar pentru a-şi pregăti apărarea.

În jurisprudenţa mai veche s-a decis că dacă s-a dispus citarea,

instanţa nu este obligată să comunice pârâtului cererea şi actele depuse de

reclamant3, dar în doctrină4 se apreciază că „în condiţiile în care se impune

respectarea cerinţelor art. 6 pct. 1 din Convenţia europeană a drepturilor

omului, care garantează dreptul la un proces echitabil, urgenţa în luarea

măsurii nu poate justifica, în lipsa unui text care să îngăduie aceasta,

necomunicarea către pârât a cererii de chemare în judecată şi a înscriurilor

care o însoţesc”.

Judecata poate avea loc numai dacă procedura de citare este legal

îndeplinită.

În principiu poate fi încuviinţată aministrarea oricărei probe, dar

trebuie avut în vedere caracterul urgent al ordonanţei, ceea ce înseamnă

că instanţa va respinge probele a căror administrare ar necesita un timp

îndelungat.

3 Tribunalul Suprem, col.civ. dec. nr. 1744/19574 Mihaela Tăbârcă – Drept procesul civi, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2005, vol II, p.227 ________________________________________________________________________________Claudia Barbu – Ordonanţa preşedinţială. Aspecte teoretice şi practice în jurisprudenţa Curţii Constituţionale

8

Dacă s-a încuviinţat ca ordonanţa să se judece fără citarea părţilor,

instanţa nu poate să administreze probe la propunerea reclamantului şi nici

nu poate să asculte concluziile acestuia, pentru că altfel ar încălca

principiul egalităţii părţilor în justiţie.

În tot cursul procesului, reclamantul îşi poate transforma cererea de

ordonanţă preşedinţială în cerere de drept comun, cu acordul expres sau

tacit al pârâtului. Dacă această transformare are loc în lipsa pârâtului,

instanţa este obligată să dispună amânarea judecăţii la un nou termen şi să

comunice pârâtului transformarea survenită, pentru că altfel ar încălca

dreptul la apărare al acestuia.

Deşi are un caracter provizoriu, ordonanţa preşedinţială este o

adevărată hotărâre judecătorească.

Instanţa se pronunţă asupra cererii printr-o sentinţă numită

ordonanţă, care trebuie să conţină toaate elementele unei hotărâri

judecătoreşti.

Pronunţarea se poate amâna cel mult 24 de ore, iar motivarea

ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare (art. 581 alin. 3 C.

proc. civ.).

Ordonanţa este vremelnică şi executorie. Instanţa va putea hotărî ca

executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen (art. 581

alin. final C. proc. civ.)

Ordonanţa este executorie de drept şi pentru a fi pusă în executare

nu este necesar ca ea să se investească cu formulă executorie.

Potrivit art. 582 alin. 1 C. proc. civ. „ordonanţa este supusă recursului

în termen de 5 zile de la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de

la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor”.

Instanţa de recurs poate suspenda executarea până la judecarea

recursului, dar numai cu plata unei cauţiuni al cărei cuantum se va stabili

de către aceasta (art. 582 alin. 2 C. proc. civ.).

________________________________________________________________________________Claudia Barbu – Ordonanţa preşedinţială. Aspecte teoretice şi practice în jurisprudenţa Curţii Constituţionale

9

Recursul se judecă de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor.

Dacă în primă instanţă judecarea se poate face şi citarea părţilor, în recurs

se revine în mod obligatoriu la contradictorialitate.

În ceea ce priveşte celelate căi extraordinare de atac, este admisibilă

formularea unei contestaţii în anulare împotriva acestei hotărâri, dar nu

poate fi admisă însă o revizuire, care are ca obiect numai hotărârile prin

care se rezolvă fondul.

De asemenea, împotriva executării ordonanţei preşedinţiale se poate

face contestaţie.

Ordonanţa preşedinţială nu are putere de lucru judecat în procesul

asupra fondului, ceea ce înseamnă că părţile pot readuce în discuţie cu

ocazia judecării fondului toate problemele rezolvate provizoriu pe calea

ordonanţei preşedinţiale, dar dacă împrejurările de fapt care au justificat

pronunţarea ordonanţei nu s-au schimbat, nu poate fi primită o nouă

ordonanţă, ceeea ce nu împiedică schimbarea măsurii vremelnice printr-o

altă ordonanţă preşedinţială în cazul în care împrejurările de fapt avute în

vedere cu ocazia primei judecăţi nu mai subzistă ori s-au schimbat.

4. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

4.1. Decizia nr. 199/17.10.2000 referitoare

la excepţia de neconstituţionalitate a

dispoziţiilor art. 581 alin. 1 şi alin.

ultim şi a celor ale art. 582 din Codul

de procedură civilă

Prin Decizia nr. 199/2000 a fost respinsă excepţia de

neconstituţionalitate a prevederilor art. 581 alin. 1 şi alin. ultim şi a celor ale

art. 582 din Codul de procedură civilă.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că textele

de lege criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin.

________________________________________________________________________________Claudia Barbu – Ordonanţa preşedinţială. Aspecte teoretice şi practice în jurisprudenţa Curţii Constituţionale

10

(3)5, referitoare la statul de drept, art. 16 alin. (1)6, referitoare la egalitatea

în drepturi, art. 20 alin. (2)7, referitoare la tratatele internaţionale privind

drepturile omului, art. 218, privind accesul liber la justiţie, art. 49 alin. (2)9,

privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 5110,

privind respectarea Constituţiei şi a legilor, art. 5411, referitoare la

exercitarea drepturilor şi a libertăţilor cu bună-credinţă, şi a celor cuprinse

în art. 12312, privind înfăptuirea justiţiei. S-a aratat că textele criticate nu

circumstanţiază caracterul vremelnic şi executoriu al ordonanţei

preşedinţiale şi nici exercitarea căilor de atac împotriva soluţiei pronunţate

asupra fondului dreptului. Astfel ordonanţa preşedinţială, dintr-un

instrument de drept cu scop reparatoriu, se transformă într-un instrument

de cauzare de pagube, "de golire a unui drept de substanţa sa". S-a

solicitat Curţii Constituţionale să pronunţe "o decizie de interpretare" în

sensul vremelniciei ordonanţei preşedinţiale până la rămânerea definitivă şi

irevocabilă a hotărârii pronunţate asupra fondului dreptului. De asemenea,

s-a considerat că această interpretare se impune şi cu privire la

posibilitatea exercitării căilor de atac asupra ordonanţei preşedinţiale.

Autorul excepţiei a considerat că judecătorul care aplică legea trebuie să

aibă în vedere nu numai textul în sine al procedurii civile, ci, înainte de

toate, textele constituţionale ce au forţă juridică supremă. De asemenea, s-

a arătat că prin normele criticate se încalcă şi dispoziţiile art. 20 alin. (2) din

5 România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate6 Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.7 Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale8 Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale

legitime. Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. 9 Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii10 Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie11 Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi12

Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.  Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. ________________________________________________________________________________Claudia Barbu – Ordonanţa preşedinţială. Aspecte teoretice şi practice în jurisprudenţa Curţii Constituţionale

11

Constituţie, deoarece sunt lezate dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru

apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la

dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581

alin. 1 şi alin. ultim şi a celor ale art. 582 din Codul de procedură civilă,

Curtea a constatat că reglementarea prin aceste texte de lege a unei

proceduri speciale prin care instanţa de judecată poate ordona măsuri

vremelnice în cazuri grabnice, precum şi prevederea căilor de atac

împotriva ordonanţei preşedinţiale (apel, recurs, contestaţie la executare)

nu contravin în nici un mod textelor constituţionale invocate în motivarea

excepţiei de către autorul acesteia, ci, dimpotrivă, constituie o expresie a

aplicării acestora.

Astfel a constatat că sunt respectate prevederile art. 125 alin. (3) din

Constituţie şi prevederile art. 1 alin. (3) din Constituţie deoarece

reglementarea instituţiei ordonanţei preşedinţiale prin dispoziţiile art. 581

alin. 1 şi alin. ultim, precum şi prin cele ale art. 582 din Codul de procedură

civilă nu contravine nici uneia dintre valorile supreme garantate prin acest

text (demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare

a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic).

Din aceeaşi perspectivă Curtea a reţinut, de asemenea, că

dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere nici dreptului la un proces

echitabil, garantat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor

omului şi a libertăţilor fundamentale, şi, prin urmare, nici prevederilor art. 20

alin. (2) din Constituţie (referitoare la prioritatea reglementărilor

internaţionale în cazul în care există neconcordanţe între pactele şi

tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România

este parte, şi legile interne), deoarece nu conţin prevederi prin care să fie

încălcat dreptul oricărei persoane "[...] la judecarea în mod echitabil, în

mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă

________________________________________________________________________________Claudia Barbu – Ordonanţa preşedinţială. Aspecte teoretice şi practice în jurisprudenţa Curţii Constituţionale

12

independentă şi imparţială, instituită de lege". Într-adevăr, instanţa de

judecată (instituită de lege, independentă şi imparţială) poate ordona

măsuri vremelnice în cazuri grabnice (prevăzute de art. 581 alin. 1 din

Codul de procedură civilă), într-un termen mai scurt decât "termenul

rezonabil" cerut de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului

şi a libertăţilor fundamentale.

Curtea a mai constatat că principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor

în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrat prin art. 16 alin. (1) din

Constituţie, nu are nici o legătură cu cauza, pentru că art. 581 alin. 1 şi alin.

ultim şi art. 582 din Codul de procedură civilă nu creează privilegii sau

discriminări între cetăţeni.

Referitor la critica privind încălcarea prevederilor art. 21 din

Constituţie, Curtea a constatat, de asemenea, că nici aceasta nu poate fi

primită, întrucât prin procedura de urgenţă instituită de art. 581 din Codul

de procedură civilă nu numai că nu se aduce vreo îngrădire dreptului

oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a

libertăţilor şi a intereselor sale legitime, ci, dimpotrivă, se creează o

posibilitate în plus pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa

justiţiei prin cerere de ordonanţă preşedinţială (în cazuri grabnice, pentru

păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei

pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea

piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări).

Totodată, posibilitatea atacării cu apel şi cu recurs a ordonanţei

preşedinţiale sau a contestării executării acesteia, posibilitate prevăzută de

art. 582 din Codul de procedură civilă, constituie un argument în plus în

favoarea deplinei respectări a accesului liber la justiţie.

Curtea a mai constat că nu au incidenţă în cauză prevederile art. 49

alin. (2) din Constituţie, deoarece textele de lege criticate nu restrâng

________________________________________________________________________________Claudia Barbu – Ordonanţa preşedinţială. Aspecte teoretice şi practice în jurisprudenţa Curţii Constituţionale

13

exerciţiul unor drepturi sau libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu se

pune nici problema limitelor sau a proporţionalităţii unei restrângeri.

De asemenea, nu sunt incidente în speţă nici prevederile art. 54 din

Legea fundamentală, care se referă la exercitarea cu bună-credinţă a

drepturilor şi libertăţilor constituţionale, textele de lege criticate neavând ca

obiect reglementarea şi exercitarea unor asemenea drepturi.

Curtea a observat că invocarea de către autorul excepţiei a încălcării

prevederilor art. 123 din Constituţie nu are nici o relevanţă, întrucât

instituirea unei proceduri speciale, urgente, cum este cea a ordonanţei

preşedinţiale, nu este de natură să aducă atingere înfăptuirii în numele legii

a justiţiei şi, totodată, nici independenţei judecătorilor şi a supunerii lor

numai legii, principii fundamentale cuprinse în textul constituţional amintit.

Curtea a constatat că solicitarea autorului excepţiei privind

pronunţarea de către Curtea Constituţională a unei decizii de interpretare

este inadmisibilă, deoarece, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (3)

teza a doua din Legea nr. 47/1992, republicată "Curtea Constituţională nu

se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci

numai asupra înţelesului său contrar Constituţiei".

Pe de altă parte, Curtea a constatat că susţinerile autorului excepţiei

privind necesitatea interpretării de către Curte a dispoziţiilor art. 581 alin. 1

şi alin. ultim şi a celor ale art. 582 din Codul de procedură civilă, întrucât

unele hotărâri judecătoreşti ar fi nedrepte, inechitabile şi abuzive, nu

constituie argumente în favoarea pronunţării unei decizii în acest sens,

îndreptarea acestora fiind posibilă, potrivit art. 128 din Constituţie, prin

exercitarea căilor de atac

4.2. Decizia nr. 124/16.04.2002 referitoare

la excepţia de neconstituţionalitate a

dispoziţiilor art. 581 alin. 3 din Codul

de procedură civilă________________________________________________________________________________Claudia Barbu – Ordonanţa preşedinţială. Aspecte teoretice şi practice în jurisprudenţa Curţii Constituţionale

14

Prin Decizia nr. 124/2002 a fost respinsă excepţia de

neconstituţionalitate a prevederilor art. 581 alin. 3 din Codul de procedură

civilă

În motivarea excepţiei autorul acesteia consideră că textul criticat

încalcă dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Constituţie, întrucât "permite

judecarea fără citarea pârâtului", ceea ce în opinia sa contravine

principiului contradictorialităţii. Instanţa de judecată consideră că excepţia

este neîntemeiată. Se arată că, ordonanţa preşedinţială fiind o procedură

specială, atunci când este dată fără citarea părţilor exercitarea efectivă a

dreptului constituţional la apărare este asigurată prin folosirea căii de atac

a recursului, prevăzut de art. 582 din Codul de procedură civilă

Din examinarea textului de lege criticat pentru neconstituţionalitate şi

a textului din Constituţie invocat în motivarea excepţiei Curtea a Considerat

că nu există nici o incompatibilitate între acestea.

Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8

februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69

din 16 martie 1994, că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii

deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi

corespunzătoare de exercitare a drepturilor procedurale.

Reglementarea prin acest text de lege a unei proceduri speciale prin

care instanţa de judecată poate ordona măsuri vremelnice în cazuri

grabnice, fără citarea părţilor, nu contravine prevederilor art. 24 alin. (1) din

Constituţie.

Curtea a reţinut de asemenea că asupra constituţionalităţii art. 581

alin. 1 şi alineatul ultim, precum şi a art. 582 din Codul de procedură civilă,

referitoare la ordonanţa preşedinţială, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr.

199 din 17 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României,

Partea I, nr. 74 din 13 februarie 2001, statuând că aceste dispoziţii sunt

________________________________________________________________________________Claudia Barbu – Ordonanţa preşedinţială. Aspecte teoretice şi practice în jurisprudenţa Curţii Constituţionale

15

constituţionale şi că nu au intervenit elemente noi de natură să determine o

reconsiderare a jurisprudenţei sale.

4.3. Decizia nr. 281/29.10.2002 referitoare

la excepţia de neconstituţionalitate a

dispoziţiilor art. 581 din Codul de

procedură civilă

Prin Decizia nr. 281/2000 a fost respinsă excepţia de

neconstituţionalitate a prevederilor art. 581 din Codul de procedură civilă

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că textul

de lege criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16

alin. (1), art. 21, 24 şi 54 din Constituţie, deoarece "creează o discriminare

nepermisă între justiţiabili (...), înfrângându-se principiul constituţional al

exercitării drepturilor cu bună-credinţă fără a încălca drepturile celorlalţi".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate Curtea a constatat că

aceasta este neîntemeiată. Dispoziţiile art. 581 din Codul de procedură

civilă instituie o procedură specială, potrivit căreia instanţa de judecată

poate dispune, prin ordonanţă preşedinţială, luarea unor măsuri cu caracter

vremelnic, a căror urgenţă este justificată de necesitatea evitării

prejudicierii unor drepturi sau interese legitime. Ca atare, Curtea nu a putut

reţine contrarietatea dintre aceste dispoziţii şi cele ale art. 16 alin. (1) din

Constituţie, deoarece ele nu sunt aplicabile doar unei sau unor categorii de

persoane aprioric determinate, ci oricărei persoane aflate în situaţiile

menţionate în ipoteza normei, neavând caracter discriminatoriu, egalitatea

de tratament justificându-se doar când subiectele de drepturi se găsesc în

situaţii similare, situaţiile diferite impunând soluţii legislative diferite.

Cu privire la critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 21 din

Constituţie, Curtea a constatat, de asemenea, că nici aceasta nu poate fi

primită, întrucât prin procedura de urgenţă instituită de art. 581 din Codul

________________________________________________________________________________Claudia Barbu – Ordonanţa preşedinţială. Aspecte teoretice şi practice în jurisprudenţa Curţii Constituţionale

16

de procedură civilă nu numai că nu se aduce vreo îngrădire dreptului

oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a

libertăţilor şi a intereselor sale legitime, ci, dimpotrivă, se creează o

posibilitate în plus pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa

justiţiei, prin cerere de ordonanţă preşedinţială (în cazuri grabnice, pentru

păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei

pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea

piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări).

De asemenea, posibilitatea atacării cu apel şi cu recurs a ordonanţei

preşedinţiale sau a contestării executării acesteia, posibilitate prevăzută de

art. 582 din Codul de procedură civilă, constituie un argument în plus în

favoarea deplinei respectări a dreptului la apărare.

________________________________________________________________________________Claudia Barbu – Ordonanţa preşedinţială. Aspecte teoretice şi practice în jurisprudenţa Curţii Constituţionale

17

BIBLIOGRAFIE

1. Constantin Crişu – Ordonanţa preşedinţială, Ed. Academiei,

Bucureşti, 1976

2. Gabriel Boroi, D. Rădescu – Codul de procedură civlă comentat şi

adnotat, Ed. All, Bucureşti, 1994

3. Mihaela Tăbârcă – Drept procesual civil, Ed. Universul Juridic,

Bucureşti, 2005

4. Viorel Mihai Ciobanu – Tratat teoretic şi practic de procedură civilă,

Ed. Naţional, Bucureşti, 1997

5. Theodor Mrejeru, Bogdan Mrejeru, Marian-Genoveva Mrejeru –

Ordonanţa preşedinţială. Aspecte teoretice şi jurisprudenţă în

materie, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2004

____________________________________________________________________________________Celea Alina Adriana – Ordonanţa preşedinţială

18