Carolus Lundius - Zalmoxis

8/8/2019 Carolus Lundius - Zalmoxis

1/23

Format imprimare

LUNDIUS - ZAMOLXIS PRIMUL LEGISLATOR AL GEILOR

Traducerea: Maria Crisan

IAT STRLUCIREA DUMNEZEIASC DIN CERURI: CAROLUS, CHIP ATOTPUTERNIC AL DUMNEZEIRIICA REGE PE PMNT

Prea strlucitului brbat, eruditului Domn CAROLUS LUNDIUS, profesor de stiinte juridice si judectoruluimunicipal, vechiului meu amic,

Sntate de la Dumnezeu !

Vd bine c te ocupi de Zamolxe nu fr o mare voluptate a sufletului; pe Tine, prietene sincer, Zamolse alnostru, tinut att amar de vreme n ntuneric, ba chiar si nmormntat, iat-l acum scos la lumin de Tine sioarecum din Infern. Felicit patria pentru acest fruct smuls ntunericului si te felicit pe Tine pentru strdaniilestrlucite depuse, la care mie nu mi-a rmas dect s spun: exceptional si peste msur de fertil. Te felicit dintoat inima pentru strdania pe care ti-ai dat-o spre a lmuri acest fenomen si care nici nu poate fi rspltit cutoate bunurile si nici s-ti ridic n slav cinstitul tu nume ndeajuns. O soart norocoas te-a nsotit, ca s fiputut trata un asemenea subiect demn de toat lauda si de a-l fi putut comunica n lumea literat, ntr-un chip

att de fericit. Nevinovtia s te nsoteasc tot restul vietii; s te mpodobeasc grija sfnt a drepttii siechittii; s te nsoteasc sentintele date de tine cu ntelepciune judectoreasc, n procesele cele mai dificile,ale cror ratificri mereu s rmn valide. Rmi sntos, brbatule foarte precaut. M druiesc btrnei cettiUpsala cu suflet si cu scrisul. Calendele lui Ianuarie A.D. MDCLXXXVII.

Al Tu ca si pn acum, Joannes Axehielmus, jud. Sup. Reg. Asesor si P.C.R.A.

Dup o ndelungat disertatie n cadrul Academiei de Stiinte, s-a hotrt s se fac public cunoscut acestadevr istoric de ctre autorul Carolus Lundius. Cu aceeasi ocazie s-au mai adugat cteva date privindantichittile Sveonilor, Gotilor/Getilor, precum si ale altor neamuri; lucruri care pn acum nu fuseser atacatede ctre altii, sunt date acum la lumin, pe scurt, de ctre acelasi autor.

PREA STRLUCITULUI SI PREA PUTERNICULUI PRINCIPE SI STPNULUI CAROL AL XI-LEA, REGE ALSUEONILOR, GOTILOR SI VANDALILOR MARELUI PRINCIPE AL FINLANDIEI, DUCE AL SCANDINAVIEI,

ESTONIEI, LIVONIEI, CARELIEI, Bremenului, Verdenului, Stetinului, Pomeraniei, Cassubiei si Vandaliei,principe al Rugiei, Ingriei, stpn al Vismariei si deopotriv al Comitatului Palatin Rhenania, duce peste muntiiBavariei, Jllich si Clivie, prea credinciosului si fericitului August, prea bunului meu Rege si Stpn

Prea strlucite si prea puternice REGE, prea blndule STPN!

Cuteaz aceast umil crtulie - si totusi demn de atentia unui spirit elevat - s fie supus privirii serenissime aMajesttii Voastre Regale; ei bine, da, pentru c prin aceasta oricine si va putea aminti de acele lucruri desprecare crtulia glsuieste si crora Maiestatea Voastr REgal li s-a dedicat, cu trup si suflet, nc din anii tineri -toate o mrturisesc cu prisosint: vreau s spun JUSTITIA si ECHITATEA german; acestor dou nobile misii sicalitti li se adaug BLNDETEA de o rar finete si cu mult prudent mnuit de Maiestatea Voastr Regal,asa nct n EA se oglindeste prefectiunea ntelepciunii umane, asa nct, dac aceste nsusiri ar fi reprezentatepe scena unui teatru, acesta ar rsuna ntr-o asemenea msur de strigtele si aplauzele multimii, nct s-arrspndi pe ntregul glob terestru pn la captul lumii. Si nu e deloc de mirare, cci oriunde s-ar prezenta unasemenea spectacol, stergndu-se lacrimile si mizeria unor bieti oameni nevoiasi, iar cei n pstuiti pe nedrept /ncrcati pe nedrept de povara unei pedepse privative de libertate /, vor afla libertatea si un refugiu lipsit total degriji la pieptul Maiesttii Voastre Regale; si de ce nu si alti cetteni, din alte pturi sociale, vor gsi salvareaalergnd spre aceast sfnt Ancor; prin miscri lente ale navei lor, vor descoperi si portul mult rvnit si loculcel mai tihnit, unde s-si arunce ancora. Asadar, conditia uman n acest chip si cte altele se restabileste,prevznd toate legate ntre ele, pstrnd cu mult grij att pe cele generale, ct si pe cele particulare, pn sichiar bugetul statului mentinndu-l, n chip fericit, constant, este foarte firesc s fie salutat, strigndu-se ntr-unglas, cu totul meritat, c Tu, o Auguste, esti REGE si TAT AL PATRIEI (Pater Patriae). Dar acest om urias, pebun dreptate, este nconjurat de laude, pretutindeni si pe cmpul de lupt este ncrcat de laude si de nvinsi side nvingtori, fie btrni, fie n floarea vrstei, asa c laudele pe care eu i le aduc sunt cu totul nensemnatefat de cea mai nalt stim pe care ar trebui s i-o art. De ce nu am spune-o deschis c Majestatea Voastreste n imediata apropiere a Dumnezeirii, pe bun dreptate, cci, dup cum se vede, chiar si n aceast micocazie - tiprirea prezentei crti - s-a implicat. Cu adevrat sunteti ntruchiparea Dumnezeului celui Mare desprecare se crede c nu poate fi abtut de nici o meteahn a omului de rnd, sau ntr-o msur cu totul

Page 1 of 23LUNDIUS - ZAMOLXIS PRIMUL LEGISLATOR AL GEILOR

9/6/2010http://www.dracones.ro/imprimare.php?operatie=subiect&locatie=izvoare_traduse&fisier=L ...


2/23

nensemnat, cci El se nalt de la sine prin orice mijloc cu putint. Priviti, nltimea Voastr Regal, cu frunteasenin la acest omagiu mult prea modest, la crtile, deloc voluminoase, care Vi se depun, cu multnchinciune, la altarul Maiesttii Voastre. Pentru crtulia de fat sunt recunosctor mai nti Maiesttii VoastreRegale si apoi celor devotati mie care au sprijinit publicarea ei, n frunte cu Altetea Voastr : fie ca si n viitor sfiti la fel de blnd la rugmintile, speranta si ncrederea celor care apeleaz la mrinimia Altetei Voastre ca la unDumnezeu atotputernic al scumpei noastre patrii, precum si al ntregului glob pmntesc si s v avem sntossi ferice ct mai mult vreme de aici ncolo, spre bucuria celor care au nevoie de Maiestatea Voastr! Preasrbtoreasc s fie ziua si s tin si la urmasii nostri, n care cerul ne-a trimis aceast mult strlucitoare stea,stea prea binecuvntat, aducnd cu ea pe pmnt buntatea unui destin fericit - din cer s ne-o trimit din nou

si s

ne izbveasc

de toate relele. De ce nu, as vrea ca Muzele s

porunceasc

s

rup

t

cerea buzelor melesi s compun un poem acompaniat la lir prin glasul cruia, prin urri imaculate, s ntruneasc sufragiile altorasi totodat s fiu rspltit cu aplauze si s m nalte mai sus.

Carole, tu rege al Nordului, glorie a Pmntului, podoab a lumii, prea mare nvingtor,Pe care l cnt artele, virtutile nltndu-l la stele:Justitia nu-i ea prima laud? Bastonul noduros nuSunt muncile lui Hercule pe care le cinstesc toate neamurile, ntr-un glas:Printre primele neamuri, cel al Svionilor fu de tine cu arma nvinsSi cte mai alte noroade ctrate pe ziduriSi-astefl regatul acesta fu ntr-o clip prefcut n ruin.Cci nu aceasta a fost treaba noastr?S lovim cu cruzime corpul si articulatiile lui.Spuneti-mi, Muze, cine prin legi si-a mrit asa de mult tara, hotarele ei,Spuneti cine a fost cel dinti ce a stins cumplitele focuri ale crudului Marte?El a fost cel ce a stins si-ntr-o clip, el singur recldi totul.Asa mi s-a nltat peste toti slvitul CAROL, de a redat multor neamuri traiul lor vesnic.Asa prin mretul lui Suflet, mreat si CONCORDIA domniei lui fu,PIETATEA-nfloreste, DREPTATEA ce mam a egalittii e;Iar strbuna CURIE strluceasc-ndestul n vesmntul Senatului.Cettenii s-adun cu totii spre a-l cinsti ntru totul pe Regele CAROL,Cel care, stergnd vechile norme penale, institui noi pedepse, mai drepte ca altele;El socotind, cu dreptate, c legile nu pot fi de-a pururi aceleasi,Fcu legi mai drepte. Dup EL, CAROLUS, LEGEA e tot ce pe lume-i mai sfnt.EL CAROLUS, ntru totul mai drept si mret, l ntrece pe Apollo.

Triasc Augustus, doar prin el se salveaz, prosper tot ce-i bun pentru patria noastr; s sporesc fortele ei,ocolit s fie de rele, cci numai astfel va putea nzui ctre culmi;

Regina lui - mam, cine-i - desigur, e Hedwig, nscut din snge de nobil dintr-o familie de nordiciCu totul aparte vestiti pe Pmnt. S triasc!Ea care MAREA DRAGOSTE fat de popor ntrupeaz!Parte numai de bucurii s aib acuma si-n veci de-aci nainte!S triasc si s nfloreasc UDALRICA, regina soatSi cea mai mare stpn de pe pmnt,Pild de cinste si onoare a spiritelor ceresti!S nfloreasc si vlstarele regale prea demne de regat!CAROLUS, nainte de toate, al crui schiptru va sta asa tihnitDup ce a purtat rzboaie mari, iar scuturile vor fi prsite n cer.Rmne mai departe familia sortit, urmasii; printre ei se numr nepotii,Dar prin destine asemntoare, de aceeasi strlucire.Mereu s aib parte numai de lucruri BUNE,S nu fie clintit nici de limita lucrurilor si nici de veacuri!Acestea, Muza mea gratioas ti ureaz,Cntndu-ti virtutile n note itite din inim.Primeste, blndule REGE, primeste, Tu, GLORIA REGILOR,

Primeste aceste cuvinte nscute n sufletul meu nflcrat;Si, oriunde m aflu te cnt pe Tine cuvintele melen note atent rostuite, pe tine te-nalt, te cnt, att ct ele-s n stare,Se trsc pe pmnt ca o fibr subtireSi-ti cad la picioare, la picioarele MAJESTTII VOASTRE SACRE.

Cu o credint foarte devotatSi foarte supus ct voi triCAROLUS LUNDIUS

CAPITOLUL I, 1-14




3/23

1. Tblitele cerate mpreun cu celelalte manuscrise, atunci cnd vorbesc despre originea legilor paternale(nationale), fac referire la SAMOLSE. Despre el nu se stie foarte exact dac a fost sau nu om si cnd s-anscut. Totusi, cei mai multi autori afirm, cu cea mai mare usurint, c s-a nscut ntr-un loc pe PmntulTracic. Pe atunci' acolo locuiau Getii, "Qreikwn andreiotatoi kai dikaiotatoi " (Hdt., IV, XCIII, spre final), adic "ceimai curajosi si mai drepti dintre traci", cu cuvintele lui Herodot. Dintre virtutile l udabile, pe bun dreptate, esteadugat cea de nenvinsi cu care Procopius (IV, Hist. Goth., 419) i nfrumuseteaz pe Goti.

Cei care n Tracia erau numiti Geti au fost numiti pe vremea lui Procopius (istoric grec mort A.D. 562) Goti si nvremuri mai vechi fuseser numiti Sciti. Acestor autori le datorm ncrederea cuvenit, cci ei sunt printre cei

mai buni; pe lng

acestia, printr-o demnitate si autoritate str

bun

, s-a impus si str

lucitul Messenius (Praefatala ed. versific. a legilor semnat Ragvaldus) care n putine cuvinte, a artat cu atta claritate si perspicacitate ccele dinti legi la Svioni si Goti (Geti) au fost alctuie de Samolse. C aceast concluzie este n chip necesarcea mai corect, a nvesmntat-o n cuvntul infailibil. n subsidiar, dac mai era nevoie, s-au nscris dupaceea opiniile unor strluciti savanti ca BOXHORNIUS (Hist., VII, la anul 401), LOCCENIUS (Antiquit. Sveog.,lib. I, c. 1), SCHERINGHAM (De orig. Angl. , c. IX, X, XI), HACHENBERGIUS (De orig. Sved., X1I, ff.), IACOBGISLON (n pref si Chron. p.m. 5 spre final) si n cte alte locuri unde se exprim aceeasi prere despre Geti,Goti si Sciti, pe baza diferitelor argumente si n mintea scriitorilor de discipline ale doctrinelor, scriitori printre ceimai luminati: acest adevr este perfect confirmat de nenumrate probe. De retinut acest adevr unic si anumec Getii si Gotii au fost unul si acelasi neam si c acestia s-au mai chemat si cu numele de Sciti (Joh. Magn.Hist., S. 4, lib. I, c. IV, f.f, Schol. Antiq. In Adam N. LXXXVII si autorii cap. urm.)

2. Asadar ei sunt numiti GETAE, GOTHONES, GOTHINI, GETAR, GETTAR, JETTAR, JOTTAR, GAUTAR2,GOTAR3, ca si la indigeni, attr de la GA, GE, care e totuna cu GAU, GO, JO, GIO, GOJA, TERRA de IaGIETA, care nsemneaz a naste, a dezvolta, a rspndi cu mare larghete (altii sunt de cu totul alt prere sianume c de la GAUT sau de la ATTYS, fiul rului Sangarius iubit de Cybele s-ar trage numele lor). SVIONES,SVEVI, SVIDIAR, SVIAR, SVEAR, SVIANAR s-ar trage de la Attys, de dat mai recent; care mai este numit siODINUS, SVIDUR, SVIUR, SVIFR, FTOLSVIDUR, SVIDUDUR, SVIDRIR, SVIDI, de la SVIDIA, nsemnnd adevasta prin incendii. Si se mai adaug: SIGFADUR, SIGTHYR, SIGMUNDUR, SIGTHER, SIGTHROOR, SIGI;ba nc si GAUT, GAUTE, GAUTUR si WALGAUTUR, un ansamblu de nume administrative (de afaceri) si carese purta n acea vreme, desemnnd si curaj si ntelepciune si o finete ncnttoare la toate popoarelenvingtoare; distrugerea ogoarelor dusmanilor, incendii, asedii, a mai fost numit si ravagiu, ruin. De ce nu siThrasar (mai vulnerabil de cruzimea tierii si a arderii se cheam, nu rareori este atacat mereu ca s fieexpus n public). Acesta mai este chiar si nume si obiect de cult al strbunului Attys prin cele mai nefolositoarejocuri (capricii) si magii; dup aceea l-au invadat superstitiile, dup cum aflm din monumentele Eddice n loculsi la locuitorii SVITHI-OD, SVI-THOD, ni se transmite c s-a dat de la sine un nume nou si perpetuu, acesta deabia pomenit.

3. Si nici nu sunt experti n opere literare vechi care s nege aceast denumire pentru ODIN. Mai nti, dinmotive gramaticale, asa trebuind s fie scris numele lui, ca venind de la SVIDRIR, SVIDRISTHIOD si nuSVITHIOD; sunt un fel de sofisme, ca niste enigme pe care nu le poate dezlega nimeni. Dar multimeagrmticilor se umfl n pene, umblnd dup glorii zadarnice, precum ignorantii nostri, din vanitate, le consideradmirabile. Fiindc nu att SVIDRIS, ci totodat prin alte titluri flexionare ale numelor, poate fi recunoscutOdinus, dup cum deja am artat mai sus. n cazul acestor vocabule n dezordine este ntotdeauna mai clardac nu se exprim dect n cazul unei multitudini de exprimri legate de acest cuvnt. Astfel este rezonabil dela GAUT sau GAUTUR, GAUTLAND, de la SIGI sau SIGTYR, SIGTUNA, de la SEMMINGUR, SEMMIING -HUNDRA, de la RAUMUR, RAUMELF, RAUMARIKE, de la INGI, INGLINGAR, de la SKIOLDUR,SKIOLDUNGAR, si se vor gsi n genul acestuia cu miile, unde cel de-al doilea caz, nu clar, ci precis, spre carese nclin, este de preferat. Vezi pe lng acestea si alte documente de istorie - Thorstiens viikings soanr saugu(c. I), unde pot fi citite tocmai aceste cuvinte: pad eru Kallader Alfheimar, er Alfur Konungar ried fyri. Afheimo dela numele de rege Alfo. Ce vrea s spun? C atacatorul, n opinia sa, ar avea mai degrab nevoie sdovedeasc un alibi; dintr-un motiv similar cuvntul SVITHIOD sun popular SVEON si mai mult, si c ntreagaafacere, n sine, n aceast manier este spus, c se poate duce la bun sfrsit numai prin sabie.

4. Apoi, aceast vocabul de ODINUS pare s fie cu mult mai veche dect sosirea lui pe lume. Iat pe ce sebazeaz cei care sustin acest lucru: sigur este c nu s-a fcut niciodat mentiunea acestui nume, naintea

aparitiei lui Odinus, nici de ctre scriitorii strini si nici de ctre cei indigeni. Ei se forteaz s impun contrariulcu abilitate si prin bagatele, c dup cum reiese din scrierile Eddice, asa ar sta lucrurile. Cci astfel se gsesten prefata scrierilor Eddice, unde n ambele crti, scrise cu mult grij, ei numesc DROTZET al Inaltului TribunalPretorian, eroina prea cerescului si nsotitorului, stpnului, MARELUI GABRIEL de la Gardie, pe careAcademia din Upsala o are de mult vreme: " thadan for Othin i Svithiod, thar var sa Kongur er Gylsi het: oc erhan fretti til Asia manna er Aesir voru Kalladir, for han i moti theim, oc baud seim i fit riki en fatimi fylgdi ferdtheirra. Hwar sem their dvol thust i londum, ja thar par ar oc trutho men artheir voru theradandr thui ar rikismenn sa tha olika flestum mannum othrum at segurd oc vitj. Thar thotti Othin sagrit vellir, oc Landzkostir godur,oc Kaus fier thar Vorgarstadt sem nu heitir Sigtun". Odinus a plecat de acolo n Sveonia al crei rege era Gylso.La el ajunsese cu faima numelui asiaticilor, cel cruia i se spunea AESIR si care, la urcarea lui pe tron, i-ainvitat pe toti: acestia au dat curs invitatiei, fr zbav. Oriunde ti-ai fi ndreptat privirea, nu vedeai dectrecolte nfloritoare, cci pretutindeni nflorea pacea, printre localnicii de bun credint, erau acceptate de eiacele lucruri care erau gndite, n vreme ce pentru altii, stiinta si excelenta formei erau mai ademenitoare.




4/23

Odinus, acolo unde a vzut c-i merge recoltei si c solul este fertil, a ales locul pentru cetate, pe care acumlocalnicii o numesc Sigtuna, thadan, spune autorul, for Othin et Svithiod. De aici, Odinus a sosit n Sueonia,dup cum se numeste ea astzi. Cu numele acesta se etaleaz ea, dar, n afar de acesta, ea s-a numit mai nainte Svithiod dup cum o confirm scrierile Eddice editate de prea-deliberatul Ressenius, fiind vorba de oeditie rezultat prin colationarea mai multor exemplare: Esstr thad for han nordut that sein nu heiter. Cuvintecare sunt absolut aceleasi, ne asigur interpretul danez; aceasta concord si cu versiunea latin a islandezuluiOlaus Magnus din anul 1629. Prin urmare este vorba de acelasi loc care acum se numeste Svithiod, adic Svecia. De aceeasi prere este si Stephanus Olaus Islandezul cnd, n anul 1646, demonstreaz interpretareaornamentat a Hauniei. Dar despre aceasta si despre multe alte cuvinte, nu mi se pare util a face apel la mai

multe precepte dect s-a fcut pn

acum - ajunge.

CAPITOLUL II, 1-20

1. Socot c s-a demonstrat suficient pentru a spune clar c Gotii si Getii sunt aceiasi, cei mai nenvinsi prinvirtute si fapte si care mai sunt cunoscuti si sub alte nume; att titulatura ct si orasele si popoarele le suntcomune; au subjugat multe alte popoare prin asediu, le-au adus sub stpnirea lor. De ce? Asa cum dinpmntul nsmntat ies ierburile verzi, grul cu tija noduroas se nalt zvelt la suprafata pmntului cu spicele-i iesite ca dintr-un pntec, oare nu tot astfel au iesit si din Scandinavia noastr, n diferite momente ale istoriei,o grmad imens de colonisti si s-au rspndit, din acest pntec, n toate prtile lumii, dup cum se vede?Acest lucru a fost ntrit ca atare, cu mult nainte, de ctre Jornandes, numind aceeasi Scandinavie "o fabric","un pntec al natiunilor". De bun seam acestia au fost Getii sau Gotii care adesea, nainte si dup Christos,au colindat narmati pmntul n lung si n lat si l-au cucerit; n sustinerea tezei c acestia au plecat din Gothiasunt mai multe argumente. Si mai nti de toate, acest adevr istoric este sustinut de: I. Monumentele vechilorpoeti pe care ai nostri i numesc SCALLDI; descrierile lor se sprijin pe atare argumente care, de la natur, suntimuabile. Acestea sunt deduse chiar din cer, din soare, mare, lacuri, izvoare, ruri, copaci, munti si din altele; deunde si adevrul poate fi clar perceput. II. Deplina concordant a istoriilor nationale cu cea a crtilor si analelor.Dup cum lui Olaus Petri (autor al unui Chronicon) i-a scpat s specifice acest lucru, eu nsumi nu stiu n cechip au fost smulsi de ctre altii si dusi cu forta n alte locuri Gotii acestia. Date fiind mprejurrile, de o foartemare nestatornicie, de fapt din necunoasterea adevrului, au fost cuprinsi n preambulul Cronicii ntr-un contextridicol si stupid. III. Consensul general al scriitorilor strini, pe care cu greu l vom distinge. De ce? Pentru caproape nu exist nici un loc, nici att de lung si nici att de ascuns pe care teroarea virtutii Gotilor s nu-l fiptruns, n acele timpuri. IV. Legile Ostrogotilor n Italia, legile Vizigotilor n Spania; pe lng altele, ba chiarmulte ale Longobarzilor, Burgunzilor, Francilor, Alemanilor si ale altor neamuri (V. Aug. Buchn. Saxon. Soll.,p.m. 43 si strvechile legi ale diferitelor popoare si neamuri), care au fost de origine cert si evident, dup cumo arat numele, percepute ca atare cu ochii si mintea. Se adaug si confirmarea regelui Carol al IX-lea privitorla Dreptul comun al lui R. Christophorus; si nu numai prefata lui Stiernhielmus la legile West-Gotice, care, printr-o decizie public nu fuseser editate astfel la nceput, ci printr-o unire intrinsec a codului de legi antice ale luiLindenbrogius. Si nici nu trebuie deloc trecut cu vederea ceea ce, n cuvntarea sa, acel Ill. Johannes Scitul,tratnd cu eruditie tocmai despre aceste legi gotice, a afirmat cu elegant despre vechimea si virtutea militar aSueonilor si Gotilor. Si cu ce talent nemaipomenit a scris acest prea frumos opuscul, de mn, de aceea, si nputine exemplare si de foarte putini poate fi folosit: tocmai de aceea nu m-am ndoit nici o clip de faptul c afost transcris cu cea mai mare atentie. Care, printr-un sir continuu al cuvintelor, asa se va citi: Ce vreti mai mult?Olaus Magnus relateaz c a vzut cu ochii lui n Italia, la Perusia un volum de legi gotice / getice, scris cucaractere gotice si c, n ciuda vechimii acestui monument literar-juridic, cci desigur se scurseser multi ani dela acea perioad de cnd Gotii locuiser Italia, era cu grij conservat si custodiat de ctre Perusieni. Acestvolum este o carte continnd legi ale Gotilor, reunind un ansamblu de legi, de care se folosesc si astzi Suetii siGotii, asa c s-au descoperit exact aceleasi legi care sunt si astzi n vigoare. Aceast concordant acontinutului legilor ne-a condus spre un argument foarte sigur si anume c Gotii, cnd au plecat n Italia, au luatcu ei si codurile de legi. Autoritatea mai ampl a acestui Olaus a fost scoas n evident de ilustrul brbatJoannes Metellus Sequanus, cel mai strlucit istoric al mpralului romanilor, Rudolf al II-lea, care att mie, ctsi prea nobilului brbat Johannes Rosenhan din colonia de Torp, a fcut cunoscut n lcasul stpnuluiNeulandiei, Carol Uthenhov, si a sustinut mereu c aceast carte, chiar naintea anilor '50, a rsfoit-o mpreuncu fratii Joannes si Olaus Magnus. De ce? Pentru c prea strlucitul principe, stpnul Fridericus, duce deBraunschweig si de Luneburg, i-a artat prea-luminatului si prea-puternicului principe, Stpnului Carol si

desemnat rege al Suediei si prea-milostivului meu stpn, cu o nobilissim frecvent a celor mai mai nobilioameni, nu cum artase mai nainte, ci acelasi volum, cu care fusese plecat la Roma n Perusia si pe care lvzuse cu deosebit admiratie. Pn aici a fost Ill. Scitul. Dar au mai fost vzute mai multe monumente - semnede strveche virtute a strmosilor nostri, Gotii, prin Italia si prin alte regate cu prilejul peregrinrii lor, cu mult tlcsi cu bun rnduial ntocmite n jurnale de cltorie, cum este si cazul celui dat la lumin din ntmplare, denobilul tnr Johannes Gabriel Sparvenfelt: acesta este n mod fericit si cu ingeniozitate adnotat; astfel, gratiedestinului care guverneaz totul, n cele din urm, au putut fi recuperate. V. Legile strvechi paternale aletuturor gotilor si, n parte, privitor la expeditiile la West-Gotice, att cea militar, n Grecia, ct si n alte locuri, cuun cuvnt, se mentioneaz clar regiunile migratiei. VI. Obiceiurile, literele, limba, cele sacre si altele privindrelatiile cu exterioriul. Toate acestea au fost clar artate la locul lor. Sigur este c Grotius (Proleg. Hist. Goth.Melancht. n Cronica Busbeq. Ep. IV. Scal. lib. III) ntreste ideea c la Marea de Azov chiar si n zilele noastresunt vii obiceiurile, limba si numele Gotilor. El mai adaug numeroase nume n limba persan5 de locuri scite,locuri pe care Persia le stpnise mult vreme, de-abia acum, pentru prima oar transmise. Apoi, despre




5/23

folosirea actual a unor cuvinte gotice n Chersonesus Taurica (Crimeea de azi) si n Tartaria Praecopensis ne-o mrturisesc brbati prea ilustri ca Melancht., Busbeq., Scal., Vulcan., Boxhorn., Rachel. Chiar si Verelius alnostru (Chron., p.m. 338, Vulcan n ad. dit. Not. la Jordanes, Boxhorn. Hist. Univ. ad. Rachel De jure Publ. Imp.Germ. CXIII), a artat pe marginea textului si la notele fcute adugirilor operate de Vulcanius, c nu putine dinacele cuvinte sunt absolut getice. Din acelasi motiv, pot fi si celelalte trimise la aceeasi origine, vzute peaceleasi scrieri. Chiar acesta este un motiv de ngrijorare exprimat n recent apruta carte a ilustrului brbatWolff si a deja disprutului Verelius, pe care noi o lsm spre a fi dus la bun sfrsit. VII. Migratia natural apopoarelor spre sud sunt vorbe apartinnd lui Cromerus (I, I, CXV, de R. Pollon). "Este mult mai normal", ziceel, "ca popoarele nordice s migreze spre miazzi. Acesta este cazul Cimbrilor, Gotilor, Vandalilor si

Longobarzilor". Dup

cum spuneam mai sus, ceea ce i-a separat pe Goti de celelalte popoare, acestea suntsntatea si robustetea corporal; scriitorii care se respect afirm acelasi lucru: cci ei au trupul alb, pleteleblonde si sunt mai nalti cu un cap dect altii. Prin aceste calitti blonda Ceres va naste o mldit mreat, asacum a cntat Lucanus (Lib. IV, De bello Civili, p. 104); pe lng altii, acesta a fost Procopius (Lib. I, Hist.Vandal.), care a adugat: "Natiunile gotice au fost multiple si odinioar, dar sunt si astzi. Cele mai nobile dintretoate sunt Gotii / Getii, Vandalii, Vizigotii si Gepizii care mai fuseser numiti Sauromatii strvechi siMelanchleeni. Sunt unii care i-au numit Geti pe acestia.". Dar acestia, adic Getii, nu difer deloc de Goti dectprin nume: toti au trupul alb, pletele blond rosiatice, foarte nalti si frumosi la chip. Legile le sunt comune si nicicultul zeilor nu i deosebeste pe unul de cellalt. Iat ce spune Coelius prin gura lui Horatiu (c. II, c. XXI, laHorat. Epod. XVI): "Si nici Germanii slbatici nu au putut fi mblnziti de invazia Teutonilor si Cimerienilor cuochi albastri. Ei si duc viata sub Polul Nord, dup cum ne transmite Vitruvius sunt foarte corpolenti, au pielealb, firul prului drept si rosiatic, ochii de culoarea cerului albastru si au snge mult; ca urmare a uneindestulri umorale, sunt foarte rezistenti la geruri. n timp ce cei care triesc n regiunile sudice sunt mult maiscunzi, sunt bruneti, au prul ondulat, ochii negriciosi, au picioarele betege si snge putin". Bonfin. (l.c.): "Nustiu ce anume lucru special si propriu influenteaz pn ntr-att fiinta uman legat neaprat de locul n care s-anscut - asa nct numai dup aspectul exterior, dup constitutia trupului, poti numaidect s deosebesti unGerman de un Gal, un Gal de un Hispan si, ca s fiu si mai explicit, pe un Insubru de un Ligur, un Ligur de unEtrusc, un Roman de un Venet, un Venet de un Florentin". La fel cum se pronunt Procopius despre Goti,relateaz si Alphonsus Carthaginezul si mpratul Constantin Porphirogenetul (Anat. Reg. Hisp., c. IX, Const.Porph. ref. Hachenb. Orig. Germ. n. XVIII spre final), la fel o face si Lucanus (De bello civ., lib. 11).

"Sciticul Masaget nu se opreste la Istru, el strbate mai departe nspre nordul ndeprtat, la Suevii cei blonzi sicorpuri albe6".

De comun acord cu acestia se exprim si Lucretius (De R. Nat., lib. VI):

"Ce osebire, ce-i drept, ntre cerul Britaniei nssiSi ntre cel din Egipt unde bolta albastr se-nclin,Sau ntre cerul din Pont si-acel al orasului Gades,Si al tinutului unde sunt negrii cu fetele arse.Astfel sunt patru trmuri cu tot osebite-ntre ele,Cci fiecare si are si vntu-i si partea din ceruri."

Vezi si la Tacitus (De vita Julii Agricolae, c. XI) locul n care se relateaz despre pozitia cerului care ddusecorpurilor umane un anume habitus; iar la Diodor din Sicilia (Bibl. Hist., c. 8, p.m. 212) care pomeneste despreprul Galateilor care creste n functie de natur (ek fusew). Vezi si Cicero (De Divin., lib. 11, p.m. 1 23), care siel, prin cuvinte foarte clare, vine s confirme absolut acelasi lucru. "De ce? zice el: deosebirea dintre locuri, oarenu este firesc s atrag dup sine si progenituri diferite la oameni? Pe acestea le putem trece n revist cuusurint: de ce exist deosebiri foarte mari ntre Etiopieni si Sirieni n privinta trupurilor si sufletelor lor, dupcum este de diferit si regiunea de bastin: de unde se poate ntelege c la nastere conteaz mai multasezarea pmntului (locurilor de obrsie) dect traiectoria Lunii." VIII. La nainte-Stttorul celor Sfinte dinaproape ntregul Univers Crestin, la Conciliul Regal a fost spus acest lucru de ctre energicul NicolausRagvaldus (pe atunci ca delegat de Wexionensus, trimis la numitul conciliu, mai apoi chiar nalt pontifice deUpsala (v. C. Stephanus) la care au subscris cu totii, lucru cuprins n Actele instrumentate ale conciliului si chiarn istorii. Acest lucru se gseste n discursul prezentat acolo si cu anexa unei contestatii solemne, publicat att n latin, ct si n limba patern. IX. Este atacat autenticitatea (a?tentik) confirmrii date legilor lui

CHRISTOPHORUS' regele Sueoniei, Daniei si Norvegiei, care se pstreaz pn n zilele noastre n ArhiveleRegatului (Istoria strveche a lui Ablavius, rmas n manuscris confirm faptul c legile Regatului Sueonieierau comune cu cele ale Danezilor, ntruct sunt isclite de regele ambelor regate. Si aceste argumente suntimportante, deoarece de ctre noi, juristii, se ntelege deposedare juridic (evincentia) si care tocmai "ntr-unatare prilej, aproape numai printr-un semn ar fi fost suficient s-l obtii.

2. Am spus si n paragraful precedent c aceasta este opinia comun a scriitorilor: aceasta este fortaadevrului care atrage dup sine acordul unanim. Si cine dintre istorici s-andoit, cu adevrat, de aceasta? Dac, din prea mult preocupare fat de noutate, negi acest lucru, atunci estenevoie s negi totul: dac vei spune c aceasta este o minciun care vine de la cei vechi, atunci este nevoie sspui c toate sunt minciuni. Asadar, ce fort mai puternic dect cea a istoriei, creia se cuvine s-i dai crezare,dect mandatele celor vechi transmise nou prin monumente. Si de ce chiar ei despre care este vorba acum,Gotii, Longobarzii si ceilalti; de aici se mrturiseste c au plecat n diverse colturi ale lumii: n ce anume directii




6/23


7/23

a fost de mirare cnd Plautus a numit Italia barbar (Poenul III, II, 21). Pe sacerdotul italic al lui Hercule l-anumit Poticium cel barbar, iar ritualul italic, barbar. Orasele italice si ele au cptat epitetul de barbare. Legileitalice sau romane si ele au fost etichetate ca fiind barbare (Bacchid., I, 11, 15; Casin., II, VI, 19; Capt., IV, II,104 si III, 1, 32) si traduse n latineste n manier barbar. Si de ce nu as spune-o, si ziua de srbtoare,precum si altele, au fost considerate barbare, odinioar acestea fuseser denumiri acceptate la toate popoarele,cu exceptia grecilor. Ba chiar si cele mai vechi cuvinte care la origine au fost tusce (de la Toscana n Etruria,adic etrusce) si scite, sunt clar convingtoare c sunt gotice, cf. Plaut., Asin., prol. II si Trin., prolog. XIX.Verbul pultare ("a lovi usor") pe care Plautus l foloseste foarte des, provine din cuvntul nostru pulta sau bulta(Dictionarul latin-francez, a 5-a editie, Hachette, 1923, ne ofer explicatia c pulto,-are este un arhaism pentru

pulso,-are, "a lovi", "a bate la us

", la Plaut avnd sensul de "a bate usor n poart

/ la us

" si, cum poetul comicTitus Maccius Plautus, calificat drept un pictor inimitabil al nravurilor populare, a trit ntre anii 250-184 .e.n.,este foarte evident c din limba geto-dac vin toate cuvintele barbare prezente n comediile lui si nu din goticapropriu-zis, gotica fiind la rndul ei o getic ornamentat, dup cum ne-o arat izvoarele vechi, cu att maimult cu ct Gotii au aprut pe scena istoriei (Gotii de rsrit si Gotii de apus - Ostrogoti si Vizigoti) la mijloculsec. IV (350-375), cu Amaler si respectiv Hermanrich (350-375), imperiu, distrus de huni; W-G cu Alarich (395-410) au nvlit n Italia (n 410 au ocupat Roma); Rekkared (586-601) > catolicism; ultimul rege a fost Roderich(710-711). W-Goti ultimul rege Teja cade la Vezuviu 552; au disprut n 601 A.D., deci domnia lor s-a ntins pe operioad de 2 secole si jumtate. Asa c, fr urm de tgad, toate cuvintele barbare folosite de talentatulcomediograf latin Plautus sunt forjate din limba get, cci Getii si Dacii fuseser pe pmntul italic cu multnainte de ntemeierea Romei si au rmas ca atare la ei acas, la care s-au adugat prizonierii de rzboi - uniiredusi la sclavie - de aceea si personajele-sclavi ale comediilor si eline si latine se numesc pur si simplu Davossau Davus, Getes sau Geta. Verbul mulcare ("a mulge") nu este un cuvnt latinesc, o recunoaste deschis nsusiVARRO, dar o recunoaste deschis si Gellius (Noct. Attic., lib. XI, c. 1). Dup cum nici verbul mulctare nu estelatinesc. Cci, de fapt, n acelasi chip, mulgnd lapte, se trage din tte (uger), ceea ce printr-un sermonevernaculo, adic cuvnt popular (la Varro, ns, prin sintagma vernacula vocabula se ntelege "cuvinte latine"),noi spunem mulka, molka (Thys. si Gronovius la Plautus, Stich., III, 1, 19; Fragm. Legum Sueon. et Goth., c.XVI). Exist unii care sustin c mulgeo si mulceo ("eu mulg"), de aici si mulcto sau mulco ("eu pedepsesc") arveni din grecescul amelgw ("eu mulg"), cnd de fapt se cuvine s cutm izvorul comun, mai nainte de toate, nScitia. Halophantam , un cuvnt pe care stim c-l ntlnim la Plautus (Curcul., IV, I, 2), precum si la Salmasius sila Scaliger, n calitate de comentatori ai aceluiasi pasaj; la fel stau lucrurile si cu cuvntul bustirapus (la originenseamn "hot / profanator de morminte"), Bust-ei-rapr care n limba gotic veche / adic getic nseamn"brbat", este folosit de Plautus cu acelasi sens de "brbat chel", care nu are nici un fir de pr pe cap spre aputea fi numit n toat legea (vir bonus); la Plautus (Merc., V, 2, 85 si Rud., II, II, 9) se foloseste cuv.MACHAERIA cu sensul de "sbiute" si acesta este cuvntul gotic vechi MAEKER, de unde l-au luat si greciimaaira ("satr"); de socco, socca (de la cuv. soccus, o botin special pe care o ncalt actorii de comedie),folosit de Plaut n Soldatul fanfaron, ultimul act (comp. cu Mercat., V, II, 85; Rud., II, II, 9 si Edd. Havamal.,LXXI) este de origine scit, iar goticul SOLA (vezi Bacchid. II, III, 98) rspunde perfect acestui cuvnt; SCURRA("bufon", "parazit", "jongleur") care la cei vechi nsemna "a nsira vorbe goale / sarcasme spre a strni rsulcelorlalti", ne duce la sensul lui SKURA din limba noastr popular, nsemnnd "vorbret", "flecar". Si care esituatia altor cuvinte pur scite pe care le ntlnim frecvent la ENNIUS, PLAUTUS, CATO, VARRO si la multi altiautori, din care citm o parte; vinnula, cista, cistula. cistellula, herus, herilis, heres, heredium, herediolum, caput,arca, arcula, cippula, nasus, denasare, casteria, claro, clarifico, claritas, claror, claritudo, clarigatio, mundus,mundare, vocare, advocare, fallere, velare, stygius, carcer, carcerare, gelu, cura, curare, stare, urbare, turbare,nomen, nominare, meminisse, taberna, tabernarius, catus, catc, nicere, nere, nictare, sputare, insputare, caupo,stega, puteus, potus, putus, putillus, baltheus, pipare, pipire, boreas, rica, ricula, ricinium, acheruns, boia, rosca,pellis, palla, pallium, pallula, palliolum, palliolatus, paludamentum, paludatus, palatum, palatium, specio, cumcompositis, specto, speculor, spiculum, speculator, speculum, specus, spelunca, species. Revenind lastrvechiul cuvnt PAN, analizat mai sus, am constatat c este si elin si italic si germanic, pentru c la origineeste cuvnt scitic, adic getic. Lui legere ("a citi") din latin i corespunde legein n greac, iar n limba noastreste lesa / lsa, iar la Wulfila legunt ("ei citesc") (Math., VI, 26) se gseste lisan. Zythus, la Diodor din SiciliaZuqo, nu este nici cuvnt egiptean si nici grecesc de la zew care nseamn "a fierbe", ci este pur gotic, ccigrecescul Zuqo la noi se zice seth sodh, unde th este exprimat prin th sau dh (o confirm Arngrim, lib. I, c. III) side la el si Verelius (Runog. Scand., c. VII, c. III); de aici s-a format verbul sieda, siuda, n german sieden, nsemnnd "a fierbe", "a topi". Spunem, de pild, o butur din orz fiert; grecescul teirw, latin tero ("euzdrobesc, frmitez, macin") vine din verbul nostru teira / tera, de unde handtera ("a mcina / zdrobi manual";

qin sau qi qino ("grmad", "cumul") se spune c vine de la qew, nsemnnd "cu carul"; pe aceast derivatie eunu dau nici o para, pentru c mi este clar c vine de la geticul tina , pentru c la Cicero (Orat. cont. Rull.) avemcogere ("a aduna") si coacervare ("a ngrmdi"). Chiar si subsatntivul montes ("munti") este folosit caechivalent pentru maximi ("cei mai mari"), acervi ("grmezi de cereale") la Plaut (Pseud., I, II, 55). Latinesculaevum ("durat", "timp", veac") vine de la goticul / geticul we si destul de apropiat de aiwn al grecilor si de avanal arabilor. A se compara si cu ceea ce spune Celsus (Com. Eccl., p. I, c. 8 - este vorba de filosoful vestit pentruatacurile sale mpotriva crestinismului si care a trit la Roma n sec. II e.n., sub Antonini). Trimit acum la Platon(Crat., p.m. 319) unde vom gsi nenumrate cuvinte grecesti primite de la barbari; trimit si la Dionysius (lib. I,spre final) care sustine clar c Roma s-a slujit mai nti de limba greac, din care apoi, multe cuvinte au ptrunsn latin, amestecndu-se cu latina. Trimit si la Julius Caesar Scaliger de la care aflm c vechii Latini au luatnenumrate cuvinte din Magna Grecia. Trimit si la ilustrul Morhosius (lib. De patav. Liv., cap. XI) care netransmite informatia c n Italia au existat mai multe limbi: ale sclavilor indigeni, dar proveniti din alte regiuni,precum si ale celor ai casei; fiecare si avea limba lui proprie, opinie cu care eu sunt totalmente de acord, tinnd




8/23

ns s subliniez un fapt, c multe din cuvintele latinesti erau la origine scite. Chiar si numrul impar nu vine dela Greci, ci de la Sciti; oamenii eruditi au artat deja c att flexiunea verbului, ct si cea a substantivului dinlatin au origine barbar, de exemplu; karkar, karker, karkeris, karkeri = carcer, carceris, carceri ("nchisoare, a nchisorii, nchisorii"). n karkarai, dup Wulfila (vezi si Glosarul la gotul Wulfila, precum si Codicele de legistrvechi Pat.) ai se citeste ca si cum ar fi e, n carcere, dup cum chiar si sunetele au si ai sun e: namen,namnis, namni = nomen, nominis, nomini ("nume, al numelui, numelui"); father, fathris, fathri = pater, patris, patri("tat, al tatlui, tatlui"); mother, mothris, mothri = mater, matris, matri ("mam, a mamei, mamei"). Si la verbe:im, is, ist = sum, es, est ("sunt, esti, este"); vidiau, videis, videiths = video, vides, videt (= v d, vezi, vede);vastiau, vastis, vastit /sau vastijt vestio, vestis, vestit ("m mbrac, te mbraci, se mbrac"); au la Gotii sun ca

si o sau ; haba, habas, habaith = habeo, habes, habet ("eu am, tu ai, el are"). Desigur c

din haba gotic s-aajuns la latinescul habeo; asadar haba este habeo, habas - habes, habaith - habet, habam - habemus ("noiavem"), habaith - habetis ("voi aveti") si habant - habent ("ei au"). Haba astzi este hawer. Mai mult ca sigur chabetus este n loc de avitus ("avut, detinut", dar si "corpolent" la Plautus) si habe n loc de ave ("s ai"), dupspusele lui Non. Si Bongars. Ad Justin. (lib. I, c. I' 4). Asadar, este lesne de legat lucrurile ntre ele de asanatur, nct s conchidem c aceste cuvinte nu numai c au preexistat n gotic (getic), dar c ele au si fostadaptate si traduse n limba latin cam dup bunul plac; ba chiar adesea acceptiunea verbului este interpretatla Plaut si Terentiu putin ndrznet, cnd vor s spun c o femeie a fost avut (haberi) se adaug cum coit ("afost posedat / s-a unit prin cstorie"), ceea ce n vechile noastre legi se va exprima cu oarecare pudoare siniciodat nu se va argumenta n acest chip.

CAPITOLUL III, 1-14

1. S v fie clar pentru toti, c cei pe care Antichitatea i-a numit cu o veneratie aleas Geti, scriitorii i-au numitdup aceea, printr-o ntelegere unanim, Goti. n acest sens a fost un mare numr de scriitori, dintre cei maidiferiti, iar eu nu i-am enumerat chiar pe toti. Gotii (Getii) au ntrecut, n glorie si fapte, toate neamurile si toatenatiunile, pn n ziua de azi; cei mai multi, relatnd despre rzboaiele si btliile dus de Goti (si Geti), rmnnmrmuriti si plin de admiratie fat de ei. Niciodat nu s-au scris attea opere literare si istorice, niciodat nu s-au promulgat attea legi civile si sacre - sunt fr egal n lume! Despre toate acestea ne stau mrturie atteagenuri literare grind despre acele vremuri strvechi. De aici, si tocmai fals judecatul Andreas Bureus (Descript.Sueon. Polit., p. m 20), ale crui cuvinte, urmrite punct cu punct, constatm c nu se abat de la adevr: "Cvechimea legilor noastre vestgotice s-ar cuveni s fie socotit din perioada n care Gotii au plecat de aici sauputin dup aceea, este departe de orice dubiu, cci ne st mrturie prezenta Gotilor n Grecia si Tracia, unde sestabiliser". Cu el alturi, sau cel putin pe acelasi teren va fi asezat si strlucitul Hermannus Conringius (Deorig. Jur. Germ., c. V). Si aceast disput, arat dup cum se instrumenteaz: dac s-a recurs numai la jocuriridicole, ceva arme, aparat scenic, trecnd peste cele serioase; pe acele Herculeene le-a trecut cu vederea, le-anlturat pe dat. De aici si prima reclamatie, ba nc foarte vehement. Fr ndoial c nainte de Wulfila,acestea au fost literele runice pe care le-au folosit popoarele nordice; iar lui Wulfila nici nu i-ar fi trecut prin mintes inventeze alte caractere noi, dac Gotii se foloseau deja de cele runice. Asadar, Gotii nu ar fi avut, la aceavreme, alfabet si nici legi scrise. Acestea s-au nscut de la Wulfila ncoace, adic cam n jurul anilor 460.Conringius se sprijin si pe relatrile lui Soganienus n care n a sa Istorie ecleziastic (VI, 37), l laud peWulfila pentru meritul de a fi fost cel dinti inventator al alfabetului gotic si care a tradus n acest alfabet si Biblia.Si apoi, printr-o mic evitare, adaug nvalnic: "Desigur Wulfila nu a fost primul care a gndit si pus la punctliterele gotice, ci numai le-a dezvoltat si adaptat pe cele grecesti, descoperindu-le pe f si Q ." La fel si Claudius,comentatorul Analelor lui Tacitus (XI, 14) care ar fi descoperit trei litere noi si le-a ad ugat n numrul celorvechi latinesti, litere care, zice el, sunt foarte necesare. Despre formele acestora, a se vedea Vertranius . Lucrusigur este c folosirea alfabetului fonetic de ctre Getii din patria noastr (i.e. Suedia) dateaz imediat de dupPotop, alfabet descoperit pe niste pietre splendide de o mrime considerabil, asa cum ne-o relateaz foartelimpede Joannes Magnus: De adugat, din acelasi motiv, legea celui dinti Attin pe care o evidentiazMessenius din Cronicile lui Joannes Martinus si care sunt n deplin concordant cu cele mai vechi codexuri delegi nationale: aceast lege de o mare bogtie s-a elaborat n secolul al XVIII-lea de la Facerea Lumii. De ce ?Pentru c se dovedeste, socoteste Stiernhielmius c limba greac este aceeasi cu cea care a fost a vechilorGoti (adic Geti). Si, ca s nu te ndoiesti de nimic, literele acestei limbi, ca si ale celorlalte de altfel, au fostluate de la Geti. Si, cel mai apropiat de spiritul meu, si ca s nu rmn nimic neclar n privinta literelor acesteilimbi care toate provin de la geti - ca de altfel n cazul tuturor celorlalte alfabete, vezi ce spune Cl. Rudbeckius n

Atlantice, unde acest adevr este dovedit cu o fort cu totul aparte. Dar si Cl. Salmasius o spune clar si direct,c primii oameni care au populat Grecia si sunt si autori ai limbii eline, au fost cei veniti din regiunea nordic siscitic. Si la fel stau lucrurile si n alte privinte (ca s nu vorbesc nimic aici de Palamede si Simonide) - fr unmotiv ntemeiat probabil vei obiecta si vei persista n asta: c acesta ar fi fost Cadmus, care cel dinti ar fi adusliterele din Fenicia n Grecia, prin aceasta ns nu se poate nega c primele litere nu au aprut la popoarelenordice, dup cum estimeaz mai sus pomenitul Rudbeckius. Cci pe drept cuvnt, btrnul Herodot (V, 58)mrturiseste clar c Grecii, nainte de a folosi literele aduse de la fenicieni de Cadmus, le-au adus nistembunttiri (le-au adaptat graiului lor). Metarruqmizw, adic "ajustez", "adaptez", "corectez"; metarruqmisante,zice Herodot, sfewn oliga, adic opernd unora din ele simple modificri; sfewn este ionic folosit n loc de autwn= "lor nsisi" / "acelorasi"; interpretarea popular este mai putin reusit: "dup ce au operat niste schimbri peici, pe colo, au nceput s le foloseasc". Cam n acelasi chip s-a exprimat si Diodor din Sicilia (V, p. 235, Edit.Laur. Rhodom.): "ouk ex arh eurein, alla tou tupou twn grammatwn metaqeinai monon " ("nu ei -Fenicienii - aufost primii care le-au inventat, ci primii care le-au folosit"). Si nsesi literele, din respect pentru adevr, ti-l arat,




9/23

cci sunt destul de convingtoare. n aceast privint, chiar si Tacitus ( Annal. d.l. XI, c. 13, la final) cu totuljustificat, aminteste c literatura greac nu este absolut si imuabil. Dup prerea multor teologi, Fenicienii ar filuat literele de la Iudei, iar Iudeii de la Moise. Pozitionarea nu este de negat: Pmntul si axa lui care nclinspre rsrit, se sfrsesc cu Arabia; la sud se afl Egiptul; la apus, Fenicienii si marea; la nord, lateral, de-alungul Siriei, dup Tacitus ( Hist., lib. V, c. 6, Annal., l.d. XI, c. 14; vezi si Eupol. Lib. de regibus, Clement.Strom., lib. I, Horn De convers Ind., lib. I, c. 4). Cel care afirm totusi c literele feniciene au ptruns n Greciaprin Egipt, sustine si vanitatea egiptenilor, cci se poate prea bine ca inventatorii literelor s fie unii, iar grecii sle fi primit de la altii.

2. Totusi, r

mne ferm pe aceeasi pozitie Conringius, sustinnd c

nainte de Sueoni si Goti, Danii au fostaceia care s-au folosit, cei dinti, de legi scrise: " cci se obisnuia ca primii autori ai legilor s laude regii, peValdemar I si pe Valdemar II la al cror nume se mai aduga si adjectivul Scanicae si Sialandicae, cum a a fostcazul legii promulgate n anul 1163, sub Valdemar I, si Cimbricae (n legile noastre figureaz sub numele deJutarum, "Dacia de Vest"), cazul legii promulgate n 1240, sub Valdemar II si aceste legi erau, n mare parte, ntocmite dup modelul jurisdictiei saxonice, dup cum relateaz Arnoldus Huitfeldius, Marele Cancelar alregelui Daniei". (Praef. Leg. Prov. Fion.). Dar ncpnd pe mini neexperimentate, a fost simplu s se cad deacord n privinta acelui drept (legi), asa cum s-a putut vedea, fie c a fost vorba de corectori princiari, fie deautori prea zelosi care s-au situat deasupra regilor, ludati mai sus de ctre Conringius. Dar la nceput nici nuera nevoie de un consens, cci printre altele, si prin diferitele chipuri de a pleda si prin acordarea de termenispatiati, n darea hotrrilor n procese avnd ca tem cultul profan al zeilor, acestea erau primite din parteacelor cu putere de discernmnt sau aplaudnd sau respingnd zgomotos hotrrea. Iat c este ontreprindere grea s fac o incursiune n istoria strveche a unui popor foarte cultivat, la care au fost legi de tipulcelor pomenite. Si ceea ce tine separat de Scani (Scandinavi) cu sigurant c sunt foarte asemntoare cu celeale Gotilor, pentru c din simpla comparare a legilor, socot c se clarific totul destul de bine, care, asa cumsunt, sunt cenzurate prin eruditia acestor legi. Si nici nu este de mirare, cci mai de mult Scania a fost o parte aRegatului, a fost cmara Gotiei (un adevrat dulap unde se pstrau alimentele pentru Goti). RegeleAmundus /Slemme/ a fost cel care a separat Gotia de celelalte tri, prin granite. Vezi si fragmentele de legi caanex la legile vestgotice: Am gamble Wstgiotha Kmrken emillan Swerige och Danmarck ("Despre granitelevechi ale Gotiei de Vest cu Sueonia si Dania"). Ct priveste legile Danilor (Dacilor de Vest), nchipuieste-ti ongrmdire de cuvinte alandala, fiindc distinsul Conringius cam asa ntelege (lucru cu care nu poti fi de acordfr a rosi); poate tocmai de aceea nu este urmrit cu seriozitate, cci chiar si n legtur cu Sueonii si Gotii, nfata cuvintelor clare despre legi, ncrederea n autori este de nenvins si prin permanenta foarte sigur a unordocumente de arhiv se poate sigur trage o concluzie trainic fr nici o sovire.

3. Cu ct claritate ni-l nftiseaz Jornandes pe Deceneu ca filosof (care la Strabon (lib. VII, 16 si XVI) estenumit Dekaineo. Cum triau concettenii lui prin legi fcute de el, care scrise fiind s-au numit pn astziBellagine. Ce vrea s exprime cu adevrat cuvntul Bellagines sau Bylagines, cum figureaz n codexurilemanuscrise. nteleptul si prea vestitul om de litere si de stiint Bonaventura Vulcanius, n notele sale laJornandes (p.m. 179 si urm.) socoteste c Bylagines nu este un cuvnt gotic, ci un cuvnt corupt provenit dinlimba gotic. Crede c lucrurile au stat astfel: "Welhagen este forma contras - din motive de economie delimb - a lui Welbehagen, ce vrea s nsemneze "bine", "foarte plcut" si de fapt Bellaginele nu sunt altcevadect principiul bunului plac". Dar n adnotrile fcute la Paulus Warnefridus (De reb. Gest. Longob., lib. IV, p.m.281) se sustine c prin cuvntul Bylagines se ntelege quaerendum. Cl. Verelius, ntr-un schimb de scrisoripurtate de mine cu el, este de prere c, n consens cu toate operele manuscrise, prin Bylagines nu se poate ntelege altceva, la cei vechi, dect dreptul civil: asa concep legile patriei eruditii nostri. Expunerea fcut deilustrul Vulcanius, n afara nouttii temei, ne pune la curent cu scrieri inedite, cu vestigii de o valoare cultural-stiintific inestimabil. Prerile mele se gsesc n prefata crtii lui Verelianus, pe care acum o posed distinsulWolff, pe care se vede clar si nscrisul de mn al li Verelius. Ce mai ncoace si ncolo? n fragmentele juridiceale patriei noastre strvechi se ntlneste mai ales acelasi rhsi ("vorb", "cuvntare"), pe care deopotriv ldemonstreaz legile tiprite (c. XV, Tinghr.; Wessman l. c. XIX, Tinfbr., Wesig.)

4. Dar la Goti (i.e. Geti) aceste legi au fost negate (refuzate), n timp ce se foloseau de ele; pe vremea luiDeceneu ns, au cunoscut o perioad de maxim nflorire; Vittod nu era nteles de ei ca pe latinescul Lag, darc foloseau acest cuvnt n vorbire, cci adesea se ntlnea cuvntul Vittod n loc de cel de Lag; printre altele, lgsim si n scrierile lui Wulfila, si nu numai Vittod, ci si biuths care era folosit de cei vechi, tot n loc de Lag de la

cuvntul gotic Biuthan, nsemnnd "a porunci"; tocmai de aceea, dreptul nescris sau obisnuinta / obiceiu /cutuma era adesea numit biuths (vezi si Stiernhook, De jur. Vet. Sueonum Gothorumque, lib. I, c. 1). Iat unexemplu: "Pentru c, nu fr temei, se pstreaz n loc de lege cutuma "nveterat" (consuetudo) si aceastansemneaz drept constituit de obisnuint.", o subliniaz Julianus (XXXII, D. de legibus), unde, dup ctevainterpolri, urmeaz: "Cci iat ce este important: oare prin sufragiu si exprim poporul vointa sa si nu prinlucrurile nsesi si prin fapte? Desigur c da. Tocmai de aceea s-a retinut acest lucru, foarte just de altfel, calegile s poat fi abrogate nu numai prin sufragiul legislatorului, ci si printr-un consens tacit, adicdezobisnuinta.". Aceasta nu nseamn deloc c Lag era pe atunci ignorat de Goti. Asa cum biuths vine de labiuthan /biuda , tot astfel Lag vine de la Lagian / Laga. Trebuie ar tat, nainte de toate, c este fals ideea clag este de origine roman. Pentru c Lag, azi iesit din uz, mai folosit fiind lgh , nseamn "umil", "drmat","culcat la pmnt", exact cu acelasi sens cu care l gsim la Vergilius (Ecl., II, item, lib. XII, Aeneid. spre final,conf. Liv. Lib. VIII, c. 35, Nep. Atit. CXII, Cic., Orat., III si VI, In Verr., p.m. 108, lib. IV, Orat., X, p. 261, lib. I, DeInvent., p. 71 et lib. I, p. 118, precum si la Heren., lib. I, p. 7). Iat exemplul luat din Vergilius ( Ecl. XI) unde




10/23

adjectivului latin umil, dobort la pmnt i corespunde n gotic lgh: "Humiles habitare casas. Et / Ille humilis,supplexque, oculos dextramque, precantem Protendes; equidem merui, nec deprecor, inquit; utere sorte tua." ("Cei umili locuiesc n colibe. Si acel umil ridicnd minile si ochii, implornd mila zice: Eu nu cer s te nduride mine, mi-am meritat soarta; bucur-te de soarta ta!"), unde trebuie notat totodat deosebirea dintre verbulprecari ("a ruga", "a cere prin rugminti") si deprecari ("a abate din drum prin rugminti"). Deci Liggiansemneaz jacere si cubare, "a fi culcat", "a zcea", n timp ce Lggia = ponere, locare = "a pune", "a aseza";laga = fundare, disponere = ordinare = "a stabili", "a aseza solid", "a pune n ordine", "a aranja". C ci iat-l peCato (De re rustica, la nceput), cum spune: "Majores nostri sic habuere et sic in legibus statuere" (= Strmosiinostri asa cum s-au administrat, tot astfel au statuat prin legi). De ce ? Pentru c lagian se ntlneste la Wulfila,

n locul latinescului ordinare ("a pune n ordine"), cci acesta pare s

fi fost n uz chiar si la acei Goti care, peatunci, locuiau n afara granitelor nationale, deci limba lor, din cauz c triau amestecati cu alte neamuri, era si

ea mixt; dar nu neg nici faptul c chiar si n epocile precedente, fusese corupt. Cel mai important lucru, dupcum se vede, este c dreptul (jus) nostru se numea Lag. n prefata lui Birgerus la legile regale Uplandice (?) potfi citite urmtoarele: "Land skulu med Lagum byggias / och ey med wldzwrkum: ty att tha stande Land wl /tha lagum filgies" ("Regiunile au nevoie de legi care s nu fie statuate prin fort, cci ocrotirea lor se urmresteprin cutuma / interpretarea corect a legilor"). De aceea este nevoie de cuvinte explicative de tipul celorexistente n prologul legilor Wessmanice (?). Dintr-o ratiune cu totul justificat, vom gsi adugat n preambulullegilor lui Helsingius: " Wari ey lag Lande / tha gate engin boody firi" ("dac o lege nu este n vigoare nprovincie nimeni nu este obligat s se slujeasc de esenta ei"). n prefata lui Waldemar II (n Leg. Jur. ) stastfel scris: "Wet lod skal mand Land bygge". Se cuvine s se bazeze pe lege si provincia (regiunea) sipopulatia. Iat ce spune mpratul Justinian n Digestele ctre Tribonieni: "autoritatea legilor const n aceea cea ordoneaz corect lucrurile divine si cele umane". Si cel mai corect o spune Samuel Puffendorf care (n J.N.et G., lib. VII, c. 1 si ultimul spre final), subliniaz: "Cci Plutarch a privit lucrurile cu mult ntelpciune, dat fiind nclinarea oamenilor spre obligatii cu mult peste puterile lor naturale, cnd a socotit c fiind abolite legilecettenesti (dreptul civil), se pot institui onoarea si pacea neamului omenesc, prin decretele lui Parmenide,Socrate, Platon si Heraclit." Asadar, acesta este efectul legilor: cele sfinte si tainice s fie dezvluite justitiei,cci ntotdeauna trebuie actionat cu sentiment religios si respect fat de cel drept si bun, numai asa vor putea fiascultati cu cel mai mare simt de rspundere - cci "nomoethmata w para oun Qeoun nomizomena" ("normelelegislative trebuie s fie n conformitate cu religia").

5. Chiar din primul capitol al Codexului de legi ale Gotilor de Vest, colectionate de diversi magistrati ai acesteiregiuni, Bureus mentioneaz emigrarea Gotilor n Grecia si Tracia. Capitol, ce-i drept, plin de nelinisti, ccitrateaz despre plecarea lor din patrie spre Tara Sfnt, din care unii, dup ce au purtat lupte cu o serie demprati orientali, fiind n trecere prin trile lor, s-au rentors acas n Regat, iar altii s-au asezat n trileacestora. Cine ar putea s conceap cu mintea si s nsemneze cu pana de trestie cte procente de eroarecontin toate acestea? Dar din rndurile anterioare reiese c ar fi plecat din motive religioase. Tu ce crezi? Estisigur pe ce spui? Cntreste, rogu-te, toate ca s nu te deceptioneze confuzia fcut de tine ntre legi corecte sivicioase. Dac ai consulta manuscrisele vechi, atunci ai vedea c exist numai dou legi care se deosebescputernic ntre ele: una din ele este foarte veche, iar cealalt este de dat mai recent. Cea despreultracunoscuta plecare a Gotilor (Getilor), despre care am pomenit mai sus, este demonstrat cu cuvinte absolutconvingtoare, precum este stabilit si n textul urmtor: " Ingsins mans Ars taker then Man i Gircklandisittr" ("Asadar absolut nimeni nu are dreptul s-si revendice dreptul la mostenire n acest regat, care si-a fixatresedinta n Grecia"). Si acum, iat cum se pledeaz cauza celor care au plecat de foarte curnd. "Wnder manhl oc nacka at hemkyunum / oc stiger fotum af fosterlandi: ther skulu arwer wara rr skyldasti waru hanum / thahan heman for / an hrn komber eig apter till hemkynna." ("Cel care ntoarce clciul si capul spre vecini sipiciorul a iesit din patrie, acela nu mai are dreptul s se ntoarc n ea: rudele pe linie civil (agnatie) sau bazatepe consanguinitate, care n momentul emigrrii acestuia se aflau n preajma lui, acestia l vor mosteni"). Ce s-omai lungesc? Dac mai exist vreun codex n manuscris n care acestea se citesc confuz, nu cred s se fi ntmplat n toate cazurile la fel: deci trebuie examinat fiecare n parte cu propriii ochi. Ce ratiune a impusfinalmente acest lucru ? La tipografie s-a scris altfel ? Oare? Dar se editeaz nenumrate alte codexuri naproape toate domeniile si disciplinele activittii umane, nu-i asa c nu sunt cu greseli? Dar n ziua n care seaduc manuscrisele celor mai bune opere scrise, nu le corecteaz altii? Apoi se impune autoritatea unei lecturipopulare (vulgate). Aceasta ns nu poate fi n dauna celorlalte situatii, de vreme ce si n acest caz / proces totuleste separat prin paragrafe: orict de bun orator ai fi si un foarte puternic legiuitor n procesele cu care tentlnesti si n care, de regul, se obisnuia s se dea o hotrre rapid, tot poti gresi. n afar de aceasta, sunt

situatii - vreo 60 de legi si de codexuri mai recente care sunt amestecate cu altele mai vechi /legate n aceeasiculegere vulgat; n cazul lor sau sunt spuse clar lucrurile sau pot fi lesne distinse unele de altele. Te vei gr bis spui c celelalte legi sunt mai putin probabil s se raporteze la un context referitor la primirea de ctre Goti -care au fost mai nti n Sarmatia, - ba chiar secole - apoi au emigrat n Tracia si Grecia - a unei mosteniri pecare o asteptau din partea patriei. Dar spiritul legii este altfel prefigurat dect si l-au nchipuit ei, cci s-a reflectat ndelungat, spre a apra ct mai bine adevrul faptelor. Aici se cuvine s pomenim ultima colectie de legi aGotilor de Vest, toate legile reperate si toate constitutiile tuturor timpurilor, fr discriminare, care s-au adunatprin propria lor autoritate, aceast adunare de legi neavnd nevoie de vreo recunoastere sau de vreoconfirmare solemn din partea regilor. Aceasta pentru c, mpreun cu mine, sunt toti aceia care si-au aruncatprivirea pe vechile documente (incunabule) care o mrturisesc si o sustin; si, dac noi tcem, atunci omrturiseste cu prisosint codexul de legi. Asadar, legea, de abia de la imensa emigrare ncoace exist si maiexist si astzi, desi, secole n sir dup aceea, nu a putut fi consultat. Tot astfel sunt si astzi nenumrate legi,vechi si deteriorate si nimeni nu stie de ele. Acestora li se adaug coloane funerare uriase si monumente de




11/23

piatr ale cror inscriptii griesc de la sine; aceste pietre au fost ridicate ntru pomenirea vesnic a unor eroi deseam, czuti n Grecia si Tracia sau n alte locuri care au folosit armele victorioase ale Gotilor, au rmas casemne fulgertoare ale virtutii lor. Pe vechile pietre si incunabule este scris Girkia, Grikia si Girklandi, nsemnnd cuvntul Grecia, corupt. S-a gsit deseori si Grikum, Grikium si Girkium. Si ntr-un viitor apropiat,dup cum bine ne dm seama, vom dispune de volumul integral privind inscriptiile gravate pe pietre, scrise cucaractere runice de tipul acesteia, prin aleasa strdanie a eruditului Hadorsius Johannes, volum a crui aparitiea nceput deja, sub auspicii bune.

6. Aceste culegeri de legi au fost ntocmite de ctre juristii pe care i-am numit provinciali si pe care noi astzi i

numim Lagmann. Cu aceeasi ocazie, fereste-te s

le dai crezare lor care nu stiu din ce aparent

a erorii, nu sesfiesc s sutin c acestea gsite ar fi tot ce a mai rmas n Sveonia din puterea judectorilor provinciali care arfi fost tot attia cti pretori erau la romani, Edicte care abia fuseser propuse pe un tabel atasat acestora dectre magistratul numit care, pe toat perioada preturii, trebuia s existe ca legi si apoi s fie impuse - a cruiputere nsemna puterea Imperiului (MAJESTAS Imperii), de fapt atribuit pretorului (l. XI, in fin. D. de Just. etJure). nsusi Cicero (lib. V, Act. In Verr. Orat. VIII, in fin) vorbeste despre Edictele si puterea pretorilor: "Chiar siaceste edicte noi si puterea Pretorilor si cele privitoare la stpnirea lui Apronius, la furturile svrsite de sclavidin templele lui Venus, la alte jafuri, trebuie duse pn la capt. De ce nu n loc s fie cumprat hrana, s sedea pe degeaba? De ce nu, s fie umplut cmara, dup bunul plac, tot gratis, mai mult, s ti se dea si o maresum de bani pe deasupra? De ce nu, tot felul de prejudicii si condamnri ca urmare a unor grave insulte siultragii, s nu fie achitate? Astfel, acei judectori care, n nici un chip, nu au tolerat toate acestea, si-aundeplinit sau nu datoria?" Aici trebuie notate locutiunile damna pati, "a suferi condamnri" si damna perferre ("aexecuta pn la capt pedepsele"). Chiar despre puterea pretorilor vezi din nou la Cicero (lib. VII, Orat. X, Verr.,p.m. 243) unde vorbeste pe larg despre fasciile pretoriene ale cror ornamente griau despre puterea sidemnitatea lor n imperiu; ei erau singurii care se ocupau de procesele puse pe rol, ei ddeau sugestii nmprejurri procesuale ambigue etc. Ne stau mrturii nu numai textele legilor vechi (Confirmat. Leg. Upsal. An.1296, confirm. II Suderm. A. 1327), dar si istoriile regilor antici, dup cum este si Konung Olof Haraldz sagu (p.89); Sidhan satti thet up under Laghman fin. (c. XXV spre final; Tingbr EE.), de unde reiese clar c aceste legiau fost compuse de Gotii de Vest, iar regii nu au fcut altceva dect s le confirme, s le promulge, dup cefusese consultat poporul.

CAPITOLUL IV, 1-7

1. Socot c sunt suficiente si foarte clare dovezi, ba chiar strvechi, care s ne permit s afirmm c pevremea lui Zamolxis au existat legi scrise. Joannes Gothus, de pild, relateaz c Zamolxis, o dat ntors de laPythagora n patrie, a nceput s mprtseasc Getilor preceptele filosofice si legile de aur pe care el lenvtase de la dasclul su (Hist. Sueon. Gothorumq., lib. III, c. 15); Jornandes (De Getarum sive Gothorumorigine et rebus gestis, c. V si XI), el nsusi scriitor got, din respect pentru cei vechi care scriseser istorii sianale ale Gotilor consemneaz c Zamolxis si Deceneu au fost de o eruditie extraordinar si c concettenii lorle sunt foarte recunosctori pentru legile date.

2. Dar din multimea autorilor pe care Joannes Magnus i laud - Ablavius, Dexippus, Dio Chrysostomus,Orosius (si el nu s-a gndit la scriitorii cei vechi), ludnd marele spirit de dreptate al Gotilor, mai sunt doi, dintremulti altii, care vorbesc ntr-un singur glas: Nicolaus Ragvaldus (Orat. Basi. Hab. et supra allegat.) si PaulinusGothus (Hist. Arct., lib. I, c. 40), demonstrnd convingtor c justitia, puternic si majestic a Gotilor provine dinSuedia. Tot aici se cuvine s-l adugm pe eruditul Vulcanius Brugensis si pe multi alti scriitori, de toateneamurile, care s-au ocupat de Goti, geti si Sciti, si o ntreag serie de altii, enumerati mai sus chiar de mine (nEpist. Ad Ord. Fris. Hist. Jornand. Praef.).

3. Desigur, despre Samolse, n deplin consens cu locuitorii greci de la Hellespont si Marea Neagr, din vremeasa, o mrturiseste Printele Istoriei, dup cum o subliniaz Cicero (lib. I, De legibus.; Herodot, lib. IV, c. 95),"pentru ale crui crti- ISTORIILE- recitate la Jocurile Olimpice, ntreaga Grecie a stiut s-l stimeze". Cuvintelelui Cicero sunt n deplin consonant cu toate manuscrisele si crtile noastre si care sunt la dispozitia cititoruluibine intentionat. Iat glasul btrnului Herodot (c. IV, c. 95): "Ton Zalmoxin touton eonta anqrwpon douleusai enSamw douleusai de Puqagorh tw Mnhsarou. eneuten de genomenon eleueron,kth amenon de apelein e thn

ewutou ate de kakobiwn...", c Zamolxis a fost un om si a slujit ca sclav lui Pythagora, fiul lui Mnesarchus dinSamos". Dup spusele lor, Zamolxis si dobndeste libertatea si apoi, adunnd niste bogtii mari, se rentoarcen patrie. Cnd si-a dat seama c Tracii triau n conditii rele ca niste brute, el nsusi educat dup obiceiurileionice si de aceea mai slefuite dect cele care erau la Traci, cci trise la un loc cu grecii si cu ilustrul eruditPythagora, si-a construit o cas de oaspeti unde el primea pe cei mai deosebiti concetteni si i osptanvtndu-i c nici el, nici comesenii si nici cei ce se vor naste de aci ncolo, nu ar trebui s moar, ci s meargntr-un loc unde vor tri vesnic si se vor bucura de toate bunurile alese. n timp ce fcea acestea pe care tocmaivi le spusei, el si construia o locuint subteran; cnd fu gata, dispru din fata Tracilor, cobor n ea undermase timp de trei ani; ntre timp, tracii crezndu-l mort, l regretau plngndu-l; n cel de-al patrulea an, seart privirii tracilor si astfel el fcu credibile preceptele pe care le dduse lor. Acestea le-a relatat Herodot,orientndu-se dup vorbele care circulau la bstinasi. n capitolul imediat urmtor, deci, 96, Herodot spune clarc nu se ncrede total acestor spuse privind locuinta subteran, ci mai curnd socoteste c Zamolxis a trit cumulti ani naintea lui Pythagora, c a fost si un om, nscut pe pmnt getic, dar si zeu al Getilor.




12/23

4. Am redat ntocmai ce a spus Herodot, neschimbnd nici o iot. Astfel, discursul acestuia despre Pythagoraca despre sofistul cel mai slab, "ou tw asenesatw sofisth", mi pare asemntor cu chipul n care Homer ldescrie pe Ajax ca pe cel mai slab dintre Ahei ("ouk afaurotaton Aaiwn") care, este stiut c a fost unul din ceimai viteji (lui Lundius i scap un amnunt: legat de istoria Troiei, au fost doi eroi numiti Ajax: unul, fiu al luiTelamon, nvins de Ulysse n disputa privind armele lui Ahile si, nnebunind de durere, strangul trupele grecilor,creznd c sunt ale Troienilor si dndu-si seama de eroarea svrsit, se sinucide; al doilea Ajax este fiul luiOleus, care dup asediul Troiei, naufragiaz si se refugiaz pe o stnc, de unde amenint cerul. Atari expresiise gsesc frecvent la scriitorii latini, dup cum observ Vorstius (De latin. falso susp., c. XXV) si expertii n

filosofie s-au numit mai nainte sofisti, c

ci acestia printr-o expunere mai putin onest

si urm

rind si un cstigrusinos, era profanat n cele din urm numele filosofiei; dedndu-se la artificii subtile, ei de fapt nriau pe altii,atacndu-i prin expresii ingenioase, n subiecte uneori scandaloase, deturnndu-le n ipoteze paradoxale:"paradoxou upoesei", asa c ei si-au meritat numele de sofisti. Si, astfel, nedepsindu-si conditia lor, n cepriveste povestea acelei locuinte subterane relatate de Herodot, ei nici nu au respins-o, nici nu au aprobat-o, cimai degrab au acreditat ideea si anume c Zamolxis ar fi existat cu multi ani nainte de Pythagora ( a se vedeasi Plat. Protag., Iocr., Hel. land. la nceput, Cic., II, Acad. Questio); la nceputul capitolului imediat urm tor, undedin nou vorbeste despre Zamolxis, Herodot spune: "fie c Zamolxis a fost un om n carne si oase, fie c a fostun demon al Getilor, s fie sntos!" ("eite de egeneto ti Zamolxi anrwpo, eit' eti daimwn ti Gethsi outoepiwrioairetw. Si totusi nu trebuie s punem la ndoial faptul c, chiar naintea lui Herodot, au existat scriitoricare au relatat la fel : Cicero (De claris orationibus, qui dicitur Brutus, p.m. 266) nsusi afirm c au existatasemenea poeti, ba chiar naintea lui Homer, care l-au cntat pe Zamolxis n poeziile lor festive.

5. Cu opinia lui Herodot se pune de acord si opinia, demn de toat ncrederea, a uneia din incunabulelenoastre: "Fyrsti war Samolthius sa er Lag framsordi medh mykli snilli / han war Pythagorassa Tharahl i Samey.Han for frlsgiswi hingat til alsheriar thing. Han bygdi har Htvs oc baudtill sijn Kunungi oc ollu stormnni um altSvithiod pa raladi han vid pa er med honom satu t Hollini at Natvardi /oc Dryckio sina samanhasdu / at hanOdain wri oc thein stad Odains: Litlu sidar hwars han vr asyn aldra thera / och eptr thrij ara Dag apnadisJardr / tha kom han ater til war: pui trudu allir men uthan all genmali hwad i thessu mali sagt war" ("Samolse afost cel dinti care, cu un deosebit mestesug si-a scris legile, el care fusese sclav al lui Pythagora din Samos sis-a eliberat, a sosit la noi si comitiile formate din cettenii strnsi lalolalt din ntregul imperiu al Sueonilor, auvenit pentru a-l srbtori. Cu ntelepciunea lui care ntrecea cu mult pe cea a celor adunati n for, el a construit ocas, n care a invitat ca oaspeti pe rege si pe toti nobilii. Acolo, printr-o cuvntare care a durat mai mult dectcina, a sustinut imortalitatea zeilor si eroilor la Scitii dispruti, c nemuritor va fi si el si cei din neamul su dintremulte popoare, insuflndu-le totodat c acesta este locul nemuritorilor; nu mult dup aceea, a disprut dintr-odat. Dup o absent de trei ani, s-a ntors din nou printre ai si spunnd c aceasta are legtur direct cuspusele lui de mai nainte. M ntreb oare dac mai exist un exemplu asemntor n care s se poat facedovada legturii dntre vorb si fapt?").

6. Mai exist si alte dovezi care sustin aceste spuse. Si de ce nu? Doar mai exist nc o serie de crti recentaprute care pn mai deunzi erau manuscrise. S ne oprim la codexul regelui Joannes al III-lea si srevedem multe alte manuscrise si, cu stima pe care o datorm, s le interpretm. Nu te ndoi, cci iat ce scrieaici: "Sammaledes war ett Varn fodt af Gtherne / som tiente Pythagoras uthi Graecien, och lrde af honomhimmelstekn / Gudz willta / och att thskillia andt ifran godt genom bokliga konster. Then samma drog ifranGraecien och till Aegypten / och lrde ther the Fders lrdom och Gudz dyrkan som the hade. Sedan drog hantill sitt Fdernesland igen / och blef en Oswerste i Konungens Rdh / och hwad han beslutade / thet ltKonungen s bliswa effter han hade forstnd att skillia ondt isfrn godt. Then samma gaf fig i ehn Jorkuula / drhan satt och studerade och tbland alle andre sijne studeringar drog han uth Sweriges Lag / ther then menigeMan weeth sig att esterrtta" ("Deja se nscuse n acest neam al Gotilor (i.e. Getilor) un copil, care, de ndatce se fcuse mare, s-a angajat sclav la filosoful Pythagora, vestit n toat Grecia care cunostea ca n palmsuccesiunea stelelor, cultul lui Zeus si diferenta dintre bine si ru. Apoi, ajungnd n Egipt, s-a instruit ninstitutiile si religia acelui popor si, n cele din urm, s-a ntors acas. Pe acesta, Regele l-a primit cu marecinste si l-a avut ca prim-ministru, iar El si treburile regale si pe cele divine le administra pe toate prin voint (prin semne cu capul). Acesta, din cauza oboselii, a cobort n cavern, iar acolo a constituit (a pus la punct)dreptul Sueonilor pe care ntregul popor l duce mai departe la urmasi").

7. A cobort, spun, n pester, a crei intrare o voia nestiut. Cam n acelasi chip nareaz si Strabon aceastistorie, scriind c Zamolxis ar fi intrat ntr-o pester care era inabordabil celorlalti (abaton toi alloi) (Geogr. VII,p.m. 207 si urm.). Spre a-l imita pe preceptorul lui, care tocmai intrase n pestera numit Ida (ei to Idaionkaloumenon antron) , a ncercat s intre si el, Zamolxis, n pester, sustine Malchus ( Vita Pythag.). Adaug-l sipe Laertius (De vita Dogm. et apopht. Philos. , lib. VIII, De Pythagora), unde afirm c l-a primit Pythagora"doulon Zamolxin w Getai uousi, Kronon nomizonte w Fhsin Hrodoto" ("pe sclavul Zamolxe, pe care Getii lconsider sfnt, dup cum relateaz Herodot"). Si desi strlucitul brbat Isaacus Casaubonus la notele pe carele face n acest loc, afirm c ar fi o greseal de ortografie si c, n consecint, ar trebui revizuit totul, dac chiarasa a fost scris la Herodot: Gebeleizin nomizonte ("numindu-l Gebeleizis"). n afar de aceasta, sunt socotiteurmtoarele cuvinte w Fhsin ca fiind adugate de ctre marele erudit Aegidius Menagius. Este foarte posibil ca n loc de Hrodoto s poat fi citit ipwoboto, adic s fi fost scris Hippobotus thn twn filosofwn anagrafhn ("oanagram a filosofilor"), de care Laertius se foloseste frecvent. Eu cred mai curnd c a fost aprobat de ctredoctissimul Monachius (Animad. Ad b. I) c transpunerea cuvintelor lui Laertius a fost svrsit de ctre copisti




13/23

ca el s poat fi citit n acest chip: "w Getai uousi, o Fhsin Hrodoto, Kronon nomizonte " ("Getii l socot sfnt - peZamolxis -, numindu-l Cronos", relateaz Herodot), cuvinte care, din motive de colatiune, s fi fost scrise pemargine mai nti, care apoi s-ar fi putut introduce n context si continua cuvntul lui Laertius - ceea ce stimsigur c se ntmpla - s se strecoare unele din marginalii n multe locuri, ba chiar n cazul celor mai multi autoriOare nu tot de ctre copisti este si locul corupt al lui Hesychius (p.m. 409). "Alloi de tw Kronw einailegousin" ("Altii sustin c n text este lui Cronos"). Cci, de fapt, corect pe acesta ar trebui s-l citesti mpreun cuSalmasius: ton Kronon i.e. pe Saturn, considerat de ctre altii a fi Zamolxis. Oricum ar fi, n Soare si inclusiv nSamolse, recunoastem un Saturn, cum o demonstreaz mai jos onorata Antichitate.

CAPITOLUL V, 1-7

1. Si cum, n armonie cu Herodot, sun si codicele tiprit de curnd, este nevoie, pentru mine nsumi, s mpun la adpostul acelui pasaj ludat din Herodot. Dac pn la Herodot nu s-a stiut foarte bine cine a fostZamolxis, acum se stie c a fost Get sau Got pe care unii l aseaz n rndul oamenilor, altii n cel al zeilor. Fiec se stabileste una sau cealalt / sau amndou /, ntreste ideea c, dintr-un motiv sau altul, noi vom fi ceeace prem scriitorilor. Herodot (IV, 96) a afirmat c Zamolxis a trit cu mult nainte de Pythagora. Si nu se poates fi fost altfel, de vreme ce Zeus care este cinstit la Goti (i.e. Geti) se dovedeste a fi unul si acelasi cuZamolxis. Acesta a fost cultul primordial (" o melista timwmeno, para toi Getai qeo to mhn palaion (palai oukpalaioun) Zalmoxi Puqagoreio ", "Zeus la Getii din Antichitate a fost Zamolxis Pitagoreianul"), o spune Strabon(VII, XVI, p.m. 762). Iar Jamblicus (De vita Pythag., c. XXX) l numeste "megista twn Qewn par' autoi" ("cel maimare si cel mai bun dintre zeii Getilor"). Iar n Comentariile lui Casaubonus la Strabon (p. 298), dar si prin guralui Platon - un trac de origine - se glsuieste astfel despre acesta: "Alla Zamolxi legei, o hmetero basileu qeo wn" ("dar el zice c Zamolxis este regele si zeul nostru").

2. Pe acesta Laertius (cf. Cicero, lib. II, De Nat. Deor., p.m. 38) l numeste si rono (Timpul), reprezentndcursul si revolutia (ntoarcerea periodic a) spatiilor si timpurilor. Prin examinarea cerului, a lui Saturn si a luiJupiter, sisteme fizice bine organizate de altfel, dup modul cum si le-au imaginat, au fost inclusi n legende,mai mult sau mai putin curioase. Mnaseas, de pild, afirm c Zamolxis este cinstit ca zeu la Geti si este numitCronos. Dar si Porphyrius (Vita Pyth. Ext.) arat c n scrierile vechi Zamolxis a fost cinstit la Geti n loculcultului lui Hercule. Astfel n scrierile Eddice, Attin, erou legendar al strmosilor nostri, este numit Saturn. Sidup cum la Attin cel cu un singur ochi, ca semntor, nsctor de Dumnezeu si tat al tuturor sunt veneratetoate aceste calitti, tot astfel si lui Saturn, ca unul care se trage din semintie gotic (i.e. getic), i s-au atribuitputerea, ratiunea, natura si forta cea mai mare. Porecla lui, "cel cu un singur ochi", (cci desi trgea cu unsingur ochi la tint, sgetile erau dirijate foarte miestrit), au luat-o si Scitii si Getii, fiind si ei numiti "cei cu unsingur ochi", adic mwnofalmoi , cf. Herodot (III, 106 si IV, 59). La Scitii vechi se numea Qamimasadh, nsemnnd acelasi lucru. L-am numit pe Attin cel cu un singur ochi, cu acelasi sens, un nvtat l numestemonoculus (cu un singur ochi), desi cu acest sens, cuvntul monoculus este barbar. Cci la latini sun cu totulaltfel: la ei monoculus se numeste cel care avnd un singur picior merge srind ntr-un picior. Substantivul elinkwla se traduce n latin cu crura ("picioare"). Totusi monoculus nu poate s fie clar explicat prin cuvintebarbare, desi ne-o garanteaz cuvntul unoculus (v. si Gell., N.A., IX, 4). Plautus (Curcul., III, 1, XXII si XXIV,Varr, VI, 2) este cel care s-a folosit primul de cuvinte din limbajul stiintific. La el unoculus este tocmai cocles.Spun cocles ca si ocles, adic "avnd un singur ochi". Attius, n prima lui lucrare didactic, ludndu-l pe Gellius(N.A., III, 11), nareaz despre ciclop, n aceeasi manier si anume c a fost unoculus, c Baldur, adic Apollo arfi fost fiul lui Attin, o declar si monumentele literare Eddice (Muqol. XX), precum si poemele skaldice. Numelelui mai era folosit totodat si n locul lui Hercule, pentru c acesta se potrivea cu scrierile celor vechi. Cu numelede Hercules se desemna printul si zeul militar care le Sueoni si la Goti a fost numit Tyr, i.e. zeul Marte. Assirieniins l-au numit Baalem, cu un cuvt persan, care n traducere nu nseamn altceva dect Marte, zeul rzboiului(polemwn Qeo); asa apare la Greci si n Cronica Alexandrin, dup cum ne-o arat Vossius ( Chron. Alex. etVoss. Idol., I , 16). Si nici nu e de mirare c la Claudius (Sen. De mort. Claud. Caes.) cel mai puternic dintre zeise numeste Hercule. Vezi si Seneca (Tyriis Melcartus ) care l numeste: rege puternic, rege zdravn. La Grecise numeste Arh si la Plautus tot Ares. (Truc., II, VII si LIV). Cuvntul este folosit de personajul Geta. La Goti sespune Ari miles , kat' exoiw ("mai nalt dect altii, superior altora"). Tocmai de aceea i-au pus pe seama lui 12munci si n acelasi timp i se atribuie 12 victorii; numrul 12, de bun seam din respect pentru semneleZodiacului si pentru tot attia zei; s-l adugm si pe Diodor din Sicilia ( Bibl. Hist., p.m. 153 si urm. P. 157).

Despre coloanele lui Hercule vorbesc si Ovidiu (Metam., IX, 3) si Justin (II, 4) si Albricus Filosoful (De Deorumimaginib., XXII, despre Hercule) si Vossius ( Th. Gent. II, 15). Sub numele de Thura se ntelege Soarele - cu totiisunt de acord. Iat ce gsim la Damascius: "ton Kronon EL kai BHL eponomatousi " ("Pe Saturn l mai numescEl si BEL"). Acelasi lucru spune si Servius. I se spune Bel, oarecum din ratiunea lucrurilor sacre, si Saturn siSoare. Prin acelasi nume, la Babilonieni, Fenicieni si Persi, se ntelege Soare (este dovedit si de notele luiHornius la Cornelius Nepos (Vita Miltiad., Serv. ad Aeneid, I). Aici chiar se deosebeste cu totul justificat si cueruditie c chiar si ceilalti zei ncepuser s se numeasc astfel. Din motivul de a fi mai bine distins de ceilalti i s-a spus Bel-Samen. De ce nu si Loke ("luminat") care la Scandinavi nseamn Saturn, de aici sensul de"iradiind" , ca si la Greci fainwn ("strlucind"). Descopr c tot asa a scris si strlucitul Celsius (Comput. Eccles.,p. I in Addendis la p. 76). Cu aceasta ai un acord admirabil. Cci i creste faima prin oracolul de la Delfi, legat deafirmatia "Troia nu ar fi putut fi supus fr sgetile lui Hercule", dup cum cnt si Ovidiu (Metam., I, 13).Acelasi lucru l spune si Sofocle (Philoc.), dar mai prolix: Bal, Ballur, Aballur este unul si acelasi cu Apollo,comp. si cu Ovidiu (Met. I). Fr ndoial c Soarele (i.e. Apollo), asa cum reiese din majoritatea scrierilor celor




14/23

mai vechi si ale altora, este, cu un cuvnt actual, moderatorul tuturor fenomenelor si lucrurilor: este reprezentatca patron al Muzicii; celor nou Muze create de el si pe care el le guverneaz, li s-a adugat el, ca al zecelea.Acestui adevr artistic i se adaug scrierile celor vechi, referitoare la inventarea chitarei, cea cu zece coarde (v.si Homer, Il. , a. p. 36 v. 36 si urm.; Hesiod, Theog., v. 94 si 95; Fulgensius Muqol, lib. LXIV, Diod. Sic., Bibl.Hist., p.m. 91 si urm., p.m. 235) unde Apollo trece drept inventator al chitarei si nu mai putin al Medicinei, careprintre celelalte stiinte, este mai ales o art, n care se probeaz eficacitatea ierburilor de leac, urmrind atentcresterea, maturizarea lor, cci pentru sntatea oamenilor si a celorlalte vietuitoare joac un rol primordial. Iatce spune Vergilius (Aen., c. XII) despre Apollo (n tlmcirea lui George Cosbuc):

"Cel mai iubit ucenic al lui Phoebus la corturi venit-a,Iapyx Iasidul, cci lui, ptimas ndrgindu-l Apollo,Toate i-a dat oarecnd, iscusintele sale, pe toate:Cnt de chitar si glas de proroc si sgeti ucigaseVrnd s lungeasc trirea printelui gata s moar,Iapyx cu ierburi vroia s-i ajute pe-ncetul s cateDrumuri mai blnde ..."

Si, putin mai departe:

"Iapyx btrnul cu haina rsfrnt-ndrt ca paeonii,Multe puternice ierbi pregteste-n amestec cu mna,Leacuri fcnd de-nzadar si degeaba cu mna cltesteFierul din ran, si-l prinde cu netede cleste degeaba.Toat-ncercarea e fr noroc, si-ajutorul lui PhoebusNu le soseste! ..."

A se compara spusele lui Vergiliu la adresa lui Apollo ca vindector cu ajutorul plantelor medicinale, dar si caartist multiplu, inclusiv ca poet, cu cele ale lui Tibull. (c. IV, Ad Phoebum, IV:

"Vino aici si alin durerile gingasei fete,Vino, o, Phoebus, aici, mndru de pletele-ti lungi!Crede-m, haide mai grabnic, cci nu-i regreta nici tu nsuti,Phoebus, frumusetea s-atingi cu alintoarele mini!F ca s nu-i vestejeasc o stears culoare candoarea;Nici slbiciunea s nu-i macine palidul trup!Rul, oricare ar fi si de-orice cu tristete ne temem,Duc-l n mare acum rul cu apele iuti!"

si c. II, Elegia IV si c. IV Paneg. ad Messalam), Propertius (c. IV De Urb. Rom., I) si Horatius (Carm., lib. IV, Ad.Apoll. et Dian. Carm. Saec.). Plutarh (Cur nunc Pyth. non reddat oracula carm., p.m. 402) o pomeneste pePythia, preoteasa templului lui Apollo din Delphi, care n timpuri strvechi si formula oracolele n versuri.Altdat chiar si filosofii si alctuiau dogmele si principiile n versuri; ca Orfeu si Hesiod procedau si Parmenide,Xenophan, Empedocle si Tales. Asa se face c zeilor li s-au dat diverse nume: Soarele a fost nvestit cu diferitevirtuti si principiile nteleptilor s-au folosit de ele n totalitate. Macrobius, de pild, demonstreaz c Apollo estezeu pentru c i s-a zis Soare. Chiar si pe Liber Pater cei vechi l-au considerat zeu. Si pentru c si Dionuso (nlatin Dionysus si nu Dionysius, cum incorect spun unii) i.e. Bacchus, este rusokomh, adic cu pletele de aur,cum l defineste Hesiod (Theog. V, 947, conform opiniei scoliastului), iar scoliastul lui Horatiu (Od. 19) afirm cSoarele, Apollo si Dionyssos sunt unul si acelasi personaj pentru c: dup cum Apollo are nou Muze, tot astfelSoarele are nou cercuri, iar Dionyssos este nsotit de corul Bachantelor care sunt tot n numr de nou; laaceast idee ader si Diodor din Sicilia ( Bibl. Hist., p.m. 147); aici vor mai fi ad ugati si Artemidor (lib. II) siHyginus (Fab., c. CXXXI, CLXVII si CLXXIX). Si Diodor, n aceeasi carte (p.m. 150), arat c n privintanumrului Muzelor, scriitorii au preri diferite; unii afirm c au fost trei, altii nou; la Homer sunt ludate celenou Muze de o frumusete cu totul aleas; tot attea la Hesiod (Theog., v. 76 si urm.) care trece n revist sinumele lor. De unde si prerea c cifra 9 reprezenta la antici ceva important, cci gsim sintagme de tipul nnou zile, n nou crti, frecvente la cei vechi, afirm Cicero (De Nat. Deorum , lib. III, p.m. 70) si Herodot (Hist.,

lib. IX), cci el si-a scris Istoriile n nou crti, dnd, fiecreia din ele numele unei Muze. Toate cele spuse pnacum nu se potrivesc la zeii Marte si Mercur, pentru c (obiectul de cult) reprezentarea lor este alta dect cea aSoarelui, subliniaz Macrobius (d.l., c. XIX). Cam de aceeasi prere este si Strabon (c. XV spre final) careconsider c Marte poate fi pus alturi de cel mai mare zeu al Persilor; idem filologul belgian Lipsius, 1547-1606, ( Not. Ad VI Annal. Taciti), argumentnd c ar fi fost o greseal trecut cu vederea; iar Bertram,comentatorul lui Strabon (in d. I Strabon), sustine c n loc de "on Persai sebontai Qewn monon" trebuie citit"onper kai sebontai Qewn monon". Dintre toti zeii despre care este vorba aici, Carmanii, pe acesta singur lcultiv; cci despre Persi, iat ce spune ludatul autor: "Ei l cinstesc pe Jupiter pe care l situeaz ntr-un loc nalt din cer. Ei venereaz Soarele pe care l numesc Mithra. Idem Luna, Venus, focul, pmntul, vnturile siapa." Dar si pe Aesculap pe care Macrobius l mai numeste si "Sntate" si pe Hercule si pe Isis creia i se maispune si Serapis si nu par s fie alti zei dect Soarele nsusi despre care ne vorbeste si Istoria ecleziastic al luiRuffinus (Socrat. et Theod., Macrob. D.l. c. XXI). Mai adaug-l si pe Herodot (c. II, cap. 156) si pe Diodor dinSicilia (Bibl. Hist., p.m. 7) si pe Plutarh ("peri Isiado kai Osirido " , p.m. 374) unde se relateaz c Osiris este




15/23

Soarele, iar de ctre Greci i se spune Sirius. Litera O asezat n fat la Egipteni desemneaz cuvntulntunecime. Prin cteva interpolri, se spune c o putem numi pe Isis care este aceeasi cu Luna si "ochiul luiHorus"; si dac pentru ei cuvntul Osiri nseamn "ntunecat", nu acelasi lucru este pentru noi; dup cte stim,toate acestea avnd direct acelasi sens cu care sunt expuse de Plutarh n note (peri Isido kai Osirido, p.m. 374),- toate sunt scite. Pentru interpreti Osiris sau Asiris nseamn Dumnezeul cel vesnic si a toate, cel carelumineaz mereu, se ngrijeste de toate si le observ pe toate. Deci s avem ntelegere pentru strdania lor n adepune eforturi spre a deduce numele lui Osiris. Se trece cu vederea acum ce anume se ntelege prin numelede Osiris, Isis, Horus si Typhon (este si numele unui rege al Egiptului antic, dar si zeu al r ului la Egipteni,dusman si ucigas al lui Osiris), cci dup cum arat Athanasie Kircherus ( Oedip. Synt., II, c. 6) de la Synesios

(poet, orator si filosof grec, 370-413, n.t), dar si de la alti scriitori, aceste nume ar tine de conceptul de filosofiemoral. Cci anticii, sub vlul fabulelor, enigmelor si simbolurilor au preferat s corecteze moravurile si sinduca sufletului imagini si virtuti reale. De aceea Tacitus (Annal. IX, c. 14) spune despre Egipteni: "ei sunt primiicare prin figurile animatelor (apoi si ale altor lucruri) prefigurau sensul spiritului". Din cele spuse mai sus socotc este de ajuns s constatm, cum sustin Heurnius Barb. (Philos., p. 37) c opinia cea mai apropiat deadevr este c Osiris al Egiptenilor trebuie denumit Multoculum, asa cum Plautus (Aulul. III, VI, 19) a spusoculeum totum ("este totul ochi"). n afar de Plaut, cel care sustine aceeasi prere confirmnd originearespectiv, este nsusi Diodor din Sicilia, cci sintagma latin n traducere elin, este Poluofqalmon (d.l. p. 7).Deci numele se impune prin nssi calitatea cuprins n nume, adic de multi ochi, e tot un ochi (Poluofqalmon);doar Soarele este acela care, prin razele sale, lumineaz pmntul si marea. Ce vreti mai clar? De aceea Attin,care de fapt e Soarele, nu are un singur ochi, ci mai multi, Antichitatea i atribuie opt. Fenicienii i atribuie luiSaturn tot opt, este atestat de Eusebius (De praep. Ev. , I, 1), cci pn si templul n care se celebreaz cultullui Attin are opt unghiuri si un inel. Tot n numr de opt erau si virtutile existente n cer pe care le fixaseAntichitatea prin gura lui Platon (Epin. , p.m. 923), iar cei dinti care le-au observat si le-au ludat au fostbarbarii, cci prin legile acestora, care fuseser instituite regulamentar, s-au rspndit apoi la Egipteni, Sirieni,ba chiar si la Greci, dup cum relateaz Platon. Prin urmare, imaginii mrete a regelui i se aduga efigia MareluiApollo, pe care se puteau citi atributiile legale, opt la numr, ncrustate pe un iris si printr-un nod ciudat cu optunghiuri o nlntuire solid, secret, de siruri de lanturi - n aceeasi manier secret nchis (se refer la efigie).Tot opt tabule de legi paternale pstreaz strvechea memorie, asa cum o dovedesc si incunabulele strvechi.Macrobius (d.l. c. XXII, d.l. c. XXIII) precum si ceilalti scriitori o atest: anume c Nemesis, Pan, pe care l mainumesc si Inuus, si Saturn, nu sunt altceva dect Soarele, ba chiar si Jupiter; zeul Adad al Asirienilor si el estetot Soarele: acest lucru este dovedit si de autoritatea teologilor si de cea a lui Orfeu, toti acestia dintr-o singurratiune mistic si sub vlul diferitelor povesti, s-ar referi tot la Soare, desi se deosebesc de celelalte zeitti. nacelasi chip trebuie pomenit si ilustrul Keuchenius (not. ad. Nep. I, Lysand., c. III) care spune: "Jupiter esteacelasi cu Soarele, lucru sustinut si de Platon n Phaedrus, unde

Documents

Carolus Lundius - Zalmoxis