C~G.JUNG

.in lun1ea......

arhetipurilor

fll-'--' "Jurnalulliterar"

Ii .• -,•. ." .I ,<'

caiete de psihanaliza

JI

C. G. Jung §i Mircea- Eliade. Ascona 1'J51;---~r

Lei 190r

T

C. G. JUNG

•IN ·LUMEA ARHETIPURILOR

Caiete de psihanalizaNr .. 4

•Supliment al saptaminalului

JURNALUL LITERAR

Serie coordonatade

Vasile Dem. ZAMFIRESCU

© 'l'oate drepturile asupra versiuftii de fatarezervate Editurii "Jurnalul literar"

Reda,::tor de carte: Dimitrie STAM-ATIADIPrezentare grafidi ~i coperta ; Ion PODOCEA

ISBN 973-95530-5-2

C.,G. Jung

IN L U MEA A R HEll PUR I LORJ

7'raducere din limb a germana,prefata, comentarii ~i note

de

Vasile Dem. Zamflrescu

Editura "Jurnalul Literar"Bucure~ti. 1994

INTRODUCERE IN· LUMEA ARHETIPURILOR

1. Incon9tientul personal 9i incon9tientul colectiv

Dadi incursiunea inincon~tientulpersonal descris de Freud~i Adler poate fiechivalatacu 0 cobOrire in infern, ctlnoal?tercaincon~tientului colectiv. descoperit de Jung corespunde unei calii­torii pe 0 aWi planeta.

Incon~tientul personal este repugnant~i .straniu. Dar. maiales repugnant. Pentrucaaici se acumuleaza, ca intr~unpor­tret al lui Dorian Gray interior,tot ceea ~eestenegativ in om:tendintele incestuoase. ~i paricide (matricide). pe care fiecarc in­divid Ie traie~te intre 3-6 ani, in cadrul complexului Oedip, ten:­dintele partiale sau perverse pe care sexualitate.3 infantila Ie eta=.leaza inca inaintea virstei de 3 ani (voaiorism,. exhibitionism,masochism, sadism), inclinatiilespre inversiune sextlali(homo­sexualitate), vointa deputere in forme asociale, complexelede in··ferioritate, intr-un cuvint egoismul ..funciar . al lieearuia. Tonteaceste continuturi se constitui~pe parcursulvietii individuall;. inspecial in ontogeneza timpurie, din intilnirea dintre anumite in­stinde - sexuale, agresive, de. autoafirmare - ,. infhwntelcso­ciale~i socializatoare pe care le.excrcita inprimuLrind familia.Infinita varietate 3 conditiilor biQIogice ~i culturale in care seproduce socializarea individului .explica singularitatea· Con~inu.tu­rilor. incon~tientului personal. Fiecare. traie~te complexul Oedip,deexemplu, intr-o formaproprie doar sie~i.

Ineon~tientul colectiv este, spre deosebire de ineonl?tientul in­dividual, 0 achizitie filogenetiea. A,ici se eoncentreaza nu expe­rienta individuala,. ci experienta speciei. De aeeca ineon~tientulcolectiv este un incon~tient supraindividual; dimerisiunea. ine')ll-

-5-

~tienta universala. Fiind un precipitat al experientelor speciei, ;,n­conlltientul colectiv este structurat deelemente care n-au fost ni­ciodata conljltiente,in timp ce incon~tientul personal cuprinde inspecial continuturi care au fost cindva con~tiente. De aici stra­nietatea ce definellte inconljltientul colectiv. Obiectivitatea incon­~tientului colectiv I-a determinat pe .lung sa-l echivaleze eu spi­ritu!. Incon~tientul pllrsonal poate fi echivalat, datorita con~inu­turiIor sale singulare, eu mfletul.

2. Ce sunt:a~hetipudle ?

I Ca elemente .alcatuitoare ale ineonljltientului colectiv, arheti­. pUrile sUnt definite de Jung ca patterns of behaviour. "Am nu­

mit arhetip baza instinctual!, congenitala, preexistentii, respectivpattern of behaviour. Aceste imagouri sunt caracterizate de 0 di­namidi pe care nu 0 putem atribui individului" (DieBedeutung desVaters fUr das Schicksaal des Einzelen, in Werke, vol.'IV,WaIterVerlag, p. 364). Caracterului suprapersonal al arhetipurilor, .lung Iiadauga in aceasta definitie 0 aWi trasatura: caracterul instinc­tual. Ca experienta a speciei, ca mOljltenirefilogenetica, arheti-

~.purile sUnt de ordinul instinctelor. Din punct de vedere filosofic,ideea este de prima importanta: dadi arhetipurile sunt spirit~i in aCl:.la~itimp instincte, aiunci natura' contine spirit Ili nileste opusain intregime culturii . .lung subliniaza continuitatea din­tre natura $i'cultura.

o alta definitie, continuta in studiul Conceptul de incon~tlentcolectiv din' prezentul .volum, accentueazii' o· idee asupra carda.lung revine adesea : "Conceptul de arhetip, care constituie Un co­relat necesar al ideii de incon~tient colectiv, indica prezen~a anu­mitor forme in psihic, forme care sunt raspindite peste tot". A~a­dar, arhetipurile nu sUnt reprezentari innascute, ci forme innas­cute, cadre care in-formeaza experienta umana.

3. Reprezintaarhetipurile 0 descoperire a lui Jung?

Precursorii teoriei arhetipurilor, indicati chiar, de .lung, potfi impartlti 'in doua categorii: precursor!pe linie filosofico-re­ligioasa $i' precursori pe linie ~tiintifica. In prima categorie tre­buie inclus' Philo Judens, care prin arhetip intelegea imaginea luiDumnezeu in om, Dionysus Areopagitul, Sf. Augustin, dar maiales Platon, 'cu' a sa teorie a ideilor. Kant, cu teoria formelora priori ide<sensibiIitatii ~i intelectului, este marele precursormo~dern allui·,Jung. Ginditorul elvetian insu~i sepune sub semnulkantismului, cind declara ca arhetipurile sunt categorii ale ima­ginarului ..

Pe linie.·$tiintifica, Jung Ii indica drept precursori pe Levy­Bruhl, care vorbea de reprezentari cOledive, pe Hubert ~i MauSs,care, in istoria comparativa a religiilor, insista asupra cateoorii­lor imaginatiei, in sfir~it, pe Adolf Bastian cu ale sale ider ele­mentare sau originare.

-6-

4. Dadi ideea arhetipurilor nu este noua, care este specificu1 con­tributiei 1ui Jung ?

Ca ~i Freud in raport cu precursorii filosofici ai· ideii de in­con!ltient, Jung se particularizeaza printre autorii care teoreti­zeaza arhetipurile prin faptul ca se bazeaza pe 0 practica de cli­nica. Dintre fondatorii psihanalizei, Jung este primul psihiatru,lucrind mai bine de 10 ani in clinica lui Bleuler din Zurich.Spre deosebire de Freud, care a elaborat teoria incon!jtientuillipersonal pe baza tratarii nevrozelor, Jung descrie incon~ticntulcolectiv ~i arhetipurile sale in temeiul tratarii ~i cercetarii psi­hozelor, care pUn in evidenta structurile mai vechi !li mai pro­funde ale psihicului.

Dar daca Jung ar fi fost doar un eminent psihiatru, el nUar fi ajuns niciodata la 0 teorie a arhetipurilor. Psil]iatrul Jung·a fost dublat de un om de vasta ~i diversa cu!tura. Excelent cu­noscator al istoriei religiilor ~i, ca atare, apreciat in mod deose­bit de Mircea Eliade; Jung; a detinut ca nimeni altul domeniile,marginale, devalorizate de cultura oficiala, cum ar fi alchimia,astrologia, ~tiintele oculte in genere. Teza sa dedoctorat sus1i­nuta la profesorul Bleuler se intituleaza semnificativ Contributii1a psiho1ogiaa9a-numite1or fenomene oculte..

Teoria arhetipurilor a luat na~tere din punerea in contact amaterialului psihiatric cu istoria culturii, Jung fiind una din ma­rile personalitati interdisciplinare ale Europei.Exemplul predilectpentruJung se refera la materialul oferit de schizofrenie. Pc ho­lul spitalului unde lucra, Jung intilne!lte un psihotic care, age­zat la geam, privea spre soare ~i-~i mi9ca spre stinga ~i spredreapta capul. Intrebat de Jung ce vede, pacientul raspunde : .,Nuse poate sa nu vedeti penisul soarelui; dnd imi· mi~c capul in­eoaee !li-neolo, se .mi!lea 9i el, !li astfel se na~te vintul". De abiapeste patru ani Jung va intelege semnifieatia acesteifantasme.

In eartea filologului Albrecht Dietrich Jung deseopera Ull textreligios - a~a-numita' liturghie a lui Mitra - foarte asemanatoreu fantasma pacientului sau. Unul din pasajele aeelui text :o;uniiin felul urmator: "Caci vei vedea atarnand din diseul solar Cevaea un tub". Pentru a demonstra -ea nu este yorba de C) coinci­denta intimplatoare, ei de un motiv coleetiv, arhetipal, Jungaduee in discutie ~i aIte produse eulturale eare descriu relatiaDumnezeu, soare, penis, vint. Astlel, in· pieturile medieval", Bu­na-vestire este reprezentata prin intermedinl unul tub em'.) lcagatronul lui Dumnezeu eu trupul Mariei. Prin intermediul aecstuitub coboara fie porumbeIul, fie Pruncul. Cum cuItura pacientu"lui excludea posibilitatea ca fantasma sa se alimenteze din cu­no~tinte prealabile, Jung 0 considera un produs spontan Cll con­tinut arhetipal. Trasarea de paralele cuIturale la un vis, fantas­ma sau delir individu~le este numita de Jung metoda amplificarii.

Dar cum e cu putintii ca schizofrenia sa spuna ceva despreomul sanatos, ba chiar despre cultura sa? Prin metoda amplifi­carii Jung extindela un domeniu nou unul din principiile fun-

7-

TE EVlZ!UHEA ROMANI·

DOCUMENT A.RE

'damentale enuntate de Freud. Studiind nevrozele, intemeidorulpsihanalizei cons'tatase di intresanatatea ~i boala psihica nu exis­ta decit 0 deosebire de _grad, ~i nu una de natura. Jung mentineprincipiul, inlocllind nevroza cu psihoza. Specificul acesteia ar fica incon~tientul colectiv, arhetipurile, existente in fiecare, illva­deaza ~i cople~esceul, substituilldu-se realWitii.

5. Cum se fo1'meazaarhetipu1'ile?

Fiind vorba ,despre 0 mo~tenire filogelletica, problema fo1'­marii arhetipurilor ne trimite la biologie. In faza in care se p1'c­ocupa de mo!lul de fo1'ma1'eal a1'hetipurilor, Jung este lamarckist,in sensul acceptarii ideii transmiterii ereditare a caracterelor do­bindite. In acest spirit Jung scrie in studiul Ube1' die Psihologiedes UnbewuBten (Despre pSihologia incon~tientului), 1912: "Deaceea s-ar putea admite ca a1'hetipurile sUnt mai cu1'indintipiiri­rea repetata a reactiilor subiective" (p. 73, in vol. VII, Werke,Walter Verlag). Tenta lamarckista devine ~i mai evidenta cindJung vorbe\>tede existenta unor arhetipuri regionale, chiar fa­mifiale: experienta unor indivizi ai familiei se intipare\ite \>1trans mite la generatiile urmiitoare.

Prima sursa a arhetipurilor 0 constituie intiparirea fenome­nelor fizice intr-un mod particular, prin intermediul reactiei su­biective. Fenomenelegeofizice de exemplu, nu se intiparesc caatare. Surprins de un cutremur, Jung are impresiadi se afla pespinarea unuianimal urias, care se scutura. In acelasi mod seformeaza arhetipurilecare' se refera la fenomenele cosmice. Fe­nomenul universal lji permanent al alternantei zi':noapte se in­tipare\>tela nivel arhetipal sub forma unui zeu-erou carese nastein fiecare dimineata ~i se urca in carul solar in care stdib~tebolta cereasca.La capatul drumului il asteapta un monstru ca­re-I inghite. Eroul parcurge drumul inve'rs in burta monstrului\ii,.dupa 0 lupta, apriga cu \iarpele noPtii, se na~te din nou.in di­mmeata urmatoare.

Dupa Jung, intiparirea fantastica a fenomenelo'r fizice ar fiposibilii datorita relatiei speciale,de "participare mistica", pc careomul arhaic 0 are Cll IUmea. Este 0 relatie in care obiectul sisubiectul nU'sint clar distinse:' "Ceea ce se petrece in afadi scpetrece \ii in interiorul sau, iar ceea cese petrece in interior sepetrece ljiinexterior". (Die Struktur del' Seele, p. 177 in vol. 8Werke, WaIter Verlag).

o •il douasursa' a arhetipurilor 0 constituie conditiile biolo­giceale organismuluiuman, resursele side instinctuale.-S.i aces­tea se intiparesctot prin intermediul reactiei afective fata de ele.Astfel, sexualitatea apare la nivel arhetipal ca zeu al' fecundi­tiitii,ca •un ~emon feminin, nesatios de placere, ca diavolul in­su~i cu Ilic~~arede tap \ii gesturi nectlviincioase.

Situatiile umane fundamenta:Ie lasa si ele urme arhetipale saltmitice. "Situatiile particulare, fie ca. e vorba de pericole trupe~ti -

-8

fie ell e vorba de pericole suflete!?titrezesc fantasme colorate ufec­tiv !?i,deoarece astfel de situatii se repeta, ell' se intiparesc caarhetipuri", serie Jung in acela~i studiu Stri.1ctura sufletului (DieStruktur ner Seele), p. 179. Balaurii pot fi intilniti in J)reajmacur5urilor de apa, in special in zona vadurilor. Spiritele reie sa­la!?luiescin pustiurile lipsite de apa sau in {unduri de prapastie ;spiritele moriilor se ascund in desi!?ulpericulosal padudlor debambus; nimfele tradatoare i~i au casa in adincul marilor sauin bulhoanele riurilor.

In sfir~it, 0 a patra sursa a arhetipurilor 0 constituie eveni­mentcle !?ipersoanele esentiale ventru viata omului, care se re­peta constant. Barbatul, femeia, mama, tatal, copilul, triunghiulfamilial produc cell' mai puternice arhetipuri. Astfel, in dogma­fica cre!?tina. trinitatea consta din tata, fiu !?i sfintul duh, ulti­roul Iii numit in timpul mitic original' "sofia", care era de na­tura feminina.

6. Citeva dificultati

Ipoteza lui Jung referitoare la formarea arhetipurilor ca in­tipiirii"<;,prin mijlocirea reactiei subiective, a fenomenelor fizicc,a fiziologiei umane, a siiuatiilor fudamentale, in. sfar~it, a per­soanelor 5i evenimentelor esentiale rididi intrebari care par afi' menite 'sanu primeasca un raspims.

Mai intii, s-ar parea ca numita ipoteza doar deplaseaza pro­blema, in loc de a 0 rezolva. Ea nu ne spune de ce f~nomenelecosmice se intiparesc intr-un mod !?i nu in altul, de ce alter­nania zi-noapte, de exemplu se fixeaza in plan mitic sub formacronlui solar. Nu cumva modul particular de intiparire pre:mpunela rindu-i 0 grila apriorica, grila care singurapoate explica for­mele mitice determinante pe care Ie imbraca la .nivel arhetipalfenomenele fiuce sau psihice? Daca este a!?a. atunci arhetipu­rile fiU sunt, un fenoment original', cum sustine Jung

o aWl dificultate rezulta din contradictia ce· se conturcazacIar in cuprinsul operei lui Jung intre defin:irea arhetipurilor caforme innascute !?ianaHzele prilejuite de ipotezele referitoare laformarea arhetipurilor. In aceste analize. arhetipurile apar maicurind ca reprezentari, imagini innascute.

7. Aparitia arhetipurilor nu poate fi explicata

In perioada maturitatii, Jung adopta 0 atitudine noua -rata deproblema fOrmarii arhetipurilor, renuntind la tentativele anteri­{)are de explicare. Nu este vorbade 0 incapacitate subiectiva, cide 0 imposibilitate principiala. De!?istudiul comparativ alistorieiculturii, pe de 0 parte, ~i al materialului psihiatric, pe de altaparte, atesta existenta arhetipurilor, formarea lor nu poate fi ex­plicata din lipsa de mijloace cognitive. Intr-o nota. de subsol dinstudiul Despre arhetip ell 0 speciala eonsiderare a eoneeptului. deanima (1936), inclusiv !?i in volumul defata, Jung scrie: "flU se

-9-

poate explica de unde vin arhetipurile, pentru ca nu exista nidun alt punct arhimedic in afara acestor conditii apriorice".

Ca fundament ultim al cunoa:;;teriiumane, arhetipurile nU sepot autoexplica. In alt loc, Jung afirma ca daca arhetipurile s-auformat cindva, atunci suntem confruntati cu Q problema metafi­zica insolubila. Aceasta e atitudinea ultima a lui Jung fata deoriginea arhetipurilor.

8. Principalele arhetipuri

a) Persona: In latina persona inseamna masca. La Jung, per­sona este un fragment din psihicul colectiv, suprapus psihiculuiindividual. Persona se poate referi de exemplu la identitate3 sc­xuala (caracterele generale care indica apartenenta la Un sex),la un anumit stadiu al dezvoltarii umane (adolescenta, maturi­tatea cu preferintele caracteristice pentru 0 anumita vestimenta­tie, muzica etc.), la un anumit statut social sau la trasaturile psi­hice induse de .0 anumita profesie. Caracterul supraadaugat al

. persoanei I-a determinat pe Jung savorbeasca despre lipsa ei-!. de realitate substantiala: persona este 0 simpla fatada.

Sensul in care persona este arhetip difera de eel pe care-ldau majoritatea definitiilor jungiene. In citeva rinduri, Jung vor­be\>tede persona ca de un "arhetip social". Este un fenomen pecare-l intilnim in orice societate umana \>icare asigura comuni­carea, convietuirea, colaborarea dintre indivizi. Continutul con­cret al perso~ei poate varia de la 0 cultura la alta' \>ichiar intimp, in cadrul aCeleia\>iculturi, insa functia sa ramine nemo­dificata. Toateacestea par a nu ne autoriza sa atribuim personeirangul de arhetip in sensul strict al termenului, acela de formapreexistenta la nivelul mo\>tenirii filogenetice. In mod evident, 0mare parte din ceea ce da continut personei este invatatpe par­cursul existentei individuale. Atitudinile, conceptiile, habitudinilecare tin de statutul social sau profesiune se dobindesc \>inu setransmit genetic..

Putem gasi in persona un nucleu arhetipal in sens strict dacapunem in joc cuno:;;intelede etologie.Ca :;;tiintacare studiaza com­portamentul animal ~iuman determinat genetiC, etologia eonfinnaexistenta unor instincte sodale care fac posibila coerenta agrega­rilor. animale \>iumane. Astfel de instincte constituie nivelul bio­logic al generalului.

b) Umbra este inesenta partea n~gativa a personalitiitii uma­ne: continuturile incon\>tientului personal, functiile psihice infe­rioare, ~edezvoltate, trasaturile ascunse, dezavantajoase. Ca \>ipersona, umbra pare a fi arhetip mai curind intr-un sens larg, ne­specific - fiecare individ uman are 0 dimensiune negativa a psi­hicului. Incon\>tientul personal, pe care Jung il include aiel, seformeaza, dupa cum se ~tie, pe parcursul ontogenezei timpurii.De' asemenea, functia. psihica nedezvoltata, 'care ramine in incoll­\>tielltdifera de la 'individ la illdivid :;;inu e determinatii filoge­netic.

Are totu~i umbra ~i un nUcleu arhetipal in sens st!ict, demo~tenire filogenetica? Toate arhetipurile au ~i 0 latura nega­tiva, alaturi de cea pozitiva. AsUel arhetipul spiritului, care semanifesta simbolic in basme prin' figura "batrinului inldept" ­un personaj benefic -, i~i arata dimensiunea negativa in lntru­parile deficitare. Batrinul poate fi, In anumite basme, lipsit deun och!, adicii de 0 parte din clarviziunea sa, sau de-a dreptulmalefic. Latura negativa a arhetipurilor apare mai cIar in pro­dusele cuIturale mai primitive. Astfel,arhetipul sinelui i~i relevamai 'cIar latura sa negativii in Vechiul Testament, unde Dumne­zen, unul din simbolurile sale cele mai importante, este dur ~icap,rieios.

c) Anima ~i animus. Anima, unul din arhetipuriIe des invo­cate de Jung, trimite la dimensiunea feminina incon~tienta dinfiecare biirbat. 0 analiza a textelor lui Jung probeaza eteroge­nitatea, din punct de vedere al provenientei, a straturilor animei.Doarunul dintre ele corespunde definiliei arhetipului ca mo~te­Dire filogenetica "Imaginea colectivii a femeii" din incon~tientulfiecarui barbat, cu ajutorul careia percepe esenla femeii, provinein primul rind din intiparirea relatiei cu femeia. AU strat areo sursii diferita. Este chiar feminitatea barbatului. Trasaturile fe- 'minine sunt refulate ~i se acumuleaza in incon~tient. Barbaliii~i vor alege ca partenera femeia care corespunde cel mai biuefeminWitii lor incon~tiente, cu aIte cuvinte, femeia "care poatesa preia fiid dificultati pl'oiectia sufletului sau". Aceasta dimen­siune a animei, care ti~e tot d~ biologic, pare a fi 0 transfigurarea teoriei freudiene asupra bisexualitalii ~i aminte~te totodata dc_conceptul adlerian de protest viril - eombaterea trasaturilorfe­minine nu numai la femei, ci ~i la barbali.

A treia sursa a animei este' mai snf)erficiala, nu are legaturiieu biologicul ~i constii din experienlele individuale curente alebarbatului cu femeia.· .Este greu de precizat - ~i niei Jung nuo face - -care este relatia acestei dimensiuni cu ineon~tientuleolectiv. Mai curind s-ar putea vorbi desPre un nivel preconstiental animei..

Manifestarile animei, rezuItate din proiectare, la nivelul ('ul­turii majore sunt identifieate de Jung in citeva personaje bineeunoscute : Afrodita, Elena din Troia, Maria, Beatrice.

Anim~s, c.aruia Jung i-a acordat mai pulina atcnlie, este pan­dantul ammel la nivelul psihicului feminin. EI desemneaza di­~ensi~nea masc~lina .d!n oriee femeie: tendintele autoritare.-con­vmgerde de ordm spIrItual etc. A~a cum anima poate fi numitaarhetipul vietH,-animus poate fi inleles ~i ea arhetip al sensului.

d) Arhetipul infans (Kindarchetypus)In spatele unor manifestari in aparentii fara legatura, cum

ar fi reprezentarea mitologica a zeului-copil, personajele de basmale piticulUi sau elf-ului, motivul lui Mercurius renascut intr-oforma perfecta din alehimie,. transformarea lui Faust in copil ~iadmiterea sa incorul copiilor fericit~ din Faust II, hommuncuHi

11-

din delirul pre~edintelui Schreber, Jung vede actiunea unui ar­hetip - arhetipul infans. Respingind explicatiile de bun simt alemotivului copilului de tipul "este yorba de 0 ramasita a aminti­rilor legate. de copilaria .individualii", psihanalistul' eivetian con­sidera ca exista suficiente argumente pentru a afirma' dl "mo­tivul copilului reprezinta aspectul preconstient al sufletului co­lectiv". (Zur Psychologie des KindarchetyiJUs, p. 175 in vol. IX,Werke,Walter Verlag).

e) Arhetipul spiritului este excelentpezentat ~i analizat instudiul C~mtributia la fenomenologia spritului in basm, pc carecititorul roman il gase$te in.prezentul voium.

f) Sinele (das Selbst) este arhetipul integrator, care a retinutatentia lui Jung in ultima parte a operei. Sinele se refera la to­talitatea integrata armonic a.potentiaHtatilorpsihice ale indivi­dului, in care sciziunea dintre con~tient ~i incon~tient este su­primata. Fiind mai cuprinziitor dedt con~tiinta, aceasta il per­cepe ca transcendent. Sinele cste personalitatea totala ~i in aee­la~i timp centrul personaHtatii, a~a cumeul estl:1centrul con~ti­intei. Intr-un sens mai larg,sinele poate fi inteles ca un impulsarhetipal spre coordonare, relativizare $i reunire a contrariior. Caorice arhetip, sinele poate fi simbolizat in diferite feluri. Alaturide divinitate, printre simbolurile sinelui 0 mentiune aparte 5e eu­vine mandalelor - figuri circularc, de la cerc la sfera ~i e!ipsa,patratul inscris in Cerc sau cercul inscris in patrat - iutiInitaatit in cuHurile orientale, cit ~i in produscle individuale ale omu­lui european contemporan.

9, Simboluri arhetipale

Fieca este vorba de incon~tientul personal, fieca este yorbade inconstientul colectiv, accedcrea la inconstient. este indirecta.prin inte~mediulsimbolurilor . .(\.~adar,.toate manifestarile arhet!­purilor sunt simbolice sau, altfel spus, simbolurile reprezintii .5in­gura cale de acces la arhetipuri. Prin .aceasta idee, Jung'se pla­seaza ferm in perimetrul gindirii psihanillitice. Dincolo de ea.incep deosebirile dintre reprezentantii orientarilor abisale, inspeta cele dintreFreud $i Jung. '

De~i Freud este primttl care a abordat problema simboluriiorahetipale - acele simboluri ouirice care uu produc nici Iln feldeasociatii pacientului aflat in analiza $i pc care Ie regiisim indiferite produse culturale (basme, mituri, chiar in limbajul cu­rent) -,abia Jung este cel care elaboreaza 0 teorie a simbolu­riIor universale.

Principal a deosebirc intre Freud $i Jung in privinta Concep­tieiasupra simbolului prive$te functia acestuia. Preocupat aproa-·pe exclusiv de incon$tientul personal, Freud vede in simbal unmijloc de a deghiza, ascunde, un continut psihic interzis, jJ(~ntrua-I permite. intr-o forma. de nerecunoscut, accesul in cimpul con­$tiintei. Fara. sa conteste. existenta incon$tientului personal $i nida viselor care deghizeaza continuturile sale, Jung i$i concentrcaza

-12-

atenlia asupra ineon~tientului colectiv ~i simbolurilor arheHpale.Intruciit incon~tientul colectiv nu provine din refulare, nu a fostniciodata con~tient, simbolurile arhetipale trimit Ja ceva ne<U­noscut~i incognoscibil aItfel decitsub forma mijlocita, indirecta.

Din naturashnbolului, in viziunea lui JUng, deriva deosebit-caSa fala de alegorie ~i semn. In studiul Despre psihologia dementeiprecoce (tiber die Psychologie der Dementia Praecox, 1907), Jungstabile~te 0 distinclie pe care '0 va menline ~i in restul op~rei :"Alegoria este pentru noi 0 explicitare intenlionataa unei ideiprin imagini, in timp ce simbolurile sUnt doar asodatii secun·dare, neclare ale unei idei, reprezentari ..." (p. 72 in vol. III, Wer­ke, WaIter Verlag). La rindul sau,semnul este 0 forma de ex­primare prescurtata, stabilita conventional, pentru 0 idee, repre­zentare sau lucru bine cunoscute. Semnele de circulatie, de exem­plu, reprezinta in forme distincte ~i univoce regulile de circu!atie.

Simbolul, ca singura modalitate cu putinla de a exprima eevaneeunoseut ~i ineognoscibil pe aIta eale este insuficient determi­nat, plurivoe, intotdeauna analiza deeelind in unul ~i.aeela~i sim­bolmai muIte sensuri. Pe de "aIta parte, unul ~i aeela~i arhctipse exprima prin mai multe simboluri: libido-ul inteles de Jungea ene!gie generala, nespecifica este simbolizat prin soare, lumina,foe, !jlarpe,falus ; sinele se exprima nu numai prin simbo!uri ge­ometriee (mandale) sau Dumnezeu, Iisus, Buddha, dar !jli prinsimbolulandroginului sau simbolurile alchimiee (piatra, opus).

Din perspectiva propriei eoneeplii asupra simbolului, Jung iireprO!jleaZ3lui Freud ea nu utilizeaza eoreet termenul "simbol".De fapt, Freud nicinu ar vorbi despre simbol, ci despre semn,pentru ea, eeea ee nU11J.e~tesimbol trimite la eonlinuturi psihicebine cunoseute, !jlianume la eomplexele primei eopilarii, odini­oara continuturi eonstiente. eu aIte cuvinte, Freud ar practiea 0interpretare semioticA,!jlinu una simbiolicii. Dar obieclia lui Jungare validitate doar din perspeetiva psihanalistului, nU ~i din eeaa pacientului, pentru ca aeesta nU-!jlieunoa!jlteeomplexele !jlisesupune analizei tocmai pentru a ~i Ie CUnoa!jlte,con!jltientizareaprin r~traire fUnd singura cale. de a dizolv.a simptomele. Si apoi,mutatiS'Lmutandisnu i se poate apliea ~i lui Jung obieelia pe carei-o aduee lui Freud? Devenind eunoseute datorita travaliuluipsihanalitie in varianta jungiana, nu intra !jliarhetipurile in sferacunoseutului? Atunci simbolurile arhetipale ar deveni' simplesemne.

Una din eele mai importante deosebiri intre Freud 17iJungse refera la functia simbolului. Pentru Freud simbolul, fie eaeste simptom nevrotic sau simbol oniric, fie cii esteviziunerc­ligioasa sau opera literara, trebuie deconstruit pentu :i desco­perice nevoi instinctuale se ascund in spatele sau.. Analiza arefunclie eliberatoare, sanogenetica. AsUel, religia este 0 iluziepecare dezvoItarea cunoa~terii umane 0, va destrama' sprefolosllllibertatii de spirit a omului. Atitudinea radical diferita a llli Jungderiva din eonceplia sa asupra arhetipurilor !jlisimbolurilor arhe-

-13-

tipale. Ca elemente ale mOl1teniriifilogenetice a omului, arheti­purile sunt indestructibile. Nici 0 analiza nu Ie poate dizolva. Elepot £i doar integrate in conl1tiinta prin intermediul simbolurilorarhetipale. De. aCeea, religia, ca simbol arhetipal, este un feno­men peren, a carui functie benefica provine tocmai din calita­tea de mesager al inconl1tientului colectiv. Recunoscind utilitateagindirii coceptuale, orientata spre exterior, Care-vizeaza adapta­rea· la realitatea obiectiva, folosel1teconceptul l1icuvintul, presu­puneefort l1i se realizeaza prin I1tiinta l1i tehnica, Jung reabiIi­teaza gindirea simbolica, del1ie specifica visului, copilului,omu­lui arhaic, mituriIor, religiei, operei de arta. Lucrind fara cfort,i .vizind adaptarea la lumea interioara a omului, gindrea sim­bolica il1iextri(ge valoarea din faptul ca· este vehicolul illcon;;ti­entului colectiv•.

10. Functie transcendenta, imaginatie activa, individuatie.

Functia transCendenta, numita ~stfel deoar~.ce_lu<;reaza, pcde 0 parte, cu marimi reale (care tlD de conl1tnnta), Iar pe deaWl parte, cumarimi imaginare (care tin de inconl1tient),desem':'neaza procesul confruntariicu inconl1tientul. Este 0 act~vitatespontana decIanl1atade tensiunea eriergetica pe cae 0 creeaza con­trariile l1i consta··dintr-o succesiune de produse ale imaginatiei._ vise ;;i viziuni. Principalul ei instrument il constituie simholulcare aduCe in conl1tiinta mesajul inconl1tientului colectiv. Proce­suI descris' de Jung sub numele de functie transcendenta se de:­clanl1eaza spontan atit in· starile psihice llormale, cit l1i in celt'patologice (stadiile de inceput ale unor forme de schizofrenie), H­ind provocat deliberat de terapia psihanalitica. Literatura ihre­gistreaza· l1i ea confruntarea cuinconl1tientul; dupa Jung, celemai semnificative tr:mspuneri literare ale functiei transcendentesunt Faust· II de Goethe;;i nuvela autobiografica Aurelia deGe­rard de Nerval. De asemenea,alchimia reprezinta 0 refIectarespecifica amodificarilor ce se produc in cadrul confruntariicuincon;;tientul. "Secretul filosofiei alchimice consta in trallsfortn;i­rea personalitatii prin amestecul ;;i legarea partilor comp.mentenobile ;;i nenobile, a functiilor diferentiate l1i nedifirentiate, in­ferioare, a cOll;;tientului l1iinconl1tientului", scrie Jung in amplulstudiu Relatiile dintre eu ~i incon~tient (Die Beziehungen zWischendem Ich dem UnbewufHen), 1920, p. 242, in Werke, vol. VII.Walter Verlag).

Cind sursele obil1nuitecare alimenteaza functia transcelldcntii....•.visele, actele ratate, fantasmele spontane - furnizeaza m-'lte­rial sarac se poate apela la imaginatia activa. Denumh'ea proce­deului tehnic introdus in terapia analitica de Jung indica faptulca individul participa activ la producerea materialului inconsti­ent, in timp ce in cazul viselor, actelor ratate, reveriei subiectuldoar inregistreaza produsele inconstientului. Momcntul activconsta in concentrarea deliberata ~supra unei stari !lfectiveeveniment, imagine care· constituie punctul de plecare. Insis~

-14 ~.

tenta zabovire asupra unei stari psihice conduce la l'edal'cacompleta a materialului care ii este asociat, inclusiv a celui in­con~tient. Producerea deliberata de material incon~tient reali­zeaza un inceput de colaborare intre constient si inconstient.Faza ultima este apropierea contrariilor, sintetiz~rea lor,' iilte­grarea inconstientului in constiinta.

Scopul l~ a carui realiz~re ~ontribuie, in cadrul psihanalizeide tip jungian, functia transcendenta este individuatia. Preillatde la' Schopenhauer, termenulprime~te la Jung 0 acceptie speci­fica. Fiind corelativa conceptului de sine (Selbst), individuatiase .refera la realizarea totalitatii psihice integrate, caracterizatade' faptul ca 0 parte a incon~tientului a fost integrat in con~ti­inta. 0 a doua trasatura a omului individuat consta in capacita­tea sa de ase deosebi de psihismul colectiv. rnsfir~it, prin in­dividuatie Jung intelege unicitatea fiecaruia in raport cu semeniisai. Individuatia nu-~i propune sa elibereze indivizii de obliga­1iile lor sociale ci sa evite pierderea lor in social.

De obicei, individuatia este un proces spontan ~i inaparent,dar poate fi, de asemenea, provocata, ceea' ce se intimplii in ca­drul analitic. Ca ~i alte procese psihice, individuatia i~i gase~tereflectarea in plan cultural. Dupa Jung, una din cele mai sem­nificative expresii culturale ale individuatiei este alchimia. Inlucrarea Psihologie i';ialchimie (Psychologie und Alchemie, 19«.1),unde realizeaza 0 spectaculara reabilitare filosofica i';i psihilo­gica a alchimiei, Jung stabile~te corespondente intre limbajulpsihanalitic ~i limbajul alchimic. lata cateva exemple: in lim­bajul alchimiei, conjunctio inseamna combinarea diferitelor ele­mente in 'vis, ceeace poatefi echivalent in psihanaliza cu : a) co-'laborarea con~tienta intre analist ~i analizat; b) integrarea incon­~tientului analizatului in con~tiinta sa; unui alt termen alchimic- fermentatio - Ii corespu~de in psihanaliza dezvoltarea trans­ferului ~i contratransferului; nigredo desemneaza in alchimiestadiul innegririi elementelor care poate fiechivalat in psihana­liza cu confruntareacu umbra; in sfir~t, piatra, care con'Sti­tuie in alchimie scopul intregului travaliu poate fi tradusa inlimbaj psihanalitic prin realizarea-individuatiei,. ,

11. Domeniile de manifestare a arhetipurilor

Nu numai incon~tientul personal este un domeniu dinamic.care i$i face simtita prezenta in orice activitate conljtienta, ci· ~iincon~tientul colectiv. Ca !IliFreud, Jung a constatat actiunea in­con~tientului (colectiv) mai intii in. domeniul psihopatologiei (psi-.hozele), pentru ca apoi s-o regaseasca pretutindeni, uneori in !fe­rele cele mai inalte ale culturii.

In studiul din 1958, intitulatSchizofrenia (Schizophrenie),Jung marturiseljte ca ,,manifestarea frecventa in schizofrenie aunoI' asociatii !Ilif6rmatiuni arhaice mi-a dat pentru prima dataideea sarna gandesc la un incon~tient care nu consUl doar dincontinuturi uitate ale conljtiinlei>-ci. dhitr-un strat mai adimc

-15-

avand caracter universal, asemeni motivelor mitice, care caracte­rizeaza imaginatia umana in genere" (p. 300, in vol. III, \Vcl'ke,Walter Verlag)

Una din modalitatile prin care incon~tientul se exprima esteproiectia Pe aceasta c.ale un continut psihic este atribuit lumiiexterioare ~i considerat ca ceva strain, obiectiv. Pentru a ra­mine mai aproape depsihologie, domeniul in care proiectia i!l­con~tientului colectiv devine .evidenta este psihoterapia analitica,transferul nefiind altceva dedt proiectia continuturilor. incon­~tiente asupra analistului. Dupa 0 perjoada in care, in transfer,apar doar continuturi ale inconljitientului personal, incep .sa semanifeste ~i continuturi arhetipale. Acum terapeutul e perceputde pacient ca vrajitor, raufacator demonic sau ca mintuitor. Nueste exclusa niei posibilitatea ca analistul sa fie fantasmat ca unamestec al celor doua ipostaze. Pentru asUel de proiectii nu exi:­sta reminiscente personale, afirma Jung. "Vrajitor" sau "demon"sunt ,figuri mitologice ~i exprima sentimente necunoscute, "nonu­mane", simbolizari ale incon~tientului colectiv.

Visul, dupa Freud, cale regalii de acces la inconlltient, exte­riorizeazii nu numai incon~tientul personal, cilli incon~tielltuIcolectiv. Visele in care acesta din urma i~i face simtita prezentasunt numitede Jung "vise mari". In visele produse in timpuIterapiei, pacientul ii atribuie analistului calitati supraumalle:uria~, stravechi, mai mare dedt tatal, asemanator vintului saului Dumnezeu. Intr-un caz concret de acest tip, in care analistule transformat intr-un tata uriall, stravechi, care este totodatavintul care leagana in bratelesale uria~e pacienta, Jung al'gu-­menteaza in felul urmator afirmatia cii e yorba de un vis arhe­tipal: a) in plan con~tient, pacie~ta considera ideea divinWitiica,inconceptibila ~i nereprezentabila; b) imaginea divinitatiiprezente in vis corespunde unei reprezentari arhaice despre undemon al naturii. Formula lui "Dumnezeu este spirit" aparetradusii in forma ei arhaica, in care pneuma inseamna vint.Dumnezeu este vintul, mai puternfc si mai mare dedt Omll!. un1>ufluinvizibil. - '

Si in visele din .afara terapiei se manifesta incon~tientalcolectiv. InstudiuJ Contributii la fenomenologia spiritului 1nbasm din prezentul volum, Jung prezinta ~i analizeaza visulunui student la teologie care nu se ana in terapie ~i care nuavea cuno~tinta de teoria arhetipurilor. Situatia de criza profe­sionala pe care 0 traversa a activat, a~a cum se intimpla adesea,arhetipul spiritului care-i apare in vis sub forma a doi batriniimpunatori - magicianul alb ~imagician-ul negru. Fara a-I dadirect solutii,visul ilustreaza nesiguranta judecatii morale, dcru'­tanta intrepatrundere a bin~Jui ~i raului, implacabila inl.iintuirea vinei, suferintei ~i mintuirii, ceea ce ar reprezenta to'cmai ca­lea experientei religioase autentice.

Unul din domeniile cele mai frecveritate de Jung in cautare £Iemotive arhetipale este eel al produselor culturale arhake - mitu-

-16 -

rile, basmele, religiile. Bazindu~se pe ideea, comuna tuturor oricu­tarilor abisale, ca, astfel de creatii culturale sint rezultatul pro­iectiei continuturilor inconstientului (arhetipuri), psih:malistulelvetian studiaza de-a lungul intregii vieti atitreligiile occiden­tale, cit ~i pe cell' orientale. Dintre analizele dedicate primelorretin atentia, in fata articolului programatic Psihologie ~;ireligie(Psychologie und Religion, 1940), studiile despre dogma trinita­Iii sau simbolul transformarii in liturghie, precum ~i RaspunsIui lov, toate continute in sectiunea intH a volumului XI diu cdi­tia Walter. Sectiunea a doua include studiile consacrate religii­lor orientale, Jung fiind, alaturi de Mircea Eliade, unul din mariieuropeni care a refuzat europocentrismul.

Jung nu ezita sa abordeze cu acelea~i intentii ~i instrumenteceea ce nume~te "miturimoderne". Un astfel de mit viu cste celal farfuriilor zburatoare, care, dupa Jung, sint simboluri ale si­nelui (Selbst). Interpretarea lui Jung pleaca de la forma obiec­telor zburatoare, rotunda sau apropiata de aceasta, similarii in'esenta cu mandalele culturilor orientale. Mandalele ~int simbo­luri geometrice ale sinelui care apar in vis, in culturile asiaticeunde functiol}eaza ca instrumente de cult, in dansuri, chiar, mi­turi (cazul farfuriilor zburatoare). Functia lor este protectoare,apotropaica, vizind 0 amenintare externii, dar ~i una internii, cudezagregarea psihica, a~a cum se intimpla cu desenele lui Emi­nescn.

Cum secolul XX a fost ~i' ramine un secol de criza, f;Jstefi­resc ca, la nivel colectiv, sa fie activat arhetipul totalitatii psi­hice integrate - sinele, Principalele amenintari pentru omenireerau, in 1958 cind Jung scrie lucrarea Un mit modern,imparti­rea lumii in doua tabere antagoniste (sistemul capitalist ~i sis­temul socialist), bomba atomica ~i suprapopularea planetci. Toateaceste dezbinari ~i .amenintari constituie cauza extel'lla care"consteleaza" arhetipul sinelui( Selbst), ce se manifesta prin sim­boluri de tipul mandalelor. Faptul ca arhetipul totalitaW psihiceintegrate este simbolizat prin farfuriile zburatoare - 0 exprcsiea tehnicii contemporane - indica adaptarea simbolurilor arhe­tipale la spiritul vrernii. Omul contemporan accepta fara dificul­tate tot ceea ce imbraca haina tehnicii: "Ideea nepopulara aunei interventii metafizice devine acceptabili datoriti posibili­tatii unei calatorii spatiale" (p; 357, in' vol. X, Werke, WalterVerlag).

Filosofia, unde Jung gase~te doi importanti preCUl'wri decalibrul lui Platon sau Kant, ofera teoriei arhetipurilor o;;i:;lteimportante puncte de sprijin. Juhg invoca exemplu unui schi­zofren tinaI' care afirma ca lumea este cartea Iui de imagini incare poate rasfoi in voie, dupa cum vrea ~i unde vrea. Accea~lidee ar sta, dupa Jung, la baza eartii lul Schopenhauer Lumeaca vointa 'Ii reprezentare. Atit schizofrenul, elt ~i filosoful auideea din fondul arhetipal comun intregii umanitatii la careparticipa Hecare. Diferentele dintre eei doi provin din diferentade prelucrare culturala a ideei c?mune.

17 -

//

In sprijinul. afirmatiei ca arhetipurile se manifestalji la ni­velulljtiintelor, Jung aduce ca argument descoperirea legii con­servaiii energiei. Cel care a formulat-o, Robert Mayer, nua fostfizician, ci medic, ceea ce ar fi un indiciu in sprijinulideei canumita lege se alimenteaza din lumea interioara, Iji nudin cea exterioara - cultura de specialitate a secolului XIX:.Apoi, Jung regase~te ideea conservarii energiei in intreaga isto­rie a spiritului arhaic, in cele mai primitive religii din dif'olriteregiuni ale lumii. Conform· acestor religii, ar exista 0 forta ma­gica prezenta pretutindeni, in jurul careia se invirte.;;te totuLTaylor Iji Frazer au interpretat gre~it aceste religii ca 0 formae animism; de fapt ele nu se refera la sufIet sau .la ·spirit, cischiteaza 0 energetica primitiva, oferind 0 imagine a energiei vi­tale, a libidoului. Aceasta este baza ideii conservarH energiei dincare se alimenteaza in egala mAsura religiile arhaice ~i legeaconservarH energiei din fizica.

12. Ginduri finale

La sfirljitul acestei' grabite incursiuni in strifundurile micro­co<;mosuluifHntei umane au ramas, desigu],",ca in orice calato­rie pe un tarim necunoscut, suficiente puncte neclare, delji com­petenta ghidului Carl Gustav Jung nu poate fi pusi la indoiali.Intr-o singura privinta s-a conturat 0 certitudine: arhetipurileexista. lj1isint omniprezente in ce facem Iji in ce gandim, chiardaca "nu lj1timexact cum s-au nascut lj1inu puteam spune dacase.mai afIa ceva in spatele lor Iji in Ce consta acel ceva.

v AsrLE DEM. ZAMFlRESCU

iN LUMEA ARHEIIPURILHR

"",

CONCEPTUL DE INCON~TIENT COLECTIV

Intruclt conceptul de incon~tient colectiv este aceladintre conceptele mele care a dat na~tere la cele maimulte nelntelegeri In cele lee urmeaza voi Ineerca a) sa-ldefinese, b) sa ofer 0 imagine a importantei sale pentrupsihologie,c) sa expun metoda de demonstrare, ~i d) sadau cUeva exemple .

. a) Definitie

Incon~tientul colectiv este 0 parte a psihieulut carepoate fi deosebita negativ de ineon~tientul personal prinfaptul ca el m.i-~i diltoreaza existenta experientei perso­nale ~i nU este de aeeea un d~tig personal. In timp ce in­eon~tientul personal eonsta esentialmente din cotinuturicare au fost dndva con~tiente dar care- au disparut dineon~tiinta, fiind fie uitate fie refulate, continuturile in­eon~tientului colectiv nu au fost niciodata con1?tiente,nefiind deci doblndite individual, ~i-~i datoreaza exis­tenta exclusiv eredWitii.

Conceptul de arhetip, inevitabilul corelat al ideiideincon~tient colectiv, indica prezenta In psihic a anumi-

.~ 21-

tor forme universala raspindire. Cercetarea mitologicaIe nume~te "motive"; in psihologia primitivilor ele co­respuu.d coriceptului de "representations colectives" creatde Levy-Bruhl iar in domeniul studiului comparativ alreligiilor Huber~ ~i Mauss Ie-au· definit drept "categoriiale imaginatiei". Mai de mult fldolf Bastian Ie desemnaseprin termenul de "idei origin are" sau "elementare". Deaici rezulta suficient de clar ca reprezentarea pe careo am despre arhetip - literal 0 forma preexistenta -­nu este singulara, ci poate fi intalnita~i in alte disci­pline, unde imbraca 0 haina terminologica specifica.

Prin urmare, teza mea sun a in felul urmator : alta­turi de con~tlinta, care are 0 natura pe deplin personali'i~i pe care 0 consideram - chiar atunci cand Ii anexamCa pe un apendice incon~tientul personal - ca flindsingurul sistem psihic, exista Un a1 doilea sistem psihic,a carui natura este co1ectiva, nonpersonala. Incon~tien­tul colectiv nu se formeaza pe parcursul vietii indivi­dului, ci-este mo~tenit. EI consUi din forme preexiste:lte- arhetipurile - care pot deveni con~tiente doar in modmijlocit ~i confer a continuturilor con~tiintei ofarma binedeterminata.

pia moderna se vede silita sa-1';liasume sarcina de a-iajuta pe pacienti sa 1';liIe con1';ltientizeze.In plus, instinc­tele nu sint, conform) esentei lor; vagi 1';linedeterminate,ci forte instinctuale specific orientate care, inaintea uri­carei con1';ltientizari 1';liindiferent de gradul aeesteia, i~iurmaresc scopurile intrinseci. De aeeea ele C'onstituieanalogii exacte ale arhetipurilor, atit de exaete incit sepoate admite eu temei ea arhetipurile sint copiile ineon­1';ltienteale instinetelor inse1';li; cu alte cuvinte, ele repre­zinta modelele ifundamentale ale comportamentului .in­stinctiv.

,Ipoteza incon1';ltientului colectiv estede aceea tot aUtde riscata ca admiterea existentei instinctelor. Se poateadmite fara dificultate ca, facind abstractie de motiva-'tia rationala a intelectului con1';ltient,activitatea umanaeste influentata intr-o masura considerabilade catre ins­tincte. Dac~ afirmam ca fantezia, pereeptia 1';ligindil'canoastra sint influentate in acela1';limod de principii for­male inn ascute 1';lide universala raspindire,o :intelegerecare functioneaza normal va descoperi in aeeasta con­eeptie tot atlt de II'.JUltsau tot atH de putin misticism cain teoria instinctelor. Desi am fost adesea invinuit demisticism 1, trebuie sa subliniez 0 data in plus ca incon­stientul colectiv nu eonstituie 0 problema speculativa~au filosofica, ci una empirica. Intrebarea suna simplu :exista sau nu exista astfel de forme universale ': Dadiexista, atunci exista 1';liun dorrieniu al psihicului carepoate fi numit incon1';ltientcolectiv. Diagnoza incon1';ltien­tului colectiv nu este intotdeauna 0 sarcina u1';loara.Nueste suficient identificam natura arhetipala, alesea evi­denta, a produselor incon1';ltiente,caci acestea pot fi totatlt de bine dobindite prin intermed~ul limbii !Ii al edu­catiei. Criptomnezia 2 trebuie de asemenea exclusa, ceeain muIte cazuri. este aproape imposibil. In pofida tuturoracestor difj.cultati sint suficiente cazurile individuale :incare rena1';ltereaspontana a motivelor mitologice se afladincolo de orice dubiu rational. Daca Un asemenea in­con1';ltientexista cumva, atunci explicatia psihologica tre­buie sa ia cuo1';ltintade el 1';lisa supuna unei critici severeanumite etiologii pretins personale.

- 23-

Pundul meu de vedere poate fi ilustrat printr-unexemplu eoneret. Ati eitit probabil interpretarea pe C'1reo da Freud unui anumit tablou al lui Leonardo da Vincieare reprezinta peSf. Ana :;;i pe Maria cu Pruncul ':-.Freud explica remarcabilul tablou prin faptul ca Leo­nardo insusi a avut doua marne. Aceasta cauzalitateestepersonala. NU intentionam sa ne oprim asupra~{flptuluica astfel de imagini :nu sint deloc unice :;;inid Bsupraminorei inexactitati ea Sf. Ana este de fapt buni'ca luiCristos, cidorim sa subliniem Ca psihologia aparent per­sonala este irtlpregnata de un motiv nonpersonal, bineeunoscut noua din alta parte. Motivul celor doua marneeste un arhetip ce poate fi intilnit in diferite var;;mtein domeniul mitologiei :;;ial religiei, constituind baza anumerOase representations collectives. A:;; putea aminjj

'ca exemplu. motivul dublei origini, al orlginii umane ::;;ial cele divine, ca incazul lui Herakles care, adoptat deHera din ne:;;tiinta, adobindit nemurirea.Ceea ce eramit in Grecia, reprezenta in Egipt un ritual. Faraonulera in acela:;;itimp de natura umana :;;idivina. Pe peretiicamerelor de na:;;tere ale templelor egiptene sint infiW­~ate cea de a doua eoneepere :;;ina:;;tere divina a faraonu­lul - el· s-a naseut· "a doua oara". Aeeasta reprezen tareconstitoie'baza tuturor tnlisterelor rena:;;terii, iriclusiv aeelor erestine. Cristos insusi s-a naseut de daua ori:prin bote~area in Iordan a realizat rena:;;terea din Gpa :;;i

din spirit. In liturghia romana cristelnita este numitain mod consecvent "uterus eeclesiae" :;;idin Misal1cL ro­

man afEim, cind se vorbe:;;te despre sfintirea apei debotez in sabbatum sanctum, simbata de dinaintea Pa:;;te­IUi, ca :;;iastazi ea se nume:;;te astfel3. Oricum ar fi, ingnoza timpurie spiritul, careqparea sub chipul unuipo­rumbel, era considerat ca sophia,· sapientia, intelepciunea~i ca mama lui Cristos. Pe temeiul aeestui motiv al pa­rintilor dubli, copHi de· astazi, in locul zinelor bUne saurelecare realizau 0 "adbptiune magica" cu blestem saubinecuvantare, au na:;;i, adica (in gern1(ana elvetlana)

* Eine Kindheitserinnerung des Leonardo da Vinci, IV

24

t

IfI

ir,

1

"Gotti" ~i "Gotte", (in engleza) "godfather" ~i "godmat­her" 4.

Reprezentarea unei a doua na~teri are 0 largii l'aspin­dire spatiala ~i temporali'i. La inceputurile medicinei eaaparea ca un mijloc magic de vindecare ; in multe re1igiiea constituie experienta mistica iar in filosofia natul'iidin evul mediu, ideea centrala; last not least multicopii, dal' ~i unii adulti, cred di parintii lor nu Ie sint de­cit parinti adoptivi cal'ora Ie-au fost incredintati. Benve­nuto Cellini, de pilda, avea aceastacredinta despre careaflam din autobiografia sa '~.

Insa este cu totul exclus ca toti camenii care credintr-o dubla origine sa fi avut intotdeauna in realitatedoua mame sau invers, ca cei citiva care au imparta~itsoarta lui Leonardo sa fi molipsit Clll complexele lor res­tul umanitatii. Fapt este ca trebuie sa adinitem existen.taunei nevoi umane universale careia ii corespunde pre-'zenta univel'sala a fantasmei despre dubla na~tere ~i si­multan a fantasmei celol' doua mame, nevoie ce se oglin­deste in aceasta tema. Chial' daca Leonardo da Vinci~i-~r fi portretizat intr-adevar cele doua marne in Sf.Ana ~i Maria - ceea ce eu pun sub semnul indoielii --,totu~i el n-al' fi exprimat 'astfel decit 0 credinta pe caremilioane de cameni inaintea sa ~i dupa el au avut-o.~imbolul vulturului, analizat de Freud in eseul amintit,face ~i mai plauzibila opinia mea. Pe buna dreptate elindica drept izvor al simbolului Hierogliphica lui Hora­polIo **, 0 cartefoarte citita in vremea aceea. Din eaaflam ca vulturiisint doar de sex feminin si ca simholicdesemneaza marna; fecund area lor 0 reaiizeaza vintul(in grece~te, pneuma). Sub influent a Cre~tinismului,acest cuvint a cEipatat sensul de "spirit". In relatareadespre misterul rusaliilor, "pneuma" i~i mai pastreazainca dubla semnificatie de vint ~i spirit. Consider caacest fapt se refera Ta Maria care, conform esentei Salefeciara, este fecundata de pneuma,asemeni unui vultur.Totodata vulturul este, dupa Horapollo, simbolul Athe-

* Leben des Benvenuto Cellini, ubersetzt und hg. von Goethe** I, 11, p. 32 - Freud, 1. C., II, p .. 24ff.

- 25-

neic;are nascuta din craniul zeului suprem, era 0 fe­cioara ce euno:;;tea doar maternitatea spirituaIa.· Toateacestea trimit la Maria :;;i la motivul rena:;;terii. Nuexista nici 0 dovada ca Leonardo ar fi putut exprimaaltceva in tabloul sau. Daca este indreptatit sa admitemca s-a identificat eu Pruncul, atunci el a infatii;at dupacit se pare, dubla maternitate mitica :;;i nu propria saistorie. $i ce am putea spune despre toti ceilalti arti:;;ticare au pictat acela:;;i motiv? Sa fi avut :;;i ei douamarne? Cu neputinta sa transpunem acum cazul IuiLeonardo in domeniul nevrozelor si sa admitem ca estevorba de un padent eu un comJPl~xmatern care i:;;i In­chipuie ea nevroza Sa provine din faptul de a fi avutdoua mame. DE;:;;irezultatul iriterpretarii personale i-arfi dat dreptate, acesta at fi in intregime fals. Cad inrealitate cauzane\\rozei sale ar consta in 1'eactivareaarhetipului dublei marne, indiferent daca el a avut unasau doua marne; cum am vazut, acest arhetip functLJ­neaza individual :;;iistoric fara a avea vreo legatura cusituatia relativ 1'ara a dublei maternitati.

De:;;iseducatoare, ipoteza unei cauze personale atit desimple este nu numai inexacta ci in intregime falsa. Psi­hiatrului cu formatie strict medicala Ii va fi, fara Indo­iala, dificH sa inteleaga cum poate motivul mamei dubIe,desprecare el nu are cuno:;;tinta, saaiba 0 fortii atit demare incit sa actioneze ca 0 situatie traumatica. rnsa dacaluam in considerare energiile uria:;;e ascunse in sfera mi­t;icaa omului, atunci semnificatia etiologica a arhetipuri­lor pare mai putin fantastica. De fapt exist a numeroaSenevroze care rezida in tulburari ce trebuie derivate dinabsenta din viata psihica a pacientului a influentei aces­tor forte determdnate. Consider de-a dreptul periculoasaincercarea psihologiei pur persoale de a contesta, prin re­ducerea la cauzele personale, existenta motivelor arheti­pale~ psihologice care cauta chiar sadistruga aeeste mo­tive prin analiza personala. Astazi putem aprecia maibine decitacum douazeci de ani natura forte lor profunde.Doar sintem ma1'torii retrairii de catre 0 mare natiunea unui simbol a1'haic, ba chiar a unoI' forme religioasearhaice :;;ia modului in care aceasta noua emotie actio-

- 26 -'-

IIIlf

1

>"t-.

neaza revolutionar asupra individului" transformindu-15.Omul trecutului este prezent in noi intr-o masura pecare nici nu ne-o putem macar imagina inainte de niz­boi. $i ce altceva este soarta marilor popoare dedt su­marea modificarilor psfhice ale indivizilor?

Intr-o nevroza care este doar 0 chestiune privata,avindu-~i radacinile exclusiv in cauze personale, arheti­purile nu intervin in nici un .fel. Insa dnd nevroza pro­vine -dintr-o incompatibilitate generala sau este yorbade 0 situatie daunatoare intr-altfel , care provoaca nevrozala un numar mare de indivizi,trebuie sa admitem pre­zenta arhetipurilor. Intruc'it nevrozele sint de celemaimtuIte ori fenomene sociale, ~i nu doar probleme priva~e,trebuie sa admitem interventia arhetipurilor in cele maimuIte cazuri : este retrait acel arhetip care corespunclesituatiei ~i ca urmare intra in actiune fortele instinctualeascunse in arhetip, pe cit de explozive pe ailt de pericu­loase, ceea ce duce adesea la rezultate imprevizibile. Maimult, nu exista rau caruia omul aflat sub dominatiaunui arhetip sa nu-i cada victirha. Daea in urma eu trei­zeci de ani cineva ar fi indraznit sa preziea faptul caevolutia psihologica va merge in directia reactivarii me­dievalei persecutii a evreilor, ea Europa va tremura dinnou in fata grupurilor de Hctori rom ani sau a maqurilorlegiunilor, ca va putea £i reintrodus salutul roman deacum doua mii de ani ~i ca arhaica swastiea va inloeuicrucea, fiind capabila sa insufle milioanelor de soldatidisponibilitatea pentru sacrificiu, aeel om ar fi fost bat­jocorit ca un nebun mistie. $i astazi? Oricit de uimi­tor ar putea parea, aceasta intreaga nebunie a devenitoribila realitate. Viata privata, motivele ~i eauzelepri­vate au devenit in lumea de a:stazi aproape fictiuni.Omul trecutului, care traia intr-a lume de arhaice re­presentationes collectives a fost chernat din noU la 0viata foarte vizibila ~i chinuitor de reala, ~i aceastanudoar in cazul citorva indivizi dezechilibra:ti, ci a milioanede oarnenL

Existatot atltea arhetipuri cite situatii de viata tipice.Nenumarate repetitii au intiparit aceste experiente inconstitutia psihica, nu sub chipul unor continuturi ima­gistice, ci aproape ca forme fiira~continut, care reprezinta

~ 27-

doar posibilitatea unui anumit tip de abordare sau acti­une 6. Cind tri'iim ceva care corespunde unui arhetip; ace­sta este activat ~i ia na~tere 0 compulsivitat~ ce se iro­pune iill/Potriva ratiunii ~i vointei sau produce un ('on­flict care se· prelunge~te in patologic, adica prin nevroza.

c) Metoda de demonstrare

Trebuie sa ne ocupam acum de problema cum poatefi demonstrata existenta arhetipurilor.Intrudt arhetipa­rile produc anumite forme spirituale, trebuie sa expli­dim unde ~i cum poate fi gasH materialul care face in­tuitive aceste forme. Principala sursa 0 reprezinta Viselecare au avantajul de a fi produse spontane ale psil1iculuiincon~tient, independente de vointa ~i de aceea prodnse

. pure ale naturii, neinfluentate de vreo. intentie cor:.~­tienta. Prin intrebari putem afla care din motivele ceapar in vis sint cunosc1.ltevisatorului. Dintre cele care-isint necunoscute trebuie sa excludem motivele care aT

putea sa-i fie cunoscute, cum este in cazul lui Leonardosimbolul vulturului. Nu sintem siguri ca Leonardo apreluat acest simbol de la Horapollo, ceea ce ar fi t')­tw;;i pe deplin plauzibil pentru. tin om cultivat al aceleivremi, arW;;tii plastid distingindu-se in special prin bo­gatecuno~tinte umaniste. lata de ce aparitia motivuluipasarii in fantasma lui Leonardo, motiv prin excelentaarhetipal, nu demonstreaza nimic. Motivele cautate denoi sint cele care nu-i puteau fi cunoscute visatorului ~icare totu~i functioneaza in visele sale a~a cum funct~o­neaza arhetipurile la nivelul surselor istorice.

A~a numita imaginatie activo. constituie 0 aWi sursapentru materialul necesar. Prin acest termen desemnezseriilede fantasme produse prin conceJ;ltrare intentio­nata. Experienta mi-a aratat ca intensitatea ~i frecventaviselor sint augrnentate prin prezenta fantasmelor in­con~tiente ~i inaccesibile. ~i ca aducerea in con~tiinta aacestor fantasme schimba caracterul viselor, care devinmai rare :;;imai :;;terse. De aid am dedus ca viselecontinadesea fantasme care tind spre con~tientizare, cad labaza viselor se afla adesea instincte refulate a caror ten-

- 28

IIilI

1

dinta naturala este de a influenta gindirea con~tienta. Inastfel de cazuri cerem pacientului sa examineze oricefragment de fantasma care i se pare important din pers­peCtiva contextului sau, adica din prespectiva materia­lului asociativ in care se aila intricat, pina dnd il inte­lege. Nu este vorha de un aspect al asociatiei libere 7, re­comandata de Freud in scopul interpretarii, ci de prelu­crarea fantasmei prin observarea materialului fantasm a­tic.care Ii esteasociat in mod natural.

Nu este locul aid sa dam explieatii tehnice privitoarela metoda .. Vom spune doar ca seria de fantasme adusala suprafata u~ureaza ineon~tientul ~i reprezinta un ma­terial bogat in forme arhetipale. Desigur, aeeasta metodapoate fi utilizata doar in anumite eazuri alese eu grija.Ea nu este eu totul inofensiva deoareee il poate inde­parta pe pacient pre a mult de realitate. In oriee eaz, unavertisment impottiva unei aplicari nediseriminatorii nupoate fi dedt bine venit.

IIi sfir~it, aar nu in ultimul rind, 0 sursa interesantapentru material arhetipal. ne-o pun la dispozitie ideiledelirante ale psihoticilor, fantasmele din starile de thnsa~i visele din prima copilarie (intre trei ~i dnci ani). Ma­terialul de acest gen este accesibil in eantitaWe dorite,dar el ramine lipsit de valoare daea nu pot fi .stabiliteparalele istorice convingatoare 8. Fire~te, nu este sufi­cientsa punem in lega-tura ~arpele dintr-un vis cu apa­ritia mitica a ~arpelui; caci cine ar putea garanta casemnificatia functionala pe care 0 are ~arpele in vis coin­cide cu cea pe care 0 are incadrul mitic ? De aceea, pen­tru a stabHi 0 paralela viabila este necesar sa eunoa!?temsemnificatia functionala a unui simbol individual ~i apoisa aflam daca simbolul miticpresupus paralel rezulta d.inacela!?itip de circumstante ~i are deci aceea~i semnifica­tie functionala. Satisfacerea acestei cerinte reprezinta undemers de cercetare indelungat ~i anevoiQs da~ ~iun­obiect ingrat pentru expunere. Intrucit simbolurilenupot fi rupte din contextul lor, ar trebui realizate pre­zentari exhaustive de simboluripersonale ~i mitice,ceea ce este cu neputinta in cadrul unei singure confe­rinte. Totu~i am facut in mod repetat tentativa eu risculde a-mi adormi jumatate din auditoriu.

- 29-

d) Un exempLu

Ca exemplu aleg un caz practic pe care, de~i deja pu­blicate, Hfolosesc din nou datorita conciziei sale ce 11 reco­manda ca foarte potrivit pentru ilustrare. In plus dorescsa adaug citeva consideratii lasate de 0 parte cu ocaziatrecutei publicari ::-.

In 1906 am luat cun~tinta de fantasma stranieaunui paranoic intern at de mai multi ani. PacientuL su­ferea din tinerete de 0 schizofrenie incurabila. Dupa ce aabsolvit ~coala elementara, a activat ca functionar· in­tr-un birou. El nu se distingea prin vreo inzestrare deo­sebitii f?ila vremea aceea eu insumi nu aveam habar .demitologie sau arheologie, a1?aincit situatia nu era in nlciUn fel suspect.3.. Intr-o zi I-am intilni in timp ce se aflala fereastra f?i,mif?cind capul cin stinga.. 9i-n dreapta, cli­pea privind in soare. M-a rugat sa fac 1?ieu la fel, pro­mitindti-mi ca voi vedea ceva foarte interesant. Clp.dI-am intrebat ce vede, s-a aratat surprins ca eu nu vadnimic: "Nu se poate sa nu vedeti penisul soarelui : dndimi mi1?ccapul incoace 1?i-ncolo, se rni1?ca1?iel 1?i'lstfelse na1?te vintul".Fireqte, nu am putut intelege ciudataidee, pe Care totu1?i am notat-o. Aproximativ patru animai tirziu, in timp ce studiam mitologia, am descoperito carte a lui Albrecht Dieterich, cunoscutul filolog, carem-a ajutat sa lamuresc fantasm a pacientului meu, Ace~­sta opera, publicata in 1910, se ocupa de un papirus gre­cesc aflat la Biblioteca Nationala di~ Paris. Dieterichcredea a fi descoperit intr-o/ parte a textului 0 liturghiedeqicata lui Mithra. Textul este fara indoiala un ghidreligios pentru realizarea anumitor invocatii in care cstepomenit Mithra. Proveninddin 1?coalamisticilor alexan­drini, el are 0 semnificatie identica cu Corpus· He7'meti­cum. In textul lui Dieterich citiIDIurmatoarele indem­nuri: "Cu fata la soare inspira de trei ori, cat de adancpoti 9i vei vedea ca te ridici 9i page9ti spre inalt, a9a incitp()ti crede ca te afli in mijlocul oceanului aerian ... dru­mul zeilor vizibili va fi aratat dezeul soare, tatal meu:

" C. G. Jung, SymboZe der WandZu.ng, § 149, 223 ~i DieStrukturder SeeZe, § 317.

- 30-

tot astfel va deveni vizibil~i a~a numitul tub, origineavintului de serviciu. Caci vei vedea atirnind din disculsolar ceva Ca un tub :~i anume, dnd este indreptat'ms­pre regiUnile de vest apare intotdeauna vintul de €st;dnd este produs celi'ilalt vint datorita orientarii spre re­giunile din est, vei vedea in mod asemanatordupa regi­unea aceluia intoarcerea (mi~carea in continuare) chipu­lut" "

Textul arata intentia autorului de a-I pune pe cititorin situatia de· a trai el insu~i viziunea pe care aavut-oautorul sau in care eel putin crede. Cititorul trebuie in­trodus in experienta interioara a autorului sau - eeeace este mai probabil - intr-una din comunitatile misticeexistente in aeea vreme, despre care ne vorbe9te Phj}oIudeus in calitate de contemporan. Cad zeul focului saual soarelui invoeat aid reprezinta 0 figura pentru carepot fi indiCate paralele istorice, unele in strinsalegatur{ieu Cristos al revelatiei. De aceea avem de a face eu .0reprezentare cOlectiva, a~a cum sint ~i actiunile rituEiJedescrise, de pida imitarea vocilor de animaleetc ... Vizi­unea discutata face parte dintr-un context religiQs acarui natura extatica este indiscutabila ~i descrie Un tipde initiere in trairea mistica a divinitatit

Padentul nostru era cu aproximativ zece ani mai' invirsta dedt mine ~i suferea de un delir de grandoare,considerind ca este in acela~i timp Dumnezeu ~i Cristos.Atitudinea sa fata de mine era binevoitoare - el';lmagreat ca singura persoana care aratam interes pentru re­prezenarile sale abstruse. ldeile sale delirante erau pre­cumpanitor de natura religioasa ~i, atund dnd m-a· in­demnat saprivesc in soare clipind asemeni lui ~i sa nJi~ccapul intr-o parte ~i-ntr-alta, e1 avea intentia evidentade a ma determina sa particip 1a viziunea sa. Lui Ii xe­venea ro1ul de inle1ept mistic iar mie eel de invatacel.

.Mai mult, e1 se- credea insu~i zeul soare1ui intrucit pro-ducea vintul prin mJi~carea capului. Transformarea ri-

* Eine Mithrasliturgie, pp6/7 (lung a aflat mai tirziu ca.-egitia din 1910 este de fapt 0 reeditare, prima editie fiind pu­bliC\lta in 1903. Oricum pacientul fusese internat in spit:ll cudtiv~ am inainte de 1903)

- 31-

tuala 'In zeitate este atestata de Apuleius In misterelelui Isis, ,~i anume In forma unei apoteze solare. Semnifi­catia vlntului de serviciu este, foarte probabil, aceea aspiritului procreator (pneuma inseamna vint) care, ema­nat de soare, patrunde in suflet ~i-l feeundeaza. Asoele­rea soarelui eu vintul apare foarte des in simbolisticaantica.

Trebuie acum sa dovedim eElnu este vorba de 0 s:m­pIa coincidenta lntimplatoare a celor doua cazuri. Pen­tru aeeasta este neeesar sa aratm ea asocierea reprezcn­tarii _unui tub al vintului eu Dumnezeu sau cu soareleare 0 existenta colectiva independent de cazurile "min­tite sau, pentru a ne exprima altiel, ca ea apare 9i in altetimpuri 9i Iocuri. Anumite pieturi medievale reprezintaBuna- Vestire prin intermediul unui fel de tub care une­9te tronul lui Dumnezeu cu trupul MarieL Fie porumbe­lul, fie Pruncul coboara prin launtrul squ. Porurnbelulsemnifica fecundatorul, Sfintul Duh-vint.

Desigur, este cu totul exc1usa posibilitatea ca pacien­tul Sa fi avut cuno9tinta de un papirus care a fast pu­blicat patru ani mai tirziu 9i cu totul improbabil ca vi­ziunea sa sa aiba vreo legatura cu ciudata reprezentaremedievala a Bunei- Vestiri, chiar, dad printr-o inirriagina­bila intimplare 0 astfel de pictura i-ar fi cazut sub oeh1.Pacientul, care a fost declarat bolnav dupa implinireavlrstei de douazeci de ani, nu a ciHatorit niciodata, Ingaleriile publice din Zurich, ora9ul sau natal, neexistindun astfel de tablou.

Am amintit acest caz nu pentru a va prezenta viziu­nea unui arhetip, ci forma esentializata a mersului cer­aetari1. Daca am lntllni doar astfel de cazuri, sarcinanoastra ar fi mult u9urata; de obicei,adunarea rnaterla­lului probator este mult mai dificila. Mai lntli trebuiesa izolam suficient de clar anumite simboluri pentru a Ieputea considera fenomene tipice 9inu simple accidente,ceea ce se realizeaza prin cercetarea unei serii de vise, saz;icem de dteva sute, urmarind figurile tipice 9i dezvol­tarea lor in cadrul serie1. Aceasta metoda permite evi-dentierea anumitor continuitati 9i discontinuitati la una9i aGeea9i figura. Poate _fi aleasa oricare dintre figurile

32 -

prin care comportamentul in vis sau vise creeaza Impre-,sia ca exprima un arhetip. Atunci c:i'ndmateriaIul dispo­nibil este suficient de bogat ~ia fost bine observat,pot nfacute constatari interesante asupra modificarilor pe careIe sufera un tip. Nu numai tipul, ci ~i variantele sale potfi Is.murite cu ajutorul paralelelor din domeniul mito~o­giei comparate. Intr-o lucrare din 1935 am prezentataceasts. metoda ~i cazuistica neCeSaF8..':.

COMENTARIILE $1 NOTELE TRADUCATORULUI

Jung :;;iFreud

Ecoul cultural durabil ~i in continua amplificare al opereilui Jung - sa ne gin dim doar la influenta pe care teoria arhe­tipurilor a avut-o asupra lui Bachelard - ea insa:')i aUt de im­pregnata de cultura incH cu greu ar mai putea fi consiclerata 0opera pur psihologica, dar mai ales existenta unei cri tiCI n~he­tip ale, inspirata de aceea:')i teorie a arhetipurilor, a pla,at cul­tura romana, uncle Jung, in pofida unor laudabile eforturi decurind incununate de succesul publicarii, este putin cunoscut(mai putin chiar decit Freud),intr-o stare de a:;;teptar-:. Sint a:')­teptate in primul rind textele jungiene cele mai senmificative,dar :')i exegeze ample care sa ofere nu numai 0 viziune de an­~amblu asupra unei opere vaste dar ~i informatii la zi desprecomentariile pe care Ie genereaza necontenit.

Discriminarea culturala apriorica a teoriei tipurilor psiholo­gice (introvertit/extravertit) in favoarea teoriei arhetipurilor -­ambele axe structurante ale creatiei jungiene - poate surprindepe cel care :')tie ca lucrarea TipuriZe psihologice publicata in1921 contine aplicatii incitante pentru filosof :')i criticul literal'.Filosoful va gasi in capitolul I, intitulat "Problema tipurilor inistoria spiritului antic ~i medieval" 9i in capitolul VIII ("Pro-

* Grundsiitzliches zur praktischen Psychotherapie, vezi :')ipsycho Logie v.nd Alchemic, partea a doua.

- 33-

blema tipurilorih filosofia mciderna") 0 vIZlUne inedita asupraistotiei filosofiei, 0 adevarata Psychologie der Weltan3chcwngcn,iar esteticianul !!i criticul literar vor fi retinuti de interpretareapsihologica data de Jung ScrisoriZoT despre educatia estetidi aomenirii de Schiller (cap. III) sau de analiza dedicata manifes­tarii tipurilor in literatura (cap. V), unde in centrul at'~ntiei seafla Prometeu $i Epimeteu, carte a lui Spitteler - un laureat alpremiului Nobel astazi aproape uitat. A!!adar, de ce teoria arhe­tipurilor este mai rodnica in c1.iltura decit teoria tipurilor psiho­logice?

Raspunsul cautat ar putea fi acela ca in timp ce teoria ti­purilor se epuizeaza in psihologic, teoria arhetipurilor - adeva­nite categorii ale imaginarului - transcende lume(i sufletului,lipsita adesea de semnificatie culturala (supraindividualtc), sprea avansa spre matricile spirituale ale culturii. Cand Jung afirmaea, spre deosebire de con!!tiinta care .,desparte" prin particula­rul sau singularul continuturilor sale, incon$tientul colectiv"une$te" gratie universalitatii arhetipurilor ce-l structurcaza, elnu face decit sa indice natura sa spirituala.

PU$i in fat a alegerii celor mai semnificative texte consa­crate de Jung arhetipurilor, am constatat ca ne-am aoiUm3.t 0sarcina dificila. Masiva opera a cercetatorului elvetian cste alca­tuita precumpanitor din studii $i articole provenite din confe­rinte sau expuneri tinute in fata unui public divers. Existentacatorva carti inchegate in acest ocean nesistematic ~i in bunamasura ocazional nu-i poate schimba caracterul. Din lipsa d'2sistematicitate deriva in mod necesar 0 alta trasatura a opereijungiene: prezenta repetitiilor. Insa reluarea unei idei nu estesimpla varatiune pe aceea$i tema, ci presupune dezvoltari inadincime $i suprafata (explicitari, c1arificari), precum $i l'caleelemente de noutate. 0 opera necontenit rescrisa, cum cste ~icea a lui Jung, nu poate fi considerata incheiata decit odata eumoartea autorului. De aiei deriva, pentru cititorul care urmare$teo adevarata eomprehensiune, ineomoda obligatie a lecturii inte­grale. Doar parcurgerea textelor fundamentale - acele <tudii,articole sau fragmente unde un concept sau idee s1nt tratateexaustiv, la un nivel de elaborare care ulterior necesitA doarneinsemnate reveniri $i eompletari - seute$te intr-o anumita ma­sura de aeeasta obligatie. Un astfel de text fundamen.tal este fjieel intitulat "Conceptul deinconstient colectiv". Initial 0 ex­punere tin uta la spitalul Sf. Bartolomeu din Londra, in "nul1936, artieolul a fost publicat in Anglia in acelasi an. Traduce­rea romaneasca a fost realizata dupa varianta germani.

Despre un text graitor prin el insu$i s1nt putine lueruri deadaugat. Merita totu!!i mentionat accentul surprinzator de epa­sat, daea avem in vedere restul operei lui Jung, pus asupraaspectului metodologie. De cele mai multe ori psihologul elvE­tian prezinta rezultatul demersurilor sale fara sa lumineze decitin mica masura ealea urmata. Cine dore!!te sa afle care ~intconditiile (restrictive) de aplicare a metodei amplifidirii trebuie

- 34

sa se adreseze studiului despre incon~tientul colectiv unde e~teutilizaUi demonstrativ de chiar eel care a fundamentat· o.

Sint necesare de asemenea citeva precizari referitoare 1arelatia dintre Jung ~i Freud pentru a risipi impresia de ,)pozi­tie ireductibih'i pe care 0 poate lasa ~i studiul de fata. Din pers­pectiva aansamblului operei psihiatrului elvetian s-ar putesahrma ca relatia -Jung-Freud sta sub semnul a ceea ce Constan­tin Noica numea "contradictia unilaterala". Este un tip de COD­

tradictie in care cioar unul din termeni n contesta pe celalalt.In pofida aparentelor, doar Freud fl contesta pe Jung. In cecace prive~te problema incon~tientului, Jung nu a negat nicio­data importanta descoperirii incon~tientului personal realizat3de Freud; el a negat doar ideea freudiana ca incon~tientul per­sonal ar epuiza intreaga sfera a incon~tientului. Dincolo de frun­tariile incon~tientului personal, arata Jung, incepe tarimul incon­$tientulUi colectiv - adevarata regiune a "mumelor" vietH spi­rituale. Cind Jung pune in discutie interpretarea pe care 0 daFreud tabloului "Sf. Ana cu fecioara $i pruncul" de Leonardoda Vinci, el contest.':i doar consider area acestei picturi drept 0expresie a inconstientului Dersonal si nu existent a ultimului.

In sfirsit, articolul despre incon~tientul colectiv ne Iasa saintrevedem' una din 'trasaturilEi criticii arhetipaIe: ca orice cri­tica inspirata de psihologie, ea este strict continutistica, neavindposibilitatea sa emita judecati de valoare estetice,

1. j'i'.:;;acum eticheta de pansexualism a insotit $i mai inso­teste uneori si astazi gindirea Iui. Freud, eticheta de mistiGismit 'fost ~i mai' este inca asociata operei lui Jung. $i tntr-un cazsi in aitul etichetarea se alimenteaza in egala masura din co­modi tate ~entala, lecturi incomplete ~i superficiale san rea cre­dinta pura ~i simpla. Este adevaratca Jung, ca ~i Freud de alt­fel, a aratat, lucru firesc pentru un psiholog al incon:;;tientului,mare interes fenomenelor irationale, printre care ocultismul, al­chimia ~i religia. Dar, dupa cum s-a spus de atitea ori, nu abor­darea unei anume probleme este decisiva pentru calificarea nnn1cercetator, ci atitudinea acestuia fata de ea. Astfel, studiul raz­boiului nu-I transforma automat pe cel care-l practica intr-unapologet a1 razboiu1ui. Mutatis mutandis, abordarea de catreJung a spiritismului sau preocuparea statornica pentrn religienu justifica invinuirea de misticism care i s-a adus in wod re­petal. Atitudinea psihiatrului eivetian fat a de cele JOWl feno­mene. este de fiecare data una de om de stiinta care -cauta ::;8.

explice ceea ce pare de neexplicat. In Iucra~ea de doctorat, sus-,tinuta la cunoscutul profesor Eugen Bleuler in 1902, intitulatil.semnificativ Contributii la psihologia $i patologia a$a-numite-,lor fenomene oculte, Jung ofera 0 explicatie psihologidi (bazatape teoria incon$tientului) fiecareia dintre fatetele cazului anal i­zat (un mediu spiritist). Manifestarile paranormale- ale acestuia(personalitatea multi pIa) reprezentau expresii ale complexelor

- 35-

sale inconstiente, pe care conditfi favorizante Ie-au facut cu pu­tinta. Pest'e ani, in studiul Relatiile dintre eu $i in"on~ti8nt(care cunoa~te intre 1916 "i 1934 mai multe variante), reia pro­blema spiritelor ~i a credintei in spirite pe care 0 trate~zu lafel de stiintific ca in 1902: spiritele in a carOl' existenta credprimitivii si~t de fapt, a;;a cum arata analiza experientelor :pi­ritiste, complexe incon~tiente autonome aflate in stare de prOlec­tare. Studiul Contributii la empiria procesului individuatzei, ca­re prime~te forma definitiva in 1950, este animat de aceea~i atitu­dine stiintifica. Pentru a ne rezuma la un singur exemplu cx­t,em de concludent, din perspectiva psihologiei jungiene diavo­Iul simbolizeaza sau personifica "umbra" (Schatten), adica in­cbn~tientul personal. In ceea ce prive~te atitudinea fat a de_ re­ligie, vom spune aici doar ca Jung vede in religie 0 suma desimboluri ale continuturilor arhetipale din incon~tient, Dozitieclar exprimata pentru prima data in studiul Despre energp.ticasufletului (1928, 1948, 1965, 1971). 'Acuzatia de misticism, respinsade Jung in prezentul studiu, este dintre cele mai benigne, maiales din perspectiva cititorului contemporan, pentru care ioceade incon~tient colectiv ;;i cea de arhetip constituie bunuri cu1­turale de mult asimilate. Existenta inconstientului colectiv TIU

,este 0 "problema speculativa sau' filosoficil", cum 5e exprimuJung intr-un limbaj inexact pentru ca asta nu inseamn:l incamistica, ci Una ce tine de domeniul cercetarii empirice. $i in­tr-adevar, Jung a probat prin studiul comparativ al ps:11;culuisanatos ~i bolnav, mitologiei, religiilor ~i istoriei religii]or pre­zenta in psihicu] uman a unoI' forme incon~tiente universale pecare le-a numit arhetipuri.

2. In studiul pe care H dedica in anul 1905, Jung pune inparalel criptomnezia cu alte doua tipuri de rememorare, Cl'ea cene permite sa-I intelegem mai bine specificul. Atit rememorareanemijlocita, cit ~i rememorarea mijlocita au in comun faptul casubiectul este pe deplin con;;tient de caracterul de amintire alrespectivului continut mental, care nu este confundat cu 0 crea­tie proprie. Rememorarea nemijlocita se produce atunci cind,reintilnind un obiect sau 0 persoana a vietii trecute, Ie recu­noa;;tem direct ca elemente ale acelei vieti: "iata casa in carea locuit prietenul meu!" vom exclama revazind-o intimpliltor.Daca voi trece pe linga casa prietenului meu, fara s-o pprcepcon~tient ~i pes~e citva timp printre gindurile mele l$i va faceaparitia 0 imagine care ma prezinta angajat intr-o cliscutie ellaeel prieten despre problemele care ma framinta acum, i1tuncitraiesc 0 remorare mijlocita, diei far a dificultate pot refacetraiectul asociativ pana la cauza imaginii. Caractistica deosebi­toare a criptomneziei consta in aceea ca amintirea este Iuatadrept 0 noua creatie. Jungexemplifica cu un fragment dinAlso spraeh Zarathustra unde Nietzsche reproduce fara sa-;;i

,dea seama pasaje din Blatter ·aus Prevorst de Justin Kerner.3. Dupa 0 perioada initiala, cind in intreg apusul cre~tin se

oficia aceea~i liturghie, Roma s-a singularizat din punct de ve-

36

~

dere liturgic, adoptind un rit aparte, de ongme obscura, Clrata,Ene Brani~te in cartea sa Liturgica. specialii, i?ucure~ti 1985, p.215-218. Din aceea~i sursa aflam ca incepind cu secolul V '~econtureaza in Apus doua liturghii: cea de la Roma, care adatna~tere ritului roman ~i cea din sudul Italiei, care a stat la nazaritului galican, oficiat in Italia sudica· ~i nordica, Galia, Spaniil~i chiar Africa. Treptat ritul galican a fost. inlocuitde cel ro;'man, a~a incH astazi se utilizeaza 0 singura liturghie in intreagacre~tinatate catolica, cea de rit roman, cunoscutasub numelede Missa ..

4. In limba romana nu exista echivalenti deacela~i tip pen­tru termenii din germana elvetiana sau engleza, cuvintul na~derivind din "nun": nun-nuna~-nana~-na~, ceea ce s··ar ex­plica prin preponderenta asociere a na~iei cu casatorla ~i nu cubotezul (Gh. Geana, Forms and Functions of the Romanian Spi­ritual Kinship, Revue Roumaine des Siences Sociales, 1/1(82).

5. Studiul de fat a nu este singurul in care Jung se referala fenomenele sociale generate cle national-socialism in Germa­nia anilor '30, conclamnindu-Ie, a~a cum 0 face citeva rindurimal jos uncle Ie ccalifica drept "nebunie" care s-a tram,form'ltin "oribila realitate". In 1936 aparea studiul Wotan, dedicat depsihologul elvetian arhetipului etnic al germanilor, care da ex­presie credintei ca trezirea batrinului Wotan, anticipata deNietzsche, Schuler, $tefan George, Klages, ,,0 insu~ire fund a­mentala a sufletului german, un factor sufletesc de naturti ira­tionala, un cidon care deconstruie~te presiunea cuHurala", re­prezinta elementul p.xplicativ preeminent in raport cu fao:t;oriipolitici sau economici. Peste zece ani, Jung vaaborda, sub untitlu concludent - Dupii catastrofii - problema culpabilitatiigermanilor, desigur tot din perspectiva psihologica. Venirea laputere a lui Hitler, personalitate isterica prin excelenta, a fostcu putinta datorita nevrozei colective a germanilor. Predispozi­tia isterica a germanilor, derivind dintr-o "mai mare distantaintre contrariile psihice dedt in cazul normalitatii", adica din­tr-o pronuntata dizarmonie interioara, 9i-ar fi gasit, dupa Jung,intruchiparea artistica suprema in figura lui Faust, care nu arfi putut fi creata dedt de un german. Cad Faust exprima desavir·~it sufletul german prin "aspiratia catre nemarginit ce provinedin contradictiile 9i sfi~ierea interioara, prin acel eros al depar­tarilor ~i acea a'jteptare eschatologica a marii impliniri ; datorWilui cunoa~tem acelzbor spiritual inaIt ~i acea didere in vina~i intuneric, ba, mai rau chiar, caderea in virtejul tri~eriei ~ial violentei crimina Ie, efecte ale pactului Cll raul". (C. G. Jung,Nach der Kathastrophe, in Gesammelte Werke, Band X, WalterVerlag, p 230)

6. Problema originii arhetipurilor, hotaritoare pentru teoriajungiana, ramine deschisii. Intr-o prima etapa a creatiei ~ale,Jung afirma constant, a~a cum se intimpla ~i in acest text, caarhetipurile sint precipitate ale experientelor tipice ale specieihomo sapiens. A9adar, ele ~i-ar dator"a prezenta in zestrea gene-

- 37-

tica a omului lamarckianei "transmiteri ereditare a CCfact,;re­lor dobindite". Biologia contemporanii, dominata de teoriile neo­darviniste care in esenta explica evolutia prin mutatii intiropla­toare fii seleetie, invalideaza ideile lamarekiene :;;i neolamarc­kiene, transmiterea ereditara a earaeterelor dobindite neputindfi de altfel demon strata experimental. Dupa 1940, Jung, cvnvinsde €xistenta arhetipurilor gratie unul material eazuistic cople­fiitor de bogat, va renunta la ineerdirile de elueidare a originiiarhetlpurilor, 19.sate in seama viitorimii. Situatia nu este singu­lara in :;;tiintele oroului, unde adesea explicarea unui fenomen.,uccede dupa mult timp intregistrarii fii descrierii sale.

7. In psihoterapia freudiana, asociatia libel'a nu este utilizatadoar in interpretarea viseIor; c1nd este lipsita de un punct depleeare determinat, asociatia libera treee drept regula fundamcn­tala a tehnicii psihanalitice: pacientul este invitat sa spuna totceea ce ii vine in minte ~i tot ceea ce simte, fara sa operezevreo selectie, chiar daca sentimentele de neplacere, ridicol sanins1gnifianta se opun comunicarii. Cind exista un punct de pIe­care (un element al visului, de pilda), asociel'ea poate f1 consi­derata libera in masura in care nu este ghidata de 0 int2ntleselectiva. Prin eliminarea controlului const1intei, metoda Rsocia­pei lib ere urmare;;te sa puna in evidenta continuturlle ineon­stiente .. 8. In acest pasaj Jung descne, fara a 0 numi, metoda amph-

'f[carii, iar in rindurile imediat urmatoare indica precautiilenecesare aplicarii ei coreete. Doua sint, dUfl8. Jung, cazurile in(;ar~ amplificarea este indispensabila a, cind dorim sa ~tabi­Urn natura arhetipala a unui conti nut psihic individual, b) cindincercam sa descifram fragmentele de vis rezistente la interpre­tare" Amplif.i.carea este 0 metoda analogica a carei legitimitate"e bazeaza pe constatarea repetata a unoI' asemanari esenti2Ieintre produsele psihice individuale Oil pr'odusele culturaL" ale tra­ditiei atestate istorie.

DESPRE ARHETIPURILE INCONSTIENTUI.UICOLECTIV '

Ipoteza ca exista un incon~tient colectiv este una dmacele idei care la inceput ~ocheaza publicul, pentrll caapoi sa fie repede acceptata ~i sa patrunda in limbajulcurent, a~a cum s-a intlmplat ~i cu notiunea de incon:;;­tient in genere. Dupa ce ideea filosofica de incon:;;tient,dezvoltata mai ales de C.G. Carus ~i Evon Hartmanna fost inlaturata aproape fara urme de moda debordantaa materialismului ~i empirismului, ea a reaparut treptatin cadrul psihologiei medicaleorientate ~tiintific.

La inceput conceptul de incon~ti.ent s-a marginit ladesemnarea continuturilorrefulate- sau uitate. PentruFreud incon~tien:tul, de~i apare deja - cel putin meta­fork - ca subiect activ, nu este in esenta. nimic altcevadedt sediul acestor continuturi uitate si refulate 8i <iredoar datorita acestui f~pt 0 importanta practic~ .. Caatare, conform acestei viziuni incon:;;tientul are 0 natul'aexclusiv personala,'c de~i pe ,de alta parte chiar Freud

* In lucrarile ulterioare Freud si-a· nuantat VIZlUnea funda­mental a prezentata aici :psihismul 'instinctual I-a numit ,;sine"

39

a sesizat ca modul de gindire a1 incon;;tientu1ui este ar~haico-mito1ogic. '

Fara indoiaEi, un strat oarecum superficial a1 incon­~tientu1ui este personaL II numim incon$tientul personaLAcesta se sprijina pe un strat mai adine, care nu malprovine din experienta personala, ci este innascuL 8tra­tul acesta mai adinc constituie a;;a-numitul incon$tientcolectiv. M-am oprit la expresia "co1eetiv" intrueit aeestinconc;;tient nu este individual ci universal, adiea, in ('PO­zitie cu psihismul individual, cuprinde continuturi ~imoduri de comportament identiee cum grana salis la to~iindivizii, indiferentde loeu1 na~terii. Aeela~i 1a t )ti oa­menU, e1 formeaza baza psihica de natura supraperso­,nala, prezenta in fiecare.

Existenta psihiea este reeunoscuta doar pe baza Con­tinuturilor constientizabile. De aceea nu putem vorbidespre incon;;tie~t decit ilL masura in care sintem capa­bili sa-I identifieam continuturile. Continuturi1e inCO;l$­tientului personal sid in principal a;;a-numitele C01n­plexe afective, care constituie intimitatea personala avietH psihice, In schimb, continuturile incon~tientului co­lectiv sint a;;a-numitele arheti]Juri.

Termenul jjarhetip" il intllnim inca 1a Philo Iudeus ':.eu referire 1a imago Dei in om. De asemenea, 1a 1re­neus unde citim: "Mundi fabricator non a serr.etipsofecit haec, sed de alienis 3.rchetypis transtulit". In Cor­pus Hermeticum***Dunmezeu este numit ,Oa,Jxf;WiCOU lpcoS

[La Dionysius Areopagita termenul apare de mai muJteori : aUt in De caelesti hierarchia *~'**UtUl>/.ut upxs":"urdwcit 91in De divinis no minibus . "''"'"* '" La Augustin de;;i flU

apare cuvintul arhetip, ideea este prezenta. Extragemdin De diversis questionibus: "idee ... quae ipsae formate

(das Es) iar prin "supraeu" (Uber-ich) a desemnat cOl1'itiinta co­lectiva interiorizata individului 'Ii in parte refulata.

* De opijicio mundi, Index** Adversus omnes haereses, 2, 6 (p. 126).**1' (Scott, Hermetica I, p; 140; lumina arh€tipaliil**** II, 4 (Migne, P. G,-L.nr cot 144; arhetipurile ima­

teriale),'1'**,"" (Migne, l. c., col. 59S,

- 40

non sunt... que in divina intelligentia eontinentur""Arhetipul este 0 parafaza explicativa pentru platoniculet8oc; Aeecus!ta idenumire €ste potrivita :;;i !foloSii­toare sCQPurilGrnoastre~c8.ci ea spune ca in cazul conti­nuturilor eolective ale incon:;;tientului avem de a faceell tipuri arhaiee sau - mai bine zis - eu tipuri origi­nare, eu alte euvinte eu imagini (Bilder) universale exis­tente din vremurile straveehi. Expresia "representationscollectives", utilizata de Levy-Bruhl pentru desemnareafigurilor simboliee din eoneeptia despre lume a primiti­vilor, poate fi aplicata fara difieultate :;;icotinuturilor in..:con:;;tiente, care inseamna aproape acela:;;i lucru. Caci 1n­vataturile primitive vorbesc despre arhetipuri meta mor­fozate. Totu:;;i ele nu mai sint aici eontinuturi ale incon­~tientului, ci is-au inve:;;mintat in formule eOW'itiente,care sint transmise prin traditie, mai ales sub formainvataturii ezoterice - expresie tipica a transmiteriicontinuturilor colective de provenienta incon:;;tienta.

o aWi expresie binecunoscuta a arhetipurilor 0 c')ns­titDie miturile :;;i basmele. Dar :;;iin acest eaz 2ste yorbade forme specific fixate, care sint l'ransmise de-a lungulunor mari intervale de timp. De aceea, notiunea de ar­hetip se potrive:;;te doar mijlocit celei de "representaUonscollectives", intrucit prirna se refera dGar la aeele. canti­Huturi psihice care nu au fbst inca supuse unei prelu­crari con:;;tiente Oiicare reprezinta deci realitati p~ihicenemijlocite. Intre arhetipul ca atare ~i forma istorica sanprelucrata careia i-a dat na:;;tere nu exista 0 diferenta

" De diversis questionibus, LXXXIII, xlvi col. '19 (IdeL.21.', insele neformate ... cantin ute in inteligenta divina). Al­chimi~tii utilizeaza "arhetipul" fntr-un mod asemanato~; dinTractatus atireus a1 Iui Hermes Trismegistus (Thetrum chemi­cum, 1613. Iv. p. 718) aflam: "...ut Deus omnem divinitatis 8uaethesaurum ... in se tanquam archetypo absconditum ... eadem modoSaturnus occulte corporum metallicorum simulachra in se cir­cmnferens ....' (a~a cum Dumnezeu ascunde in sine ca Inh--un ,T­hetip toate comorile divinitatii sale ... tot asHe1 Saturn poarta in';me intr-un mod secret imaginea corpurilor metaIice) .. La Vige··nerus (Tractatus de igne et sale in Thetrum chemicum, 1661, VI,p. 3) lumea este "ad archetypi sui similitudinem factus" (creatadupe. chipul unui arhetip) $i de 8ceea este numita "magnus homo"("homo maximus" 1a Swedenborg).

- 41

r

insuprimabila. Pe treptele mai inalte ale invatatmilorezoteriee arhetipurile apar intr-o forma care de obieeiindica inconfundabil influent a valorizatoare a prelucrariicon~tiente. Manifestarea lor nemijlocita, a~a cum 0 eu­noa~tem din vise ~i viziuni, este mult mai individuala,mai greu inteligibila sau mult mai naiva decit in mit,de exemplu. Arhetipul este un continut ineon$tient pecare con~tientizarea ~i pereeperea il modifiea, ~i anumein sensul respectivei con~tiinte individuale in eare apare "'.

Ceea ce inteleg prin "arhetip" a devenit pe deplincIaI' prin expunerea rel1itiei sale eu mitul, invataturaezoteriea ~i basmul. MuIt mai dificila este ineerearea dea lamuri ee este un arhetip din punet de vedere' psiho­logic. Cereetatorii miturilor s-au multumit pina aeumeu reprezentari solare, lunare, meteorologice, eu repre­zentari ale vegetatiei ~i aIte reprezentari ajutatoare.Faptul ea miturile sint in primul rind manifestari psi­hiee care exprima esenta psihieului a treeut upronpeneobservat. Pentru primitiv expliearea obiectiva a unoI'lueruri eunoscute prezinta putin interes; in sehimb el,sau mai bine zis incon~tientul sau, simte 0 nevoie ire­zistibila de a asimila toate experientele senzoriale ex­terne unoI' proeese psihice. Pentru primitiv, inregistra­rea rasaritului ~i apusuluisoarelui nu este suficienta;aeestei observatii exterioare trebuie sa-i corespunda ~iun proees psihic, eu alte euvinte drumul soarelui tre­buie sa intruehipeze destinul unui zeu sau erou, ('are,in fond, nu sala~luie~te altundeva decit in sufletul omu-luL Toate fenomenele naturii mitizate, cum ar fi varai~i iarnp, fazele lunii, anotimpul ploilor etc., nu sint ale-:gorii ** ale unoI' experienteobiective, ci expresii sim- ~bolice ale dramei' intime ~i ineon~tiente a sufletului, J

* Pentru a fi exaeti'trebuie sa distingem intre "arhetip" ~i"reprezentare arhetipala".Arhetipul in sine este un model ipo­tetie, neintuitiv, foarte asemanator eu eeea ee in biologie este eu~noseut drept "pattern of behaviour". Vezi pentru aeeasta ~ilu~erarea mea Theoretische VberZegungen zumWesen des Psychi­sehen (Consicleratii teoretiee asupraesentei psihieului).

** Alegoria ,este 0 parafrazarea unui conti nut con~tient, in'timp .eje sim.bolul,expresia .cea mai adeevata eu putinta pentru.un contimit abia banuit, dar incanecuno5cut, incon~tient.

-!±2-

care devine aeeesibila eon:;;tiintei umane pe ealea pratec­tarii, adica oglindita in fenomenele naturii. Proiectareaeste aUt de puternica, incH a fost nevoie de citeva mi­lenii de cultura pentru a 0 desprinde intr-o mica ma­sura de obiectul exterior. In cazul astrologiei s-a ajunsehiar la 0 absoluta compromitere a acestei stravechijlscientia intuitiva", intrudt caracterologia psihologicanu a putut fi desprinsa de a:;;tri. Jar eel care astcizi maicrede sau crede din noU in astrologie, acela redevine deregula victima vechii presupozitii superstitioase a influ­en~ei a:;;trilor, de:;;ioricine este capabil sa foloseasca un ho­roscop ar trebui sa :;;tieca punetul primaverii a fost fixatdin vremea lui Hipparehos din Alexandria la 0° Aries, 1 cadeci arice horoscop se bazeaza pe un cere de animale:irbitrar ales tocmai pentru ca de la Hipparehos incoace,datorita precizarii echinoetiului, punctul primaveni alost impins treptat pina la gradul de inceput al Pe:;;tilar.

Subiectivitatea omului primitiv este aUt de impre­sionanta incH prima incercare de interpretare a mituluiar ii trebuit sa-I raparteze la psihic. Cunaa:;;terea natu­rii orerita de mit constituie in esen~ limba :;;iinve:;;min­tarea exterioara a proceselar psihice incon:;;tiente. Toc­mai acest caracter incon:;;tient explica de ce intelegereamitului a apelat la oriee altceva dedt psihicul. Pur :'Iisimplu nu se :'Itia di psihicul contine toate acele irna­gini din care s-au nascut intotdeauna miturile :;;i ea in­con:'ltientul nostru este un subiect activ dar :;;i pasiv, ac3.rui drama omul primitiv 0 regasea analogic in tvateprocesele naturE *.

"In pieptul tau se aWi stelele destinului tau", iispune Seni lui Wallenstein, ** ceea ce ar putea satis­race arice astrologie, daca s-ar :;;ticite ceva despre acestsecret al inimii. Insa pina nu demult ell1.U fusese dezle­gat :;;in-a:;; indrazni sa afirm CEl astazi situatia este prin­cipial diferitii.

Invatatura tribala este sacru-periculoasa. Orice :lnva­Vitura ezoterica incearca sa surprinda fata invizibila a

* Vezi pentru aceasta Jung $i Kerenyi, EinfilhruTl9 in das1VeseTl der Mythologie,

** Schiller, Die Picolomini, II, 6, p. 118.

- 43-

sufletului ~i fiecare pretinde pentru sine autoritatea su­prema. Acelea~i trasaturi Ie regasim amplificate la ree..

ligiile mondiale dominante. Initial ele contin 0 cunoa~­tere provenita din revelatia secreta ~i exprima secre':'tele sufletului in imagini minunate. Templele ~i scrierilelor sfinte transmit prin cuvint ~i imagine stravecheainvatatura sfinta, accesibila oricarei credinte, oflcareipriviri sensibile, oricarei minti exigente. Cu c1t imagi­nea transmisa este mai frumoasa, mai mareata, mai CB­prinzatoare, cu atit se indeparteaza mai mult de expe­rienta individuala. Experienta originara fiind pierduta,noi putem incerca doar s-o aproximam prin interme­diul imaginii pe care a produs-o.

De ce este psihologia cea mai tinara dintre ~tiinteleexperimentale? De ce incon~tientul nu a fost descoperitcu mult timp inainte iar comorile sale nu aufost trans­puse in imagini nemuritoare? Motivul este simplu:pentru ca am avut 0 formula religioasa pentru cele sufle­te~ti, mult mai frumoasa ~imai cuprinzatoare dedt ex:peri­enta nemijlocita. Cind pentru multi viziunea cref?tina?supra lumii 9i-a pierdut din forta de atraetie, locul i-afost luatde comorile simbolice ale orientului, inca plinede farmee, care pot satisface mult timp de aeum inaintedorinta de a privi ~i dorinta de ve~minte noi. Pe dea­supra, aceste imagini - fie ca sint cre~tine sau budiste,fie ca sint de aHa natura - apar ca frumoase, pline demister ~i de promisiuni.Totu~i,cu cit ne devin mai fa­miliare, cu atit mai tocite sint ele de utilizarea frec­venta, a~a incH ramine doar exterioritatea lor banala Cll

paradoxiaei aproape lipsita de sens. Misterul imacula­tei conceptiisau homoousia fiului :;;ia tatalui sau trini­tatea care nu este 0 triada nu mai inaripeaza imagina­tia filosofica. Ele au devenit simple obiecte de credinta.De aceea nu este de mirare ca nevoia religioasa, simtulcredintei ~i speculatia filosofica a europeanului cultivatse simt atrase de simbolurile orientului, de conceptlilegrandioase despre divinitate din Italia ~i de dbisurilefilosofiei taoiste din China, a~a cum odinioara sufletul9i sipritul omuluiantic au fost captate de ideile cre~­tine. Sint numerol;>iaceiacaremai intH g-au lasat in

44 -

voia influentei simboluril.or cre~tine pina dnd s-au scu­fund at in nevroza kierkegaardiana gau pin a cind relatialor cu Dum(Ilezeu s-a transformat, ca urmare a unei pro­nuntate saraciri a simbolisticii, intr-o insuportabil detensionata relatie eu-tu, petru· ca apoi sa sucombe infata farmecului' proaspetei exoticitati a simbolurilor'Orientale. Aceasta cedare nu este neaparat intotdeaunainfringere, ci ea poate dovedi vitalitatea ~i deschidereasimtirii religioase. Ceva asemanator poate fi constatatnu de putine ori la oamenii cultivati ai orientului carese simt atra~i de simbolul cre:;;tin sau de :;;tiinta, atlt deinadecvata spiritului oriental, ajungind la 0 surprinza­toare intelegere a lor. Faptul ca fascinatia exercitatii deaceste imagini eterne este irezistibila constituie ill sineceva normal. Existenta acestor imagini nici nu are altscop. Ele trebuie sa atraga, convinga, fascineze '$i cople­~easca. Doar au fost create din materia originara a reve­latiei ~i reproduc respectiva experienta originara a divi­nitatii. De aceea ele 11fac pe om sa simta adierea divi­nitatii, ~i in acela~i timp i1 apara impotri'ia trairii nemij­locite a acesteia. Am~ntitele imagini au fost, datoritaefortului adesea multisecular al spiritului oman, in­duse intr-un sistem cuprinzator de idei ordc;matoare, re­prezentat de 0 institutie puternica, de larga raspindire,straveche, numita Biserica.

Cazul misticului ~i pustnicului elvetianNiklaus vonFlUe, * de curind canonizat, imi poate eel mai bine ilu­stra spusele. Trairea sa cea mai importanta a fast a~a­numita viziune a Sfintei Treimi, care I-a preocupat in­tr-atit incit a pictat-o pe peretele chiliei sale sau a de­terminat pe altcineva s-o picteze. Viziunea a fost pas­trata prin intermediul unei picturi contemporane, exis-tente :;;i astazi in biserica parohiala din Sachseln. Estevorba de 0 mandala 2 impartita in ~ase, in al carei cen~tru se afla chipul incoronat allui Dumnezeu. $tim ca fra­tele Klaus a cebcetat, cu ajutorul unei carticele ilustrateapartinind unui mistic german, esenta viziunii sale ~i

* Vezi Jung, Bruder Klaus, in Gcsammelte Werke, Band XI,Walter-Verlag, 1971.

- 45-

ca s-a straduit sa traduca viziunea sa originara intr--oforma 'inteligibila. Cu aeestea s-a indeletnicit ani in $ir,indeletnicire care reprezinta ceea ee am numH" prelu­crarea" simbolului. Reflexia sa asupra esentei vizil!nii~influentata de diagram a mistica a ghidu1ui sau, I-a con­dus in mod necesar 1a concluzia ca a vazut Sflnta Tre­ime insa$i, cu alte cuvinte, "summum bonum", insa~iiubirea ve$niea, ceea ee reprezinta $i pictura din Sa­chseln.

Viziunea originara a fost insa cu totul diferita. Inmomentu1 extazu1ui, fratele Klaus a vazut 0 priveliste _atit de infrico$atoare incit ehipul sau $i~a sehimbat ex­presia, $i anume intr-un asemenea mod incit oamen]]se speriau de el. Viziunea pe care a avut-o a fost de maximaintensitate. Despre aceasta serie Woelflin: "Quotquotautem ad hune advenissent, primo conspeetu nimio stu­pore sUnt perculsi. Eius ille terroris hanc esse causarlldicebat, quod splendorem vidisset intensissimum, hu­manam faciem astentantem, euius intuitu cor sibi inminuta dissiliturum frustula pertimesceret : unde et ipsestupefactus, aver so statim vultu, in terram eorruissetatque ob eam rem suum aspectum caeteris videri hard­bilem" *.

Pe buna dreptate, aeeasta viziune a fost pusa in le­gatura cu eea din Apocalipsa 1, 13 $i urm. **, adiea euaeea imagine apoealiptiea a lui Cristos, care este depa­$ita in stranietate doar de mie1u1 monstruos eu :;;apteoehi $i $apte coarne (ApocaIipsa 5,6), Relatia dintreaeeasta figura $i Cristos al Evangheliilor este greu 1n­teligibila. De aceea, traditia a interpret at inca de tim­puriu aeeasta viziune intr-un anumit mod, AsHel, uma­nistul Karl Bovillus scrie in 1508 unui prieten: "Vreau

* Blanke, Bruder Klaus von FlUe, p. 92 ~i Urm. ("Toti ceicare veneau la el se speriau de in data ee-l priveau, Des;Jre cauzaaeestei friei obi~nuia el insu~i sa spuna ea a vazut 0 Inminii pa­trunzatoare care reprezenta un chip uman. Privindu-l S-3 temutca inima ar putea sa i s-€ farimiteze. De aceea, plin de spaimiL~i-a intors de in data fata ~i s-a prabu~it la pamint. ,\cesta C;T

fi motivul pentru care chipul sau ii inspaiminta pe eeilalti"jVezi 91 Stiiekli, Die Visionen des seligen Bruder Klaus, p. 34.

** Blanke, l.e" p, 94.

- 46-

sa-ti vorbesc despre figura ce i s-a aratat pe eel' intimpul unei nopti instelate, pe cind se afla in pUna ru­gaciune ~i conterr~plare. Atunci a vazut forma uriui chipomenesc cu 0" expresie infrico~atoare, plina de furie ~iamenintari etc." *

Aceasta interpretare concorda cu amplificarea mo­derna prin Apocalipsa 1,13. ** De asemenea, nu tre­buie sa uitam celelalte viziuni, ale carol' trassturi se'indeparteaza considerabil, eel putin in 'parte, de celedogmatice : Cristos in piele de urs, Domnul ~i DoamnaDumnezeu, fratele Niklaus ca Fiu etc ..

Traditia a pus in legatura importanta viziune cu pic­tura Sfintei Treimi din biserica din Sachseln, precum~i cu simbolica roW din a~a-numitul Tratat al pelerinu~lui *** : fratele Niklaus Ii arata pelerinului care-l vizii~~~zaimaginea rotii, In mod evident, aceasta l-apreocupatintens. Blanke este de parere ca, contrar traditiei, in­tre viziune ~i pictura Sfintei. Treimi nu exista nici 0 re­latie ****. Mi se pare ca acest scepticism merge prea de­parte: interesul fratelui Klaus pentru imaginea rotiitrebuie sa fi avut un temei. Asemenea viziuni producadesea confuzie ~i disolutie (inima pe punctul de a sefarimita). Experienta ne arata ca "cercul imprejmuitorf',mandala, constituie antidotul stravechi pentru haosulspiritual. Astfel devine pe deplin inteligibila fascinatia~xercitata de simbolul rotii asupra calugarului. De ase­menea, interpretarea viziunii intrico~atoare ca traire alui Dumnezeu nu este nici ea eronata. De aceea, lega··tura dintre marea viziune ~i pictura sfintei treimi dinSacheln, respectiv simbolul rotii mi se pare, in virtu'­tea unor temeiuri psihologice, ca fiind foarte plauzibila.

Viziunea aceasta neindoielnic inspaimintatoare, care.a pMruns vukanic in lumea de reprezentari religio~lse

* Stockli. l.c .•• Lavau~. (\lie profonde de Nicolas de Flue) traseaza () pa­

ralela tot atit de adecvata cu un text din Horologium sapientieal lui Heinrich Seuse in care Cristos apocalipticul apare ca unrazbunator minios, total opus lui Isus din predica de pe munte.

*** Ein nutzlicher und loblicher Tractat von Bruder Claus undeinem Bilger, Vezi Stockli, p. 95.

**** L.c., p. 95 ~i urm.

- 47-

a ealugarului, fi'ira introducere dogmatiea ~i fara ex€'­geze'l, a necesitat desigur 0 indelungata activitate de

'~similare, pentru a fi ineorporata in conceptia de o.n­samblu, ceea ce a permis restabilirea echilibrului pe:r­turbat. Confruntarea eu neobisnuita traire a avut locpe terenul. stabil 0.1 dogmei din: vremea respective'l, care~i-a dovedit puterea de asimilare prin aceea ca a trans­format in mod salvator trairea inspaimintatoare in fru­mosul corespondent sensibil al ideei trinitatii. Dar (:OD­fruntarea ar fi putut avea loc ~i pe terenul viziunii,dind curs facticitatii ei stranii, probabil in defavoareaconceptului cre~tin de Dumnezeu ~i spre nefericireafratelui Klaus, care nu ar mai Ii devenit un sflnt, ci uneretic (daca nu chiar un bolnav), incheindu-~i viata perug.

Acest exemplu arata utilitatea simbolului dogmatic:el formuleaza intr-o maniera suportabila pentru capa­citatea umana de receptare 0 traire pe cit de puternice\pe aUt de periculoasa ~i decisiva, care datorita jntensi­tatii ei ie~ite din comun este cu indreptatire numita "ex­perienta divinitatii"; formularea simbolica nu dEiu­neazEi in mod esential bogatiei trairii ~i nici nu-i Jefor­meaza hotaritor semnificatia deosebita. Chipul mlnieidivine, pe care 11 intllnim intr-un anume sens ~i 1aJakob Bohme, nu concorda cu Dumnezeul Noului Testa­ment, tatal iubitor din ceruri, putlnd deveni de aceeasursa unui conflict interior. Un asemenea conflict ger­mina in spiritul vremii sflr~itului celui de al 15-1eaveac, epoca unui Nicolaus Cusanus, care vroia sa evitesoarta amenintatoare prin formula \lcorr~plexio opposi­torum"! Nu cu mult dupa aceea, Dumnezeul VechiuluiTestament a cunoscut 0 serie de rena~teri in cadrul pro­testantismului. Jahve este un Dumnezeu ale ,.::arui0ro­zitii nu au fost inca separate.

Fratele Klaus s-a plasat in afara obi~nuintei ~i atraditiei pentru ca ~i-a parasit casa ~i familia, a trait

mult timp singur ~i a privit a,dinc in oglinda intune­cata, a~a incit a avut acces la minunata· ~i infrico~atoa­rea experienta originara. Intr-o asemenea situatie, ima­ginea dogmatica a divinitatii dezvoltata de-a lungul

48

multor seeole a funetionat ea un leac salvator, ajutin­du-l sa asimileze izbucnirea fatala a unei imagini arhe­tipale ~i sa evite propria disolutie. Angelus Silezius r.ua fost tot atit de norocos caci in vremea sa biserica,garantul dogmei, i~i pierduse din stabilitate, ceea ce I-aexpus conflictului interior.

Jacob B6hme cunoa~te un Dumnezeu al ~,focului mi­niei", un adevarat deus absconditus. Insa el a reu~it ~adepa~easca contradictia profund traita eu ajutorul for­mulei cre~tine tata-fiu ~is-o integreze in eonceptia sa,e adevarat, gncstica dar totuf?i cre~tina in toate punc­tele esentiale. Altfel ar fi devenit dualist. Pe de aIta.parte i-a fost de folol:1alchimia care de mult pregateain taina· unirea contrariilor. In orice eaz, mandala sa,anexata eelor ",Patruzeci de intrebari despre suflet, * ~ieare reprezinta esenta divinitatii este inca puternic mar­cata de contradictie, fiind impartita intr-ojumat8.te in­tunecoasa f?i int1'-o jumatate luminoasa; de asemenea,cele doua semicercuri corespunzatoare in loc de a 5eimbrati:;;a i~;;iinto1'c spatele **.

Dogma inlocuie~te ineonf?tientul colectiv, dindu-i 0formulare cuprinzatoare. Deaceea, forma de vlata eato­lica nu cunoaf?te principial 0 problematica psihologidjde acest tip: viata incon~tientului eolectiv este absor­bita aproape fara rest de reprezentarile arhetipale dog­matice f?i, asemeni unul riu imblinzit, eurge in albiasimbolicii credo-ului ~i ritualulu1. Incon~tientul colec­tiv traie:;;te in interioritatea sufletului catolie. Doar astaziineon~tientul colectiv a devenit 0 problema psihologica,biserica ere~tina fiind precedata de misterele :mticecare-:;;i intind radacinile pina in indepartata epoca neo­litica. Niciodata omenirea nu a fost lipsita de imaginJviguroase care sa ofere ajut()r magic impot1'iva perieuc­loasei vieti a abisurilor sufletef?ti. Intotdeauna fO~'meleincon~tientului au fost exprimate prin imagini protec-

* Viertzig Fragen van der See len, Vrstand, Essen::, Wessen,Natur und Eigenschaft etc.

H Vezi ;;i Jung, Zlir Empirie des Individuatiansprazesses, Ges~mmelte Werke, Band IX.

- 49-

toare fii tamaduitoare fii astfel alungate in spatiul cos­mic, extrasufletesc.

Furtuna Reformei a produs literal 0 brefia in zidulprotector al imaginilor sfinte care de atunci s-au pra­bu:;dt una dupa alta. Ele au devenit nesigure prin coli­ziunea cu ratiunea aflata in ascensiune. In plus, sen­'SuI lor cazuse in uitare cu mult tirrw inainte. Dar oarefusese el intr-adevar uitat? Sau oamenii n-au stiutniciodata care este sensul lor fii abia protestantism~l adescoperit ca de fapt nimeni nu fitia ce semnificatie areimaculata conceptie, divinitatea lui Cristos sau com­plexitatile trinitatii? S-a ereat aproape impresia caaceste imagini au trait pur fii simplu, ca existenta lorvie a fost aceeptata fara indoiali'i fii far a reflexie, afiacum oamenii impodobesc pomul de eraciun fii inro~escQUa, tara sa ~tie care este semnificatia aeestor obic2iuri.1maginile arhetipale sint a priori atH de inearcate desens, incit niciodata nu ne intrebam care Ie este sensul.Zeii mol' din tirr.(p in timp pentru ca descoperim bruscca ei nu inseamna nimie altceva decit obieete inutilefacute de mina omului din lemn ~i piatra. In realitatedescoperim atunci ca nu am gindit deloe asupra imagi­nilor aeelora. 1ar cind omul incepe sa gindeasca asupralor, 0 face eu ajutorul a ceea ee el nume~te .,ratiune",dar care de fapt nu este altceva decit sum a prejudeca­tilor fii limitatiilor sale.

1storia dezvoWirii protestantismului constituie un i­conoclasm cronicizat. Zagazurile au cedat rind pe rind.lar demolarea nici nu a fost prea difieila, dupa ce auto­ritatea bisericii a fost odata zdruncinata. Cunoaf?temmodalitatea in care, in ITIare f?i in mie, in general ~i inparticular, s-a produs lenta destructurare, modalitateain care s-a instalat dominanta ~i inspaimintatoarea ~a­racie simbolica de astazi. In acelafii timp a dispi'irut ~iputerea bisericii - 0 cetate eareia is-au rapit bastioa­nele ~i cazematele, 0 casa cu peretii sfarimati, lasata invoia tuturor vinturilor fii pericolelor lumii. Farimita-rea protestantismului in citeva sute de subdiviziuni ­de fapt 0 prabu~ire regretabila care lezeaza sentlmentulistoric - indica mentinerea nelinifitii.

- 50-

Protestantul se ana 'intr-o stare de neajutorare pecare ar putea-o dispretui ~i omul natural. Constiintaprodusa de iluminism nu se sinehise~te de asia', cl~rcauta eu seninatate 'in aIta parte ceea ce s-a pierdut inEuropa. 8'int cautate acele forme intuitive, aeele ima­gini care pot lini~ti ini11'4:1~i mintea, descoperindu-seastfel comorile orientului.

In sine, demersul nu este reprobabiL Nimeni nu i-aimpiedicat pe rom ani sa importe in impunatoare ('an­tHati cultele asiatice. Daea popoarele germanice nu s-arfi adaptat profund cre~tinismului a~a-zis strain, ele 1-arfi putut cu u~urinta repudia in momentul 'in care legi­unile romane i~i pierdusera prestigiuL Cre~tinismul E'-B

mentinut pentru ca a corespuns modelului arhetipalexistent. De-a lungul timpului 'insa, transformarile su­ferite de cre~tinism I-at £i uimiit peintemeitorul sau,daca ar £i putut sa Ie cunoasca: specificul cre~tinismu7lui negrilor sau al indienilor ill: putea preocupa, de ase­menea, reflexia istorica. De ce n-ar asimila ~i occidentulformele orientale? Romanii mergeau la Eleusis, Samo­trache sau in Egipt pentru a se lasa initiati. S-ar pareaca Egiptul a fost tinta unei adevarate mi~c8.ri turisticede acest gen.

Zeii Greciei si ai Romei au murit de· aceeasi boat"!ca si simbolurii~ noastre erestine : atunci ca si astazioam~nii au descoperit vidul di~ spatele zeilor. in: schimbzeii strainilor dispuneau de 0 mana neconsumata, Nu­mele lor era rar ~i ininteligibil iar faptele lor 'inconju­rate de 0 obscuritate promitatoare, ceea ce Ie deosebearadical de uzata chronique scandaleuse a Olimpului.Neintelese, simbolurile asiatice nu s-au banalizat a~acum s-a intimplat cu vechile simboluri autohtone. Fap~tul ca preluania noului a fost tot aUt de necritica pre­cum abandonarea vechiului nu s-a transformat atunci'intr-o problema ..

Este diferita astazi situatia ? Vom putea oare imbraeaasemeni unei haine noi, simboluri gata £acute, ~rescute peun teren exotic, aEiptate cu s'inge strain, VOl' bite intr-olimba strain a ? Un cersetor care se ascunde 'in haineregale, un rege care s~ deghizeaza ca cer~etor? Fa.raindoiala, este eu putinta. Sau exist a 'in noi 0 porunca

- 51-

,ce ne interzice mascarada si ne indeamna sa "'1etesemsinguri vestmintul ?' .

Sint convins ca saracirea continua a simbolistieii areun sens. Aeeasta dezvoltare are 0 consecventa interna.S-a pierdut tot ceea ee nu a eonstituit obiectul gindirii~i nu a avut, in virtutea acestui fapt, 0 relatie semnifi­cativa cu con~tiinta in continua dezvoltare. Dadi incer­caml sa ne acoperim goliciunea eu somptuoase vestminte<orientale, a~a cum procedeaza teosofii, atund ne tra­dam propria istorie. Dupa ce ne-am injosit, transfof­mindu-ne in cer~etori, nu mai putem poza apoi ca regiindieni de opereta. Mult mai profitabil mi se p::lre, inloc de a ne crede detinEitorii unor bunuri ai carol' fno~­tenitori legali nu sintem in nid un caz, sa recunoa:'?temdeschis sarada spirituala produsa de pierderea simbo­lurilor. Noi sintem mo~tenitorii legali ai simbolisticii'Cre~tine, pe care insa intr-un fel am tradat-o. Am la­sat sa se ruineze casa pe care ne-au cladit-o parintiino~tri ~i il1cercam acum sa patrundem prin efractie inpalatele orientale necunoseute parintilor no~tri. Cine~i-a pierdut simbolurile istorice ~i nu se poate multumieu surogate este astazi intr-o situatie ~i mai dificila:in fata sa 5e casca haul neantului pe eare-l evitam euteama. Mai rau inca : vidul este umplut cu idei sociales,i politiee absurde, caracterizate in totalitate de in:>on­sistenta spirituala. Cel care nu se multume~te eu acestsavantlic pretentios se vede silit sa apeleze cu toataseriozitatea la a~a-numita sa incredere in Dumnezeu,·ceea ce arata ca teama este inca mai convingc'i:oare. Eanu este neintemeiata caci aeolo unde Dumpezeu se aiEifoarte aproape perieolul este foarte mare. eu aite cu­vinte, reeunoa~terea saraciei spirituale este periciJloasa'Cad cine este sarae dore~te iar cinedon~~tei:;;1 asumaun destin. Un proverb elvetian 0 spune categoric: ,,Inspatele oricarui bogat se afla un diavol iar in spatelefiecarui sarae, doi".

A~a cum in cre~tinism elogiul saraciei lume:;;ti abatemintea de 1a bunurile lumii, tot astfel saracia spi.rltuala5e lipse~te de falsele bogatii ale spiritului pentru a 5eferi de rama~itele jalnice ale unui mare trecut,care as­tazi se nume:'?te "biserica" protestant,i, precum :;;i de orice

- 52-

seduetie a exotismului, pentru a se intoaree la sine~aeolo unde in lumina reee a eon~tiintei golieiunea lumiise intinde pin a la a~tri.~ Aeeasta saracie am mo~tenit-o de la parirltii nO$tri.1mi amintese inea bine de invatatura in vederea confir­marii pe eare am primit-o de la propri1.l1meu tata. Ca~tehismul m-a plietisit ingrozitor. Odata, pe dnd 1'08fo­iam mieuta earte eatind .ceva interesant, am gasit unpasaj eare se referea 1a trlnitate. Interesindu-ma, am a~~teptat eu rabdare pina eind instruirea a ajuns la pasajulrespectiv. Cind ora mult a~teptata a sosit, tatal meUimi-a spus : "Pasajul aeesta il sarim pentruea eu insuminu inteleg nimie din el".Astfel ultima m!ea sperantaa fost ingropata. Am admirat sineeritatea tatalui meu.dar asta nu m-a ajutat sa depa$ese plictiseala care maeuprindea ori de dte ori auzeam vorbarie religioasa.

1nteleetul nostru a realizat lueruri extraordinare, in'timp ee easa noastra spirituala S-a naruit. Sintem ire­voeabil eonvin$i ea niei eel mai nou, ~i mai puternicteleseop, eonstruit in America nu va putea descoperiempireul in spatele celor mai indepartate nebuloase;9tim ca privirea ne va rataci disperata prin de$ertuIincomensurabilelor departari. Situatia nu se va ameli~ora nici in fata microcosmosului dezvaluit de fizicamatematica. I~ eele din urma dezgropam intelepciuneatuturor timpurilor $i popoarelor $i descoperim ca ceeace este mai de pret a fost de mult spus in cea mai fru­moasa limba. Asemeni copiilor intindem miinile spreaceste comari $i ne inchipuim ca am $i intrat in pase­sia lor. Dar ceea ce posedi'ii:n nu rn)8.i are valoare iarmiinile obasesc sa se tot intinda cad bogatie exista pre~tutindeni unde ajunge privirea. Intreaga aceasta pose­sie se liehefiaza $i nu putini au. fost ucenicii vrajitoricare s-au inecat in cele din urrria' in apele pe care chiarei Ie-au invocat, daca nu curriva nu cazusera dinainteprada nebuniei salvato are care ..imparte intelepciunea inbuna ~i rea. Dintre ace9tia: din urma se recruteaza aceibolnavi tematori care i~i i,nchjp]li~ ca au a misiune pro­fetica. Cad prin divizarea· artificia1a a intelepciunii Inadev~rata $i falsa sena9.te In sqflet tensiunea iar diIll

-:·53-

aceasta 0 singuratate ;;i 0 dependenta asemanatoare Ctlcele ale morfinomanilor care nu dispera niciodata in'1-;;igasi tovara;;i de viciu.

Daca mo;;tenirea noastra fireasca s-a risipit, atunci,pentru a vorbi ca Heraclit, ;;i spiritul a coborit dininaltul de foe. Insa atunci cind spiritul se ingreune ..lza,el se transforma in apa iar intelectul, victima a ingim­farii luciferice, se instapine;;te. asupra locului unde tro­na spiritul. Acesta i;;i poate asuma "patris potestas"asupra sufletu1ui nu ins8. ;;i te1uricu1 inte1e2t, simplasabie sau ciocan a1 olTJUlui;;i nu creator de lumi sp;ri­tuale, parintele sufletu1ui. Klages nu a vrut sa SPUil'ialtceva iar reabilitarea spiritului de catre Scheler a fostdestul de modesta' caci ambii au trait intr-o epoca incare spiritul nu se mai afla sus ci jos, nu mai -era foeci apa.

Drumul sufletului, care-'li cauta tatal pierdut, a:;;&cum Sophia 11 cauta pe Bythos, conduce de aceea ~peapa, spre acea oglinda intunecata dinlauntru1 !emEiuluisau. Cine :;;i-a asumat starea saraciei spirituale -- ade­varata mostenire a unul protestantism trait consecvcntpina 121 ca'pat - se inscl~ie pe drumul sufletului careduce spre apa. Aceasta apcl nu este un mod de a vorbimetaforic,-ci un simbol viu pentru psihismul adine. Unexemplu reprezentativ pentru 0 intreaga serie imi poateilustra ideea.

Un teolog protestant a visat adesea acela~i vis: $e­dea pe un povtrni$ iar declesubt se deschidea 0 valeadinca pe al carei fund se afla un lac intunecat. EI $tiain vis ca pina in acel moment ceva H impiedica sa. se

.apropie de apa. De data aceasta s-a hota.7'it s-o faca.Apropiindu-se de maL S-Q intunecat dintr-o datil, atmos­fera a devenit amenintiitoare iar 0 paUL de vint a in­ere tit suprafata apei. A.tund I-a cuprins panica ~i s-atrezit.

Acest vis este caracterizat printr-o simbolistica na­turala. Cel care vlseaza coboara In propriile sale pro­funzimi iar drumul il conduce spre 0 apa misterioasa.Aid 5e petrece minunea lacului din Bethseda :un IngercCoboara :;;i atinge apa care capata prin aceasta puteri

- 54 --"-

mintuitore. !n vis vintul, pneuma, este eel care bateunde ii e voia. Este nevoie ca omul sa coboare la apapentru ca sa aiba loc insufletirea apei. Suflul :;pirituluicare trece deasupra apei este insa amenintator ca uricelucru a earui cauza nu este eul· uman sau care raminein afara cunoa~terii. Astfel este indicata 0 prezenta in­vizibili'i, un numen care nu poate fi insufletit nid de a~­teptarea umana nici de arbitrarul umJan. El traieste dinsine insu:;:i infiorind pe omul pentru care spintul noeste altceva dedt ce ered oamenii despre el sau fac dinel, dedt ceea ee scrie in carti sau constituie')biectuldiscutiilor. Cind insa apare spontan, atunci el devinefantoma iar frica primitiva cuprinde intelectul naiv.Batrinii tribului Elgonyi din Kenia mi-au descris in­tr-un mod asemanator actiunea zeului noptii pe care:"rnumeau "cel care produce frica". "El vine la tine", imispuneau ei, \lea 0 pala de vint rece care-ti produce flOdsau alearga fluierind in cercuri largi prin iarba inalta" ;un Pan african care in ora fantomatica a amiezii datircoale cintlnd in flautul trestiei ~i inspaiminta pastorii

$i astfel suflul spiritului din vis a speriat din nOliun Pastor, un pastor al turmei care la vremea intune­coasa a noptH a calcat pe malul plin de trestii al apeidin valea adinca a sufletului. Cad la natura, capac,stinca :;:iapa a sufletului a coborit acel spirit )dinioaranumai foc, asemeni acelui batrin din "Zarathustra" luiNietzsche, care, obosit de oameni, se retrage in padurepentru a mormai impreuna cu un;>iiintru slava crec:,to­mlui.

Drumul apei, care merge intotdeauna in jos, trebuiepareurs de eel care vrea sa recupereze comoara, preti­oasa mo:;:tenire a tatalui. In imnul gnostic al sufletu­lui, * fiul este trimis decatre parintii sai sa caute perla:pierduta din coroana tatalui-rege. Ea se afla De fundtil

) .l •

unei iintini adinci, pazita de balauri, din tara Egiptului.acea lume avida ~i beata de placerile carnii, 0 lume abogatiilor de natura fizica ~i spirituala. In eautarile sale,

*Vezi Thomasakten in Neutestamentliche Apokryphcn editde Hennecke pp. 277-281.

-55 -

fiul uita de sine ~i de datoria sa f?i se pierde in orgiaplikerilor lumii egiptene pin a cind 0 scrisoare a tataluiIi amintef?te de misiunea sa. Ajuns la apa, e1 se scu­funda in adincimea intunecoasa a fintinii, pe al cdreifund va gasi perla oferita in cele din urma zeitatii su­preme.

Acest imn atribuit Iui Bardesan provine dintr-o epo­di asemaniHoare in mai multe privinte epocH noastre.Omenirea cauta :;;ia:;;tepta,iar pe:;;tele- l,levatus de pro­funda" * - din izvor a fast acela care a devenit sim­bol a1 mintuitorului.

Pe cind sedam aceste rinduri am primit din Vancou­ver 0 scrisoare de 1a un necunoscut. Autorul era uimitde visele .sale in care intotdeauna era yorba de apB.:"Almost every time I dream it is about \vater; either1 am having a bath, or water-closet is overfLowing, or Q

pipe is bursting, or my home has drifted down to thewater edge, or I see an acquaintance about to sink intowater, or I am trying to get out of water, or I am ha­ving aa bath and the tube is about to overfLow" etc. **

Apa este simbolul eel mai cunoscut al incon:;;tientu­lui. Lacul din vale este incon:;;tientul care se aHa in­tr-un fel sub con~tiinta, motiv pentru care a fast ade­sea denumit "subcon:;;tient", de multe ori cu sensul pe­iorativ de con:;;tiinta inferioara. Apa ~ste "spiritu1 vaii",dragonul de apa a1 lui Tao, a carlii naturaeste asema­ditoare apei, un Yang pre1uat de un Yin. De nceea apainseamna din punct de vedere psiho1ogic spirit care adevenit incon:;;tient. De· aceea visu1 teo1ogului spunefoarte corect ca el a1' putea trai 1a ma1u1 apeiefectulspiritului viu asemanator minunii tamaduirii in laculdin Bethseda. Cobor'i1'ea in adincuri pare sa preceadi'l

* Augustinus, Confessionum libri, XIII, xxi col. 3'15, 29.** Aproape de fiecare data cind visez este vorba d<::apii: san

fae baie sau refuleaza we-ul sau se sparge 0 teavii sau c;asa meaajunge pe malul unei ape sau vad un eunoscut pe punctul dea 5e ineea sau ineerc sa ies din apa sau in timp ce sint in baie<eada este tocmai pe punctul de a se revarsa.

- 56 ~

intotdeauna urcarea. AsUel, un alt teolog '" a visat caprivea la un fel de castel al Gralului aj1at pe un munte.El mergea pe 0 strada care aparent eondueea La poalelemuntelui unde incepea ureu§ul. Cind s-a apropicd demunte a descoperit, spre mare a sa dezamo.gire co. eradespartit de munte de 0 pro.pastie - 0 vo.gaunti intu­neeato., adinea pe ar carei fund curgea 0 apa subpamin­teana. A coborit pe 0 poteea abrupta in adinc $i apot S-Q

ciitarat eu tlijicultate pe ceUilalt mal. Dar priveli§tea nu;;i-a faeut aparitia iar visatorul s-a trezit. $i in acestcal': visatorului, care tinde spre inalturi luminoase, i seimpune necesitatea coboririi in adincuri intuneeoase co.o conditie indispensabila a aseensiunii. In adincuri pin­desc pericole, pe care eel intelept Ie evita, ratlnd insabunul vizat, aecesibil marii indrazneli necenzurate deintelepciune.

Enuntul visatorului se love~te de rezistente puter­nice din partea eon~tiintei pentru care "spiritul" poate:fl doar ceva aflat in inalt. In aparenta "spiritul" vInelntotdeauna de sus. Tot ce vine de jos este dubios, con­damnabil. Pentru aceasta concePtie spiritul inseamnaEbertatea suprema, 0 plutire peste adineuri, 0 e1iberaredin inehisoarea teluricului :,?ide aceea un refugin pentrueei tematori care nu doresc sa "devina". Apa Iflsa csteteiurica, palpabila, singe $i setea de singe, mirosul flicorporalitatea pasionala. Incon~tientul este acea dimen­siune a psihicului ce coboara dinspre luminoz1taiea con­~tiintei clare spiritual '?i moral pina. in sistemul nervosnumit inca de cei vechi simpatic care, spre deosebire desistemul cerebro-spinal, intretinatorul percep~iei :,?ialactivitatii mu:,?chiulare fli prin acestea stapinui spatiuluiinconjurator, mentine echilibrul vital fara mijloace desimt ~i care, prin intermediul misterioasei intropatii, neoiera cuno~tin~e despre esenta intima a unei :lIte vieti,putind-o chiar influenta profund, In acest SenS el este

• Faptul di este din nou visul unui teolog nu trebuie sa miretocmai pentru ca preotul S2 ocupa din motive profesionale ellproblema ascensiunii. El vorbe'ite atlt de des de ea incH nu e cuputintA sa nu S2 intrebe despre natura propriei ascensiuni spi­rituale.

- 57-

un sistem coleetiv, baza propriu-zisa a oriearei parzclpa­tion mystique, in timp ce functia cerebro-spinalil cuImi­neaza in determinarile separatoare ale eului, :wind ae­ces prin mijlocirea spatiului doar la eeea ce este super­ficial ~i exterior. Ultima traie~te totul ca eeva exterior,primul ca pe ceva interior.

De obieei incon~tientultrece drept un fel de intimf­tate inchisa, ceea ce Biblia desemna prin euvintul "ini­ma", coneeputa, printre altele, ca locul de origine altuturor gindurilor rele. In incaperile inimii locuiesc spi­ritele cele rele ale singelui, minia cea repede ~islabir:iu­nea simturilor. A~a arata incon~tientul cind este privitdinspre con~tiinta. Aceasta pare a fi in esenta 0 functiea creieruluimare care separa totul ~i prive'1te partilein izolarea lor, incon~tientul fiind ~i el inteles exclusivca incon~tientul meu. De aceea se considera ca ::lcelacare coboara in ineon~tient cade in marginirea lmpera­tiva a subiectivitatii egocentrice, fiind expusin Rc:eastainfundatura atacului tuturor animalelor rele pe care Ieadaposte~te lumea subterana a sufletului.

Cine prive~te in oglinda apei vede mai 'lntii pro­pria-i imagine. Cine se indreapta spre sine insu'1i riscasa se intilneasca eu sine insu~i. Oglinda nu lingu~e~te,ea reflecta cu fidelitate pe cel care se uita in ea, acelchip pe care nu-l aratam niciodata lumii, pentru ea ilascundem cu ajutorul personei 3 - maSCa nClastra deactori. Oglinda insa se afla dincolo de masca ~i arataadevaratul chip ..

Aceasta este prima proba' de curaj ceruta de drumulspre interior, 0 proba care-i sperie pe eei mai multi caciintilnireacu sine insu~i face parte dintre acele Iucrurineplafute pe care Ie evitam atita timp. cit I:utem~ pro­ieeta in exterior tot ceea ce este negatlv. Cmd slntemin stare sa ne vedem propria umbra 4 ~i sa suportam cu-

'noa~terea ei, atunci abia am rezolvat 0 mica parte asarcinii: am suprimat cel putin incon~tientul personaLInsa umbra este 0 parte vie a personalitatii ~i vrea deaceea Sa participe intr-o forma saualta la viata ~nt~e:gului. Ea nu poate fiindepartata prin. argumente ~l mC.!nu poate fi facuta inofensiva prin soflsme. Ac~as~a pro­blema este extrem de dWcila caci ea nu numrcnca anga-

-58 -

jeaza intreaga fiinta a omului dar Ii aminte~te totodatade neputinta ~i de neajutorarea sa. Naturile puternice~- sau mai curind ar trebui sa Ie numim slabe ? -- nuagreeaza aceasta aIuzie ~i-~i inventeaza un dincolo debine ~i de rau eroic, taind nodul gordian in loc de a-Idesface. 1nsa mai devreme saumai tirziu datoriile tre­huie platite. Trebuie sa ne marturisim ca eXlsta pro­bleme pe care nu Ie putem rezolva cu mijloace oroprii.o asemenea marturisire are avantajul sinceriHitii, aladevarului ~i al realismului, punind astfel baza pentru<) reaetie compensatorie din partea incon9tientului co­lectiv, cu aite euvinte slntem acum dispu~i sa acordamcredit unei intuitU sau sa percepem ginduri pe caremai inainte ',nu Ie Hisam sa ajunga la expresie. Vemacorda poate atentie vise10r care· apar in astfel de mo­mente saU vom reflecta asupra trairilor pe care Ie avemacum. Numai in conditiile unei asemenea atitudini potIi trezite ~i pot interveni acele forte benefice care sala­:;;luiesc in intimitatea naturE umane, caci neajutorarea

slEibieiunea constituie trihrea ~i problema eterna aG;i.~eniriipentru care exista 0 solutie eterna, in absentacareia omenirea a1' Ii oierit de mult. Cind a fos;; facuttot eeea ee putea fi faLeutmai ramine doar ee ;:;-ar p8­tea face daca s-ar cunoa~te aeeasta posibilitate. D:lr ince masura se eU;loa9te omul pe sine insu~i ?Experientane spune ca des~ul de putin. De aceea ramine destulspatiu pentru incon;:;tient. Dupa cum se ~tie, rugaciunea.cere 0 atitudine foarte asemanatoare 9i are din acestmotiv un efect eorespunzator.

Reactia necesara ;;i ceruta a incon~tientului colectivse exprima in reprezentari arhetipale. 1ntilnirea eu sineinsu~i inseamna mai intii intilnirea eu propria umbra ..Umbra este desigur 0 trecatoare ingusta, 0 poartastrimta, a carei dureroasa ingustime nu poate fievitati:ide eel care coboara in fintina adinca. Trebuie sa facem.cL1no~tinta cu noi in~ine pentru a 9ti cine sintem, caddincolo de poarta se ana in mod sLlrprinzator a 1ntin­dere fara margini, de 0 nemaiauzita nedeterminare,unde, dupa cit se pare, nu exista interior ~i exterior, sus~i jos, aici :;;iaealo, al meu '9i a1 tau, bine :;;i rau. Estelumea apei in care plute~te tot ceea ce este viu, unde

~ 59 =-

incepe domeniul "simpaticului", suiletul a ceea ce esteviu, unde eul nu este distinct de acesta ~i acela, unde iltraiesc pe celalalt in mine iar celalalt ma traie~te ca eu.

Incon~tientul colectiv nu este un sistem personal,inchis, ci obiectivitatea identica cu lumea si deschisn lu­mii. Spre deosebire de habitudinile con~tii~tei meIe pen­tru care eu sint mereu subiectul care are obiede, aici eusint obiectul tuturor subiedelor. Aici sint aUt de strinslegat de lume incH uitcu u~urinta cine sint in realitate."Pierdut in sine insu~i" este 0 expresie foarte potrivitapentru a caracteriza aceasta stare. Acest sine este lu­mea sau 0 lume, daca ar putea fi vi'izuti'ide 0 conr;;tiinti'i.De aceea trebuie sa ~tim cine sintem.

De indata ce incon~tientul atinge pe cineva, acesta.devine incon~tient de sine insu~i. Acesta este pericoluIoriginal' pe care omul primitiv, aUt de aproape inca deaceasta pleroma, I-a cunoscut instinctiv ~i care-l inspai­minta. Con~tienta sa este inca nesigura, sta pe picioaref;)ovaielnice. Inca infantila, ea abia s-a desprins dinapele originare. Cu u~urinta poate fi inecata de 'In valal incon~tientului ~i atunci primitivul uita cine este ~iface lucruri in care nu se mai recunoa~te. De aceea pri­mitivii se feresc de afectele necontrolate : sub imperiullor con~tiinta dispare, omul fiind inlocuit de un posedat.Toate eforturile umanitatii s-au indreptat in directiaconsolidarii con~tiintei. Acestui scop au fost subnrdonateriturile, reprezentarile colective, dogmele; ele constitu­iau zagazuri ridicate in fata pericolelor incon~tientului,ale a~a-numitelor "perils of the soul". lata motivul pentrucare ritul primitiv consta din alungarea spiritelor, des­facerea vrajii, apararea de piaza rea, propitiatiuni, pu­rificare $i producere analogica, adica magica, a eveni­mentului favorabil.

Aceste ziduri ridicate din vremurile cele mai vecIliau devenit mai tirziu fundamentele bisericii. De aceeaatunci dnd simbolurile imbatrinesc, se prabu$esc ~i si­durile pe care ele se sprijina. Atunci apele cresc~iuria$e catastrofe' se abat asupra umanitatii. Conducato­rul religios alTaospueblo, a$a-numitul Loco TenenteGobernador mi-a spus odata: "Americanii a1"trebuisainceteze de a ne mai tulbura religia,' caci daca aceasta

-'60 -

se prabu~e~te ~i noi nu mai putem ajuta soarele, tatalnostru, sa se ridice pe eel', atunci in zeee ani americ,mii~i intreaga lume VOl' trece prin momente grele; ntuncisoarele nu va mai rasari." 'eu alte cuvinte va fi noapte,lumina con~tiintei se va stinge iar marea intunecata aincon~tientului va navali peste noi.

Priilliitiva sau nu, omenirea se aila intotdeauna infat a problemei acelor lucruri pe care Ie face ea insa~idar nu Ie stapine~te. Pentru a aminti doar un exemplu :toata lumea dore~te pacea dar toata lumea se 1narmeazapotrivit axiomei "Si vis pacem, para bellum". Omeni­rea nu poate ,nimie 1mpotriva umanitatii iar zeii, ca 1n­totdeauna, ii eonduc destinele. Astazi zeii sint numiti~,factori'\ de la facere. Factorii stau in culisele teatruluilumii. In mic lucrurile se prezinta la fel. La nivelul C0n­~tiintei 'sintem propriii no~tri stapini, in aparentu sintemfactorii in~i~i. Dar daca pa~im pe poarta umbrei ne damseama cu spaima ca sintem obiectele unor factori. A :;;tiaceasta este desigur neplacut, caei nimic nu dezama­ge~te mai mult dedt descoperirea propriei noastre ne­putinte. Exista chiar temei pentru 0 panica primitiXTflin masura in care suprematia con:;;tiintei in care cre­dem :;;ipe care 0 aparam cu anxietate, in realitate unuldin secretele succeselor umane, este in mod periculospusa sub semnul intrebarii. Dar intrucit ne~tiinta nUgaranteaza seeuritatea, ci dimpotrivaspore~te insecuri­tatea, este preferabil, in pofida tuturor rezistentelor, sane cunoa~tem conditia amenintata. 0 problema coreetformulata este pe jumatate rezolvata. In orice caz yom"!ti atunci 'ca pericolul eel mai mare care ne amenintaprovine din desconsider area reactiei psihice: De aceea,eei clarvazatori au inteles dintotdeauna ea conditiile is­torice exterioare con~tituie intr-un fel doar prilejulpentru pericolele cu adevarat grave, adica pentru con­eep1;iile social-politice eronate ce nu pot fi explicate caurmari necesare ale conditiilor exterioare, ci ca deciziiale incon:;;tientului.

Aceasta problematica este noua cad veacurilco ante­rioare credeau intr-o forma sau alta in zei. Afost ne­voie de 0 saracire tara precedent a simbolisticli pentru

- 61-

a redescoperi zeii ca factori psihici, ca arhetEpuri aleincon~tientului. Deocamdata acestei descoperiri nu i seacorda credit. Convingerea nu poate fi adusa dedt de 0experienta cum este cea schitata in visul teologului ; doaratunci poate fi traita autonomia spiritului deasupra ape­lor. De dndstelele au cazut din cer iar simbo1urile noastresupreme au palit, in incon9tient se desfa~oara 0 viata se­creta. De aceea avem astazi 0 psiho10gie ~ide aceeavorbim despre incon9tient. Toate acestea ar fi cu tOtU1de prisos intr-o epoca ~i intr-o cultura care au simbo­luri. Cad e1e constituie spiritu1 de sus ~i atund spiritulse afla intr-adevar sus. Pentru oamenii unei asemeneacu1turi trairea sau cercetarea incon9tientului ar £i 0 stra­danie inutila, ba chiar absurda cad incon9tientul lor nueste altceva dedt domnia lini9tita, netulburata a naturiLIncon9tientu1 nostru insa ascunde apa insufletitii, adicaspirit devenit natura, motiv pentru care el a fost tul­burat. Ceru1 a devenit pentru noi spatiu cosmic pur flziciar empireul divin, 0 amintire frumoasa. lnsa "inimanoastra arde" 9i 0 nelini9te secreta macina l'adacinileeKistentei noastre. lmpreuna cu V6luspa ne putem in­treba:

Ce ma.i 90pte9te Wotan cu allui Mimir cap?Deja izvorul clocote~te-. *

lndeletnicirea cu incon9tientul este pentru lloi 0problema vitala. In joc se afla insa9i existenta noastraspirituala. Toti acei oameni care au facut experientacontinuta in visul amintit ~tiu ca trebuie sa caute co­moara in adincul apei, comoara pe care vor incerca s-oridice la suprafata. lntrucit ei nu trebuie sa uite vreo­data cine sint, ei nu trebuie in nid un caz sa-9i piardacon~tiinta. Locul lor va fi deci pe pamint; ei vor t.le­veni - pentru a ramine consecventi comparatiei '- pes­eari 9i vor prinde cu pIasa sau eu undita ceea ce inoatain apa. $i chiar daca exista oameni care nu inteleg ceeace fac pescarii, ace9tia nu se vor ingela niciodata asuprasensului activitatii lor, cad simbolul me9te~ugului lor

* Die Edda, p. 149. Acest pasaj a fost scris - nota bene ­in anul 1934.

- 62-

'este cu dteva secole mai vechi dedt nepieritoarea povestedespre sfintul Graal. Dar nu oricine poate fi pescar.Multi ramin la nivelul instinctual al acestei indeletnidri~i ,atunci ei sint simple vidre, a~a cum ~tim de pilda dinbasmulvidrei allui Oscar A.H. Schmitz. *

Cine prive~te in apa vede intr-adevar propriul sau chip,dar din spatele sau se ivesc adesea fiinte vii; Pe~tii ­ace~ti locuitori inofensivi ai adincurilor - sint inofen­sivi, insa pentru multi lacul este populat ~i de vietatide un soi aparte, fantomatice. Uneori in navodul pes­carului se prinde 0 ondina, un pe~te de sex femmin, pejumatate om ** Ondinele sint fiinte fascinante :

Pe juffili'itate-l trage eaPe jumatate cade el$i niciodata nu mai iu vazut. ***

Ondina reprezinta un stadiu mai instinctiv al uneifermecatoare fiinte feminine, denumita de noi anima.De asemenea, sirenele, meluzinele ****, dryadele, gratiile,ielele, lamiile ~isucubele ii pot seduce petineri, sorbin­du-le viata. Moralistul va spune ca aceste iiguri sintprolectari ale unor stari suflete~ti caracterizate de dor ~iale unor fantasme reprobabile. Nu putem sa nu acor­dam 0 anumiti'i indrepti'itire acestei afirmatii. Dar epui­zeaza ea intregul adevar? Sint ordinele intr-adevi'tr doarUn produs al slEibiciunii morale? Dar n-au exist at astfelde fiinte din vremurile cele mai vechi, atunci dnd con­stiinta umana nasdnda era inca in intregime depen­dentii de natura? Spiritele padurii, cimpului ~i cursu-­rilor de apa au aparut cu mult inaintea con~tiintei mo­rale. Pe deasupra, aceste fiinte erau in egala masura

* Marchen aus dem Unbewuj3tem, p. 14 lii urm.** Pentru aceasta vezi Paracelsus, De vita Zanga, editat de

Adam von Bodenstein (1562) precum 9i comentariul meu in Pa­:racelsus als geistige Erscheinung.

*** Goethe, Der Fischer. Ballade.**** Vezi pentru aceasta imaginea initiatului in Liber 7nut.us ­

din 1677 (ilustratia 13 din lucrarea lui lung Praxis der Psycho­therapie, p. 344). El pescuie9te 9i prinde 0 ondina. A sa sorormystica prinde cu navodul ei pasari simboluri pentru animus.Ideea de anima apare frecvent in literatura. secolu1ui XVI 'IiXVII, 1a Ricl1ardus Vitus, A1drovandus 9i in comentariu1 1aTractatus aures. Vezi 'Ii artico1u1 meu Das RCitseZ van Bolo£)rLQ.

- 63-

temute, a~a incH ciudata lor alura eroica este cloar par­tial caracteristica. Pe atunci con~tiinta era mult malsimpla iar domeniul ei ridicol de mic. Foarte mult dinceea ce noi astazi consideram a £i parte componenta apsihicului nostru se afla la primitiv in stare de proiec­tare, populind lumea inconjuratoare.

Cuvintul "proiectare" nu este de fapt potrivit, cficinimie nu a fast aruncat in afara din suflet, ci eomple­xitatea sa pe care 0 eunoa~tem astazi se datoreaza uneiserii de introiectii. Complexitatea sa a creseut proportio­nal cu dezinsufletirea naturii. Ceea ce .demult treceadrept 0 gratie stranie este numit astazi "fantasma ero­tica", complidnd in mod dureros viata noastri sufle­teasca. 0 intllnim tot aUt de des ca pe 0 ondina; pedeasupra seamana unui spirit rau ; ca 0 vrajitoare, aparesub diferite chipuri ~i da dovada de 0 insuportabila au­tonomie, care de drept nu poate fi proprie unui eontinutpsihic. Uneori provoaca fascinatii care pot coneura CD

cea mai puternica vraja sau stari de teama care nu sintdepa~ite in intensitate nici de cele create de aparitia dia­vo1u1ui. Ea esteo fiinta care ne tachineaza, care ne taiedrumu1 sub diferitechipuri ~i vestminte, care ne joacatot fe1ul de farse, aflindu-se 1a originea unor amagirifaste sau nefaste, a unor depresiuni, extaze, aiecte ne­controlate etc. Chiar siin stare de introieetie rationa­la, ondina nu-~i abandoneaza natura sa po~na9a.· Vra­jitoarea nu a incetat de a-~i prepara murdarele e1 biiu­turi de dragoste sau de moarte dar otrava ei magieo. s-srafinat devenind intriga ~i autoamagire, care, de9iin­vizibile, nu sint mai putin periculoase.

Pe ce ne bazam atunei cind dam! acestei zine numekde anima? "Anima" inseamna totu9i suflet 9i desem­neaza ceva minunat 9i nepieritor. Dar nu intotdeaunaa fost astfe!. Nu trebuie sa uitam ea acest fel de Stifleteste 0 reprezentare dogmatica ce urmarea sa Indepar­teze si sa fixeze ceva nelinistitor de autonom 8i de viu,Cuvi~tul german See1e (sullet) este prin intermediulfurmei gotice saiwa16 inrudit indeaproape cu r.uvintulelin aioAos, care inseamna "mobH", "eu sclipirimultieolore", adica, ceva asemanator unui fluture - in

- 64-

elina qmxi1, care beat zboara din Hoare in fIoare 5itraie~te din miere ~i iubire. In tipologia gnostica, aD&­dQmo~ «1)X1K6~ (omrJl psihic) este plasat in urma 1ui~DSpCO;;;O~. ~rr:ll8DflanK6~ (omul .spiritual) ~i, , in!ond, eXlsta suflete rele care trebuie arse perpetuu iniad. Chiar ~i sufletul cu totul nevinovat al pruncilQr ne­botezati este privat cel putin de cunoa~terea lui Dum­nezeu. La primitivi, sufletul este suflu vital magic (deaceea "anima") sau flacara. Un cuvint necanonic a1Domnului spune potrivit: "Cine imi este aproape, Iieste aproape focului" *. La Heraclit, sufletul este, petreapta cea mai inalta, de foc ~i uscat, cad <pllXll

in sine se inrude:;;te strins cu "suflu ri'icoros" - q:rOXSlU

inseamna a sufla q)t)Xp6~ rece iar cpDXO<; ra­coros...

a fiinta vie este 0 fiinta insufletita. Sufletul 0steviul din ~m, ceea ce traie~t~ din sine' insu~i ~i produceviata : de aceea Dumnezeu a suflat peste Adam, pentruca el sa traiasca. Cu viclenie :;;i amagire judiu~il sufle­tul determina materia cea inerta :;;inedoritoare de viatE!sa traiasca. El convinge de lucruri incredibile pentru caviata sa fie traita; el intinde tot felul de curse \)nmluipentru a-I determina sa ajunga pe pamint ~i sa raminaacolo, cU scopul ca viata sa fie traita, a:;;acum in ParadisEva nu a putut sa nu-l convinga pe Adam de calitaWefructului oprit. Daci'i n-ar fi existat mobilitatea o;i scli~pirile sufletului, omul ar fi stagnat din cauza pasiunii

~ sale celei mai mari - inertia * *. Ca avocat foloseste 0anumita rationalitate iar u~ anum it fel de moraiitateii da binec~vintarea. A avea suflet reprezinta 0 cute­zanta a vietii cad sufletul este un demon distribuitorde ~iata car~-:;;i joaca jocul dracesc deasupra :;;idedesub­tu1 vietii umane, ceea ce face ca in interiorul dogmeisa fie amenintat Cll anumite pedepse :;;ipropiti1t ell anu­mite binecuvintari care depa:;;esccu mult posibilul umanal meritului. Raiul si iadul sint destine ale suEletului:;;inu ale omului car~ in slabiciunea :;;iprostia sa nu al"~ti ce sa faca intr-un Ierusalim ceresco

* Hennecke (editor), Neutestamentliche Apokryphen, p. 35.** La Rochefoucauld, jHaxime (separime), DCXXX, p. 21.34.

- 65

Anima nu este un suflet dogmatic, 0 animrl rationa­lis, concept al filosofiei, ci un arhetip natural care sub­sumeaza in mod satisfacator toate enunturile incons­tientului, ale spiritului primitiv, ale isto~iei limbii ~ireligiei. Anima este Un "factor" in sensul cel mai propri~lal cuvintului. Ea nu poate fi facuta, ci este Intotdeaunaaprioriul dispozitiilor, reactiilor, impulsurilor ~~ia tot ceeste spontaneitate psihica. Viata care se alimenteazadin sine insa~i, anima ne insufla viata. Ea este viatadincolo de con~tiinta ce nu-i poate fi integrata fara re~tacesteia, did viata psihica este in cea mai mare partea ei ceva inconEitient ~i inconjoara con~tiinta din toatepartile. Aceasta idee ni se impune de la sine daca nedam sean::a 0 singura data 'de pregiHirea incon,~tientilnecesara pentru a recunoa~te 0 perceptie .

. De~l S-3r parea ca. anima subsumeaza totalitateavietH sufleteEiti incon~tiente, ea nu este declt un arhetlpprintre alteleEii de aceea nu caracterizeaza intreg incon­~tientul, fiind doar un aspect al sau. Aceasta reiese dinfaptul feminitatii sale. Ceea ce nu este eu, adb3- mascu-'lin, este foarte probabil feminin ~i pentru ea Don-euleste resimtit ca neapartinind eu1ui. ca exteriOl', im'lgi­nea animei este proiectata de obicei asupra femei10r.Fiecare sex contine in sine intr-o anu-mita masur1 sC'xulopus. Din punct de vedere biologic, masculinitatea estedeterminata doar de predominarea gene lor masculineasupra ce10r feminine. Minoritatea genelor femi'Jinepare a forma un caracter feminin care de obicei rilmineincon~tient datorita pozitiei sale inferioare.

Cu arhetipul animei pa~im in domeniul zeilor, inacel domeniu pe care ~i I-a rezervat metafizica" Totceeste atins de anima devine numinos, adica necondi1;io­nat, periculos, tabuat, magic. Ea este ~arpele din para­disul omului nevinovat, plin de bune intentii. A.nimaIurnizeaza cele mai puternice argumente impotriva In­deletnicirii cu incon~tientul care distruge barierele 1110­rale ~i descatu~eaza forte care ar fi trebuit sa r.lminain incon11tient. $i intr-adevar lucrurile aEiastau In n,a­sura in care viata n1.1este' doar bine ci ~i rau. tntrueitanima vrea viat~, ea vrea atlt binele eit ~i rau1. In do-

- 66-

meniul zinelor, aceste categorii nu exista. AUt viatatrupeasca cit ~i cea sufleteasca se descurca mult maibine fara morala conventionala, fiind mai sanatoase ~lneascunzind aceasta.

Anima crede in KUAOU KuyaB6u care este unconcept primitiv, anterior opozitiei descoperite mai t'r­ziu dintreestetica ~i etica. A fost nevoie de 0 indelun­gata prelucrare cre~tina pentru a arata ca binele nueste intotdeauna frumos iar frumosul in mod necesarbun. Paradoxul acestei perechi conceptuale nu a creatprobleme nici primitivilor niei omului antichitatiL Ani­ma este conservatoare ~i ramine in mod ferm ata$ataumanitatii celei vechi. De aceea ea apare adesea inhaina istorica, aratind preferinte deosebite pentru Gre­cia ~i Egipt. A se compara pentru aceasta "clasicii'\ Ri­der Haggard ~i Pierre Benoit. Visul Rena~terii, "Hyp-.nerotomachia" a lui Poliphilo * ~i "Faust" de Goetne aucoborit adinc in antichitate, pentru a gasi "Ie vrai motde la situation". Primul invoca pe regina Venus, uJti­mul pe troiana Elena. Despre anima in lumea Biedermeier$i a romantismului ailam din tabloul viu pe care-l schi­~eaza Aniela Jaffe **. Nu dorim sa sporim mai mult nu­marul exemplelor edificatoare pentru ca cele existente'oiera meditatiei noastre material suficient ~i 0 simbo­listica spontana, autentica. Celui care dore~te sa vada cese intlmpla cind anima i~i face aparitia in societatea.moderna, Ii' recomand cu caldura cartea Private Life ofHelen of Troy de Erskine. Ea nu este lipsita de profun­zime caci tot ce este cu adevarat viu este insotit de unaer de eternitate. Anima este viata dincolo de oricecategorii ~i de aceea ea se poate lipsi de mustrare 1?1

lauda. Regina cereasca ~i gisculita care a cazut in cursavieW - S-a gindit cineva vreodata ce soarta modestaa fost plasata intre stelele cere~ti in legend a Mariei?Viata fara sens ~i fara regula, care nu se multume;;te eupropria-i bogatie, 11 inspaiminta pe omul civilizat $i-1

* Vezi Linda Fierz-David, Der Liebestraum poliphiio. (pen-·tru Rider Haggard :;;i Benoit, a se consulta bibliografia)

** BUder und Symbole aus E.T.A. Hoffmanns Marchen "DcrGoldene Topf"

- 67-

d~t~rn:ina sa s~ apere. Reaqia sa nu este nejustifieatacaCl vlata este ae asemenea mama tuturor absurdit;'5,tUor:;;i a oriearui tragism. De aeeea, omul naseut din ta~ina~u ini3tin~tul sau animal sanatos se afla in lupta 'de lameeputun ell sufletul sau ~i eu demonia aeestuia. Dacasufletul ar fi fost doar intuneric, atunci eazul :11' fi fastsimplu. Din pacate lucrurile nu stan astfel caci aceeasia~ima poate aparea ~i ea Inger al luminii, ea psihoponlJ~l conduce eatre sensul eel mai inalt, a:)a cum demons­treaza Faust.

Daea confruntarea cu umbra reprezinta 0 probJ re­lativ u~oara,confruntarea eu anima, dimpotriva, 0 probEiextrem de dificila. Ca.ci raportarea la anima eSfe 1a rin­dul ei 0 proba de curaj ~i 0 incercare decisiva pentrufortele spirituale ~i· morale ale barbatului. Nu trebuiesa uitam niciodata ca tocmai in cazul animei este yorbade continuturi psihice care niciodata mai inaime nu aufast in posesia omului, intrucit, in calitate de proiectari,s-au aflat in afara cimpului saU psihic. Pentru fiu, ani­ma se ascunde in spate1e puterii cople:;;itoare a mamei,care adesea ramine pentru restul vietii obiectul unuiata~ament afeetiv, extrem de daunatar sau dimpotriv9.benefic, inspirindu-i euraj pentru faptele cele nui 1n­draznete. Omului antic anima .ii aparea ca zeita gau eElvrajitgare. Omul medieval. a inlocuit zeita prin reginacereasca ~i prin mama biserica. Lumea desimbolizatil aorotestantilor a dezvoltat mai intH un sentimentalism~esanat~s' iar apoi oascutire a conflictului moral, carea dus in ,mod logic 1a ,1Dinealo de bine ~i rau" a luiNietzsche, ~i asta datorita faptului ca conflictul nu amai putut fi suportat. In eentrele civilizate, aceasta f'ta­re se exprima prin crescinda nesiguranta a casatoriei.In multe tari din Europa au fast atinse, dad nu depa­site cote1e americane ale ratei divorturilor, ceea ce~rata ca anima se afla eu precadere in 'stare de proiec­tare asupra celuilalt sex, producind astfel relalii com­plicate magic. Numita stare a eondus, nu in ultimulrind datorita eonsecintelor salepatologice, 1a ap1rjtiapsihologiei moderne, care sub forma ei freudiana sus­tine ea baza tuturor tulburarilor este sexualitateCl, punet

- 68-

de vedere care nu face dedt sa accentueze C'onflictulexistent. * Cauza ~i efectul sint interschimbate. Tulbu­rarea sexuala nu este in nici un caz cauza neplacerilornevrotice, ci, ca ~i acestea, unul din efectele pat\Jlogice aleunei diminuate adaptari a con~tiintei, care este confrun­tata cu 0 situatie ~i sarcina carora nu Ie poate face fata.Ea nu poate intelege schimbarile din lUmea ei ~i flU $tiece atitudine sa adopte pentru a se readapta. »Le penpleporte le seeau d'un hiver qu'on n'explique pas({ suna.traducerea unei inscriptii coreene.

AUt in cazul umbrei cit ~i in cazul animei nu sintsuficiente cuno~tintele conceptuale. Nici prin introlJatiesau transpunere nu Ie putem trai continutul. A invatape dinafara 0 lista de arhetipuri nu folose;;;te la nimic.Arhetipurile sint complexe traite care se manifesta des­tinal, actiOn111din viata noastra cea mai intima. Animanu ne mai apare ca zeita, ci adesea ca slabiciunea 11oas­tra strict personala sau ca indrazneala noastra cea maibenefica. Cind un savant merituos in virsta de ~aptezecide ani i~i parase;;;te familia ~i se casatore;;;te cu 0 actritade douazeci de ani, cu parul ro~u, atunci putem spuneca zeii au cerut 0 noua victima. Asa se manifestii la noicoplesitoarea forta demonica. Pina' nu de mult aceastatirlar~ persoana ~r fi putut fi cu u;;;urinta lichidata cavrajitoare.

Experienta mi-a aratat ca exista foarte multi oa­meni de 0 anum ita inteligenta;;;i cultura care intelegu~or ;;;inernijlocit ideea de anima ;;;i relativa autonomiea acesteia, precum ~i fenomenul animus l~ femei. Inschimb psihologii trebuie sa depa~easca dificultati maimari tocmai pentru ca ei nu sint constrin;;;i sa se con­frunte cu stari de lucruri complexe, caracteristice psiho­logiei incon~tientului. Daca sint in acela~i timp ~i me­dici, intelegerea Ie va fi ingreunata de gindirea somato­fiziologica, care crede ca poate exprima procesele psi­hice prin concepte intelectuale, biologice sau fiziologice.

• Punctul meu de vedere este expus pe larg in cartea l;.,eaDie Psychologie der Vbertragung (Psihologia transferului.) .

.,- 69 -

Insa psihologia nu este niei biologie nid fiziologie nidorice aWl. ~tiinta, ci tocmai ~tiinta despre suflet.

Tabloul pe care I-am schitat pina acum despre ani­ma nu este complet. Ea este intr-adevar elan vital hao­tic, dar in acela~i timp este caracterizata de 0 ciuc1o.tasemnificatie, eeva asemanator unei ~tiinte secrete ~;auunei intelepciuni aseunse, in surprinzatoare contradic·,tie cu natura ei irationala, de zina. Ma,voi referi aiei dinnOu la autorii citati mai inainte. Rider Haggard i:;;inU­meilte eroina "Wisdom's Daughter" ; regina din i\tlanjsa lui Benoit are eel putin 0 excelenta biblioteca, in ,::arepoate fi gasita chiar 0 carte foarte veche a lui Platon.Reincarnarea Elenei din Troia a fost eliberata ,lintI' unbordel din Tyr de catre inteleptul Simon Magus, pecare I-a insotit apoi in calatoriile sale. Intentionat nuam mentionat de la inceput acest aspect caracteristical animei pentru ca prima intilnire eu- ea nUClBila in­telepciune nu te determina sa te ginde:;;ti*. Numai eelcare se confrunta eu anima are acces la aceasta chmen­siune. Doar un travaliu dificil ne permite 53. intele­gem *", cain spatele jocului crud cu destinul uman seascunde un fel de intentie secreta ce pare a corespundeunei cunoa~teri superioare a legilor vietii. Tocmai ne­ailteptatul, haoticul neliniEititor contine un sens aelinc.$i cu cit acest sens este mai bine cunoscut, cu atlt ani­ma iEli pierde din caracterul constringator. Treptat senasc zagazuri in calea puhoiului haosului; cad ceea ceare sens se separa de non-sens iar faptul ca sensu 1 Elinonsensul nu mai sint ielentice slabe$te forta haosului,sensul fiind inarmat eu forta sensului iar nonsensul euforta nonsensului. Astfel se na~te un nou cosmos. Nuam pretentia ca prin aceasta am exprimat 0 noua desco­perire a psihologiei medicale, ci doar intelepciunea stra-

* Ma refer aici la exemple literare general aceesibi~e ~i nu1a material clinic, eonsiderindu-le pe primele satisfc1catoarepentru scopul urmarit.

** Am in vedere confruntarea eu eontinuturile in cons den­tului in genere. Aceasta este una din marile sareini ale' pro­'cesului de integrare.

- 70-

veche ca din multimea experientelor vietH ia nastereacea invatatura pe care tatal 0 transmite fiului '~..

Intelepciunea ~i lipsaintelepciunii nu numai ca aparla fiintele de felul zinei ca unul ~i acela~i lucru, darchiar sint unul ~i acela~i lucru atita timp cit sint intru­chipate de anima. Viata este lipsita ~i plina de sens. Sidaca lipsa de sens nu devine obiect al risului iar sens~lobiect al speculatiei, atunci viata este banala totul aredimensiuni insig~ifiante. Exist~ atunci doa; un sensmic 9i Un nons ens mic. In fond nimic nu are sens cuciatlta timp cft a lipsit omul ca fiinta ginditoare nimenimi a explicat fenomenele. De explicatii are nevoie doaracela care nu intelege. Semnificatie are doar ininteligi­bilul. Omul ~i-a facut aparitia intr-o lume pe care D-Ointelegea ~i de aceea a incercat s-o explice ..

Astfel anima ~i prin urmare viata sint lipsite desemnificatie pentru ca nu ofera explicatii. Insi'! de sintexplicabilecaci in orice haos exista cosmos ~riin oricedezordine, ordine secreta, in orice arbitral', lege sev2ru,cad orice actiune Se bazeaza pe contrarii. Pe:1tru a cu­noa~te acest fapt este nevoie de capacitatea discrimina­torie a intelectului uman care dizolva totul in judecaFantinomice. Daca el se confrunta cu anima, atunci ha­asul arbitrarului ii va da prilejul sa intrevada ordineasecreta, adica sa "postuleze" privitor li:tea existenta sen­sului ~i intentiei. Caci in realitate nu dispunem de la in­ceput de 0 reflexie rece, 9tiinta 9i filosofia nefiindu-nede niciun folos iar invatatura religioasa traditionala aju­tindu-ne doar intr-o mica masura. Sintem excedati deo traire haotica iar judecata cu toate categoriile sale sedovede~te neputincioasa. Explicarea umana e~ueaza inrata acesteisituatii de viata turbulente, pentru care nuse potrive9te nici una din interpretarile traditionale. Esteun moment de prabu~ire. Cadem) in abisurile cele maiadinci, "ad instal' voluntariaemortis", cum foarte binespune Apuleius. Nu este yorba de 0 artificiaUi renun-

* Carticica lui Schmaltz Ostliche Weisheit und WestZichePsychotherapie (Intelepciunea orientului ~i psihoterapie. oC'ci­dentala) ofera un bun exemplu pentru aceasta.

- 71-

tare voita la propriile capacWiti, ci de una naturala, si­lita. Nu este vorba de 0 supunere ~i umilire voite, in­frumusetate moral, ci de 0 de neinteles infringere to­tala, incununata de teama panica a demoralizarii. Abiacind toate punetele de sprijin s-au prabu:;;it ~i cind numai exista speranta vreunei protectii se creeaza posibi­litatea trairii unui arhetip care pina acum a stat'lscunsin lipsa de sens plina de semnificatie a animei. EI e~tearhetipul sensului, a~a cum anima este arhetipul victiipur :;;isimplu.

Sensul ne apare ca fEnd ceva de data mai recentadeoarece consideram, nu far a 0 anumitffi.indreptatire, canoi sintem sursa sa ~i ca lumea poate exista :;;ifara a fiinterpretata. Insa cum procedam pentru a conferi sens?De un de-l obtinem in ultima instanta? Formele con­feririi de sens' sint categorii istorice 'ale carol' radac1nicoboara pina in antichitatea nebuloasa, fapt de care nune dam seama cu suficienta claritate. Conferirea de sensse folose:;;te de anumite matrite lingvistice care la 1'in­dul lor provin din imagini stravechi. Putem a'Jordaaceasta problema in ce punet dorim, pretutindeni vomajunge la istoria limbii ~i a motivelor, care intotdeaunatrimit direct la fermecata lume primitiva.

Sa 1uam ca exemp1u cuvintul idee. EI trimite 1aconceptu1 platonician de d60C; ideile ve~nice fii.ndimagini originare care sala~luiesc tu U)TSpolJp(wiffi t07r<p(intr-un loc supraceresc) ca forme transcendente ve:;;niee.Ochiu1 vizionarului Ie prive:;;te ca "imagines et lares"sau ca imagini ale visului i'iiviziunilor revelatoare. Sausa luam conceptul de energie utilizat in explicare3 ])ro­cese10r fiiice. In treeut. aceea~i funetie a indeplinit-ofoeul misterios a1 alchimi~tilor, flogistonul,' forta ter­mica inerenta materiei, pre cum ~i caldura originara astoicilor sauheraclitianul 1C 15 P a <> iSm 0 u (fo­cuI ve:;;nic viu), care este foarte aproape de concepti aprimitiva despre 0 forta vie de universala rdspindire,forta a cre:;;terii, magica forta tamaduitoare, numita deobicei mana .

• Metamorphoseos, Xl, 23, p. 240 (asemE'mator unei morticonsimtite)

- 72-

Nu vreau sa sporese in mod inutil numarul exemple­lor. Este suficient sa ~tim ea nu exista conceptie sauidee importanta care sa nu aiba antecedente istorice,Tuturor Ie stau Ia baza in ultima instanta forme origi­nare arhetipale al carol' caracter sensibil (AnsehDuli­chkeit) a Iuat na~tere intr-o epoca in care con9tiintainca nu gindea ci doar percepea. Gindul era obiect alperceptiei interioare, nefiind gindit ci simtit ca un fe­11omen, cu aite cuvinte, vazut sau auzit. Gindul era inmod esential revelatie, nu descoperire, ci ceva impussau eonvingator prin nemijIocita sa facticitate. Gindireaprecede eul con~tient primitiv, iar acesta este mai cu­rind obiectul aceleia dedt subiectul ei. Dar nici noi n-amatins culmile con~tientei ~i de aceea avem 0 gindire pre­existenta de care nu ne dam insa seama atita tinm dtDe sprijinim pe simboluri traditionale sau, exprim~t inlimbajul visuIui, atita timp dt tatal sau regele n-:1 mu­1'it.

Voi ilustra printr-un exemplu modul in care "gin­de~te" incon~tientul, pre cum ~i illodul in care gase~te so­lutii. Este vorba de un tinar student 1a teologie pe carenu I-am cunoscut personal. In perioada in care a avutdificultati cu credinta sa religioasa a visat urmatorulvis'" :

Statea in fata u7J,ui frumos Mrbat in virsta, in intre­gime imbracat in negru. $tia ca este magicic,nur alb.~'icesta tocmai li vorbise indelung dar autorul visuluin1L-$i mai amintea despre ceo El retinuse doar propozitiajinalCi: J}$i pentru aceasta avem nevoie de ajutorul ma­g-icianului negru." In momentul respectiv s-a desc?~isU$a $i a intrat un barbat in virsta, foarte asemanator culYrimul, numai ca era imbracat in alb. S-a adrcsat ma­gicianului alb: J}Am nevoie de ajutorul tau((, anmc'indin acela$i timp 0 privire intrebatoare catre visator. lVIa-

• Am mai amintit acest vis in studiul Zur Phiinomenologiedes Geistes im Miirchen (Contributii la fenomenologia ~piritu­lui in basm) :;;i in Psychologie und Erziehung (Psihologie :;;i

eclucatie) ca exemplu de vis "mare", fara un comentariu ama­nuntit.

- 73-

gicianul alb a raspuns: "Poti vorbi lini$tit, este Un ino­cent". Apoi magicianul negru _a inceput sa povesteascii :el vine dintr-o tara indepartaUi unde s-a intimplat cevaciudat. Tara era guvernata de un rege biitrin care a sim­tit ca i se apropie moartea $i care din acest motiv (/,in­ceput sa-$i caute un mormint. In acea tara exista. unmare numar de morminte din timpuri veehi dintre careregele I-a ales pentru sine pe eel mai frumas. Potrivitlegendei, aici fusese inmarmintata 0 fecioara. Regele. adat dispozitie ca marmintul sa fie deschis $i sa fie pre­giitit pentru sine. Insa de indata ce osemintele care seaflau acola au fost scoase La lumina, eLe au prins viat6$i s-au pref(icut intr-un cal negru care a fugd sprc de··$ert unde. a disparut. El, magicianul negru, de indatil cea auzit aceasta istarie a parnit in cautarea calului. DnpCL

muTte zile de mers pe urmele sale a ajuns La de$ert, l-astrabatut pina pe partea unde incepea din no", iarba.Acola a gasit calul pascind $i a descoperit ceva in lego.­tura cu care are nevaie de sfatul magicianului alb. ilcoloa dat peste cheia paradisuLui $i nu $tie ce trebui2 sa facacu ea in continuare. - In acest moment tension at visa­torul S-a trezi t.

In lumina dezvoltarilor anterioare nu este greu de ba­nuit sensul visului: dominant este simbolul batrinuluirege care-~i dore~te odihna eterna, ~i anume in loeulunde au mai fost ingropate astfel de "dominante". 5 EIa ales mormintul animei care-~i doarme somnul de ffi0ar­te asemeni frumoasei din padurea adormita, atita timpcit via~a este reglata ~i exprimata de un principiu (prinijsau princeps) viabil. Insa cind regele ajunge la sfiqitulvietii *, ea i~i recapata viata ~i se transforma in ca10I

eel negru, care, inca in metafora platoniciana, exprimalips a de control a naturii pasion ale. Cine il urmeazaajunge in de~ert, adica intr-un tarim arid, indepartat deoameni, 0 imagine a insingurarii spirituale ~i morale.Insa acola se afla cheia paradisului.

* Pentru aceasta vezi motivul "batrinului rege" din alchi­mie (Psychologie und Alchemie, paragr. 491 ~i urm.)

- 74-

Dar ce inseamna paradisul? Desigur, edenul eu po­111ul vietii ~i al cunoa~terii ~i cu cele patru rluri ale sale.In viziune cre~tina, el este de asemenea ora~ul ceresc _all,Apocalipsei" care, ca ~i edenul, apare structurat camandala. 1nsa mandala reprezinta un simbol al indivi­duatiei 6. Prin urmare, magicianul negru este acela caregase~te solutia pentru apasatoarele dificultati de credintaale visatorului, cheia care deschide calea individuatiei.Opozitia de~ert-paradis semnifica opozitia Insingur~re­individuatie sau evolutia spre sine 7.

Aceasta parte a visului este totodata 0 remarUj bilaparafraza a Cuvintului Domnului editat ~i completat deHunt ~i Grenfell, unde drumul spre imparatia cereascaeste aratat de animale ~i unde, in admonitiune, se spu­ne : "De aceea trebuie sa va cunoa~teti pe voi im;iva, cikivoi sinteti ora~ul iar ora~ul este lIT\paratia". '" Ceea ceurmeaza constituie 0 parafraza a ~arpelui din paradiscare i-a indemnat pe primii oameni sa pacatuiasca,pa­cat care a condus in cele din urma la mintuirea orneni­1'ii de catre fiul Domnului. Aceasta inlantuire cauzala aprilejuit, dupa cum se ~tie, identificarea ofitica a ~arpe­lui cu soter-ul (salvatoI', mintuitor). Calul negru ~i ma­gicianul negru sint ~ ceea ce reprezinta continut spiri­tual modern - elemente cvasinegative, a carol' relati­vitate in raport cu binele este sugerata de interschim­barea vestmintului. Cei doi magicieni sint douB. aspccteale barbatului batrin, ale maestrului ~i invatatorului deinalta clasa, ale arhetipului spiritului care reprezintasensul preexistent ascuns in haosul vietii. El este tatalspfletului, care in mod surprinzator este mama sa fe­doara, motiv pentru care el a fost numit de catre alchl­mi~ti "stravechiul fiu al mamei". Magicianul negru r;;icalul negru corespund coboririi in adincul intuneC08 diniTfseleamintite anterior ..

Ce invatatura insuportabil de grea pentru un tinaI'student la teologie! Din fericire el n-a observat ca invis i-a vorbit tatal tuturor profetilor ~i i-a o£erit spreintelegere un mare secret. Lipsa de finalitate a unor ase-

* Vezi ~i James, Apocryphal New Testament, p. 25 :'Ii urm.

-75-

menea evenimentepoate surprinde. De ee atita risipa ?La aeeasta trebuie totw;:i sa adaug ea nu ~tim cum a ac­tionat visul asupra studentului dupa un timp mai in­delungat ~i sa subliniez ca, mie cel putin, visul mi··aspus foarte multo El nu s-a pierdut, ehiar daca autorulsau nu I-a inteles.

In mod evident visul ineearea sa prezinte binele $1

raul in funetia lor comuna, probabil ea raspul1s 113. ('011-.flietul moral inca nerezolvat din sufletul ere~tin. Din

relativizarea polilor opu~i rezulta 0 anumita 2.propierede ideile orientului, de "nirdvandva" filosofiei hinduse,de eliberarea de contrarii care este indicata ea 0 posibi­litate de solutie a eonflietelor. Cit de periculos de sem­nificativa este relativizarea binelui ~i a raului practiccitain orient 0 arata 0 interogatie indiana. : "Care drum ~predesavin;:ire este mai lung, 13.1 eelui eare-l iube~te pe Dum­nezeu sau 13.1 eelui eare-l urai;:te?" Raspunsul este urma­torul: "Cel eare-l iubei;:te pe Dumnezeu a.re nevoie de;;apte reinearnari pina 113. desaviqire iar eel eare-l ura:?­te, doar de trei, did eel eare-l ura;;te se gindei;>temaimult 113. el decit cel eare-l iube;;te". Eliberarea de eontra­rii presupune 0 nivelare valorica funetionala care con··traziee sentimentul nostru erei;:tin. Totu;;i r:ooperDXCdeontrariilor morale este, ai;:a'cum arata visul diseutat,un adevar natural, reeunoseut de Orient ea atare, faptilustrat in modul eel mai clar de filosofia taoista. De aU­fel exista ;;i in traditia ere;;tina anumite pasaje care seapropie de aeest punet de vedere. Amintese ca exempluparabola ispravnieului necredincios 8.

Visul nostru nu constituie in aeeasta privint8. cevasingular intrucit tendinta relativizarii contrariilor esteuna din trasaturile specifice ale inconi;:tientului. Trebuieprecizat imediat ca aceasta se manifesta doar in eazurilede sensibilitate morala exacerb ata ; in alte eazuri ineon":'$tientul poate insista tot atit de ferm asupra ineompati­bilitatii contrariilor. De regula inconi;:tientul se sltueaZ8.pe 0 pozitie eompensatorie in raport eu atitudinea e011­i;:tiintei. De aeeea se poate spune ea visul presupune con­vingerile ;;i dubiile specifice unei eon~tiinte teologlce de

- 76-

observanta protestanta. In pofida acestei limitari a \'a­1abilitatii sale 1a un domeniu restrins visu1 isi demon­streaza' clar superioritatea.· Sensul sa~ apare,' in modadeevat, exprimat ca opinia ~i voeea unui magician In­telept, mult superior in toate privintele' eon~tijntei vi­satoru1ui. Magicianul este sinonim eu batrinul inte1eptcare are relatii de filiatie directa cu figura 9amanuiLii dinsocieta.tile primitive. El este, ea ~i anima, un demon ne­muritor care strapunge intunecimea haotica a simpleivieti ell lumina sensului. El este iluminatul, invatatorul'Ii maestrul, un psihopomp, a earui personifkare nu aputut fi evitata nid de iconoclastu1 Nietzsche( care I-aincarnat in Zarathustra, un spirit superior al unei epociaproape homerice, transformat in purtator ~i vestitor a1propriei iluminari ~i extaz "dionisiace". Este adevaratea peniru e1 Dumnezeu era mort, dar demonul intelep­dunii s-a transformat pentru el intr-un dub1u intrupat,al;>acum spune :Atunci, dintr-o data, prietena! unul a devenit doi ­- lar Zarathustra m~-a treeut prin fat a * ...

Pentru Nietzsche, Zarathustra este mai mult riecit 0figura poetica, este 0 marturisire involuntara. Viata saa fost 0 ra.tacire in intunecimile indepartarii de Dur'.1ne­zeu, ale deere9tinarii 9i de aceea i-a aparut revelatorul;;;iiluminatorul ea izvor vorbitor al sufletului sau. De aleiprovine limba hieratica din A$a gTait-a ZaTathus[;Ta, c:'leiacesta este stUul arhetipului spiritului.

Prin trairea acestui arhetip modernul experimen­teazEl modalitatea straveche a gindiriica activit ate auto­noma al carei ooiect slntem. Hermes Trismegistos sauThoth din literatura ermetiea, Orfeu, Poimandres ~i 'In­ruditul cu aeesta Poimen a1 1ui Hermas ** constituie alteformulari ale aceleia~i experiente. Daea numele de Lud-

• Sils-lVlaria lrl Lieder des Prinzen Vogelfrei, p. 360. In ori­ginal, versurile lui Nietzsche suna in felul urmator :Da, p16tzlich, Freundin ! wurde Eins zu Zwei_ Und Zarathustra gieng an mir vorbei...

H Reitzsenstein considera Pastorul lui Hermas drept 0 scri­ere cre::;tina concurenta fata de poimandres.

77 -

fer nu ar avea 0 indircatura peiorativa, el ar fi foartepotrivit pentru acest arhetip. De aceea m-am multumits.3.-ldenumesc arhetipuL batrinului intelept sau arhetipulsensuLui. Asemeni tuturor arhetipurilor, f?iacesta dre unaspect pozitiv f?iunulnegativ. Cititorul poate gasi 0 pre­zentare amanuntita a dualitatii "batrinului intelept" ineseul meu intitulat FenomenoLogia spiritului 'Tn basm.

Cele trei arhetipuri discutate pina acum .- umbra,anima f?ibatrinul intelept - apar personificate in expe­rienta nemijlocita. In dezvoltarile anterioare ami prezen­tat premisele psihologice generale necesare pentru ca elesa fie experimentate. N-am putut oferi insa decit simplerationalizari abstracte. Mult mai sugestiva ar fi fost adescriere a pracesului af?acum se manifesta in cxperien­ta nemijlocita. In cursul acestui praces arhetipw'ile [iparca persoane ce actioneaza in vise f?i fantasme. Procesulinsu~i se desfa~aara in cadrul unui alt tip de arhetipuripe care Ie-am putea denumi in general arhetipuri aletransformarii (Wandlung). Acestea nu mai sint persoaneci situatii, locuri, mijloace, cai tipice etc. care simboli­zeaza respectivul fel de transformare. Ca f?i persoanele,aceste arhetipuri sint adevarate simboluri care ~u potfi interpretate nici ca ()11 !l s 1: a (semne), nici ca ale~gorii. Caracterul de adevarate simboluri deriva din lll.ul­titudinea sensurilor, din profunzimea, din inepuizabili­tatea lor. Principiile fundamentale, acele up XCL 1, aleinconf?tientului sint, datorita bogatiei lor, indescriptibile,de:;;icognoscibile. Judecata intelectuala caut§. intotdeaunaunivocitatea f?i in felul acesta rateaza esentialul, cadceea ce corespunde eel mai bine naturii lor este plurivo­citatea, bogatia aproape de necuprins a relatiilor, carefac cu neputinta formularile univace. In plus, ele sintparadaxale, asemeni spiritualui la alchimi:;;ti.:are trecedrept "senex et iuvenis simul".

Cine dore:;;te sa-f?i faca 0 idee despre procesul sim·balic poate apela la seriile de imagini din alchimie de:;;isimbolurile acesteia sint mai ales traditionale, chiar da­ca, adesea originea ~i semnificatia Ie este obscura.. Din

- 78

cultura orientului cele mai bUne exemple sint : sistemulch~kren .t.antric *sau sistemul nervos mistic din :> ugacIlllieza. "'''' Dupa toate aparentele, seria de imagini a ta­rotului reprezinta vestigii ale arhetipurilor transformarii,idee ce mi-a fost confirmata de 0 expunere lamuritoareaprofesorului R. Bernoulli. ***

Procesul slmbolic este 0 traire in imagini $i a imagi­nii. Dezvoltarea sa are de regula 0 structura enantiodro­mica, asemeni textului I Ching, ;;i constituie un ritm 21negarii ;;i afirmarii, al pierderii ;;i .'11 ci;;tigului, al lumi­nil ;;i intunericului. Ineeputul sau este aproape intotdea­una 0 infundatura sau aIta situatle eritiea. Scopul saueste, in general vorbind, iluminarea sau eon;;tiinta s:lpe­rioara prin care situatia initiala este ridicata pe 0 trenptamal inalta ~i clepa:;;ita. Din punet de vedere temporal,procesul poate fi foarte concentrat, manifestindu-·se 1n­tr-un singur vis sau intr-o singura traire, sau foarte di­luat, intinzindu-se pe luni sau ani, functie de natura 8i­tuatiei initiale, a inclividului angajat in proees sau ascopului de atlns. Desigur, bogatia simbolica vanaza con­siderabil. De:;;iinitial totul este trait la nivelul imaginii,adiea simbolic, nu este totu:;;i vorba de pericole de mu­cava, ci de riscuri reale, care pot determina un destin.Principalul pericol consta in neputinta de a rezista fas­cinatiei arhetiDurilor, ceea ce se intimpla mai ales atuncidnd' imaginil~ arhetipale nu sint con§tientizate, In ca­zul in care exista 0 predispozitie psihotica se poate in­timpla ca figurile arhetipale, carora oricum Ie este pro-prie, in virtutea numinozitatii lor naturale 0 anumiUi au­tonomie, sa se elibereze de controlul con:;;tiintei:;;i . saajunga la deplina independenta, adica sa produca feno­mene de posedare, Bolnavul posed at de anima dore:;;te sasetransforme prin autocastrare intr-o femeienumita Ma­ria sau se teme ca i se va impune a:;;aceva cu lorta. Unexemplu pentru aceasta 11 constituie cunoscutul Schre-

* Avalon (Editor),]he Serpent POWer.*' Rousselle, Seelische Fiihrung im lebenden Taoismus*** Bernoulli, Zur Symbolik geometrischer Figuren "lna Za­

hlen

- 79-

ber. * Bolnavii descopera adesea 0 intreaga mitologiea animei cu numeroase motive arhaice. Un caz de acesttip a fost publicat la vremea sa de Nelken. * i< Un aJtpacient ~i-a descris ~i comentat singur simptomele bfr-ocarte. *** Amintesc aceste cazuri pentru ca exist~1 oa­meni care sustin ca arhetipurile sint propriile mele na­luciri.

Ceea ce in psihoza se manifesta brutal, in nevrozaramine ascuns intr-un plan secund, influentind nu maiputin viguros con~tiinta. Cind analiza ajunge la iundalulcon~tiintei, ea descopera acelea~i figuri arhetipale careanima delirul psihoticilor. Last not least, numeroase do­cumente literar-istorice demonstreaza ca este vorba deforme ale imaginarului care se manifesta practic pretu­tindeni, ~i nu de produse ale psihozei. Aspectul patolo­gic nu consta in existenta acestor reprezentari, ci in fe­nomenul de disociere datorita caruia con~tiinta ilU maipoate controla incon~tientul. De aceea in toate r.'3Zurilede disociere este necesara integrarea incon~tientului incon~tiinta. Este vorba de un proces sintetic pe care I-amdenumit "procesul individuatiei".

Acest proces corespunde de fapt cursului ;latul'al alvietH prin care individul devine ceea ce a fost de la in­ceput. Intrudt omul are con~tiinta, 0 astfel de dezvol­tare nu se petrece linear, ci cunoa~te numeroase varia­tiuni ~i perturbari generate de abaterea con~tijntei dela baza instinctuala arhetipala. De aici rezultEi n'2cesita­tea sintezei celor doua pozitii, sinteza care inseamn8. psi­hoterapie chiar petreptele cele mai primitive, undeapare sub forma riturilor de reconst~tuire (Wieclerherste-,llungsriten). Ca exemple pot fi date indentificarile re­trospective ale australienilor cu stramo~ii perioadei a1­cheringa, identificarile cu fii soarelui la populatiile '1ao­spueblo, apoteoza soarelui din misterul lui Isis la Apule­ius etc. Metoda terapeutica a psihologiei complexe consta,

* Denkwiirdigkeiten eines Nervenkranken.** Analytische Beobachtungen ilber Phantasien eines Schi­

zophrenen.*.* Custance, Wisdom, Madness and Folly.

- 80 .:-

pe de 0 parte, tocmai in con~tientizarea dt mai deplinaa continuturilor incOri~tiente constelate ~i, pe de aItElparte, in sinteza acestora eu con~tiinta prin intermediulactului cognitiv. Dar pentru ca omul civilizat este ca­racterizat de 0 mare disociabilitate si se foloseste de eain mod constant cu scopul de a evit~ toate risc~lrile 120­sibile, nu este sigur ca actul cunoa~terii va fi urmat decomportamentul eorespunzator. Dimpotriva, trebuie saanticipam manifesta lipsa de eficienta a cunoa~terii ~i inconsecinta sa-i dam 0 utilizare adeevata. De regula, cu­noa~terea singura nu ajuta ~i niei nu constituie prin ~ineo forta morala. De abia in astfel de cazuri devine clayIn ee masura vindecarea nevrozei este 0 problema mo­rali"l.

Deoarece arhetipurile sint relativ autonome, ca oricecontinut numinos, ele nu pot fi integrate exclusiv ratio­nal, ci au nevoie de un proeedeu dialectic, adica de 0adevarata eonfruntare, care imbraea adesea forma dialo­gului, realizindu-se astfel nedeliberat definitia alchimidia meditatiei : ~~colloquiumcum suo angelo bono", dia1.o·­gul interior eu ingerul sau bun. * De obicei acest proces.are 0 desfa~urare dramatica, cu multe peripetii. El se ex­prima in simboluri onirice sau este insotit de asHel desimboluri, inrudite eu acele "representations collectives,'1care sub forma motivelor mitologiee au intruchipat dm­totdeauna transformarile suflete;;ti. * *

Limitele unei prelegeri nu-mi permit sa ma refer lamai multe exemple de arhetipuri. Le-am ales pe aceleacare joaca rolul principal in analiza unui incon~tient mas­culin ~i am incercat sa schitez procesul de transform arepsihica in cadrul caruia se manifesta. In intervalul cares-a scurs de la prima publicare a acestei expuneri, um,..bra, anima ~i batrlnul intelept au fost reluate ~i tratatepe larg impreuna cu figurile corespunzatoare ale inccll'l.­~tientului feminin in studiile mele referitoare la simbo-

* Rulandus, Lexicon alchemie (articolul meditatio)** Lamuriri suplimentare in lucrarea mea Symbole der Wan­

cUung.

- 81-

listica sinellli *, iar procesul individuatiei, in relatia sacu simbolistica alchimica, a fost supus unei cercetari maiaprofundate. **

COMENTARIILE $1 NOTELE TRADUCATORULU1

Ub exemplu de analiza arhetipala

Studiul Desp1'e Qrhetipu1'ile incon$tientului colecUl', CUbeI'die Archetypen des kollektiven UnbewuBten), publicat mai in­tii in 1935 (Eranos-Jahrbuch), apoi, prelucrat, in 1951 (Psycho­logische Abhandlungen IX) ~i preluat in 1971 in volulnul IXal editiei operelor complete ("Halter Verlag), este important nuDumai pentru ca prezinta ~i descrie amanuntit cite';;1 drheti­puri de prim ordin, cum ar fi "umbra", "anima" ;;i "arhetipulsensului", dar ;;i pentru di schiteaza ;;i ilustreaza prill. apJica1;iicclnceptia lui Jung asupra fenomenu1ui religios. Faptu1 (Ie a ,emi$ca simultan in planul teoriei ~i in p1anul materialului em­piric pe temeiul caruia a fost edificati"i sau asupra caruia S2aplidi aceasta constituie 0 trasatura definitorie a gindirii jun­giene.

Fiind vorba doar de 0 schita a unei interpretari arh2t:pelea religiei, cititorul va simti desigur nevoia unor completari caresa asigure 0 lJ1telegere deplina. Referiri 1a re1atia dill.tre a1he­tipuri ;;i fenomenul religios, la perspectiva psihologiei compJ.ex2sau analitice asupra religiei, la functia simbolului religios sauJa urmarile saracirii simbolisticii religioase in lumea contem­jJorana potfi intilnite in toate lucrarile mai importante dIe luiJung, dar mai ales in studiile: Psihologie $i religie (1942;'1047\Incercare de interpretare psihologica a dogmei trinitiijii (1942'1948),Simbolul t1'ansfo1'marii in litu1'ghie (1942/1954), precum ;;iin. celelalte lucrari grupate in volumul XI al editiei Walter 5ubtitlul generic al primului studiu~ Amplificarea element:;lor deinterpretare arhetipala a religiilor continute in amplul eseuprezentat cititorului roman in volumul de fat a va contribui nunumai la asigurarea unei comprehensiuni adecvate a pUl1ctlllui

* Aion Untersuchungen 2U1' Symbolgeschichte.** Psychologie und Alchemie.--

- 82-

de vedere jungian, dar :;;i la invalidarea etichetarii de "misti~cism" care, in necuno:;;tinta de cauza, i se aplica perseverent.

Desi insuficiente pentru a judeca orientarea activltatii unnicercetator, profesiunile de credinta nu sint, chiar luate in sine,lipsite de semnificatie, reprezentind in orice eaz idealul a caruirealizare 0 urmarirn in opera. $i intrucit ele nu figu1'eaza instudiul pe eare-1 prefatam, vom prezenta citeva dintre eele maieoncludente aflate in alte luerari. In studiul p1'ogramatic psi­hologie $i reZigie, Jung declara fiitra eehivoc ca atitudinea sain fata religiei este una de om de ~tiinta: "Int1'ucit sint me­dic ~i specialist in neurologie ~i psihiatrie, punetul meu deplecare nu este credinta, ci psihologia Iui homo religiosus, adicaa omului care trateaza cu atentia cuvenita aeei factori eare-linflu~nteaza pe el ~i situatia sa' generala". Cum era - de G~tep­tat, aportul jungian la intelegerea religiei se va a1incenta p1'e­cumpanitor din practica psihoterapeutu1ui: "Contribu~ia mea laproblema religiei provine exclusiv - afirma medicul E'lvetiansubestimind rolu1 uria~ei sale culturi umaniste - din expe-.rienta mea praetica cu bolnavii cit ~i cu a~a-zi~ii oameni nor­mali"(p. 6 in GesammeZte Werke, vol. XI, Editura Walter}Pentru a evita repetarile inutile, vam mai reda un singur pa­saj care ilustreaza pregnant deta:;;area lui Jung de 0 pozitiepartizana pro sau contra, situarea sa din perspectiva ohiecti­vitatii stiintifice, In Aion, lucrarea dedicata analizei simDoluri­lor tinuia dintre cele mai impartante arhetipuri - ilrhetipulsinelui -, Jung i~i va preciza de la inceput atitudinea eu sco­pul de a-I preveni pe eei care err putea fi dezamagiti de re­ducerea figurii Iui Cristos la rangul de simbo1 a1 sine1ui: "Ci:­titorii mei nu trebuie sa uite nici un moment ca nu urma­resc exprirnarea unei credinte sau elaborarea unoI' sc1'ie1'i entendinta, ci incerc sa reflectez asupra modului in care con$ti~inta moderna ar putea inte1ege anumite lueruri." (p. 10, in G.\V.,vol. IX, 2).

Fata de diversele orientari din cadru1 psihologiei religiilor,concept-ia 1ui Jung se individua1izeaza prin aceea ea vede escntat1'airii 1'eligioase in raportarea la arhetip. Religia, religiosul, di­vinul ~i clemonieul etc. trebuie intelese, sust-ine Jung, ]lrin re­ferire la acele forte ale psihismului p1'ofund care sint arheti­purile. AsHel, intr-o cunoscuta luerare de maturitate -- Psiho­20gia transferuZui (Psychologie del' Dbertragung, 1946) - .fungdefine~te suceint religia ca ,,0 atenta luare in considerare afort-elor incon:;;tientului care-:;;i fac simtita· prezenta ~i a carol'desconsi?erare nu este lipsita de perico1". (p. 208 in G.W., vol.~VI). \'ariatiunile de formulare nu ne VOl' impiedica, sa 1'8'­gasim aceea~i idee in majoritatea lucrarilor jungiene carE; abor­deaza fenomenul religios. Fortele incon~tiente pe care Ie are invedere psihologu1 elvetian sint desigur arhetipurile.

In repetate rinduri Jung afirma ca zeii sint de fapt sim­boluri arhetipale, personificari ale fortelor suflete~ti profunde.Chiar in textul studiului de fata intilnim 0 echivalare cxpre,saa ze;lor cu arhetlpunle (p. 23). In eseul Wotan ideea cste re":'

- 83-

luahi cu simultana vizare polemica a teologiei :;;i iluminismuluirudimentar: "Intrucit zeii sint indiscutabil personificari ale for­telor sufletesti, aUt afirmatia ca au 0 existenta in sine meta­:hzica, cit :;;i'opinia ca sint simple nascociri contraria,zii intelec­tul", (D, 209, G.W., vol. X) Jung nu va ezita sa analizeze dinaceea~i perspeetiva :;;i ere:;;tinismul. lata un pasaj concludent dinprefata scrisa de ginditorul elvetian pentru cartea iui V. \\1hiteGod and the Unconsciounes (1952) : "Pentru a da un exemplu salu8.m termenul de «Dumnezeu». Teologul va consideret ca prinacesta este desemnata fiinta absolut metafiziea. CercetaUIl'UL\1jempiric nici nu-i treee prin minte 0 asemenea idee, care i 5epare inaeceptabila '?i vede in e10 simpla forma. de exprimare:-;i eel muIt motivul arhetipal care predetermina astfel de ex­primari. Pentru el, DUD1nezeu poate insemna Jahve, liHah, Zeus,Shiva sau Huizilopochtli. Atributele divine ale atotputerniciei,atotstiintei sau eternitatii etc. Ie considera enunturi care inso­tesc: ell' mai mica san mai mare regularitate, arl1etlpul Cd sin---l­

ptome sau sindromuri" (p. 331 G.W., vol. XI).Arhetipul simbolizat de imaginea lui Dumnezeu este'lrl1e­

tjpul totalita~ii psihice - sine1e (das Selbst). In Ai·,m Jung ex-plica de ce sinele este simbolizat prin imaginea divinitiitii:faptul ar proveni din caracterul numinos (fD,scinant, aC8paranl~"al totalltEitii psihice in calitate de arhetip : .,trairi1e, visele ~i '1:­ziunile de acest tip [ale totalitatii psihice] sint de fapt fasci­nante s1 impresionante si resimtite spontanca atare cl2 (~!Jne­nil lipsiti de cuno:;;tinte' psihologice. De aceea nu estede mi­rare ca intelectul naiv nu distinge imaginea traitii de Durn··nezeu, Prin urmarE~, acolo un de intUnim simboluri care trimit]a totalitatea psihica; nu va lipsi nid eredinta naiva CB. "prinacestea este reprezentat Dumnezeu" (p. 209, G.W., vol. IX, 2'In alt loe, pentru a ilustra ideea de mai sus, Jung citc~c1Z.'l0veche definitie a Iui Dumnezeu, conform careia "Dumn0zeueste un cere a1 carui centru se afla peste tot :;;i a carui peri­ferie nu este nicaieri", mandala (cercul) fiind unul din ~imbo­lurile geometrice ·ale sinelui.

Daca Dumnezeu este 0 intrucl1ipare arhetipala, atunci r(>­velatia nu poate fi altceva dedt izbucnirea inspre .~on~tiinta astraturilor abisale ale sufletului: "Revelatia este 0 deschiderea profunzimilor sufletului omen ese, 0 «manifestare», deci in pri­mul rind 0 moda1itate psihologica, ceea ce, dupa eum se :;;tie,nu spune nimie asupra insinelui sau. Ultimul se. afla dincclode :-;tiinta." (Psychologie und Religion, p. 71, G.W.) Dogma creS;­tina in totalitatea ei poate fi considerata un simbol rezult:udin prelucrarea treptata de catre con:;;tiinta, prin intermediulconcepte10r mo:;;tenite de la antichitatea greco-romana, a arheti­pului totalitatii, aflam din studiul Interpretare psihoZogict'i. a dog­mei trinitatii. Tot aici este tratata :;;i finalitatea dogmei trini­tatii: "din aceasta [necesitatea sufletului incon:;;tient] ~~a nascutcu ajutorul gindirii umane simbolul trinitar care era menitsa .serveasea drept formula mintuitoare a totalitatii pentru ~m­fIetul aflat in transform area impusade epoca", (p. -177, G.W.,

- 84-

vol. XI) Cu citeva pagini mai inainte JungariHase di triadasiinbolizeaza procesul de desfa~urare al unitatii (Dumnezeu).De asemenea, liturghia este un rit care simbolizeaza pro'~esulpsihic denumit de Jung individuatie: "iA~a cum pe treapta ar­haica a viziunii lui Zosimos homunculus este transformat inpneuma ~i prin aceasta inaltat, tot astfel misterul eu-::inristieitransforma suflEtul omului empiric, care este doar 0 parte (!insine' insu~i, in totalitatea sa, exprimata simbolic de Cristos. Deaceea, liturghia poate fi denumWi rit al procesului individua­tiel" (Vas Wandlungssymbol in der Messe, p. 299, C.W., vol. XI)

Cititorului familiarizat cu interpretarile psihanalitice ",~e 1'e­ligiei nu-i va fi scapat frapanta asemanare intr~ viziunea luiFreud ~i cea a lui Jung asupra religiei. Ca ~i Freud, Jung vedein zeitati proiectari ale continuturilor incon~tientului. Desigur,inrudirea de atitudine dintre Freud si Jung nu implica iden­titatea, ci presupune, chi aI', diferenta.' In timp ce pentru Freudzeii sint proiectari ale continuturilor jncon~tientului personal,ale situatiilor ~i personajelor copilariei, pentru Jung continutu­rile incon~tentului colectiv - arhetipurile - sint acelea C2,reapar transfigurate in zeitati. Neinsemnata la prima vedere, dc,o­sebirea este, cum yom vedea, bogata in consecinte. Sa com:em­nam deocamdata ca situarea lui Jung pe pozitii1e unei consec­vente psihologii abisa1e a religiei ii va aduce din parteD tC010­gilor invinuirea de "psihologism".

De~i cercetatoru1 elvetian a respins constant calificarea glrl­dirii sale drept psiho1ogism, calificare pe care a consicleratcQpe deplin indreptatita in cazu1 freudismului sau adlerianismu­IUi, din punctul de vedere al teologiei diferentierHe subtileavansate de Jung sint lip site de importanta. Este adevarat capentru filosofie reducerea reprezentarilor religioase la vointa deputere (Adler) sau la instinctul sexual (Freud) difera de redu­cerea acelora:;;i reprezentari la arhetip, daca acesta din urmaeste conceput, a:;;a cum adesea lasa sa se inteleaga texte1e jun­giene. ca spirit :;;i nu ca suflet. In acest cadru, interpretarea 8:1'­hetipa1a a religiei nu este psihologista, nu reduce 0 manifestarespirituala la ceva de aHa natura (sufleteasca). Insa teologia pllnepe acela:;;i plan toate interpretarile psihologice ale religiei ihmasura in care acestea neaga existenta metafizica sau mai binespus metapsihicii a lui Dumnezeu.

Pe dep1in con~tient de inrudirea dintre psihGlogism 9i ateism(considerat ~i el 0 pozitie extrema), Jung a incercat sa demon­streze ca explicarea arhetipalii a religiei nu-i rape~te orice su,­port ontic. Cel mai semnificativ in acest sens ni se pare pa­sajul conex interpretarii liturghiei ca un simbol a1 procc;;uluiindividuatiei: "Cind ~tiinta critica se men tine pe pozitia ca, 0opinie, 0 adeziune sau 0 credinta nu presupun un alt fapt realdedt unul psihic, trebuie avut in vedere ca astfel nu se na~teun simp1u nimic, ci este exprimata 0 realitate psihica, :;;i :mumeaceea care in mod empiric constatabil se afla la baza credirr~

- 85-

'tei sau ritualului." (Das Wandlungssymbol in der Messe, p. 271,G,W., vol. XI) La intrebarea daca in spatele acestei realitatipsihice se mal afla 0 alta realitate, metapsihica, Jung refuza sadea vreun raspuns, considerind ca acesta ar depa;;i cadrcle sti­intei, cad despre credinta stiinta aUt poate afirma - ca csteUn fen omen psihic. Pe aceeasi linie Jung sustine in aIt loc ef,psihologia nu numai ca nu distruge religia, ci ca este ,;inguracale pentru europeanul unei lumi desacralizate de a intdegeintr-un fel religia, Desigur este 0 comprehensiune div'2r,::;entafata de credinta: "Pentru intel<?gerea religiosului existtl 2st.'l.zidoar calea psihologiei ;iata de ce ma straduiesc sa retopes~ for­mele fixate istoric si sa Ie convertesc in aspecte ale experil"nteinemijlocite. A regasi puntea care uneste dogma cu cxperientanemijlocita a arhetipurilor constituie fara indoiala 0 intreprin­dere dificila, insa cercetarea simbolurilor naturale ale inconsti­'entu1ui ne ofera materia1u1 de constructie necesar penL'u aceas­ta". (Psychologie und Religion, p, 98, G.\V., vol. XI)

Daca prin interpretarea religiei ca una din formele siml:o­lice de rnanifestare ale inconstientu1ui colectiv Jung se inscriein orientarea iluminista, prin modul in care trateaza functiareligiei e1 se detaseaza de unele excese ale iluminismului, pecare Ie considera inevitabile, Primul consta in contestarea ori­direi existente lui Dumnezeu "pentru ca tronul lui DumnczeuTIU a putut fi descoperit in sistemul galactic" (studiUl citat, p.93). Celalalt exces il reprezinta psiho1ogismul de nuant,q freudi­ana sau ad1eriana, care desi recunoaste existenta psibica a luiJJumnezeu vede in ea 0 simpla iluzie in spatele careia se as­cunde instinctul sexual sau vointa de putere, iluzie sortita, ca,mice iluzie, destramarii. Aceste idei exprimate tot in studiulPsihologie ~i religie vizeaza in primul rind cartea lui Freud Vi­i,torul unci iluzii (Zukunft einer Illusion). Pentru Jung funci,b,religiei deriva din sorgintea ei arhetipala. Ca expresie sirnbolic5a, unor structuri psihice perene, religiei nu-i revine doar 0 func-­tie tranzitorie, ci una permanenta - aceea de a mijloci cornu­nicarea dintre inconstientul colectiv si constiinta, ceea cc 0transforma intr-un adevarat sistem terapeutic. Din punct de ve­dere psihic, simbolurile arhetipale, printre care si relig;a, fac,posibila canalizarea energiei inconstientului colectiv spre con­~tiinta. Absenta simbolurilor arhetipale mijlocitoare genereazanevroze sau chiar psihoze, 'precum si alte perturbari ale vietiispirituale si sufletesti.

, Unul din cele mai semniflcative pasaje referitoare la func­tia terapeutica a simbolurilor arhetipale il intilnim in Aion:,~Dupa cum se stie, aperceptia este imposibila in absenta unorTIotiuni preexistente. Multe tulburari nevrotice se explica prin'ilceea ca anurnite continuturi inconstiente care au fost conste­)ate nu au putut patr'unde in constiinta din cauza lips(~i unornotiuni apereeptive. lata de ce este deosebit de important .sa Iis'e' povesteasca copillor basme si legende iar adultilor sa li 5e

'tr'ansmita notiuni religioase. Toate acestea sint simboluri in­str,umentale cu ajutorul earora eontinuturile inconsti~nte ~int

-86-

prelucrate de con~tiinta pentru a fi interpretate 9i integrate. lrilipsa lor, energia arhetipurilor, adesea considerabila, se indrea'p­ta spre continuturi con9tiente neinsemnate 9i Ie ridica Intensi­tatea pina la nivele patologice. Astfel se nasc fobiile 9i obse­siile, in aparenta lip site de temei, precum. 9i ideile tensinnate,idiosincrasiile, reprezentarile hipocondriace sau perversitatile in­telectuale, care se pot manifesta social, religios sau politic". (p.182, G.W" vol. IX, 2). In traducerea la care se refera acestecomentarii utilitatea psihidi a simbolurilor religioase esteilustrata prin cazul lui Niklaus yon FlUe, Datorita lor, tniireaoriginara a arhetipului totalitatii, care, dupa toate incliciile afast inspaiminUitoare, a putut fi integrata in con9tiin~ii, in "fru­111osu1corespondent sensibil al ideii trinitatii", iar echi:ibrul psi··hic al calugarului restabilit ..

Daca interpretarea arhetipala a religiei i-a determinat peteologi sa-l invinuiasca pe Jung de psil1ologism, in fapt un eu­femism menit a escamota acuzatia mult mai dura de ateisriJ,aprecierea din aceea9i perspectiva arhetipala a functiei religieii-a determinat pe reprezentantii unui iluminism extrem, lipsitde capacitatea de a intelege nuantele 9i clisocierea subtila 'apunctelor de vedere, sa-l eticheteze pe ginditor1.1l elvetian dn:pt"mistic", In legat1.1ra cu aceasta acuzatie se impun do1.1apreci­zari. J1.1decatile emise de Jung asupra functiei terape'ltice a re­ligiei n1.1constit1.1ie 0 inconsecventa in raport c1.1interpretareaarhetipala privitoare la esenta religiei, ci 0 prelungin; a eLTocmai pentru ca religia este un simbol arhetipal, functh pccare a are de indeplinit din punct de vedere psihic - dceea.cie a stabili 9i mentine comunicarea dintre incon9tientul colec­tiv 9i con9tiinta - este tot atit de perena ca arhetipnrile. Ne­voia de simboluri arhetipale il determina pe europeanul a dir1.1lreligie s-a yzat sa Ie caute in religiile proaspete 9i exotice aleorient1.1l1.1i.In al doilea rind, consideratiile jungiene as1.1pra func­1;iei religiei sint riguros circumscrise perspectivei psihologicc.Psihiatrul 9i psihologul elvetan nU-9i depage9te nici un momentcompetentele pentru a se pronunta as1.1pra rolul1.1i social, poli·­tic 9i ideologic j1.1cat de religie. De-a lungul intregii activitatiJ1.1ng a treb1.1it sa se explice neincetat pentru a demonstra capozitia sa nuantata daratit de incomoda - un adevarat tertiumdatur intre "psihologism" 9i "misticism" - este cu putinta.

1. Constelatia berbecului2. Mandala - cere, in sanscrita -- constituie in vzzmnea 1ut

Jung unul din principalele simbo1uri geometrice ale sinellli _arhetipul totalitatii psihice, arhetip integrator $i totaZiz'ator Careinglobeaza atit con$tiinta c1t $i incon$tientul. Formatiune graftedde mare complexitate in culturile traditionale asiatice, unde estcutilizata in praeticile rituale, mandala apare freevent in vise, sau.in 1:iziuni,in cazul anumitor stari conflictuale, al sChizofreniei,

- 87-

pre cum $i pe parcursul procesului psihoterapeutic. Functia psi­hicii a mandalelor este una de organizare, ordonare a continutu­rilor psihice.

3. Persona este, dupa cum reiese din studiul Relatiile din­tre eu 1)i incon1)tient, 0 dimensiune colectiva a personalWit,ii in­dividuale. P. consta din numele, f01'matia, titlul, functia, 1'olulindividului, pre cum $i din opinia celorlalti despre el. In calita­te de fo1'matiune de compromis intre individ $i ci1'cumstantelesociale in care traieite, p. este 0 realUate secunda, car:, maimuZt ascundc decit dezvaluie personalitatea individulHi. Ca fa­tadii socialii, p. reprezinta 0 dimensiune a eului.

4. Din numeroasele referiri la Shatten, nu intotdeauiw pedeplin concordante $i univoce, reiese ca prin acest termen Jungdesemneaza latura negativa a personalitatii, nerecunoscutii $ineacceptatCi de con.~tiinta. De aici $i denumirea care $i in tra­ducere romaneasca ramine la fel.de sugestiVii - umbra. De#in prezentul text 1L. este tratata ca arhetip, in ansamblul ope­rei lui Jung relatia u. cu incon$tientul personal ramine insu­jicient lamurita. Citam in continuare una din definitiile 11.,

semnificativa atit pentru acceptia pe care i-o confera lung cit-5.i pentru relatia sa cu incon.~tientul personal: "Prin umbra zn­teleg partea negativa a personalitatii, suma insu$irilor ascunse,dezavantajoase, a functiilor insuficient dezvoztate $I a contimliu­rilor incon$tientului personal" (Uber die Psychologie des Unbe­',vuBten, p. 71, G.W., vol. VII). Or, prin esenta, incon$tientul per­sonal (de sorginte ontogenetica) este diferit de incon$·tientlLl ('0­lectlu (de sorginte fiZogenetica), sediul arhetipurilor. 0 azta pro­blema ramasii in suspensie este cea a relatiei dintre '11. $i rmi­ma un aZt arhetip tratat in studiul de fata. Ambele au in comuntrasiituri importante care fac dificila diferentierea lor Msritrlmention ate aici $i intruchiparile cuZturale ale U.: diaueluZ, l\/le­fisto, anti crist. Relatia dintre eu $i u. este smboZizata de relatiadintre Faust $i Mefisto.

5. "Dominatele" reprezinta 0 aZta denumire folostta de Jungpentru a desemna arhetipurile. Frecventa aparifiei acestu i s;no­nim este 1'elatiu redusa.

6. Indiuiduatia este procesul psihic care de obice: se de­cZan!5eaza spontan $i se desfii$oara incon$tient. EI poate Ii insa$i provo cat de psihoterapie. Ca proces teleologic, i. uizca?'a 1'ea­lizarea personalitatii psihice totale, integrarea con$tientului. si in­con$tientului intr-un ansamblu functional, reaZizarea arhetipu­l'ui sinelui care exista in fiecare ca posibiZtate.

7. In a doua parte a creatiei sale, Jung Cl considered sinele'(das Selbst) drept arhetipul cel mai important. S. este arhetip1l.1totalitiitii psihice integrate. A se vedea $i nota nr. 2.

8. L1Lca, 16, 11-13.

DESPRE ARHETIP CD 0 SPECIALACONSIDERARE A CONCEPTULUI DE ANIMA

De~icon~tiinta contemporana pare sa fi uitat deja caa existat cindva 0 psihologie neempirica, totu~i asUizi atI­tudinea dominanta este asemanatoare acelei atitlJdini atrecutului care identifica psihologia eu 0 teorie asuprapsihicului. Lumea academica a avut nevoie de acea rc­volutie drastica in planul metodei, revolutie initiata deFechner~' 1?i\Yundt **, pentru a intelege ea psihologlaeste un' domeniu empiric 1?inu 0 teorie filosofica. Mate­riaJismul in ascensiune de la sflr;>itul seeolului al XIX­lea nu a acordat vreo importanta faptuiui ca 0 existatcindva 0 "psihologie bazata pe expE;rienta" *** d'ireia iidatoram descrieri 'inea utile. Amintesc in acest sens daarcartea doctarului Justinus Kerner Vizio1WTa din prevorst

(1846). Orientarea nou aparuta a unei ill'2todologii ~tiin-

* Elemente der Psychophysik.** Grundzuge der physiologischen Psychologie.*** De exemplu culegerea Dr. C.H. Schubert, Altes unit Neues

{!Us dem Gebiet der innren Seelenkunde.

-89 -

tifice a anatemizat orice psihologie "romantic" descripti­va. A~teptarile exagerate ale acestei ~tiinte experimen­tale de laborator se reflecta deja in Psihojizica lui Fech­ner. Rezultatele ei actuale sint psihotehnica ~i 0 schim­bare generala a punctului de 'led ere ~tiintific in favoa-rea fenomenologiei. .~

Insa deocamdata nu se poate afirma ca pllnctul de'led ere fenomenologie a fost acceptat de toata lumea. Te­oria joaca inca pretutindeni un rol mult prea mare, inloc de a fi, a~a cum s-ar cuveni, inclusa in fenomenolo­gie. Chiar Freud, a carui orientare empirica nu pDate fipusa la indoiala, a transformat teoria sa, asociata meto­dei, intr-o conditie sine qua non, ca ~i cind ar £i indis­pensabil ca fenomenele psihice sa fie vazute intr-o emu­mita lumina pentru a exista. Cu toate acestea, Ji'reud afost acela care a deschis calea cercetarii fenomenelorcomplexe in domeniul nevrozelor, Orizontul deschis r'ua .depa~it totu~i limitele impuse de anumite conceptef{ziologice fundamentale, a~a incH s-a putut na~te im­presia ca psihologia este un aspect al fiziologiei instinc­telor. Aceasta limitare a psihologiei a fost bine venitapentru conceptia materialista de acum cincizeci de aniiarastazi, de~i avem 0 alta imagine asupra lumii, situa­tia nu s-a schimbat radical. Se creeaza astfel llU nurnal~vantajul unui "domeniu deliilllitat de lUcru", ci ~i pre,­textul dezinteresului fata de ceea ce se petrece intr-unperimetru mai largo

Astfel, intreaga psihologie medicala a trecut eu ve­derea faptul ca 0 psihologie a nevrozelor, cum este depilda cea freudiana, ramine cu totul in aer in absentaunei fenomenologii generale. De asemenea, nu s-a tinutseama de faptul ca in domeniul nevrozelor Pierre Ja­net * a inceput, chiar inaintea Iui Freud, sa elaboreze 0metodologie descriptiva,pe care nu a impovarat-o cuprea multe premise teoretice ~i filosofice. Domeniul strictmedical a fost depa~it de descrierea biografica a feno­menului sufletesc reprezntata de opera princlpala a fi-

• L'Automatisme psychologique; L Etat mental des HystJri­ques: Nevroses et idees fixes.

90 -

losofului Theodore Flournoy, care. prezinta psihologiaunei personalitati exceptionale. * Pe aceea~i linie se in­scrie, ca prima incercare atotcuprinzatoare, lucrare::t ceamili importanta a lui William James Varieties of Reli­gious Experience (1902). De la ace~ti' doi cercetatori amiDvatat sa inteleg esenta tulburarii psihice in cadrul i11­tregului uman. Am practicat ani de zile psihologia ex­perimentala, insa abia indeletnicirea intensiva cu nevro­zele ~i psihozele mi-a aratat ca, oricit de dezirabile ar f1determinarile cantitative, metoda calitativ descriptivaeste indispensabila. Psihologia medicala a· recunoscut cafaptele decisive sint extrem de complicate ~i ca pot fisurprinse doar printr-o descriere cazuistica. 1n88.aceastametoda presupune Iibertatea fat a de prejudecatile teore­tice. Orice ~tiinta a naturii devine descriptiva acolo uncleDU mai poate fi experimentaIa, fara ca prin aceasta sa in­ceteze de a fi ~tiintifica. 0 ~tiinta experimentala se au­toanuleaza daca isi traseaza domeniul in functiede Con­ceptele teoretice. ~Sufietul nu se sfir$e~te acolo uncle in­ceteaza valabilitatea unei premise fiziologice sau de aHanatura. Cu alte cuvinte, in fiecare caz pe care-l abor­dam ~tiintific trebuie sa tinem in atentie totalitatea fe­nomenului sufletesc.

Toate aceste consideratii sint indispensabile pentrutratarea unui concept empiric, cum este cel de "anima".lrnpotriva prejudecatii adesea exprimate ca ar fi yorbaaid de 0 inventie teoretica sau - chiar mai rau - depur a mitologie, 'trebuie sa subliniez ca "anima" este unconcept pur empiric care nu urmare~te altceva dedt sanumeasca 0 grupa de fenomene inrudite sau analoge.Acest concept nu realizeaza ~i nu inseamna mai multdedt conceptul de .artropode", care reune~te toate vie­tuitoarele cu un schelet extern chitinos, corpul 1)imem­brele fiindu-Ie alcatuite din inele articulate. Astfel, 0~ntreaga grupa fenomenologica a primit un nume Pre­judecatile mai sus numite provin, oricit de regretabil arfi acest lucru, din ignoranta. Criticii nu cunosc fenome­'nele in discutie, cad ele se afla in cea mai mare parte

• Des Indes a la planide Mars 9i Nouvelles observations SIll''un cas de somnambulisme avec glosso/a/ie.

-91-

dincolo de granitele unei cunoa~teri pur medica Ie, in ..tr41n domeniu al experientei general umane. Suiletulcu care are de a face medicul nu tine seama de rnargi­nirea cuno~tjntelor sale, ci se manifesta ~i reactioneazdla influent a provenind din toate domeniile exnerienteiumane. Esenta sa nu se manifesta doar in plai1 r-erw­nal, instinctual sau social, ci in fenomenul lumii 1n ge­nere, ceea ce inseamna ca daca vrem sa intelegem "suJ'le­tul" trebuie sa includem lumea in ecuatia explicativa.Desigur, este nu numai posibil, ci ~i necesar sa delimi­tam, din motive practice, domenii de studiu. Totodati'iva trebui insa sa Ie insotim de constiinta limWirii. Darell dt fenomenele care 'confrunta pr.actica terapeuticaslnt mai complexe, cu atit limitele ~i cunoa~terea trebuiesa fie mai largi.

Cel care nu cunoa~te raspindirea universala ~i sem­nificatia motivului diadei (Syzygienmotiv) in psihologiaprimitivilor. * mitologie, istoria comparata a religiilor :;:1in istoria literaturii, acela se va descurca cu greu in pro­blematica pe care 0 implica conceptul de anima. Cuno:;:­tintele sale referitoare lapsihologia nevrozelor Ii vor u~u­ra intr-o anumita masura intelegerea, insa abia 0 £eno­menologie generala ii va putea deschide ochii pentrusemnificatia cazului individual ~i a deformarii patologlce.

Contrar prejudecatii de generala raspindire ea ~)rin­cipala sursa a cunoa$terii omene$ti se afla in afara omu­lui, ~i ca "nihil esse in intelectu, quod non antea fuerltin sensu", cu totul remarcabila teorie a atomului emisa.in antichitate de Leucip $i Democrit nu s-a bazat pe ob·­servarea proceselor atomice, ci pe reprezentarea \,mito­logica" a unor parti de infima marime, cunoscllte incade Australia paleolitica drept atomi insufletiti "au pa.r­ticele infime animate. ** Istoricul vechii $tiinte a ndtu-rii sau a vechii filosofii a naturii ~tie dt din sufletul ornu­lui este proiectat in fenomenele exterioare necunoscute .

• Insist iit special asupra samanismului cu reprezentarea sadespre "epouse celeste" (Eliade, Le Chamanisme, p. 80).

•• Spencer and Gillen, The Northern Tribes of Central Au­stralia, p. 331 vezi f!i Crawley, The' Ideea of the Soul,. p. 87 'Iiurm.

- 92-

Ponderea proiecUirii este in rapt atit de mare inch nuvom £i niciodata in stare sa spun em cum arata 1n-sino1elumii, cad sintem constrin~i, in procesu1 cunoa~terij, satransformam procesul £izic in- proces psihic. Dar cine negaranteaza ca din aceasta transpunere se va na~te 0 ima­gine "obiectiva" a lumii cit de cit satisfacatoare '? AI'_trebui ca procesul fizic sa fie de asemenea un proces psi­hic. 1nsa de aceasta constatare ne desparte inca 0 dis­tanta considerabila.Deocamdata trebuie sa ne multl1mimde bine de rau cu constatarea ca sufletul furnizeaz~ Clceleimagini ~i forme care fac cu putinta cunoa~terea ob!ec­tului.

Conform consensului general, aceste forme slnt traGS­mise pe calea traditiei, ceea ce ar insemna ca asti'izi maivorbim inca despre atomi pentru ca, direct sau indirect,am luat cunostinta de teoria atomica a Iui Democrit Darde unde a afiat ~cesta sau eel care a vorbit primul' des­pre cele mai mid elemente constitutive, despre atomi ?o asUel de idee i9i are originea in a~a numHele repre­zentari arhetipale, care nu sint copE ale fel1omenelorfizice, ci produse o1'iginale ale factorului sufletesc. Ipo­teza materiallsta, care vede in "suflet" 0 simpla p;isti~aa p1'oeeselor fizice 9i chimice, nu a fast confirmata. Dim­potriva, a multime de fapte demonstreaza ca sufletultraduce procesul fizic int1'-o succesiune de imaginf incare cu g1'eu mai putem recunoa9te procesul abiectlv.Ipoteza materialista este prea indrazneata 9i depi'i:';e9teceea ce poate £i accesibil experientei prin prezumtie ,.me­tafizica". Singura constatare legitima din punctul de ve­dere a1 nivelului actual al cunoa9terii noastre este ea nucunoa9tem inca esenta psihicului. De aceea nu exista te­mei pentru a eonsidera psihicul ca ceva secundal' sau caepifenomenal. Dimpotriva, avem motive suficiente de 8..1considera - eel putin ipotetic - drept un factor sui­generis, 9i anume pina cind procesul sufletesc va puteafi reprodus in eprubeta. Incercarea alchimiei de .'1 pro­duce piatra filosofali'i care trebuia sa constea din corpus,anima ~i spiritus, a fost respinsa cu ironie ca tinind dedomeniul imposibilului; de aceea trebuie sa ne deb31'a­slim 9i de consecinta logica a presupozitiei medieva1e, :;;i

- 93-

anume de prejudecata materialista referitoare 10. ,suflet,caci premisele ei nu sint demonstrate.

Intrucit nu se va reu~i curind reducerea unor st0.fisuflete~ti complexe 10. 0 formula chimica, factorul wfIe­tesc trebuie considerat deocamdata in mod ipotetic co. 0realitate autonoma cu 0 natura enigmatica. Aceasta inprimul rind pentru ca el apare, conform experientei efec­tive, co. esential diferit de procesele fizico-chimice. Nu~tim in ce consta substantialitatea factorului sufJetesc,dar nu cunoa~tem nici substantialitatea obiectelor fizice,adica a materiei. De aceea, atunci cind considercl111 fac­torul sufletesc drept un factor de sine statator, de aielrezulta ca exista un tip de viata psihica sustras:l ::trbitra­rului inventiei ~i manipularii con~tiente. InstabiJitatea,superficialitatea, inconsistenta, ba chiar futilitatea anu­mitor fenomene suflete~ti sint caracteristice in prirflulrind pentru psihismul subiectiv, adica pentru eontinutu­rile .con~tiintei, ~i nu pentru psihismul obiecti'!, "I died.pentru incon~tient, care constituie 0 conditie a prioripentru con~tiinta ~i continuturile ei. Incon~tientul estesursa ace lor influente determinante care. indiferent demijlocire, produc in fiecare individ experiente :;;iplasmu­iri imaginative asemanatoare sau identice. Una din do­vezile cele mai puternice in favoarea aceS'tei idei este pa­ralelismul universal 0.1 motivelor mitologice, pc careIe-am numit, datorita naturii lor de prototipuri., crheti­purL

Am numit anima unul din aceste arhetipuri, care areo deosebita importanta practica pentru psihote:Cdpeut.Denumirea latina desemneaza un aspect care nu pJate Iigindit in termenii dogmaticii cre~tine ~i nici in concep­tele pe care ~i Ie-a facut filosofia des pre suHet. Cinedore~te sa-~i faca 0 reprezentare cit de cit concreta des­pre esenta a ceea ce desemneaza conceptul nostru, acelatrebuie sa se adreseze scriitorului antic Macrobius '" sau

filosofiei chineze clasice '""', unde anima (in chineza po

* In somnium Scipionis.** Wilhelm und Jung, Vas Geheimnis del' GoZdenen Blilte

(1929), p. 49 ~i urm., Chantepie de la Saussaye (Ed.), Lehrlncchdel' ReZigionsgeschichte I, p. 193 ~i urm.

- 94-

~i gui) este gindita ca 0 parte feminina si htonid a su­fletului. Ins a unui asemenea procedeu r~gresiv fi esteasociat intotdeauna pericolul concretismului metafizic, pecare incerc pe cit posibil sa-l evit, dar caruia Ii cade vk­tima intr-o anumita masura orice incercare de prezen­tare intuitiva, Anima nu este un concept abstract, ciunul empiric, diruia forma pe care 0 imbraca ii este ine­renta, neputind fi prezentat altfel decit prin fenomeno­logia sa specifica.

Indiferent de argumentele pro ~i contra de ordinfi­losofic, psihologia ~tiintifica trebuie sa considere viziu­nile transcendente prod use de spiritul uman i~ toate tim­purEe drept proiectii, adica drept continuturi psihice pla­sate ~i hipostaziate intr-un spatiu IT],etafizic.* In lS­toria culturii, anima poate fi inregistrata in primul rindin diadele divine, in perechile de zei de sexe diferite.Acestea pot fi intllnite, pe de 0 parte in obscura rr,ito­logie primitiva ,,* iar pe de alta parte in speculatia filo­sofica a gnosticismului *** ~i a filosofiei chineze clasice,un de perechea cosmogonica este alcatuita din yang (prin­cipiul masculin ~i yin (principiul feminin). **H Despreaceste diade se poate afirma cu toata lini~tea ca sint lafel de raspindite ca barbatul ~i femeia. De aiel rezultain mod firesc concluzia ca motivul amintit este inerentimaginatiei, astfel incH ea este determinata sa proiecteze,in toate locurile ;;i timpurile, acela;;i lucru. *****

Din experienta medicala ~tim_ca proiectarea este unproces automat, incon;;tient prin care un continut incon­~tient subiectului este transferat asupra unui obiect, cre­indu-se impresia ea respectivul continut apartin(~ obiec-

* Acest punct de vedere se bazeaza pe critica cunoa~;teriirealizata de Kant si nu are nimic de-a face cu materialisncu1.

H Winthuis, Das Zweigeschlechterwesen bei den Zentralal1s­tTaliern und anderen Valkern.

*** In special in sistemul valentinienilor. Vezi Ireneus, Ad­versus omnes haereses.

**** I Ging. DGs Buch del' Wandlungen.***'* Un mare numar de exemple instructive ofera a~a-nu­

mita filosofie alchimista ermetica din secolele XIV-XVII. 0imagine relativ satisfacatoare ofera Symbola aureae mensae alui Michael Maier.

- 95-

tului. Proiectarea dispare in momentul in care devinecon~tienta, adica atunci cind continutul este recunoscutca apartinind subiectului. * De aceea, cerul politeistal antichitatii a suferit 0 diminuare serioasa datoriUt vi­ziunii exprimate pentru prima data de Euhemeros, **conform careia zeii sint oglindiri ale caracterelor uma­ne. Afirmatia ca diada divina nu este nimic altceva de­eit pereche~ idealizata a parinWor sau aHa pereche uma­na (de indragostiti), care dintr-un motiv sau altul apareIn eel', este foarte atragatoare. Aeeasta presupunere arfi corecta daca proiectarea ar fi un proces coniitient. Pu­tem presupune ca propriii parinti reprezinta pentru su­biect persoanele cele mai cunoscute, cu aIte cuvinte per­soanele de care subiectul este pe deplin con~tient. Dartoemai din acest motiv parintii nu pot fi proiect(}ti, cadproiectarea se aplica unui continut de care subieetul nueste con~tient, adica asupra unui continut care in apa·­renta nu-i apartine. Prin urmare, imaginea parir~.tilor nupoate aliment a proiectarea, intruclt tine de sfera con;;;ti­inteL

rnsB. in realitate tocmai imaginea parintilor ?ste c€acare pare a fi eel mai frecvent proiectata, fapt 8tit deevident inert de aici s-ar putea conchide ca s1nt prciec­tate mai ales continuturile con~tiente. Cazurile de trans­fer in care pacientu1 este pe deplin con~tient C{l proec­teaza asupra medicu1ui imaginea tatalui (sau shi21r ima­ginea mamei), precum ~i fantasmele incestuoase conexepot ilustra eel mai clar aceasta. $i totu~i pacientul nuse elibereaza de urmarile proiectarii, de efectul transfe­rului, adiea e1 se comporta ca ~i cum nu ar fi con:;;tientde proiectarea sa. De aceea trebuie sa admitern Cft a1<'i­turi de fantasmele incestuoase existS. :;;iaIte continuturt

* Exista totu$i eazuri in care in pofida unei eon~tientizi:i.riaparent multumitoare,aetiunea proiectarii asupra subiectului nuinceteaza, eu alte euvinte a$teptata eliberare nu se instaleaza.In astfel de eazuri intra in joe, dupa eum am (putut constata,$i alte continuturi importante, de$i inco$tiente. asociate purtD.-­torului proiectarii. Acestea sfnt cele care intretin eficientCl p1'O­iectarii in aparenta con$tientizate ...

** A trait eu a,proximativ 300 de ani lnainte de Cristos.Vezi Block, Euhemere. Son livre et sa doctrine.

- 96-

intens emotion ale asociate imaginilor parintilor, continu­turi care au nevoie de con~tientizare. 1nsa constir::ntiza­rea lor este mai dificila dedt cea a fantasmel~r inces­tuoase, despre care se admite ca sint refulate datoritaunei rezistente puternice, ceea ce Ie arunca in inconf?ti­ent. Daca aderaill! la aceasta idee, atunci sintem con­strin~i sa admitem ca dincolo de fantasmele incestuoaseexista continuturi care sint refulate de 0 rezistenta simai puter~iea. Dar intrucft eu greu ne putem 1m~gin'aceva mai respingator dedt ineestul, rezolvarea acesteiprobleme ne pune in difieultate.

Daca ne ghidam dupa experienta practica, vom eOl1­stata ea imaginile parintilor sint asoeiate nu numni cufantasm a incestului, ci 9i cu reprezentari religioase. Pen­tru aceasta nu trebuie aduse dovezi istorice. Ele stnt ge­neral cunoseute. Surprinzatoare ramine reticenta de acomunica numitele reprezentari religioase.

Cineva observa ca 1ntr-o societate obisnuita este maipenibil sa vorbe9ti, dupa masa, de DUInJ~ezeu decit saspui 0 gluma deochiata. $i intr-adevar, pentru multi estemai U90r sa marturiseasca fantasmele sexuale decit fap­tul ca medicul Ie apare ca mintuitor, caci primul caz arejustificare biologica, in timp ee al doilea pare definitivpatologic, ceea ce produce cea mai mare jena. ered insaca se acorda 0 importanta pre a mare "rezistentei':. Ace­lea~i fenomene pot fi explicate tot aUt de bine prin !ipsade imaginatie 91 reflexie, care fac aUt de dificil pentrupacient actul con9tientizarii. Poate ca e1 nu are 0 rezis­tentil deosebita fata de prezentarile religioase, ci pur~i simplu nu-i trece prin minte ca ar putea Sa-g1consi­dere medicu1 drept Dumnezeu sau mintuitor. HatiuneaSa 11apara de asemenea iluzii. 1nsa el ezita mai putin sapresupuna ea medicul i9i imagineaza aga ceva. Cind ci­neva este dogmatic, ii vine, dupa cum se 9tie, Ugor sa-1considere pe celalalt profet si intemeietor de religii.

Dupa cum demonstreaza istoria, reprezentarile religi"oase au 0 forta emotionala 9i sugestiva deosebiW. Desi.,.gur, aici indud toate "representations collectives": toteeea ce relateaza istoria religiilor, precum 9i toate ,,-is.,.mele". Acestea reprezinta doar 0 forma degenerata aconfesiunilor istorice. Cineva poate fi sincer convin5 ea

- 97-

este libel' de ideile religioase, dai' nimeni nu se paateindeparta aUt de mult de umanitate incH sa nu aiba 0representation collective dominanta. Tocmai materi.qlis­mul, ateismul, comunismul, socialismul, liberalismul, in­telectualismul, existentialismul sau etc. canstituie dova­da. El este intr-un fel sau altul, manifest sau inaparent,dominat de 0 idee supraordonata.

Psihologia ~tie ca ideile religioase sint asaciate CD ima­ginile parintilor. lstoria a conservat dovezi covirsitoal'epentru aceasta, ca sa nu mai vorbim de descoperirile me­dicale moderne care au sustinut chiar ideea Cd relatlilecu parintii constituie cauza' propriu-zisa a na~terii i~lei­lor religioase. Totu~i aceasta ipoteza Se bazeaza pe 0 cu­noa~tere insuficienta a faptelor. In primul rind, relc~tiiledin lumea primitiva, dnd lucrurile stateau cu totul aIt­fel, nu pot fi pur ~i simplu traduse in termenii psiholo­giei moderne a familiei ; in al doilea rind, trebuie sa :-lefel'im de fantasmele necontrolate despre un tata original'i;'i despre hoarda originara iar in al treilea rind trebuiesa cunoaE)tem foarte bine fenomenologia acestJr trairisui-generis care sint trairile religioase, ceea ce reprezintaaspectul eel mai important. Incercarile psihologice de pinaacum nu au indeplinit simultan cele trei conditii.

Pe temeiul experientei psihologice cunoa$tem poz~-;.ivdaar faptul ca imaginilor parintilor Ie sint asociate 1'e­prezentari teiste, cel mai adesea in mod incon~tient(dupa cum reiese din materialul oferit de pacientii nO$­tri). lar dnd proiectiile care Ie corespund nu sint dizol­vate prin intelegere, atunci sintem indreptatiti 82, ne gin­dim la prezenta contmuturilor emotionale de natura re­ligioasa, indiferent de rezistenta rationalizatoare a paci­entului.

Documentele pe care Ie detinem despre om ne arataca intotdeauna $i pretutindeni el a stat sub influentaunor reprezentari dominante. Pretinsele exceptii de laregula nu inseamna dedt ca 0 forma cunoscuta $i a$­teptata de credinta a fost inlocuita cu 0 variant a necu­noscuta. Teismul este inlocuit de ateism, mai modernulMithras este preferat lu1 Dionysos, iar paradisul celesteste inlocuit cu paradisul terestru.

- 98-

Un om fara 0 representation collective dominant a ar ficeva cu totul anormal. Insa un asemenea fenomen poatefi intllnit doar in imaginatia unor indivizi care se in~aL1asupra lor in$ile. Ace$tia se in$ala nu numai in ce pri­ve$te existenta ideilor religioase, ci $i in ce prive$te in­ten'sitatea lor. Arhetipul reprezentarii religioase are, caarice instinct, energia sa specifica pe care D-O pierde,chiar daca con$tiinta 0 ignora. A$a cum putemldmite£ara dificultate ca arice oml detine intr-o anumitil ma­sura toate functiile $i calitatile ~mane, tot astfel ne pu­tern a$tepta sa intilnim factorii religio$i norJ:llali, respeC­tiv arhetipuri, iar aceasta a$teptare nu va fi in$elata,a$a cum se peate vedea cu u$urinta. Cine reu$e$te saabandoneze 0 credinta, a poate face doar pentru ca altacredinta ii este mai apropiata - "plus <;a change, plus<;areste la meme chose!" Nim~ni nu se poate sustrageconditiei umane.

Forta dominanta a representations collectives explicaintensitatea rezistentei care Ie reprima. Aflate in storede refulare, ele nu devin invizibile, ci se ascund in spa­tele unor reprezentari $i configuratii problematice din!lIte motive, argumentindu-Ie complexitatea ~i carclcte­wI problematic. De pilda, imaginea pe care copiii :;;i-ofaedespre parintii lor este exagerata pina la limite Ie fan­tasticului de acest adaos secret. lata de ce ne putemintreba cit din rau famata fantasma a incestului trebuieluat in serios. In spatele parintilor $i a perechii deindragostiti gasim continuturi extrem de tensionatecare, intrucit nu sint percepute de con~tiinta, 11?ifacsim.tita prezenta doar datorita proiectarii. Faptul ciiasemenea proiectari sint adevarate evenimente, $i nusimple opinii traditionale, poate fi demonstrat prin do­cumente istorice. Acestea arata ca astfel de diade sint,in totalB. opozitie cu atitudinea traditonala a credin1;ei,proiectate intr-o forma vizionara, intens traitii.~'

* Desigur nu poate fi trecut cu vederea faptul ca exista' pro­babil un numar mult mai mare de viziuni care corespund dog­mei. Totwii acestea nu sint proiectari spontane ~i autonome illsens strict, ci vizualizari a unOT continuturi con$tiente, provo­cate prin meditatie, autosugestie ~i heterosugestie. In acest sens

- actioneaza mai ales exercitiile ~i practicile de meditatie pres-

- 99

Unul din cele mai instructive cazuri de acest tineste cel al lui Niklaus von FlUe, un mistic elvetian di~sec:olul al XIV-lea care q fost de curind canonizat r;;idespre ale carui viziuni contemporanii sai ne-au lasc~tmarturie. * In viziunile care au drept obiect initiereasa In filiatia divina, divinitatea apare dubla, atlt ca tataregesc cit ~i ca mama regeasca. Intrucit in acel momentbiserica eliminase de mai bine de 1000 de ani elementulfemd.nin din trinitate ca fiind eretic, aceasta rcprezen­tare este cu totul neortodoxa. Fratele Klaus era un sim­pIu taran analfabet, care fusese initiat, cu siguranta,claar in invatatura religioasa oficiala ~i care, in oricecaz, nu avea cuno~tinta de interpretarea gnosticii a S£in­tului Duh ca Sophia ** materna. A~a-numita viziun~ tr'i­nitara a acestui mistic este totodata un exemplu cUl1(·iu­dent pentru intensitatea continutului proiectat. Siwatiapsihologica a lui Niklaus era extrem de potrivita pentruo astfel de proiectare, caci reprezentarea con~tienta eraatlt de indepartata de continutul inconr;;tient, incHacesta se manifesta sub forma unei trairi stranii. Prinurmare, viziunea nU ne prezinta imaginea traditionala alui Dumnezeu, ci 0 imagine "eretica", *** de natura <lr­hetipala, care revine la viata spontan, nemijlJcit. Esteyorba de arhetipul perechii divine, al diadei.

Un caz foarte asemi'mator intilnim in viziunile din.Pelerinage de l'Ame de Guillaume de Digulleville. ~","'",:E1 il vede pe Dunmezeu in inaltul cerurilor, stind pe untron rotund, stralucitor; alaturi de el, pe un tron ase-

crise in Orient. 0 cercetare mai atenta a unor astfel de. VIZlUniar trebui sa constate printre alte1e cit reprezinta viziuneapropriu-zis2, ;;i cit a contribuit prelucrarea in sens dogmatic 1aconfigurarea viziunii.

* StOckE, Die Visionen des seligen Bruder Kla1Ls, B1cmke,Bruder Klaus von der FlUe.

** Ciudata poveste de iubire a acestui eon recent poate IigasJta 1a Ireneus, Adversus omnes haereses, I, 2, 2, ;;i urm.

*** Jung, Bruder Klaus.**** Guillaume scrie trei Pe1erinages in maniera Divinei ('0­

medii, insa independent de Dante, intre 1330 ;;i 1350. EI era priora1 minastirii cistercieni10r din Chillis in Normandia. Vezi De1a­c9tte, Guillaume de DiguZleville ... Trois romans-poem, d1t XIFsiede. (De asemenea Psychologie und Alchemie. § 315 ;;i llrm).

- 100 -

manator din cristal maro, sta regina eerurilor. Pentruun ealugar apartinind ordinului eistercienilor, care, dupacum se ~tie, se earacteriza printr-o deosebita severitate,o asemenea viziune este eu totul eretica. Conditia pro­iectarii este din nou prezenta.

Opera lui Edward Maitland, care prezinta biografiaAnei Kingsford, contine 0 impresionanta descriere a tra­irii provocate de viziunea diadei. Maitland descrie pelarg modul in care a trait divinitatea, traire provo :atade 0 viziune luminoasa, foarte asemanatoare celei avutede fratele Klaus. El spune textual: "Dumnezeu ca sta­pin este eel care demonstreaza prin dualitatea sa ciiDumnezeu este aUt substanta cit ~i energie, atH i'.lbirecit ~i vointa, aUt feminin cit ~i masculin, atit mama cit~i tata." "'

Aceste clteva exemple sint suficiente pentru a i1us­tra modul in care este traita proiectarea, precum ~i in­dependenta ei in raport cu traditia. Ipoteza ca in in­con~tient exista un continut cu 0 puternica incarcaturaemotionala, care intr:"un anum it moment este proiectat,devine inevitabila. Continutul consta in motivul diadei,care ne spune ca intotdeauna masculinul ~i femininulapar impreuna .. Larga raspindire ~i incarcatura emotio­nali'i a motivului demonstreaza ca avem de a face eu unfapt fundamental ~i de aceea extrem de importan'c dinpunct de vedere practic, indiferent daca psihoterapeutulsaU psihologulinteleg unde ~i cum intervine acest fac­tor sufletesc in spatiul dOffil.eniului sau de activitate.Dupa cum s~ ~tie, microbiiau existat ~i inaint(~ de a fifost descoperiti.

A~a cum am ari'itat mai ws,' este foarte la ~ndemini'isa presupunem ca in spatele diadelor se afla perecheaparintilor. Partea feminina, deci mama, corespunde <,ni­mei. Insi'i intrucit, dupa cum am aflat, proiectarea este

* Maitland, Anna Kingsford: Her Life,? Letters, Diary andWork I, p. 130. Viziunea lui Maitland corespunde ca forma ~isens viziunii din Poimandres (Scott. Hermetica I, p. 114 ~i .Irm.).unde lumina spirituala mai este numita ~i .,masculin-feminina".Nu ~tiu daca Maitland a· cunoscut Poimandres. Dupa cit se pare.nu.

- 101 -

imposibila atunei cind obieetul este con~tient, nu neramine decit sa admitem ca parintii sint pentru noi oa­menii cei mai necunoscu~i, ca ar exista 0 imagine-oglin­da incon1?tienta a parintilor, deosebita, ba chiar eu totulstraina de ei, incomensurabila, a~a cum este omul fatade Dumnezeu. Ar fi de conceput, ceea ce s-a 9i afirmat,ea imaginea-9glinda incon~tienta sa nu fie altceva dec'itimagine a supravalorizata a mamei ~i tatei, intipE;dta inprima copilarie, imagine ulterior refulata datoriti'i fan­tasmei incestului, care" ii este asociata. Insa aceast[\ ccn­cep'~ie presupune ca numita imagine a fost cindva C01'1$­

tienta, caci altfel nu ar fi putut £i "refulata". In plus artrebui presupus ca insu~i aetul refularii morale a fostincon~tient, caei altfel aetul refularii se conserva ineon~tiinta ~i odata cu el eel putin amintirea reactiei mora­le refulante, din a carei natura putem deduce eu u:;mrintc{continutul refulat. Nu intentionez sa ma oprese asupraacestei obiectii, ci doresc sa evidentiez faptul ea, potri­vit opiniei generaIe, imaginea parin~ilor nu ;,e contu­reaza in perioada premergatoare pubertatif sau intr-oalta perioada, cind con~tiinta este mai mult sau mai pu­tin dezvoltata, ci in perioada cuprinsa intre primul i?ieel de al patrulea an de viata, adica intr-o perioada incare coni?tiin~a nu este continua i?i prezinta caracterulunei discontinuitati insulare. Raportarea la eU, carc,,-te­ristica pentru 0 coni?tiinta continua, este prezenta daarpartial i?i de aceea a mare parte a vietii psihice in aeelstadiu poate fi considerata relativ inconi?tienta. Dadl amintllnit 0 asemenea stare la un adult, am spune ca tra­verseaza 0 stare de somnambulism, onirica sau de ob­nubilare. Insa observarea copiilor de virste foarte 1'ra­gede ne arata ca 0 astfel de stare este definita printr-operceptie impregnata de fantasme a realitatii. Fantas­mele precuffijpanesc asupra impresiilor simturilor f;;i Iemodeleaza pe acestea in sensul unei provizorii imaginipsihice. Dupa parerea mea este a mare gre~eaLl sa ad­mitem ca sufletul copilului nou-nascut constituie un felde tabula rasa. In masura in care copilul se na~te euun creier diferentiat, predeterminat prin ereditate, ~i deaceea individualizat, el opune impresiilor care vin dinexteriordisponibilitati specifice, ceea ce determina 0 se-

- 102 -

lec~ie :;;i0 modelare (individuala) a materialului percep­tiv. Aceste disponibilita~i sint instincte :;;i preformCltii.Cele din urma - conditii formale a priori ale perce;J-'~iei - se bazeaza pe instincte. Prezen~a lor impr'imillumii copilului :;;i lumii onirice pecetea antropomorfa.Arhetipurile, caci despre ele este vorba, prefignreazacaile de dezvoltare pentru activitatea imagina~iei, pro­ducind asHel in visele copiilor, precum :;;i in delirulschizofrenilo1' uimitoare paralele mitologiee, paralele pecare Ie putem regasi estompate in visele oameniior nor­mali :;;inevroza~ilor. Nu este vorba deci de reprezcnti'irimo:;;tenite, ci de posibilitati mo:;;tenite de 1'eprezentc'irLAcestea nu reprezinta 0 zestre individuala ci una gene­ra1a, a:;;a cum poate fi constatat in temeiul manifestariiuniversale a arhetipu1'ilor. *

Tot a:;;a cum arhetipurile se manifesta ea mituri .inistoria popoarelor, ele i:;;i fac simtita prezenta in ('azulfiecarui individ, prezenta care este cu atit mai puter­nica, adiea antropomorfizeaza realitatea mai pronuntat,eu cit eon:;;tiin~aeste mai ingusta sau mai slaba, perm i­tind imagina~iei sa invadeze realitatea. In primii. ani deviata ai eopilului aceasta conditie este far a indoiala im­plinitiL De aeeea mi se pare mai probabil ea la inceputaeea forma arhetipala a perechii divine aeopera :;;iasimi­leaza imaginea parin~ilor reali, pin a dnd, in cele dJnurma, datorita intaririi eon:;;tiintei, este perceputa ..- nurareori spre dezamagirea eopilului - statum reali'i aparintilor. Nimeni nu eunoa:;;te mai bine deci psihotera­peutul fenomenul mitologizarii parintilor, care se pre­lunge:;;te adesea pina ti1'ziu la virsta adult.3. :;;i de care

• Hubert si Mauss (Melanges d'histoire des religions, prefa­ce p. XXIX) numesc aceste forme a priori ale intuitiei "cate­gorii", inspirati probabil de Kant: "elles existent d'ordinaireplut6t sous la forme d'habitudes directrices de la consci2nce, el-'les-memes inconscientes." Autorii admit di imaginile origin aresint oferite prin intermediul limbii. ,Aceasta presupozitie este in­tr-adevar corecta in anumite cazuri; in general insaea cstecontrazisa de faptul ca psihologia visului 9i psihopatologia ne Dunin fata 0 suma de imagini 9i conexiuni arhetipale car~ nu PL·tfi nici macar comunicate prin intermediul utilizarii istorice alimbii.

- 103 -

pacientii se desprind cu greu, dupa ce au opus 0 rezis­tenta inverf?unata.

Imi amintesc de un caz care mi s-a prezenbt C'1 vic­tima unui accentuat complex matern f?ide castrare, ne­depaf?it inca in pofida unei "psihanalize". Din proprieinitiativa pacientul a felcut citeva desene care 0 repre­zentau pe mama sa mai intii ca pe 0 fiinta supranatu­rala, pentru ca apoi s-o infati;;eze ca pe 0 faptura jal­nica, cu amputari singerinde. Era loarte evident camama suferise 0 castrare, caci in fata regiunii genitdleputeau fi vazute parti din organul l11-!asculincastrat.Desenele prezentau 0 "climax a maiori ad minus'; :"mai la inceput mama aparea ca un hermafrodit divin,care apoi, datorita experimentarii dezamagitoare ;;i denecontestat a realitatii este privata de platonidan2 per­fectiune a androginului, fiind transformata intr-o jal­nica femeie obif?nuita f?i batrina. Prin urmare, este evi­dent ea mama a fost de la ineeput asimilata ideii ::nhe­tipale a diadei sau a conunctio masculinului Eliiemininu­lui, motiv pentru care aparea perfecta ~i supraumana. **Aceste caracteristici insotesc intotdeauna arhetipul ~l-lfac strain ~i inaccesibil con;;tiintei ; in cazul in care su­biectul se identificacu el, urmarea este 0 moc1ificlrepustiitoare a personalitatii, cel mai adesea s,-,b formaunui delirant sentiment de superioritate sau inferiori­tate.

Dezamagirea a operat 0 castrare a mamei hermafro­dite : af?a-numitul complex de castrare al pacientului. :81cazuse din Olimpul copilariei Elinu mai era fiul-erou alunei mame divine. "Frica sa de castrare" era frica deviata reala, care, lipsita cum era de sensul mitologic,vag pastrat in am1intire, contrazicea in toate privintelea~teptarea originara a copilariei. Existenta sa fusese"dedivinizata" in sensul cel mai propriu al termenului.1ar aceasta insemna pentru el, fara a-f?i da seama, 0pierdere grava in ce privef?te speranta de viata f?i fortade actiune. El se considera "castrat", ceea ce reprezinta

* Coborire de 1a mare 1a mic.** Corespunzator p1atonicianu1ui om ongmar, care na bise­

xuat (P1aton, Symposion, XIV), :;;i hermafroditu1ui originar.

- 104 -

{) eroare nevrotica pe deplin comprehensibila, atit decomprehensibWi incH poate fi cu u~urinta teoretizata.

Fiind generala, temerea de a nu pierde pe parcursulvietH legatura cu premisele instinctive, arhetipale aleconstiintei a condus la incetatenirea din vremuri ime­n1o~iale'a obiceiului de a dubia parintii biologici ai nou­nascutului prin doi na~i, respectiv printr-un "godfather"1,>i <) ngodmather", cum siut numiti in engleza, sau un"Gatti" ~i 0 "Gotte", in germana elvetiana, carora Ie re­vine in primul rind buna-starea spirituala a [inului.· Eireprezinta perechea divina care apare la na;;tere, indi­dnd motivul "dublei na~teri." *

Imaginea animei, care face ca mama sa apara inoehii fiului drept 0 fiinta supranaturala, se estompeaza

* Na~terea dubL'\" reprezinta motivul mitic, confurm caruiaeroul are aUt parinti divini, cit ~i parinti umani, motiv (oare joa­ca un 1'01important in mituri ~i religii ca motiv al botezului saurenasteriL Acest motiv I-a indus in eroare 9i pe Freud atuncidnd 'a scris studiul Eine Kindheitserinnerung des Leonardo daFinci. Fara sa ~tie ca Leonardo nu a fost singurul care a pic­tat-o pe Sf. Anna cu Fecioara Maria 9i PruncuI, Freud a 1n­cercat sa Ie reduca pe Anna 9i Maria, respectiv pe bunica 9i pemama, Ia mama 9i mama vitrega a Iui Leonardo, Cll alte cu­vinte a incercat sa utilizeze tabloul ca ilustrare a teoriei sale.Dar alti pictori au avut ~i ei cu totii marne vitrege? Desigur.fantasma dublei origini, care exista in biografia Iui Leonardo. aalimentat fortarea lui Freud. Imaginatia a trecut cu vederea carealitatea care contrazicea teoria, :'ii anume ca Sf. Anna era bu­nica 'Ii I-a impiedicat pe Freud sa cerceteze biografia alto,- ,1'­ti9ti care au pictat acela~i motiv. "Inhibarea religioasa a gindi­rii", amintita la pag. 17 ~i-a manifestat prezenta :'ii in cazu1 au­torului insu:'ii. Chiar :'ii teoria incestu1ui. aUt de mult discutata.se bazeaza pe un arhetip, ~i anume pe bine cunoscutu1 11l0tiva1 incestu1ui, motiv care apare foarte frecvent in mitul croului.Acest motiv deriva logic din mitu1 original' a1 hermafroditului,ale carui radacini par a fi implintate adinc in epoca primitiva.Intotdeauna cind 0 teorie psiho1ogicaforteaza nota, se poatepresupune cu temei ca 0 fantasm a arhetipa1a incearca sa clefor­meze realitatea, ceea ce corespunde conceptului freudian de "in­hibare re1igioasa agindirii". Incercarea de a explica '11:'itereaarhetipurilor prin teoria incestului ar fi tot aUt de eficienta caincercarea de a turna apa dintr-un vas in a1t vas a1aturat, Iegatinsa de primul printr-un tub. Un arhetip nu poate fi explicatprin alt arhetip, cu aIte cuvinte nu se poate exp1ica de undevin arhetipuri1e pentru CEl nu exista punct arhimedic in afara.acestor conditii a priori.

- 105 -

treptat in contact cu banalitatea cotidianului ~i cade inincon~tient, fara ca prin aceasta sa-i;>ipiarda temiuneainitiala i;>ibogatift instinctuala.Ea este gata de salt S1

folosei;>teorice imprejurare pentru a se proiecta, adicaatunci cind 0 femeie face 0 impresie deosebita. In 2.St­fel demomente se petrece ceea ce Goethe a trilit inlegatura cu doamna von Stein *, traire transfigurataliterar prin intermediul personajelor Mignon i;>iGret­chen. In ultimul caz, Goethe ne-a dezvaluit, dupa cum sei;>tie,intreaga "metafizica" subiacenta. In experientaafectiva a barbatului actiunea acestui arhetip se rilani­festa ca fascinatie, supraevaluare i;>iorbire sau subforma misoginiei de toate tipurile ~i intensitatile, carenu poate fi explicata prin natura reala a respectivului"obiect", ci doar printr-o proiectare a complexului rna­tern. Acesta ia nai;>tere,pe de 0 parte, printr-o 'lsimilarenormala ~i pretutindeni existenta a mamei cu parte a femi­nina a arhetipului perechii de contrarii "masculin-fe­minin" iar pe de alta parte printr-o enorma intirzit:rea desprinderii mamei de imaginea originara. 0 pi'~rderetotala a arhetipului este de fapt insuportabila pentruom. De aici se nai;>teun imens "disconfort in cultura",care' este resimtita ca straina, pentru ca nu exist a un"tata" i;>i0 "mama". Oricine are cunoi;>tinta de modalin care religia s-a ingrijit de aceasta problema. Dinpacate sint numero~i cei care, fara sa reflecteze, punproblema adevarului, acolo unde este vorba de 0 rLevoiepsihologica. Cu 0 respingere "rationala" nu se realizea­za nimic in aceasta privinta.

Sub forma proiectarii, anima are intotdeauna formafeminina caracterizata de anumite insui;>iri. Aceastaconstatare empiric a nu presupune ideea ca arhetipul insine ar fi structurat in acelasi mod. Diada masculin-fe­minin este doar una din per~chile posibile de contrariijuna din cele mai importante din punct de vedere prac­tic ~i de aceea una din cele mai frecvente. Ea are mul­tiple relatii cu alte diade, care nu prezinta trasatllriledeosebitoare caracteristice celor doua sexe ~i care nu

* "De ce ne dai privirile piHrunzatoare". Aprilie 1776 (Ca.-.tre doamna von Stein).

- 106 -

pot fi subsumate dedt fortat opozitiei sexelor. Aminti­tetele relatE pot fi intilnite sub diferite forme in spe­cial in Kundaliniyoga *, in gnosticism If: * f?i mai ales infilosofia alchimica * * *, ca sa nu mai vorbim de produ·­sele spontane ale imaginatiei care apar in nevroze f?ipsihoze. Dadi examinam cu atentie toate aceste date,atunci putem emite urmatoarea ipoteza: un arhetipaflat in stare de repaus, care nu este deci proiectat, :::1U

are un contur determinabil cu exactitate, ci este 0 for­matiune care nu poate fi determinata din punct de ve­dere formal, dar care are posibilitatea de a se manifesta,datorita proiectarii, in diferite forme.

Aceasta constatare pare sa vina in contradictie cuconceptul de "tip". ered ca nu este 0 simpla aparenta,ci 0 contradictie reala. Din punet de vedere empiricaverr4 de a face intr-adevar cu "tipuri", deci cu anumitEforme, care pot fi distinse una de aIta f?i carom Ii sepoate atribui un nume. 1nsB.de indata ce aceste tipurisint desprinse de fenomenologia lor cazuistica r;;ise in­cearcB. cereetarea relatiilor lor eu alte forme arhetipale,vom constata emergenta unor conexiuni atit de extin~ein planul istoriei simbolurilor, incH ni se impune con _cluzia ca elementele psihice fundamentale sint C-lracte­Tizate de 0 versatilitate derutanta care depaf?e~te posibi­litatea de reprezentare a omului. lata de ce empiria tre­buie sa S2 multumeasca cu un ca-~i-cum teoretic, ceeace nu 0 situeaza intr-o pozitie inferioara fizicii 8.tomice,dei;>imetoda folosita nu este cantitativa ci morfologic­deseriptiva.

Anima este un factor de 0 deosebita importanta inpsihologia masculina ori de dte ori emotiile f?i afectelesint puse in joc. Ea intaref?te, exagereaza f?i mitologi­zeaza toate relatiile emotionale cu profesiunea ili ell oa­menii, indiferent de sex. Atunci cind anima este puter­nie constelata, caracterul barbatului if?i pierde din ta-

* Avalon (ed.), The serpent power, de asemenea Shr1-Chakra ..Sarnhara Tantra ~i Woodrofe, Shakti and Sh6.kta .

•• Schultz, Dokurnente del' Gnosis, In special listele la Ire­neus, 1. cit .

•** Vezi Psyhologie und Alchemie.

- 107 -

rie : el devine susceptibil, iritabil, capricios, gelos, vani­tos ~i neadaptat. El se afla in stare de .,disconfort 6; ~iinduce pretutindeni disconfortul. Uneori raportarea ani­mei la 0 femeie potrivita explica existenta~ complexuluide simptome.

Cum am mai spus, scriitorilor nu Ie-a scilpc:t nidfigura animei. Ei ne-au dat descrieri remarcabile, ofe­rindu-ne in acela~i timp informatii asupra contextuluisimbolic in cadrul caruia apare de obicei arhetipu1. Marefer inainte de toate la She, The return of she ~i laWisdom's Daughter de Rider-Haggard ~i la L'Atlo.ntidede Benoit. Acesta a fost invinuit ca I-a plagiat pe Ri­der-Haggard, aUt erau de frapante asemanarile din.trecele doua opere. Ulterior Benoit a reqit, dupa cit separe, sa resping a acuza1ia. De asemenea, PromctlwEs deSpitteler contine observatii extrem de subtile, iar n:ma­nul Imago al aceluia~i autor descrie excelent proiectarea.

Terapia este 0 problema care nu poate fi trataLi ex­haustiv in citeva cuvinte. Nici nu mi-am propus s-o facaid, insa doresc sa-mi prezint pe scurt punctul de ve­dere in chestiune : oafnenii tineri care nU au ajuns incala jumatatea vietii (pe care 0 situez in jurul virstei de35 de ani) pot suporta mai u~or aparenta pierdere totalaa animei. In arice caz un barbat trebuie sa devir:a unbarb at. Tinarul care se maturizeaza trebuie sa 32 poataelibera de fascinatia exercitata de .mama, asupril careiaeste proiectata anima. Exista cazuri exceptiona~e, repre­zentate in special de arti~tii plastici, unde problema seafla adesea in cu totul alta parte; apoi homosexualit2.­tea, caracterizata de regula prin identificare cu anima.Frecventa acestui fenomen pune in discutie considerarealui ca perversiune. Din punet de vedere psihologic esteyorba mai curind de 0 insuficienta desprindere de arhe­tipul hermafroditului, asociata cu 0 rezistenta declariltade a accepta rolul unei fiinte unisexuate. 0 asemenea

* In scrierea mea Die Beziehungen zwischen dem Ich unddem Unbewu13ten am prezentat problemele esentiale pentru te··rapi~. La fel in: Die Psyhologie del' Vbertragung. Tn C2 pri­ve~te aspectul mitologic al animei, cititorul poate consulti"i Einfilhnlmg in das Wesen del' Mythologie pe care am scris-() im­preuna eu Karl Kerenyi.

- 108 -

dispozitie nu trebuie sa fie intotdeauna valorizata noga­tiv, In masura in care conserva tipul uman originar, ne­gat pina 1a un anumit punct de fiinta unisexuata.

!n cea de a daua parte a vietii, a pierdere durabi1aa 3Limei inseamna pierderea vivacitatii, flexibilitatii ~iome:::iei. De regula ia na~tere 0 rigidizare pretlmpurie,daca nu chlar sclerazare, unilateralizare fanatica, Incapii...tlnare, principialitate dogmatica sau cantrariul: resem­nare, oboseaEi, neglijenta, lipsa de respansabilitate ~i incele din urm"i un "ramolisrr.\ent" infantil eu inclinarespre alcool. De aeeea, in cea de a doua jumatate a vietHtrebuie restabilita pe cit £e poate 1egatura cu sfera tr3i­rEar arhetipale. '"

COMENTARIILE TRADUCATORULUI

Un text reprezentativ

2el ca~e ar dori sa ofere 0 caracterizare general a a studii­161' dedicate de Jung arhetipurilor ~i nu ar avea timpul ,?i ener­gia necesare pentru a Ie parcurge in totalitate, ar putea sa'-~iintemeieze demersul fie 9i numai pe articolul Despre arheUp elLo speciala, eonsiderare a eonceptului de anima, publicat de psi­hologul 9i psihiatrlll elvetian in revista Zentralbaltt fill' PS!Jr.ho~there.pie und ihre Grenzgebiete, 1936. Prezllmptivul cereetihorva gasi aici ideile esen\.iale emise de Jllng despre arhetipur: 9imetoda investigarii lor.

Profesiunea de credinta empirista exprimata raspicat in pri­mele pagini va contraria cu siguranta pe cititorii convin9ica,spre deosebire de Freud, Jung este un adevarat £ilosof. Desi­gur, empirlsmul lui Jung pe care acesta il afirma ori de cateori are prilejul, nu trebuie inteles ca un refuz al fllosofiei, ci insensui ca ideea arhetipurilor s-a nascut din studiul £aptelor,' inconditii de deplina libertate fata de prejudecatile teoretice. i\st­fel, anima, unul din principalele arhetipuri identificate de Jung,nu ~i-a constifllit in cali tate de concept aitiel decat conceptul

- 109 -

de artropode, de pilda. Revine acum lectorulu.i r~man m.isiuneadificila de a valida sau invalida argumentat1a ]Unglana.

o aHa constanta a gandirii jungiene 0 reprezinta contesta­rea materialismului rudimental', care vede in psihic un proch.l:;epifenomenal, 0 simpla "reflectare" a lumii materiale ~i anr­marea viziunii ca lumea sufleteasca reprezinta un nivel in­dependent al existentei, de acela~i rang cu materia. In planulcunoasterii, dualismul ontologic se traduce in ideea dprionsmu­lui. 'Asemeni lui Kant, care a descris categoriile a priori alesensibilitatii ~i intelectului uman, Jung vorbe:;;te despre eategl)-­riile imaginarului care sint arhetipurile. Iar aeest imaginal'pare a nu fi strain nid de marile deseoperiri :;;tiin~iiice. Dim­potriva. Teoria atomista, emisa de Leueip :;;i Democrit, ar £iprodusul unei reprezentari arhetipale :;;i nu al observarii proee­selor atomice, eeea ee este pe deplin convingator. Dar atunei,te poti intreba, nu este contrazisa oare pledoaria lui .Jung infavoarea emipirismului? Teoria arhetipurilor, pe care .Jung ()vrea dedusa din cercetarea faptelor, nu este :;;i ea produsul unniarhetip, adica al unei idei preconcepute? lata inca 0 tema dereflectie pentru cititorul prezentului studiu.

Nu numai unele teorii ~tiintifice provin din reprezentari ar­hetipale, ci ~i un intreg domeniu important al vietH spiritualecum este religia. Miturile :;;i religiile sunt proiectari, in esen1;aidentice in toate timpurile ~i locurile, ale structurilor rFheti··pale unice, definitorii pentru natura umana. In aceasta privini,ii,diferenta fata de Freud se transforma aproape in rasturnare. Intimp ce pentru viziunea freudiana diadele divine Semt proiec­tari ale figurilorparentale, Jung Ie considera proiecUlri aleun or arhetipuri, acelea~i arhetipuri care confera parintilor 0aureola sacra. Daca la Freud, religia era 0 iluzie menita dispa­ritiei prin dez-iluzionare, la Jung ea este un fenomen spiritualprofund :;;i peren, in '(irtutea stabilitatii arhetipurilor care-] ge­nereaza ...

Fara a fi expres subliniata, metodologia investigarii arhe­tipurilor este :;;i ea prezenta. Consideratiile de acest ordm ras­pund la intrebarea implicata, explicit formulata in aite studiidespre arhetipuri, referitoare la criteriile cleidentificare ale a.r­hetipurilor. Metoda lui Jung este una comparativa: claca yomconstata, de pilda, ca diada divina apare in viziunile unui mis­tic elvetian din secolul al XIV-lea, cum este Niklaus von Fli.ie,in mitologia primitiva, in speculatia filosofica a gnosticismului,in filosofia chineza clasica (ca Yang ~i Yin), precum 'Ii in vizi­unile bolnavilor psihici contemporani, atunci putem dfirma cusuficienta certitudine ea avem de a face cu un arhetip.

In sf§.qit, dezinteresul lui Jung pentru stilul expunerii, careurmare:;;te exclusiv limpiditatea ideE, precum $i anumite asi­metrii de constructie (spatiul pre a restri'ms acordat tratarii con­ceptului de anima), vor impune, spre dezamagirea unora, COI1-vingerea ea Jung nu este un calofil, ci un" "ideofil". -

- 110 -

CONTRIBUTII LA FENOMENOLOGIASPUiITULUI IN BASM

Cuvint inainte

Printre regulile imuabile ale ~tiintei naturii figll­reaza ~i aceea ca obiectul poate fi considerat cunoscutdoar in masura in care cercetarea poate emite asupra saenunturi valide din punct de vedere ~tiintific. In acestsens, valid este doar ceea ce poate fi demonstrat prinfapte. Obiectul cercetarii este fenomenul natural. Pen­tru psihologie, unul din cele mai importante fenomeneeste enuntul, in special dimensiunea sa formala ~i decontinut, ultimului aspect revenindu-i 0 importanta maimare din perspectiva esentei psihicului. Prima :;<.1!"cinaeste intotdeauna descrierea ~i ordonarea evenimentelor.dupa care urmeaza cercetarea exacta a legitatii c0mpor-tamentului lor viu. In ~tiinta naturii interogatia referi­toare la substanta celor observate este cu putinta doaracolo unde exista un punct arhimedic in afara. Psiho­logia nu detine un astfel de punct intrucit doar. psihictllpoate observa psihicul. De aceea cunoa~terea substan-

- 111 -

tei psihicului este imposibila, eel putin pentru mijloa~cele noastre actuale. Aceasta nu exclude posibili tatea cafizica atomica a viitorului sa ne ofere punctul arhimedicdorit. Deocamdata, perspicacitatea noastra cea mai £inanu poate 'inregistra mai mult dedt exprima propozitia :a$a se comporta psihicul. Cercetatorul cinstit va trEbui'insa sa renunte politicos sau respectuos la problemasubstantei psihicului. Consider ca nu este de pris08sa-mi 'incuno~tintez cititorii despre necesara ~i volun­tara autolimitare a psiholQgiei pentru a putea int·~legepunctul de vedere fenomenologic al psihologiei mo­derne. Aceasta perspectiva nu exclude existen\Cl creclin­telor, convingerilor de tot felul sau a sentimentuluicertitudinii ~i nici nu exclude posibila lor validitClte.Insa oric'it de importante ar fi ele pentru viata indivi­duala sau colectiva, psihologia nu detine nid un mij­loc pentru a Ie proba validitatea in sens ~tiintific. Pu­tem deplinge aceasta neputinta a ~tiintei, fara ca 2st­fel s-o determinam sa se autodepa~easca.

a. Despre cuvintuL :;spirit".

Cuvintulgerman "Geist" (spirit) este 'intrebuintatintr-atltea sensuri inc'it inventarierea lor nu este lipsitade dificultate. Prin spirit se desemneaza acel principiuopus materiei, acea substanta sau existenta imaterialilnumita pe treapta cea mai inalta ~i mai generala ~IDum­nezeu". Aceasta substanta imateriala este reprezentata~i ca purtator al fenomenului psihic sau chiar '11 vietii.La celc'Haltpol sta conceptia care opune spiritul nat.urii.Aid conceptul de spirit este limitat la supranstural sa'llla antinatural ~i a pierdut relatia substantial a cu su­fletul ~i viata. 0 lim4tare asemanatoare implica viziunealui Spinoza, conform careia spiritul este un atribut alsubstantei unice. Hilozoismul merge ~i mai departe, 'in­teleg'ind spiritul ca proprietate a materiei.

De generala raspindire este conceptia care intelegespiritul ca pe un principiu activ superior iar sufletul cape Un principiu activ inferior; invers, la anumiti alchi·mi~ti spiritul trece drept "ligamentum animae et. cor-

112 ~

paris" *, ceea ce arata ca era gindit ca spiritus vegeta­tivus( spiritul vietH sau al nervilor, cum a fast numitmai tirziu). Tot atit de raspindita este ~i concep~ia caspiritul ~i sufletul sint in esenta unul ~i acela~;i l'Jcru,distingerea lor fiind deci arbitrara. La Wundt, spirituIapare ca "fiinta interioara, daca nu luam in considerLlrevreun fel de relatie cu fiinta exterioara" **. Altii limi­teaza spiritul la anumite facultati, functii sau ;Jroprie­tati psihice, cum ar fi gindirea ~i ratiunea, opuse sim­tam[ntului (Gemut), care tine mai mult de "suflet"./\.ce~tia inteleg prin spirit totalitatea fenomenelor gin­dirii rationale, respectiv intelectului, incluzind :;;i vointa,memoria, imaginatia ~i nazuinta determinata de motiveideale. 0 aHa acceptie a spiritului ne-o ofera cuvintul"spiritual" prin care se intelege 0 functionare diversa,bogata, stralucitoare, surprinzatoare a inteledului. Deasemenea, prin sprit se desemneaza 0 anumita atitudinesaU principiul acesteia. Astfel, educatia poate £i reali­zata "in spiritul lui Pesta:lozzi" sau "spiritul 'V/eimar-·u­lui reprezinta mo~tenirea germana nemuritoare". Un cazspecial il constituie "spiritul vremii" - principiul saumotivul anumitor conceptii, judecati ~i actiuni coh"ctive.De asemenea, exista un siprit obiectiv prin care se inte­lege totalitatea creatiilor culturale ale umani tatli, in spe­cial cele de natura intelectuala ~i reJigioasa.

Spiritul inte1es ca atitudine are, a~a cum arata uzullimbii, inclinatii inconfundabile spre personificare : spi­ritul lui Pestalozzi paate fi in sens concret spiritul sau,adica imago-ul sau stafia sa, a~a cum spiritele de la Wei­mar pot fi spiritele personale ale lui Goethe ~i Schiller,caci spirit Inseamna ~i stafie, adica sufletul unei per­soane moarte. Expresia "suflarea rece a spiritelor" in­dica, pe de 0 parte, inrudirea originara a lui cp \.l X1'] cu.

<P \.l XP 0 C; ~i cp is X0 C; ambele insemnind rece, iarpe de alta parte, semnificatia originara a cuvantului'IT u t: u!.l. u, care nu inseamna altceva dedt "aermi~cat",a~a cum anima ~i animus stau in legatura cu a \.l t: l! 0 C;

(vint). Cuvintul german Geist trimite 1a ceva spumegind,

* Legiitura clintre suflet ,;i wrpLogik III: Logik del' Geisteswisseunhoften.

- 113 -

tumultuos, fiind de aeeea inrudit eu Giseht, Gasch~, ghe­est, precuffil~i cu emotionalul aghast. Din vremuri stra­vechi emotia a fost conceputa ca posedare ~i de aceease mai spune ~i astazi despre 0 persoana minioasa ca esteposedata sau minata de diavol sau de un spirit rau. '" A~acum spiritele ~i sufletele mortilor aveau, conform con­ceptiei vechi 0 aldituire materiala foarte fin a dsemi',na­toare unei adieri sau fumului, tot asUel spiritus are laalchimi~ti 0 esenta subtila, volatila, activa ~i :n:JUfleti­taare, de tipul alcoolului ~i al arcansubstan~eIor. Peaceasta treapta, spiritul este alcool, amoniac, alcool for­mic, etc.

Numeroasele sensuri ~i nuante de sens ale cuviniu­Iui "spirit" ingreuneaza misiunea psihologului care \ireasa-9i delimiteze conceptual obiectui. Pe de aWi p2lrte1nsa, ii u~ureaza sarcina, daca este yorba de descriereaobiectului, caci diferitele aspecte ofera 0 imagine intui­tiva a fenomenului. Este yorba de un complex functio­nal care initial, pe 0 treapta primitiva a fast resimtitca o.prezenta invizibila de ordinul unei adieri. In lucra­rea Varieties of Religious Experience, William James adescris sugestiv acest fenomen originar. Un foarte CLmos­cut exemplu il constituie ~i vintul despre care "ste vor­ba in misterul rusaliilor. Pentru experienta primitiva,personificarea prezentei invizibile, inchipuirea ei ca sta­fie sau demon este inevitabila. Sufletele sau sDiritelecelor morti sint identice cu activitatea psihicd ~ celorvii, continuind-o. Astfel se contureaza concepti a cd psi­hicul este un spirit. De aceea atunci dnd individul tra­ie~te un eveniment psihic pe care-l resimte Ca apartinin­du-i, il considera ca pe prapriul spirit. Cind evenimen­tul psihic este resimtit ca strain, spiritul este de ase-menea strain, putind determina fenomenul de posedare.In primul caz, el corespunde atitudinii subiective, :in ul­timul, opiniei publice, spiritului tipmului sau datului Cin­tropoid, inca neuman, desemnat prin termenul de hCOcl­!?tient.

* Pentru aceasta vezi dezvoltarile din lucrarea mea Geist:und Leben.

- 114-

Corespunzator originarei sale naturi eoliene, 5'pil"ituIeste intotdeauna activ, inaripat, mobil, precum ~i invio­rator, stimulator, inspirator, incendiar, chiaro !n termenimoderni, spiritul este dinamic ~i de aceea constituie opu­suI traditional al materiei, respectiv al caracterului eistatic, inertial, lipsit de viata. !n fond avem de a faceeu opozitia dintre viata ~i moarte, Diferentierea u1.teri­oara a acestei opozitii conduce la ciudata contrapunerea spiritului ~i naturii. De:;;i spiritul trece drept ccea eeeste in mod esential viu ~i inviorator, nid natura nupaatefi considerata ea fiind lipsita de spirit sau moarta.Aid trebuie deei sa fie vorba de presupozitia (ere~tinii)a spiritului, care ii atribuie 0 asemenea superioritate fatade natura, incH se poate raporta la ea Ca la ceva mort

Aceasta dezvoltare particulara a conceptiei despre spi­rit se bazeaza pe euno~tinta ca prezenta invizibiEi a f'pi­ritului este un fenamen psihie, adiea propriul spirit, cael consta nu numai din impulsuri vitale, ci ~i din con­tinuturi prelucrate. Din prima categorie se evidentiazaaeele imagini ~i modele care populeaza cimpul vizual in­tern; in ce prive~te a doua categorie, mentionam gin­direa ~i ratiunea care ordoneaza lumea imaginilor. AsUel,spiritului vital original', natural i s-a suprapus un supra­spirit care se opune primului, considerat ca ceva daarnatural. Supraspiritul a devenit un principiu ordonatorsupranatural :;;isupralumesc, actionind la scara cosmiciLJ:n aceasta ipostaza a fost denumit "Dumnezeu'; sau celputin a fost considerat ca un atribut al substan~ei unice(Spinoza). De asemenea, in cre~tinism a fost inteles cadivinitate intrupata.

Dezvoltarea conceptiei despre spirit indirect1e opusa,hilozoista, deci a maiori ad minus, a avut lac, sub sem­nul anticre:;;tinismului, in cadrul materialismului. Premisaacestei dezvoltari a fast certitudinea exclusiva referitoarela identitatea spiritului cu functiile psihice, a carol' de­pendenta de creier ~i metabolism devenea tot mai clara.Substanta unica a fast rebotezata, numindu-se acum "ma­terie", pentru a genera 0 notiune a spiritului care de­pinde neconditionat de substratul nutritiv al mediului~i a carui suprema forma 0 constituie intelectul. AsUel,originara prezenta de ordinul adierii a fost circumscrisa,

- 115 -

aparent'in totalitate, domeniului fiziologiei umane, a;;aincH un Klages a putut da expresie pllngerii ,>aleimpo­triva "spiritului ca adversar al sufletului." Ultimu1ui i-areve~1it intreaga spontaneitate originara a spiritului, dupace acesta fusese coborit la rangul de atribut neliber a1materiei. lnsa cum undeva trebuia sa se pastreze calita­tea specifica spiritului de deus ex machina, eel care apreluat-o a fost sinonimul sau originar, sufletu1, acea fi­inta multico1ora '\ asemanatoare unui fluture, de ordi­nul adierii (anima, cpDZT] ).

Chiar daca viziunea materialista nu s-a impus pre­tutincleni, totu;;i, in afara sferei religioase, spiritu1 a fastinteles ca fiind epuizat de sfera fenomenelor con;;tlente.Spiritul ca "spirit subiectiv" a devenit denumirea pentrufenomenul endopsihic, in timp ce "spiritul obiectiv" de­semna nu spiritul universal sau divinitatea, ci totaJitateaproduselor culturii, care constituie institutiile noastreumane ~i continutul bibliotecilor noastre. Spiritul ~i-apierdut in maTe masura natura sa originara, autoncmia~i spontaneitatea sa, exceptie faclnd doar domeniul re,ligiei, unde, cel putin in principiu, a fost pastrat carac­terul sau originar.

in acest rezumat a fost deserisa 0 entitatecare 5eprezinta ca fenomen psihie nemijlocit, in opozitie cu altefehomene psihice a caror existenta este derivata, de Lon­ceptia naiva, din determinismul fizic. Intrucft 0 relatiea spiritului cu conditiile fizice nu este nemij10cit \'izi­bila, fenomenu1ui spiritual i s-a atribuit imat.,ha1itate,chiar intr-o masura mai mare dedt s-a intimplat in ca­zul fenomenului sufletesc luat in sens restrins. Ultimu­Iui i se recunoa~te nu numai 0 dependen~a de physis,ci chiar 0 anumita materialitate, a;;a cum, aratn ideeaunui subtle body ;;i conceptia chineza despre suiletul qui.a to'ca1a imaterialitate a ce10r suflete;;ti este de necon­ceput in conditiile unei legaturi intime intre fenomenede. natura psihica~i fenomene fizice paralele. rn opozitie

* Seele (suflet), in germana veche saiwalb, este inruclit, poa­te, en multicolor, mobil, schimbator. Acesta are ~i sensul de vi­dean, amagitor, ceea ce face ca definitia alchimica a sLifletuluica Mercurius sa dobindeasca 0 anum ita intemeiere.

- 116 -

cu aceasta, consensus omnium insista asupra imater;.lllta­tii spiritului, fara ca totu~i sa se admita unanim ca spi­ritul are 0 substantialitate proprie. Este greu de inte­les de ce ipotetica materie, care astazi arata cu totul alt­fel dedt cu treizeci de ani in urma, trebuie sa epuL.;ezesfera realitatii iar spiritul Sa fie exelus din ea. De~i con­ceptul de imaterialitate nu-l exclude pe eel de realita.te,totu:;;i mentalitatea profanilor asoeiaza constant .realitateacu materialitatea. rnsa spiritul ~i materia sint forme aleunei existente (Sein) in sine transcendente. Astfel, adep­tii tantrisIT!ului sustin, eu tot atHa indreptatire C3. ma­teria nu este altce~a dedt determinatia ginduI~1i divinoSingura realitate nemijloeita este cea psihica a ::?ontinu­turilor con~tiintei, etichetate ca fEnd de origme f,piri­tuala sau materiala.

Spiritului Ii este propriu, in primul rind, un princi­piu de mi:;;care ~i activitate spontana, apoi capacitatea dea produce imagini in mod libel', dincolo· de perceptiilesenzoriale, iar in al treilea rind, manipularea suverana:;;iautonoma a imaginilor. Pentru omul primitiv, spiritulse aila in afara sa; datorita dezvoltarii, spiritul ajungesa fie cuprins in domeniul con:;;tiintei umane, fiindu··i su­bordonat ca 0 functie a sa, ceea ce duce aparent la pier­derea autonomiei sale initiale. Ultima a fost rnentinutadoar in cadrul conceptiilor ce10r mai cons€:rvative, acEdin cadrul religiilor. Coborirea spiritului in sfera con:;;tiin­tei umane este exprimata in mitul despre. <pucrlS-uldi­vin care ajunge prizonierul voDS-ului. Acest procescare a durat milenii corespunde unei necesitati impla­cabile; de aceea, religia s-ar situa pe pozitii di:1aintepierdute daca ~i-ar inchipui ca poate opri dez'Toltarea.Nu intra in atributiile ei, daca este bine sfatuitii, sa im-·piedice mersul firesc al lucrurilor, ci de a-I modelCi ina:;;a fe1 incH sa nuproduca vatamari ireparabUe sufle­tului. lata de ce religiile trebuie sa aminteasca mereude originea ~i de caracteru1 originar a1 spiritului, pentruea omul sa nu uite niciodata ce anume a inclus in sf€:rasa :;;i cu ce i~i umple con:;;tiinta. Nu omul a creat spi­ritul, ci acesta este premisa creativitatii sale, cel careface cu putinta perseverenta, entuziasmul :;;i inspiratia.

- 117

1nsa spiritul impregneaza am de puternic fiinta umana,incH omul este tentat sa creada ca el este creatorul spi­ritului 11ica j] controleaza. In realitate, fenomenul ori­ginal' al spiritului se instapine11te asupra omului, :;;i<inu­me tot a11acum lumea fizica, in aparenta obiectul do­dl al intentiilor umane, limiteaza libertatea umana inmii de chipuri, devenind obsedanta idee-forta. Spiritulil ameninta pe omul naiv cu inflatia, epoca noa"tr~t ofe­rind in acest sens exemplele celemaiinstructi<.re. Peri.­colul este cu aUt mai mare, cu cit obiectul exterior cap­teaza mai puternic interesul 11icu cit se uita mai u~orca paralel cu diferentierea relatiei noastre cu natura areloc diferentierea relatiei cu spiritul, ceea ce impiedic.i"irealizarea echilibrului necesar. Daca obiectului exteriornU i se opune obiectul interior, atunci ia na11tere 'ill. rna­terialism absolut, asociat cu 0 deliranta supraestirnaresau cu dizolvarea personalitatii autonome, ceea ce repre­zinta idealul statului totalitar de masa.

Dupa cum se vede, modernul concept general ~ll spi­ritului nu se acorda cu viziunea cre~tina, care considerasfjiritul ca sumum bonum, ca Dumnezeu. Desigur, \:xistil9i conceptul unui spirit rau. Dar nici cu acesta nu coin­cide coneeptul modern al spiritului, intrucit el nu estein mod neeesar rau. Mai eurind el este indiferen t sauneutru din punet de vedere moral. Cind scriptura spune :"Dumnezeu este spirit'" enuntul suna ca 0 definitie sauca 0 calificare. Insa diavolului Ii revine, dupa cum separe, aeela11ispecific de a fi 0 substanta spirituala. de~idegradata, negativa. Identitatea originara de substantase mai exprima inca in ideea ingerului cazut, ca ~i inapropierea dintre Jahve 9i Satan din Vechiul Testament.Un ecou al acestei apropieri primitive rasuna inca inruga din TaMl nostru unde se spune 1,$i nu ne ducepenoi in ispita", ispitirea fiind totu11iindeletnicirea dia­volului insu9i.

eu aceasta ajungem la 0 problema pe care nu ampus-o inca in cursul dezvoltarilor de pina acum. Pentrua ne face 0 imagine despre manifestarea psihica a fac-·torului "spirit" am apelat mai intii la concepriile acre­ditate de istoria cultur5i 11ide uzul curent, conceptii pro-

- 118 -

duse de con~tiin~a 1?ireflexia con1?tienta. Nu am tinutseama de faptul ca spiritul, gratie autonomiei sale o'rigi­nare, incontestabila ~i din punct de vedere psihologic,,'"este capabil sa se reveleze.

b, Automanifestarea spiritului in vise

Fenomenul psihic al spiritului indica far a dubii na­tura sa arhetipala; cu alte cuvinte,. fenomenul numitspirit se bazeaza pe existen~a unei imagini 1 originareautonome, prezenta precon~tient in mod universal inzestrea psihica a omului. Ca ~i in toate celelalte cazuriasemanatoare, am intilnit aceasta problema la pacientiimei, ~i anume in visele lor. Mai intii am fost frapat defaptul ca un anum it tip de complex patern are un carac­tel' "spiritual", adica de la imaginea tatalui emana enun­turi, ac~iuni, tendin~e, impulsuri, opinii etc. carora DUli se poate refuza atributul de "spiritual". In cazul bar­ba~ilor, un complex patern pozitiv conduce adesea 1a unanumit cult a1 autoritatii ~i la 0 pronun~ata submisi­vitate fata de regulile ;;1 valorile spirituale, in timp cela femei produce puternice aspira~ii ~i interese spiri­tuale. In vise, convingerile hotaritoare, interdictiile ~isfaturile provin de la 0 figura paterna. Invizibilitateasursei este adesea subliniata prin aceea ca ea const,i daardintr-o voce autoritara, care roste~te judecati defini­tive ;";".Cel mai adesea, factorul "spirit" este simbolizatprin figura barbatului batrin. Uneori, rolul acesta f'stejucat chiar de un spirit "autentic", adica de spiritul unuidecedat. Piticii apar, cel putin conform experientei mele,in special la femei. Deaceea mi s-a parut firesc ca Bar-lach sa atribuie, in Ziua mor~ilor, mamei figura gI10micaa lui Statu-Palma-Barba-Cot, a~a cum Bes este atribultazeita~ii materne de la Karnak. La ambele sexe, spiritu1

* Chiar cine considera ca 0 autorevelare a spirltuJ.lli, depilda aparitia unui spirit, nu este nimic altceva decit 0 haluci­natie, aceasta este totu9i un eveniment psihic spontan, (care nueste sup Us vointei noastre). In orice caz, ea reprezinta un com­plex autonom, ceea ce este suficient pentru scopurile noastre.

** Un caz corespunzator este prezentat in Psychologir: imdAlchemie (§ 52 9i urm.)

- 119-

poate aparea sub forma unui copil sau a unui tinaI'. Lafemei, aceasta figura corespunde unui a~a numit animus1,pozitiv", care indica posibilitatea unei intreprinderispirituale con~tiente. La barba~i, aceea~i figura nn estetot atH de univoca. Ea poate avea un sens pozitiv ~ia1:unci simbolizeaza personali tatea "superioara", sinelesau filius regius a1 alchimi~tilor ';'. Ea poate wea ins~'i;;;iun sens negativ 1)i atunci trimite la umbra infan­tilii. ** In <;tmbelecazuri copilul intruchipeaza un anu­mit spirit. *** Batr£'mul ~i copilul sintfoarte dsemana­tori. In alchimie, cuplul lor joaca un 1'01 important Cdsimbal al lui Mercurius.

Inttuchiparile spiritului din vise nll sint intotdeaunabune din punct de vedere moral. Nu de pu~ine ori elesint nu numai ambigue, ci poarta insemnele raului. 'j're­buie insa sa subliniez ca marele plan care sUi 1a bazavietii noastre psihice incon~tiente se sustrage intr-o ase­menea masura inten~iilor, noastre, incit nu putem 1)tiniciodata care rau este necesar pentru ca, prin interme­diu 1 enantiodromiei 2, sa se nasca un ~bine ~i care bineva conduce la un rau, Acel "probate spiritus", recoman­dat de loan, * * *"' nu poate fi adesea, in pofida celarm,ai bune inten~ii, nimic altceva dedt 0 a~teptare, inegala masura prevazatoare ~i rabdi'itoare, a rezultatuluifinal.

Figura batrinului intelept poate aparea nu numai invise ci 1)iin viziunile produse de medita?e (sau de ima­gina~ia activi'i). In aceste din urma cazuri apari~ia esteuneOrj atat de plastica, incat ea preia rolul unui guru,a~a cum se pare ca se intimpla nu de pu~ine ori inIndia. ***",* "Batrinul in~elept" apare in vise ca magician,

* Viziunea "copilului despuiat" pe care 0 are Meister Eck­hart este de acest tip.

** Amintesc de "copiii" din romanul lui Bruno Goetz, DasReich ohme Raum.

*** Vezi pentru aceasta ~i "copilul divin".'*** "Probati daca spiritele vin de la Domnul", 1. loan 4, 1.'**** De aici ~i numeroasele pove~ti fant9.stice cu rishis ~i r:1<1-

hatmas. Intrebat de mine, cine i-a fost guru, un indian culti­vat, eu care m-am intretinut despre ceea ce este un guru, mi-ari'bpuns: "Sankaracl1arya". esec. 8/9). SUrprins, am remarc:\t:

- 120 -

medic, preot, 'invatator, profesor, bunic sau ca aWi per­soana care detine autoritate. Arhetipul spiritului, 'intru­chipat de oameni, gnomi sau animale, se manifesta in­totdeauna 'in acele situatii care necresWi clarviziune, 1n­telegere, sfatul bun, hotarire, plan de aetiune etc., in­dividul in eauz8. nedispunind ins8. de ele. Arhetipulcompenseaza aceasta defieienta spirituala prin continu~turi care acopera lipsa. 0 excelenta ilustrare ne oferavisul despre magicianul alb ~i magicianul negro, careincerca sa compenseze dificultatile spirituale ale Ul1uistudent la teologie. Intrucit nu-l cunase pe eel care aavut visul, influenta mea' este exclusa. EI a visat ca se([fra in fata unei figuri preote/}ti de-inalta tinuti1, numit«magidanul alb», de/}i era investmintat int1'-o lungahaina neagra. Acesta tocmai terminase ~de vorbit princuvintele: «$i pentnL aceasta am nevoie de ajutorul ma­gicianului negru». Atunci, u/}a s-a deschis brusc /}i ininciipere a patruns . un alt batrin -«magicianul ne­gru» - imbriicat intr-un vestmint alb. $i acesta era fru­mos $i, impuniitor. Era evident co. magicianul ne9r11 do­rea sii-i vorbeasca celui alb, dar ezita s-o fad in pre­zenta vis6.torului. Atunci magicianul alb- i-a spus arii­tind sp1'e vis6.tor: «vorbe$te, este u~ inocent». Magicia­nul negru incepu so. povesteasca istoria ciudata a mod11­lui in care gasise cheia pierduta a paradisului, cn carenu $tia ce sa faca. El venise la magidanul alb pentnlca acesta sa-i lamureasca secretul cheii. Regele cZintarasa i$i cauta un mormint potrivit. Intimplator, slujito1'iisai au dezg1'opat un vechi sarcofag, ca1'eadaposiea restu-rile muritoare ale unei fedoare. Regele a deschi3 S<11'CO­fagul, a aruncat osemintele $i a poruncit ca sarcofagulsa fie din nou ingropat pentru a putea fi folosit maitirziu. Insa de indata ce osemintele au ajuns La lumina

ziIei, fiinta pe care 0 alcatuiau odinioara - fecioara '­s-a prefacut intr-un cal negru care a fugit in pustiu.Magicianul negru I-a urmarit in pustiu $i mai departe,

"Nu este cunoscutul comentator ?'. La care el a replicat: "Da,el, este, insa desigur doar spiritul sau", far a a fi tulburat citu~ide putin de nelini~tea mea tipic occidentala.

~ 121 -

giisind dupa multe peripetii cheia pierdutii a paradisului.Astfel s-a incheiat istaria sa ~i, din pacate, ~i visul. >"

Aici campensatia nu se realizeaza desigur in sensulea visatarului i se spune ee trebuie sa faea, ci el estecanfruntat cu a prablema la care m-am referit mai sus~i pe care viata ne-a pune neineetat in fata, ~i an.umenesiguranta judecatii morale, derutanta intrepatrunderea binelui ~i a raului, neiertatoarea inlantuire a vinci, su­ferintei ~i mintuirii. Drumul aeesta eatre experienta :r:e­ligioasa ariginara esteearect, insa eiti il cunase ? El esteasemenea unei vaei :;;aptite eare vine de departe. $o8ptaeste ambigua, indaielnica ~i abseura ; ea presupune peri­ealul ~i indrazneala - a pateca nesigura pe eare sepoate merge, fara certitudine ~i sanctiune, daar de dra­gul Damnului.

c. Spiritul in basm

A~ putea pune la dispazitia cititarului meu un multmai bagat material aniric madern. Ma tem insa ea spe­cifieul viselar ar face expunerea faarte dificila ~i ar ne­eesita un spatiu de care nu dispunem aici. De aceea nevam adresa falclorului, care ne scute~te de dificultatile~i canfuzia cazuisticii individuale, putind urmari varia­tiunile motivului spiritului, fara a mai tine seama deconditii mai mult sau mai putin singulare. In mituri ~;ibasme precum ~i in vis, sufletul se exprima pe sine iararhetipurile se reveleaza in contextul 10.1' natural ca"Formare, transformare, I A noimelor eterne eterna pe­rindare". * *

In basm, arhetipul spiritului se manifesta ca batrintot atat de des ca in vis. *** Batranul apare ori de cite o1'i

eroul se afla intr-o situatie far a ie~ire, disperata. Sca-

.• Vezi ~i C.G. Jung Analytische. Psychologie und Erzihung,§208 ~i urm., pre cum ~i Die Beziehungen zwischen dem Ich u;lddem Ubenwuj3ten, § 287 .

•• Faust, Zweiter Teil, F1nstore Galerie, in traducerea r0ma­neasca a Iui Stefan Aug. Daina~ ..

••• Basmele pe care Ie utilizez in acest studiu mi-atl fast re­camandate de dr. Marie-Louise van Franz, careia ii multumescpe aceasta cale.

- 122 -

parea Ii poate veni doar pe calea unei gindiri temeinice.sau pe cea a inspiratiei, deci de la 0 ~functie spiritualasau de la un automatism endopsihic. Intrucit eroul nueste insa capabil, din motive interne sau externe, ue 0aserr:<\€neaperformanta, cuno~tinta necesara apare, C'om­pesind lipsa, sub forma unui gind personificat, wemaisub ehipul Mtrinului aducator de sfat ~i ajutor. lntr-unbasm estonian * se poveste~te despre un orfan -persecll­tat care, la pascut fiind, a pierdut 0 vaca ~i care, defrica pedepsei, nu s-a mai intors acasa r;;i~i-a lU'!t 1u­mea in cap. Astfel a ajuns intr-o situatie fara sperdnta,Epuizat, baiatul cade intr-un somn adinc. Cind s-a trezit"i S-a parut ca are in gura un lichid ~i a vazut in fatasa un batfin mic de stat, cu 0 lunga barba sura caretocmai se pregatea sa puna dopul la plosca sa cu lapte.<,Mai da-mi sa beau I»~I-a rugat baiatul. "Pentru astaziajunge» a raspuns bi'itrinul. "Daca n-a~ fi trecut din in­timplare pe aici, cu siguranta ea ti-ai fi dormit ultimulsomn, cad dnd te-am gasH erai pe jumatate mort", Apoibatrinul I-a intrebat pe baiat cine este ~i incotro merge.Acesta i-a povestit toate pataniile de care ~i-a amintit,precuill! ~i de bataia din seara de dinaintea plecaril. A­tund batrinul i-a spus: «Dragul meu copil! Nu ti-amers nici mai bine nici mai rau dedt celorlalti copii aicaror parinti se odihnesc sub pamint. De intors, nu temai poti intoarce. Odata ce ai plecat, trebuie sa-ti cautinoroeul in lume. Pentru ca nu am nici casa nici fcmeie,nu iti pot purta de grija, in schimb iti pot da pe gra­tis un sfat bun.»"

Pin a in acest punct batrinul spune ceea ce ~i baiatul,ca erou al povestirii, putea sa gindeasca. Cind ~i-a luatlumea in cap, dind curs unui impuls afectiv, putea nl1i­car sa-~i dea seama ca va avea nevoie de hrana. De ase­menea, ar fi trebuit ca intr-un asemenea m~oment sa re-

- flecteze asupra situatiei sale. Atunci i-ar fi venit inminte intreaga poveste a vieth sale, inclusiv trecutul celmai apropiat, ar;;acum se intimpla in astfel de 3ituatii..Atari anamneze reprezinta un proces teleologic care vi-

* Wie ein Weisenknabe 1/nerhoff sein GlUck fand (Finnis~che und Estnische Volksmarchen, nr. 68)

- 123 -

zeaza intr-un moment critic mobilizarea tuturo.r forte­lor personalitatii, pentru a bate 10. poarta viitorului 'cuforte reunite. El nu poate face calea intoarsa ~i nici nuse poate baza pe ajutorul cuiva. Intelegerea acestui f'lptva conferi actiunii sale decizia necesara. OrientlLdu-lin aceasta directie, batrinul 11 scute:;;te de efortul pro­priei gindirl. Mai mult, batrinul este chiar aceastii refle­xie adecvata si concentrare -a fortelor fizice si morale.care, acolo unde gindirea eon:;;tient~ nu este in~a SClU n~mai este posibila, se realizeaza spontan in spatiuJ extra­psihie. Sub un anum it aspect, coneentrarea ~i tenslona­rea fortelor psihice se aseamana magiei. Ele dezvoltA 0energie surprinzator de mare, superioara de dteva o1'ieelei obtinute de incordarea con:;;tienta a vointei. FClptulpoate fi demonstrat experimental, in starea de COI:CC:';l­

trare artificial a din hipnoza. La cursurile mele obi~GUleSesa a:;;ez 0 isterica, extrem de firava constitutional daraflata intr-un profund somn hipnotic, eu ceab pe spa­tarul unui seaun ~i eu ealciiele pe spatarul altui c,caun:;;i s-o las in aceasta pozitie timp de un minut. Pulsuli se ridica treptat pina 10. 90. Unul din studentii mei, inaeela:;;i timp un excelent gimnast, a incereat zadarnic sareproduea experimentul prin ineordarea eon:;;tienta a vo­intel. El s-a prabu:;;it imediat eU un puIs de 120.

Cind batrinul eel intelept a reu~it sa mobHlzeze insuficienta masura fortele baiatului, a devenit posLbilA:;;i receptarea sfatului eel bUn. Cu alte euvinte, s:tuatianu a mai parut fara ie:;;ire. El I-a sfatuit pe baiat samearga mereu spre est, unde, peste :;;apte ani, va o.junge10. muntele cel mare, eeea ee echivaleaza' cu fericirea.Masivitateo. :;;i inaltimea mlUntelui simbolizeaza persona­litatea matura *. Fortele reunite pro due sigurantiI, care

* Intrucit muntele reprezinta scopu1 drumetiei rii a1 a·;·~en­siunii, din punct de vedere psiho1ogic e1 semnifica ~:in21e. IChing descrie munte1e drept scop: "Rege1e i-a aratat mnntelede vest" (Hexagram nr. 17). La Honorius von Autun (SpeC/Limnde mysteriis ecclesiae in Minge P.L. CLXXII, p. 343) citim:"Montes patriarche et -prophetae sunt" (lVIuntii sunt Ratriarchii~i profetii). Richard von St. Victor spune "Vis videre -Christ~lmtransfiguratum ? A8cede in montem istum, disce cognoscere te ip-

- 124 -,--

este cea mai buna garantie a succesului *. AsHel, baia­tulci nu-i va mai lipsi nimic. "Ia traista mea eu piine;;i ~losca mea", spuse batrinul, ,,~i vei avea in fiecdrezj atita mincare ~i bautura dta vei vrea". De asemenea,i-a dat foaia sa de brusture care se putea transformaintr-o barca, daca baiatul trebuia sa traverseze 0 ~tpa.

Batrinul din basme pune de obicei intrebariIe referi­taare la cine, de ce, de unde ~i incotro ** pentru ca ast­fel sa declan~eze con~tientizarea ~i mobilizarea fartelormorale ~i inca mai des el ofera mijloacele supranaturalenecesare ';'* *, adica nea~teptata ~i improbabila apetentaa succesului, care constituie atlt la bine dt ~i la rau, 0panicularitate a personalitatii unificate. Tot atit de ne­cesara pare ~i interventia batrinului, adica obiectivareaspontana a arhetipului, intrudt vointa con~tienta s~n­gur3 nu este capabila sa armonizeze personaiitatea inasa fel incH sa dobindeasca anetenta neobisnuita as~ccesului. Pentru aceasta este' nev~ie, nu ~umai inbasffii ci ~i in viata, de obiectivarea arhetipului carelinj'?te~te reactia pur afectiva printr-o serie de procese

sum" (Dad vrei sa-l vezi pe Gristos cel iiuminat, urea mun­telE' autocunoa~terii). (Benjamin minor in Minge, P.L. CXCVIcol. 53-56).

* In aceasta privinta trebuie' mentionata in mod special fe­nornenologia yoga.

*' Afirmatia poate fi documentata cu numeroase exemple:Sp2.nische un portugiesiche Volksmarchen (Nr. 34: Del' wei.j3ePapGgei ,'. Nr. 45: Konigin Rose und del' kleine Thoma;,); Rus­sjsel1e Volksmarchen (Nr. 26: Das Marchen ohne Hande),' Milr­chen aus dem Balkan (Nr. 15 Del' Hirt und drei .Samovilen),'Marehen aU8 Iran (Da8 Geheimnis des Bades Badgerd),' Nordi:s­che Volksmarchen I (Schweden Nr. 11 : Del' Werwolf), p. 231-

H' Fetei care-~i cauta fratii ii da un ghem care se rostogo­le9te in directia lor (Finische und Estnische Volksmarcl1en, Nr.83: Die kampfenden Bruder, p. 280). Printului care cauta impe­riul ceresc ii da 0 barca fermecata care merge singura (DeutscheMa.rchen seit Grimm, Die Eisernen Stiefel, p. 381). Un aIt dareste un flaut care face totul sa danseze (Matchen aus dem Bal­1{3Xl, Die zwolf Brocken) sau sfera care arata drumul :;i baghetafermecata care face invizibil (Nordische Volksmiirchen, j-:r.18Di:i.nmark: Die Prinzessin mit den zwi.ilf Paar Goldschuhen. p.97) sau dini fermecati (l.e., p. 287, Nr. 20, Schweden: Die dTeiHlmde) sau 0 carte cu invatatura secreta (Chinesische Volkmar­chen, p. 248, Nr. 86 Dschang Liang).

125

de confruntare ~i realizare, prin intermediul carora esteevidentiat cu claritate Cinele, Undele, Cumul, Pentru­ceuI. Astfel devine posibila cunoa~terea situatiei de mo­ment ~i a scopului. Iluminarea, indepartarea confuzieidestin ale au adesea un aspect de-a dreptul mira cuIos,ceea ce este bine curroscut psihoterapeutului.

Tendinta batrinului de a dec1an~a reflexia se exprimasi sub forma cerintei ca mai intH eroul sa doarma. Fe­tei care-1?icauta fr~tii disparuti Ii spune : "Odihne~te-te,ca dimineata este mai inteleapta decit seara."·~ De ase­menea, el are 0 viziune de ansamblu asupra situ3.tiei ne­clare a eroului aflat in incurcatura sau cel putin este instare sa obtina acele informatii de care are nevoie incontinuare. In acest scop apeleaza adesea la ajutorulanimalelor, in special al pasarilor. Printului care cautadrumul spre imparatia cereasca, pustnicul Ii spune:"Locuiesc aici de trei sute de ani dar nimeni nu m-aintrebat pina acum unde se afla imparatia cereasca ; nu~tiu unde este, dar deasupra, la celalalt etaj al easei,locuiesc tot felul de pasari, care ti-ar puteCl £i defolos." ** Batrinul sUe care drumuri duc la tinta si i Iearata eroului. *** EI avertizeaza asupra pericolel~r vii­toare 1?iofera mijIoacele adecvate de a Ie infrunt,l. Depilda, 11invata pe baiatul care vrea sa ia apa vie ea leulcare paze~te izvorul are derutanta insu~ire de a dormicu ochii deschi1?i ~i de a veghea cu ochii inchi1?i; lln:l­rului care vrea sa mearga calare la un izvor ferm€l~atpentru a lua de acolo bautura tamaduitoare pentru regeIi da sfatul de a se apropia de apa doar in galop, pentruc~ izvorul e pazit de ni1?tevrajitoare care prind cu lasoulpe oricine se apropie. **** Pe printesa care-~i cauti'i iu-

• Finische und Estnische Volksmarchen Nr. 83 (Estland: Diekampfenden Bruder), p. 280 .

•• Deutsche Marchen seit Grimm (Die eisernen Stief'?l;, p.382. Intr-un basm balcanic (15: Der Hirt und die drei 8amovi­len), batrinul este "tarul tuturor pasarilor". Acolo, informatia es­te detinuta de cotofana. Vezi 9i misteriosul "domn a1 porumba­rului" din nuvela lui Meyrink Der weiBe Dominikaner .

••• Marchen aus Iran (Das Geheimnis des Bades Bddgadj,p. 152.

**** Spanische Marchen Nr. 34 (Der weif3e Pupugei), p. 158.

- 126 -

bitul transformat in vircolac 0 sfatuie~te sa faca un foel?i sa a~eze deasupra un vas cu smoala. Apoi ea trebuiesa arunce in smoala clocotinda iubitul ei enn alb iardnd vine vireolacul sa-i rastoarne vasul in cap, ceea ceva risipi vraja. * Uneori batrinul se distinge prin jude­cata sa eritica, a~a cum se intimpla in acel basm cau­cazian in care printul eel mai tlnar trebuie sa e)nstru­iasca pentru tatal sau 0 biserica perfecta, pentru a mo~­teni regatul. Dupa ce a fost ridicata ~i nimeni nu a rl~U­l?it sa descopere vreun defect, apare un batrin carespune: "Ah, ce biserica frumoasa ati cladit! Pacdt cafundatia este putin strimba!" Printul porunee~te ea bi­serica sa fie darimata si construieste una nou~l.. Dar side data asta batrinul 'descopera ~ gre~eala ~i a~a s'eintimpla de trei ori. **

Batrinul intruehipeaza deci pe de 0 parte cunoa~tere,refJexie, intelepciune ~i intuitie, iar pe de alta partecalitati morale, cum ar fi bunavointa ~i generozitatp.a,ca.re probeaza indeajuns natura sa "spirituaIa". Intrucitarhetipu1 este un continut autonom al incon~tientului,basmul, care indeob~te coneretizeaza arhetipnrile, figu­reaz8. apariti'a batrinului in vis a~a cum aeesta, apare invisele moderne, Intr-un basm balcanic, batrinul Ii apareeroului in vis, cind acesta se aHa in incurcatura ::;;i-1sfa­tuie~te cum poate face fata problemelor insolubile care-istau in fata. *** Relatia sa cu incon~tientu1 este pusa inevidenta de numele de "rege alpadurii" pe eare-l poartaintr-un basm rusesc. **** Din bu~teanul pe care se a~e­zase taranul sa se odihneasca i~i face aparitia un omu­let "plin de zbircituri ~i eu 0 barba verde eare-l at'irnaptna la genunchi". "Cine e~ti tu ?" intrebataranul. "Sintregele padurii, Och", raspunse omuletul. +aranul Iidadu pe fiul :sau eel dEzordonat drept ucenic. "Iar omu­letul pleca cu el ~i-l eonduse in lurr~ea de sub pamint,unde-l gazdui intr-o cpliba verde ... In eoliba totul era

, * Nordische Volksmarchen I, Nr. 11 (Schweden: Der Wer­wolf), p. 231

•• Kaukasische Marchen, p. 35 9i urm.*** Balkanmarchen (Die Lubi und die Schone der Erde), p.

217.**** Russische Marchen rOch), p. 30 9i urm.

- 127 --

verde: peretii erau verzi, ca ~i lavitele; nevasta lu!Och ~i copii sai erau ~i ei verzi, pe scurt - totul, totuI.Naiadele care slujeau .in casa erau verzi ca virn:mtu:."Chiar ~i m.incarea era verde. Regele padurii este 2.ugra­vit aiei ca 0 zeitate a vegetatiei care, pe de 0 parte, sta­p.ine~te padurea, iar pe de alta parte are, datorita naia­delor, relatii cu imperiul apelor, ceea ce indicii dal'apartenenta sa 1a incon~tient, simbolizat fl'ecven~ !ltltprin padure c.it ~i prin apa.

Aparitia batr.inului ca pitic indica de asemenea apar­tenenta la incon~tient. In basmul despre printes:1 care-~icauta iubitul se spune: "Se innopta. Intunerieul se Usaiar stelele se ridicau pe cer. Printesa ~edea in acela~iloc ~i plingea. Pe c.ind se afla adincita in ginduri. auzio voce care-i dadu buna seara. «De ce stai aid atlt desingura ~i de trista ?" mai auzi. Sari ca arsa, plina despaima, ~i nu fara motiv. Insa dnd se uita .in jur v~zudoar un omulet batrin care .inclina capul in directia sa,salut.ind-o prietenos." Intr-un basm elvetian, fiul detiJ­ran, care voia sa-i duca fiicei regelui un co;; plin ellmere, intilni "es chUs isigs lVIanndle, das frogtene, "\'aser do e dem Chratte haig?" Intr-un alt loc, "Manndle';;are "es isigs Chlaidle an." * Prin "isig" trebuie sa in~e­legem desigur "de fier", ceea ce este mai plauzibil de­dt "de ghiata". In ultimul caz, citatul ar fi trebuit sasune : "es Chlaidli vo Is". Este adevarat ca exist'i omu­leti de' gheata, dar exista ~i omuleti de metal. Cunoscun vis modern in care a aparut un omulet de metal ne­gru, momentul ales fiind unul de cotitura, a;;;l cum se.intlmpla ~i in basmul acesta despr~ Hans cel prost, careera pe punctul de a se easatori eu 0 printesa.

Intr-o serie de viziuni moderne, batr.inul intelept,care apare de mai multe ori, are 0 data marime nor­mala, dnd se c.ontureaza pe fundul unui crater incon­jurat de stind .inaIte, iar aIta data, dimensiuni foartereduse, cind se afla pe virful unui munte, .in mijloc:ulunei stincarii joase. Acela;;i motiv il .intilnim ;;i la Goe-

* Este vorba de basmul Der Vogel Greif, Nr. 84 din culc­gerea Kinder und Hausmarchen a1catuita de fratE Grimm, II,p. 29 fii urID... Textul abunda in grefieli fonetice.

- 128 -

the, lnbasmul despre printesa piticilor care poate 10c11iln~r-o caseta. * Din aceea~i categorie fac parte anth1'op­anon, omuletul de plumb din vizunea lui 20sim08, *'"

omuletii metalici din mine, dactilii cei iscusiti ai anti­chitatii, homunculii alchimi~tilor, gnomii, brownies sco­tieni etc ... M-am convins de "realitatea" unoI' ata1'i re­prezentaricu prilejul unui grav accident de mirra, dnddoiparticipanti ajun~i -la suprafata dupa .catast1'ofa auavut viziunea colectiva a unui omulet cu gluga, care,ie~it din crapaturile inaccesibile ale pe1'etelui gheta1'u­lui, I-a traversat, arundndu-i pe amlndoi lntr-o panicacumplita. Am lntllnit adesea motive care mi-au lasatimpresia ca necon~tientul ar reprezenta lumea marimi­lor infinitezimale. Din perspectiva 1'ationalista, aceastaa1' putea fi derivata din sentimentul obscur ca In cazu]UnoI' astfel de viziuni avem de a face eu ceva endopsi­hic, conchizlndu-se ca, In fond, lucrul trebuie sa fiefoarte mic pentru a-~i gasi loc In cap. Nu lmparta~e.c.casemenea presupuneri "rationaliste", de~i nu pot sus­tine ca slnt lntotdeauna alaturi de adevar. Mai plauzi­bila mi se pare ipoteza ca lnclinatia spre diminutiva.re,pe de 0 parte ~i cea spre marire nemasurata (uria~i!),pe de alta parte slnt asociate surprinzatoarei nesigu­rante a notiunii de spatiu ~i timp la nivelul incon$tien­tului. *",* Sentimentul uman al marimii, din care se ali­menteaza conceptul nostru rational despre mare ~i mieeste subiectiv, fiind lipsit de valabilitate nu numai Indomeniul fenomenelo1' fizice, ci ~i In acela al incon~tien­tului colectiv, care se afla dincolo de cimpul de actiuneal specificului uman. Atman este "mai mic decit mic"~i mal mare dedt mare, el are marimea unui deget, da1'"acope1'a lumea p1'etutindeni intr-un stratgros de douapalme". **** 1ar cabiriile slnt, dupa Goethe, "mici la­stat, dar mari Ca putere." ***** ~ot astfel, arl1etipul

• Die neue Melusine, Marchen•• Vezi studiul meu Einige Bemerkungen Z11 den Visionen des

Zosimos••• Intr-un basm siberian (Nr. 13, p. 62, Der in Stdn ver­

1vandelte Mann) bi:itrinul apare ca 0 faptura alba, de proportiiuriase ..

•••• Vezi ~i studiul meu Zur psychologie des Kindan"·heTypus .••••* FaUst, 2, Teil, Kabirienszene.

- 129 -

batrinului intelept este extrem de mic, aproape insesi­zabil, dar detine 0 forta care poate modifica destine,cum se poate ·constata daca se merge 10.radacina lucru­rilor. Arhetipurile, co. ~i lumea atomului,demonstreazaca cu dt experimentul cercetatorului patrunde maiadinc in microcosmos, cu atlt energiileinlantuite acolosint mai distrugatoare. Nu numai cercetarea iizicil aaratat ca infinitezimalul are efecte majore, ci ~$i('erce­tarea psihologica. De dte ori, in momentele cdtice alevietii, nudepinde totul de un aparent nimic!

Anumite basme primitive dau expresie naturE ilumi­natorii a arhetipului nostru, identificindu-l pe bi'ttrln Cllsoarele. El duce· cu sine 0 fiklie pe care 0 folose$te pen­tru a coace un dovleac. Cind a terminat de mincat iadin nou focul eu sine, ceea ce Ii determina pe oameni sai-I fure. * Intr-un basm nord american, batrinul apare caun vraci care detine focul. ",* Spiritul se ~anitesta cafoc,a~a cum ~tim din Vechiul Testament $idin misterulrusaliilor.

Pe linga istetime, intelepciune ~i cunoa$tere, batrinuleste caracterizat, 0.$0.cum: am amintit, $i de calitEtti mo­rale; mai mult, el pune 10.incercare taria moral!:: a 00.­menilor si conditioneaza darurile sale de rezultatul aces­tei prob~. Un e:Xemplu deosebit de ciar ne este oferitde basmul estonian despre fiica buna ~i fiica vErega, **,*Ultima este 0 fata orfana, foarte ascultatoare ~i ordo­nata. La inceputul povestirii, ii scapa furca de tors intintina, Sare dupa eo., nu se ineaca ~iajunge in taramagica unde intilne~te 0 vaca, un berbec ~i un mar ca­rora Ie indepline~te rugaminWe. Apoi da peste 0 odcliede baie, unde se afla un batrin murdar care 0 roaga sa--lspele, Intre eei doi are loc urmatoarea discutie: batrl­nul: "Fata frumoasa, fata frumoasa! Spala-ma,. ca n~ma mai pot suporta aUt de murdar !" Fata : "eu ce so.

• Indianermarchen aUs Siidamerika, p. 285 (Das Ende dcrWelt und der Feuer Diebstahl),

•• Indianermarchen aus Nordamerika, p. 74 (Geschichten vonManabusch : Der Feuerdiebstahl),

••• Nr, 35: Df!r Lohn der Stieftochter und der HaustochtcT,p. 192 ;;i mm,

- 130

incalzesc soba?" Batrinul; "Aduna bU$teni $i gainat decioara $i fa focul cu ele." Insa ea aduce vreascuri si in­treaba : "De unde sa iau apa ?" Batrinul raspunde ; '"Sublojnita sta 0 iapa alba. Aduna-i urina intr-un dubar!"Insa fata aduce apa curata. "De unde sa iau 0 metu­rica de baie?" "Taie c()ada iepii celei albe $i f,l. din eao maturica de baie !" Insa ea face una din ramuri demesteacan. "De unde sa iau sapun?" "Ia 0 piatra dinpardoseala $i freaca-ma cu ea!" Insa ea aduce sapundin sat $i-l spala pe batrin. Ca rasplata batrinul ii ciaun sipet pEn cu aur $i cu pietre pretioase. CealaltiJ. fat aeste, fire$te, invidioasa, i$i arunca $i ea furca de tors inflntina, dar 0 gase$te imediat. Merge totu$i mai departe$i face totul pe dos. Rasplata este $i ea corespul1zatoare.Motivul este atit de frecvent incH alte ilustrari sint inu­tile.

Superioritatea $i generozitatea batrinului 11 plaseazain proximitatea divinitatii. In basmul Soldatul $i prin­tesa neagrii * se poveste$te cum in fiecare noapte prin­tesa blestemata iese din sicriul ei de fier si-1 ddeme­~e$te pe soldatul care paze$te mormintul $i ~poi il ma­ninca. Unul din soldatii care urma sa faca de garda sehotara$te sa fuga. "Iar cind se insera, soldatul se inde­parta pe furi$, strabatu munti $i cimpii $i ajunse la 0paji$te frumoasa. Dintr-o data in fata sa aparu un omu­let cu a lunga ba.rba sura, care era chiar bunul nostruDumnezeu, pIecat in lume sa stirpeasca raul pe care ilfacea diavolul in fiecare naapte. «lncotro?» il intrebaomuletul eel sur $i se arata doritar sa-l insoteasca. $ivazind soldatul eel batrinelul este aUt de binevOltor Iimarturisi ca a fugit $i de ce a fugH." Urmeazd, ca deobicei, sfatul cel bun. In aceasta povestire, batrinul esteidentificat in mod naiv cu Dumnezeu insu$i, H$a cumalchimistul englez Sir George Ripley il nume$te pe "ba­trinul rege" "antiquus dierum." **

Toate arhetipurile au 0 latura pozitiva, lumino'Jsa,favor abila, care tinde spre inalt $i 0 alta, in parte ne-

* Deutsche:Marchen seit Grimm, p. 189 ~iurm.** Der AU" der Tage. In a sa Cantilena.

- 131-

gativa $i defavorabila, in poarte doar htonica, ded neu-.tra, care tin de in jos. Arhetipul spiritului nu face ex­ceptie de la regula. Chiar infati$area sa de pitic indicao diminutivare limitativi'i, sens pe care il are $i naturali.­tate a unei zeitati a vegetatiei venita din lumea sLlbpa­minteana. Intr-un basm balcanic, batrinul ClVlre dilni­nuat, in masura in care $i-a pierdut un 6chi. '" .,Vilele((- un fel de duhuri rele inaripate - i I-au seas iareroul trebuie sa se ingrijeasca pentru ca ele sa i·-l punala loc. Prin urmare, batrinul a pierdut 0 part", din lu­mina vederii, adica 0 parte din iluminarea $i clarviziu­nea sa, rapita de demonica lume a intunericului. Dimi­nuarea sa prin atingerea lumii intunericului aminte'itede soarta lui Osiris, care $i-a pierdut unicul ocni privindun porc negru, adica pe Seth sau de cea a lui \Votancare $i-a sacrificat Qchiul la izvorul lui Mimir. In ~nod

. semnificativ, batrinul din basmul nostru calare'ite untap, ceea ce arata ca el insu$i are 0 latura intunecati'L1ntr-un basm siberian, batrinul apare ca un mo~neagcu un singur picior, cu 0 singura mina $i cu un singurochi, care treze'ite un mort cu un toiag de fieI'. Pe pcr­cursul pove$tii el este omorit din gre$eala de cel demai multe ori reinviat, care astfel i$i distruge £ericirea.iJ3asmul este intitulat BCitr'inul eu 0 singura jumiitate $i,in fapt, ,diminuarea sa provine din aceea ea intr-·un feltraie$te doar eu jumatate de t1'up. Cealalta ju:natateeste invizibila $i apare in basm ca un uciga$ care vleasa~l piarda pe erou. In cele din urma, eroul reu~e$te sa-lomoarepe cel care I-a ucis de mai multe ori. Cuprinsde furie, el ia $i viatabatrinului cu 0 singura jumatate.ceea ce indica identitatea celor omoriti. Prin urmare, ba­trinul ar putea fi $i contrariul sau, data tor de vista dsr$i uciga$ - "ad utrumque peritus", ** a$a.cum <;espunedespre Hermes.

Daca a$a stau lucrurile, atunci din motive euristice,precum $i din aIte motive este recomandabil ea Eleoloun de batrinul apare ca ,,!TI0dest"sau "binevoittJr" S;'1 ne

* Balkanmarchen. Nr. 36: Del' Konig 1Lnd seine drei Sonne.*' Prudentius, Contra Symmachum, vezi Rahner Dieseelen­

heilende Blume, p. 182.

- 132 -

uitam eu atentie in jur. In legatura cu basmul estonianamintit la inceput despre baiatul care a -pierdut vaca sepo ate n.a$te banuiala ea batrinul aparut in momentuloportun ~i dispus sa ajute este eel care mai inainte aiUrat vaea pentru a-I oferi protejatuluisau un rnotivsolid de a fugi in lume. Experienta eotidiana ne arata capresupunerea noastra este corecta caei adesea cuno;Jste­rea superioara dar subliminala pune la cale cele mai ~e­placute ineidente pentru a-I inspaiminta pe August eelprost care este eul con$tient i?i a-I aduce pe drumul ade­varat, pe care, datorita prostiei, nu l-ar fi gasit nicio­data singur. -Daca orfanul nostru ar fi banuit ca batri-

• nul este cel care i-a furat vaca, l-ar fi privit ca pe ungnom rautaCios sau ca pe un demon. Batrinul este earac­terizat deei de 0 latura negativa, ai?a cum $amClnul pri­mitivilor apare, pe de 0 parte, ea vindecator br pe deaWl parte ea un temut otravitor, insu$i cuvintul <pap­

i-WKOU insemnind atit medicament eit ~i otrava. In sfir­~it, otrava poate juca in realitate ambele functii.

Ambivalenta b."\trinului, care-l apropie de :?:J:ne,esteilustrata de figura extrem de instructiva a lui Merlin.$i daca in anumite cazuri el po ate parea a fi insai?i in­truchiparea binelui, in altele imbraca hainele raului. A­tunci el devine vrajitorul eel rau care face raul de dra­gul raului. Intr-un basm siberian, * batrinul este un spi­rit rau care "ducepe cap doua lacuriin care inoata douarate!' El se hraneste cu carne de om. Basmul ne spuneca' eroul $1 oamenii sai s-au dus la 0 petre cere in satulvecin S1 si-au lasat dinii acasa .. Insa acestia aU hotD.rltconform 'proverbului "cind pisica nu-i ~ca~a $oareciijoaca pe masa" - sa faca i?i ei 0 petrecere. In mom en­tul culmrlnant s-au repezit asupra proviziilor de carnesi Ie-au devorat. Cind s-au intors acasa $i au vazut pa­guba, oarnenii au alungat dinii, care s-au refugiat inpadure'ljCreatorul Ii spuse lui Ememqut, eroul ba~;mu­Iui: "Du-te cu nevasta ta i?i cauta dinii !»" Pe drum,

eroul este surprinsde un viscol infrico$,Hor i?i se e.dapos­te~te in· easa spiritului rau. Urmeaza apol cunoseuta

* Nr. 36, Die Runde des Schopjers.

- 133 -

scena a diavolului pacalit.Tatal lili Ememqut se ru­me:'?te "creatorul." dar tatal celui din urma, "de 'oine 1n­su~i creatul", pentru ca :,?i-afost sie:,?icreator. De?i ni­caieri In basm nU se spune ca batrinul cu' doua Iacuripecap i-ar fi ademenit pe erou :,?ipe nevasta so. 'pentrua avea cu ce sa-:,?ipotoleasca foamea, totu~i puten1 I)re­supune ca un spirit a pus stapinire pe dini, i-aneter­minat sa petreaca asemeni oamenilor, pentn.i ca ,"poi,contrar obiceiului lor, sa fuga in padure, unde vor tre­bui cautati de EmeIT..(::jut.Viscolul, care-l sile:'?tepc eJousa se refugieze in casa spiritului rau, nu pare' nici eIintimplator. Sfatuitorul este in acest basm ;::reatorul,fiul de sine insu:,?i creatului, ceea ce da na~tere uneiprobleme foarte complicate, a carei rezolvare iJreferamsa"0 Eisam in seama teologilor siberieni.

Intr-un basm balcanic, batrinul ii da tarinei fAracopii sa manince un mar, dupa care ea ramine ins~lrci­nata, ~i na~te un copil, al carui na:,?este, prin intelege­rea initiala, insu:,?i batrinul. Copilul este insa l)n dracde" baiat care::-i bate pe toti ceilalti copii :,?iomoara vi­tele pastorilor. Timp de zece ani baiatul n-a fost bote­zat. Batrinul apare,ii infige un cutit in pieior :,?i-l:1U­me~te "printul cutit". Fiul dore~te apoi sa pIece in lume,ceea ce tatal; dupa 0 lunga ezitare, ii permite. De cutituIinfipt in picior depinde viata sa: daca il scoa!e alt­cineva,moare; daca ~i-I scoate singur traie:'?te. In celedin urma cutitul devine fatal pentru el, 0 batrina vraji­toare smulgindu-i in timpul somnului. Eroul moare dareste readus la viata de cei doi prieteni pe care $i-i fa­cuse. * Aiei batrinul este intr-adevar benefic, dar tot­odata creatorul unui destin ambiguu, care ar fi· pututfoarte bine sa evolueze spre rau. Raul se manifestd (lar~i de timpuriu in caracteru1 violent a1 tinarului. .

Tot intr-un basm balcanic intilnim 0 varianta denmade atentie a motivului nostru. Un rege i9i cauta sorarapita de un strain. Pe drum se opre~te la coliba uneifemei batrine, care-l avertizeaza ea nu trebuie sa-9i con­tinue c8.utarea.. Un pomincarcat eu fructe, care, se re-

• Balkanmarchen, nr. 9, Die Taten des Zarensohnes 'und sei­ner .beiden Gefahrten.

- 134 -

trage mereu din fata sa, il indeparteaza de eolib:1. Cindin eele din urma se opre~te, din coroana Sa coboara unbatrin. II gazduie~te .pe rege ~i-l conduce in tirgul undelocuia sora sa, devenita sotia batrinului. Ea Ii spune re­gelui ca sotul ei este un spirit rau, care-l Va ucide. $iintr-adev,ar, dupa trei zile, regele dispare. Fratele ~aumai tinaI' pleaca la rindu-i sa-l caute §i omoara spiritul-eel rElUtransformat in balaur. Prin aceasta este risipitavraja ~i in loeul spiritului apare Un barbat tinaI' ~i fru­mos care se easatore~te eu sora regelui. Batrinul, carela inceput apare ea .zeitate a vegetatiei, se afld intr-oevidenta relatie eu sora. El este un uciga§. !ntr-un epi­sod interealat este invinuit ca a vrajit un ord~ intreg,locuitorii devenind de "fier", adiea imobili, rigizi ~i ta­cuti. * De asemenea, el 0 tine captiva pesora regelui ~inu 0 mai lasa sa se intoarca la rudele ei.Astfel ne estesugerat faptul ea sora este posedata de Animus Bcitri­nul este eoneeputdeci ea Animus-ul sorel. Felul 111 careregele esteimplieat in pQsedarea de care'sufera sora sa,diutarea acesteia ne arata ea ea reprezinta Anima fra­telui. Prin urmare, arhetipul destinal s-a instapinit mai1nti1 asupra Animei regelui, silindu-l sa pIece in cauta­rea farmeeului vietH, a "bunului de pret greu de Cltins",ceea ce-l transforma inerou mWe, adica hi personali,...tate superioara __ 0 expresie a sinelui sau.Aiei batrinulactioneaza exclusiv ca raufacator si trebuie inliiturat eufo;ta, pentru ea apoi sa reapara ca 'sot al,sorei - Anima,de ~aptca mire I'll sufletului, celebrind ineestul s£1nt casimbol ai. unirii contrariilor. Aeeasta frecventa. §i indraz,­neata enantiodromie inseamna nu numai intinerirea sitran'sformarea batrinulu1; ea sugereaza 0 intimi:i relati'esecreta intre bine ~i rau.

In basmul amintit, arhetipul batrinului apare deeisub chipul raufacatorului, angajat in transformarile :;;iperipetiile procesului individuatiei, careevolueaza sprehierosgamos. In basmul rusese despre regele ;Jadurii,evolutia are sensul invers. La inceput, regele pi'idurii searata binevoitor §i generos, dar apoi nu mai vrea s;1-1

* N•. 35. Der Schwiegersohn aus der Fremde.

- 135 -

ajute pe sarmanul baiat, a:;;a incH evenimentele prir.ci­pale ale povestirii se reduc 1a diferitele incerciiri dIe ti­narului de a scapa din ghearele vrajitorului.· Locul ci:iu­tarii este lUat de fuga, care pare sa aduca aceleasi bene­ficii ca aventurile cele mai periculoase cad t~ sflrsiteroul 0 ia de sotie pe flica regelui iar Vrajitorul trebuiesa se multumeasca cu rolul diavolului pacalit.

d) Simboluri teriomorfe ale spiritului In 7xwn

Descrierea arhetipului nostru nu ar fi completa dacanu am lua in considerare 0 modalitate particulare! demanifestare, :;;i anume cea teriomorfa. Aceasta se lnca­dreazffi.in teriomorfismul zeilor :;;i al demonilor :;;i areaceea:;;i semnificatie psihologica. Intruchiparea animalaarata ca functiile :;;icontinuturile respective se af1a incain domeniul extrauman, cu alte cuvinte dincolo de con­:;;tiinta umana. De aceea ele participa la demonicul su­prauman, pe de 0 parte :;;ila animalicul subuman, pe deaIta parte. Insa aceasta distinctie este valabila cl:nr inplanul con:;;tiintei, unde corespunde unei cerinte a gin­dirii. Logiea spune: "Tertium non datur", cu alte cu­vinte nu putem gindi contrariile in unitatea lor. Prinurmare,suprimarea unei antinomii poate fi pentru noidoar un postulat. Pentru incon:;;tient. lucrurilestau cUtotul altfel, continuturile lui fiind in sine paodoxalesau antinomice, inclusiv categoria existentei. Daca ci­neva care nu detine cuno:;;tinte psihologice vrea sa-:;;ifaca 0 imagine despre acest aspecteste recomanda bil sastudieze misticii cre:;;tini sau filosofia indiana. Acolo vagasi inf1uentele cele mai pregnante ale antin();nomiciiincon:;;tientului. -

De:;;iin basmele analizate pina acum batrinul a Rvnto infati:;;are umana :;;i un comportament uinan, totu:;;iaptitudinile sale vrajitore:;;ti, precum :;;isuperiorHatea saspirituala indica 0 dimensiune extraumana - supra sausubumana - atit in bine eft :;;i in rau. Aspectul terio­morf nuinseamna nici pentru primitiv, nid pentru in­con:;;tient 0 diminuare valorica, cad intr-o anumita pri­vinta animalul este superior omului. El nu s-a incurcatinca in con:;;tiintasa, nu aaptis inca nici uneia din £or-

- 136 -"-

tele care-l anima un eu indaratnic, ci impline$te uproapefara rest impulsurile interioare. Daca animalul ar -ficon~tient, el ar fi mai smerit decit omul. Legenda des­pre pacatul original' contine 0 invataturi'i profunda; eaeste expresia sentimentului obscur ca emanciparea eu­lui con$tient reprezinta un fapt luciferic. De la incepu­turile ei, istoria universala consta in confruntarea dintresentim2n~ul de inferiorHate $1 supraevaluarea de sine aomului. Intelepciunea cauta linia de mijloe :;d ispa$e~teaeeasta cutezanta prin primejdioasa inrudire cu demonulsau animalul, find adesea interpretata gre$it in plan nlO­ra!.

Adesea intllnim in basme motivul animalelor careajuta eroulu1. Acestea se comporta 8i vorbesc asemenioamenilor $i dau dovada de 0 intelepeiune care 0 c1epa­se$te chiar pe cea a omului. In astfel de eazuri se poateafirma cu indrepUitire ca arhetipul spiritului este e"\pci­mat teriomorf. Intr-un basm german * se povestestecum tinarul care-~i cauta printesa disparuta intilnesteun lup care-I vorbel1te : "Nu te teme 8i spune-mi inco­tro te dud". Tinarul ii poveste8te neeazul sau iar Inpulii daruie$te un fir din blana sa eu ajutorul earuia :npoate ehema ori de cite ori este nevoie. Aeest epi80d sedesfasoara exact la fel cu intilnirea cu batrinul. Inaceea~i paves tire se manifesta.$i latura negativa a arhe­tipului. Pentru ilustrare voi reproduce in continuare inmod rezumativ basmul.

Pe cind pazea pard in padure, tinarul descoperea uncapac uria$ ale carui ramuri se pierdeau in nori. "Cum8-0 vedea lumea privita din virful lui ?" se intreaba ti­narul. Apoi se urea in capac, fara a ajunge 1a ramuri inprima z1. Pentru ca se intuneca a trebuit sa innoptezepe dotul unei ramuri. A doua zi a continuat Sa se ca­tere 81 spre prinz a ajuns 1a coroana. De abia pe seara ,aaiuns 1a un sat cladit intre ramuri. Locuitarii s.qtului Iiof era gazduire peste noapte. In dimineata urmatoare secatara mai departe. Spre prinz ajunge 1a un castel undeloeuia 0 fecioara. Aid afla eEl.mai sus nu se poate

* Die Prinzessin auf dem Baum (Deutsche Marchen seitGrimm).

- 137 -

merge. Fo.ta este fiica unui rege pe care a raplt-o unvrajitor. Tinarul ramine in castel unde i se permite saintre in toate camerele cu exceptia uneia. Insa curiozi­tateo.. se dovede~te a fi irezistibila : el intra in camera ~igase~te acolo un corb, fixat pe perete cu trei ::::uie,cHn­tre care unul Ii strapunge gitul iar celelalte daua, ari­pile. Corbul se pllnge de sete iar tinarul, milos Ii da sabea. La fiecare inghititura cadea cite un cui. La a treiainghititura, corbul este libel' :'Iizboara pe fereastra, Cindprintesa aude de cele intimplate, ii spune inspaimin­tata: "Acesta era diavolul care m-a vrajit ... acum mava lua :'Iipe mine!" $i intr-adevar, nu dupa muIt Limp,disparu ~i ea.

Tinarul incepe s-o caute ~i 'intilne~te pe drum, a~acum am aratat mai sus, lupul. Apoi va intUni un urs 'iiun leu, care de asemenea ii VOl'da un fir din blana lor.Pe deasupra, leul ii dezvaluie ca printesa este re~indtain apropiere, intr-o cabana de vinatoare. Tinarul ajunge10. printesa dar afla ca nu 0 poate rapi pentru ca \ina­torul are un cal alb cu trei picioare atoate~tiutor care-lva avertiza. Totu,!i, tinarul incearca sa ruga cu printesa.Vinatorul Ii prinde, dar il lasa pe tinaI' sa pIece deoa­rece ~i acesta Ii salvase viata pe cind era corbo Pe cindvinatorul se afla in padure, tinarul se strecoara din nouin cabana: :'Ii0 convinge pe printesa sa aile cum :'Ii-a 00­tinut vinatorul calul eel istet. Printesa il iscode9te pevinator care-i poveste:'lte, in timpu1 noptE, ca in ilpro­piere locuie:'lte 0 vrajitoare care cre~te cai rermecati.eel care reu:'leE)tesa pazeasca minjii timp de trei zilepoate sa-~i a1eaga un cal din herghelie. Mod inainte,vrajitoarea nu-i daduse insa nici un miel. Lupii I-auurmarit :'Ii au reu~it, la trecerea granitei, sa-I smulgaba1anului sau un picior. De aceea are el doar trei pi­cioare. Tinarul, care se afla ascuns sub pat, a auzit totul.

Chiar a doua zi, tinarul se tocme:'lte la vrajitoare cuconditio. sa-i dea nu numai calul pe care :'Ii-l va alege,ci :'Ii cei doisprezece miei. Vrajitoarea porUne2'ite m5n­jilor sa fuga iar tinarului Ii da drept bautura rachiu,pentru a-I adormi. Tinaxul il bea, adoarme iat' ruinjiifug in padure. In prima zi, eroul Ii aduna cu ajutorullupului iar in cea de a doua :'Iia treia, eu ajutorul ursu-

- 138 -

lui I?ial leuluL Acum tinarul il?i poate pretinde raspL-lta.Fiica ceo. mica a vrajitoarei ii dezvaluie care este ealulmamei sale,firel?te eel mai bun cal, de asemene:l un calalb. Tinarul il va pretinde I?i obtine pe aeesta. Insa deindata ee-l scoate din grajd, vrajitoarea Ii gaure:')te co­pitele I?i-i suge· maduva din oase. Apoi pregate"?te dinmaduva 0 prajitura pe eare i-o da tinarului pe drum.Caluls-a transform at intr-o mirtoaga, insa tInarul Iida sa maninee prajitura I?i-I?ireeapata imediat :fortele.Calul I?i stapinul sau parasese nevatamati pad urea, dupaee au fost linil?titi eei doisprezece lupi eu eei doisprezecemiei. Tinarul 0 rapel?te din nou pe printesa I?i pl'=deaamindoi pe Lalul fermeeat. Balanul vinatorului il?i :wer­tizeaza stapinul I?i fugarii sint repede ajum!i pentru eabalanul eu patru picioare refuza sa alerge. Cind vinato­rul este aproape, balanul eu patru picioare ii striga ec­lui eu trei picioare: "Surioara, trintel?te-l!" Vrajitoruleste trintit ;;i ealeat in picioare de eei doi eai. Tinclrulo al?eaza pe printesa pe ealul alb eu trei picioare I?i ast­fel se indreapta ei spre regatul tatalui fetei uncle se VOl'e<'isatori. Calulalb eu patru picioare il roaga pe tinaI'sa reteze eapul sau I?i 0.1 surorii sale, eei doi prefacin­du-se intr-un print im/punator I?i intr-o pre a frumoasaprintesa, eare dupa un timp au pleeat "in regatul lor'",Ei fusesera cindva prefaeuti in eai de eatre vinator.

Nu numai simbolul teriomorf 0.1 spiritului este inte­resat in aeest basm, ci I?ifaptul ea funetia eunoa9terii $ia intuitiei sint reprezentate printr-un animal de ealarie.Aeesta inseamna ea spiritul poate fi proprietate. Astfe1,balanul eu trei pieioare este proprietatea vini'ttoruluidemonic iar eel eu patru picioare a vrajitoarei, mal in­tiL Aiei spiritul este, pe de o parte, funetie, care ase­meni unul obieet il?i poate sehimba posesorul iar pe dealta parte subieet autonom (vrajitorul eo. proprietar 0.1ea1ului). Eliberind ealul alb eu patru picioare din miinilevrajitoarei, tinarul elibereaza un spirit sau un gind dedominatia ineon$tientului. Vrajitoarea inseamna aiei, co.I?i in alte loeuri, mater natura, respeetiv stare a origi­nara, a:')a-zis "matriarhala" a ineonl?tientului, ceea ceindica 0 structura psihica in eare inconl?tientului i se

- 139

opune doar 0 con~tiinta slaba ~i lipsita de autonomie.Calul albcu patru picioare se dovede~te superior celuieu trei picioare, intrucit Ii poate porunci. Deoarec2 qua­ternitatea este un simbol al totalitatii iar toblitateadoaca un 1'01 irnportant in lumea de-im~gini a incon:;;tien...tului, * victoria primului asupra ultimului ne. apare cafireasca. rnsa ce semnificatie are opozitia dintre triada:;;iquaternitate, cu altecuvinte ce inseamna triada fatade totalitate? Problema amintita se numeste in alchi­mie axioma Ma7Jiiei, insotind aceasta filosofie mai binede un mileniu,pentru ca in cele din urma sa mai fie re­Iuata 0 data in Faust (scena cabiri[lor). Forma sa literaracea mai tirr4Purie 0 gasim in cuvintele introductiv~ laTimaios, amintit :;;i de Goethe. ** La alchimi~ti, triadeidivine Ii corespunde fara echivoe 0 triada inferioara,htonica (diavolul eu trei capete la Dante). Aceasta con­sta intr-un prineipiu a carui simboliea tradeaza inrudi­rea eu raul, de:;;i nu este obligatoriu ca ea sa exprimedoar rauI. Mai eurind, totul indica faptul ca raul, re:s-pectiv simbolul sau familiar, apartine familiei acelor fi­guri care descriu intunecatul, nocturnul, inferiorul, hto­nicul. Inferiorul Se raporteaza, in aeeasta simbolica, 1asuperior ea 0 corespondenta opusa ***, eu aIte c1JVinte,el este eoneeput, asemeni superiorului, ea triada. Trei Cll

numar maseulin este aici in mod logic subordonat vina­torului celui rau, pe care il putem intelege din perspec­tiva alchimica drept 0 triada inferioara. Patru, ea numarfeminin, este insa atribuit batrinei. Ambii eai slnt ani­male fermecate, care vorbese f?i detin euno:;;tinte :;;i re-

'Privitor la quaternitate recomand lucrarile mele mai vechi,in special Psychologie und Religion :;;iPsychologie lmd Alchemie.

-.* Cea mai veche prezentare a problemei pe care 0 cunosceste cea a celor patru fii ai lui Horus, dintre care trei aparuneori cu capete de animal iar altul cu cap de om. Din punetde vedere cronologic,la aceasta se adauga viziunea lui Ezechiela celor patnl figuri, care reapar sub forma celor patru atributeale evangheli~tilor. Dupa cum· se ~tie, trei sint cu cap de ani­mal iar unul are cap de om (ingerul).

•*. In Tabula Smaragdina intilnim propozitia : "Quod est in­feri1.ls,est sicut quod est superius", p. 2.

- 140-

prezinta de aceea spiritul incon~tient, subordonat Intr-uncaz vrajitorului iar in cel8.lalt vrajitoarei.

Relatia dintre triada $i quaternitate este mai intliaceea a opozitiei masculin-feminin; apoi, quaternitateaeste un simbol al totalitatii, nu $i triada. Aceasta trimite,conform alchimiei, la 0 opozitie, intruclt 0 triada presu­pune intotdeauna 0 alta,m;;a cum lumina presupune in­tunericul, binele raul, superiorul inferiorul. Opozitia im­plica din punet de vedere energetic un potential, iarunde exista un potential, aeolo exista posibilitatea uneidesfa$urari, caci tensiunea creata de opozitii tinde spredescarcare. Daca ne reprezentam quaternitatea ca patrat~i-l impartim pe acesta printr-o diagonala in doua juma­tati, atunci iau nal;;teredoua triunghiuri, alecarm' virfurisint indreptate in direetii opuse. De aceea s-ar puteaspune metaforic: daca ill1!PartiD).totalitatea simbolizataprin quaternitate in doua parti egale, atunci se nascdoua triade orientate in directiiopuse. A~a cum aceastareflexie simpladeriva triada din quaternitate, tot astfelvinatorul Ii explica printesei ca balanul sau a avut la

. inceput patru picioare, un picor fiindu-i smul.s de ceidoisprezece lupi. Faptul dea avea lrei picioare se dato­reaza ded unui accident petrecut in momentul in carecalul era pe punctul de a parasi imperiul mumei celeiintunecate. In iimbaj psihologic, aceasta inseamnaeaatunci cInd totalitatea incon~tiel1ta a devenit manifesta,patrunzind in sfera con:;;tiintei, unul din ~ele patru ele­mente ramine in urma, retinut de horror vacui a ineon­:;;tientului. Astfel ia fiinta 0 triada careia Ii corespunde,al?a cum ~tim nu din basme ci din istoria simbolurilor, 0triada opusa *,ceea ce inseamna ca apare un co:rlflIct..$i aici ne-am putea intreba impreuna cu Socrate: "Dim,doi, trei - irisa' al patrulea, dragul meu TimaicJs, dincei care ieri au fost oaspeti iar astazi gazde, unde d ra­mas eloare?" ** El a ramas in imperiul mumel celeiintunecate, retinut 'de nesatul de lup al incoMtientului,

* Vezi PsychoZogie und tAlchemie; pentru detalii,Der GeistMercurius.

** Acest pasaj obscur a fost atribuit unei "eiudate toane" alui Platon.

- 141 -

care nu abandoneaza nimic daca nu i se ofera in schimbo bfranda corespunzatoare.

Vinatorul, respectiv batrinul vrajitor ~i vriijitcareacorespund imaginilor nega~tive ale parintilor din lumea­magica a incon~tientului. In basm, vinatorul ipare maiintii sub forma unui corbo El a rapit-o pe printesa :;;i0tine prizoniera. Printesa 11 nUme~te "diavol". Insii el in­su~i se afla, in mod surprinzator, inchis intr-o camerainterzisa a castelului, unde este tintuit. cu trei cuie deperete, cu alte cuvinte ca ~i crucijicat. El este prizonier,ea ariee paznic de prizonieri ~i blestemat ca oricine bles­teama. Inehisoarea ambilor este un castel vrajit aflatin virful unui copac uria~, probabil eopacul lumii. Prin­tesa apartine lumii de sus, din apropierea soarelui. De­oarece este tinuta prizoniera in copacul lumE, ea cste unfel de anima mundi, care a ajuns in puterea intunericu­lui. Acestuia, captura pare sa nu-i priasca, rapitorul fi­ind el insu~i crucificat, ~i anume cu trei cuie. Crucifica­rea inseamna evident 0 chinuitoare dependenta ~i sus­pendare, pedeapsa celor temerari care au indraznit sase aventureze in sfera principiului opus ca un Prome­teu, ceea ce corbul, care este identic cu vinatoTul, a ~ifaptuit. Ela furat din luminoasa lume de sus un sufletpretios, fapta care atrage dupa sine ca pedeapsa tintui­rea la perete in virful celest al copacului lumii. Instru­mentul de proscriere specific basmului este triada cuie­lor. De~i basmul nu ne spune cine a tintuit corbul, s-arparea ea a fost vorba de un blestem triadic.

Tinarul erou care s-a catarat in copacul lumii ~i apatruns in castelul fermecat, unde 0 va elibera pe prin­i;esa, are voie sa intre in toate camerele Cll exceptiauneia, cea in care se afla corbul. * A~a cum este inter-.zis de a minca din poxnul paradisac, tot astfel nu sepoate intra ~n respectiva camera, ceea ce pin a la urma:se va intimpla, caci nimic nu treze~te interesul ca 0 in­terdictie, despre care sepoate spune ca este calea ceamai sigura spre nesupunere. In mod evident, intentia:secreta care-l anil11(i'ipe erou. nu este atit cea C~ a 0 eti-

• In basmul lui Grimm (T, Nr. 55: Marienkind), in camerainterzisa se -aHa ,,,trinitatea", ceea ce mi se pare semnificativ.

- 142 -

bera pe printesa, ci mai curind cea dea-l elibera pe corboDe indata ee-l vede pe erou, eorbul ineepe sa tipejal­nie :'1isa se plinga de sete * iar tinarul, euprins de mila,n invioreaza nu eu isop ~i otet ci cu apa proaspata, ceeaee duee la imediata desprindere a euielor, permitindu-ieorbului sa zboare pe fereastra. Astfel, spiritul raU estepus in libertate, se transforma in vinator, 0 rape$te pen­tru a doua oara pe printesa :'ii 0 inchide de data astape pamint intr-o cabana de vinatoare. Intentia secretaeste partial dezvaluita : printesa trebuie adus,i pe Va­mint din lumea de sus, ceea ce nu este cu putinta £araeontributia spirtului rau :'ii a nesupunerii umane.

rnsa deoarece :'ii in lumea umana vinatorul de sufleteo stapine:'ite pe printesa, eroul t:t'ebuie din nou sa inter­vina, obtinind prin vicle:'iug, a:'ia cum am aflat, balanuleu patru picioare de la vrajitoare,cu ajutorul carub vainfringe balanul eu trei picioare - temeiul puterii vlDa­torului. Triada este cea care-l blesteama pe corb :'ii tottriada constituie puterea s.piritului rau. Acestea sint celedoua triade orientate in directii opuse.

Din cu totul aU domeniu,:'ii anume eel al experienteipsihologice, :'itim ca -trei din cele patru functii psihice sediferentiaza, adica pot deveni eon:'itiente, in timp ce 0 apatra ramine ata:'iata de solul matern, de incon:'itient :'iieste considerata drept functia "inferioara". Ea ~onstituiecalciiul lui Achile chiar pentru 0 con:'itiinta de-a dreptul

• Inca Aelian (De natura anima/iurn, T, 47) relateaza caApollo i-a condamnat pe corbi la sete pe motiv ca un corb in··sarcinat cu caratlil apei a intirziat prea mult. In folclorul ger­man S2 spune di in iunie sau august corbul trebuie sa suferede sete pentru ca doar el nu a fost tulburat. de moartea luiCristos sau pentru ca, trimis de Noe, nu s-a mai intors. (Panzer,Zeitschrift filr deutsche Mythologie II, p. 171 ~i Kohler, KleinereSchriften zur Mt'irchenforshung T, 3) 0 prezentare exhaustivaprivitoare la corb ca alegorie a raului ne ofera Rahner-in Erd­geist und Himrnelgeistin der patristischen Theologie. Pe de alii'iparte corbul se afla intr-o relatie strinsa fata de Apollo, in cali­tatea pe care 0 are de animal sfint al acestuia : de asemenea, inBibEe corbul apare intr-o lumina pozitivif (Ps. 147, 9 :"El (Dzeu)da hrana vitelor $i puil-or corbului cind striga" ; lov 38, 41 : "Ci­ne pregate$te corbului hrana cind puii lui striga spre DUmne­zeu ... ?" La fel in Luca 12, 42. Ca adevarate "spirite utile" eiapar in Regii, 17, 5, unde Ii aduc zilnic mincare lui Elias.

143

erOlca. intr-un punet anume cel puternic este slab, eel1stet, prost, eel nun, rau; reciproca este de asemenea i1de­varata. Conform basmului triada este 0 quaternitate ciun­tita. Daca celar trei picioare Ii se poate adaug'l. un a1paturlea, atunci s-ar constitui unitatea. De' aUfel, a~a ~isuna enigmatica axiomii a Mariei: "Din trei apare Bnul

caY a1 patrulea" (f;K '"taD nphotJ '"to 81) 1S'WpOtJ) "', ceeace Inseamna ca atunci dnd din al treilea se na~te al pa­trulea, simultan apare ~i unitatea. Partea care s-a pier­dut ~i care se afla In posesia lupilor marif mume repre­zinta Intr-adevar doar un sfert, dar alcatuie~te Impreunae4 celelalte trei acea totalitate care suprima disocierea:;;i conflictul. .

Cum se explica Insa faptul ca sfertul respectiv esteel insu~i, conform simbolisticii basmului, a triad.8.? Ras­punsulnu ni-l poate oferi amintita simbolistidi, a~a casintem nevoiti sa apelam la materialul psihologiei. Amafirmat mai inainte ca trei dintre functiile psihice se potdiferentia $i ca daar una ramine ·prizoniera incon$tien­tului. Aceasta afirmatie are nevoie de precizari supli­mentare. Experienta ne arata ca diferentierea Yeu~e~te,doar aproximativ, In cazul unei singure functii, care deaceea este considerata functia superiaara sau principala$i care, alaturide introversie ~i extraversie, determinatipul atitudinii con$tiente. Ei i se alatura una sau douafunctii auxiliare, mai mult sau mai putin dUerentiate,care nu ating niciodata acela~i grad de diferentiere, ceea·ce inseamna ca nU pot fi totatit de libel' utilizate. latade ceele sint caracterizate de 0 mai mare spontEmeitatededt functia principali3., care se dovede$te Intr-o mai ma­re IDasura fidela si binevoitoare fata de intentiCl. noas­tra. Dimpotriva, cea de a patra fu~ctie, cea i~ferioar.:"i'este inaccesibila pentru vointa noastra. Ea se manifestiidnd ca un spiridu~ care" ne provoaca bizare tulburari,dnd ca deus ex machina .. Din aceasta expunere reiesed nid functiile diferentiate nu s-au eliberat total de In-,rada:clnarea in incon$teint, partial fiind inca in putereaacestuia ~i operind sub influentaacestuia. Celol' treifunctii diferentiate care stau la dispozitia eului Ie cQres-

'* Vezi Psychologie und Alchemie, Index-Maria Prophetissa.

- 144-

pund trei fragmente inconi'?tiente, care nU s-au eliberatinca de 1.ncOni'?tient.* $i ai'?acum eelor trei' functii par­tial eoni'?tientei'?i diferentiate Ie corespunde 0 n patrafunetie, nedif0rentiata, ca un factor perturbator mai multsau mai putin penibil, tot astfel functia superioara parea fi cel mai inveri'?unat dUi'?rhanal inconi'?tientullli. Pen­tru a nu lasa nementionata osubtilitate deosehita trebuiesa spun em-ca a~a cuin diavolul se deghizeaza eu placereIn Inger al luminii, tot asHel functia inferioara il1fluen­teaza in secret ~icu rea intentie mai ales functia prin­cipala, dupa cum aceasta 0 repr,.imain special pe prima. **

Aceste dezvoltari, din pacate destul de abstrae:te, sintnecesare pentru a lumina intr-o anumita masuri cone­xiunile rafinate i'?ialuzive ale basmului nostru de 0 "sim­plitate copilareasca", dupa cum se spune de obicel. Celedoua triade opuse - una care blameaza raul ~i alta ca­re-i face puterea -"'- corespund exact structurii functij­nale a psihicului nostru coni'?tient ~i incon~tient. Basnmlea un produs spontan, naiv ~i nereflectat al sufletuluinu poate exprima dedt ceea ce este sufletul. De aceea,TIU numai basmul nostru reprezinta aceste relatii struc­turale ale psihicului, ci ~;ialte nenumarate basm0. ***

Basmul analtzat ilustreaza cu 0 rara claritate carae­terul contrdictoriu al arhetipului spiritului, pe deo partesi colaborarea derutanta a antinomiilor in directia. uneisuperioare con~tientizari. Tinarul porcar care esc~ladeazauria~ul copac al lumii po'mind de jos, de la nivelul ani­malitatii ~i-~i aWl in luminoasa lume de sus fecioaraAnima -":- printesa de inalta obir~ie - simbolizeaza as-

'Censiunea conf,itiintei' de la treptele inrudite ~nimalifatiipina la punctul inalt f,iibogatin perspective, care ilus-

* Intr-un basm nordic ele apar ca trei printese ingropatepin a 1a git in pamint, care trebuie sa1vate (Norwegen, nr. 24:Die drei Prir,tzessinen im Weij3land)

•• Pentru teoria functiilof psihice vezi Psychologische Typen.*** Pentru profanu1 in acest domeniu doresc sa adaugca te­

Dria structural a a psihicului nu a fost e1aborata pe baza ba5­1'l1clor:;;ia miturilor, ci a experiente1or.:;;i observatiilor cerceta­yIi psiho-medica1e, gasindu-~i abia ulterior confirmarea prin cer­cetarea comparativa a unoI' domenii care par foarte indepar­tate de medicina.

- 145-

treaza extrem de sugestiv amplificarea orizontnlui con­~tiintei. * De indata ce con~tiinta barbatului a at ins acestnivel, il va intimpina acolo pandantul sau feminin -­Anima. ** Aceasta este personificarea incon:;;tientnlni.Intilnirea cu Anima arati'i dt de nepotrivit este sa numimincon~tientul "subcon~tient". El nu numai ca fiu este"sub con~tiinta", ci se afla chiar deasupra, cu mult dea­supra, a~a incH eroul ajunge doar eu greu acolo. Acestincon~tient "de sus" nu este in nici un caz 0 "supra­con~tiinta" in sensul ca cine ajunge aici, asemeni erouluinostru, se afla fata de "subcon~tient" la aceeai?i inaltimeCa fat a de suprafata pamintului. Dimpotriva. Va face ne­placuta descoperire ca Anima, printesa suflet, Anima saluminoasa din inalt se af1a acolo sus vrajita ~i tot ,(tit

/ de nelibera ca 0 pasare intr-o colive de aur. Intr--adevar,ace1 cineva se va putea 1auda ca a depa;;it nivelul (Iejo~ al unei insensibllitati anima1e, insa sufletul sau seafla in puterea unui spirit rau, a unei imagini paterneintunecate, tinind de 1umea subterana, intruchipata deun corb - aceasta cunoscuta figura teriomorfa. a diavo­lu1ui. La ce-i poate servi altitudinea ~i orizontullarg dndiubitul sau suflet tinje~te in inchisoare? Mai mult, ,~pa­rent sufletul face jocul 1umii subpamintene ~i incearcasa-1 impiedice pe tinar sa afle secretul intemnitarii sale,interzidndu-i accesu1 intr-o anumita camera. In reali­tate, interdictia il conduce pe tinar intr-aco1o. .E.:steca

~.~i cum incon~tientul ar avea doua miini, fiecare dintree1e fadnd intotdeauna contrariul a ceea ce face cealaWLPrintesa doreste si nu doreste sa fie eliberata. Ins.!i sispiritul rau a' caz~t intr-o c~rsa : e1 a vrut sa fure uiLsuflet frumos din luminoasa lume de ~~s, ceea ce cafiinta inaripata a ~i reu~it, far a sa se gindeasca c8. prinaceasta va fi e1 insu~i pedepsit in 10mea de sus. De~?ieste un spirit intunecat, el nazuie~te spre lumina. Aceas­taeste justificarea sa s~creta, a~a cum tintuirea l'epre-

* Este vorba de 0 enantiodromie tipiea: pe aeest drum nuva urea la nesfir:;;it, ei, intruc1t trebuie sa realizeze :;;i cealaltalaturii a fiintei sale, va :;;icobort '

*. Cind zare:;;teeopacul uria$. tinarul se intreaba: "Cum, s~ovedea lumea privita din virful lui 1"

- 146 -

zinta pedeapsa pentru indrazneala sa. Atita timp dt spi­rHul rau este tinut prizonier in lumea de sus, nici prin- .tesa nu poate ajunge pe pamint iar eroul ramine in pa­radis. Insa aici comite pacatul nesupunerii, eeea ce facecu putinta evadarea rapitorului ~i 0 noua rapire a prin­tesei. In pofida acestor urmari. negative, printesa ajungepe pamint iar eorbul demonic ia ehipul uman al vinJto­rului. Astfel, Anima cea luminoasa ~i supralumeasca pre­cum ~i principiul raului sint aduse la dimensiuni umane,devenind tangibile. Atot~tiutorul eal eu trei picioare qlvinatorului intruchipeaza puterea acestuia. EI corespundepartilor incon~tiente ale functiilor diferentiate: * Vina~torul\ personifica functia inferioara, care se manifesta ~iLa erou sLib forma curiozitatii ~i a apetitului pentru ae­tiune; Intr-o faza ulterioara, eroul se apropie ~i maimult de vinator : ca ~i acesta i~i ia calul de la vrajitoare.Dar spre deosebire de erou, vinatorul orrtite sa ia impre­una cu calul ~i cei doisprezece miei pentru a hrani eeidoisprezece lupi, care apoi Ii vor vaUima calul. Vinato­rul a uitat sa plateasca tribut forte lor htonice, pentru eaeste un simplu hot. Omisunea sa il ihvata pe erou eain-con~tientul nu-~i lasa din min}l produsele dedt in schim­bul unui sacrificiu. ** Cifra doisprezeee este aici un sim­bol temporal care are ~i conotatia celor douasprezeeemunci ( l1BAu ) *** ce trebuie prestate pentruineon­~tient inainte de a ne elibera de el. **** Vlnatorul apare

* Atot~tiinta partilor incon~tiente alefunctiilor diferentiate€ste desigur 0 exagerare. In realitate acestea dispun de -- saumai bine spus sint influentate de - perceptiile ~i amintirile su­bliminale, precum ~i de continuturile instinctuale, arhetipale aleinconstentului. Acestea sint cele care transmit activitatilor incon­~tiente informatii de 0 surprinzatoa~e exactitate ..

** Vinatorul a facut 0 socoteala gre;;ita, a~a cum se intim­pIa adesea. Ne gindim putin sau chiar deloc la pretul pe eare-lpresupune activitatea spiritului.- *** Vezi mitul Iui Herakies.

**** Alchimi~tii insista asupra marii durate a operei ~i vor­besc de "longissima vita", "diuturnitas immensae meditationis';etc. Numarul doisprezece trebuie sa fie in relatie _cu anul bi­sericesc in interiorul caruia se desfa~oa:ra opera de mintuit,)r aIui Cristos. Probabil ca sacrificarea mielului provine din aceastasursa.

- 147-

ca 0 prima incercare, ratata, a eroului de a intra in po­sesia sufletului pe calea furtului~i a violentei. 1nsa do­bindirea sufletului este in realitate opera rabdarii, a spi­rituluide sacrificiu ~i a daruirii. Instapinindu-se1supra.calului cu patru picioare, eroul 11 inlocuie~te complet pevinator ~i 0 dobinde~te astfel pe printesa. Quaternitatease dovede~te in basmul nostru a fi mai puternica dedttriada, caci integreaza ~i acea parte care lipse~te celeidinurma pentru a fi intreaga.

In acest ba,smdeloc prirnitiv, arhetipul spiritului esteexprimat teriomorf, ca unsistem de trei functii, subor,:donat unei unitati - spiritul rau -, a~a cum 0 instantanenumita a crucificat corbul cu ajutorul unei triade decuie. In primul caz,unitatea supraordonata corespundefunctiei inferioare, care reprezinta adversarul incon~tjental functiei principale, ded vinatorului; in ultimul caz,functiei principale, deci· eroului. In cele dinurma, vina­torul ~i eroul se apropie tot mai mult unul de altul, a~aincit functia vinatorului este preluata de erou. Mai mult,eroul insu~i se ascunde de la inceput in v:i.nator ~~i-lde­termina pe acesta saintre in posesia sufletului prin toaternijloacele imoralecare-i stau la dispozitie, pentru caapCiisa-l transmita, aparent impotriva vointei sale, eroull!j;La suprafata, relatia dintre eei doi este acut conflictuala,in timp ee in profunzime fiecare il serve~te pe celalalt.Deznodamintul se produce atunci cind erouL reu~e;;te sacucereasca quaternitatea, ceea ce psihologic inseamna eafunctia inferioara a fost preluata in sistemul celor treifunctii difereKltiate. Astfel conflictul este rezolvat su­bit iar figura yinatorului se tope~te in neant. Dupa aceas­ta. victorie, eroul i:;;ia~eaza printesa pe calul cu trei pi~cioare, indreptindu-se amindoi spre regatul tatfHui fetei.Ea conduce:;;i personifica acum acea zona a spirituluicare mai' inainte 11 servise pe vinatbrul eel rau. Animaeste :;;i ramine ded reprezentanta acelei parti a l:1COl1'­

:;;tientului carenu poatefi niciodata preluata intr-o 1.,0:­

tali tate accesibWi omului.

148 -

e) Nota

Abia dupa ce am incheiatmanuscrisul am luat Cll~no~tinta de varianta rusa a basmului nostru, care se nu:·me~te Maria Morevna *. Eroul povestirii nu este un por­car, ci Ivan Tarevici. Cele trei animale care-l ajuta peerou sint explicate aici in felul urmator : ele reprezintacoresp"ondentele celor trei surori ale lui Ivan ~i ale so­tilar acestora, car~ sint de fapt pasari. Cele trei suroriconstituie 0 triada inconstienta de functii relatlonata cudomeniul animal, respectiv spiritual.OaiTI'eniipasari sintun fel de ingeri ~i subliniazanatura auxiliara a functii­lor incon~tiente. Ele intervin salvator in acel moment 110­

taritor in care eroul (spre deosebire de variant a germana)ajunge in puterea spiritului rau ~i este ucis ~i dezmem­brat de acesta (0 soarta tipica omului-zeu) **. Spiritulrau este un batrin, care apare adesea dezbracat ~i senume~te Costei Besmertnoi (Costei *** Nemurit'Jrul). Ne­lipsita vrajitoare este cunoscuta Baba-J aga. Cele treianimale care ajuta eroul din varianta germana sint aicidublate : mai intii oamenii pasari iar apoi leul, pasareastraina ~i albinele. Printesaeste aici regina Maria 1\1:0­reyna, 0 mare conducatoare deo~ti (in imnul ortodoxrus, Maria, regina cerurilor este cinstita cao 'lcondu­d'ltoare de o~ti"), care tine legat cu douasprezece lan­turi spiritul rau intr-o camera interzisa. Cind Ivan po­tole~te setea batrinului, acesta 0 rape~te pe. regina. Caiimagici nu se prefac Ia sfiqit in oameni. Basmul rusescare un pronuntat caracter primitiv.

f) Anexa

Intrudt sint precumpanitor tehice, dezvoltarile ('areurmeaza nu se adreseaza tuturor cititorilor. La inceputvoiam sa Ie las de 0 parte in aceasta noua edith~, insain cele din urma m-am hotarlt aItfel ~i Ie-am indus in-

• Fiica marH (Russian Fairy p. 553 ~i urm.) .•• Batrinul pune cadavrul dezmembrat intr-un vas ~i-l 'lrun­

ca in mare,ceea ce aminte~te de soarta lui Osiris (cap ~ifalus !).

•*. De la costh = os ;;i pacosth, caposth ="mizerabil, murdar.

- 149 --'-

tr-o anexa. Cititorul care nu are interes pentru psih610giepoate sari fara remu~cari peste acest capitol. Aici tra­tez problema aparent absurda a celor trei, respectiv pa­tru picioare ale cailor magici, prezent'ind considera~iilemele in a~a fel incH metoda folosita poate fi urmarita.Pe de 0 parte, rationamentul nostru psihologic se ba­zeaza pe datele irationale ale materialului (basmului, mi­tului sau visului) iar pe de alta parte, pe con~tientiza:­rea relatiilor rationale "latente" dintre respectivele ddte.Ca astfel de relatii exista este mai intii 0 ipoteza, a~acum tot ipoteza ~ste ~i ideea ca visele au un sens. Ade­varul acestei afirmatii nu este aprioric. Fecundita.tea elpoate fi probata doar prin aplicare. De aceea, mai intiitrebuie sa vedem daca aplicarea amintitei ipoteze la ma­terialul imaginal' asigura obtinerea unei interpretari co­erente. Aplicarea consta in prezentarea materialului dea~a maniera incH sa reiasa sensul saU ascuns.Pentruaceasta,~majoritatea elementelor au nevoie de 0 anllmi.tEiamplificare, adica de oanumita clarWcare, generalizareobtinuta prin intermediul apropierii de un concept malmult sau mai putin general, conform reguJii de interpre­tare cardanice. Astfel, pentru a deveni inteligibil, faptulde a avea trei picioare trebuie mai inm separat de cal~i apoi apropiat· de principiul sau, adica de 0 triad!'!:.Faptul de a avea patru picioare apare, pe 0 treapta su­perioara a conceptului general, in relatie cu triada, deunde rezulta enigma din Timaios, adica problema lui trei~i patru. Triada :;;itetrada reprezinta structuri drhetipalecare joaca un 1'01important in simbolica generali1, mnDin egala masura importante pentru cercetarea mi.tului r?i

visului. Ridicarea datului irational (a faptului -de a aveatrei sau patru picioare) pe treapta unui concept intui­tiv general pune in eviqenta semnificatia universala amotivului ~i confera intelectului 'cercetator curajul de aabordacu seriozitate acest argument. Sarcina care nesta in fata presupune 0 serie de reflexii ~i rationamentede natura tehnica pe care doresc sa Ie comunic cititoru­Iui interesat de psihologie ~i mai ales specialistu~ui, ellatH mai mult Cll cit acest efort de intelegere este- ca-

- 150 -'-

racteristic pentru descifrarea simbolurilor 1?iindispensa­bil pentru abordarea produselor incon1?tientului. Numaipe aceasta cale poate fi desprins sensul conexiunilor in­con~tiente din ele insele, fara a apela Ia 0 teorie preexis­tenta, ai;)a cum este cea astronomica ~i meteorologicaamitului sau - last not least - cea freudiana.

Calul eu trei ~i patru picioare eonstituie ip fond nu­deul unei enigme a carei cercetare atenta prezinta uninteres deosebit. Trei ~i patru amintesc nu numai de di­lema teoriei psihologice a func~iilor, ci ~i de axioma Ma­riei Prophetissa, care joaca in alchimie un rol import:omt.Merita de aceea sa zabovim mai mult asupra senmifica­tiei celor doi cai fermeca~i.

Demn de remarcat mi se pare inainte de toate fap­tul ca, pe de 0 parte calul cu trei picioare revine, eaanimal de calarie, prin~esei ~i ca, pe de alta parte, elInsu~i este 0 iapa ~i totodata 0 printesa vrajita. Triadaeste asociata aid in mod clar eU feminitatea, in timpce in viziunea religioasa dominanta a con~tiintei ea con­stituie un insemn prin excelenta masculin, ca sa nu maivorbim de faptul ca trei ca numar impar este oricummasculin. De aceea, triada ar putea fi tradusa direct ca"masculinitate", care in trinitatea vechiului Egipt con­strnd din Dumnezeu - Kamutef * - faraon este ~i maievidenta.

Faptul de a avea trei picioare ca insu~ire a unuianimal semnifica masculinitatea care sEi1a~luieiiteincon-

_:;;tient in fiinta feminina. In cazul femeii reale, ei ii co­respunde Animus, care, asemeni· calului vrajit, repre­zinta "spiritul". Dimpotriva, in cazul Animei triada nucoincide cu reprezentarea cre~tina a trinitatii, ci eu "tri­unghiul de jOs", eu triada inferioara a functiilor psihice,care alcatuiese a~a-numita "umbra". Jumatatea inferioaraa personaliti'itii este in cea mai mare parte incoyqtienta.Ea nu se identifica eu intreg inconlitientul, ci doar eulatura Sa personala. In sehimb Anima, in masura in care

* Kamutef inseamna "taurul mamei sale". Vezi Jacobsohn,Die dogmatische Stellung des Konigs in der Theologie der altenAgypter, pp. 17,35,41.

- 151 -

este deosebita de umbra, personifica incon9tientul colec­1;iv.Faptul ca li estesubordonata triada ca anLnal de di­1arie inseamna ca ea "calare9te" umbra, adica se rapor­teaza la ea ca 0 furie *. In acest caz, ea poseda umbra.Insa daca ea insa9i este calul, atunci ea 9i-a pierdut po­zitia dominanta ca personificare a -incon9tientului colec­tiv 9i devine animalul de cMarie al printesei A, sotiaeroului, adica este posedata de aceasta. Cum foarte binespunebasmul, ea este, ca printesa B, transformata prinvraja in calcu trei picioare. Aceasta situatie destul deincurcata poate fi limpezita in felul urmator :

1. Printesa A este Anima ** eroului. Ea calare9te,adica poseda calul cu trei pici9are -umbra -, adicatriada inferioara a functiilor viitorului ei sot. Intr-o for­mulare mai simpla se poate spune ca ea a acaparat ju­matatea inferioara a personalitatii eroului. A9a cum seintimpla adesea in viata obi9nuita, ea I-a abordat peerou dinspre partea sa slaba, caci acolo unde exist a 0slabiciune este nevoie de sprijin 9i completare. De par~tea slaba a barbatului femeia se afla la locul potrivit.A9-Clar sta lucrurile daca eroul 9i. printesa A ar fi douapersoane reale. Insa ·!ntrucit este yorba de un basm acarui actiune se desfa90ara in cea maimare parte in-tr'-o lume fermecata, interpretarea printesei A ca Ani­ma eroului este mult mai corecta. In acest din urma-caz.intilnirea cu Anima I-a rapit pe erou lumii profane, a9acum Merlin a fost rapit de zina sa. eu alte cuvinte, caom obi9nuit eroul se afla antrenat intr-un vis fceric9ivede lumea ca prin ceata.

2. Situatia se complica 9i mai mult prin faptul nea1?­teptat ca balanul Cll trei picioare este la rindul saU fe­minin, adica un echivalent al printesei A Printesa [Bcorespunde, in forma ei cabalina, umbrei printesei A (tri-

* Vezi SymboZe der WandZung (paragr. 370 ~i urm. ~i b58~i urm.).

** Faptul ca ea nu este 0 fata obi~nuita. ci 0 persoana regala,mai mult, electa spiritului rau dovede~te natura ei mitologica,neumana. Trebuie sa presupun conceptul de. Anima drept eu:"noscut.

- 152-

adei inferioare a functiilor acesteia).Printesa B se deo­sebe~te insade print€sa A prinaceea ca ea nu calarei?te,asemeni acesteia, un cal, ci este continuta in acesta, adiciieste transformata prin vraja in cal ~i asHel ajunge subdominatia unei triade masculine. Deci ea este posedatade umbra.

3. Problema care se pune este : a cui umbra 0 sta­pine~te ? Nu poate fi umbra eroului, caci acesta se aHasub dominatia Animei sale. Raspunsul ni-l da basmu1care ne spune ca vinatorul, respectiv vrajitorul este celcare a vrajit-o. Dupa cum am vazut, vinatorul sta in anu.­mite relatE cu eroul, ultimul substituindu-se treptatprimului. De aceea am putea presupune c.iivina torul nueste in fond nimic altceva decit umbra eroului. Aceasti'iconceptie este contrazisa de faptul ca vinatorul repre­zinta·o' forta importanta care domina nu numai Animaeroului, ci ~i regala relatie frate-sora, de a carei exis­tenta eroul ~i Anima sa n-au habar ~i car~.t~ste ~i .111

basm revelata dintr-o data. Forta care depa~e9te f,ferade actiune a individului are caracter supraindividual $1nU poate fi din acest motiv identificatB.' cu umbra, con­ceputa $i definita de noi ca jum~tatea intunecata a per­sonalitatii. Ca factor supraindividual, divinitatea -vinatoreste acea dominanta a incon~tientului colectiv care da­torita insu9irilor sale -'- vinator, vrajitor, corb, ra1 fer­mecat, crucificare respectiv suspendare in vidul COpdCU­1ui lumii * - prive~te in special sufletul germanic. Deaceea, reflexul. conceptiei cre$tine in marea incol1'itien­tului are in mod logic trasaturile lui Wotan **. In figura

* ,,$tiu cum anin in capacul vintos naua nopti vei)nice,Ranite de lance, inchinate luiWotan: eu insumi inchinat mie

·insumiIn acel copac care ascunde oricui locul uncle a crescut din

rildacini(Wodans Runenkunde - Havamal, Vers 139j in Die Edda.

*. A se vedea tr{lirea divinWitii descrise de Nietz~che inKlage der Ariadne: .

,,"- vinatul tau sintnecrutator vinator !

prinsa ta' cea maimindra,tu, brigand din spatele norilor ..."

Dictungen: Dionysos Dithyramben (Werke VIII, p. 423)

- 153

vinatorului avem de-a face eu 0 imago dei, caci Wotaneste de asemenea un zeu al vintului ~i spiritului, ceeace i-a determinat pe rom ani sa-l asimileze in mod co­rect lui Mercur.

4. Prin~ul ~i sora sa, prin~esa B sint luati in posesiede zeul pagin ~i transformati in cai, eu alte cuvinte eo­bofiti in sfera animala. Aceasta corespunde inCOl1.9tientu­lui. Odinioara, sub infa~i9are umana, ei au apartinut do­meniului con~tiintei eolective. rnsa cine sint ei ?

Pentru a raspunde acestei intrebari trebuie sa po~­nim de la faptul ca ambii reprezinta dubluri ale croului:;;iale printesei. Ambii stau in legatura cu ultimii ~i prinaceea ea Ie servesc dreptanimale de calarie, aparin.d deeiea jumatatea lor inferioara, animalica. Anima1111in in­con~tienta sa aproape absoluta este dintotdeauna slmbo­Iul acelei zone psihice a omului care ramine in intune­ricul vietH corporale a instinetului. Eroul ealilre9te pearmasar, caraeterizat prin numi'irul par (feminin) pc;truiar printesa A pe iapa, care are doar trei (numar mascu­En) picioare. Aeeste numereevidentiaza ca odata eutransformarea in animale a avuf loc ~i 0 anumita modi­ficare a caraeterelor sexuale: armasarul are un atributieminin iar iapa unul masculin. Rezultatul 19i gase9teconfirmarea in psihologie : in masura in care un barbateste invadat de incon~tient (colectiv), nu numai sIera sainstinctuala se manifesta fara restrictii, ci 9i un anu­mit aspect feminin, pentru a carui denumire am propustermenul Anima. Dimpotriva, dadi 0 femeie ajunge subdominatia ineon9tientului, atunci se manifesta partea in­tuneeata a naturii ei feminine, asociata eu pn)ll.un~atetrasaturi masculine. Aeestea sint grupate de ~onceptulAnimus *.

5. Conform basmului, ,forma animal a a pereehii fra­te-sora este neautentiea~i-~i datoreaza existenta vrajiifacute dedivinitatea-vinator pagina. Daea ei n--ar fi de­dt animale, ne-am putea multumi eu interpretarea de mai

* Vezi pentru aceasta Emma Jung, Ein Beitrag zum Problem,des Animus.

- 154 -

sus. Insa asHel am trece cu vederea in mod nejustificatmodificarea caracterului sexual. Calul eel alb nu este Uncal obi!?nuit, ci un cal fermecat cu insu!?iri supranatu­rale. Faptura umana din care, datorita vrajii,s-a nascutanimalul poseda de asemenea trasaturi supranaturale.Desigur, basmul nu contine nici 0 remarca. in ace:lsta pri­vinta. Insa daca presupunerea noastra, !?i anume ca for­ma animala a ambilor corespunde partii infraumane aeroului !?i printesei, este intemeiata, atunci rezuWi ('aforma umana corespunde partii supraumane a celor doLCaracterul suprauman al celui care la inceput este por­car transpare din transformarea sa inerou : el nu ra­mine la porcii sai, ci se catara in copacul lumB, unde,aproape ca Wotan, devine prizonierul acestuia, caei erouIeste un semizeu. De asemenea, el nu ar fi putut s1-1 In­locuiasca pe vinator daca nu ar fi avut 0 qnumita ase­manare cu acesta. Tot asHel, prizonieratul printesei A invirful copacului lumii indica natura aleasa a acesteia,iar in masura in care imparte patul cu vinatorul, ::l!?acum n~ spune basmul, ea este chiar sotie de zeu.

Puterile excePtionale, aproape supranmane ale erou­Iui !?i faptul de a fi fost ales constituie cei doi factoricare angajeaza doua fapturiomene!?ti obi!?nuiteintr-undestin suprauman. In lumea profana, aceasta este caleape care un porear ajunge rege far 0 printesa dobinde!?te

- ~un barbat corespunzator. Insa pentru di basmul c:moa!?-te nu numai 0 lume profana, ci !?iuna magici'i, desti:lUIuman nu epuizeaza totul. De aceea nu sint neglijate nidaluziile la ceea' ce se petrece in lumea magica. $i ac.olaun print !?i0 printesa au cazut in miinile spiritului rau,care la rindul sau se afla intr-o situatie mai mult dedtneplacuta, de nedepa!?it fara ajutor strain. In felnl aces­ta soarta umana care revine tinarului !?iprintesei A pri­me!?te 0 paralela in lumea magica. Insa in masura incare vinatorul ca 0 imaginepagina a divinitatiise rididideasupra lumdi eroilor !?i a preferatilor zeilor, paralelis­mul depa!?e!?teuniversul magic !?ipatrunde in domeniuldivin !?ispiritual, unde spiritul sau, diavolul san eel pn-

~ 155 ~

1inun diavolt -de~ine victim a vrajii £acute de un prin­cipiu opus cel putin la fel de puternic, daca nu maiputernic, sugerat prin cele trei cuie. Aceasta tensiuneextrema intre contrarE, care constituie sursa actiunii, nueste nimic altceva dedt conflictul dintre triada de susl?i triad a de jos sau, exprimat in termeni religio;;i, din­tre Dumnezeul cre;;tin, pe de 0 parte 9i diavol, care apreluat trasaturile lui Wotan *, pe de aIta parte.

6. S-a.r parea ca daca vrem sa intelegem basmul co~rect trebuie sa pIeearn de la aceasta instanta supcema,did primul temei al actiunii 11 constituie gestul.. fpiritu­lui rau. Urmarea imediata este crudficarea sa. In situa­tia ehinuitoare in care se afla, elare nevoie de ajutor,care, intrudt nu vine de sus, poate fi solicitat numai dejOs. Un Tinar pastor are aUt curiozitatea cit 9i spiritulde initiativa, in egala masura temerare 9i copil,iref?ti, dea esealada copaeullumii. Daca ar fi cazut 9i 9i-a1' fi ruptoasele, lumea arfi spus : un spirit rau i-a insufbt aceas­ta nebunie de a se urea toemai intr-un _astfel de copaeuriaf?! .$i in realitate oamenii nu ar fi gref?it prea mult,cad spiritul rau tocmai de a9a ceva avea neparat nevoie.Rapirea printesei A a insemnat 0 imixtiune in lumeaprofana iar vrajirea perechii frate-sora, despre care pu­tern presupune ca apartinea 8emizeilor, 0 imixtiune inlumea magica. Nu este exclus ea nelegiuirea de a 0 vraji

'~pe printesa A 8-0 fi precedat pe cealalta. In crice caz,ambele reprezinta imixtuiniale spiritului rau atHinlumea magica cif 9i in cea profana.

Nu este intimpEitor, ci profund semnificativ, faptulca eliberatorul sau mintuitorul este tocmai un rorear,asemeni fiului risipitor. EI vine de jos, ceea ce il apro­pie de strania reprezentare pe care 0 au alchimi;;tii cles­pre mintuitor. Prima sa fapta eliberatoare este anulareapedepsei divine impuse spiritului rau, ceea ce constituie,ca 0 prima treapta a lysis-ului, inceputul rezolvarii eon­flietului.

* Pentru triad a lui Wotan vezi Nink, Wodan und gennanis­cher SChicksasglaube, p. 142 ;;i urm.

- 156-

7. Morala acestei pove~ti >este de faptfoarte cindat<'LSflr~itul satisface in masura in care eroul ~i printesa Asa casatoresc ~i devin rege ~i regina. De asemenea, prin­tul ~i printesa B Se casatoresc, insa in conformitate cuarnaica prerogativa vegala a incestului, ceea ce ar puteatrezi 0 anumita repulsie, prerogativa car~ trebuie ad­misa ca dind continut unui obicei caracteristic· lumii se­mizeilor *. Ce se 'intimpla i11sacu spiritul rau, ·cu a ca­rui mintuire de indreptatita pedeapsa incepe actiunea?Vinatorul cel rau este calcat in picioare de calu1 ,oau,ceea ce nu dauneaza in mod durabil spiritului. In apa-·renta el dispare £ara urme; In realitate, el lasa ca urmaatit in lumea profana cit ~i in lumea magicfl 0 ferici;:eeu greu dobindita. Quaternitatea, reprezentata pe de 0parte de porcar ~i de printesa A ~i de printull?i prin­tesa B, pe de alta parte, s-a Teunit ~i legat trainic eelputin pe jumatate: acum stau fata-n fata doua cup~uriconjugale, care,de~i paralele, sint separate unul de al­tul, intruclt unul apartine lUmii profane iar celMalflu­mii magice. In pofida acestei indiscutabile separari, intreele existi'i, a~a cum am vi'izut, relatii psihologice secrete,care/ ne permit sa-l derivi'im pe unul din celi'ilalt.

Exprimindu-ne in spiritul basmului, a caruiact{iuneincepe in punctul eel mai inalt, putem spune ('a lumeasemizeilor o precede pe cea' profana, iar aeeasta derivaintr~o anum ita masuradin prima, care trebuie ginditaea provenind din lumea zeilor. Daea a~a stau lucrurile,atunci porcarul ~i printesa A nu sint altceva decit cupiiale printului ~i printesei B, care la rindullor slnt pro,..­duse ale prototipurilor divine. Sa fiU uitam ca vr<"ljitoa-rea care cre~te cai este pandantul feminin al vri'ijitorului.,amintindj:ntrucltva de Epona, zeita celta a cailor.Din pa­cate nu ni se spune nimic despre modul in careprintul~i printesa B sint transformati in cal. Ca vri'ijitl)area cste

* Presupunerea ea .aid este vorba de pereehea frate·-sora sebazeaza pe faptul ea armasarul se adreseaza iepii eu "surioar:l~l.Pe de 0 parte, aeesta poate fi un simplw fac;on de parler, pe deaWi parte, "surioara" insemnatoernaisora, fie ea Elste vorbasau nu de o sora buna. In plus, aUt in mitologie cit ~i in aL­ehimie ineestul joaea un rol important.

- 157 -

coautoarea acestui act reiese din faptul ca eei doi caiprovin dingrajdurile ei, fiind deci intr-o anumit3. ma­sura proelusele ei. Vinatorul ;;1 vrajitoarea alcatuiesc uncuplu care reprezinta reflexul in partea htonic-nocturn;'ia lumii magice a unui cuplu parental divino Cuplul di­vin poate fi reeunoscut cu u!?urinta in reprezentatea cre!?­tina de prima importanta despre sponsus 9i sponsa, des­pre Cristos !?ibiseriea mireasa.

Daca am dori sa interpretam basmul dintr -0 pers­peetiva personala, tentativa ar e!?ua datorita faptului caarhetipurile nu sint nascociri, ei elemente autonom_0 ale

psihicului ineon!?tient !?i exista inaintea oricarei activi,­tati a imag'inatiei. Arhetipurile reprezinta structura ne­modificabila a unei lumi psihice care probeaza prin in­fluentele determinante exercitate asupra con!?tiintei caeste reala. Astfel faptul ca cuplului uman '" Ii corespundein ineon!?tient un alt cuplu, ultimul fiind doar in apa­renta 0 oglindire a primului, reprezinta 0 realitate psi­hidi importanta. Cuplul regal este de fapt intotdeauna 9ipretutindeni a priori, euplul uman fiind mai curind 0concretizare individuala, spatio-temporala, a imaginii ori­ginare eterne', eel putin in ~tructura Sa spirituala intipa­rUB.in continuumul biologic.

S-ar putea spune ca porcarul 11reprezinta tocmai peacest am animalicpentru careexista undeva, in lumeade sUs, 0 partenera. Privit din aeest punet de _vedere elintruchipeaza tot ceea ee ar putea deveni omul dad s-arcatara putin mai sus in copaeul lumii **. Caci in masurain care tinarulpa'Stor se instapine!?te asupra jumatatiisale feminine de na!?tere inalta, el se apropie totodata decuplul semidivin 9i se ridica in sfera regalitatii-, adicaa universalei valabilitati. In intermezzo-ul care ::;e anain Nunta chimicii de Christian Rosenkreutz intilnim ace-

* In masura in care Anima este inlocuitii de 0 persoCina,-umana,

** Copacul_ uria~ are drept corespondent in a1chimie arborphilosophica. Intilnirea dintre omul teluric ~i Anima care _co­boari'i din coroani'isub forma meluzinei este prezentata ~i in-pergamentul 11lliRipley. Vezi ilustratia 257 din psycho{ogie undJUchemie..

- 158 -

la~i motiv : fitll regelui trebuie mai intH sa-~i pliberezemireasa regala din puterea unui maul', a carui concu­bina ea ·.il devenit de bunavoie. Aid maurul reprezintanigredo-ul alchimi~tilor, In care se ascunde substanta ar-.can. Aceasta idee reprezinta 0 alta paralela a mitologe­mului nostru, eu alte cuvinte - exprimat psihalogic "­o aHa varianta a aceluia~i arhetip"

Asemeni alchimiei, basmul descrie acele procese in­con~tiente care compenseaza situatia con~tiintei crefitine.El zugrave~te un spirit care ginde~te ideile cre~tine din­cola de granitele trasate de conceptia bisericii, pentru agasi un raspuns la intrebarile care au preocupat nu nu­mai evul mediu ci ~i epoca moderna. Nu este greu deobservat ca imaginea celei de. a doua perechi regale re­prezinta 0 paralela la imagine a crefitina despre mire ~imireasa iar imagine a vlnatorului ~i a vrajitoarei consti­tuie 0 deformare a ideii cre~tine in sensul unui 'Nota­nism Incaprezent, de~i incon~tient.· Faptul caeste yorbade· un basm german prezinta un deosebit interes intru­cit acela~i wotanism a fast din. punet de vedere psiho­logic na~ul national-socialismlUlui *. Acesta a infati~at ItI":

mii cu claritate deform area inspre 20nele infe1'ioare. Pe .de aHa parte, basmul arata ca realizarea totalitatii uma­ne nu este pasibWi fara includerea spiritului Intune cat,mai mult, ca acesta din urmareprezinta causaintrumen­talis a individuatiei mlntuitoare. In totala contradictiecu acest scap al dezvoltariispirituale, scop spre care tin­de nu numai natura, ci a fost prefigurat ~i de doctrinacre~tina, national-socialismul a distrus autonomia moralila individului ~i a instituit totalitatea lipsita de sens astatului. Dimpotriva, basmul ne arata cum trebuie pro­cedat daca dorim sa invingem forta spiritului intune'­cat: trebuie sa folosim) Impotriva lui propriile sale me­tode, ceea ce desigur n11 poate fi infaptuit daca acealume" magica subterana a vlnatorului· intunecat r{m1ineincon~tienta iar cei mai buni membri ai natiunii preferasa predice dogme in loc de a Iua in serios sufletul uman .

.• Vezi eseurile mele din Aufsatze zur Zeitgeschichte (in spe­cial Wotan ~i Nnach der Katastrophe).

-'- 159 -

g) Incheiere

Dadi examinam spiritul in forma sa arhetipala, a~a<cumapare in basme ~i vise, atunci se eontureaza 0 ima­gine surprinzator de diferita de ideea con~tienta desprespirit eu multiplele ei ramificatii de sens. In mod origi­nal', spiritul este un daimonion care, sub forma umana:sau animala, iese in intimpinarea omului. Insa materia­Ivl. de care dispunem prezinta deja urmele extinderii<C()n~tiintei,care incepe sa ocupe acel domeniu initial in­con~tient ~i sa transforme partial acea daimoni,'l in actede vointa. Omul cucere~te nu numai natura ci ~i spiri­tul, fara a-$i da seama ceea ce face. Pentru intelectuliluminist, descoperirea ca ceea ce trece drept spirit cctede fapt spiritul omului, proprlul sau spirit, ap:lre ca 0punere in ordine. Tot ceea ce epocile trecute atribuiauca suprauman in bine ~i hi raudaimoniei este redus, ca'0 exagerare, la 0 masura «rationala». Dar oareconvin­gerile concordante ale trecutului erau intr-adevar ~i cu::siguranta doarexagerari ? Daca nuerau exagerari, atundb'tegrarea spiritului um/an nu inseamna altceva decit de­monizarea acestuia, intrudt forte spirituale supraumane,care mai inainte se aflau inlantuite in natura, sint pre­luate in fiinta umana ~i-i confera 0 put ere care, in modpericulos, impinge granitele umanului in indetrminat. Perationalistul iluminist doresc sa-l intreb: a condus re­duetia sa rationala la 0 stapinire benefica a materiei ~ia spirtului ? El imi va raspunde mentionind progrese1eiizicii ~i ale medicinei, eliberarea spiritului din .letargiamedievala ~i, ca uncre~tin bine intention at, mintuireade frica de demoni. Atunci voi intreba in contiuare : 1ace au condus toate cele1alte cuceriri ale cu1turii ? 1nfiora­torul ra6puns se afla sub ochii no~tri : nu am fost 1i,in­tuiti de nici 0 spaima, caci un co~mar ingrozit)[ a ('u­prins lumea. Pina acum, ratiunea a e~uat jalnic ~i tocmcdceea. ce toti doreau sa evite se produce in inspaiminta­ioare progresie. Impresionantele succese in domeniul uti-·lului au fost scump platite ~i nimeni nu ~tie daca (,mulva putea evita: prapastia spre care se rostogole~te verti-

- 160 -

ginos. Dupa primul razboi mondial S-a sperat in ratiuneaumana. Acum, dupa cel de al doilea se spera din nou.Dar deja omul este fascinat de posibilitatile fisiunii ura·­niului ~i-;;i promdte 0 epoca de aUI' - ceo. mai bun agara:ltieca grozaviile pustiirii cresc nemasuraL $i cineeste autorul tuturor acestor lucruri? Tocmai spirituluma:l considerat inofensiv, dotat, inventiv, care din pa­catE:'nu este con~tient ,de demonia so.. Maimult, acestspirit face totul pentru a nu fi srlit sa se priveasdi infata, Hecare ajutindu--l dupa puteri in aceasta privinta.Grice numai psihologie nu, caci aceasta necuviinta ar pu­tea conduce 10. autocunoa~tere! Mai bine razboaie, decare este vinovat intotdeauna celalalt ; ~i nimeni nu vedeea toata lumea este posedata de dorinta de a face ceea eeeviti'i ~i-i provoacafriea.

Mi se pare - 0 marturisesc deschis - ca epocile tre­cute l1-an exagerat, ca spiritul nu s-a lepadat de demo­nia sa,;;i ca oamenii sint mai expu~i, datorita dezvolta­rii ~tiintei ~i tehnicii, pericolului de a cadea prada po­seda:rii. Arhetipul spiritului poate avea atlt efecte pozi­tiVE cit ~i efecte negative, optiunea libera, con~tienta aomu~ui fiind aceea care impiedica binele sa se transformein ceva satanic. eel mai grav pacat al omului este in­cOD9tienta, pacat de care se fac vinovati ~i eei care 0.1'

trebui sa reprezinte invatatorii ~i modelele celorlalti 00.­meni. Cind vom ineeta oare sa ne limitamlla presupozi­tia d'i omul este barbar si vom cauta eu toata seriozitateainijJoacele ~i caile de a~l exorciza,de a-I smulge pose­darE ~i incon~tientei sale, eautare care sa se iraasformein cea mai importanta sarcina eulturala? Nu se poateIntelege odata ca~nici una din modificarile ~i arnelioI"a­rile exterioare nu ating natura umana ~i ca in fond to­tul depinde de faptul daca omul care folose~te ~tii11ta9itehnica este sau nu responsabil? Desigur, crestinismulne-a aratat calea, insa el nn a patruns suficient de adincdincolo de suprafata, a~a cum 0 demonstreaza faptele. Dece r;enorocire mai aveml nevoie, pentru ca cel putin con­ducatorii responsabili ai umanitatii Sa deschida ochii 9isa !Ieelibereze de e:roare ? '"

COMENTARIIbE $1 NOTELE TRADUCATORUbUI

Jung, un postmoderri?

Amplul studiu dedicat de Jung manifestarilor simbolice alearhetipului spirituluiin basm, publicat mai intH in Eranos-Jah­buch (1945) ~i reeditat intr-o forma prelucrata :;;iextinsii in 1948,forma care a stat la baza traducerii de fata, are multiple sem­nificatii.

Pentru a incepe cu cea mar superficiala, vom spune ca eiti­torul dezamagit de surprinzatoarea dar ineontestabila platitudi­ne a. unor aplicatii jungiene, cum ar fi eele eonsaerate romanu­lui Ulysses de James Joyce :;;i unor tablourL_ale lui Picasso,toate eontinute :;;i in volumul XV al editiei tiparite la edituraWalter, va afla in Contributii la fenomenologia spiritului inbasm prilej de reconfortare. De1liJung nU-1Iipropune sa reali­zeze aiei un demers de eritiea arhetipala, el ne convinge pe de­plin de virtutile hermeneutice ale teoriei arhetipurilor, reu:;;indun eseu care prin perspicacitate 1Ii ingeniozitate concureaza cucele mai bune produse ale psihocriticii, comparabil ea valoareeu Motivul alegerii casetei de Freud, de pilda.

Merita remarcat apoi un aspect metodologic : de:;;ise bazeazain primul rind pe teoria arhetipurilor, interpretarea lui Jungutilizeaza din plin citeva elemente cheie din teoria tipurilor psi­hologice. Este vorba in primul rind de ideea ca functiei saufunctiilor psihice diferentiate Ie corespund· cu necesitate in in­con:;;tient 0 functie nediferentiata, precum 1Ii rudimentele nedi­ferentiate ale functiilor diferentiate. Putine sint, in caclrul ope­rei lui Jung, luerarile in care teoria arhetipurilor 1Ii cea a ti­purilor psihologice sint puse in joc in organiea fuzionare, cumse intimpla in studiul dedicat arhetipului spiritului.

In sfir:;;it,prezentul studiu are meritul de a pune in luminaimportante aspecte ale viziunii filosofice imparta:;;ite de tnteme­ietorul psihologiei analitice sau complexe. Constatam acum cadualismul lui Jung nu este circumscris lumii interioare a omu­lui, ci 0 transcende, aplicindu-se intregii realitati. Pentru Jung,spiritul este orealitate independenta nu numai fata de suflet,ci :;;ifata de materie. Ca :;;imateria, spiritul constituie Uf1adinrealitatile originare pe care omul :;;i Ie insu:;;e:;;tetreptat. Deaceea, in primele pagini ale studiului sau Jung scrie: "nu omula creat spiritul, ci acesta este premisa activitatii sale, eel careface eu putinta perseverenta, entuziasmul :;;iinspiratia." .

Incheierea eseului, aflata intr-o legatura laxa cu restul, neprezintao alta fateta a ideatiei filosofice a autorului - deta­:;;area de excesele iluminism.ului. Razbate din eombatereacre­dintei naive in atotputernicia ratiunii 0 atitudine antilogicistii

- 162 -

'imparta9iUi de prestigio9i filosofi contemporani, atitudine pe ca­re 0 aflam si in Doctrina substantei de Camil Petrescu. Nutoate aspectele realitatii pot fi "rat{onalizate", red use la numi­torul comun al ratiunii umane. De acest tip sint arhetiptirile,de pilda, caracterizate de 0 logica insondabila. Dimensiunea ne­gativii a actiunii lor nu poate fi neutralizata prin reductia ra­tionala, demers ineficient ba chiar daunator, ci prin cun9tien­tizarea situatiei de fapt 9i actiunea in cuno9tinta de ~'luza. Inlocul violentarii realitatii prin incercarea de a 0 ageza in pa­tul Iui Procust al ratiuniL umane, Jung propune efortul de con-

,9tientizare, mijlocit de psihologie, in primul rind de psihologiaabisala, efort care are ca urmare amplificarea con9tiintei, cu­nomiterea realitatii umane ca premisa a actiunii adecvate. Este,aceasta inca 0 particularitate care-l diferehtiaza pe Jung de ilu­minismul fara rest al lui Freud si-l situeaza in imediata veci­natate ideatica a postmodernismului.

J. Cuvintul "imagine originara" (Urbild) nu trebuie sa ne:induca in eroare, sugerindu-ne ca arhetipul ar fi 0 reprezentareinniiscuta. In repetate rinduri Jung atrage atentia ca arhetipuri­Ie 'sht forme goale, neintuitive ale psihicului incon$tient, formepe care le umplu continuturile con$tiintei,in-formate de arhe­tipuri. Semnificatiu pentru pozitia lui Jung relativa la natura.arhe;;ipului $i a relatiei dintre iricon$tientul colectiv $i con$ti­inta este $i urmatorul pasaj din studiul Der philosophiseheBauIn (Arborele filosofic) 1945, 1954, 1978: "Incon$tient1L!. of eraforma arhetipidi, care in sine este goala $i, de aceea, nerepre­zentabila, Ea este de in data umpluta de <;:atrecon$tiinta eu ma­teTia~ inrudit sau asemaniitor, ceea ce 0 face perceptibilii. Dinacest motiv, reprezentarile arhetipale sint intotdeauna conditionacclocal, temporal $i individual." (C.G. Jung, GesammelteWerke,vol. XIII, Walter-Verlag, 1978, p. 373).

, 2. In ,sens larg, enantiodromia indica trecerea unui lucru incontrariul sau, sens prezent $i in pasajui din studiul de fnta incare apare'termenul. Sensul restrins, jungian este expus intr~'jnadin ..Definitiile" anexate volumului Psychologische Typen, 1921.lZ redam dupa traducerea realizata de Anca Oroveanu in SecolulXX no, 11, 12/1986}: "Utilizez termenul enantiodrdmie pentru.a indica emergenta opusului incon$tient, in decursul timpului.Acest fenomen caracteristic are loc intotdeauna cind 0 tendintaextrema, unilaterala domina viata c'on$tienta; in timp, 0 C011­

trapozitie egal de puternica se formeaza, care inhiba -initial C'C­

tiv-itatea con$tientii $i irupe ulterior, in pofida controiului con­$tient." (p. 55).

163 -

3. PasajuZ contine un joc de cuvinte intraduetibil, carCi':te­rizat insii de 0 importdnta semnificatie teoretiea. Faptul cd arhe­tipuriZe au "determinierende Wirkungen" (tradus de noi prin "in­f1uente determinante") asupra con$tiintei este folosit de lung pen­tru a demonstra ea e1e sint "wirklieh" (reale). Ideea ca incon­$tientuZ are ineontestabilii reaZitate, enuntatii aici in treaciit,constituie unu1 din 1aitmotivele gindirii jungiene. De asemenea,lung pZedeazii in repetate rinduri pentru idee a importantei rea­litatii psihice in genere, prin intermediu1 careia ne este mijlocitaccesuZ 1a toate celelalte realitiiti.

CUPRINS

Introducere in lumea arhetipurilor

IN LUMEA ARHETIPURILOR

~.u

COl1ceptul de inco119tient coleetiv 21Comentarii $i note 33

Despre arhetipurile incon~tientului eolectiv39Comentarii $i note 82

Despre arhetip, eu 0 speciaI.3 eonsiderare aeonceptului de anima 89Comentarii . 109

Contributii la fenomenologia spir1tului 'in basm 111Comentarii $i note 162

In colecjia«CAIETE DE PSIHANALIZA»

au mai aparut:

• Sigmund Freud, Dincolo de principiul placerii (epuizat)• Vladimir Marinov, Figuri ale crimei la Dostoievski• Sigmund Freud, Cazul Dora (epuizat)

in curs de aparijie:

• Jean Laplanche, Noi fundamente ale psihanalizei• Tobie Nathan, Spermadiavolului• Vladimir Marinov, Totem ;>itabu in «Frajii

Karamazov»• Sigmund Freud, Micul Hans

Sub tipar:

Erotica mistica Tn Bengal

eu 0 scrisoare deschisa ineditade

MIRCEA VULCANESCU

• India ~i occidentul 0 Viata neverosimila a Maharaja­hului de Kass~mbazar • Ce e viu ~i ce e mort in Upa­ni~ade • Magie ~i erotica • Femeia ~i dragostea 81 Umba­jul secret al misticii indiene • Pseudoindica • Memoria­Iul diHitoriei la Benares • Fals jurnal de bord

hr. 3 al co1ectiei«FOLIO"

NU UIT AT!!Pentru imbogatirea orizontului Dvs. spiritual,

cititi revista de opinie ~i atitudine intelectuam

J URN AL U L LIT ERA R

Abonamentele se pot contracta atit prin oficiilepo~tale cit ~i direct la redactie, Bd. Schitu Magu­

reanu nr. 1, etaj II.Tel. - fax: 6159516

TiparuJ.executa<t la S.C. ROMOART S.A.sub Icd. 217