Embed Size (px)
DESCRIPTION
Imprumuturile de stat!
Citation preview
Caracterizarea imprumuturilor de stat
In perioada contemporana, caracteristic pentru majoritatea
statelor cu economie de piata este faptul ca se inregistreaza o tendinta
de crestere mai rapida a cheltuielilor publice comparativ cu veniturile
curente (ordinare). In aceste conditii, procurarea de catre stat a unor
resurse banesti suplimentare se poate realiza prin majorarea si/sau
instituirea de noi impozite, prin contractarea de imprumuturi de stat
sau prin apelarea la emisiunea de bani de hartie.
Recurgerea la majorarea si instituirea de noi impozite este mai
incomoda pentru stat. De aceea, statul apeleaza frecvent la creditul
public, adica la imprumuturi interne sau externe si la mobilizarea unei
parti din veniturile temporar disponibile ale populatiei prin
intermediul caselor de economii. Pe calea creditului public se pot
mobiliza intr-un termen relativ scurt, sumele de bani de care statul are
nevoie pentru acoperirea necesitatilor sale.
In cadrul relatiilor de credit public, statul apare ca debitor,
creditorii sai fiind bancile, consortiile bancare, intreprinderile
industriale, societatile de asigurare, casele de economii, subscriitori la
imprumuturi etc. De asemenea, statul poate aparea si in calitate de
creditor, debitorii sai fiind beneficiarii de imprumuturi (intreprinderile
publice, organele administratiei de stat locale etc.).
Destinatiile pe care le primesc sumele imprumutate sunt
diferite: sunt utilizate drept capital productiv, sunt investite in bunuri
de folosinta indelungata sau sunt cheltuite in scopuri de consum, dupa
caz.
Pentru sumele acordate cu imprumut creditorul realizeaza
un venit sub forma de dobanda. Natura acesteia este diferita in functie
de destinatia data imprumutului.
1
Legislatorul nostru prevede definitia de imprumut de stat in
art.2 al Legii nr.419 din 22.12.2006 cu privire la datoria
publica,garantiile de stat si recreditarea de stat “împrumut de stat -
relaţie contractuală prin care creditorul transmite în proprietatea
statului mijloace, cu condiţia rambursării acestora de către stat la
expirarea termenului pentru care au fost acordate”
Din cele de mai sus se desprind, deci, urmatoarele trasaturi
caracteristice imprumutului de stat:
- imprumutul nu reprezinta un act impus in mod unilateral de
catre stat, ci are caracter contractual, care exprima acordul de vointa
al partilor, spre deosebire de impozite care se stabilesc in mod
unilateral de catre stat in sarcina persoanelor fizice si juridice. Desi
apare ca un acord de vointa intre parti, anumite elemente, cum sunt:
conditiile de emisiune si de rambursare, forma si marimea venitului
care se asigura subscriitorilor, precum si alte elemente
necesare se stabilesc unilateral de catre stat, iar persoanele fizice si 2
juridice, posesoare ale capitalului banesc, pot sa le accepte sau sa le
respinga in bloc. Spre deosebire de imprumutul de stat, in cazul unui
contract de credit bancar, intre o banca si persoane fizice si/sau
juridice, conditiile de acordare si rambursare a imprumutului se
negociaza de catre banca cu fiecare solicitant in parte. Bancile solicita
persoanelor fizice si juridice carora le acorda credite sa prezinte o
anumita garantie materiala. In schimb, in cazul imprumutului de stat,
statul nu ofera creditorilor sai o asemenea garantie;
- imprumutul constituie o sursa de procurare temporara a unei
sume de bani, motiv pentru care spunem ca are caracter
rambursabil. Desi imprumutul se restituie la scadenta, sunt situatii
cand statul lanseaza unele imprumuturi, denumite perpetue, pentru
care nu se stabileste un termen de restituire, ci doar obligatia de a plati
dobanzile aferente. In aceste situatii statul poate sa rascumpere la
bursa inscrisurile imprumutului respectiv, cand cursul obligatiunilor
este sub pari;
- pentru sumele imprumutate statului, subscriitorii beneficiaza
de unele venituri sub forma dobanzii, castigului sau a dobanzii si
castigului, dupa caz, ceea ce inseamna ca imprumutul nu se acorda cu
titlu gratuit, ci are la baza o anumita contraprestatie.
Elementele tehnice ale imprumutului
3
Imprumuturile de stat sunt lansate printr-o dispozitie speciala
sau chiar prin legea de adoptare a bugetului de stat. La lansarea
oricarui imprumut este necesara stabilirea elementelor tehnice care-l
definesc din punct de vedere juridic si care se refera la: denumirea
imprumutului care se contracteaza, valoarea nominala a titlurilor de
imprumut, termenul de rambursare, dobanda si alte avantaje materiale
acordate detinatorilor de inscrisuri s.a.
a) Denumirea imprumutului reflecta actiunea pe care statul
doreste sa o finanteze ori obiectivul urmarit prin acel imprumut. De
exemplu: “Imprumutul pentru reconstructie”, “Imprumutul pentru
inzestrarea armatei” etc. Daca imprumutul se contracteaza pentru
acoperirea deficitului bugetar sau pentru alte destinatii (constructii de
autostrazi sau alte obiective) in denumirea lui se precizeaza anul
contractarii, nivelul dobanzii sau forma pe care o imbraca venitul cu
venit subscriitorilor,dupa caz.
b) Valoarea nominala a titlurilor de imprumut. Titlurile de
imprumut sunt inscrisurile care atesta sumele imprumutate statului.
Ele se mai numesc efecte publice, hartii de valoare, obligatiuni etc.
Suma inscrisa pe titlul de imprumut este numita valoarea
nominala a acestuia si exprima marimea creantei pe care detinatorul
acestuia o are de incasat de la stat sau, invers, datoria statului fata de
detinatorul titlului de imprumut. Daca detinatorul titlului de credit
doreste sa-si recupereze banii inainte de expirarea perioadei pentru
4
care a acordat imprumutul statului, el poate sa vanda titlul de
imprumut (obligatiunea) la bursa.
Suma obtinuta prin vanzarea la bursa a titlului de imprumut,
denumitavaloarea reala, poate sa fie egala, mai mica sau mai mare
decat valoarea nominala a acestuia, in functie de cursul la care
coteaza inscrisurile respective la bursa.
Cursul, exprima pretul cu care se cumpara si se vand 100
unitati valoare nominala. Cursul poate fi egal cu 100 (al pari), mai mic
decat 100 (sub pari) sau mai mare decat 100 (supra pari). De regula, la
lansarea unui imprumut de stat cursul obligatiunilor este sub pari si
rareori al pari sau supra pari. Cursul este influentat de raportul dintre
cererea si oferta de capital de imprumut, de nivelul dobanzilor la
imprumutul respectiv, precum si de alte avantaje oferite de stat
detinatorilor de obligatiuni.
c) Termenul de rambursare indica data cand trebuie rambursat
imprumutul de stat. Din acest punct de vedere, exista:
- imprumuturi pentru care s-a stabilit termenul de rambursare;
- pe termen scurt (pana la un an);
- pe termen mijlociu (intre 2-5 ani);
- pe termen lung (de peste 5 ani);
- imprumuturi fara termen (perpetue).
Imprumuturile pe termen scurt (bonuri de tezaur, certificate de
trezorerie, polite de tezaur etc.) sunt contractate de catre stat pentru
acoperirea golului temporar de resurse ca urmare a neconcordantei
intre momentul efectuarii cheltuielilor aprobate si momentul incasarii
veniturilor prevazute, ca urmare a nerealizarii veniturilor in cuantumul
prevazut sau cand apare necesitatea efectuarii unor cheltuieli
suplimentare.
Imprumuturile pe termen mijlociu si lung (obligatiuni, titluri
de renta etc.) sunt contractate de catre stat pentru acoperirea deficitelor
bugetare devenite cronice sau pentru finantarea unor cheltuieli de
capital de valoare mai mare.
d) Dobanda reprezinta 'pretul' platit de catre stat creditorilor
sai pentru sumele care i-au fost acordate cu titlul de imprumut. 5
Dobanda se acorda creditorilor: in bani (procentual, din suma
imprumutata), sub forma de castiguri (acordate periodic subscriitorilor
prin trageri la sorti), sub forma combinata, a dobanzii si castigurilor
sau sub forma altor avantaje.
In unele cazuri, titlul de imprumut are imprimata rata dobanzii
pe inscrisul respectiv, care se calculeaza la valoarea titlului.
Rata dobanzii la imprumuturile de stat este influentata de rata
dobanzii pe piata capitalurilor si de politica financiar-monetara
promovata de catre stat
Pentru a proteja interesele persoanelor care il imprumuta pe perioade
mai indelungate, statul, le acorda o dobanda mai mare care sa acopere,
cel putin partial, diminuarea puterii de cumparare a banilor, ca urmare
a inflatiei. Se poate pune in evidenta aceasta protectie a subscriitorilor
cu ajutorul ratei dobanzii care poate fi orata de emisiune (nominala) si
o rata reala. - rata de
emisiune a dobanzii (rata nominala) este stabilita raportand dobanda
platita la valoarea nominala a obligatiunilor emise;
- rata reala a dobanzii se stabileste raportand dobanda platita de stat la
suma efectiv incasata in urma plasarii obligatiunilor.
e) Alte avantaje si facilitati acordate de catre stat pentru a face
imprumutul mai atractiv pot fi:
- inlocuirea dobanzii cu castiguri; Pentru detinatorii de
disponibilitati banesti, posibilitatea de a realiza un castig mai mare
este mai tentanta, in anumite conditii, decat perspectiva realizarii
sigure a unui anumit venit sub forma de dobanda.
- prima de rambursare. Sunt situatii cand statul, pentru a spori
increderea subscriitorilor, plaseaza obligatiunile unor imprumuturi la
un curs sub pari. Astfel, subscriitorii au posibilitatea sa beneficieze, pe
langa o dobanda reala mai mare decat cea de emisiune, si de o prima
de rambursare care reprezinta diferenta dintre cursul al pari, la care se
ramburseaza imprumutul, si cursul sub pari, la care se plaseaza.Prima
de rambursare poate sa apara si in situatia in care imprumutul se
plaseaza la un curs al pari, dar se ramburseaza la un curs supra pari;
6
- scutirea de impozite si taxe a veniturilor provenind de la
anumite imprumuturi sau din tranzactii la bursa cu titluri de credit;
- acceptarea de catre stat a unor titluri de credit, la valoarea
nominala drept plata in contul impozitelor datorate de detinatorii lor
inainte de expirarea termenului de rambursare;
- privilegiul juridic de a nu putea fi expuse executarii silite, in
cazul in care detinatorul a ajuns in starea de faliment;
- garantarea impotriva variatiilor monetare etc.
Operatii privind imprumuturile de stat
Contractarea imprumuturilor de stat presupune o seama
de operatii privind plasarea acestora pe piata, rambursarea lor la
scadenta, precum si unele operatii privind eventuala modificare a ratei
dobanzii si a termenelor de rambursare initial stabilite.
7
1)Plasarea imprumuturilor de stat, se poate realiza prin trei cai,
si anume:
- prin subscriere publica;
- prin intermediul consortiilor (sindicatelor) bancare;
- prin vanzare la bursa.
In cazul plasarii prin subscriptie publica, statul organizeaza o
larga publicitate asupra conditiilor imprumutului, asupra avantajelor
pe care le prezinta folosind presa, radioul, televiziunea etc.
Organizarea operatiilor de plasare prin subscriere
publica revine in sarcina Ministerului Finantelor sau a altei institutii
specializate imputernicita de organul de decizie in acest sens. Pentru
plasarea inscrisurilor, statul organizeaza ghisee pe langa banci, case de
economii, oficii postale, perceptii etc. Persoanele fizice si juridice se
prezinta la aceste ghisee si subscriu la imprumut cu resursele lor
disponibile. Suma subscrisa poate fi varsata integral, in momentul
subscrierii, sau esalonat in rate, in decursul unei anumite perioade de
timp.
Plasarea imprumuturilor prin intermediul consortiilor
(sindicatelor) bancare consta in aceea ca sarcina plasarii este preluata
de mai multe banci organizate intr-un consortiu, care se angajeaza sa
efectueze aceasta operatie la cererea organelor competente. Consortiul
bancar poate prelua obligatiunile imprumutului in comision sau le
cumpara efectiv.
In cazul preluarii in comision, statul va intra in posesia
sumelor pe masura ce consortiul bancar plaseaza obligatiunile. Pentru
aceasta operatiune, consortiul bancar primeste un anumit comision.
Riscul plasarii imprumutului revine, in acest caz, integral statului.
In cazul cumpararii efective a inscrisurilor imprumutului de
stat, riscul plasarii revine consortiului bancar. Pentru operatiunea de
plasare a obligatiunilor consortiul bancar incaseaza diferenta dintre
cursul la care plaseaza inscrisurile si cursul la care le-a cumparat de la
stat. Consortiul bancar varsa statului contravaloarea obligatiunilor la
cursul stabilit in momentul cumpararii.
8
Prin vanzarea la bursa sunt plasate, de obicei, inscrisurile unui
imprumut nou, atunci cand statul nu doreste sa faca o larga publicitate
in legatura cu acesta pentru a nu provoca scaderea cursului
obligatiunilor care ar micsora randamentul financiar al imprumutului.
Aceasta modalitate de plasare mai este denumita si “prin robinet”, ea
avand o aplicabilitate mai redusa.
2)Conditiile in care se contracteaza imprumuturile de stat nu raman
vreme indelungata neschimbate. Statul poate opera modificari asupra
nivelului dobanzii prin operatiuni cum sunt conversiunea sau
arozarea sau poate modifica termenul de rambursare , prin
operatiunea de consolidare a datoriei publice.
Conversiunea este operatiunea care consta in preschimbarea
inscrisurilor unui imprumut vechi cu inscrisuri ale unui imprumut nou,
emis cu o dobanda mai mica, statul dorind sa obtina un castig in cazul
aparitiei unei situatii defavorabile creditorilor sai. Aceasta operatiune
este determinata de faptul ca nivelul dobanzii pe piata nu ramane
vreme indelungata constant, ci inregistreaza fluctuatii in functie de
raportul dintre cererea si oferta de capital de imprumut. Momentele
cele mai favorabile pentru infaptuirea conversiunii sunt in faza de
depresiune si la inceputul fazei inviorarii, cand dobanda atinge nivelul
cel mai scazut.
Uneori pe piata capitalului de imprumut au loc scaderi
considerabile ale cursului obligatiunilor de stat. Daca cursul acestora
este sub cel de emisiune, detinatorii inscrisurilor vandute la bursa nu-9
si recupereaza nici macar suma avansata statului la subscriere. Pentru
a evita astfel de situatii si a conserva interesul subscriitorilor fata de
imprumutul al carui curs a scazut considerabil, statul poate proceda
la majorarea ratei dobanzii. Aceasta operatiune, care este inversul
conversiunii, este cunoscuta sub numele de arozare. Daca situatia
financiara ii permite, statul poate profita de scaderea cursului
obligatiunilor, folosind resursele financiare disponibile pentru
achizitionarea la bursa a obligatiunilor la un curs avantajos. In acest
caz, nu recurge la arozare, ci la o rascumparare inainte de termen a
imprumutului de stat.
3)Consolidarea este operatiunea de preschimbare a
inscrisurilor imprumuturilor exigibile imediat sau pe termen scurt
(bonuri de tezaur si altele) cu inscrisuri ale unor imprumuturi pe
termen mijlociu sau lung (obligatiuni si titluri de renta) sau fara
termen (titluri de renta perpetua).
Statul recurge la aceasta operatiune atunci cand pentru
acoperirea deficitelor financiare temporare, acumuleaza datorii mari
care trebuie rambursate la scadente apropiate si nu poate sa faca fata
acestor obligatii. Pentru creditori, prelungirea termenului de
rambursare a imprumutului are ca efect cresterea riscului de
depreciere a banilor plasati in titluri de credit. Pentru a evita aceasta,
statul este nevoit sa recurga, deseori, la majorarea ratei dobanzii.
Consolidarea datoriei publice are ca efect imediat, pentru stat,
diminuarea cheltuielilor publice legate de rambursarea imprumutului
ajuns la scadenta. Pe termen lung are loc o sporire a cheltuielilor cu
datoria publica determinata de plata dobanzilor pe o perioada mai
lunga de timp.
Uneori, pentru a ascunde dificultatile financiare prin care trece,
statul efectueaza o consolidare deghizata, prin achitarea unui
imprumut mai vechi, ajuns la scadenta, cu mijloace banesti obtinute
din contractarea unui nou imprumut de o valoare relativ egala cu
vechiul imprumut.
4)Amortizarea (rambursarea) imprumuturilor de stat este o
alta operatiune care inseamna rambursarea sumelor imprumutate prin
10
rascumpararea titlurilor de credit de la detinatorii lor. Amortizarea
poate avea caracter obligatoriu sau facultativ.
Amortizarea obligatorie se poate realiza utilizand mai multe
variante:
- rambursarea la data unica;
- rambursarea anticipata;
- rambursarea esalonata.
Rambursarea la data unica implica efectuarea unor plati
masive la termenul stabilit, ceea ce ridica probleme de natura
financiara, monetara si organizatorica.
Pentru a evita aceasta situatie, statul poate recurge
la rambursarea anticipata, fie prin rascumparare la bursa a inscrisurilor
care se apropie de scadenta, fie prin stabilirea unei perioade de timp
in cursul careia urmeaza sa aiba loc rambursarea.
Rambursarea esalonata se poate realiza, la randul sau, prin trei
modalitati:
- pe calea anuitatilor;
- prin trageri la sorti;
- prin rascumparare la bursa.
Amortizarea pe calea anuitatilor consta in faptul ca incepand
din al doilea sau al treilea an de la contractarea imprumutului, statul,
incepe sa achite, pe langa dobanzi, si o parte din suma datorata.
Anuitatile reprezinta sumele achitate anual in contul imprumuturilor
contractate. Statul procedeaza in acest fel cand are de-a face cu putini
creditori si stabileste, cu acestia, conditiile de rambursare. Anuitatile
pot fi egale pe toata durata de rambursare a imprumutului sau pot fi
stabilite fie in cote progresive, fie in cote regresive.
Tragerea la sorti este practicata ca o metoda de rambursare
globala, fiecare titlu fiind rambursat in bloc, la un anumit moment. Se
11
practica atunci cand numarul creditorilor este mare, iar valoarea
obligatiunilor amortizabile anual prin trageri la sorti se stabileste in
momentul lansarii imprumutului.
Rascumpararea la bursa, se practica in situatia cand prin legea
ce autorizeaza contractarea imprumutului este interzisa rambursarea
inainte de scadenta. Aceasta are loc prin intermediul aparatului
Ministerului Finantelor sau al institutiilor insarcinate in acest sens.
Statul recurge la aceasta metoda cand dispune de resurse bugetare si
cand cursul obligatiunilor este sub pari.
Amortizarea facultativa apare in cazul imprumuturilor
perpetue cand statul poate recurge (fara a fi obligat), fie la
rambursarea directa, fie la rascumpararea titlurilor prin intermediul
bursei.
Rambursarea imprumuturilor publice se poate realiza din
urmatoarele surse:
- fondul special de amortizare, constituit pe seama anumitor
venituri publice date in administrarea unei institutii specializate,
denumita casa de amortizare;
- resursele bugetare, caz in care cheltuielile legate de datoria
publica se inscriu in bugetul de stat si se acopera din veniturile
bugetare ordinare;
- excedentele bugetare, atunci cand acestea exista, si la care se
recurge pentru rambursarea imprumuturilor fara termen.
Imprumuturile contractate de catre stat pot fi amortizate nu
numai prin rambursarea acestora, dar si pe alte cai cum sunt: bancruta
statului, moratoriul, repudierea s.a. determinate de incapacitatea de
plata a statului, de refuzul de a-si achita obligatiile asumate fata de alt
stat, de deprecierea monetara etc.
Bancruta statului, este reprezentata de incapacitatea statului
de a face fata platilor sale, inclusiv a celor in contul datoriei publice,
din cauze politice sau economice (de exemplu: participarea unui stat la
un razboi, din care a iesit invins sub raport militar si ruinat din punct
de vedere economic). Aceasta stare face ca obligatiile statului privind
platile pentru reparatiile de razboi si cheltuielile cu refacerea propriei
12
economii, sa nu-i mai permita achitarea obligatiilor fata de creditori.
In aceste situatii, creditorii se multumesc cu promisiunea ca intr-o
perioada de timp, statul invins, sa le achite o anumita parte din datoria
restanta cu titlu de arierate financiare.
Moratoriul reprezinta amanarea legala a platilor in contul
imprumuturilor contractate din cauza unor situatii exceptionale. El
este insotit, in toate cazurile, deun acord de consolidare a datoriei
externe. De regula, cand statul debitor inregistreaza deficite mari la
balanta de plati, cand se reduc rezervele de aur si devize ale
Tezaurului public sau cand se reduc veniturile din export, se incearca
tratative cu statele creditoare in vederea gasirii de solutii pentru
continuarea platilor in contul datoriei publice. Daca nu se gasesc
solutii convenabile, statul debitor apeleaza la moratoriu.
Repudierea reprezinta refuzul expres si explicit al unui stat de
a-si onora obligatiile asumate prin contractul de imprumut. In acest
caz, statul este solvabil, dar din motive politice refuza sa plateasca, iar
creditorii nu pot sa-l constranga in acest sens.
Inflatia constituie o alta cale de stingere a obligatiilor in cazul
imprumuturilor de stat. Statul este obligat sa ramburseze imprumutul
la valoarea lui nominala, indiferent de gradul de depreciere a monedei
in perioada scursa de la emisiune si pana la scadenta. Scaderea puterii
de cumparare a monedei nationale determina scaderea imprumuturilor
la valoarea lor reala, care este mai mica decat in momentul lansarii.
Diferenta respectiva ramane nerestituita chiar daca obligatia de
rambursare s-a stins.
13
