7

C a p r a C u t r e i i e z i

Capra cu trei iezi

Era odat[ o capra care avea trei iezi. Iedul cel mare §i cu cel mijlociu dau prin b[\ de obraznici

ce erau; iar[ cel mic era harnic §i cuminte. Vorba ceea: „Sunt cinci degete la o mân[ §i nu samân[

toate unul cu altul”.

Într-o zi, capra cheam[ iezii de pe-afar[ §i le zice:

– Dragii mamei copila§i! eu m[ duc în p[dure ca s[ mai aduc ceva de-

a mânc[rii. Dar voi încuie\i u§a dup[ mine, a§culta\i unul de altul §i

s[ nu cumva s[ deschide\i p[n[ ce nu-\i auzi glasul meu. Când voi veni

eu, am s[ v[ dau de §tire, ca s[ m[ cunoa§te\i, §i am s[ va spun a§a:

trei iezi cucuie\i,

u§a mamei descuie\i!

C[ mama v-aduce vou[:

8

C a p r a C u t r e i i e z i

Era odat[ o capr[…

9

C a p r a C u t r e i i e z i

Frunze-n buze,

Lapte-n \i\e,

Drob de sare

În spinare,

M[l[ie§

În c[lc[ie§,

Smoc de flori

pe subsuori.

auzit-a\i ce-am spus eu?

– Da, m[muc[, ziser[ iezii.

– pot s[ am n[dejde în voi?

– S[ n-ai nici o grij[, m[muc[, apucar[ cu gura înainte cei mai mari.

Noi suntem odat[ b[ie\i, §i ce-am vorbit odat[ vorbit r[mâne.

– Dac[-i a§a, apoi veni\i s[ v[ s[rute mama! Dumnezeu s[ v[ apere de

cele rele §i mai r[mâne\i cu bine!

– Mergi s[n[toas[, m[muc[, zise cel mic, cu lacrimi în ochi, §i Dum-

nezeu s[-\i ajute ca s[ te întoarne cu bine §i s[ ne-aduci demâncare.

apoi capra iese §i se duce în treaba ei. iar iezii închid u§a dup[ dânsa

§i trag z[vorul. Dar vorba veche: „p[re\ii au urechi §i fere§tile ochi”. un

du§man de lup – §-apoi §ti\i care? – chiar cum[trul caprei, care de mult

pândea vreme cu prilej ca s[ pape iezii, tr[gea cu urechea la p[retele

din dosul casei, când vorbea capra cu dân§ii.

„Bun! zise el în gândul s[u. ia, acu mi-e timpul… De i-ar împinge

p[catul s[-mi deschid[ u§a, halal s[-mi fie! ±tiu c[ i-a§ cârnosi §i i-a§

jumuli!” Cum zice, §i vine la u§[; §i cum, §i începe:

10

C a p r a C u t r e i i e z i

trei iezi cucuie\i,

Mamei u§a descuie\i!

C[ mama v-aduce vou[:

Frunze-n buze,

Lapte-n \i\e,

Drop de sare

~n spinare,

M[l[ie§

~n c[lc[ie§,

Smoc de flori

pe subsuori.

– Hai! deschide\i cu fuga, dragii mamei, cu fuga!

– ia! b[ie\i, zise cel mai mare, s[ri\i §i deschide\i u§a, c[ vine mama

cu demâncare.

– S[r[cu\ul de mine! zise cel mic. S[ nu cumva s[ face\i pozna s[

deschide\i, c[-i vai de noi! asta nu-i m[muca. eu o cunosc de pe glas;

glasul ei nu-i a§a de gros §i r[gu§it, ci-i mai sub\ire §i mai frumos!

Lupul, auzind aceste, se duse la un ferar §i puse s[-i ascu\e limba §i

din\ii, pentru a-§i sub\ia glasul, §-apoi, întorcându-se, începu iar:

trei iezi cucuie\i,

Mamei u§a descuie\i!…

– ei, vede\i, zise iar[§i cel mare; dac[ m[ potrivesc eu vou[? Nu-i

m[muca, nu-i m[muca! D-apoi cine-i dac[ nu-i ea?! C[ doar §i eu am

urechi! M[ duc s[-i deschid.

11

C a p r a C u t r e i i e z i

Iedul cel mare §i cu cel mijlociu dau prin b[\ de obraznici ce erau;

iar[ cel mic era harnic §i cuminte.

12

C a p r a C u t r e i i e z i

B[dic[! b[dic[! zise iar[§i cel mic. asculta\i-m[ §i pe mine! poate mai

de-apoi a veni cineva §-a zice:

Deschide\i u§a,

C[ vine m[tu§a!

§-atunci voi trebuie numaidecât s[ deschide\i? D-apoi nu §ti\i c[ m[tu-

§a-i moart[ de când lupii albi §i s-a f[cut oale §i ulcioare, s[rmana?

– apoi, d[! nu spun eu bine? zise cel mare. ia, de-atunci e r[u în lume,

de când a ajuns coada s[ fie cap… Dac[ te-i potrivi tu acestora îi \inè

mult §i bine pe m[muca afar[. eu, unul, m[ duc s[ deschid.

atunci mezinul se vâr[ iute în horn §i, sprijinit cu picioarele de

prichici §i cu nasul de funigine, tace ca pe§tele §i tremur[ ca varga de

fric[. Dar frica-i din rai, s[rmana! asemene cel mijlociu, \u§ti! iute

sub un chersin; se-nghemuie§te acolo cum poate, tace ca p[mântul §i-i

tremur[ carnea pe dânsul de fric[: Fuga-i ru§inoas[, da-i s[n[toas[!…

Îns[ cel mare se d[ dup[ u§[ §i – s[ trag[, s[ nu trag[? – în sfâr§it,

trage z[vorul… Când iaca!… ce s[ vad[? ±-apoi mai are când vedè?…

c[ci lupului îi sc[p[rau ochii §i-i srârâia gâtlejul de fl[mând ce era.

±i, nici una, nici dou[, ha\! pe ied de gât, îi r[teaz[ capul pe loc §i-l

m[nânc[ a§a de iute §i cu a§a poft[, de-\i p[rea c[ nici pe-o m[sea n-are

ce pune. apoi se linge frumu§el pe bot §i începe a se învârti prin cas[

cu neastâmp[r, zicând:

– Nu §tiu, p[rerea m-a am[git, ori am auzit mai multe glasuri? Dar

ce Dumnezeu?! parc-au întrat în p[mânt… unde s[ fie, unde s[ fie? Se

i\e§te el pe colo, se i\e§te pe dincolo, dar pace bun[! iezii nu-s nic[iri!

13

C a p r a C u t r e i i e z i

– M[!… c[ mare minune-i §i asta!… dar nici acas[, n-am de coas[… ia

s[ mai odihnesc oleac[ aste b[trâne\e!

apoi se îndoaie de §ele cam cu greu §i se pune pe chersin. ±i, când

s-a pus pe chersin, nu §tiu cum s-au f[cut c[ ori chersinul a cr[pat, ori

14

C a p r a C u t r e i i e z i

cum[trul a str[nutat… atunci iedul de sub chersin, s[ nu tac[? – îl

p[§tea p[catul §i-l mânca spinarea, s[r[cu\ul!

– S[-\i fie de bine, n[na§ule!

– a!… ghidi! ghidi! ghidu§i ce e§ti! aici mi-ai fost? ia vin[-ncoace la

n[n[§elul, s[ te pupe el!

apoi ridic[ chersinul bini§or, în§fac[ iedul de urechi §i-l floc[ie§te

§i-l jumule§te §i pe acela de-i merg petecele!… Vorba ceea: „C[ toat[

paserea pe limba ei piere”.

pe urm[ se mai învârte cât se mai învârte prin cas[, doar a mai g[si

ceva, dar nu g[se§te nimic, c[ci iedul cel cuminte t[cea molcum în

horn, cum tace pe§tele în bor§ la foc. Dac[ vede lupul §i vede c[ nu mai

g[se§te nimic, î§i pune în gând una: a§az[ cele dou[ capete cu din\ii

rânji\i în fere§ti, de \i se p[rea c[ râdeau; pe urm[ unge to\i p[re\ii cu

sânge, ca s[ fac[ §i mai mult în ciuda caprei, §-apoi iese §i-§i caut[ de

drum. Cum a ie§it du§manul din cas[, iedul cel mic se d[ iute jos din

horn §i încuie u§a bine. apoi începe a se sc[rm[na de cap §i a plânge cu

amar dup[ fr[\iorii s[i.

– Dr[gu\ii mei fr[\iori! De nu s-ar fi înduplecat, lupul nu i-ar fi mân-

cat! ±i biata mam[ nu §tie de ast[ mare urgie ce-a venit pe capul ei!

±i boce§te el §i boce§te p[n[ îl apuc[ le§in! Dar ce era s[ le fac[? Vina

nu era a lui, §i ce-au c[utat pe nas le-a dat.

Când j[lea el a§a, iaca §i capra venea cât putea, înc[rcat[ cu de-a

mânc[rii §i gâfuind. ±i cum venea, cât de colo vede cele dou[ capete,

cu din\ii rânji\i, în fere§ti.

15

C a p r a C u t r e i i e z i

Un du§man de lup – §-apoi §ti\i care? – chiar cum[trul caprei, care de mult p]ndea

vreme cu prilej ca s[ pape iezii, tr[gea cu urechea la p[retele din dosul casei…