1

CAPITOLUL I

OBIECTUL ŞI PROBLEMATICA SOCIOLOGIEI

DREPTULUI. ASPECTE METODOLOGICE

SecŃiunea I

Sociologia generală şi sociologia juridică

Chiar dacă nu se poate vorbi de un consens asupra adevărului

sociologic, este valabilă afirmaŃia că sociologia este studiul relaŃiilor socio-

umane sau, în termeni asemănători, este ştiinŃa societăŃii. Definirea

sociologiei juridice are ca premisă necesară fixarea conceptului de

sociologie.

Sociologia reprezintă „studiul sistematic al societăŃii, al grupurilor

sociale şi al comportamentului uman”1. Într-o exprimare apropiată,

sociologia studiază realitatea socială în întregul ei, dar se preocupă şi de

anumite părŃi, fenomene şi procese ale acestei realităŃi, în multiplele şi

variatele lor relaŃii cu întregul. Sociologia, în general, este o ştiinŃă relativ

tânără, ale cărei începuturi se regăsesc în prima jumătate a secolului al XIX-

lea şi sunt strâns legate de prefacerile de ordin economic, politic şi social.

Scopul sociologului este de a realiza, prin utilizarea unor metode ştiinŃifice,

o abordare obiectivă şi neutră din punct de vedere axiologic, a realităŃii.

Obiectivitatea se raportează la o privire neafectată de propriile valori,

1 M. Agabrian, Sociologie generală, Institutul European, Bucureşti, 2003, p.12-13.

2

credinŃe sau preferinŃe ale cercetătorului, prin eliminarea elementului

subiectiv. Neutralismul axiologic vizează realizarea evaluărilor dincolo de

orice comandamente morale, politice sau de altă natură, care l-ar putea ghida

pe sociolog (şi care ar putea decurge, de pildă, din partizanatul faŃă de un

anume partid politic)2.

Domeniul de studiu al sociologiei este extrem de vast, astfel că au

apărut ramuri specializate ale sociologiei, care investighează în profunzime

anumite aspecte ale vieŃii sociale. O enumerare care este departe de a fi

exhaustivă, aduce în atenŃie sociologia devianŃei, sociologia politică,

sociologia familiei, sociologia schimbării sociale, sociologia muncii,

sociologia urbană, sociologia rurală, sociologia economică, sociologia

educaŃiei, sociologia comunităŃilor, sociologia moralei, sociologia

comunicaŃiilor de masă, sociologia artei ş.a3.

Sociologia juridică este una dintre ramurile specializate ale

sociologiei. Doctrina uzează uneori şi de sintagma „sociologia dreptului”,

care desemnează, de altfel, aceeaşi realitate.

Primul lucru care trebuie spus se referă la faptul că sociologia juridică

studiază dreptul, ca „ansamblu de norme instituite şi sancŃionate de stat. Al

doilea fapt ce se cuvine a fi menŃionat este acela că sociologia priveşte

dreptul ca pe o parte a realităŃii sociale. Al treilea element ce specifică

definiŃia sociologiei dreptului se referă la faptul că această disciplină nu-şi

propune întotdeauna studierea dreptului în totalitatea lui, ci deseori doar

unele aspecte ale acestuia (cum ar fi, legătura dreptului cu politicul, relaŃia

dreptului cu morala, delicvenŃa juvenilă, criminalitatea, instituŃia închisorii,

influenŃele socialului asupra rezolvării cazurilor de drept, legătura dintre

2 În acest sens, A. Mihu, Sociologia dreptului, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 1996, p.p.9-13. 3 A se vedea I. Mihăilescu, Sociologie generală, Editura Polirom, Iaşi, 2003, p.30.

3

drept, pe de o parte şi controlul social, pe de altă parte, legitimitatea

normelor de drept în conştiinŃa opiniei publice etc.) raportate şi ele la

întregul realităŃii sociale”4.

SecŃiunea II

Aspecte metodologice Sociologia este o ştiinŃă care se foloseşte de propriile metode de

cercetare pentru a studia fenomenele şi procesele realităŃii sociale. Vom

prezenta în rezumat principalele metode la care recurg specialiştii, cu

precizarea că acestea îşi găsesc aplicabilitatea în toate domeniile specializate

ale sociologiei. În mod evident, anumite particularităŃi sunt prezente în

raport de realitatea care face obiectul studiului sociologic, împrejurare care

este valabilă şi pentru sociologia dreptului.

ObservaŃia este considerată cea mai veche tehnică utilizată în ştiinŃă,

inclusiv în sociologie. ObservaŃia poate fi definită ca „act de urmărire şi

descriere sistematică a comportamentelor şi evenimentelor studiate ce au loc

în mediul social natural”5. După cum cercetătorul se integrează sau nu în

grupul studiat, observaŃia este participativă (sociologul se implică activ în

viaŃa cotidiană a membrilor grupului) sau nonparticipativă (rămâne în afara

grupului şi colectează datele care îl interesează). La rândul său, observaŃia

participativă poate fi sub acoperire (identitatea cercetătorului nu este

cunoscută de grup) sau deschisă (membrii grupului îi cunosc identitatea)6.

Ancheta sociologică are o arie largă de aplicare, urmărind

caracteristicile mediului social, condiŃiile de viaŃă ale oamenilor,

4 A. Mihu, op. cit, p.29-30. 5 M. Agabrian, op. cit., p.55. 6 Ibidem, p.55-56.

4

caracteristicile demografice, opiniile, atitudinile, aspiraŃiile, trebuinŃele,

comportamentele. Ancheta prezintă o serie de avantaje, care o recomandă

drept una dintre cele mai frecvente tehnici sociologice. Scopurile sale sunt

diverse – anchete preelectorale, comerciale etc.

Ancheta apelează la chestionar, adică o suită de întrebări tipărite, care

se adresează subiecŃilor, sau la interviu.

Chestionarul se poate trimite prin poştă ori poate fi prezentat

subiectului direct de către anchetator. Sunt tot mai des folosite chestionarele

expediate prin reŃeaua Internet şi returnate în acelaşi mod.

Interviul se poate realiza faŃă în faŃă sau prin telefon (în cazul din

urmă se pierd însă o serie de aspecte pe care anchetatorul le sesizează doar

într-o discuŃie directă cu interlocutorul). Interviul reprezintă o „tehnică de

cooperare verbală între două persoane (anchetatorul şi anchetatul), pe baza

căreia se pot obŃine informaŃii, date, mărturii, de la cel anchetat. Interviul

sociologic surprinde un proces de comunicare prin care se obŃin informaŃii

cu privire la o serie de fapte, fenomene, evenimente”7.

Practica dreptului utilizează o formă aparte de interviu, în activitatea

de urmărire penală. Procedura desfăşurării acestuia şi caracterul său

obligatoriu sunt reglementate de prevederile Codului de procedură penală.

Analiza documentelor îşi găseşte rolul mai ales atunci când

cercetătorul nu are acces direct la realităŃile pe care le are în studiu. Va putea

apela însă la informaŃii care sunt sub alte forme: jurnale personale, arhive

publice sau private, cărŃi, reviste, ziare, discursuri, corespondenŃă. De reŃinut

este faptul că uneori datele culese pentru analiză documentară pot fi alterate

de subiectivismul autorului.

7 M. Voinea, Sociologie generală şi juridică, Editura Sylvi, Bucureşti, 2000, p.56.

5

Din perspectivă juridică prezintă interes analiza documentelor juridice

care fac dovada unui anumit context istoric, a unei anumite realităŃi. Un loc

aparte ocupă analiza practicii judiciare la un moment dat sau a practicii unei

instanŃe (judecătorie, tribunal, curte de apel) în decursul timpului, cu referire

la o problemă juridică determinată (rezilierea contractului, revendicarea

imobilelor preluate abuziv de stat ş.a.).

PROBLEME

1. Obiectul sociologiei

2. Obiectul sociologiei juridice

3. Principalele metode la care recurge sociologia

4. ObservaŃia ca metodă de cercetare sociologică

5. Ancheta sociologică. Interviul şi chestionarul

6. Analiza documentelor

6

CAPITOLUL II

GRUPURI ŞI INSTITUłII SOCIALE

Sociologia este ştiinŃa formelor de asociere umană, de la cele mai

simple (cum este familia) la cele care îmbracă forme complexe (statul,

naŃiunea). Societatea este un sistem, care înglobează comunităŃi sociale,

instituŃii şi grupuri sociale.

SecŃiunea I

Grupul social

Grupul social este un termen care acoperă o realitate diversă. S-a

menŃionat în literatura de specialitate8 că grupul este genul proxim pentru

desemnarea unor formaŃii de diferite mărimi: familie, grupă de studenŃi,

clasă de elevi, grup religios, comunitate etnică ş.a. Nota comună a tuturor

grupurilor este interacŃiunea şi comunicarea dintre membrii lor. De altfel,

grupurile nu există în afara relaŃionării între indivizi. Din acest punct de

vedere, facem diferenŃa între grupurile sociale, care cunosc o minimă

organizare şi simplele agregări umane, care pot uneori să interacŃioneze fără

regularitate (de pildă, grupul de oameni care se pregăteşte să traverseze

strada are un scop comun, dar odată acŃiunea îndeplinită, fiecare merge în

altă parte).

În interiorul grupurilor sociale, indivizii deŃin anumite statusuri şi

joacă anumite roluri.

Statusul reprezintă „poziŃia sau rangul unui individ în cadrul grupului

sau ale unui grup în raport cu alte grupuri. Student, profesor, decan, poliŃist,

8 M. Agabrian, Sociologie generală, Institutul European, Bucureşti, 2003, p.153.

7

medic, tată etc., sunt exemple de statusuri din structura unei societăŃi”9. În

decursul vieŃii, un individ deŃine mai multe statusuri (unele sunt prescrise –

în funcŃie de sex, de vârstă, altele sunt dobândite, ca urmare a unei

competiŃii sau a unei alegeri – profesor universitar, scriitor ş.a.).

Rolul se referă la comportamentul pe care comunitatea îl aşteaptă de

la individul care are un anumit status. Dacă „statusul este un ansamblu de

privilegii şi îndatoriri, rolul este exercitarea acestor privilegii şi îndatoriri”10.

Grupurile sociale au o tipologie diversificată. Ne vom opri la acele

diviziuni care credem că sunt relevante pentru buna înŃelegere a fenomenului

sociologic şi juridic.

Grupurile de apartenenŃă şi grupurile de referinŃă. ApartenenŃa la

grup se dobândeşte prin naştere (familie); alegere (grupuri profesionale,

politice); repartiŃie efectuată de persoane care au putere de decizie (grupuri

formale). Această primă categorie se caracterizează prin participarea

membrilor grupului la realizarea sarcinilor grupului, aspiraŃiile şi idealurile

comune. Apare astfel, „ca o necesitate a grupului faŃă de membrii săi, cerinŃa

de conformare la normele şi principiile de grup, iar în caz contrar, grupul

sancŃionează indivizii care nu respectă această exigenŃă”11.

Grupul de referinŃă este „un grup social a cărui perspectivă este

adoptată de un individ dat ca un cadru de referinŃă pentru comportamentele

şi atitudinile personale”12. Grupul este, în acest caz, un standard spre care

tinde individul. Spre exemplu, o persoană dintr-o universitate adoptă

vestimentaŃia celorlalŃi studenŃi, modul acestora de a-şi petrece timpul liber,

9 I. Mihăilescu, Sociologie generală, Editura Polirom, Iaşi, 2003, p.101. 10 I, Mihăilescu, op. cit., p.106. 11 M. Voinea, Sociologie generală şi juridică, Editura Sylvi, Bucureşti, 2000, p.72. 12 M. Agabrian, Sociologie generală..., p.160.

8

comportamentul şi atitudinile acestora13. Se înŃelege că grupul de referinŃă

are o puternică influenŃă asupra formării individului, care îi va adopta, într-o

mai mică sau mai mare măsură, valorile şi standardele de conduită.

Dintre grupurile sociale, o atenŃie specială merită familia, căreia

legiuitorul român i-a rezervat dispoziŃii distincte în cadrul Codului familiei

şi în legi speciale.

Sociologic vorbind, familia este „grupul social fundamental, care

asigură menŃinerea continuităŃii biologice a societăŃii prin procreere,

îngrijirea şi educarea copiilor, precum şi menŃinerea continuităŃii culturale

prin transmiterea către descendenŃi a limbii, obiceiurilor, modelelor de

conduită”14.

Din punct de vedere juridic, familia cunoaşte două accepŃiuni15. În

sens larg, ea îi include pe soŃi şi pe descendenŃii lor minori. Lato sensu, este

formată din soŃi, copiii minori şi alte categorii de persoane cu care se află în

relaŃii de rudenie. Legea nu defineşte familia, dar cele mai multe prevederi

legale vizează sensul restrâns al acesteia.

Rolul familiei este delimitat de caracterele şi funcŃiile acesteia, de

determinarea drepturilor şi obligaŃiilor soŃilor, de stabilirea regimului juridic

al bunurilor soŃilor.

FuncŃiile familiei sunt: funcŃia demografică, funcŃia educativă şi

funcŃia economică.

FuncŃia demografică decurge din faptul că familia este o entitate

biologică şi social-juridică alcătuită din două persoane de sex diferit – soŃii,

13 Ibidem, p.161. 14 M. Voinea, op. cit., p.73. 15 A se vedea Al. Bacaci, C. Hageanu, V. Dumitrache, Dreptul familiei, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, p.1.

9

uniŃi prin căsătorie. Societatea ar fi de neconceput în absenŃa funcŃiei de

perpetuare a speciei.

FuncŃia educativă presupune formarea caracterului şi personalităŃii

copilului, cunoscut fiind faptul că părinŃii asigură caracteristicile ereditare şi

mediul educativ. Dezvoltarea armonioasă are la bază atitudinea părinŃilor,

disciplina, formarea conştiinŃei morale, iar Codul familiei este explicit în

acest sens. Dreptul are şi rolul de a preveni acele comportamente ale

părinŃilor care contravin intereselor copilului, evoluŃiei sale psihice, fizice şi

intelectuale. Statul edictează norme juridice prin care impune organelor

specializate ale statului să vegheze la desfăşurarea corespunzătoare a

procesului educativ în familie.

ImportanŃa funcŃiei economice variază de la o epocă istorică la alta.

Actualmente, funcŃia economică se concretizează în interesele patrimoniale

comune determinate de regimul juridic al comunităŃii de bunuri a soŃilor, în

obligaŃia legală de întreŃinere între soŃi, solidaritatea soŃilor în sprijinirea

materială acordată membrilor de familie aflaŃi în incapacitate de a munci.

CondiŃiile de fond ale căsătoriei se referă la diferenŃa de sex între

viitorii soŃi; vârsta legală minimă pentru căsătorie (18 ani bărbatul, 16 ani

femeia – cu dispensă, în condiŃiile legii, chiar 15 ani); consimŃământul la

căsătorie – actual, neviciat, simultan exprimat de ambii soŃi; comunicarea

reciprocă a stării de sănătate.

În categoria impedimentelor la căsătorie, Codul familiei include:

rudenia de sânge, în gradul oprit de lege; rudenia rezultată din adopŃie; starea

de tutelă (pe timpul tutelei este interzis a se căsători tutorele şi persoana

minoră aflată sub tutela sa); statutul de persoană căsătorită a unuia dintre

viitorii soŃi; starea de alienaŃie sau debilitate mintală ori de lipsă temporară a

discenământului.

10

CondiŃiile de formă sunt prevăzute în scopul încheierii unor căsătorii

deplin valabile, evitarea căsătoriilor nesănătoase şi pentru asigurarea

mijloacelor de dovadă a căsătoriei. Celebrarea căsătoriei are loc în faŃa

ofiŃerului de stare civilă investit cu această competenŃă.

Efectele căsătoriei sunt diferite, după cum sunt în discuŃie raporturile

patrimoniale sau relaŃiile personale dintre soŃi. Comunitatea de bunuri

caracterizează regimul matrimonial, iar în cadrul raporturilor de ordin

personal sunt reglementate obligaŃia de fidelitate, de sprijin moral, material,

obligaŃii privind numele şi domiciliul soŃilor.

Desfacerea căsătoriei urmează întotdeauna calea judecătorească şi se

concretizează în divorŃ.

Încetarea căsătoriei are loc prin moartea unuia dintre soŃi sau

declararea judecătorească a morŃii unuia dintre soŃi. Dacă se constată,

ulterior declarării judecătoreşti a morŃii, că soŃul declarat mort este în viaŃă,

iar între timp celălalt soŃ a încheiat o nouă căsătorie, prima căsătorie

încetează pe data încheierii noii căsătorii.

FiliaŃia rezultă din rudenia firească sau din adopŃie. Potrivit Codului

familiei, rudenia firească se întemeiază pe faptul naşterii şi implică legătura

de sânge dintre două sau mai multe persoane care au un ascendent comun.

AdopŃia are la bază actul juridic al adopŃiei şi, în consecinŃă, trebuie să

respecte toate condiŃiile de fond şi de formă pe care legea le prevede.

Grupuri formale şi grupuri informale. În sânul oricărui grup coexistă

raporturile oficiale, care se întemeiază pe legi, regulamente, decizii, cu

aspectele nonformale, care se nasc în mod spontan, ca efect al interacŃiunii

între oameni. „Structura formală defineşte funcŃiile în raport cu obiectivele

generale ale grupului, obiective care se află la originea apariŃiei structurii

11

respective. Pe de altă parte, apariŃia unei structuri informale se datorează

afectivităŃii şi, de aceea, reprezintă modul de distribuŃie a simpatiei şi

antipatiei în grup”16.

SecŃiunea II

InstituŃiile sociale

InstituŃiile sociale

Sociologia studiază instituŃiile sociale, dovedind interes pentru

statusurile şi rolurile membrilor acestora.

Termenul instituŃie are mai multe accepŃiuni, atât în limbajul ştiinŃific,

cât şi în cel cotidian. Literatura sociologică înŃelege prin instituŃie socială

„un sistem de relaŃii sociale organizat pe baza unor valori comune şi în care

se utilizează anumite procedee în vederea satisfacerii anumitor nevoi sociale

fundamentale ale unei colectivităŃi sociale”17.

InstituŃiile au un scop definit prin nevoi şi valori comune. Atingerea

scopului este subsumată desfăşurării unor activităŃi, de către persoane care

trebuie să se conformeze rolurilor instituŃionale stabilite. Scopurile comune

sunt menite să asigure coeziunea membrilor instituŃiei şi totodată, eficienŃa

instituŃiei.

Doctrina a elaborat numeroase clasificări ale instituŃiilor. Interesează,

în acest cadru al discuŃiei, instituŃiile politice şi instituŃiile juridice.

InstituŃiile politice au ca principal element puterea. Aceasta este

folosită „pentru menŃinerea şi consolidarea orânduirii respective, pentru

asigurarea funcŃionării tuturor instituŃiilor sociale, pentru menŃinerea 16 M. Agabrian, op. cit., p.159. 17 I. Mihăilescu, op. cit., p.175.

12

coeziunii sociale, pentru controlul comportamentului cetăŃenilor şi

prevenirea comportamentelor nedorite”18. Mecanismele de formare a

instituŃiilor politice sunt deosebite pentru fiecare etapă istorică, fiind

urmarea particularităŃilor dictate de tipul de societate, clasele sociale şi

raporturile între clase.

InstituŃiile juridice asigură controlul social prin intermediul legilor.

Elaborarea şi aplicarea legilor este însoŃită de un sistem de sancŃiuni care

previne comportamentele antisociale. EficienŃa controlului exercitat de

instituŃiile juridice depinde de „gradul de armonizare a normelor şi

sancŃiunilor lor cu normele şi sancŃiunile impuse de celelelte instituŃii

sociale. EficienŃa este scăzută dacă normele juridice intră în contradicŃie cu

normele politice, morale sau culturale”19.

PROBLEME

1. DefiniŃi grupul social

2. Status şi rol. Definire

3. Grupuri de apartenenŃă şi grupuri de referinŃă

4. Familia ca grup social

5. Grupuri formale şi grupuri informale

6. InstituŃii politice şi instituŃii juridice

18 Ibidem, p.181. 19 I. Mihăilescu, op. cit., p.182.

13

CAPITOLUL III

RĂSPUNDERE SOCIALĂ ŞI RĂSPUNDERE JURIDICĂ

SecŃiunea I

Formele conduitei ilicite

Termenul ilicit evocă ceea ce este interzis, în afara legii, ceea ce

contravine prescripŃiilor normative. Din punct de vedere juridic, orice

atingere adusă unei norme de drept, cuprinsă în acte normative sau în acte de

aplicare a legii, edictate de autorităŃile publice, este faptă ilicită. Sfera

ilicitului, astfel conceput, este foarte largă. De asemenea, gravitatea faptelor

prin care se încalcă normelor ce ocrotesc valori sociale, este diferită. Sunt

motivele pentru care apare necesitatea sistematizării faptelor ilicite în funcŃie

de anumite criterii.

Îndeobşte, faptele ilicite sunt grupate, din perspectiva specialiştilor

dreptului, în patru categorii: infracŃiuni, contravenŃii, abateri disciplinare şi

delicte civile. Pentru o bună înŃelegere a acestor termeni, se impune o

succintă caracterizare a fiecăruia dintre aceştia.

InfracŃiunea este, potrivit definiŃiei oferite de Codul penal, fapta care

prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăŃie şi prevăzută de legea penală.

Imediat, este necesară precizarea că infracŃiunea este unicul temei al

răspunderii penale. Valorile a căror atingere atrag pedeapsa pentru fapte

calificate infracŃiuni sunt statul, suveranitatea, independenŃa, suveranitatea,

unitatea statului, proprietatea, persoana, drepturile acesteia, întreaga ordine

de drept (prin ordine de drept înŃelegem totalitatea normelor juridice active

14

la un moment dat, indiferent de ramura de drept căreia îi aparŃin).

Enumerarea este exemplificativă şi se păstrează la nivel de generalitate, în

ideea că în partea specială a Codului penal şi în legi penale speciale vor fi

detaliate diferitele categorii de infracŃiuni.

Nu orice violare a ordinii de drept atrage însă răspunderea penală. În

termenii Codului penal, legea este singura care stabileşte ce fapte constituie

infracŃiuni, pedepsele care se aplică şi măsurile care se pot lua în cazul

comiterii acestora. De exemplu, faptele sunt descrise în Codul penal în

detaliu, arătându-se în ce constau şi care este pedeapsa legală (delapidare,

furt, înşelăciune, omor ş.a.). Calificarea acestor fapte ca având pericolul

social al unei infracŃiuni porneşte de la anumite elemente, cum sunt: modul

de comitere a faptei (acŃiune sau inacŃiune; pe timp de noapte, prin cruzimi,

două sau mai multe persoane); rezultatul dăunător produs prin fapta ilicită,

subiectul care acŃionează, locul comiterii faptei.

InfracŃiunile sunt faptele care prezintă cel mai înalt grad de pericol

social, întrucât aduc atingere celor mai de preŃ valori ale omului. În raport de

acest criteriu, se poate afirma că celelalte fapte ilicite prezintă pericol social

mai redus. Principalul element care indică gradul de pericol social este

sancŃiunea pe care legea o instituie pentru fiecare categorie de fapte în parte.

Chiar enumerarea Codului penal cuprinde expunerea infracŃiunilor în funcŃie

de gravitatea lor, pornind de la valoarea cea mai de preŃ (pornind de la cel

mai înalt grad de pericol social) şi terminând cu valorile mai puŃin

importante (grad de pericol social mai redus).

ContravenŃia este o faptă care prezintă un grad de pericol social mai

redus decât infracŃiunea, este comisă cu vinovăŃie şi este reglementată în

dispoziŃiile actelor normative, altele decât cele penale. Domeniul ilicitului

contravenŃional face obiectul principal de studiu al dreptului administrativ.

15

În genere, contravenŃiile sunt descrise în concret, în norma juridică ce

le sancŃionează şi prezintă, la rândul lor, o mare varietate. De regulă,

sancŃiunea pentru contravenŃii este amenda, în codiŃiile în care aceste fapte

pot fi săvârşite atât de persoane fizice, cât şi de persoane juridice.

Abaterea disciplinară constă în încălcarea, cu vinovăŃie, de către cel

încadrat în muncă, indiferent de funcŃia sau postul pe care îl ocupă, a

obligaŃiilor care îi revin în temeiul contractului de muncă. Prin intermediul

reglementării abaterilor disciplinare, Codul muncii vizează asigurarea ordinii

şi disciplinei în procesul muncii. În principiu, în contextul relaŃiilor de

muncă, respectarea ordinii şi disciplinei apare ca o obligaŃie de serviciu pe

care persoana şi-o asumă odată cu încheierea contractului individual de

muncă.

Abaterea disciplinară constă într-o acŃiune sau inacŃiune care

contravine obligaŃiilor de serviciu, stipulate în legi, decrete-legi, regulamente

de ordine interioară, contractul colectiv de muncă, normele referitoare la

protecŃia muncii ş.a.

Delictul civil este o acŃiune sau inacŃiune prin care se aduc prejudicii

unei persoane sau bunurilor acesteia, dacă sunt întrunite anumite condiŃii

prevăzute de legea civilă. Codul civil este principala lege care reglementează

nu numai cazurile în care o persoană răspunde pentru fapta propie, dar şi

situaŃiile în care se angajează răspunderea pentru faptele prejudiciabile ale

altor persoane ori pentru prejudicii cauzate de lucruri sau de animale.

Dacă fapta dăunătoare are ca temei actul juridic încheiat prin acordul

părŃilor, acŃionează regulile răspunderii contractuale. Ori de câte ori nu este

în discuŃie un contract, prejudiciul va fi reparat pe teren delictual

(extracontractual).

16

SecŃiunea II

Răspunderea socială. NoŃiune, forme

În societatea actuală, problema răspunderii se pune acut şi este strict

dependentă de evoluŃia societăŃii şi a mentalităŃii indivizilor care o compun.

Desfăşurarea optimă a relaŃiilor dintre oameni, conducerea socială,

activitatea diverselor organe şi instituŃii implică instituirea unui sistem

adecvat de sancŃiuni, fără deosebire de domeniul în care intervin faptele

ilicite.

Răspunderea socială are în vedere comportamentul pe care îl adoptă

indivizii, din mai multe variante posibile, potrivit teoriei determinismului

social. Conduita aleasă generează anumite reacŃii, în funcŃie de respectarea

sau, dimpotrivă, ignorarea normelor sociale. Răspunderea socială se

întemeiază pe o atitudine activă şi vizează, în ultimă instanŃă, sancŃionarea

socială a acŃiunii sau inacŃiunii alese de individ, în ipoteza în care există o

neconcordanŃă între conduită şi prescripŃiile sociale.

Formele răspunderii sociale sunt multiple, în funcŃie de natura

normelor sociale încălcate. Vorbim, în acest sens, de răspundere politică,

juridică, morală, etică sau civică. Ceea ce particularizează răspunderea

juridică este împrejurarea că aceasta sancŃionează încălcarea normei de

drept.

Răspunderea socială este contextul în care îşi găseşte realizarea

răspunderea juridică; răspunderea socială este genul proxim, iar răspunderea

juridică reprezintă diferenŃa specifică.

Literatura de specialitate operează atât cu termenul de răspundere, cât

şi cu cel de responsabilitate. În general, sunt utilizaŃi ca expresii sinonime,

ambii având sensul de obligaŃie care decurge din normele instituite în

colectivitate la un moment dat, norme care prevăd sarcina îndeplinirii unor

17

acŃiuni sau abŃinerii de la săvârşirea altora, sub sancŃiunea reparării

prejudiciului cauzat persoanelor fizice ori persoanelor juridice.

SecŃiunea II

Răspunderea juridică

Răspunderea juridică este un complex de drepturi şi obligaŃii care se

nasc în urma săvârşirii unei fapte ilicite şi care reprezintă cadrul în care

intervine constrângerea de stat. ConŃinutul raportului juridic de constrângere

constă în dreptul statului de a exercita constrângerea şi dreptul persoanei de

a fi supusă numai unei anumite forme de constrângere, în limitele prevăzute

de lege.

Principiile recunoscute ale răspunderii juridice sunt: principiul

răspunderii pentru fapte săvârşite cu vinovăŃie, principiul răspunderii

personale, principiul justei sancŃiuni, celeritatea tragerii la răspundere.

Normele juridice se numără, fără dubiu, între normele esenŃiale care

reglementează comportamentul uman. Aceasta întrucât sunt susceptibile de a

fi aduse la îndeplinire prin intermediul forŃei coercitive a statului. Statul este

subiectul care prin normele de drept pe care le elaborează şi le sancŃionează,

reglementează conduita indivizilor în toate categoriile de relaŃii sociale.

PROBLEME

1. InfracŃiuni, contravenŃii, abateri disciplinare şi delicte civile

2. Răspunderea socială – definire, forme

3. Răspunderea juridică

18

CAPITOLUL IVCAPITOLUL IVCAPITOLUL IVCAPITOLUL IV

AUTORITĂłILE PUBLICEAUTORITĂłILE PUBLICEAUTORITĂłILE PUBLICEAUTORITĂłILE PUBLICE

Art.1 al ConstituŃiei decretează că România este stat naŃional, suveran

şi independent, unitar şi indivizibil. Statul este persoană juridică de drept

internaŃional public şi este, în acelaşi timp, instituŃia politică prin intermediul

căreia se exercită puterea suverană asupra unui teritoriu dat şi a unei

populaŃii.

Statul este un instrument de conducere şi organizare socială, care

apără interesul general al societăŃii, întâi de toate, prin intermediul dreptului.

Sintagma frecvent utilizată „stat de drept” se referă la suveranitatea legii,

respectarea drepturilor şi libertăŃilor fundamentale şi noninterveŃia statului în

prbleme de ordin privat.

Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi

unica autoritatea legiuitoare a Ńării. Parlamentul are competenŃă materială

generală, în sensul că în sfera sa intră orice probleme de interes general; el

deŃine monopolul elaborării şi adoptării legilor, cu posibilitatea de a abilita

Guvernul, pe perioade determinate, să adopte ordonanŃe ce ulterior sunt

supuse aprobării parlamentare.

Parlamentul României este alcătuit din Senat şi Camera DeputaŃilor.

Membrii acestora sunt aleşi pentru un mandat de 4 ani, prin vot universal,

egal, direct şi secret, liber exprimat potrivit legii electorale. Regimul alegerii

parlamentarilor este de esenŃa democraŃiei reprezentative. Parlamentul

funcŃionează pe principiul autonomiei regulamentare (fiecare cameră are

19

propriul regulament), financiare (bugetul fiecărei camere intră în

componenŃa bugetului de stat) şi instituŃionale (aparatul de lucru al

Parlamentului este o structură administrativă aparte).

În cadrul Parlamentului sunt adoptate trei tipuri de legi:

constituŃionale (de revizuire a ConstituŃiei); organice (expres prevăzute de

legea fundamentală) şi ordinare (legi care nu intră în primele două categorii).

Curtea ConstituŃională are rolul de a fi garantul supremaŃiei

ConstituŃiei. Judecătorii CurŃii au un mandat de 9 ani; trei judecători sunt

numiŃi de Camera DeputaŃilor, trei de Senat şi trei de Preşedintele României.

Guvernul are rolul primordial în sfera activităŃii executive. Conform

programului de guvernare acceptat de Parlament, Guvernul asigură

realizarea politicii interne şi externe a Ńării şi exercită conducerea generală a

administraŃiei publice. Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniştri şi

alŃi membri stabiliŃi prin lege organică.

JustiŃia se realizează prin Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie şi prin

celelalte instanŃe judecătoreşti stabilite de lege. JustiŃia este unică (activitatea

de judecată se înfăptuieşte după aceleaşi coduri şi legi pe întreg teritoriul

Ńării şi după acelaşi sistem; puterea judecătorească este unică); imparŃială

(fiind realizată de autorităŃi neutre, acestea nu trebuie să aibă nici un interes

particular, concret, în procesul pe care îl judecă; neutralitatea exclude

părtinirea sau respingerea faŃă de una din părŃi); egală pentru toŃi (principiul

egalităŃii în faŃa legii şi autorităŃii se aplică şi în proces, părŃile având regim

egal de tratament).

Judecătorii sunt independenŃi şi se supun doar legii. În judecarea

pricinilor, judecătorii nu pot primi ordine, instrucŃiuni, indicaŃii, sugestii

20

privind soluŃia pe care o vor pronunŃa. Aceste principii protejează justiŃiabilii

contra abuzurilor puterii publice.

Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie asigură interpretarea şi aplicarea

unitară a legii de către celelalte instanŃe juecătoreşti, potrivit competenŃei

sale.

În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele

generale ale societăŃii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi

libertăŃile cetăŃenilor. Ministerul Public îşi exercită atribuŃiile prin procurori

constituiŃi în parchete, în condiŃiile legii. Parchetele funcŃionează pe lângă

instanŃele de judecată, conduc şi supraveghează activitatea de cercetare

penală a poliŃiei judiciare.

PROBLEME

1. Rolul Parlamentului şi al Guvernului României

2. Puterea judecătorească

3. Rolul Ministerului Public

21

CAPITOLUL V

DEVIANłĂ ŞI DELICVENłĂ

SecŃiunea I

DevianŃa

Conduitele deviante sunt acŃiuni sau inacŃiuni dezaprobate de un

segment mare de oameni. Aprecierea unui anume comportament ca fiind

deviant presupune raportarea la reguli, norme, tradiŃii, obiceiuri care

guvernează viaŃa socială. Per a contrario, orice comportament deviant nu

este conform cu aşteptările şi normele care funcŃionează în societate la un

moment dat. EsenŃa problemei devianŃei se găseşte în relaŃia acŃiune umană

– ordine normativă20. Conformarea defineşte ataşamentul la valori

determinate, în timp ce devianŃa priveşte ignorarea normelor care ocrotesc

valorile respective.

Comportamentul deviant „este un comportament atipic, care încalcă

normele sociale recunoscute şi violează aşteptările instituŃionale, intrând în

cconflict cu standardele acceptate în cadrul unui grup sau sistem social, atât

din punct de vedere social cât şi cultural”21. DevianŃa se deosebeşte de starea

de anormalitate, care se referă la incapacitatea individului, confirmată

medical, de a se adapta la exigenŃele vieŃii sociale şi de a-şi exercita

corespunzător rolul social.

Sociologia devianŃei porneşte de la premisa că nici o conduită nu este

prin ea însăşi deviantă, ci dobândeşte această calificare „în raport cu normele

sau valorile grupului de referinŃă, care impun standardele de apreciere şi

20 M. Agabrian, Sociologie generală, Institutul European, Bucureşti, 2003, p.181-183. 21 Ibidem, p.183.

22

legitimitate pentru actele şi comportamentele socialmente acceptabile sau

indezirabile. În acest sens, devianŃa nu este echivalentă cu absenŃa normelor

(anomia sau dezorganizarea socială), ci cu adoptarea unor norme

incompatibile cu standardele de moralitate, normalitate sau raŃionalitate ale

societăŃii în ansamblul ei, cu modul cultural dominant (sociotipul sau

personalitatea de bază), dar compatibile cu cele valorizate pozitiv de un

anumit grup social (subcultură) definit prin caractere culturale distincte”22.

Doctrina consideră că devianŃa poate fi privită sub două aspecte:

negativ (ca abatere de la norme) şi pozitiv (ca transgresiune repetată a

anumitor norme, ceea ce atrage atenŃia societăŃii asupra reexaminării normei

şi eventualei schimbări a acesteia). Caracterizată în acest mod, devianŃa

promovează conformitatea socială şi pune problema îmbunătăŃirii normative,

în funcŃie de schimbările intervenite în diferite sectoare ale societăŃii.

DevianŃa apare, sub aspect pozitiv, ca supapă de siguranŃă pentru

nemulŃumirile sociale: este preferabil ca indivizii să încalce unele reguli şi

valori sociale decât să atace. În acest mod, se eliberează presiunile exercitate

asupra ordinii sociale şi se previne acumularea unor nemulŃumiri excesive23.

SecŃiunea II

Teoriile devianŃei

DevianŃa este un fenomen complex, care îşi găseşte explicaŃiile

ştiinŃifice în tezele elaborate în decursul evoluŃiei omenirii. În general,

curentele de opinie care s-au aplecat asupra comportamentului deviant şi-au

propus să explice de ce anumiŃi indivizi, priviŃi în particular, devin devianŃi

şi de ce devianŃa urmează uneori modele precise de conduită. 22 M. Voinea, Sociologie generală şi juridică, Editura Sylvi, Bucureşti, 2000, p.151. 23 A. Mihu, op. cit., p.182.

23

1. Teoria psihologică a fost exprimată în mai multe variante. Una dintre

cele mai cunoscute aparŃine lui Sigmund Freud şi afirmă existenŃa

unui conflict la nivel mental, provenit din porŃiuni ale

inconştientului24. Copilul îşi reprimă prin socializare impulsurile

fundamentale (mai ales libido-ul), pentru a se conforma exigenŃelor

societăŃii în care trăieşte. Impulsurile respective se exteriorizează în

forma diferite, cele mai frecvente fiind complexul Oedip25 şi

complexul Electra26.

Într-o altă variantă a teoriei psihologice (susŃinută de Franz Alexander

şi Wlliam Healy) motivaŃiile actului deviant sunt în număr de patru:

„supracompensarea faŃă de un sentiment de inferioritate (individul fură ca

reacŃie faŃă de un puternic sentiment de inferioritate, faptul oferindu-i

sentimentul tonic de bravadă şi duritate bărbătească); reacŃie faŃă de

mama lui, care i-a oferit fratelui o dragoste mai mare şi nu lui;

recompensarea directă a tendinŃelor de dependenŃă printr-o existenŃă fără

griji în închisoare (individul îşi recompensează visele infantile,

vegetative şi paradisiace de trai fără griji)”27.

2. Teoria evaluativă porneşte de la definirea comportamentului normal şi

a anormalităŃii. Sub aspect statistic, normalitatea desemnează ceea ce

este firesc, obişnuit, mediu, anormal fiind orice deviază în mod

marcant de la medie. Patologic vorbind, normalitatea este o

funcŃionare relativ normală a organismului, iar anormalitatea este o

deviaŃie periculoasă de la această normă28.

24 Pentru explicaŃii de detaliu, a se vedea A. Mihu, op. cit., p.184. 25 Băiatul doreşte moartea tatălui, pe care e gelos în raporturile de iubire cu mama. 26 Fata doreşte moartea mamei, pe care e geloasă în raporturile de iubire cu tatăl. 27 A. Mihu, op. cit., p.185. 28 Ibidem, p.186.

24

3. Teoria comportării subnormale operează cu trei grupe în care sunt

incluşi indivizii subnormali, în funcŃie de gradul de inteligenŃă şi

măsura în care reuşesc să facă faŃă cerinŃelor sociale. Din această

perspectivă, teoria face diferenŃă între persoanele care nu reuşesc să se

îngrijească de nevoile fizice comune, nu pot asimila nici cel mai

simplu limbaj (idioŃi); persoanele care au tulburări de înfăŃişare, sunt

îmbătrâniŃi precoce, dar pot duce o viaŃă normală dacă sunt educaŃi

(cretini); persoanele care ating stadiul dezvoltării corespunzătoare

vârstei de 3-7 ani (imbecili)29. Subnormalii nu reuşesc să se ridice la

cerinŃele unora dintre normele sociale, sunt incomplet socializaŃi, în

acest sens ei fiind devianŃi.

4. Teoria comportării psihotice are în vedere persoanele care au

comportamente bizare, adesea periculoase pentru ei şi cei din jur –

dezorientare, confuzie, inadaptare afectivă şi socială, tendinŃe de

suicid ş.a.

5. Teoria nevrozelor susŃine ideea că persoanele afectate de nevroză au

dificultăŃi de adaptare la real. Nevrozele sunt maladii ale personalităŃii

care îşi au originea în conflicte intrapsihice care conduc la perturbarea

conduitei sociale30.

6. Teoria biologică promovează teza că unii oameni se nasc criminali şi

prezintă semne fizice particulare prin care pot fi recunoscuŃi.

7. Teoria defectelor ereditare şi biologice pleacă de la observaŃia că

moştenirea genetică este preponderentă în înclinaŃia unor indivizi spre

comiterea faptelor ilicite.

29 Ibidem, p.186-187. 30 A. Mihu, op. cit., p.188

25

8. Teoria anomiei. Într-un articol publicat în anul 1938 Robert Merton

avansează explicaŃia delicvenŃei pe baza unei interpretări originale a

noŃiunii de anomie, iniŃiată de E. Durkheim31. Anomia este „societatea

care manifestă o perturbare a ordinii colective, o încetare temporară a

acŃiunii acesteia asupra indivizilor, stare care împiedică controlul

social al comportamentelor”32. Anomia, care este consecutivă adesea

unor schimbări rapide, se caracterizează prin dezorganizarea structurii

sociale existente la un moment dat.

9. Teoria etichetării este o abordare care sugerează că o persoană sau un

act devine deviant atunci când eticheta de devianŃă a fost aplicată de

alŃi oameni şi a avut succes. Etichetarea ca devianŃi alterează imaginea

şi biografia celor în cauză, îi marginalizează, îi stigmatizează şi îi

obligă să stea alături de alŃi devianŃi33. În acest fel, sancŃiunile nu îşi

îndeplinesc funcŃia educativă, ci favorizează un comportament

indezirabil.

SecŃiunea II

DelicvenŃa

DelicvenŃa poate fi privită ca o formă particulară a devianŃei sociale,

care constă în încălcarea normelor care cad sub incidenŃa Codului penal sau

a legilor penale speciale.

Dacă faptele sunt săvârşite de minori, suntem în prezenŃa delicvenŃei

juvenile.

31 A se vedea A. Ogien, Sociologia devianŃei, Editura Polirom, Iaşi, 2002, p.104, 32 M. Agabrian, Sociologie generală...., p.187. 33 A. Mihu, Sociologia dreptului..., p.205.

26

Distingem, în raport cu vârsta minorilor care săvârşesc fapte penale,

trei categorii:

- minorii care nu au împlinit 14 ani nu răspund penal. Legea instituie

prezumŃia absolută a lipsei discernământului în ceea ce priveşte fapta

comisă şi urmarea acesteia;

- minorii între 14 şi 16 ani răspund din punct de vedere penal dacă se

dovedeşte prin expertiză medico-legală că au avut discernământ la

data comiterii faptei;

- minorii care au împlinit 16 ani răspund penal (legea stabileşte în

sarcina lor prezumŃia că au operat cu discernământ). Per a contrario,

dacă se dovedeşte prin expertiză că au acŃionat fără discernământ, nu

li se vor aplica sancŃiunile prevăzute de lege.

Studiile sociologice au evidenŃiat faptul că familia delicventului

juvenil este, de regulă, o familie cu părinŃi „severi, respingători sau

indiferenŃi şi rareori capabili de sentimente, de încurajare şi de afecŃiune,

care neglijează sau bat copiii, sunt exageraŃi în solicitarea disciplinei şi

rareori desfăşoară o îndrumare consistentă în rândul copiilor lor. În plus,

asemenea părinŃi sunt ei înşişi nefericiŃi, nesiguri pe ei, incapabili să facă

faŃă corespunzător cerinŃelor vieŃii şi să ofere copiilor lor asemenea

calităŃi pe care ei să le admire şi copieze. Aceşti părinŃi manifestă o

tendinŃă de separare şi formează deseori o familie nefericită”34.

În mod sintetic, s-a arătat că tipurile de delicvenŃi sunt35:

- tipul impulsiv, incapabil de control, care acŃionează sub imperiul

momentului, fără să gândească;

34 A. Mihu, Sociologia dreptului, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 1996, p.211-212. 35 Ibidem, p.212.

27

- tipul narcisiv, care se concentrează doar asupra propriei persoane, se

consideră jignit şi porneşte de la ideea că singurul mod de recâştigare

a respectului de sine este răzbunarea pe cei care l-au jignit;

- tipul gol emoŃional – singuraticul lipsit de sentimente;

- tipul deprimat, care are drept motor al conduitei faptul că doreşte

eliberarea de conflictele cu propriul sine.

SecŃiunea III

Controlul social

Orice tip de societate dispune de modalităŃi de promovare a valorilor

proprii, de influenŃare şi determinare a membrilor săi să îi respecte

normele. NoŃiunea de control social desemnează „ansamblul de mijloace,

mecanisme sau instituŃii, de natură psihologică, socială, culturală, juridică

ori politică prin intermediul cărora orice societate impune membrilor săi

exigenŃele respectării ordinii sociale şi morale. În esenŃă, controlul social

se referă la toate procesele sociale folosite să minimizeze devianŃa de la

normele sociale”36.

Tehnicile controlului social37 sunt directe – manipularea ideologică şi

culturală, în scopul socializării persoanelor capabile să respecte ordinea

socială – şi indirecte, realizate prin intermediul instituŃiilor: familie,

şcoală etc.

Enumerăm, în cele ce urmează, principalele pârghii care concură la

realizarea controlului social, aşa cum apar acestea în literatura străină de

specialitate38.

36 M. Agabrian, op. cit., p.200. 37 Ibidem. 38 A. Mihu, op. cit., p.224-226.

28

a. Pedeapsa este unul dintre cele mai eficiente mijloace prin care se

poate ajunge la reducerea devianŃei. Se apreciază că pedeapsa

acŃionează ca un factor reductor, întrucât cei pedepsiŃi pentru

săvârşirea unor fapte vor fi descurajaŃi să repete actele antisociale. De

altfel, sistemul de drept român conferă pedepsei nu numai un rol

represiv, dar şi o funcŃie preventivă.

b. Devierea este o metodă prin care persoanele deviante sunt plasate în

programe speciale, în condiŃiile legii (de exemplu, includarea în

programe a consumatorilor de droguri). Principala motivaŃie a acestei

măsuri ar fi evitarea populării în exces a locurilor de detenŃie şi

degrevarea rolului instanŃelor de judecată.

c. Dezincriminarea constă în scoaterea de sub incidenŃa legii şi a

sancŃiunilor penale a acelor fapte antisociale a căror comitere nu se

soldează cu victime. Este o tendinŃă manifestată în diverse Ńări, faŃă de

prostituŃie, homosexualitate, beŃie în public, jocuri de noroc ş.a. Nu

trebuie să pierdem din vedere riscul dezincriminării unor fapte, care

deşi nu fac victime, prezintă un pericol social ce justifică uneori

incriminarea lor ca infracŃiuni.

PROBLEME

1. DefiniŃi comportamentul deviant

2. Teoriile devianŃei

3. DelicvenŃa juvenilă

4. Controlul social

29