Author
trandat
View
220
Download
3
Embed Size (px)
104
CAPITOLUL 4
CIRCUITE DE CURENT ALTERNATIV
4.1. Introducere
Un circuit functioneaza in regim sinusoidal daca toate tensiunile si toti curentii sunt marimi
sinusoidale de aceeasi pulsatie. Un astfel de circuit se numeste circuit de curent alternativ (c.a.).
Fie un circuit liniar cu rezistoare cu rezistentele pozitive, bobine cu inductivitatile pozitive,
condensatoare cu capacitatile pozitive si in care toate sursele independente sunt sinusoidale de
aceeasi pulsatie ω. Se poate arata (vezi paragraful 7.4.3) ca un astfel de circuit functioneaza in
regim sinusoidal atunci cand timpul care trece de la cuplarea surselor tinde catre infinit. Spunem
ca regimul permanent (care se obtine pentru pentru t→∞) al acestui circuit este sinusoidal. In
paragraful 6.5.1 se arata ca daca intr-un astfel de circuit avem un singur element neliniar, regimul
permanent, daca exista, este unul nesinusoidal (deformant) in care raspunsul contine componente
de pulsatiile 2ω, 3ω,... Regimul sinusoidal este deci regimul permanent al unei clase de circuite
liniare.
Importanta studiului acestui regim este legata de faptul ca energia electrica se produce cu
generatoare sinusoidale si se distribuie eficient prin circuite de curent alternativ; in plus foarte
multe circuite electronice functioneaza in acest regim.
4.2.Reprezentarea in complex a marimilor sinusoidale
O marime sinusoidala este o functie de timp de forma: y(t) = 2 Y sin(ωt +ϕ)
unde: Y este valoarea efectiva, 2 Y este valoarea maxima, ω este pulsatia si ω=2πf unde f = 1/T
este frecventa si T este perioada,iar ϕ este faza initiala.
Reprezentarea in complex a marimii sinusoidale y(t) = 2 Y sin(ωt + ϕ) este numarul complex
Υ = Ye jϕ unde Y este modulul numarului complex, ϕ este argumentul numarului complex, iar
j = −1 . Evident Y=Ycosϕ + jYsinϕ, unde Ycosϕ este partea reala a lui Y si Ysinϕ este partea sa
imaginara.
Reprezentarea grafica a lui Y in planul complex se numeste fazor.
105
Proprietati:
a) liniaritatea: ay1 (t) + by
2 (t) ⇔ aY1+ bY 2 cu a,b∈R
Demonstratie: Este evident ca ay1 (t) ↔ aY1. Ramane de aratat ca y1 + y2 ↔ Y1 + Y2
Fie y t Y t1 1 12( ) sin( )= +ω ϕ si y t Y t2 2 22( ) sin( )= +ω ϕ . Atunci
y t Y t Y t Y t Y t
Y Y t Y Y t
( ) ( sin cos cos sin sin cos cos sin )
[ cos cos ) sin ( sin sin ) cos ]
==== ++++ ++++ ++++ ====
==== ++++ ++++ ++++
2
21 1 1 1 2 2 2 2
1 1 2 2 1 1 2 2
ω ϕ ω ϕ ω ϕ ω ϕϕ ϕ ω ϕ ϕ ω
Notam:
A Y Y Y Y si tg BA
deci AA B
si
BA B
zulta y t A B AA B
t BA B
t
A B t t A B t
==== ++++ ==== ++++ ==== ====++++
====++++
==== ++++++++
++++++++
====
++++ ++++ ==== ++++ ++++
1 1 2 2 1 1 2 2 2 2
2 22 2
2 2 2 2
2 2 2 2
2
2 2
cos cos , sin sin cos
sin . Re ( ) ( sin cos )
( ) (cos sin sin cos ) ( ) sin( ).
ϕ ϕ ϕ ϕ ϕ ϕ
ϕ ω ω
ϕ ω ϕ ω ω ϕ
B
Reprezentarea in complex a lui y(t) va fi:
Y A B j A jB Y jY Y jY Y Y==== ++++ ++++ ==== ++++ ==== ++++ ++++ ++++ ==== ++++2 21 1 1 1 2 1 2 1 1 2(cos sin ) cos sin cos sinϕ ϕ ϕ ϕ ϕ ϕ
b) derivarea marimii sinusoidale in raport cu timpul: dydt ⇔ jω Y
dydt ==== ω Y 2 cos (ωt + α) = ω Y 2 sin (ωt + α + π
2 ) ⇔ ω Y ej(α + π2 ) = jω Y
Exemple:a) Fie marimea sinusoidala y(t) = 120 2 sin (ωt + π/2). Numarul complex corespunzator
este Y = Yejϕ cu Y = 120 si ϕ = π/2, respectiv Y = 120ejπ/2 = 120 ( cos π/2 +jsin π/2) = 120j.
Daca y(t) = 100 sin (ωt + π/4), atunci Y = 1002
ejπ/4 = 1002
( cosπ/4 +jsinπ/4 ) ⇔ 50 ( 1+j ).
b) Fie numarul complex Y = 3+4j. Marimea sinusoidala corespunzatoare este y(t) = Y 2 sin(ωt
+ ϕ) cu Y = 3 42 2++++ = 5 si ϕ = arctg 4/3 = 580 si deci y(t) = 5 2 sin (ωt +580 )
4.3. Caracterizarea in complex a elementelor de circuit
4.3.1. Elementele dipolare
Se considera un element dipolar de circuit (EDC) avand tensiunea la borne u(t)=
106
U 2 sin(ωt+ϕu) si curentul i(t)=I 2 sin (ωt+ϕi) respectiv in complex U=Uejϕu si I = Iejϕi unde ϕ
= ϕu - ϕi este defazajul intre tensiune si curent.
Considerand u(t) si i(t) asociati dupa regula de la receptoare (ca si marimile complexe
corespunzatoare U si I) se defineste impedanta complexa a EDC ca raportul dintre tensiunea U si
curentul I: Z = UI
= UI
e j Ze jϕ ϕ==== unde raportul Z = UI
este impedanta EDC. Z si Z se masoara
in Ω. Se noteaza Z= R + jX unde ReZ=R este rezistenta de curent alternativ si ImZ=X este
reactanta si deci Z=R + jX = R X e j arctgX R Ze j2 2+ =/ ϕ
Se defineste admitanta complexa Y a unui element de circuit ca raportul dintre curentul I si
tensiunea U: Y IU Z
Ye j G jB==== ==== ==== −−−− ==== −−−−1 ϕ unde Y este admitanta EDC, G=ReY este
conductanta EDC si B=ImY este susceptanta EDC. Y si Y se masoara in Siemens (Ω- 1 ).
In continuare sunt prezentate elementele dipolare de circuit in c.a. si schemele lor
echivalente in complex. Pentru surse u(t) si i(t) se considera asociate dupa regula de la generatoare.
Pentru celelalte elemente de circuit u(t) si i(t) se considera asociate dupa regula de la receptoare.
Sursa ideala de tensiune are tensiunea electromotoare sinusoidala e(t) = 2 E sin(ωt + α).
e(t)⇔E=Eejα. In figura sunt desenate sursa si schema ei echivalenta in complex.
Sursa ideala de curent are curentul electromotor is(t) = 2 Is sin(ωt + ß) cu reprezentarea in
complex Is= Eejß si schema echivalenta din figura.
Rezistorul ideal Daca u(t) = 2 U sinωt atunci i(t) = u tR( ) = 2 U
R sinωt, U=RI si deci ZR =R si
107
rezistorul are schema echivalenta in complex din figura. In schemele echivalente in complex
impedantele complexe se simbolizeaza ca niste rezistoare.
Defazajul intre tensiune si curent este ϕ = ϕu - ϕi = 0 si reprezentarea fazoriala a lui U si I este:
Bobina ideala Daca i(t) = 2 Isinωt atunci din ecuatia de functionare u(t) = L di tdt( ) =
2 ILωsin(ωt+π/2) rezulta in complex U= jωLI si deci ZL = jωL = jXL ,unde XL=ωL este
reactanta inductiva a bobinei.
Deoarece ϕ= ϕu - ϕi= π / 2 reprezentarea fazoriala a lui U si I este
deci spunem ca bobina ideala defazeaza cu π / 2 tensiunea inaintea curentului (sau curentul in
urma tensiunii).
Condensatorul ideal Daca u(t) = 2 Usinωt atunci din ecuatia de functionare i(t) = C du tdt( ) =
2 UCωsin(ωt+π/2) rezulta I= jωC U sau U = 1j Cω
I si deci ZC= -j 1ωC
= jXC, unde XC= -
1ωC
este reactanta capacitiva a condensatorului.
Deoarece ϕ = ϕu-ϕi=-π/2 reprezentarea fazoriala a lui U si I este
108
deci condensatorul ideal defazeaza cu π / 2 tensiunea in urma curentului (sau curentul inaintea
tensiunii).
Observatii
i) reprezentarea in complex a unei marimi sinusoidale (tensiune sau curent) are numai 2 parametri
(Y, ϕ ,). Doi dintre cei trei parametric (Y, ϕ , ω ) ai marimii sinusoidale corespunzatoare.
Parametrul ω intervine in expresiile impedantelor complexe
ii) Sistemul de ecuatii diferential algebric care caracterizeaza un circuit liniar dinamic in regim
sinusoidal corespunde unui sistem de ecuatii algebrice in complex; aceasta proprietate constituie
principalul avantaj al utilizarii reprezentarii in complex a marimilor sinusoidale deoarece
manipularea (inclusive rezolvarea) unor ecuatii algebrice este considerabil mai simpla decat a unor
ecuatii diferentiale.
4.3.2. Elementele multipolare
Un circuit de curent alternativ poate contine orice element liniar de circuit. Dintre
elementele rezistive multipolare liniare reamintim sursele comandate liniar (prezentate in
paragraful 2.1.2) si circuitul echivalent liniar pentru semnale mici al tranzistorului (prezentat in
paragraful 2.5.3.3). Prin analogie cu rezistorul liniar, este evident ca o sursa comandata liniar are
ca schema echivalenta in complex tot o sursa comandata liniar; de exemplu o SCCC cu ecuatia de
functionare is(t)= ßi1(t) are ca schema echivalenta in complex o SCCC cu ecuatia de functionare
Is= ßI1. In consecinta circuitul echivalent liniar pentru semnale mici al tranzistorului are schema
echivalenta in complex:
Dintre elementele dinamice multipolare liniare cel mai des utilizat este perechea de bobine
cuplate magnetic. Ecuatiile de functionare a doua bobine liniare cuplate magnetic sunt:
u1(t) = L1 di t
dt1( )
± M di t
dt2 ( )
, u2(t) = L2 di t
dt2 ( )
± M di t
dt1( )
In complex aceste ecuatii devin: U1=jωL1I1±jωMI2 , U2=jωL2I2±jωMI1
109
Schema echivalenta in complex contine doua impedante inductive cuplate intre ele. La bornele
unei astfel de impedante avem o cadere de tensiune proprie si o cadere de tensiune mutuala. De
exemplu
U1 este formata din caderea de tensiune proprie jωL1I1 si caderea de tensiune mutuala jωMI2;
semnul caderii de tensiune mutuale este + daca curentii I1 si I2 ataca la fel bornele polarizate
(ambii intra sau ambii ies din aceste borne) sau - daca curentii I1 si I2 ataca diferit bornele
polarizate (unul intra si celalalt iese din borna polarizata) (vezi paragraful 3.2.4.). Deci de fiecare
data cand se scriu ecuatiile circuitului trebuie determinate semnele caderilor de tensiune mutuala.
Aceleasi ecuatii in complex corespund si urmatorului circuit echivalent cu surse de tensiune
comandate in curent:
Intr-adevar calculand U1 ca suma intre caderea de tensiune la bornele impedantei jωL1 si
tensiunea la bornele sursei comandate rezulta U1=jωL1I1±jωMI2. O verificare similara se poate
face si pentru U2. In expresiile E1 si E2 se considera semnul + daca curentii I1 si I2 ataca la fel
bornele polarizate si semnul - daca le ataca diferit. Se prefera utilizarea acestui circuit in locul
schemei cu bornele polarizate. Aceasta deoarece semnele E1 si E2 se stabilesc atunci cand se
construieste circuitul echivalent, aceasta operatiune fiind facuta separat de cele implicate de
scrierea ecuatiilor. Se diminueaza astfel posibilitatea de a gresi, fata de utilizarea schemei cu borne
polarizate in care semnele caderilor de tensiune mutuale se stabilesc in timpul scrierii ecuatiei.
Daca cele doua bobine cuplate au un nod comun exista un circuit echivalent mai simplu
fara surse comandate. Ecuatiile de functionare ale celor doua bobine cuplate sunt: U1=jωL1I1 + jωMI2 si U2=jωL2I2 + jωMI1. Daca in prima ecuatie se aduna si se scade jωMI1 si in a doua
110
ecuatie se aduna si se scade jωMI2 se obtin ecuatiile: U1=(jωL1 - jωM)I1 + jωM (I1 + I2), U2=
(jωL2 - jωM)I2 + jωM(I1 + I2) carora le corespunde schema echivalenta din figura b .
Acest procedeu se numeste spargerea cuplajului. Daca bornele polarizate sunt atacate diferit de
curenti atunci M se inlocuieste cu -M si circuitul echivalent fara cuplaje este:
Daca sunt mai mult de doua bobine cuplate intre ele, circuitul echivalent in complex este
asemanator. Iata un grup de trei bobine cuplate intre ele si circuitul echivalent in complex al
acestora. Se observa ca I1 si I3 intra in bornele polarizate in timp ce I2 iese din borna polarizata.
Ca urmare impedantelor de comanda Z12 si Z23 li se va atasa semnul - iar impedantei de comanda
Z31 i se va atasa semnul +.
115
4.4. Teoremele lui Kirchhoff in complex
Teorema I a lui Kirchhoff este : ik ( )k Ni
t∈∈∈∈∑∑∑∑ ==== 0 si datorita liniaritatii reprezentarii in
complex se obtine: 0=∑∈Sk kI (suma algebrica a curentilor in complex corespunzator tuturor
laturilor unei sectiuni S este nula).
Teorema a II-a a lui Kirchhoff este: 0)( =∑∈
tBk ku si similar rezulta 0=∑
∈Bk kU (suma
algebrica a caderilor de tensiune complexe la bornele tuturor elementelor de circuit care apartin
aceleiasi bucle este nula).
4.5. Puteri in circuitele de curent alternativ
Se considera un EDC cu tensiunea si curentul la borne: u(t) = U 2 sinωt si i(t) =
I 2 sin(ωt - ϕ). Pentru generatoare (surse) de orice tip u(t) si i(t) sunt asociate dupa regula de la
generatoare; pentru celelalte elemente de circuit u(t) si i(t) sunt asociate dupa regula de la
receptoare. Se definesc urmatoarele puteri:
Puterea instantanee p(t), absorbita de receptor sau cedata de generator este:
p(t)= u(t) i(t) =2UI sinωt sin(ωt - ϕ) = UIcosϕ - UIcos(2ωt - ϕ)
Valoarea medie pe o perioada a puterii instantanei care se numeste putere activa P este:
PT
p t dt UIT
= =∫1
0( ) cosϕ
Puterea activa depinde de valorile efective ale tensiunii si curentului si de factorul de putere
cosϕ si se consuma efectiv si ireversibil in rezistoare. Unitatea de masura a puterii active este
Wattul, [P] = 1W.
Din definitia puterii active rezulta interpretarea fizica a valorii efective a curentului si a
tensiunii. Daca se considera un rezistor cu rezistenta R prin care trece curentul i(t) = I 2 sinωt
rezulta u(t) = Ri(t) = RI 2 sinωt si Pabs Tu t i t dt RI
T==== ====∫∫∫∫
1 20
( ) ( ) . Deci valoarea efectiva a unui
curent sinusoidal este numeric egala cu valoarea unui curent continuu care, trecand prin aceeasi
rezistenta ca si curentul sinusoidal produce aceeasi putere prin efect Joule.
Puterea reactiva Q, este Q = UI sinϕ avand unitatea de masura [Q]=1VAR (volt-amper
reactiv).
Puterea aparenta S, este S = UI si are unitatea de masura [S] = 1VA. Evident
S P Q= +2 2 .
116
Puterea aparenta complexa (puterea complexa) este S = U I*=UIej ϕ =Uicosϕ
+jUIsinϕ=P+jQ.
Puterile absorbite sau debitate de elementele ideale de circuit sunt:
- rezistorul ideal absoarbe puterea activa P=RI2 si, deoarece ϕ=0, puterea reactiva
absorbita este Q=UIsinϕ=0 deci puterea complexa absorbita este Sa =RI2 +j0.
- bobina ideala parcursa de curentul i(t)= 2 Isinωt are tensiunea la borne u(t)=
2 ωLIsin(ωt + π/2) deci ϕ=π/2 si rezulta Q=UIsinπ/2=ωLI²=U2/ωL > 0, P = UI cosπ/2 = 0, deci
bobina absoarbe puterea complexa Sa=0+jωLI². Media pe o perioda a energiei acumulate in bobina
este ~ ( )Wm TLi t dt LI
T= =∫
1 2 20
.
- condensatorul ideal cu tensiunea la borne u(t) = U 2 sinωt este parcurs de curentul i(t)=
2 ωCUsin(ωt + π/2), deci ϕ = -π/2 si rezulta Q = UIsin(-π/2)= − 1 2ωC
I = - U²ωC < 0, P = UI
cos(-π/2) = 0, deci condensatorul absoarbe puterea complexa Sa=0-jωCU². Media pe o perioda a
energiei acumulate in condensator este ~ ( )We TCu t dt CU
T= =∫
1 2 20
.
Deoarece elementele dinamice condensator si bobina schimba cu circuitul in care sunt conectate o
putere reactiva nenula, ele se numesc si elemente reactive.
- sursa ideala de tensiune cu tensiunea electromotoare e(t)= 2 Esinωt parcursa de curentul
i(t)= 2 I sin(ωt+ϕ) debiteaza o putere complexa Sd=E I* = EIe-jϕ = EIcosϕ-jEIsinϕ (U si I sunt
asociate dupa regula de la generatoare sau I parcurge sursa in sensul sagetii lui E)
- sursa ideala de curent cu curentul electromotor is(t)= 2 Is sin(ωt+ϕ) cu tensiunea la
borne u(t)= 2 U sinωt debiteaza o putere complexa Sd = U I* = UIse-jϕ = UIscosϕ-jUIssinϕ (U si Is
sunt asociate dupa regula de la generatoare)
Observatii
i)puterea activa este absorbita numai de rezistoarele ideale
ii)puterea reactiva este absorbita numai de bobinele si condensatoarele ideale
iii)impedanta complexa Z=R+jX absoarbe puterea aparenta complexa Sa =U I*= Z I I*=
ZI2=(R+jX) I2 =RI² + jXI² deci Pa=RI2 si Qa =XI2.
iv)sursele debiteaza atat putere activa cat si putere reactiva
117
4.6. Teorema conservarii puterilor complexe
Plecand de la teorema a II-a a lui Kirchhoff in complex (vezi paragraful 4.4) si de la faptul
evident ca curentii conjugati Ik* verifica teorema I alui Kirchhoff in complex
0* =∑∈Sk kI ) teorema lui Tellegen in complex este: Uk Ik
toatelaturile* ====∑∑∑∑ 0 ; in aceasta expresie
Uk si Ik sunt asociate dupa regula de la receptoare. Separand intr-un membru puterile complexe
debitate de surse (pentru care Uk si Ik sunt asociate dupa regula de la generatoare) si in celalat
membru puterile complexe absorbite de consumatori (impedante complexe) rezulta:
Teorema conservarii puterilor complexe Suma puterilor complexe debitate de toate sursele dintr-
un circuit este egala cu suma puterilor complexe absorbite de toate impedantele din acelasi circuit:
S kd S katoate sursele toate impedantele
∑ = ∑
Tinand seama ca :Sd = Pd + jQd si Sa = Pa + jQa rezulta:
Pkd Pkatoate sursele toate rezistoarele∑ = ∑ si
Qkd Qkatoate sursele toate elementele reactive∑ = ∑
adica puterile active si puterile reactive se conserva.
Observatii:
i)puterile aparente Sk nu se conserva
ii)conservarea puterilor complexe poate fi folosita, similar cu consevarea puterilor in
circuitele de c.c., la verificarea rezultatelor obtinute prin rezolvarea problemelor de
analiza a circuitelor de c.a.
iii)tinand seama ca pentru o bobina Qa=ω ~Wm si pentru un condensator Qa=-ω ~We rezulta
ca Qa Wm We= −∑∑ ω ( ~ ~ ) deci un dipol RLC are caracter inductiv daca QatoateZ∑ >0,
are caracter capacitiv daca QatoateZ∑ <0 si are caracter rezistiv sau este la rezonanta
(vezi paragraful 4.9) daca QatoateZ∑ =0
iv)condensatorul nu genereaza putere reactiva chiar daca absoarbe o putere reactiva
negativa; asa cum rezulta din teorema conservarii puterilor complexe, puterea reactiva
(pozitiva sau negativa) este generata de surse
118
v)defazajul ϕ intre curent si tensiunea la bornele unui dipol RLC format din elemente de
circuit cu R,L,C>0 este cuprins intre -π/2 si +π/2 deoarece UIcosϕ= Rk I ktoate R2 0>∑
deci cosϕ>0.
4.7. Analiza circuitelor de curent alternativ
4.7.1. Introducere
Prin utilizarea reprezentarii in complex a marimilor sinusoidale, intr-un circuit de c.a. al
carui graf are L laturi si N noduri se pot scrie urmatoarele ecuatii liniar independente intre ele:
• N-1 ecuatii date de teorema I a lui Kirchhoff (vezi paragraful 1.3)
• L-N+1 ecuatii date de teorema a II-a a lui Kirchhoff (vezi paragraful 1.3)
• L ecuatii date de legaturile intre Uk si Ik pentru fiecare latura a grafului (vezi paragrafele 2.2 si
4.3)
Ecuatiile unui circuit de c.a. sunt ecuatii algebrice de aceeasi forma cu ecuatiile unui circuit liniar
de c.c. deoarece:
- teoremele lui Kirchhoff au aceeasi forma
- in ecuatiile de legatura intre Uk si Ik, Zk ia locul lui Rk, Yk ia locul lui Gk, etc.
La circuitele liniare de c.c. Ik si Uk sunt marimi reale iar ecuatiile sunt liniare in Ik si Uk
avand coeficienti reali. La circuitele de c.a. Ik si Uk sunt marimi complexe iar ecuatiile sunt liniare
in Ik si Uk avand coeficienti complecsi. Ca urmare metodele de analiza a circuitelor de c.a. sunt
aceleasi cu cele pentru circuitele liniare de c.c.. Metodele de analiza vor fi reluate pe scurt in
continuare insistandu-se asupra particularitatilor circuitelor de c.a..
4.7.2. Formularea problemei si metoda de rezolvare
Problema analizei unui circui de c. a. se formuleaza astfel:
• se cunosc: valorile parametrilor elementelor (Rk, Lk, Ck, Mk, ek(t), isk(t)) si modul de
interconectare a elementelor de circuit,
• se cere sa se determine toate tensiunile si toti curentii.
Rezolvarea acestei probleme consta in scrierea sistemului de 2L ecuatii ale circuitului si
determinarea solutiei acestuia (Uk , Ik ,k=1,...,L).
Algoritmul de analiza a unui circuit de c.a. are urmatoarele etape:
1) Se construieste circuitul echivalent cu surse si impedante complexe utilizand schemele
echivalente in complex ale elementelor de circuit
2) Se scriu ecuatiile acestui circuit
119
3) Se rezolva sistemul de ecuatii si se determina valorile complexe ale curentilor si
tensiunilor, (Uk, Ik, k = 1, ... , L) de forma Uk = Ukejϕk
4) Se verifica rezultatele obtinute prin bilantul puterilor complexe
5) Se determina valorile instantanee de forma uk(t) = Uk 2 sin(ωt +ϕk).
Exemplu Fie circuitul din figura a cu e(t) = 30 2 sin ωt si is (t) = 2 sin (ωt+π/4) unde ω=100π s-1.
Circuitul echivalent cu surse si impedante complexe este dat in figura b.
Se scrie sistemul de ecuatii dat de teoremele lui Kirchhoff:
I1 + I2 = 1+j , 10 I1 -20j I2 = 30, 20j I2 - 20j (1+j) - U = 0
Solutiile acestui sistem sunt: I1 = 1 , I2 = j si U = - 20j.
Verificarea rezultatelor prin bilantul puterilor complexe:
S kdtoate sursele
∑ = E I1* + U Is
* = 30⋅1 + (-20j) (1-j) = 10 -20j
S katoate impedantele
∑ = R⋅I12 + ωLj⋅I2
2 - 1ωC
j⋅Is2 = 10⋅1 + 20j⋅1- 20j⋅2 = 10 - 20j
Valorile instantanee sunt: i1 (t) = 2 sin ωt, i2 = 2 sin( ωt+π/2) si u(t) = 20 2 sin( ωt-π/2)
4.7.2. Scrierea ecuatiilor potentialelor nodurilor si curentilor ciclici
4.7.2.1. Metoda potentialelor nodurilor
Asa cum s-a aratat in paragraful 2.5.1 se prefera comanda in tensiune deoarece marimea de
comanda poate fi scrisa ca o diferenta de potentiale. Ca urmare, circuitul echivalent cu surse de
tensiune comandate in curent al bobinelor cuplate (vezi paragraful 4.3) nu este potrivit pentru
scrierea ecuatiilor metodei nodale. Pentru aceste bobine se poate construi un circuit echivalent cu
surse de curent comandate in tensiune. In acest scop se rezolva ecuatiile de functionare ale
bobinelor cuplate: U1=jωL1I1±jωMI2 , U2=jωL2I2±jωMI1 in raport cu necunoscutele I1 si I2 .
Exemplu. Fie bobinele cuplate cu ecuatiile de
functionare U jI jI si U jI jI1 2 1 2 2 1 2 2==== ++++ ==== ++++
Rezolvand acest sistem de ecuatii in raport cu I1 si I2 rezulta:
117
IU
j
jU si I
U
j
jU1
132
3 2 2232
3 1==== ++++ ==== ++++
adica ecuatiile urmatorului circuit echivalent:
Aplicatie .Sa se scrie ecuatiile potentialelor nodurilor pentru circuitul:
e t t
is t t
( ) cos
( ) sin( )
====
==== ++++
2 2
2 24π
Deoarece cuplajul nu se poate sparge construim circuitul echivalent cu surse de curent comandate
in tensiune al celor doua bobine cuplate. Cu notatiile din figura ecuatiile de functionare ale acestor
doua bobine sunt: U jI jI U jI jI1 2 1 2 2 2 2 1==== ++++ ==== ++++, deci circuitul echivalent este cel prezentat
in exemplul precedent. Schema echivalenta in complex este:
Se observa ca avem un circuit rezonant RLC serie cu Ze = j-j+3 =3 si doua surse ideale de tensiune
care nu se pot transforma in surse de curent. Alegem ca potential de referinta o borna a uneia
dintre aceste surse iar pentru cealalta introducem necunoscuta suplimentara I4 . Rezulta ecuatiile
116
VV j
Vj
Vj
V I j U
U VV V I
IV V
j
Vj j
Vj
Vj j U
U V V
V j I
5 0
1
223
13 1
23 3
13 4 3 2
2 32 4 3 3
31 31
31
113
23
11
23
13 1
1 1 2
412
1 4
========
++++
−−−− −−−− ==== ++++
==== −−−−−−−− ====
====−−−−−−−−
−−−−++++ ++++
−−−−
−−−−−−−− ==== ++++ ++++
==== −−−−
==== −−−− −−−− −−−−
adica un sistem de 9 ecuatii cu necunoscutele V V U U I I1 5 1 2 3 4, ... , , , , , .
Deci algoritmul de scriere a ecuatiilor potentialelor nodurilor este:
• se fac toate transformarile posibile ale surselor de tensiune in surse de curent si ale comenzilor
in curent in comenzi in tensiune
• se alege potentialul de referinta astfel incat cat mai multe potentiale ale nodurilor sa poata fi
exprimate ca sume de tensiuni electromotoare
• considerand si necunoscutele suplimentare (curentii unor surse de tensiune conectate intre alte
noduri decat cele de la punctul precedent si curenti de comanda) se scrie sistemul de ecuatii:
V j Y k V i Y k I skk jk i jk j
− =∈∑
∈∑
∈∑
,
si ecuatiile suplimentare
4.7.2.2. Metoda curentilor ciclici
Aplicatie. Sa se scrie ecuatiile metodei curentilor ciclici pentru circuitul:
e t t
e t t1
2
2 2
2
( ) cos
( ) sin
====
====
119
Schema echivalenta in complex se construieste considerand pentru bobine circuitul echivalent cu
surse de tensiune comandate in curent (vezi paragraful 4.3.2).
Rezulta ecuatiile
++−−=++++−
−−=
=
=
++−−=+++++
21131)21('1)21('2
'2'13
'22
'11
21232)21('2)121('1
IjIjIjIjjIjjjI
III
II
II
IjIjjIIjjjIjjI
deci 5 ecuatii cu necunoscutele I I I I I1 2 1 2 3' , ' , , , .
Deci algoritmul de scriere a ecuatiilor curentilor ciclici este:
• se fac toate transformarile posibile ale surselor de curent in surse de tensiune si ale comenzilor
in tensiune in comenzi in curent
• se aleg cele B=L-N + 1 bucle fundamentale astfel incat sursele de curent netransformate sa fie
plasate in coarbore
• considerand ca aceste bucle sunt parcurse de niste curenti fictivi ′ ′ ′I I I B1 2, ,...., (curentii ciclici),
se aleg sensurile acestora si se scrie sistemul de ecuatii:
I i Rkk BiI j Rkk Bi
k Bj
' '∈∑ + =
∈∈
∑ Ekk Bi∈∑
si ecuatiile suplimentare
4.8. Teoreme ale circuitelor de curent aternativ
Ecuatiile circuitului echivalent cu surse si impedante complexe sunt similare ecuatiilor unui
circuit liniar de curent continuu (vezi paragraful 4.7.1). Din acest motiv enunturile teoremelor sunt
asemanatoare cu cele din paragraful 2.4 si demonstratiile nu vor fi reluate.
120
4.8.1. Teoremele impedantelor echivalente
Legarea in serie a impedantelor: Zes Zk
n
k====
====∑∑∑∑
1. Deoarece Zes = Res + jXes si Zk = Rk + jXk rezulta
Res Rkk
n====
====∑∑∑∑
1 si Xes Xkk
n====
====∑∑∑∑
1
Legarea in paralel a impedantelor: Yep Ykk
n====
====∑∑∑∑
1, deci Gep Gkk
n====
====∑∑∑∑
1 si Bep Bkk
n====
====∑∑∑∑
1
4.8.2. Teorema superpozitiei
Fie un circuit de c.a. cu mai multe surse: E1, ... , El, Is,l+1,...,Ism. Orice curent (sau tensiune)
din circuit se poate scrie ca o suma a curentilor (tensiunilor) din aceeasi latura produsi de fiecare
sursa independenta separat, celelalte surse independente fiind pasivizate.
De exemplu I I kk
m1 1
1====
====∑∑∑∑ unde I1k este curentul produs in latura 1 de sursa independenta
din latura k, celelalte surse independente fiind pasivizate.
Teorema este o consecinta a caracterului liniar al ecuatiilor circuitului. Sursele comandate
nu se pasivizeaza.
4.8.3. Teoremele generatoarelor echivalente
Generatorul echivalent de tensiune al unui dipol Fie un dipol liniar cu bornele A si B.
Oricat de complicat ar fi acest circuit el se poate echivala cu un circuit format dintr-o sursa de
tensiune UAB0 in serie cu o impedanta ZAB0 unde UAB0 este tensiunea de mers in gol masurata la
bornele A si B (impedanta Z fiind scoasa din circuit) si ZAB0 este impedanta echivalenta intre
bornele A si B a circuitului pasivizat (sursele comandate nu se pasivizeaza).
Daca circuitul pasivizat este o combinatie serie - paralel de impedante atunci determinarea
lui ZAB0 se poate face cu regulile din paragraful 4.8.1. Daca circuitul contine surse comandate sau
121
nu este un circuit serie - paralel, atunci se conecteaza intre A si B o sursa independenta de tensiune
de valoare 1V ( sau o sursa independenta de curent de valoare 1A) si ZAB0 rezulta in urma
determinarii lui I sau U.
Aplicatie. Sa se calculeze Z ZAB AB0 1( )= Ω
e t t
e t t
is t t
1 2 2 2
2 2 24
2 24
( ) cos
( ) sin( )
( ) cos( )
====
==== −−−−
==== −−−−
π
π
Bobinele cuplate avand un nod comun se poate sparge cuplajul. Prin pasivizare si calculand
impedantele echivalente j j j jj j
−−−− ====−−−− ⋅⋅⋅⋅
−−−−==== ∞∞∞∞
0 2 2
2 2, circuitul capata o forma mai simpla. Se conec-
teaza intre A si B o sursa de tensiune cu E V= 1 si rezulta
Ij
jj
ZAB Ij
jj==== ++++ ====
++++ ==== ====++++
====++++1
612
1 36 0
1 61 3
1 610
Generatorul echivalent de curent al unui dipol Fie un dipol liniar cu bornele A si B
109
Oricat de complicat ar fi acest circuit el se poate echivala cu un circuit format dintr-o sursa de
curent IABsc in paralel cu o impedanta ZAB0 unde curentul IABsc corespunde scurtcircuitului intre
bornele A si B.
Daca in schemele echivalente ale diportilor rezistivi liniari (vezi paragraful 2.4.3.3.) se inlocuiesc
rezistentele cu impedante si conductantele cu admitante se obtin schemele echivalente ale
diportilor de c.a...
4.8.4. Teorema transferului maxim de putere activa
Se considera o sursa de tensiune electromotoare E si de impedanta interna Zi, la bornele
careia se leaga o impedanta Z. Se pune problema urmatoare: ce relatie trebuie sa existe intre Zi si
Z astfel incat pentru un E dat puterea activa absorbita de Z sa fie maxima.
Fie Zi = Ri + jXi si Z = R + jX . Curentul din circuit este I ER Ri j X Xi
=+ + +( )
si deci puterea
activa absorbita de Z este P RI RER Ri X Xi
= =+ + +
2 2
2 2( ) ( )
Se observa ca functia P(R,X) are un maxim in raport cu X pentru X= -Xi . Valoarea acestui maxim
este P R Xi PM R RE
R Ri( , ) ( )
( )−−−− ==== ====
++++
2
2 . Maximul functiei PM R( ) are loc pentru R=Ri (vezi
teorema transferului de putere in curent continuu). Rezulta ca puterea activa absorbita de sarcina
este maxima daca Z = Zi* (teorema transferului maxim de putere activa).
Daca Z = Zi*
puterea activa Pd cedata de sursa este consumata in cantitati egale de R si Ri
deci randamentul circuitului este η=P/ Pd=0,5.
Observatii
i) daca R→∞ si/sau X→∞ atunci η→1 dar P→0
110
ii) daca in loc de sursa de tensiune avem o sursa de curent cu parametrii Is si Zi, impedanta
de sarcina Z absoarbe puterea activa maxima tot daca Z = Zi*
iii) daca generatorul de curent alternativ are o impedanta interna inductiva, rezulta ca
pentru a absorbi o putere activa maxima sarcina trebuie sa aiba un caracter capacitiv.
4.9. Rezonanta dipolilor
4.9.1. Definitii si exemple
Exista doua definitii ale rezonantei: prima se foloseste in electroenergetica, a doua se
utilizeaza la circuitele electronice.
Definitia 1 Un dipol de c.a. este la rezonanta daca absoarbe pe la borne o putere reactiva nula,
adica Qabs=UI sinϕ = 0.
Deci la rezonanta defazajul ϕ dintre U si I este nul (sinϕ = 0 ⇒ ϕ = 0). Daca impedanta
echivalenta la bornele dipolului este Z=R+jX, Q=XI² =0 ⇒X = 0 deci la rezonanta reactanta
echivalenta este nula si dipolul are o comportare rezistiva la borne.
Definitia 2 a) Se considera la bornele dipolului o sursa de tensiune cu pulsatie variabila si valoare
efectiva constanta. Pulsatiile de rezonanta sunt cele pentru care I(ω) are maxime si minime.
Exemplu
- dipolul este la rezonanta pentru pulsatiile ω1 , ω2 , ω3 , ω4, ω5
- in cazul maximelor de curent (ω1 , ω3 , ω5 ) avem rezonanta de tensiune,
- in cazul minimelor de curent (ω2 , ω4) avem rezonanta de curent.
Se observa ca deoarece I = Y U si U = ct, curba Y (ω) are aceeasi alura cu I (ω).
b) Se considera la bornele dipolului o sursa de curent cu pulsatie variabila si valoare
efectiva constanta. Pulsatiile de rezonanta sunt cele pentru care U(ω) are maxime si minime.
Exemplu
111
- dipolul este la rezonanta pentru pulsatiile ω‘1 , ω‘2 , ω‘3 , ω‘4, ω‘5
- in cazul minimelor de tensiune (ω‘1 , ω‘3 , ω‘5) avem rezonanta de tensiune,
- in cazul maximelor de tensiune (ω‘2 , ω‘4) avem rezonanta de curent.
Deoarece U = Z I si I = ct, curba Z(ω) are aceeasi alura cu U(ω).
Observatii
i) cele doua definitii ale rezonantei nu duc in general la aceleasi pulsatii de rezonanta
ii) rezonanta de tensiune are loc la pulsatiile pentru care Y(ω) are maxime locale si deci
Z(ω)=1/ Y(ω) are minime locale
iii) rezonanta de curent are loc la pulsatiile pentru care Y(ω) are minime locale si deci
Z(ω)=1/ Y(ω) are maxime locale.
Exemple. a)
( )I I I UR j L
j CU U
R LR j C R L L= + =
++ =
++ + −
1 2 2 2 2
2 2 2ω
ωω
ω ω ω
Se calculeaza puterea aparenta complexa S = UI* si se anuleaza puterea reactiva
obtinandu-se pulsatiile de rezonanta dupa definitia 1: L
CRLC
21
12,1 −±=ω ; se observa ca
daca R→0
atunci ω2→ 1LC
. Se calculeaza minimele si maximele lui I(ω) respectiv ale lui Z(ω)
ZC
R L
R LC
2 12 2
2 2 2
2 1 2( )ω
ω
ω
ωω
= +
+ −
si δδωZ 2
0= are solutiile ω 21 222
1 2 2
, = − ±+
RL
CL
R
LC
112
(daca R→0 atunci ω2→ 1LC
). Pulsatiile de rezonanta obtinute dupa cele doua definitii nu sunt
aceleasi.
b) Impedanta complexa a circuitului RLC serie este Z R jX R j LC
= + = + −( )ωω1 .
Rezulta
Z R LC
2 2 1 2( ) ( )ω ωω
= + − . Dupa prima definitie, pulsatia de rezonanta corespunde lui X=0 deci
ω 01====LC
. Dupa a doua definitie, se calculeaza δ ωδω
Z 20( ) = si se obtine aceeasi valoare pentru
ω0 . Daca U=ct in raport cu ω, la rezonanta I ia valoarea maxima deoarece Z ia valoarea minima
Z(ω0)=R.. Pentru acest circuit Uc(ω0)=|Xc|I= UL(ω0)=|XL|I si Uc(ω0)= -UL(ω0) deci U(ω0)=UR(ω0)
+UC(ω0) + UL(ω0)=UR(ω0). Este posibil ca la rezonanta si in jurul pulsatiei de rezonanta UC si UL
sa aiba valori mai mari decat tensiunea U a sursei de alimentare. Se noteaza cu
QU LU R
U CU R R
LC0
1= = = factorul de calitate al circuitului unde UL, UC, UR se considera la
rezonanta. Daca Q0 >1 ( LC
R≥ ), la rezonanta, tensiunea bobinei si cea a condensatorului
depasesc tensiunea sursei de alimentare.
c) Circuitul RLC paralel are propietati selective in frecventa duale celui RLC serie.
Utilizand ambele definitii se obtine aceeasi pulsatie de rezonanta a acesui circuit ω 01====LC
. La
rezonanta YR
j CL R
( ) ( )ω ωω0
10
1
0
1= + − = deci Y are valoarea minima. Daca U=ct in raport cu
ω, la rezonanta I ia valoarea minima deoarece I=YU. Pentru acest circuit Ic(ω0)=U/|Xc|=
IL(ω0)=U/|XL| si Ic(ω0)= -IL(ω0) deci I(ω0)=IR(ω0) +IC(ω0) + IL(ω0)=IR(ω0). Este posibil ca la
113
rezonanta si in jurul pulsatiei de rezonanta IC si IL sa aiba valori mai mari decat curentul I prin
sursa de alimentare. Se noteaza cu Q0 factorul de calitate QI LI R
ICI R
R CL0 = = = unde IL, IC, IR
se considera la rezonanta. Daca Q0 >1 ( CL R
≥ 1 ),curentul bobinei si al condensatorului depasesc
curentul total.
4.9.2. Aplicatii tehnice ale rezonantei
a)Compensarea factorului de putere Presupunem ca avem o linie de transport al energiei electrice
la capatul careia este conectat consumatorul inductiv (asa cum sunt majoritatea consumatorilor
energetici) din figura a..
Curentul absorbit de consumator este : I UR
Uj L
==== ++++ω
deci I UR L
= +12
12 2ω
si cosϕ
= PUI
U
RUR L
L
R L=
+=
+
2
2 12
12 2
2 2 2
ω
ω
ω.
Se conecteaza un condensator in paralel cu consumatorul astfel incat ωω
LC
= 1 (circuitul
b). In acest caz avem un circuit RLC derivatie la rezonanta a carui impedanta de intrare este Z=R
si curentul absorbit de receptor este I UR
I' = ⟨ . Puterea reactiva absorbita de consumatorul inductiv
in paralel cu condensatorul C este nula, si pierderile de putere activa pe linia de transport (de
rezistenta r ) vor fi minime : ∆P’linie = rI’2 < ∆Plinie= rI2. In acest caz factorul de putere cosϕ‘=1 si
avem o compensare totala a factorului de putere.
Consumatorii industriali nu au tot timpul aceiasi parametri (se opresc anumite utilaje, in
anumite zile nu se lucreaza, etc). Pentru a nu se ajunge la functionarea in regim capacitiv (care
produce efecte nedorite in sistem) mentinand pierderile de putere pe linie la un nivel rezonabil se
face o compensare partiala a factorului de putere (de exemplu cosϕ‘=0,92). In acest caz calculul
capacitatii condensatorului care se leaga in paralel cu consumatorul inductiv se face astfel:
diferenta intre puterea reactiva absorbita de consumatorul necompensat Q=UIsinϕ si cea absorbita
114
de consumatorul compensat partial Q’=UIsinϕ‘ este absorbita de condensator (QC=ωCU2).
Exprimand puterile reactive in functie de puterea activa P absorbita de consumator (Q=Ptgϕ,
Q’=Ptgϕ‘) rezulta C Ptg PtgU
====−−−−ϕ ϕ
ω'
2 . In acest calcul se considera ca U nu se modifica prin
conectarea condensatorului.