1

Capitolul 1

SINTEZĂ GENERALĂ

Mohsen Khalil, Philippe Dongier şi Christine Zhen-Wei Qiang

Informaţii şi Comunicaţii pentru Dezvoltare (IC4D) este o publicaţie periodică a Grupului Băncii Mondiale cu privire la răspândirea şi impactul tehnologiilor informaţionale şi comunicaţiilor (TIC), care poate fi accesat la http://www.worldbank.org/ic4d. Primul raport, IC4D 2006: Tendinţe şi Politici Globale, a analizat lecţiile cu privire la dezvoltarea accesului la TIC, a examinat rolurile sectoarele public şi privat în acest proces şi a identificat beneficiile şi provocările adoptării şi extinderii utilizării TIC în afaceri.

Al doilea raport, IC4D 2009: Extinderea accesului şi sporirea impactului, examinează îndeaproape conectivitatea mobilă şi de bandă largă. El analizează impactul de dezvoltare al accesului la Internet de mare viteză în ţările în curs de dezvoltare şi oferă opţiuni de politici pentru instalarea reţelelor de bandă largă şi abordarea oportunităţilor şi provocărilor de convergenţă între telecomunicaţii, media şi computerizare. Raportul prezintă şi un cadru de aplicaţii de guvernare electronică şi discută diverse experienţe naţionale în domeniul aranjamentelor instituţionale şi de politici pentru guvernarea electronică şi pentru dezvoltarea tehnologiilor informaţionale (TI) locale şi a industriilor de servicii bazate pe TI (SBTI). Firul comun pentru aceste teme este impactul de dezvoltare al TIC. În cele din urmă, raportul prezintă tabele rezumative privind indicatorii sectorului TI în 150 economii şi introduce noi măsuri de performanţă sub aspect de acces, accesibilitate şi adoptare a TIC în guvern şi afaceri.

Impactul TIC asupra lumii tot mai mult bazate pe cunoaştere

Activităţile bazate pe cunoaştere au devenit tot mai importante şi penetrante în întreaga lume. TIC este fundamentul acestei lumi bazate pe cunoaştere. Ele permit economiilor să obţină şi să împărtăşească idei, expertiză, servicii şi tehnologii la nivel local, regional şi în întreaga lume. Ele de asemenea contribuie la aceea ca economia mondială să devină mult mai integrată decât înainte.

TIC pot contribui la crearea şi susţinerea oportunităţilor noi pentru dezvoltarea economică. Transferul accelerat de cunoştinţe şi difuziunea tehnologiilor amplifică avantajele competitive ale economiilor care învaţă repede. Întrucât cerinţele informaţionale pentru inovare în activităţile economice şi sociale cresc, importanţa TIC pentru agenda de dezvoltare va continua să se extindă.

În prezent reţelele de telefonie mobilă constituie cea mai mare platformă de distribuţie din lume şi creează o oportunitate majoră de dezvoltare

Ultimii 15 ani au adus o creştere fără precedent în accesul la serviciile telefonice. Această creştere a fost stimulată în primul rând de tehnologiile fără fir şi liberalizarea pieţelor de telecomunicaţii, care permit o extindere mai rapidă şi mai puţin costisitoare a reţelei. Numărul total de telefoane mobile în lume a depăşit numărul telefoanelor fixe în 2002; până la sfârşitul anului 2008 în lume erau estimativ 4 miliarde de telefoane mobile (Wireless Intelligence 2008). Nici o tehnologie nu s-a răspândit vreodată aşa de rapid în întreaga lume (The Economist 2008a). În prezent telefoanele mobile reprezintă cea mai mare platformă de distribuţie din lume.

2

Piaţa de telefonie mobilă este îndeosebi importantă pentru ţările în curs de dezvoltare, unde aceasta creşte cel mai rapid şi unde ea poate fi privită drept un instrument de „săritură peste anumite etape”. Noile conexiuni telefonice din ţările cu venit mic şi mai jos de mediu au depăşit ca număr cele din ţările cu venit mai sus de mediu şi venituri mari încă din 1998 (Banca Mondială 2008c). Virtual toţi clienţii noi de telefonie mobilă în următorii ani vor fi în ţările în curs de dezvoltare (GSMA 2008).

Comunicaţiile mobile au un impact deosebit de important în zonele rurale, unde locuieşte aproape jumătate din populaţia lumii şi 75% din populaţia săracă a lumii (Banca Mondială 2007). Mobilitatea, uşurinţa de utilizare, implementarea flexibilă şi costurile relativ mici şi în descreştere de extindere a serviciilor fără fir le permit să ajungă la populaţia rurală cu nivele joase de venit şi ştiinţă de carte. Următorul miliard de abonaţi ai telefoniei mobile vor consta în mare parte din populaţia săracă din zonele rurale. De aceea operatorii de telefonie mobilă recurg la abordări inovative pentru a ajunge la clienţii din zonele rurale, cum ar oferirea programelor telefonice pentru sate în Bangladesh, reîncărcarea cu sume mici a telefoanelor prepaid în Africa de Est şi servicii combinate de informaţie agricolă şi voce în China (The Economist 2008a).

O utilitate importantă a telefoanelor mobile în zonele rurale constă în accesarea informaţiei despre piaţă. TradeNet, o platformă comercială bazată în Ghana, permite utilizatorilor să se aboneze la alerte SMS pentru bunurile şi pieţele alese de ei şi să primească alerte instantanee privind ofertele de a cumpăra sau vinde, atunci când altcineva din reţea a transmis o ofertă prin telefonul mobil. De asemenea utilizatorii pot solicita şi primi preţuri în timp real pentru mai mult de 80 de bunuri din 400 de pieţi din Africa de Vest. Organizaţia producătorilor şi comercianţilor agricoli din Ghana este beneficiarul principal: în 2006 ea a realizat afaceri comerciale în valorare de 60.000 USD cu alte organizaţii de producători şi comercianţi din Burkina Faso, Mali şi Nigeria. Aceste faceri cuprind cumpărarea roşiilor, cepei şi cartofilor fără intermediari, în acest mod reducând substanţial costurile de tranzacţie dintre cumpărători şi vânzători (Banca Mondială 2007). În India accesul la informaţia despre piaţă prin intermediul telefoanelor mobile a permis pescarilor să răspundă mai rapid la cererile pieţei şi a sporit profiturile acestora (Jensen 2007); în Niger aceasta a redus decalajele de preţ pe piaţa de cereale (Aker 2008).

Odată ce există cadre juridice, sistemele bancare şi de plată, prestate prin telefonia mobilă, pot aduce mult mai mulţi oameni în sistemul financiar formal (Banca Mondială 2007). Serviciile bancare mobile oferite de Wizzit în Africa de Sud, Safaricom (M-PESA) în Kenya şi Globe Telecom şi Smart în Filipine sunt astfel de exemple. Aceste servicii permit utilizatorilor de telefonie mobilă să achite cumpărăturile în magazine şi să transfere fonduri, reducând semnificativ costurile de tranzacţie. În Sierra Leone lucrătorii din oraşe au exclus intermediarii şi acum transferă bani aproape instantaneu rudelor lor din satele îndepărtate (Banca Mondială 2008b).

Telefoanele mobile pot îmbunătăţi eficienţa şi extinderea programelor de sănătate. În multe ţări asistenţa medicală reprezintă una din cele mai mari cheltuieli ale bugetului public. Sistemele informaţionale perfecţionate care pot urmări prestarea serviciilor, stabili asumarea responsabilităţii şi gestiona pacienţii în scopul obţinerii unor rezultate mai bune în sănătate pot duce la câştiguri majore de eficienţă. Spre exemplu, utilizând telefonul mobil drept interfaţă, sistemul HealthNet al Voxiva permite managementul inventarierii medicamentelor, în timp ce sistemul HealthWatch susţine programe de monitorizare. Aceste sisteme au fost introduse în India, Peru şi Ruanda. SIMpill, introdus în Africa de Sud, utilizează tehnologia de telefonie mobilă pentru a asigura că pacienţii iau medicamentele la timp, notificând specialiştii din sănătate în cazul în care un pacient pare să nu ia medicamentul conform prescripţiei.

Potenţialul de dezvoltare al platformei fără fir este enorm. Comunicaţiile mobile evoluează de la servicii simple de voce şi mesagerie text la sisteme de bandă largă mai inteligente, care permit un şir variat de aplicaţii în locaţiile în care în ţările în curs de dezvoltare serviciile convenţionale nu sunt disponibile. Telefoanele fără fir „smart” permit acum utilizatorilor să navigheze pe Internet, să descarce muzică şi să acceseze servicii informaţionale. Această oportunitate este în special excitantă ţinând cont de faptul că

3

lumea în curs de dezvoltare a lipsit la revoluţia Web iniţială, pentru că nu a dispus de infrastructura potrivită de Internet (The Economist 2008b).

Banda largă sporeşte productivitatea şi contribuie la creşterea economică, pentru care fapt merită un rol central în strategiile de dezvoltare

Reţelele de bandă largă, atât cele fixe, cât şi cele mobile, sunt necesare pentru prestarea serviciilor moderne de informaţie şi comunicare, care necesită rate înalte de transmitere a datelor. Transferul de documente corporative, televiziunea şi Internetul de mare viteză sunt exemple de astfel de servicii. Conexiunile Internet de mare viteză oferă acces la un şir larg de servicii cum ar fi voce, video, muzică, film, radio, jocuri şi publicări. Reţelele de bandă largă sporesc eficienţa şi extind serviciile existente şi oferă capacităţi de rezervă pentru aplicaţii viitoare necunoscute. Într-adevăr, reţelele de bandă largă sunt cheia pentru transformarea continuă a sectorului TIC prin convergenţa telecomunicaţiilor, media şi computerizării. Procesul de convergenţă cuprinde convergenţa serviciilor, care permite prestatorilor de servicii utilizarea unei reţele unice de prestare a serviciilor; convergenţa reţelelor, care permite unui serviciu să treacă în orice cominaţie de reţele; şi convergenţa corporativă, prin intermediul căreia firmele fuzionează sau colaborează la nivel intersectorial. Bazată pe tehnologii şi cerere, convergenţa duce la schimbări majore în structurile pieţei şi modelele de afaceri.

Banda largă are un impact economic considerabil la toate nivelele de indivizi, companii şi comunităţi. Indivizii utilizează tot mai mult banda largă pentru a obţine cunoştinţe şi abilităţi care le sporesc oportunităţile de angajare. Acolo unde banda largă a fost introdusă în zonele rurale ale ţărilor în curs de dezvoltare, sătenii şi fermierii au obţinut un acces mai bun la preţurile de pe piaţa de cereale, instruiri şi oportunităţi de muncă (Qiang şi Rossotto 2009, capitolul 3 în aceste volum). În ţările dezvoltate şi zonele urbane din ţările în curs de dezvoltare, un număr tot mai mare de indivizi au creat reţele sociale prin intermediul grupurilor Web peer-to-peer bazate pe banda largă, care facilitează integrarea economică şi stimulează dezvoltarea. Blogurile (blogurile Web sau jurnalele online), paginile wiki (pagini Web în care utilizatorii pot contribui şi edita conţinutul), paginile de împărtăşire a fişierelor video şi altele de acest fel permit o abordare nouă, decentralizată şi dinamică de capturare şi diseminare a informaţiei, ceea ce permite indivizilor să fie mai bine pregătiţi pentru economia bazată pe cunoaştere (Johnson, Manyika şi Yee 2005).

Accesul la banda largă sprijină creşterea firmelor prin reducerea costurilor şi sporirea productivităţii. Cu toate acestea realizarea acestor îmbunătăţiri de performanţă depinde de abilitatea firmelor de a integra strategiile lor tehnologice, de afaceri şi organizaţionale. Odată ce sunt complet absorbite, banda largă stimulează utilizarea intensă şi productivă a aplicaţiilor şi serviciilor online, făcând posibilă perfecţionarea proceselor, introducerea unor modele noi de afaceri, promovarea inovaţiei şi extinderea legăturilor de afaceri. Un studiu care a implicat factori de decizie în domeniul afacerilor şi tehnologiilor din 1.200 companii din şase ţări din America Latină – Argentina, Brazilia, Chile, Columbia, Costa Rica şi Mexic – au demonstrat că implementarea benzii largi a fost asociată cu îmbunătăţiri considerabile în organizarea afacerilor, inclusiv cu privire la viteza şi timpul reorganizării proceselor şi afacerilor, automatizării proceselor, prelucrării datelor şi distribuirii informaţiei în cadrul organizaţiilor (Grupul de cercetare Momentum 2005).

Companiilor din media, export şi alte sectoare intensive sub aspect informaţional au beneficiat cel mai mult de la integrarea benzii largi în procesele lor de afaceri. Clarke şi Wallsten (2006), într-o cercetare care a cuprins 27 ţări dezvoltate şi 66 ţări în curs de dezvoltare, a constatat că o creştere de 1 punct procentual în numărul utilizatorilor de Internet este corelată cu o creştere a exportului de 4,3 puncte procentuale. O creştere de 25% sau mai mult în eficienţa cererilor prelucrate într-o zi a fost documentată de companiile de asigurare din SUA care au adoptat banda largă fără fir (Sprint 2006). Alte industrii care au

4

beneficiat semnificativ includ serviciile de consultanţă, evidenţa contabilă, marketing, imobile, turism şi publicitate.

Comunităţile locale din întreaga lume au realizat câştiguri economice considerabile şi oportunităţi noi de la serviciile de bandă largă. Studiile din Canada, Marea Britani şi Statele Unite au constatat că această conectivitate de bandă largă are un impact economic pozitiv asupra creării locurilor de muncă, păstrarea comunităţii, vânzărilor cu amănuntul şi veniturilor din impozite (Ford şi Koutsky 2005; Kelly 2004; Grupul de reţele strategice 2003; Zilber, Schneier şi Djwa 2005). În zonele rurale din ţările în curs de dezvoltare, comunităţile au început recent să lanseze servicii şi aplicaţii de bandă largă care oferă populaţiei locale accesul la pieţe şi servicii noi. Facilitarea schimbului de informaţii şi crearea valorilor dintre cumpărători şi vânzători ai produselor agricole, care a sporit veniturile şi a îmbunătăţit modul de viaţă în zonele rurale (Boxa 1.1), este un prim exemplu de acest fel. Anterior oportunităţile erau disponibile doar în localităţile mai mari şi mai înstărite.

Conform unei analize econometrice recente efectuate de către Banca Mondială în 120 ţări, pentru fiecare creştere de 10 puncte procentuale a penetrării serviciilor de bandă largă, are loc o sporire a creşterii economice cu 1,3 puncte procentuale (Qiang 2009). Acest efect de creştere a benzii largi este semnificativ şi mai puternic în ţările în curs de dezvoltare decât în cele dezvoltate şi este mai mare decât cel al telefoniei şi Internetului (Figura 1.1). Impactul poate fi şi mai robust atunci când penetrarea va cuprinde masa critică.

Boxa 1.1 Banda largă sporeşte veniturile rurale în ţările în curs de dezvoltare

Experienţa arată că accesul la reţelele de bandă largă a avut un impact pozitiv asupra veniturilor rurale din ţările în curs de dezvoltare. În India, programul E-Choupal a fost lansat de ITC, unul din cei mai mari exportatori agricoli din India, în anul 2000. Programul operează în încăperi tradiţionale de adunare a comunităţii (choupal) în satele de fermieri, utilizând un portal comun care face legătura dintre computerele personale multimedia prin satelit. Computerele oferă fermierilor un acces mai bun la informaţie, cum ar fi prognozele meteo locale, listele cu preţuri la produse agricole în pieţele din apropiere şi cele mai recente tehnice de însămânţare. Luate împreună, aceste îmbunătăţiri au dus la câştiguri de productivitate pentru fermieri. E-Choupal permite şi o interacţiuni strânsă dintre ITC şi furnizorii săi rurali, ceea ce sporeşte eficienţa lanţului de aprovizionare agricolă a companiei, elimină intermediarii şi îmbunătăţeşte termenii de afaceri. Faptul că ITC plăteşte un preţ mai mare decât concurenţii săi pentru produsele exportabile a încurajat fermierii să vândă produsele lor sporite companiei. Până în 2008, E-Choupal a ajuns la milioane de fermieri mici în peste 40.000 sate, aducând beneficii economice şi de alt gen. El urmăreşte să atingă 100.000 sate până în 2010.

Alt program, lansat de Asociaţia Songtaaba, a permis producătorilor agricoli femei din Burkina Faso să devină mai puternice din punct de vedere economic, prin banda largă. Songtaaba, o organizaţie care produce produse de îngrijire a pielii, oferă locuri de muncă la peste 3.100 femei din 11 sate. Pentru a oferi acestor membri acces sistematic la informaţie utilă şi pentru a îmbunătăţi marketingul şi vânzarea produselor lor, asociaţia a creat telecentre în două sate, echipate cu telefoane mobile, Sisteme de poziţionare globală GPS şi calculatoare cu conexiuni Internet de mare viteză. Telecentrele, administrate de femei instruite din zone rurale, ajută asociaţia să-şi desfăşoare afacerile mai eficient. Organizaţia are şi o pagină Web care oferă membrilor săi informaţie oportună despre evenimentele în cadrul cărora ei îşi pot promova produsele. În următorii doi ani după crearea telecentrelor şi lansarea paginii Web în 2005, comenzile au crescut cu circa 70% şi membrii săi au obţinut profituri mai mult decât duble.

Sursă: Qiang şi Rossotto 2009 (Capitolul 3 din acest volum).

5

Figura 1.1. Efectele de creştere ale TIC

Sursă: Qiang 2008. Notă: Axa y The y reprezintă creşterea în puncte procentuale a creşterii economice pentru 10 puncte procentuale de

creştere a penetrării telecomunicaţiilor. Toate rezultatele sunt semnificative din punct de vedere statistic la nivel de 1%, cu excepţia celor pentru bandă largă în ţările în curs de dezvoltare, care sunt semnificative la nivel de 10%.

Întrucât serviciile de bandă largă au un potenţial de a contribui atât de mult la dezvoltarea economică, acestea ar trebui să fie disponibile pe larg la preţuri accesibile şi să devină parte integrantă a strategiilor naţionale de dezvoltare.

Cu toate acestea la momentul de faţă puţini oameni din economiile în curs de dezvoltare au acces la reţelele de bandă largă. În 2007 în mediu mai puţin de 5% din populaţia din economiile cu venit mic erau conectate la reţelele de bandă largă şi aceasta se întâmpla în mare parte în centrele urbane. În acest context ţările în curs de dezvoltare sunt lipsite de o oportunitate majoră de dezvoltare.

Piaţa globală pentru u TI şi SBTI se extinde şi ţările în curs de dezvoltare obţin oportunitate de a crea industrii locale

Sectorul de servicii din întreaga lume este în creştere, el cuprinde deja 70% din locurile de muncă şi 73% din produsul intern brut (PIB) în ţările dezvoltate şi 35% din locurile de muncă şi 51% din PIB în ţările în curs de dezvoltare (UNCTAD 2008). Serviciile TI, o componentă a sectorului de servicii, reprezintă o piaţă potenţială de 325 miliarde USD anual, conform estimărilor McKinsey & Company. Serviciile TI cuprind întreţinerea echipamentelor şi aplicaţiilor soft, administrarea reţelelor şi integrarea sistemelor, serviciile de asistenţă a utilizatorilor, dezvoltarea aplicaţiilor şi consultanţă, precum şi activităţi de proiectare, cum ar fi designul mecanic, producerea şi elaborarea programelor soft.

Altă componentă a sectorului de servicii sunt SBTI. SBTI sunt serviciile care pot fi prestate la distanţă utilizând reţele de telecomunicaţii. Estimările privind mărimea pieţei SBTI sunt diferite. Deşi analiza efectuată de McKinsey & Company sugerează o piaţa potenţială anuală pentru SBTI de 150 miliarde USD în 2007, Grupul de cercetare Gartner (2008) preconizează că piaţa mondială va creşte de la 171 miliarde USD în 2008 la 239 miliarde USD în 2012. Şi mai optimistă este estimarea făcută de NASSCOM-Everest (2008), care sugerează o piaţă de SBTI de 700-800 miliarde USD până în anul 2012. În piaţa SBTI, servicii pentru

0,5

1,0

1,5

Fix Mobil Internet Bandă largă

0,43

0,73

0,60

0,81 0,77

1,12

1,21

1,38

Economiile cu venituri mari

Economiile cu venituri medii şi mici

6

industrii ca băncile, asigurările şi telecomunicaţiile, numără aproape două treimi din piaţa potenţială, în timp ce serviciile pentru funcţii care există în toate industriile, cum ar fi managementul resurselor umane, finanţe, administraţie şi marketing, cuprind circa o treime.

Ţările în curs de dezvoltare au obţinut succese în serviciile TI şi SBTI. În afara oricăror dubii India este liderul mondial în ambele industrii. Cu toate acestea, China, Mexic şi Filipine se dezvoltă drept actori potenţiali în acest spaţiu. În plus, economiile de tranziţii din Europa Centrală şi de Est (Federaţia Rusă, Moldova, Polonia, Republica Cehă, România şi Ungaria) şi-au dezvoltat capacităţile în domeniul serviciilor TI şi SBTI, deşi la o scară mai mică (Figura 1.2).

Figura 1.2. Distribuţia globală a pieţelor offshore de servicii TI şi SBTI

Surse: McKinsey & Company 2008; NASSCOM-Everest 2008; Tholons 2006. Nota trad.: IT services market – piaţa serviciilor TI; ITES market – piaţa SBTI

Pentru aceste ţări extinderea serviciilor TI şi SBTI creează beneficii economice şi sociale semnificative. India, spre exemplu, a exportat în 2007 servicii TI şi SBTI în valoare de peste 40 miliarde USD, o cifră care reprezintă o pătrime din exporturile totale ale ţării şi aproape jumătate din exporturile sale de servicii. În Filipine, serviciile TI şi SBTI angajează 345.000 persoane începând cu mijlocul anului 2008 şi planifică să angajeze direct aproape 1 milion de persoane până la sfârşitul anului 2010. Angajarea la muncă la aşa nivel înseamnă că sectorul va cuprinde 27% din numărul total al locurilor noi de muncă create în Filipine până în 2010 (BPAP 2007).

Alt impact pozitiv important al creşterii serviciilor TI şi SBTI este asupra statutului femeilor. Femeile cuprind circa 65% din numărul total de specialişti şi lucrători tehnici din serviciile TI şi SBTI din Filipine. În India femeile reprezintă 30% din forţa de muncă angajată în servicii TI şi SBTI, o rată mult mai înaltă de participare a femeilor în sectorul de servicii în general, şi această cotă se preconizează să crească la 45% până în 2010. Mai mult de jumătate din angajaţii din call centre sunt femei. În ambele ţări femeile ocupă un număr mai mare de locuri de muncă foarte bine plătite în domeniul serviciilor TI şi SBTI, comparativ cu alte sectoare ale economiei.

Ţinând cont de piaţa potenţială mare pentru servicii TI şi BSTO, există o oportunitate importantă ca mai multe ţări să participe şi să beneficieze. Această oportunitate este îndeosebi de atractivă pentru că doar circa 15% ale pieţei potenţiale sau circa 65 miliarde USD în 2007 au fost exploatate până acum. De asemenea există spaţiu semnificativ de creştere pentru noi participanţi, estimările făcute de McKinsey sugerează că doar circa 27% ale potenţialului pieţei vor fi realizate până în 2010. Ţările care satisfac aceste cerinţe ale pieţei neatinse de TI şi SBTI par să se bucure de o creştere rapidă în aceste industrii.

7

Un număr tot mai mare de ţări încep să dezvolte servicii TI şi SBTI în sursele potenţiale majore de creştere economică. Spre exemplu, Africa de Sud se dezvoltă drept o locaţie atractivă pentru SBTI pentru utilizarea forţei de muncă vorbitoare de limbă engleză. În mod similar, Republica Arabă Egipt, Maroc şi Tunisia dezvoltă un şir de operaţiuni SBTI, inclusiv call centre. Israel, Malte şi Mauritius încep să suplinească segmentele nişă, cum ar fi dezvoltarea pachetelor de aplicaţii (Israel), jocuri la distanţă (Malta) şi activităţi cu valoare adăugată mai mare, cum ar fi serviciile de consultanţă, design şi juridice (Mauritius).

Guvernarea electronică poate dirija calea spre aplicaţii TIC principale

Guvernarea electronică este aplicaţia TIC cea mai populară şi cu profilul cel mai înalt, ţinând cont de importanţa sa în susţinerea eforturilor de dezvoltare. În multe ţări, atât dezvoltate, cât şi în curs de dezvoltare, cheltuielile guvernamentale în domeniul TI au fost semnificative. În Europa cheltuielile TI în guvern cresc mai repede decât în majoritatea altor sectoare (Figura 1.3). Începând cu 1999 China a lansat iniţiative majore în acest domeniu. Cheltuielile totale în guvernarea electronică se aşteaptă să crească la peste 10 miliarde USD în 2008, de la 7 miliarde în 2006. Investiţiile Chinei doar în Sistemele Informaţionale de Stat de Management Economic au tins suma de circa 2,5 miliarde USD (Zhou 2007). India de asemenea planifică investiţii mari; Programul Naţional de Guvernare Electronică va beneficia de o finanţare de 5,5 miliarde USD între 2007 şi 2012.

Figura 1.3. Cheltuielile TIC în Europa, după sector, 2006

Sursă: Grupul Consultativ pentru Tehnologiile Societăţii Informaţionale 2006. Nota trad.: growth rate - rata de creştere în %; governement – guvern; health – sănătate; educaţion – educaţie; services –

servicii; retail/wholesale – cu amănuntul/en gros; transport/utiliities – transport/servicii comunale; banking and other finance services – servicii bancare şi financiare; process manufacturing – producţie de tip proces; discrete manufacturing – producţie discretă; communications - comunicaţii; insurance - asigurări; other - altele; spending on IT in € million – cheltuieli în TI în milioane euro

O astfel de finanţare semnificativă pentru guvernarea electronică reflectă recunoaşterea tot mai mare a beneficiilor sale pentru prestarea serviciilor publici. Utilizatorii plasează îmbunătăţirea eficienţei în tranzacţii (reflectată în reducerea numărului de vizite şi a timpului de aşteptare), reducerea corupţiei şi calitatea mai bună a serviciilor (cum ar fi ratele reduse de eroare şi comoditate sporită) printre cei mai importanţi factori în relaţiilor cu serviciile publice. Tratamentul nediscriminatoriu şi sistemul mai eficient de prelucrare a contestaţiilor de asemenea este printre trăsăturile dorite (Bhatia, Bhatnagar şi Tominaga 2009, capitolul 5 în acest volum).

8

Proiectele de guvernare electronică de succes au redus costurile de tranzacţie şi timpul de prelucrare şi au sporit veniturile guvernului. Spre exemplu, Sistemul Vamal Electronic din Ghana (GCNet) a sporit veniturile vămii cu 49% în primele 18 luni de operare şi a redus termenele vamale de la trei săptămâni la două zile (De Wulf şi Sokol 2004). Un sistem de achiziţii electronice în Brazilia costă doar 1,6 milioane USD, dar a permis economii de 107 milioane USD pentru stat doar în anul 2004, în rezultatul perfecţionării eficienţei procesului şi preţurilor mai mici la bunurile şi serviciilor procurate. Procesul absolut automatizat de tender, parte a aceluiaşi sistem din Brazilia, a adus furnizorilor economii de estimativ 35 milioane USD (Crescia 2006).

Unele proiecte de guvernare electronică au îmbunătăţit guvernarea prin reducerea corupţiei şi abuzului de discreţii, făcând astfel contribuţii vitale pentru industrie. Conform unei cercetări, în India mai puţini utilizatori au fost obligaţi să plătească mită pentru a accelera prestarea serviciilor în cadrul proiectelor de guvernare electronică, comparativ cu sistemele manuale, iar frecvenţa dării de mită funcţionarilor publici a scăzut. Spre exemplu sistemul registrului funciar din statul Karnataka din India este estimat să fi redus mitele cu circa 18 milioane USD anual. Mai mult ca atât, o proporţie covârşitoare de supraveghetori simt că abuzul puterii de discreţie prin mijloace, cum ar fi refuzul serviciilor pentru cetăţeni, s-a redus (Figura 1.4). Aceştia sunt de asemenea mai conştienţi de necesitatea că ei trebuie să se conformeze standardelor de servicii specificate în regulamentele pentru cetăţeni.

Figura 1.4. Impactul TIC asupra corupţiei şi refuzării serviciilor în cinci proiecte de guvernare electronică din India

Sursă: Bhatia, Bhatnagar şi Tominaga 2008 (Capitolul 5 din acest volum)

Potenţialul de a accesa serviciile publice de acasă sau la un centru local de asemenea împuterniceşte femeile şi minorităţile. Spre exemplu, printre utilizatorii serviciilor de guvernare electronică, femeile sunt deseori responsabile de administrarea publică la nivel de gospodărie casnică. Prestarea serviciilor de guvernare electronică înseamnă acces mai simplu şi timp mai puţin, în comparaţie cu timpul petrecut în călătorie sau aşteptare la departamentele guvernamentale. Pentru minorităţi, TIC facilitează accesul la informaţia publică relevantă cu privire la drepturi şi beneficii, succesiune şi drept al familiei, asistenţă medicală şi asigurare cu locuinţă, permiţând publicului să ia decizii informate cu privire la probleme importante.

0%

20%

40%

60%

80%

100%

Abilitatea angajatului de a amâna sau refuza un serviciu

Impactul asupra corupţiei

A crescut semnificativ A sporit marginal Acelaşi S-a redus marginal S-a redus semnificativ Nici un răspuns

9

Unele direcţii de politici

Agenda TIC pentru dezvoltare este mai degrabă nouă şi încă în mişcare. Poate exista un caz bun pentru TIC drept factor al dezvoltării economice. Însă cum pot fi utilizate TIC în mod rentabil pentru a atinge obiective publice şi private este mai puţin clar. Există exemple de eşecuri şi de succese. Tehnologiile şi produsele sale continuă să se schimbe în pas rapid. Răspunsurile pieţei sunt greu de prezis. Încă nu este clar în ce măsură sectorul TIC în dezvoltare urmează să fie reglementat. Atât economiile în curs de dezvoltare, cât şi cele dezvoltate încearcă din răsputeri să înţeleagă dificultăţile, constrângerile şi incertitudinile şi cum să se ocupe de acestea cel mai bine. Următoarele probleme reprezintă cele mai mari provocări cu care se confruntă ţările în curs de dezvoltare:

• Convergenţa nu se încadrează uşor în cadrele sectoriale stabilite. Traducerea unei viziuni largi în politici şi reglementări specifice pare să fie dificilă. Deşi un răspuns proactiv ar putea aduce cele mai mari beneficii de dezvoltare, unele ţări adoptă strategie „să aşteptăm şi să vedem”, în timp ce opţiunile de politici devin mai clare sau până când problemele devin urgente.

• Reţelele de bandă largă se dezvoltă în primul rând în oraşele potenţial profitabile şi coridoarele dintre oraşe. Oamenii care locuiesc în zone rurale şi provinciale mai puţin atractive din punct de vedere comercial, precum şi în grupuri cu venit mic în zonele urbane, tind să rămână în urmă.

• Deşi există un număr suficient de istorii de succes, a fost raportată o rată înaltă în adoptarea guvernării electronice de către ţările în curs de dezvoltare. Asigurarea unei performanţe robuste din partea sistemelor informaţionale de scară mare s-a dovedit a fi o provocare chiar şi pentru ţările cu abilităţi tehnice sofisticate.

• Multe ţări au goluri majore în abilitatea lor de a concura pe pieţele de servicii TI şi SBTI, mai ales în raport cu deficitul de forţă de muncă calificată.

Pentru a aborda aceste provocări, elemente de bune practici apar pentru cadrele de politici, reglementare şi investiţii pentru a extinde accesul şi a spori impactul TIC asupra dezvoltării.

Răspunsurile de politici privind convergenţa facilitează dezvoltarea TIC

Stimulenţii tehnologici pentru convergenţă există sau se răspândesc rapid. Pentru convergenţă este fundamentală digitizarea comunicaţiilor şi reducerea rapidă a costurilor de computerizare. Mai recent, extinderea reţelelor bazate pe Protocolul Internet (IP) a făcut posibilă interconexiunea dintre diverse reţele, mecanisme şi aplicaţii. Aceste evoluţii au dus la implementarea reţelelor de bandă largă de următoarea generaţie, care oferă un şir larg de servicii în mod interactiv prin orice combinaţie de reţele de comunicaţie oricând şi oriunde.

Odată ce aceşti factori tehnici sunt la locul lor, convergenţa găseşte tracţiunea pieţei cu prestatori de servicii care încearcă să-şi diversifice afacerile, să sporească veniturile şi să reducă costurile. La nivel global, prestatorii de servicii abordează convergenţa prin investirea în reţele de bandă largă. Ei intră pe pieţe noi şi îmbunătăţesc perspectivele de afaceri prin consolidarea conţinutului şi serviciilor şi adoptarea unor modele noi de afaceri. Un şir de prestatori noi oferă servicii inovative de calitate înaltă şi alegere maximă la preţuri mici.

Odată ce utilizatorii adoptă servicii şi aplicaţii TIC noi, cererea pentru mai mult acces şi conţinut se măreşte cu o extindere şi viteză nevăzută anterior atât în economiile în curs de dezvoltare, cât şi în cele mature. Încă de la prima sa lansare în 2003, prestatorul de servicii telefonice pe internet Skype a atras peste

10

300 milioane de abonaţi din 225 ţări şi teritorii (Skype 2008). Doar în 2007, Skype a facilitat estimativ 27 miliarde minute de apeluri de la computer la computer (TeleGeography 2007). Până la sfârşitul anului 2008, se estimează 40 milioane abonaţi la serviciile „triple” în întreaga lume, toţi beneficiind de marea parte a telefoniei, serviciilor video şi Internet prin intermediul reţelelor de bandă largă (Grupul de cercetare Pyramid 2007). În continuare, consumatorii participă în prezent şi la crearea conţinutului. Accesul tot mai mare la varietatea mai largă de servicii şi aplicaţii printr-un şir de dispozitive noi şi care se perfecţionează constant, inclusiv telefoane mobile care servesc mai mult decât doar pentru servicii voce, a stimulat interacţiunea şi schimbul social enorm. Aceasta a dus la o cerere mai mare de reţele şi servicii TIC avansate, care sunt capabile să susţină aplicaţiile noi.

Odată cu egalarea cererii cu oferta, factorii tehnici şi de piaţă care stimulează convergenţa sunt vizibili pe pieţe la toate etapele de dezvoltare economică, de la Brazilia la Franţa şi de la India la Nigeria. Deşi ţările cu venit înalt au avut la dispoziţie astfel de condiţii de ceva timp, există indicaţii clare că şi ţările şi populaţiile cu venituri mici recunosc acum aceste forţe şi convergenţa respectivă drept o realitate (Singh şi Raja 2009, capitolul 2 în acest volum).

Cele mai mari beneficii ale convergenţei sunt realizate pe pieţele care permit convergenţa în mod prompt. Cu toate acestea ea nu se încadrează uşor în cadrele de politici tradiţionale. Încercarea de a aplica politicile existente creează incertitudine şi inconsistenţă de reglementare, costurile economice ale căreia vor creşte în timp într-un mod care va împiedica progresul tehnologic şi evoluţia pieţei. În consecinţă, ţările care opun rezistenţă convergenţei vor adopta o abordare „aşteaptă şi vezi” care ulterior le va lipsi de beneficiile reţelelor şi serviciilor TIC perfecţionate.

Odată cu evoluţia înţelegerii convergenţei, tendinţele care apar indică trei principii globale de bune practici pentru cadrele de reglementare care permit convergenţa. În primul rând, cadrele de reglementare trebuie să promoveze concurenţa. Prestatorii de servicii pot introduce reţele şi servicii de convergenţă, doar dacă cadrele de reglementare reduc barierele de intrare cu scopul de a spori concurenţa, a reduce preţurile şi a stimula creşterea. Oricum este la fel de important ca reglementatorii să intervină în cazurile de eşecuri pe piaţă şi să nu permită abuzul dominării pe piaţă. Însă, cadrele de reglementare care stabilesc şi aplică eficient condiţiile de concurenţă loială vor duce la beneficii majore pentru utilizatori.

În al doilea rând, factorii de decizie politică ar trebui să se bazeze mai mult pe forţele pieţei şi mai puţin pe reglementare. Menţinerea cadrelor de reglementare moştenite pare să stopeze creşterea convergenţei. În schimb reglementare se poate îndrepta spre permiterea inovaţiilor şi intrării prestatorilor de servicii cu valoare adăugată pentru a promova dezvoltarea conţinutului şi a serviciilor sociale şi de afaceri bazate pe TIC.

În cele din urmă, cadrele de politici şi de reglementare ar trebui să permită noilor tehnologii să contribuie cu tot ce acestea pot oferi. Cadrele de reglementare care sunt neutre sub aspect tehnologic şi permit flexibilitate în prestarea serviciilor vor încuraja investiţii şi inovaţii. Atunci când prestatorii de servicii pot utiliza reţelele lor la maximum, ei pot reduce cheltuieli, spori viabilitatea afacerilor şi în cele din urmă încuraja pieţi care sunt mai eficiente. Utilizatorii reţelelor vor beneficia de preţuri mai mici, mai multe opţiuni şi calitate mai bună.

Factorii de decizie politică care încearcă să răspundă convergenţă şi să o permită vor constata că făcând acest lucru ei vor spori efectele eforturilor anterioare de liberalizare a sectorului şi vor susţine inovaţiile în serviciile de care beneficiază sectorul TIC. Ţările care încep aceste reforme de generaţia a doua în sectorul TIC vor fi mai bine pregătite pentru aceasta.

11

Parteneriatele public-privat pot folosi eficient sectorul privat pentru a atinge obiectivele politicilor publice

În economiile de piaţă, responsabilitatea de a oferi infrastructură şi servicii TIC revine în primul rând sectorului privat. Această abordare bazată pe piaţă s-a dovedit a fi de succes în extinderea accesului serviciilor voce. Concurenţa este îndeosebi de eficientă în rândul operatorilor de telefonie mobilă fără fir, care rezultă în răspândirea rapidă a reţelelor în zonele urbane şi, mai recent, în zonele rurale, la preţuri care scad constant.

Rolul sectorului public în obţinerea acestui rezultat este dublu: în primul rând, el a liberalizat piaţa şi a reglementat concurenţa; în al doilea rând, el a stabilit mecanisme cum ar fi fondurile de servicii universale şi asistenţa bazată pe rezultate, care oferă stimulenţi operatorilor în vederea prestării serviciilor în zone ale ţării care de altfel nu ar fi viabile din punct de vedere comercial.

Rolul sectorului public în oferirea accesului la reţelele de bandă largă din ţările în curs de dezvoltare pare să fie o combinaţie de reforme de piaţă şi stimulenţi direcţionaţi. Stabilirea unei concurenţe eficiente în timp între prestatorii de reţele de bandă largă şi servicii este în multe cazuri o parte importantă a unei abordări de politici reuşite. Aceasta va necesita înlăturarea barierelor juridice şi de reglementare în calea investiţiilor, intrării pe piaţă şi concurenţei. De asemenea aceasta va necesita ca operatorii concurenţi să poată să se interconecteze la infrastructura operatorului principal, evitând astfel piedicile economice şi tehnice, precum şi investiţiile duble ineficiente. O astfel de abordare de politici a fost aplicată cu succes în ţări ca Brazilia şi Nigeria, în care mai multe companii de reţele de bandă largă s-au dezvoltat în concurenţă una cu alta (Banca Mondială 2008a). Concurenţa apare şi între companii care instalează cabluri submarine de fibră optică, oferind conectivitate internaţională de bandă largă ţărilor în curs de dezvoltare, cum ar fi coasta de est a Africii, unde trei cabluri submarine de fibră optică sunt în proces de dezvoltare (Technology Review 2007).

Investiţiile în reţelele de bandă largă de către operatorii privaţi s-au concentrat în primul rând pe zonele urbane. Dacă aceste reţele vor fi extinse în oraşele mai mici sau zonele rurale, va fi necesară careva formă de sprijin direct din partea sectorului public. În multe ţări cu venit înalt, astfel de suport a fost oferit iniţial prin intermediul dreptului de proprietate de stat al operatorului principal. Cu toate acestea, operatorii de stat s-au dovedit a fi deseori ineficienţi în multe ţări în curs de dezvoltare (Williams 2009, capitolul 4 din acest volum). De aceea vor fi necesare metode alternative de canalizare a sprijinului public. Cele mai efective mijloace de a face acest lucru va fi prin intermediul parteneriatelor public-privat (PPP), care sunt capabile să utilizeze resursele de investiţii şi expertiza tehnică a sectorului privat pentru a atinge obiectivele de politici, cum ar fi asigurarea că reţelele sunt dezvoltate în domenii de altfel neviabile din punct de vedere comercial. Deşi iniţial ar putea fi nevoie de sprijin public sau stimulenţi, obiectivul ar trebui să fie în continuare dezvoltarea unui sector care în termen lung va fi viabil sub aspect comercială pe bază sine-stătătoare şi preferabil care este într-un domeniu competitiv, odată ce cererea va începe să crească.

Există multe modele diferite de PPP. Mecanisme competitive de subvenţionare sau împărţire a costurilor sunt un fel de model care a fost utilizat tradiţional pentru a încuraja instalarea reţelelor voce în regiunile sub-deservite (infoDev şi ITU 2008) şi care a fost aplicat recent în implementarea infrastructurii de bandă largă în Limousin, o regiunea rurală din centrul Franţei cu servicii de bandă largă limitate. Proiectul este structurat ca o concesiune de 20 de ani de a construi şi opera o reţea magistrală şi de a construi o reţea de bandă largă fără fir, costurile fiind împărţite între sectoarele public şi privat (ICEA 2008). Sistemul de cabluri submarine din Africa de Est (EASSy), un proiect de instalare a cablului submarin de fibră optică care se va întinde de la Africa de Sud până la Sudan cu conexiuni spre toate ţările de-a lungul rutei sale, este un exemplu de un tip diferit de PPP. EASSy este deţinut de un consorţiu de operatori privaţi, dar este finanţat de instituţii financiare de dezvoltare fără subvenţii sau susţinere din partea guvernelor. Parteneriatul a asigurat ca acest cablu să fie operat pe baze de acces deschis, permiţând tuturor operatorilor şi prestatorilor

12

de servicii din regiune să obţină acces la capacitatea disponibilă prin obţinerea accesului la cablurile şi prestatorii de capacităţi concurenţi.

Aceste PPP în reţelele de bandă largă sunt noi şi guvernele experimentează cu diferite modele. Cheia succesului acestor proiecte va fi de a asigura că acestea sunt structurate în aşa fel ca sectorul privat să aibă stimulenţi suficienţi pentru a investi şi opera reţele în mod eficient, în acelaşi timp atingând obiectivele de politici ale guvernelor în instalarea reţelelor de bandă largă.

Conducerea şi instituţiile intersectoriale sunt esenţiale pentru realizarea beneficiilor din investiţii din guvernare electronică

Deseori guvernarea electronică impune reforme instituţionale şi politice facilitate de tehnologii. Liderii competenţi şi instituţiile sunt esenţiale pentru depăşirea rezistenţei şi inerţiei, alegerea opţiunilor de politici oportune şi implementarea eficientă a politicilor. Natura intersectorială a guvernării electronice face imposibilă utilizarea aranjamentelor instituţionale tradiţionale care atribuie toată agenda unui singur minister. Mai degrabă, guvernarea electronică necesită coordonare între diferite agenţii guvernamentale. Conducerea publică trebuie să se detaşeze de concentrarea pe agenţii individuale şi protejarea propriului teren spre management prin intermediul colaborării cu diverse agenţii. Mai mult ca atât, guvernarea electronică este un proces continuu de formulare a politicilor, planificării investiţiilor, inovaţiilor, învăţării şi managementului schimbării. Acest proces trebuie să se potrivească şi să răspundă la o strategie dinamică de dezvoltare, care susţine golurile naţionale în dezvoltare şi creează reforme instituţionale durabile şi îmbunătăţiri ale serviciului public, în acelaşi timp oferind cadre şi structuri care asigură continuitatea şi coordonarea instituţională potrivită.

În vederea realizării câştigurilor de dezvoltare din investiţiile în guvernarea electronică, este esenţială o structură instituţională suficient de influentă, care atrage angajament serios şi susţinere. Multe ţări au trecut la angajament direct instituţionalizat al liderilor publici de vârf pentru a poziţiona coordonarea transformării guvernului sub cea mai înaltă autoritate. Deseori aparatul prim-ministrului sau al şefului de stat găzduieşte o unitate de coordonare şi prezidează comitetul interministerial de coordonare în domeniul guvernării electronice. O astfel de abordare are trei beneficii. În primul rând, şeful acestei unităţi de coordonare devine un lider vizibil. În al doilea rând, acest lider poate utiliza guvernarea electronică în calitate de componentă cheie a agendei de reformă a managementului public şi, în linii mari, drept cheie pentru trecerea la o economie bazată pe cunoaştere, stimulată de inovaţii. În al treilea rând, unitatea de coordonare încurajează activitatea între ministere şi diferite nivele ale guvernului, cu scopul implementării programele de guvernare electronică.

Un studiu al 30 de ţări în curs de dezvoltare şi dezvoltate a constatat patru modele de bază a cadrelor instituţionale naţionale pentru dirijarea agendei în domeniul guvernării electronice şi îndeplinirea funcţiilor principale de guvernare şi coordonare (Tabelul 1.1). Cu toate acestea, în practică aceste cadre sunt mult mai diverse şi complexe decât este sugerat de aceste modele şi ar putea evolua în timp, mişcându-se de la un model la altul sau devenind hibrizi.

Tabelul 1.1 Modele pentru instituţii de guvernare electronică din diferite ţări

Model Ţară Avantaje Dezavantaje

Coordonarea politicilor şi investiţiilor (ministere intersectoriale cum ar fi finanţele, trezoreria, economia, bugetul şi

Australia, Brazilia, Canada, Chile, China, Finlanda, Franţa, Irlanda, Israel, Japonia, Regatul Unit, Ruanda, Sri Lanka, Statele

Deţine control direct asupra fondurilor solicitate de alte ministere pentru implementarea guvernării electronice. Contribuie la

Ar putea fi lipsit de concentrare şi expertiză tehnică necesare pentru coordonarea guvernării electronice şi facilitarea

13

planificarea) Unite integrarea guvernării electronic în managementul economic general.

implementării.

Coordonare administrativă (ministerul administraţiei publice, serviciilor, afacerilor, interne, statului sau reformei administrative)

Africa de Sud, Bulgaria, Germania, Mexic, Republica Arabă Egipt, Republica Coreea, Slovenia

Facilitează integrarea simplificării administrative şi reformelor în guvernarea electronică.

Ar putea duce lipsă de expertiza tehnică necesară pentru coordonarea guvernării electronice sau cunoştinţelor financiare şi economice pentru stabilirea priorităţilor.

Coordonare tehnică (ministerul TIC, al ştiinţei şi tehnologiei sau industriei)

Ghana, India, Iordan, Kenya, Pakistan, România, Singapore, Tailanda, Vietnam

Asigură ca personalul tehnic să fie disponibil; uşurează accesul la actorii neguvernamentali (companii, ONG, cercul academic).

Ar putea fi prea concentrat pe tehnologie şi industrie şi deconectat de reforma administrativă.

Coordonare împărţită sau lipsa acesteia

Federaţia Rusă, Suedia, Tunis

Mai puţin solicitant şi cu puţină sensibilitate politică (nu pune sub întrebare cadrul instituţional existent şi responsabilităţile ministerelor).

Ar putea duce la rivalităţi între ministere. Lipsa perspectivelor intersectorial. Eşuează să exploateze serviciile şi infrastructura comună şi economiile de producere.

Sursă: Hanna şi Qiang 2009 (Capitolul 6 din acest volum)

Aceste patru modele instituţionale se concentrează pe instituţia conducătoare sau centrală pentru strategia de guvernare electronică şi elaborarea politicilor şi guvernare şi coordonare. Dar sub aspect de facilitare a implementării, guvernele au experimentat tot mai mult cu aranjamente noi în afara structurii ministeriale pentru a depăşi fragmentarea sectorială şi constrângerile legate de serviciul public şi pentru a extinde capacitatea instituţională de guvernare electronică. Ţări precum Bulgaria, Irlanda şi Singapore dispun de agenţii executive dedicate TIC în serviciile lor publice. Aceste agenţii dispun de autonomie specială şi structuri salariale de atragere şi motivare a celor mai bune talente tehnice. Alte ţări, printre care India şi Sri Lanka, experimentează cu agenţiile TIC care au un consiliu director numit de guvern şi reprezentanţi ai principalilor actori implicaţi din sectorul privat şi societatea civilă.

Inovaţia instituţională în aceste ţări are un şir de avantaje. Pe lângă aceea că sunt apărate de birocraţia de proporţii şi au flexibilitatea de a reacţiona rapid la cererile în schimbare, agenţiile dedicate guvernării electronice pot angaja personal cu salarii competitive, pot oferi servicii în comun (cum ar fi infrastructura de reţea) guvernului şi subcontracta anumite sarcini sectorului privat. Participarea activă a sectorului privat ajută agenţiile să opereze într-un mod agil, asemănător celui de afaceri şi să accelereze finanţarea şi implementarea guvernării electronice, folosind la maximum resursele publice reduse şi expertiza relevantă.

Cu toate acestea, unul din dezavantaje este lupta potenţială de a obţine greutate politică şi resurse financiare, dacă noua entitate nu are legături instituţionale cu ministerele puternice. Pe de altă parte, dacă astfel de legături sunt prea puternice, birocraţia guvernamentală ar putea impune controlul asupra agenţiei şi reduce eficienţa sau cultura de afaceri a personalului agenţiei. Însă, viabilitatea acestor agenţii depinde de liderii politici care conferă agenţiei autonomia necesară pentru a acţiona într-un mod agil şi a evita intervenţiile în resursele umane şi managementul de zi cu zi.

14

Intervenţiile sectorului public de a promova serviciile TI şi SBTI pot fi investiţii bune indiferent succesul iniţiativelor TI

În ţările care au obţinut succese în domeniul serviciilor TI şi SBTI, guvernele au adoptat în general un rol proactiv în promovarea sectorului. Această susţinere poate fi deseori acordată cu nivele joase de finanţare publică, prin utilizarea eficientă investiţiilor sectorului privat. Majoritatea intervenţiilor publice de promovare a acestor industrii, cum ar fi îmbunătăţirea educaţiei, oferirea unei structuri adecvate şi catalizarea reformelor regulatorii, contribuie la un mediu de afaceri mai largă şi aduce multe beneficii multor altor sectoare ale economiei fie legate de industriile TI sau care sunt pur şi simplu capabile să realizeze eficienţele în rezultatul aplicaţiilor TI. În acest sens, sprijinul guvernului pentru servicii TI şi SBTI este în conformitate cu argumentarea că intervenţiile publice ar trebui să creeze efecte externe pozitive.

Localităţile, care au dezvoltat cu succes servicii TI şi SBTI, în mod tipic au împuternicit instituţiile de dezvoltare a industriei să identifice abordări care se adaptează la necesităţile care evoluează rapid a economiilor locale şi globale. Ele obţin aceasta printr-un angajament continuu cu companii care prestează servicii TI şi SBTI, contrar adoptării unei abordări de politici cu un plan strategic predeterminat. Sectorul privat poate oferi guvernelor informaţie valoroasă şi priviri interne asupra oportunităţilor disponibile, tendinţelor de piaţă şi cerinţelor viitoare cu privire la abilităţi (Dongier şi Sudan 2009, Capitolul 7 din acest volum).

Agenţia de Dezvoltare Industrială (ADI) a Irlandei finanţată de guvern a obţinut succese însemnate în atragerea investiţiilor pentru servicii TI şi SBTI. Agenţia se ocupă cu o multitudine de aspect de investiţii interioare: marketing, gestionarea propunerilor de investiţii şi acordarea stimulenţilor financiar şi soluţiilor cu privire la proprietate, ajutarea investitorilor să se lanseze şi colaborarea cu investitorii în vederea maximizării contribuţiilor lor la economia Irlandei (ADI 2006). Nouă din 13 membri ai consiliului director al ADI sunt din sectorul privat. Programul de investiţii ADI a fost o forţă motrice majoră din spatele creşterii serviciilor TI şi SBTI.

Ţinând cont de importanţa abilităţilor de promotor al creşterii serviciilor TI şi SBTI, este esenţială o concentrare pe extinderea talentelor în strânsă conformitate cu necesităţile industriei local şi globale. Parteneriatele formate din companii de top, asociaţii industriale şi universităţi şi-au conformat cu succes competenţele în domeniul educaţiei şi calificărilor cu necesităţile industriilor din mai multe ţări. Singapore a fost unul din cele mai proactive exemple în acest sens. Consiliul de Instruire Industrială (CII) a creat un sistem extensiv de comitete consultative în domeniul instruirilor cu participarea industrie şi a introdus scheme de instruire bazate pe industrie în parteneriat cu companiile. De asemenea el a stabilit aranjamente pentru ţinerea la curent a formatorilor cu cele mai recente evoluţii tehnologice (Lee şi alţii 2008). În plus, Agenţia de Dezvoltare InfoComm din Singapore a fost destul de activă în stabilirea parteneriatelor globale pentru perfecţionare calificărilor în sectorul TIC. Spre exemplu, aceasta a colaborat cu Centrul de Tehnologii de Divertisment al Universităţii Carnegie Mellon şi Şcoala de Computerizare a Universităţii Naţionale din Singapore în anul 2006 pentru a elabora un program de studii universitare în media digitală interactivă (CMU 2006).

Dezvoltarea unor calificări de referinţă la nivel global, în parteneriat cu organizaţiile de top în domeniul standardelor, contribuie nu doar la menţinerea unui anumit nivel de calitate, ci şi la conformarea calificărilor cu cerinţele industriei. Spre exemplu, universităţile din Filipine oferă cursuri în finanţe şi contabilitate modelate după Principiile General Acceptate de Contabilitate din SUA. Aceasta a dus la aceea că Filipine au devenit o alegere naturală pentru băncile şi instituţiile financiare din SUA care caută opţiuni offshore pentru părţi ale operaţiunilor lor. În mod similar, Institutul de Contabili Experţi în Management, una din cele mai mari organizaţii profesionale de contabili, deţine al doilea cel mai mare număr de contabili în management în Sri Lanka, după Regatul Unit, ceea ce face ca Sri Lanka sa fie o destinaţie offshore atractivă.

15

Structura Raportului

IC4D 2009 are două părţi. Partea I analizează aspectele cheie ale extinderii accesului la infrastructura şi serviciile TIC (capitolul 2, 3 şi 4), aplicaţii TIC dominante de guvernare electronică (capitolele 5 şi 6) şi dezvoltare serviciilor TI şi SBTI (capitolul 7).

Capitolul 2 stabileşte contextul sectorial pentru raport. El explică ce înseamnă convergenţa şi arată că aceasta este o realitate deja răspândită şi stimulată de piaţă. De asemenea sunt discutate careva oportunităţi şi provocări de bază impuse de convergenţă mediului de afaceri, utilizatorilor şi guvernelor, în acelaşi timp pledând pentru răspunsuri guvernamentale proactive.

Capitolele 3 şi 4 se referă la două aspecte importante ale benzii largi. Capitolul 3 prezintă un rezumat al constatărilor din literatura cu privire la impactele economice ale benzii largi asupra indivizilor, companiilor, comunităţilor şi în general asupra economiei. De asemenea el introduce un model empiric transnaţional pentru analizarea impactului benzii largi asupra creşterii economice. El conclude că banda largă are un impact semnificativ asupra creşterii şi merită un rol central în strategiile naţionale de dezvoltare şi competitivitate. Capitolul 4 conturează o abordare bazată pe piaţă pentru politici de dezvoltare a infrastructurii de reţele magistrale, o parte esenţială a presării serviciilor de bandă largă. Bazându-se pe modelul concurenţei infrastructurii, această abordare încearcă să utilizeze atât resursele de investiţii, cât şi expertiza operaţională a sectorului privat cu scopul atingerii obiectivelor de politice publice de extindere a accesului, reducând astfel povara financiară şi operaţională asupra sectorului public.

Capitolele 5 şi 6 se concentrează pe guvernarea electronică. Capitolul 5 propune un cadru pentru evaluarea investiţiilor TIC în administraţiile publice şi îl aplică la cinci proiecte de guvernare electronică din India, care au trecut de la prestarea serviciilor manuală la electronică. El analizează schimbările pozitive şi negative percepute de utilizatori şi agenţiile de implementare din punct de vedere al costurilor şi calităţii accesării serviciilor publice şi îmbunătăţirilor în guvernare. Capitolul 6 accentuează importanţa dezvoltării instituţionale pentru programele de guvernare electronică. El conturează funcţiile cheie ale instituţiilor eficiente din domeniul guvernării electronice şi identifică modele de bază pe care ţările le utilizează pentru a îndeplini aceste funcţii.

Capitolul 7 cuprinde impactul de dezvoltare şi opţiunile de politici legate de extinderea serviciilor TI şi SBTI. El urmăreşte să ajute factorii de decizie politică să profite de oportunităţile prezentate de serviciile TI şi SBTI transnaţionale, demonstrând beneficiile pentru ţările care valorificat oportunităţile şi examinând competitivitatea potenţială a economiilor micii şi ţărilor slab dezvoltate. Sunt analizaţi şi factorii cruciali pentru competitivitatea unei ţări sau localităţi – calificări, avantaje de preţ, infrastructură şi un mediu de afaceri favorabil.

Partea II a acestui raport prezintă o analiză a tendinţelor performanţei sectorului TIC şi tabelele Băncii Mondiale „TIC dintr-o privire” pentru 150 economii. Analiza utilizează datele ale aproape 30 indicatori TIC din tabelele „TIC dintr-o privire” atât pentru a demonstra progresul realizat în ultimii ani de multe ţări în curs de dezvoltare în domeniul îmbunătăţirii accesului, utilizării, calităţii, accesibilităţii, comerţului şi aplicaţiilor TIC, cât şi pentru a arăta că progresul este legat de implementarea politicilor şi regulamentelor.

Măsurile de performanţă TIC a ţării sunt introduse în acest raport pentru a oferi o cale rapidă şi efectivă pentru factorii de decizie politică de a evalua capacităţile TIC ale ţărilor lor în comparaţie cu alte ţări, precum şi pentru a compara progresul ţărilor lor în baza a trei dimensiuni cheie a dezvoltării TIC în timp. Economiile au fost evaluate pe o scară de la 1 la 10, în conformitate cu zecimile de performanţă, pentru fiecare dimensiune a performanţei sectorului TIC: (1) accesul la serviciile TIC, (2) accesibilitatea serviciilor TIC şi (3) adoptarea aplicaţiilor TIC în guvern şi afaceri.

16

După cum ar fi de aşteptat, în general există o legătură strânsă dintre măsurile de performanţă TIC a ţării şi nivelele venitului. Economiile de top în performanţa TIC sunt în mare parte economiile dezvoltate. În rândul ţărilor în curs de dezvoltare, unele ţări s-au evidenţiat cu performanţe mai bune decât ar sugera veniturile, cum ar fi Serbia, Croaţia, Ucraina, Macedonia, Siria, Iordan, Vietnam şi Moldova din punct de vedere a accesului şi Malaiezia, Iordan, Peru, Guatemala, India şi Mongolia din punct de vedere al adoptării aplicaţiilor TIC (Figura 1.5).

Figura 1.5. Relaţia dintre măsurile de performanţă TIC a ţării (pentru acces şi aplicaţii) şi venitul pe cal de locuitor în ţările în curs de dezvoltare

Sursă: Angajaţii Băncii Mondiale Nota trad.: IT access measure – măsura accesului la TI; GNI per capita (2007 US$); ICT applications measure – măsura

aplicaţiilor TIC

Recunoscând că datele TIC comparabile oferă o bază bună pentru politici solide, în anul 2004 a fost lansat un Parteneriat global privind măsurarea TIC pentru dezvoltare. Membri sunt Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare (UNCTAD), Uniunea Internaţională de Telecomunicaţii (ITU), Organizaţie pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD), Institutul de Statistică (UIS) al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO), Comisiile economice regionale ale Naţiunilor Unite, Eurostat şi Banca Mondială. Parteneriatul a asistat agenţiile statistice din ţările în curs de dezvoltare în eforturile lor de colectare şi diseminare a datelor şi a petrecut ateliere de lucru la nivel regional pentru a împărtăşi experienţe naţionale şi a discuta definiţii, metodologii, sondaje şi analize a rezultatelor.

Un domeniu care se bucură de tot mai multă atenţie în toate ţările, dar rămâne destul de slab, este evaluarea impactului. Măsurarea impactului TIC asupra dezvoltării şi evaluarea rezultatelor intervenţiilor TIC nu doar dezvăluie magnitudinea impactului asupra rezultatelor de dezvoltare, dar posibil este cea mai riguroasă metodă de a se ocupa de problema atribuţiei sau indicare a efectelor intervenţiilor specifice de

17

dezvoltare. Evaluarea impactului este esenţială pentru asigurarea că strategiile TIC sunt relevante şi vor fi capabile să facă guvernele responsabile de implementarea acestora.

Este nevoie de mai multă cercetare privind impactul socio-economic al TIC asupra dezvoltării, rentabilitatea strategiilor şi programelor TIC şi justificarea economică a intervenţiei sectorului public. Sunt aceste investiţii rentabile în atingerea obiectivelor sociale şi de dezvoltare? Cum pot fi comparate acestea cu folosirea alternativă a resurselor publice; spre exemplu, educaţie şi sănătate? Mai degrabă decât bazarea doar pe fapte ocazionale, a fost făcut un apel clar pentru o evaluarea riguroasă şi robustă a impactului drept bază pentru dirijarea elaborării politicilor şi deciziilor privind investiţiile publice.

Note

1. Cu toate acestea este important de remarcat că vânzarea a 4 miliarde de telefoane mobile în întreaga lume implică mult mai puţin decât 4 miliarde de utilizatori individuali. Fenomenul deţinerii mai multor telefoane mobile este în creştere în multe economii, inclusiv în Africa. Drept dovadă a acestei tendinţe, ratele de penetrare pentru telefoanele mobile a crescut în unele pieţe cu peste 100%. Pe de altă parte, utilizarea în comun a telefoanelor mobile în zonele rurale ale ţărilor în curs de dezvoltare este la fel în creştere, sugerând că impactul acoperirii cu telefonie mobilă este mai mare decât în cazul altor servicii TIC.

2. Pentru mai multă informaţie a se vedea http://www.tradenet.biz/gapto. 3. Pentru mai multă informaţie a se vedea http://www.voxiva.com/solutionslist.php?catname=Health. 4. Pentru mai multă informaţie a se vedea http://www.simpill.com/index.html. 5. Estimarea volumului serviciilor TI şi SBTI este dificilă din cauza problemelor legate de definire şi

caracterul relativ nou al acestor industrii. Statisticile oficial sunt deseori nedisponibile sau nesigura şi calculele bazate pe balanţa de plăţi şi comerţ în servicii nu izolează cu precizie serviciile TI şi SBTI. Prin urmare, o mare parte a datelor cu privire la mărimea pieţei actuale vine din sondajele private, firmele de consultanţă şi fapte separate.

6. Conform NASSCOM (Asociaţia Naţională a Companiilor de Software şi Servicii din India) criza financiară mondială se preconizează să ducă la reducerea cheltuielilor legate de tehnologii în primele două sau trei trimestre din 2009, dar se aşteaptă să revină în 2009 şi „se aşteaptă o concentrare mai mare pe eficienţa rentabilităţii şi operaţiunilor în mediul de recesiune pentru a spori resursele globale” (NASSCOM 2009).

7. Pentru mai multă informaţie a se vedea http://go.worldbank.org/GKHOFFDJB0.

Referinţe

Aker, Jenny C. 2008. „Tehnologiile digitale divizează sau oferă? Impactul telefoanelor celulare asupra pieţelor de cereale din Niger.” Departamentul Economie Agricolă şi de Resurse, Universitatea din California, Berkeley. http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=1093374.

Bhatia, Deepak, Subhash C. Bhatnagar şi Jiro Tominaga. 2009. „Cum pot fi comparate serviciile de guvernare electronică şi manuală? Experienţe din India.” În Informaţie şi comunicaţii pentru dezvoltare 2009: Extinderea accesului şi sporirea impactului, 67–82. Washington, DC: Banca Mondială.

BPAP (Asociaţia de procesare a afacerilor din Filipine). 2007. Contractare offshore şi subcontractare, Planul din Filipine 2010. Makati. http://www.bpap.org/bpap/index.asp?roadmap.

18

Clarke, George şi Scott Wallsten. 2006. „Internetul a sporit comerţul? Dovezi din ţările industriale şi în curs de dezvoltare.” Economic Inquiry 44 (3): 465–84.

CMU (Universitatea Carnegie Mellon ). 2006. „Carnegie Mellon colaborează cu Universitatea Naţională din Singapore în vederea creării unui nivel concurent de media digitală.” Comunicat de presă, CMU, Pittsburgh, PA. http://www.cmu.edu/news/archive/2006/november/ nov.-9---etc,-singapore-join-forces.shtml.

Crescia, Elena. 2006. „Măsurarea impactului guvernării electronice: experienţa din Sao Paulo, Brazilia.” Prezentare făcută pentru Grupul Tematic Dezvoltare Electronică al Băncii Mondiale,Washington, DC, 9 februarie. http://siteresources.worldbank.org/INTEDEVELOPMENT/ Resources/Measuring-Impact.pdf.

De Wulf, Luc şi Jose B. Sokol. 2004. Iniţiative de modernizare a vămii: studii de caz. Washington, DC: Banca Mondială.

Dongier, Philippe şi Randeep Sudan. 2009.”Realizarea oportunităţilor prezentate de comerţul mondial în servicii bazate pe TI.” În Informaţie şi comunicaţii pentru dezvoltare 2009: Extinderea accesului şi sporirea impactului, 103–22. Washington, DC: Banca Mondială.

The Economist. 2008a. „La jumătate de cale: cum să promovăm răspândirea tehnologiilor mobile în rândul celor mai săraci oameni din lume.” 29 mai. http://www.economist.com/business/displaystory. cfm?story_id=11465558.

________. 2008b.”Cei blânzi vor moşteni Webul.” 4 septembrie. http://www.economist.com/science/tq/displaystory.cfm?story _id=11999307.

Ford, George S. şi Thomas M. Koutsky. 2005. „Banda largă şi dezvoltarea economică: un caz de studiu municipal din Florida.” Applied Economic Studies (aprilie): 1–17. http://www. freepress.net/docs/broadband_and_economic_development_ aes.pdf.

Grupul de cercetare Gartner. 2008. „Gartner cu privire la subcontractare, 2008–2009.” Stamford, CT. http://www.gartner.com/resources/164200/ 164206/gartner_on_outsourcing_20082_164206.pdf.

GSMA (Asociaţia GSM ). 2008. „Top 20 al Fondului de dezvoltare al GSMA: Cercetare cu privire la impactul economic şi social al comunicaţiilor mobile în ţările în curs de dezvoltare.” Fondul de dezvoltare al GSMA.

Hanna, Nagy R. şi Christine Zhen-Wei Qiang. 2009. „Instituţii naţionale de guvernare electronică: funcţii, modele şi tendinţe.” În Informaţii şi comunicaţii pentru dezvoltare 2009: Extinderea accesului şi sporirea impactului, 83–102. Washington, DC: Banca Mondială.

ICEA (Ingenieurs Conseil et Economistes Associes). 2008. „Strategii de promovare a reţelelor magistrale de comunicaţie în Africa Sub-sahariană.” Cercetare comandată de Banca Mondială, Washington, DC.

ADI (Agenţia de Dezvoltare Industrială), Irlanda. 2006. „Ghid pentru legislaţia, structura, funcţiile, regulile, practicile, procedurile, şi registrele IDA Irlanda.” IDA Irlanda, Dublin. http://www.idaireland. com/uploads/documents/IDA_Publications/FOI_Manual_Nove mber_06_2.pdf.

infoDev şi ITU. 2008. „Instrumente de reglementare a TIC.” Washington, DC. http://www.ictregulationtoolkit.org/en/Section.618.html.

Grupul Consultativ pentru Tehnologiile Societăţii Informaţionale (ISTAG). 2006. „Conturarea viitorului Europei prin TIC.” Uniunea Europeană, Bruxelles. http://ec.europa.eu/information_society/tl/research/ key_docs/documents/istag.pdf.

19

Jensen, Robert. 2007 „Tehnologii digitale: informaţie (tehnologii), performanţa pieţei şi bunăstarea în sectorul piscicol din India de Sud.” The Quarterly Journal of Economics 122 (3): 879–924.

Johnson, B., J. M. Manyika şi L. A.Yee. 2005. „Următoarea revoluţie în interacţiuni.” McKinsey Quarterly 4: 20–33.

Kelly, D. J. 2004. „Un studiu al beneficiilor economice şi comunitare a reţelei municipale de telecomunicaţii din Cedar Falls, Iowa.” Asociaţia serviciilor municipale din Iowa, Ankeny, Iowa. http://www.baller.com/pdfs/cedarfalls_white_paper.pdf.

Lee, Sing Kong, Goh Chor Boon, Birger Fredriksen şi Tan Jee Peng. 2008. Spre un viitor mai bun: educaţie şi instruire pentru dezvoltare economică în Singapore începând cu 1965. Washington, DC şi Singapore: Banca Mondială şi Institutul Naţionale de Educaţie.

McKinsey.2008. “Dezvoltarea industriilor TI şi SBTI – impacte, tendinţe, oportunităţi şi lecţii învăţate pentru ţările în curs de dezvoltare: subiecte de discuţie privind impactul economic.” Prezentare de McKinsey & Co. la Banca Mondială, Washington, DC, iunie 2008.

Grupul de cercetare Momentum. 2005. „Impactul reţelei în America Latină: de la conectivitate la productivitate.” Grupul de cercetare Momentum, Austin, TX. http://www.netimpactstudy.com/nila/pdf/ netimpact_la_full_report_t.pdf.

NASSCOM (Asociaţia Naţională a Companiilor de Software şi Servicii din India). 2009. „Fişă informativă privind industria TI şi de subcontractare a proceselor de afaceri din India.”http:// www.nasscom.org/Nasscom/templates/NormalPage.aspx?id= 53615.

NASSCOM-Everest. 2008. „Plan 2012—Capitalizarea contextului de subcontractare a proceselor de afaceri în extindere.”NASSCOM-Everest. http://www. nasscom.in/Nasscom/templates/NormalPage. aspx?id=53361 .

Grupul de cercetare Pyramid.2007. „De la trei actori la patru actori.” Grupul de cercetare Pyramid, Cambridge, MA.

Qiang, Christine Zhen-Wei. 2009. „Telecomunicaţiile şi creşterea economică.” Referat nepublicat, Banca Mondială, Washington, DC.

Qiang, Christine Zhen-Wei şi Carlo M. Rossotto. 2009. „Impactele economice ale benzii largi .” În Informaţie şi comunicaţii pentru dezvoltare 2009: extinderea accesului şi sporirea impactului, 35–50. Washington, DC: Banca Mondială.

Singh, Rajendra şi Siddhartha Raja. 2009. „Doar schimbarea durează: gândindu-ne strategic despre convergenţa TIC.” În Informaţie şi comunicaţii pentru dezvoltare 2009: extinderea accesului şi sporirea impactului, 19–34.Washington, DC: Banca Mondială.

Skype. 2008. „Skype desemnează un nou ofiţer şef pe operaţiuni.” Comunicat de presă, 1 iulie.

Sprint. 2006. „Banda largă mobilă Sprint: sporirea productivităţii în industria de asigurări şi dincolo de aceasta .” Sprint. http://www.sprint.com/business/resources/065455-insurancecs-1g.pdf.

Grupul de reţele strategice. 2003. „Studiul impactului economic în reţeaua municipală de fibră în South Dundas.” Elaborat de Departamentul Regatului Unit pentru Comerţ şi Industrie, Ontario. http://www.berr.gov.uk/files/file13262.pdf.

20

Technology Review. 2007. „Cursa pentru plasarea submarină a cablului de fibră optică pe coasta Africii de Est a început.” Massachusetts. http://www. technologyreview.com/Wire/18814/?a=f.

TeleGeography. 2007. Raport voce. Washington, DC: TeleGeography.

Tholons. 2006. „Apariţia centrelor de excelenţă.” Raport nepublicat . UNCTAD (Conferinţa Naţiunilor unite pentru Comerţ şi Dezvoltare).

2008. Globalizare pentru dezvoltare: perspectiva comerţului internaţional. New York: Naţiunile Unite. http://www.unctad. org/en/docs/ditc20071_en.pdf.

Williams, Mark D. J. 2009. „Promovarea dezvoltării reţelelor magistrale în Africa Sub-sahariană.” În Informaţie şi comunicaţii pentru dezvoltare 2009: extinderea accesului şi sporirea impactului, 51–66. Washington, DC: Banca Mondială.

Wireless Intelligence. 2008. Baza de date a Wireless Intelligence. London: Wireless Intelligence. http://www.wirelessintelligence.com.

Banca Mondială. 2007. Raportul privind dezvoltarea globală 2008: agricultură pentru dezvoltare. Washington, DC: Banca mondială. http://go. worldbank.org/ZJIAOSUFU0.

———. 2008a. „Bandă largă pentru Africa. Politici de promovare a dezvoltării reţelelor magistrale.” Raport nepublicat. Departamentul Tehnologii Informaţionale şi Comunicaţii Globale, Banca Mondială, Washington DC.

———. 2008b. „Trimiterea banilor acasă: cum funcţionează aceasta în Sierra Leone.” Banca Mondială, Washington, DC. http://go. worldbank.org/X31JDSTUM0.

———. 2008c. Baza de date a Indicatorilor globali de dezvoltare. Washington, DC: Banca Mondială.

Zhou, Hongreng. 2007. „Finanţarea guvernării electronice în China.” Comunicare prezentată la cel de-al 7-lea Forum Global privind Reinventarea Guvernului, Viena, Austria, 26–29 iunie. http://unpan1.un.org/intradoc/ groups/public/documents/unpan/unpan025948.pdf.

Zilber, Julie, David Schneier şi Philip Djwa. 2005. „Dacă strănuţi, pierzi: impactul economic al benzii largi în regiunile râului Peace şi South Similkameen.” Elaborat pentru Industria Canada, Ottawa.