DDIIVVEERRTTIISSMMEENNTT

C1M1Y1B1 C1M1Y1B1

C1M1Y1B1 C1M1Y1B1

Publicaþie acomunitãþiievreilor din

Arad.Apare de câteori ne permit

posibilitãþiile...

Anul IV, nr. 9,iulie 2006

Se distribuie gratuit.

Donaþii în vederea susþinerii

publicaþiei seprimesc la sediul

comunitãþii, str. Tribunul

Dobra - nr. 10

SHEMA ISRAEL, ADONAI ELOHEINU, ADONAI EHAD!ASCULTÃ ISRAEL, DOMNUL E DUMNEZEUL NOSTRU, DOMNUL E UNUL!

ppaagg.. 1122

Trei imagini îmistãruie în minte: întâi,trecerea, pe biciclete, aunor soldaþi care aveaupãlãrii ornate cu pene decocoº, apoi o noaptepetrecutã, împreunã cupãrinþii, în pivniþa casei,ºi, pe urmã, în dimineaþace urma, trecerea prinfaþa casei a unor soldaþiîncãlþaþi cu cizme depâslã. Era în septembrie1944, pe când aveamºase ani. Cum am aflatulterior, cei cu pana decocoº erau jandarmi dinarmata horthyistã, ceocupa temporar Aradul,iar cei cu cisme de pâslãerau ostaºi ai armateiroºii.

Continuare în pag. 2

N-au suferit în zadar!Sau: Nebãnuite sunt cãile...

A noastrã, sfântã,jiddischemamme…Despre iubirea extremã, necondiþio-

natã, ºi grija, uneori mult exageratã, amamelor evreice faþã de „puii” lor, circulãmulte anecdote.

Continuare în pag. 3

Sãrbãtoare a muzicii evreieºti la Sinagoga neologãMuzica ghet-

tourilor evreieºti din

Europa Rãsãriteanã,

într-un redivivus pu-

ternic pe plan mondi-

al, a ajuns ºi la Arad.

Concertul de muzicã

Klezmer de la

Sinagoga Neologã

din Arad, cu o audi-

enþã de peste 500 de

persoane, a constituit

un succes rãsunãtor. Continuare în pag. 4

Bucuria de a ajuta

În cadrul unui miniturneu prin oraºeledin Vestul þãrii, dr. Zvi Feine din parteaJOINT-ului ºi Charles Rose din partea ClaimsConference, însoþiþi de vicepreºedinteleDASM Adam Vertes, au fost oaspeþii noºtripreþ de o searã ºi o înainte de masã.

Continuare în pag. 4

Roadele educaþiei II

Relatam în articolul „Roadele educaþiei”,din numãrul trecut al publicaþiei noastre,despre o impresionantã dovadã a roadelorintroducerii în programa ºcolarã a predãriicunoºtinþelor despre Holocaust. Era vorba demanifestarea organizatã de Centrul de StudiiIudaice ºi de Grupul ªcolar „Gheorghe Lazãr”din Pecica.

Continuare în pag. 4

Capitala eternãRelativ recent am sãrbãtorit ziua Ierusalimului, capitala

eternã a statului Israel. O splendidã „declaraþie dedragoste”, ca o odã, adresatã acestuia, gãsim în capitolul„Jerushalaim” din cartea „Între kilometrul zero ºi Golgota”scrisã cu mult har de scriitorul, poetul ºi filozoful TomaGeorge Maiorescu.

Continuare în pag. 7

22 SSHHAALLOOMM iulie 2006

C2M2Y2B2 C2M2Y2B2

C2M2Y2B2 C2M2Y2B2

Trei imagini îmi stãruie înminte: întâi, trecerea, pe bici-clete, a unor soldaþi care aveaupãlãrii ornate cu pene decocoº, apoi o noapte petre-cutã, împreunã cu pãrinþii, înpivniþa casei, ºi, pe urmã, îndimineaþa ce urma, trecereaprin faþa casei a unor soldaþiîncãlþaþi cu cizme de pâslã. Eraîn septembrie 1944, pe cândaveam ºase ani. Cum am aflatulterior, cei cu pana de cocoºerau jandarmi din armata hor-thyistã, ce ocupa temporarAradul, iar cei cu cisme depâslã erau ostaºi ai armateiroºii. Mult mai târziu, am reuºitsã cunosc ce s-a întâmplat înacele zile: într-o încercare dis-peratã de a întoarce soartarãzboiului, armatele hortyiste,aliate ale celor naziste, trecutela contraofensivã, au ocupat

Aradul. În puþinele zile cât aureuºit sã menþinã ocupaþia,deºi venea dinspre rãsãrittãvãlugul peste ei, nu au avutaltã grijã, decât sã adune peevrei, în vederea deportãrii(cum se ºtie, aºa, în treacãt, auºi ucis nouã evrei, martiri,acum înhumaþi în cimitirul nos-tru). Noaptea am petrecut-o înpivniþã, deoarece ne-amascuns, ºtiindu-se cã a doua zievreii trebuiau sã se prezinte încetate, pentru „luare în evi-denþã”. Am mai aflat cã seara,târziu, portãreasa casei în carelocuiam a fost întrebatã de jan-darmii horthyiºti dacã în casãlocuiesc evrei. Spre cinstea ei,portãreasa, tot maghiarã, deºiºtia cã suntem ascunºi înpivniþã, a spus cã nu sunt!Soarta a fãcut, cã a doua zi,dimineaþa, în oraº a intratarmata sovieticã. Este foarteprobabil cã aceastã întorsãturãa rãzboiului a însemnat sal-varea noastrã. Am evocataceste întâmplãri, deoarece,punând la un loc mai multeinformaþii care mi-au parvenitîn timp, am ajuns la o asocierementalã tulburãtoare a modu-lui în care se leagã între eleunele evenimente, aparenttotal diferite, întãrindu-micredinþa cã nimic nu esteîntâmplãtor...

Iatã informaþiile, aproxima-

tiv în ordinea receptãrii lor:Povestirile unchiului,

meu, Ladislau Schlesinger(Z.L.), despre participarea lamunci obligatorii, printre careºi la sãparea unui canal în zonaPãuliºului.

Scrisoarea unui evreudin Israel, originar din Arad,întitulatã „Imagini pe retinamemoriei”, în care sepomeneºte cã în cadrul munciiforþate obligatorii a lucrat lasãparea canalului antitanc„Matca”

Schimbul recent deopinii în media arãdeanãprivind ciudata propunere de ase ridica, în vecinãtateaMonumentului Eroilor de laPãuliº, un monument dedicatostaºilor maghiari, pe atunciinamici ai celor cinstiþi demonumentul existent.

Documentarea, cuaceast prilej, asupra luptelorde la Pãuliº, care s-audesfãºurat în principal pe alini-amentul Canalului Matca!

Unchiul meu a vorbitdespre perioada prigoanei,despre modul cum a reuºit sã-ºi pãstreze, cu toate greutãþile,integritatea spiritualã, despresolidaritatea celor nãpãstuiþi.Din bogata lui colecþie defotografii – acum documenteistorice- mi-a arãtat câtevafãcute la munca forþatã.Deoarece el nu era omul caresã se plângã, sau, poate, dinmândrie, nu mi-a relevataspectele cele mai întunecate,privind modul cum au fostinjosiþi ei, cei supuºi toanelorunor indivizi primitivi ºi înrãiþi.Unele aspecte mi-au fost rele-vate abia citind o scrisoarea pecare am primit-o din Israel, ºipe care o reproduc înîntregime:

„Mã numesc Andrei Ban.Am vãzut lumina zilei la 2august 1914, la Budapesta.Sunt cetãþean român, cudomiciliul în Israel, Natania,din anul 1987.

Voi relata câteva mo-mente din perioadele 1 iulie-11 august 1940, 4 august-22noiembrie 1941, 17 aprilie –16 noiembrie 1943, când am

fost concentrat în de-taºamentele de muncãforþatã obligatorie (MFO).Aceste concentrãri au fost înlocalitãþile Seleuº, Cuvin,ªiria, Ghioroc ºi Pâncota. Înperioada 30 martie- 18 mai1942 am fost repartizat pen-tru a presta MFO la Arad, încadrul Intreprinderii Co-munale.

La aceste concentrãri,durata zilei de muncã era de14-16 ore, deseori prelun-gitã, ca sancþiune pentru vre-un „delict” real sau imaginar,cu 1 sau 2 ore. Am fost bãtutde torþionarul lt. Nicolaescu,instruit în Germania de hit-leriºti. Am fost bãtut în faþabisericii din ªiria, aºezat ladeal cu pantalonii în mânã,pentru cã am râs de o glumãa unui coleg cu care am fostla corvoadã, la popotã. Fiindsub comanda directã a mr.Vitcu, deseori am executatore de carcerã, dupã ce, înprealabil, mi s-au adminis-trat bãtãi cumplite.

La concentrãrile din Se-leuº, Cuvin, Ghioroc ºi ªiria,am lucrat la sãpãturile pentrucanalul antitanc Matca. Amfost încartiruiþi într-un grajd,dormind pe paie, inhalîndmiros de bãlegar. La ªiria,sub comanda lt. Nicolaescu,eram puºi la sãpat ºanþul înapã pânã la brâu, mocirlitã.Eram atacaþi în permanenþãde lipitori, de care nu neputeam scãpa. Tot Nico-laescu, spre amuzamentullui, avea obiceiul sã co-mande, în mod repetat,„drepþi-culcaþi” ºi ne obligasã alergãm pe partea taluzatãa canalului adânc de 6-7metri. De multe ori nepierdeam echilibrul rosto-golindu-ne, încasând rãni ºi

jupuituri pe care nu aveamunde ºi cum sã le spãlãmpentru a le desinfecta. Dupãaceastã activitate comandatã,urma pedeapsa de prelun-gire a orelor de muncã pânãla ora 22 ºi chiar 24, a douazi începându-se activitatea„normal” la ora 5 dimineaþa.Deplasarea la frontul delucru se fãcea pe jos, par-curgând 10-14 km dus ºi totatâþia întors, dupã cumavansam cu sãpatul canalu-lui. Spãlatul hainelor ºitrupului, spre exemplu,laSeleuº, se fãcea în canalulmorii, pe malul cãruia eraamplasatã tabãra. ªi acesta afost cazul cel mai fericit.

Când, în 1943 a muritmama mea ºi am cerut per-misie pentru a merge laînmormântare, comandantuldetaºamentului m-a întrebat:„Cât?”. Când a vãzut cã suntcontrariat, mi-a dat o per-misie de 2 zile.

În timpul concentrãrilor laMFO m-am îmbolnãvit demiocarditã, boalã constatatãde medicul detaºamentului.Certificatul medical a fost„supervizat” de cãtre coman-dantul detaºamentului ºi, în

loc de spital am fost trimis încontinuare la muncã, fiinddeclarat „apt”. ªi astãzi sufãrde anghinã pectoralã ºi car-diopatie ischemicã.

Cele de mai sus reprezin-tã doar câteva imagini carepersistã în memoria mea,privind acea neagrã peri-oadã”

La scurt timp dupã primireaacestei scrisori, am citit despredisputele privind propunereade amplasare a unui monu-ment dedicat ostaºilormaghiari, apoi am studiat pe

Internet tematica legatã deluptele de la Pãuliº, din perioa-da 14-20 septembrie 1944, deeroismul legendar ºi de sacrifi-ciul celor care au constituit„Detaºamentul Pãuliº”. Citinddespre acele lupte, am remar-cat referirile la aliniamentul pecare l-au apãrat aceºti eroi:canalul Matca.

De aici, logica m-a fãcut sãfac urmãtoarea asociere: evreiiau realizat canalul Matca,acest canal a servit ca bazã aapãrãrii poziþiei Detaºamen-tului Pãuliº, detaºament carea împiedicat înaintareaarmatei cotropitoare horthy-iste, uºurând astfelavansarea trupelor armateisovietice, care, la rândul lor,au izgonit din Arad în timputil pe horthyiºti, salvândastfel pe evreii care urmau sãfie duºi la pieire. Bazat pelogica acestui „nimic nu esteîntâmplãtor”, ca o mângâierepentru urmaºii celor chinuiþi ºibatjocoriþi atunci, la muncileforþate, îndrãznesc sã afirm:suferinþa lor nu a fost înzadar!

ªi, uitându-mã la Monu-mentul Eroilor de la Pãuliº,cunoscând ºi faptul cã unul din

principalii realizatori ai statuiisoldatului de pe monumenteste regretatul sculptor EmilVitroel, tot un evreu, am avut oviziune: zãream puþin mai înco-lo, pe malul canalului Matca, omodestã placã memorialã,purtând inscripþia: „Acest canal,care a avut un rol important înoprirea ofensivei horthyiste decãtre eroicii ostaºi ai ArmateiRomâne, a fost sãpat, în anii1942-1943, de cãtre evreii dinzona Aradului”. Poate cândva,cineva din oficialii locului vaavea aceiaºi viziune...

Ionel Schlesinger

N-au suferit în zadar!Sau: Nebãnuite sunt cãile...

33SSHHAALLOOMM iulie 2006

C3M3Y3B3 C3M3Y3B3

C3M3Y3B3 C3M3Y3B3

Despre iubirea extremã,necondiþionatã, ºi grija, uneori multexageratã, a mamelor evreice faþã de„puii” lor, circulã multe anecdote, cumar fi urmãtoarea: „Dupã pãrerea catoli-cilor, un fetus devine fiinþã umanã dinmomentul concepþiei. Dupã mameleevreice, un fetus rãmâne fetus pânãcând absolvã medicina”. Nu toateanecdotele sunt vesele. Citând dinmemorie dintr-o carte (din pãcate nuam reþinut numele lucrãrii, nici alautorului), un prieten de-al meu, pecare-l duceam cu maºina, a redat una.Când a terminat, mi s-a pus un nod îngât, ºi, dacã nu mi-ar fi fost jenã, aº fi

tras pe dreapta ca sã-mi revin. Iatã pove-stirea:

Un tânãr eraîntr-o situaþie dis-peratã. Nu aveaserviciu, familiasuferea de foame,unul din copiii lui eragrav bolnav ºi el nuputea sã plãteascã trata-mentul. Într-o noapte aavut o viziune: i s-a sugeratcã toate problemele lui se vorsoluþiona dacã îºi va ucide mama,

ºi îi va îngropa inima încimitir. Cu durere,

punând în balanþãviaþa copilului sãu cucea a mamei, tânãruls-a decis sã-ºi o-moare mama. Apoi,cu inima mamei în

mânã, a ajuns, noap-tea, la cimitir. Fiind

întuneric, s-a împiedicatde o piatrã ºi a cãzut. Inima

mamei, scãpatã pe jos, aprins glas, întrebând, îngrijo-

ratã: „Te-ai lovit, copilaºulmeu?”

Inevitabil, auzind o asemeneapovestire, te gândeºti la propriamamã, la devotamentul ºi dragosteacu care te-a crescut, la faptul cã, une-ori, fãrã sã vrei, ai fãcut-o sã plângã.Regrete tardive…

Voi, cei care mai aveþi nespusafericire sã o mai aveþi alãturi pe ceacare vi-a dat viaþã, nu pierdeþi nici oocazie sã o faceþi fericitã. Pentru asta,nu trebuie decât, din când în când, sãzãboviþi puþin cu ea, sã o sãrutaþi, ºiluând-o de mânã sã o întrebaþi: „Cemai faci, mãmica mea?” I. S.

A noastrã, sfântã, jiddische mamme…

De la îngrozitorul atac asupraTurnurilor Gemene din World TradeCenter, New York, duzini de cãrþi aufost scrise despre acest tragic eveni-ment, cel mai mare atac terorist dinistoria Statelor Unite. Una din celemai pãtrunzãtoare ºi mai bine scrisedintre aceste cãrþi, mai ales pentruevreii credincioºi, este „Even in the

Darkest Moments” (Chiar ºi în celemai întunecate momente), deZeev Breier. Cartea, un bestsellerdespre miracolele din 9/11, este ocolecþie de amintiri alesupravieþuitorilor atacului ºi ale celorlegaþi nemijlocit de acesta. Cele maimulte amintiri sunt culese de lamembri Chevra Hatzalah, un ser-viciu de salvare ortodox, înfi-inþat acum 30 de ani. Iatãuna dintre cele mai straniiîntâmplãri:

David Miller (nu este datnumele real), un evreu reli-gios, a fost la Aeroportul Logangata de îmbarcare. Trebuia sãmeargã la Los Angeles pentru oimportantã întâlnire de afaceri, decare depindeau foarte multe. Aurcat în avion, a urmãrit cum seînchid uºile, ºi s-a aºezat la locul lui.Brusc, ºi-a amintit cã ºi-a

uitat tfi-linul (cutiu-þe rituale, pur-tate la rugãciu-ne) în terminaluldin zona de îm-barcare. A rugat-o politicos pestewardesã sã-i per-mitã sã iasã pentru a-ºirecupera tfilinul, caretrebuia sã fie doar la câþi-va paºi de la poarta deîmbarcare. Ea i-a spus cã,odatã ce uºile s-au închis,

nimeni nu mai are voie sã pãrãseascãavionul. În aceastã situaþie, el a cerutsã vorbeascã cu pilotul, pentru aobþine o permisiune specialã. Dar,nici pilotul nu a cedat, reafirmândregula. David nu putea sã conceapãsã-ºi piardã preþiosul tfilin, ºi,nevenindu-i altã idee, a început sãstrige din toate puterile: „Sunt pecale sã-mi pierd tfilinul”. Echipajull-a rugat sã tacã, dar el ºi-a continuatprotestul gãlãgios. În final, el a fãcutaºa un tãrãboi, încât echipajul i-aspus cã va fi lãsat afarã din avion,fiindcã este o pacoste. În realitate,deºi i-ar fi luat doar 90 de secunde sãiasã, sã-ºi recupereze tfilinul ºi sãrevinã, ei nu au vrut sã-l aºtepte. Nuconteazã! David nu vroia sã-ºi piardãtfilinul, chiar dacã asta i-a cauzat marigreutãþi în afaceri. A pãrãsit avionul,pentru a nu se mai întoarce.

Acesta a fost Zborul United 175,cel de al doilea avion care a lovitWorld Trade Center. Devotamentullui David pentru o Mitzva i-a salvatviaþa. Dar, consecinþele acþiunii luiDavid nu s-au terminat aici. Iniþial,teroriºtii au vrut sã loveascã simultancele douã turnuri, pentru a maximizacarnagiul exploziv. Ulterior s-a aflatcã, datoritã zarvei create de David,decolarea a fost întârziatã, creindu-seastfel un decalaj de 18 minute întrelovirea celor douã turnuri. Acestdecalaj a fãcut posibil ca mii de

oameni sã scape cuviaþã din ambele

clãdiri. Fãrã exa-gerare, se poa-

te spune cãmii, dacã nuzeci de miide vieþi, au

fost salva-te, deoare-ce un evreunu a vrutsã-ºi aban-doneze tfi-linul în-

drãgit.

Abraham Joshua Heschel, un faimosteolog al secolului XX, a numit ªabatul„Un palat în timp”. De ªabat, spune el, neeliberãm de lucruri. Ni se dã o zi aarmoniei ºi a pãcii cu natura, cu oameniiºi cu noi înºine. De ªabat ni se cere sã nuschimbãm lumea ci sã ne bucurãm de ea,aºa cum e. În acest spirit, Comunitateanoastrã organizeazã la sinagogã, înfiecare vineri seara, dupã serviciul reli-gios, un Oneg ªabat. Cina festivãreuneºte în mod fericit membrii comu-nitãþii (uneori chiar patru generaþii), tinerii„dau tonul la cântec”, interpretândmelodiile specifice sãrbãtorii, iar atmos-fera este ca într-o tradiþionalã familieevreiascã. Expunerea pericopei (fragmen-tul sãptãmânal din Tora) este unul dinmomentele cele mai luminoase ale serii,urmatã deseori de comentarii ºi discuþiiaprinse, fapt care serveºte aprofundãriicunoºtinþelor, unei mai bune cunoaºteria Torei.

Mesajul transmis este deosebit deimportant, se adreseazã conºtiinþeifiecãruia, auditoriul rãmânând întotdeau-na cu o temã de meditaþie. Spre exem-plificare, iatã comentariul succint al unuiverset inedit: „Ridicã-te înaintea pãruluialb, cinsteºte persoana bãtrânului, teme-te de Dumnezeul tãu! Eu sunt Domnul!(Lev. 19, 32). Acest verset cuprinde oînvãþãturã pentru tineri. Ea se adreseazãtânãrului, spunându-i: „Înainte de aîmbãtrâni tu însuþi, ridicã-te pentru a fibun”. Iar dacã te strãdui sã fii bun atuncicând eºti tânãr, „vei onora persoanabãtrânului cinstindu-te pe tine însuþi”,cãci tu vei fi bun ºi la bãtrâneþe. Sfârºitulacestui verset dovedeºte cã tocmaiaceasta este învãþãtura pe care trebuie são reþinem, aplicând-o mereu. Într-adevãr,versetul se încheie magnific, prin cuvin-tele: „Teme-te de Dumnezeul tãu”. RabiIthac spune cã începutul ºi edificarealumii se întemeiazã pe teama respec-tuoasã.

Atât tinerii cât ºi cei în vârstã au avutprilejul de a face un benefic exerciþiu depracticare a ideilor iudaice. În rândurimemorabile din „Înþelepciunea Cabalei”,rabinul A. Safran subliniazã aceastã ideeesenþialã: „Omul trebuie sã fie un maestrual temerii faþã de Ceruri ºi un maestru altemerii faþã de oameni”, fiindcã stã scris:„La început Dumnezeu a creat cerurile ºipãmântul”. „Cerurile pentru ca el sã seteamã (respectuos) de ceruri ºi „pãmân-tul”, pentru ca el sã se teamã (respectuos)de oameni.

Învãþãm, astfel, la lumina strãlucitoarea Oneg ªabatului, cã lumea întreagã afost creatã pentru un singur scop, ca omulsã exercite „teama” ca virtute. Suntemconvinºi cã vizitele tinerilor la Cãminul deVârstnici, conversaþiile purtate ºi atenþiileacordate vârstnicilor, îi fac mai buni pecei care acþioneazã astfel, iar cei cãrora lise dã atenþie, se simt onoraþi ºi stimaþi, înspiritul adânc al iudaismului. Aceastã vir-tute este supranumitã „începutul”, cãci sespune: „Începutul înþelepciunii esteteama de Dumnezeu” (Ps. 111, 10).

Noemi Reckerth

Portret de familie„Fericit e cel ce poate aºtepta, spera, ºi i se împlinesc speranþele” (David)

Cu nespusã emoþie ºi evlavie privesc eternizarea deplinei bucurii ºi mândria pechipul bunicii mele paterne, Katalin Bányász, ºi a bunicului patern, Izidor Bányász,alãturi de cei 7 copii ai lor. Primul din dreapta, rândul de sus, ªtefan Bányász (Pista)i-a gãzduit în Israel la Kaduri pe pãrinþii care au fãcut ºi ei Alia. Visul lor s-a împlinit,odihnindu-se acum pe Pãmântul Sfânt. Fie-le memoria în veci binecuvântatã!

Noemi Reckerth

Credinþa care salveazã vieþi...

„Tu însuþi, înalþã-te pentru a fi bun”

44 SSHHAALLOOMM iulie 2006

C4M4Y4B4 C4M4Y4B4

C4M4Y4B4 C4M4Y4B4

Muzica ghettourilor evre-ieºti din Europa Rãsãriteanã,într-un redivivus puternic peplan mondial, a ajuns ºi laArad. Concertul de muzicãKlezmer de la Sinagoga Neo-logã din Arad, cu o audienþãde peste 500 de persoane, aconstituit un succes rãsunãtor.Concertul a fost susþinut degrupul „David KlezmerQuintet” cu participarea ex-

traordinarã a solistei JudithKlein, cu toþii din Budapesta.Intrarea a fost liberã, costurile

fiind suportate de un grup defoºti arãdeni, acum rezidenþi îndiferite þãri ale lumii, ºi care auavut o întâlnire de trei zile înoraºul natal. (Programul întâl-nirii a fost elaborat ºi organizatde Andrei Soreanu, actual-mente locuitor al oraºului BeerSheva din Israel). Deºi stilulKlezmer era pânã acumnecunoscut publicului arãdean,perfecþiunea interpretãrii me-

lodiilor, unele din ele cunos-cute în alt stil de interpretare, astârnit vii aplauze, de multe ori

ajungându-se la ridicarea sãlii înpcioare. Clarinetistul JozsefDávid, violonistul István Kerek,acordeonista Katalin Ágnecz,trompetistul István Rozsa,bateristul Péter Ákosi ºi, în moddeosebit renumita solistã JudithKlein, antrenaþi ºi de reacþiaextraordinarã a sãlii (dupã cumau declarat ulterior), au realizat

acest spectacol de zile mari cuo vervã care a electrizat sala.Majoritatea celor prezenþi s-aaflat la primul contact cu muzi-ca evreiascã autenticã. O maibunã prezentare nici nu seputea gãsi. Deºi atmosfera afost una de exuberantã vitali-tate ºi bucurie, unii membri maiîn vârstã ai comunitãþii, din

cauza emoþiei trãite, erau culacrimi în ochi. Mai în glumã,mai în serios, preºedintelecomunitãþii, mulþumind organi-zatorilor ºi interpreþilor înnumele publicului arãdean, aspus: „Nu ºtiam cã muzicaevreiascã poate fi chiar atât defrumoasã”.

I. S.

În cadrul unui miniturneu prinoraºele din Vestul þãrii, dr. ZviFeine din partea JOINT-ului ºiCharles Rose din partea ClaimsConference, însoþiþi de vice-preºedintele DASM AdamVertes, au fost oaspeþii noºtri preþde o searã ºi o înainte de masã.Veniþi sã vadã „pe viu” cum sedesfãºoarã programul de asis-tenþã, ei au purtat discuþii cu con-ducerea comunitãþii, au vizitat

Cãminul de Vârstnici precum ºipe doi dintre cei ce beneficiazãde asistenþã la domiciliu (doamnaEva Farcaº ºi domnul FridricJavetz). Centrul interesului l-aconstituit modul în care trãiesc

asistaþii noºtri. La Cãmin, dr. ZviFeine l-a întrebat pe asistatulPeter Schwarz dacã îi lipseºteceva. Acesta a rãspuns cã are totce îi trebuie, cã e foarte mulþumitla Cãmin, dar cã tocmai i s-a stri-cat radioul dim camerã. Zvi Feinea întrebat cam cât costã un radio,a scos suma din buzunar, ºi ne-arugat sã-i cumpãrãm asistatuluiun aparat nou. Bucuria pe caream vãzut-o în ochii lui Zvi Feine

la donarea banilor am regãsit-o înochii lui Peter Schwarz când aprimit noul aparat. Ce uºor estesã faci un om fericit! Ce pãcat cãfoarte puþini din arãdenii noºtri segândesc sã facã gesturi similare...

Relatam în articolul„Roadele educaþiei”, dinnumãrul trecut al publicaþieinoastre, despre o impresio-nantã dovadã a roadelorintroducerii în programaºcolarã a predãrii cunoº-tinþelor despre Holocaust.Era vorba de manifestareaorganizatã de Centrul deStudii Iudaice ºi de Grupulªcolar „Gheorghe Lazãr” dinPecica. Evenimentul a avutloc la 27 ianuarie 2006, cuocazia comemorãrii a 61 deani de la eliberarea lagãruluide la Auschwitz. Am relatatpe larg despre conþinutul ºi

desfãºurarea manifestãrii,evidenþiind meritele celor16 elevi care au susþinutspctacolul cât ºi ale dom-niºoarei profesor AdelinaStoenescu. La data respec-tivã, am lansat invitaþia ca, lao datã ulterioarã, aceºtia sãparticipe la o sãrbãtoareevreiascã ºi sã-i cunoascã petinerii noºtri. Ocazia s-a ivitde Shavuot când, spre bucu-ria noastrã, cu toþii au parti-cipat la sãrbãtoarea dinSinagoga Neologã, apoi,

împreunã cu membrii aicomunitãþii noastre, la o cinãla restaurantul nostru ritual.Frumuseþea sinagogii noas-tre, desfãºurarea ritualului,cântecele interperetate decorul tinerilor noºtri, i-auimpresionat pe oaspeþi,care, la început, au fost puþintimoraþi. Atmosfera s-a des-tins la masa comunã, care aînceput cu intonarea cân-tecului Hava Naghila decãtre invitaþi, acompaniatã,bineînþeles, de toþi membricomunitãþii prezenþi în salã.Un început modest, darpromiþãtor, care întãreºtecrezul nostru: cunoaºtereaapropie.

Ionel Schlesinger

Sãrbãtoare a muzicii evreieºti la Sinagoga neologã

Bucuria de a ajuta Roadele educaþiei II

55SSHHAALLOOMM iulie 2006

C5M5Y5B5 C5M5Y5B5

C5M5Y5B5 C5M5Y5B5

Miºcarea pentru reformereligioase în iudaismulmodern a început în EuropaCentralã pe la începutul se-colului XIX, ca rãspuns laconfruntarea dintre gândi-rea tradiþionalã evreiascã ºivalorile, practicile ºi cerin-þele unui stat, a unei so-cietãþi ºi a unei culturi înmodernizare. Transformãrileinclud atât noile concepþiiale iudaismului, gânditespre a fi mai în acord cufilosofia idealisticã cât ºireforme liturgice motivatede considerente estetice ºiideologice. Din Europa delimbã germanã, reformareligioasã evreiascã s-arãspândit cãtre Est, înUngaria, Boemia, Galiþia,Rusia ºi Polonia. Deºi înforme diferite faþã deevreimea germanã, undeformele modernizate aleiudaismului au devenitdominante începând cu adoua jumãtate a secoluluiXIX, evreii esteuropeni aufost deasemenea afectaþi ºidivizaþi, în grade diferite, detendinþa de a ajusta iudais-mul la noile realitãþi.

La începutul secoluluiXIX, marea majoritate aevreilor din Ungaria trãiau laþarã, prea puþin influenþaþide ilumunismul europeansau evreiesc. Totuºi,urbanizarea accentuatã depe parcursul secolului acondus la o expunere totmai pregnantã la valorilecare erau în conflict cuiudaismul tradiþional. Deºievreimea din Ungariaincludea oponenþi fermi laschimbare, ca Moses„Hattam” Sofer (1763-

1839), care a declarat toateinovaþiile religioase ca fiindinterzise, ºi s-a opus inte-grãrii politice a evreilor cafiind dãunãtoare autocon-servãrii evreilor, au apãrut ºiaici campioni ai reformelorreligioase. Primul dintreaceºtia a fost Aaron Chorin(1766-1848), care a fostrabin la Arad. În 1818, cândorganizatorii unui serviciudivin la Berlin au cãutatsuport rabinic pentru ino-vaþii care includeaufolosirea limbii locale înrugãciune, acompaniamentde orgã ºi pronunþiasefardicã a ebraicii, ei s-auadresat, printre alþii, ºi luiChorin, care a scris, dinînsãrcinarea lor, o lungãexpunere aprobativã. El acriticat pe reformeriiBerlinezi doar pentru faptulcã aceºtia nu s-au angrenatîn rugãciuni zilnice, practicãcare a limitat exprimareacolectivã a iudaismului doarla Shabbaturi ºi la sãrbãtori.Pledoaria lui Chorin pentrureforme religioase a începutla scurt timp dupã venirealui la Arad, în 1789. Într-ocomunitate evreiascã relativnouã, dominatã de comer-cianþi, eruditul Chorin a fostcapabil sã gãseascã suportpentru reformele sale pro-prii, aºa cum le-a susþinut înscrierile sale ºi le-a introdusîn sinagoga localã. De lapropuneri relativ moderate,cum ar fi declararea sturi-onului ca peºte kasher,Chorin s-a îndreptat spresugestii radicale, cum ar fiadmiterea rugãciunii cucapul descoperit si a cãlãto-

riei cu trenul în Shabbat. LaArad el a introdus modificãriîn serviciul religios, in-tenþionând sã exprimecrezul sãu cã evreii trebuiesã-i priveascã pe creºtini cafraþi ai lor. Spre deosebirede alþi reformatori ulteriori,mult mai radicali, dinUngaria, Chorin credea cãschimbãrile trebuie sã fiebazate pe Talmud ºi auto-rizate de un corp oficial derabini. La sfârºit, el erafavorabil reînfiinþãrii vechiu-lui Sanhedrin. Totuºi, re-formele lui Chorin au în-tâmpinat opoziþia acerbã arabinilor din Ungaria, carel-au forþat în repetate rân-duri sã-ºi retracteze ideile.În 1842, la sinagoga dinArad s-a introdus orga,prima din Ungaria. Con-tactul lui Chorin cu miºcareade reformã din Germania nua fost ceva uzual printre ceidin Ungaria care militaupentru schimbare. Progresulreformei religioase înUngaria în afara Aradului afost mult influenþat de aºanumitul „Rit Vienez”, elabo-rat în capitala austriacã deIsaac Noah Mannheimer ºide cantorul ºi compozitorulSolomon Sulzer. Acesta afost caracterizat de decor,muzicã atrãgãtoare, serviciimajore în limba vorbitã ºi oliturgie puþin scurtatã. Cutoate cã diferea de obi-ceiurile predominante, noulserviciu nu a violat legeaevreiascã. Disputele reli-gioase în sânul evreimii dinUngaria în cea de a douaparte a secolului XIX, s-aupurtat între Progresivi, ulte-rior denumiþi Neologi ºi ceistrict Ortodoxi. Subiecteleîn disputã: dacã Bima (masape care se citeºte Tora)poate fi mutatã din centrulsinagogii în faþã, folosireacorului, dacã gardul din faþazonei femeilor trebuie sãîmpiedice sexele sã se vadãîntre ele ºi acceptareadesfãºurãrii cãsãtoriilor însinagogã în loc de curteaacesteia. În 1868, la câtevaluni dupã Emancipare,guvernul a solicitat un con-gres al evreimii din Ungaria,cu scopul de a crea o sin-gurã structurã comunitarã.Totuºi, când a devenit clarcã evreii neologi reprezintãpartea dominantã la con-gres, ortodoxii s-au retras,lãsând evreimea dinUngaria divizatã. Printremãsurile stabilite la congresa fost propunerea de înfi-inþare a unui seminar rabinicmodern pentru evreii dinUngaria, analog cu cel creatîn 1854 la Breslau. Multîntîrziat, seminarul a reuºitsã fie înfiinþat în 1877. Dupã

cel de al doilea rãzboi mon-dial, acesta a rãmas singurulseminar rabinic din Europade Est, atrãgând studenþidin URSS ºi sateliþii acestuia,ºi susþinând tradiþionismulmoderat. Unul din absol-venþii acestui seminar a fostºi regretatul rabin ErnestNeumann, care a fost, pânãla decesul sãu (în anul2004), rabinul Timiºoarei,ultimul rabin neolog de peteritoriul României.

O oportunitate fãrã pre-cedent pentru reforma reli-gioasã în Europa de Est aapãrut ca urmare a expe-rienþei traumatizante a Ho-locaustului, a creerii StatuluiIsrael, ºi, cel mai important,a dispariþiei sistemuluicomunist. Renaºterea in-teresului pentru iudaism,care a început la sfârºitulanilor 70’, a dorinþei de aredescoperi rãdãcinile e-vreieºti a fost mai uºor deimplementat instituþional înanii 90’. Un numãr tot maimare de tineri evrei, care aucrescut fãrã cunoºtinþe saureligie evreiascã, ºi, în celemai multe cazuri nu au fostevrei halahici, au început sãse întoarcã cãtre instituþiieducaþionale ºi religioasesponsorizate de evreimeaconservativã sau reformatã.Punând bazã pe culturaiudaicã alãturi de religie,sinagogi asociate la miº-carea reformistã mondialãau apãrut la Praga, Buda-pesta, Warºovia, Tallin. Înfosta Uniune Sovieticã, înBelarus, Georgia, Ukraina ºiRusia, zeci de mii evrei audevenit afiliaþi la o reþea deaproape o sutã de comu-nitãþi. Prima ºi cea mai mare

dintre acestea a fost înfi-inþatã la Moscova în 1990.Aceste comunitãþi suntservite de un rabinat încãredus numeric, dar încreºtere, compus din evreinãscuþi în Europa de Est ºieducaþi în Vest, sau printr-unnou program rabinical con-servativ, chiar în Rusia.Programele includ seminariiºi tabere de varã pentrutineri. Sprijinul financiar ºialtã asistenþã vine de lacomunitãþile din StateleUnite. Cu toate cã Reformaºi curentele Conservative nuau mare amploare în fostaUniune Sovieticã, egalitateaîntre sexe, flexibilitatealiturgicã ºi o mai maredeschidere pentru accep-tarea convertirilor ºi apartenerilor din cãsãtoriilemixte, reprezintã o mai pro-fundã expresie a reformelorreligioase decât cea care acaracterizat Europa de Est înanii anteriori.

Comunitatea Eveilor dinArad, majoritar neologã,deºi nu se declarã „refor-mistã”, tinde sã pãstrezereformele introduse deAaron Chorin, veghind, înacelaºi timp, la respectarearegulilor halahice. Suntemconvinºi cã trebuiesc de-puse serioase eforturi pentrueliminarea din ritual a tutu-ror aspectelor care nu þincont de realitatea zilelornoastre, dar aºteptãm caaceste eforturi sã fie depusede corpul rabinic, singurulcare posedã cunoºtinþelenecesare pentru a veghea careformele sã nu aducã atin-gere bazelor credinþei noas-tre.

* Text preluat de pe WEB

Reforma religioasã în Europa de Est

Aaron Chorin

Hattam Sofer

66 SSHHAALLOOMM iulie 2006

C6M6Y6B6 C6M6Y6B6

C6M6Y6B6 C6M6Y6B6

Dr FarrukhSaleem

În lume existã 14 milioanede evrei; ºapte milioane înAmerici, cinci milioane în Asia,douã milioane în Europa ºi100.000 în Africa. Pentrufiecare evreu, în lume existã100 de musulmani. Încã, evreiisunt de mai mult de 100 de orimai puternici decât musul-manii. Se naºte întrebarea: dece?

Iisus din Nazaret a fostevreu. Albert Einstein, cel maiinfluent savant din toate tim-purile, a fost evreu. SigmundFreud, pãrintele psihanalizei, afost evreu. Putem aminti alþievrei a cãror producþie intelec-tualã a îmbogãþit întreagaumanitate: Benjamin Rubin adat lumii acul de injecþie. JonasSalk a dezvoltat primul vaccinantipoliomelitic. HeinrichRudolf Hertz a descoperitundele herziene (care-i poartãnumele). Gertrude Elion ne-adat medicamentul contraleucemiei. Baruch Blumberg adezvoltat vaccinarea contrahepatitei, August Wassermanna realizat proba pentru diag-nosticarea sifilisului, B. PaulElrich a descoperit tratamentulsifilisului. Elie Metchnikoff a

câºtigat premiul Nobel îndomeniul bolilor infecþioase.Bernard Katz a primit premiulNobel în domeniul transmisieineuromusculare, AndrewSchally în endocrinologie.Aaron Beck a înfiinþat terapiacognitivã. Gregory Pincus aelaborat primul contraceptivoral. George Wald a câºtigatpremiul Nobel pentru per-fecþionarea înþelegerii ochiuluiuman. Stanley cohen a câºtigatNobelul în embriologie.Willem Kolff a realizat aparatulde dializã a rinichiului. Dintre14 milioane de evrei 180 aucâºtigat premii Nobel, în timpce dintre 1,4 miliarde demusulmani doar trei aucâºtigate acest premiu (alteledecât premiile pentru pace).

De ce sunt evreii atât deputernici?

Stanley Mezor a inventatmicroprocesorul. Leo Szilard arealizat primul reactor nuclear.Peter Schulz, cablul cu fibreoptice; Charles Adker, sema-foarele de trafic; Benno Strauss,oþelul inoxidabil; Isador Kisee,cinenmatograful sonor; EmileBerliner, microfonul de telefon;Charles Ginsburg, video-recorderul. În lumea afacerilor,Ralph Lauren (Polo), LevisStrauss (Levi’s Jeans), HowardSchulz (Starbuck’s), Sergey Brin(Google), Michael Dell (DellComputers), etc.

Richard Levin, preºedinteleUniversitãþii Yale, este evreu.

La fel Henry Kissinger, AlanGreenspan, Joseph Liebermann,Madeleine Albright, CasperWeinberger, Maxim Litvinov,David Marshal, BenjaminDisraeli, Yevgeny Primakov,

Barry Goldwater, Pierre Mendes,Bruno Kreisky.

Puteþi sã spuneþi cine e celmai mare filantrop în istorialumii? Numele este GeorgeSoros, un evreu care pânã acuma donat colosala sumã de 4 mili-arde de dolari, din care majori-tatea ca ajutor pentru savanþi ºiuniversitãþi din toatã lumea.

Urmãtorul este WalterAnnenberg, alt evreu, care aconstruit peste 100 de biblioteci,donând o sumã estimatã la 2miliarde de dolari.

Printre olimpici, Mark Spitz a

stabilit un record câºtigând ºaptemedalii de aur. LennyKrayzelburg a fost medaliat cuaur de trei ori. Ei, ca ºi BorisBecker, sunt evrei.

Aþi ºtiut cã Harrison Ford,George Burns, Tony Curtis,Charles Bronson, Sandra Bullock,Billy Crystal, Woody Allen, PaulNewmann, Peter Sellers, Dustin

Hoffman, Michael Douglas, KirkDouglas, Goldie Hawn, CaryGrant, Jerry Lewis ºi Peter Falksunt evrei? Printre producãtori,Steven Spielberg, Mel Brooks,Oliver Stone, Aaron Spelling,

Andrew Vaina, Milos Forman,Douglas Fairbanks, etc, suntevrei.

Wiliam James Sidis, cu un IQde 250-300, este cel mai strãlu-cit om dintre cei testaþi pânãacum. Ghiciþi, cãrei naþii îiaparþine?

Deci, de ce sunt evreii atât deputernici? Rãspunsul: Educaþia.

Cu ocazia lunii desti-nate “moºtenirii evreiloramericani”, preºedinteleGeorge Bush a emisurmãtoarea proclamaþie:

“Când primii coloniºtievrei au venit în aceastãþarã, ei au cãutat un loc alpromisiunii, unde sã-ºipoatã practica liber cre-dinþa ºi sã trãiascã în liber-tate. Pe parcursul LuniiMoºtenirii Evreilor Ame-ricani, noi celebrãm boga-ta istorie a evreilor în

America ºi cinstim mareacontribuþie pe care ei auadus-o þãrii noastre.

Ca naþiune de imi-granþi, Statele Unite suntmai bune ºi mai puternicedeoarece evrei din toatãlumea au ales sã devinãcetãþeni americani. De lavenirea lor în 1654, evreiiamericani au obþinut suc-cese deosebite, au întãritþara noastrã ºi au ajutat ladefinirea modului nostrude viaþã. Prin angajarea lorprofundã în credinþã, fami-

lie ºi comunitate, evreiiamericani ne reamintesccrezul de bazã care a ghi-dat închegarea naþiunii:faptul cã existã un Atot-puternic care vegheazãasupra treburilor oame-nilor ºi preþuieºte fiecareviaþã. Evreii au îmbogãþitcultura noastrã ºi au con-tribuit la o Americã maiaplecatã spre compasiuneºi plinã de speranþã.

Aceastã lunã constituie,de asemenea, un prilej dea ne aminti ºi a mulþumimultor evrei americanicare apãrã idealurile noas-tre ca membri ai ForþelorArmate al Statelor Unite.Aceºti curajoºi bãrbaþi ºifemei îºi riscã viaþa pentrua proteja pe concetãþeniilor ºi pentru cauza li-bertãþii. Ajutând la obþi-nerea libertãþii a milioanede oameni de pe tot glo-bul, ei aºtern fundaþia pãciipentru generaþiile viitoare.

Acum, din aceste mo-tive, eu, George W. Bush,Preºedintele Statelor UniteAle Americii, în virtuteaautoritãþii cu care m-auinvestit Constituþia ºi le-gile Statelor Unite, pro-clam luna mai 2006 caLunã a Moºtenirii EvreilorAmericani. Solicit pe toþiamericanii sã marchezeaceastã lunã cu programeºi activitãþi adecvate, caresã onoreze insemnata con-tribuþie pe care evreiiamericanii au adus-o naþi-unii noastre”.

De ce sunt evreii atât de puternici?

Francisc Schneider

Pânã anul trecut nu ºtiam cãexistã vreo legãturã între StefanZweig ºi Petropolis. Am aflat laºtirile televizate prezentând viitu-ra nimicitoare ce s-a abãtutasupra fermecãtorului oraº demunte brazilian. Ape învolburate,noroi, ruine, groazã. Am fost laPetropolis în urmã cu patru ani,împreunã cu rectorul nostru, laun sfârºit de noiembrie, într-o fru-moasã zi de primãvarã sudameri-canã.

În fiecare zi deºteptarea, dupão noapte toridã, a fost urmatã deînviorarea pe plaja Copacabana,ca apoi maºina consulatuluiromân de la Rio sã ne ducã la câteun obiectiv prevãzut în programulnostru. Urma universitatea dinPetropolis. Strãbatem metropolamaiestoasã, apoi suburbii sãrãcã-cioase ºi ne angajãm pe ºoseauace urcã prin pãdurea deasã, ca înfinal sã ajungem la un splendidoraº de munte, cu case de piatrãavând 2-3 nivele, ce strãjuiescstrãzi întortocheate care conducspre culmea dominatã de sobraclãdire modernã a universitãþii ºide strãlucitorul palat-reºedinþã devarã a casei regale braziliene, azimuzeu.

E un loc splendid, liniºtit, ce teîmbie la meditaþie ºi-þi genereazão pace interioarã. Nu întâmplãtorºi-a ales acest loc scriitorul StefanZweig ca ultim refugiu.

Azi se împlinesc 125 de ani dela naºtere. Rememorez viaþa-itumultoasã ºi sfârºitul nefericit.

Deºi opera sa este prin conþi-nut ºi mãiestrie de nivel mondial,el se autodefinea drept „bun euro-pean” de sorginte austriacã ºiiudaicã. A iubit Austria, poporulaustriac cu evreimea sa celebrãdin care fãcea parte ºi pe care-lcaracteriza cu cuvintele: Nouãzecimi din ceea ce lumea celebradrept culturã vienezã au fost cre-ate de evreimea din Viena”.

În 1933 instaurarea nazismuluiîn Germania l-a ºocat, dar când în1938 a cuprins ºi Austria adevenit depresiv ºi pesimist. S-arefugiat în Anglia, apoi în StateleUnite ºi în final în Brazilia. Ultimasa operã „Lumea de ieri” în care-ºipovesteºte viaþa a fost scrisã laPetropolis, unde în culmea dis-perãrii generatã de apogeulexpansiunii naziste a anului 1942s-a sinucis. Avea 61 de ani. Arãmas impresionanta sa operãnemuritoare din care citez: Amok,biografiile lui Romain Rolland,Stedhal, Marie Antoinette, Eras-mus din Rotterdam, Candelabrulîngropat...

STEFAN ZWEIG - refugiuîn deznãdejde

Stefan Zweig

O proclamaþie a lui Bush

77SSHHAALLOOMM iulie 2006

C7M7Y7B7 C7M7Y7B7

C7M7Y7B7 C7M7Y7B7

Toma GeorgeMaiorescu

Relativ recent am sãrbãtoritziua Ierusalimului, capitalaeternã a statului Israel. Osplendidã „declaraþie dedragoste”, ca o odã, adresatãacestuia, gãsim în capitolul„Jerushalaim” din cartea „Întrekilometrul zero ºi Golgota”scrisã cu mult har de scriitorul,poetul ºi filozoful TomaGeorge Maiorescu.

Deºi în numãrul trecut alpublicaþiei noastre am redatfragmente din aceastã carte,redãm, acum ºi aici, cubinevoitorul acord al autorului,în extenso, pãrþi din capitolulsusamintit:

Gânditorii antichitãþii enu-merau piatra printre ele-mentele primordiale ale Uni-versului. Cred cã Ierusalimul s-a nãscut atunci când omul i-adat pietrei suflet din sufletulsãu. Între dreptunghiurilefasonate din zidul MareluiTemplu al lui Solomon ºi sim-plitatea verticalelor de piatrãale Marii Sinagogi sau aleCurþii Supreme n-au trecutnumai mileniile dar s-au ºioprit în ceeace au fost ºi arãmas etern: spiritul urbei...Ierusalimul e locul în care omulºi-a pus nu numai întrebãri, dara cãutat sã rãspundã la chestiu-nile fundamentale ale vieþii, alenevieþii ºi ale lumii de dincolode simþuri ºi cuvinte. Aici omula întâlnit Absolutul. Cu privireapierdutã în zariºtea cosmicã,trãgând în piept aerul rarefiatal înãlþimilor sau traversândfãrã-de-sfârºiturile dunelorpustietãþii, omul a înþeles cãAdonai ehad, Domnul Unuleste. Aici mintea omeneascã acreat cea mai amplã sintezã atuturor timpurilor: monoteis-mul. Aici omul a cãutat unnume Absolutului. ªi l-a numitIehova, “Ceea Ce Este PentruCã Este”, “Cel Fãrã De Chip”,“Unicul”, “Stãpânul Universu-lui”, “Atotputernicul”, “Cel Fã-rã De Nume”. Aici omul ºi-acioplit în piatrã Legile, rodulmeditaþiilor sale, al expe-rienþelor ºi al revelaþiilor sale.ªi s-au nãscut decalogul iubiriide aproapele, sacrosancteleprincipii prin care fiecare, partedin întreg, poate deveniîntregul însuºi. Patriarhii,Profeþii ºi Apostolii au împãrþitpopoarelor lumii, ca pe niºtemerinde ale speranþei, mesajulspiritual al Ierusalimului ºilumina supremei sale revelaþii:iubirea… Ierusalimul nu enumai placa turnantã a unorcivilizaþii esenþiale, încruciºatede drumuri ºi de destine, deculturi ºi de credinþe care s-auciocnit, s-au respins ºi s-auasimilat creând sinteze spiri-tuale superioare, ci este ºipãmântul pe care din simbiozamesianismului, a eticii iudeo-creºtine cu logica ºi esteticagreacã ºi dreptul roman s-astructurat o nouã tipologie,umanistã prin definiþie ºi ge-neroasã în derivaþii: tipul cultu-ral mediteranean sau, lãrgin-du-i sfera, “homo eurapaeus”.La Ierusalim nu eºti niciodatã

singur. Un însoþitor nevãzut teva întovãrãºi. Pe uliþele întor-tocheate ºi placate în dalemilenare ale Oraºului Vechi,sub zidurile cu creneluriîntãrite cu contraforþi, prinruinele palatelor…,Timpul, învariile sale ipostaze, îþi vaînsoþi fiecare pas…De câte ori,în trei mii de ani Ierusalimuln-a fost sortit pieirii? Au trecutprin el legionarii romani ºimandatarii englezi, cavaleriicruciaþi ºi mamelucii, ieniceriiturci… Ierusalimul a fost incen-diat ºi cenuºa sa risipitã devânturi. A fost decimat demolime ºi de urã. A fost trecutprin sabie ºi plug. Dar omul atrãit mai departe, a sperat, ºi-apus întrebãri ºi a cãutat rãspun-

suri, a crezut în puterea invin-cibilã a spiritului. Cu aceeaºipiatrã de calcar el a înãlþatmereu alte case de rugãciuni ºibasilici, temple, catedrale ºimeceturi. Pe lângã misterul sãuinefabil Ierusalimul ºi-a pãstratpeste milenii vocaþia universa-litãþii…La Ierusalim simþi rela-tivitatea timpului, dar, toto-datã, ºi permanenþa acestuimesaj. Al convieþuirii. Al asi-milãrilor. Al confluenþelor. Alsintezelor. Deasupra rãpãituluide mitralierã ºi de urã- nemuri-torul mesaj al dialogului:shalom. Ca o supremã raþiunea perenitãþii. Din milenii pestemilenii. Ierusalimul este o pa-ginã nepereche, mereu des-chisã a Timpului… La Ierusalimomul a înþeles cã legea omuluiºi legea lui Dumnezeu trebuiesã fie identice…În creierul pãs-torului Abraham a sclipit, ca sãse învãluie în întrega luminã,ideea, pe care n-au putut s-ocuprindã minþile luminate aletuturor filosofilor, nobililior ºigeniilor lumii pânã la el. Cu ouluitoare forþã de sintezã, pãs-torul Abraham proclama sim-

plu adevãrul fundamental pecare nimeni înaintea lui nu l-aintuit ºi nu l-a exprimat: “Totule Unul ºi Unul e în Tot”. Aici,omului i s-a revelat, pentruîntâia oarã, Adevãrul Suprem.Pentru istoria genului umanmonoteismul, etica iudeo-creºtinã, înseamnã saltul de labarbaria dominaþiei instinctelorla orizontul fãrã de limite înautoperfecþionare a culturiiumaniste. Aici, omul l-a întânitpe Dumnezeu ºi s-a întâlnit cusine însuºi…Pentru mine,Ierusalimul se identificã, în li-mitele îngãduite de metaforã,cu Zidul Plângerii. Zidul Plân-gerii întruchipeazã plenar chiarîntreaga Viaþã. Zidul Plângeriieste istoria iudaismului pe

ambele ei dimensiuni funda-mentale. În fiecare piatrã dinZid sunt încastrate zodia ori-ginilor, semnele de naºtere aleconºtiinþei de sine ºi lacrimileunui popor peste care istoria atrecut ca un tãvãlug de foc ºiurã, încercându-i rezistenþa culama de plug a dezrãdãcinã-rilor. Dar mai existã printreblocurile albe ale Zidului ros-turi, ºi-n fiecare crãpãturã suntînghesuite bileþele în careoamenii tuturor generaþiilorºi-au înscris cea mai fierbintedorinþã. Sunt cele douã dimen-siuni esenþiale pe care leîntruchipeazã Zidul Plângerii:cea a durerii, a trecutului ºiatotprezentul orizont al spe-ranþei, al viitorului. Speranþaunui popor îndumnezeit princredinþa ºi prin puterea sa decreaþie profileazã în zare silue-ta împlinirii. Coborâtã diniluzie, din vis ºi ideal, realitateaMarelui Templu resuscitat dincenuºã, ºi pe care l-am botezatEreþ Israel. Statul evreu îiadaugã iudaismului cea de-atreia dimensiune: libertateacreaþiei, nestãvilite ºi nemãrgi-

nite, a spiritului veºnic viu. Epãmântul miracolelor. Aici,omul cãruia i s-a smuls dinmânã steagul ca sã fie transfor-mat în scrum, cãruia i-a fostarat locul cãminului ºi a fostalungat în toate direcþiile rozeivânturilor, ºi-a recucerit bio-grafia ºi demnitatea, a relegatfirul, dramatic întrerupt, almileniilor de istorie cu identi-tatea de sine. Aici, omul aredefinit geografia transfor-mând deºerturile arse într-unadin cele mai fertile ºi mai mo-derne oaze ale lumii civilizate.Aici, omul a trãit resurecþialimbii ca care a fost rostit,întâia oarã, Cuvântul creator delumi, dar clasificatã aproapeunanim, “moartã”. O limbã

purtatã milenii doar în suflet, încuvintele Cãrþilor Sfinte, încre-menitã în sulurile Torei,exultând frumuseþea în psalmiilui David sau înþelepciunea încugetãrile lui Solomon, trãindîn legile lui Moise ºi în pildelelui Isus, în viziunea profeþilor ºiapostolilor - a þâºnit ca dintr-unhavuz, a irupt în strãzi, înamfiteatrele universitare, încãrþile Poporului Cãrþii, aexplodat, brusc, în libertateanehotãrnicitã, în corolele mul-ticolore ale frazei, într-o comu-nicaþie alertã ºi complexã, cumodulaþii, nuanþe, sonoritãþi ºiprofunzimi niciodatã bãnuite.ªi toate acestea s-au întâmplatîn ultimele decenii ale secolu-lui XX, era reconstrucþieiMarelui Templu al libertãþii,Ereþ Israel, pe pãmântulîndumnezeit unde minunile sesãvârºesc continuu, unde, încãdin rãsãritul timpurilor spirituluman s-a ridicat, iscoditor ºitemerar, sã urce necuprinseleînãlþimi ale Absolutului…Dacãpentru mulþi Dumnezeu amurit la Auschwitz, am certi-tudinea cã El a renãscut la

Ierusalim, punând capãt uneiîndelungate ºi dramatice crizespirituale… Ajung doar lacri-mile ºi transpiraþia rece aamintirilor sã spele imaginilecoºmareºti trecute prin fumulgras ºi negru al incinerãrii mi-lioanelor de evrei? Poate fi ier-tat pãcatul fãrã sã fie recunos-cut? Atât teologia iudaicã cît ºicea creºtinã pun preþ deosebitpe ispãºirea pãcatelor prinmãrturisirea lor, prin jertfã.Dacã Golgota crucificãrii luiIoshua-Isus proiecteazã înconºtiinþa umanã drumul sufe-rinþei ºi al martiriului individu-al, Holocaustul configureazãîntr-o metaforã de sintezã dru-mul supliciului ºi al morþii mul-tiplicate la “poporul ales”.

Evanghelia spune cã MielulDomnului a rãscumpãrat prinjertfa sa pãcatele omenirii.Jertfa va putea rãscumpãrapãcatele fiecãrui om în parte?Mesajul Golgotei e unic:memoria sacrificiului în nu-mele iubirii poate sã purificeconºtiinþa umanã, s-o mântu-iascã. Numai prin dragoste neputem salva din sclavia pãca-tului ºi putem spera cã vomreplãmãdi unitatea spiritualã alumii. Sub semnul tutelar almesianismului iubirii, Ieru-salimul s-a constituit, în timp,într-o veritabilã matrice stilis-ticã a unei umanitãþi a spe-ranþei ºi a creaþiei. Ca atare,departe de a-ºi epuizamesajul ei, dimpotrivã, ampli-ficându-l, Ierusalimul nurãmâne doar spaþiul sacru alrevelaþiilor, centrul geometrical celor trei mari religiimonoteiste, ci va dãinui cauna din cele mai importantecapitale spirituale ale lumii, calocul în care omul, trecându-ºiViaþa prin haltele urcuºuluispre Golgota, l-a întâlnit peDumnezeu.

CCaappiittaallaa eetteerrnnãã

88 SSHHAALLOOMM iulie 2006

C8M8Y8B8 C8M8Y8B8

C8M8Y8B8 C8M8Y8B8

Cãlãtoresc deseori în fru-moasa Austrie. De ani de zile amprieteni la Salzburg, oraºul luiMozart ºi al renumitului festivalal muzicii „Festspiel”, oraº careprezintã deosebit interes pentrucãlãtorul fotograf. Pe lângã multeminunãþii, existã însã ºi mãrturiiale grozãviilor unui trecut nuprea îndepãrtat. Unul din pri-eteni, fost deþinut al lagãrului deconcentrare Mauthausen, m-acondus la memorialul de acolo.

Fostul lagãr de concentrare seaflã în apropierea oraºului Linz,într-o micã localitate aproape deDunãre. Este amplasat pe un te-ritoriu imens, având pe o parte ocarierã de piatrã, „locul demuncã” al prizonierilor evrei.Intrarea principalã (foto 1) esteflancatã de douã turnuri de con-

trol dotate cu cuiburi demitralierã, de unde soldaþii SStrãgeau asupra oricãruia care li sepãrea suspect. Tot lagãrul esteînconjurat de un zid de piatrãprevãzut cu sârmã ghimpatã princare trecea curent electric de

înaltã tensiune. Atingerea aces-teia însemna moarte sigurã.

O parte din evreii aduºi aiciluau imediat calea anihilãrii.Dupã „sortare” cei consideraþiinapþi pentru muncã (femei,copii, batrâni) erau introduºi într-o clãdire (foto 2), unde era o salãde dezechipare, dupã care urma

o „baie” unde de fapt cu toþiierau gazaþi, murind în chinurigroaznice. Trupurile erau apoitransportate la subsol, la crema-toriul a cãrui hornuri se vãd înfotografie.

Cei apþi de muncã, înfometaþiºi trataþi ca niºte vite, munceau la

carierã. Mulþi dintre ei au muritdin cauza condiþiilor inumane, iarcei slãbiþi, care cãdeau, erauîmpuºcaþi pe loc.

Barãcile, din care au rãmasdoar câteva, ca tristã amintire(foto 3), prezintã o lemnãrie durã

gânditã sã nu asigure nici unminim de relativã odihnã. Înspatele barãcilor se aflã un câmpcare, la data vizitei mele era plincu flori mãrunte. Nici nu potdescrie senzaþia pe care amavut-o ºtiind cã pãºesc pe unteren pe care se aflã gropilecomune în care zac coreligionarii

mei uciºi de criminalii naziºti.Fiind ºi un om de o tipologiesensibilã, simþeam ba frisoane,ba cãlduri ºi nu puteam sã mãgândesc decât la grozãvia faptu-lui cã societatea europeanã aputut sã decadã atât de incredi-bil, cã au existat indivizi care auexecutat orbeºte, uneori cu pasi-une, niºte ordine demente ºi dia-bolice.

De peste 60 de ani fac ima-gini, fotografiez, luând parte ladiverse evenimente, mai ales cãam fost aproape 30 de anifotograf de presã, dar aºa senza-þii nu am avut. A fost înfiorãtor.

Într-o parte a acestui imenscomplex al morþii se gãsescnenumãrate statuete memorialedonate de unele þãri europene înamintirea Holocaustului. Toatecompoziþiile artistice sugereazãaceiaºi întrebare: cum a fost posi-bil? Mame cu copii în braþe, evreibãtrâni cu mâinile îndreptatespre cer, parcã întrebând ºi ei:unde ai fost Tu, Doamne? Celmai mult m-a impresionat mo-numentul (foto 4) din „Apelplatz”(piaþeta principalã care servea deloc de adunare la apel). Acestareprezintã o femeie aºteptându-

ºi sfârºitul, iar în fundal se gãseºteo compoziþie ce reprezintãsârma ghimpatã, veºnicaîngrãdire în care a trãit poporulevreu. Chiar în spatele acesteicompoziþii se aflã râpa cu carierade piatrã, locul în care au pierit închinuri groaznice atâþia din fraþiinoºtri.

Destul de greu am reuºit sãintrãm în blocul cu documente,care nu este accesibil mareluipublic. Aici se gãsesc registrelede evidenþã a foºtilor deþinuþi,având trecute, cu migalã, toatedatele lor personale. Suntultimele detalii despre cei ce nuau mai ieºit din acest imperiu almorþii. Se mai aflã aici seringi cuinjecþii letale, numere de tinicheacare se adunau dupã lichidareapurtãtorului, etc.

Cãlãtorul rãmâne cu o impre-sie tulburãtoare, de neuitat, greude descris în cuvinte. Ceeace

m-a surprins plãcut a fost mareleaflux de autobuze care aduceauturiºti din toate colþurile lumii,dar mai ales din Europa. Ghiziilor, niºte tineri studenþi austrieci,expuneau foarte documentat

istoria acestei locaþii, istorie decare o bunã parte din populaþiaAustriei se simte ruºinatã.

Noua Constituþie de dupãrãzboi, elaboratã sub îndrumarearegretatului cancelar BrunoKreisski, fãuritorul Austriei mo-derne, prevede mãsuri drasticeîmpotriva celor care ar promovanazismul ori ar nega realitateaHolocaustului. Din pãcate, reali-tatea zilnicã dovedeºte cãrãbufnirile antisemite nu dispar.În multe privinþe oamenii suntsub influenþa inculturii, prostiei, ainvidiei. Eu am simþit asta în cari-era mea artisticã. Pãcat.

Ziua de 27 ianuarie a fostdeclaratã Ziua Mondialã aHolocaustului. În marile oraºeeuropene s-au aprins lumânãri înmemoria celor care nu mai sunt.Sperãm cã lumina va învingeîntunericul.

F. KELEN-EFIAP

Denis Prager

Pentru a înþelege pe evrei,trebuie sã se înþeleagã cãmajoritatea evreilor nu suntreligioºi. Acesta este adevãrat,chiar dacã definiþia noastrãdespre “religios” este mini-malã, cum ar fi unul carerespectã câteva reguli reli-gioase specific evreieºti, seduce o datã pe lunã laSinagogã, sau chiar simpladeclarare a credinþei în D.zeu.Conform unui sondaj din 2003,doar 16% dintre evrei merg lasinagogã odatã pe lunã sau maides; iar privind credinþa înD.zeu, faþã de 90 dintre protes-tanþi ºi 79% dintre romano-catolici, doar 48% dintre evreideclarã cã cred în D.zeu.Motivul pentru care evreii con-temporani sunt în mare partenereligioºi, ºtiut fiind faptul cãevreii au dat lumii Biblia ºi aucondus umanitatea cãtreDumnezeul monoteizmului,este un subiect fascinant. Este

totodatã un subiect vital, datfiind rolul pe care evreii secu-lari-ca Marx, Freud ºi Einstein-l-au jucat în formarea lumiimoderne. Un motiv a fost inca-pacitatea iudaismului tradiþio-nal (ortodox) de a-i pãstra reli-gioºi pe cei mai mulþi evrei,odatã ce aceºtia au fost elibe-raþi ºi au pãrãsit ghetourile ºishtetelurile în care majoritatealor au trãit.

Singura alternativã reli-gioasã a fost o nouã miºcareevreiascã, numitã IudaismReformator, pornitã în Ger-mania, la începutul secolului al19-lea. Dar, cu toate buneleintenþii ale iniþiatorilor re-formei, de a stãvili înde-pãrtarea evreilor de la iudaism,Reforma a pãstrat puþin dinceeace a fost în mod distinctevreiesc. A înlãturat caºrutul,limba ebraicã din rugãciuni, s-aopus întoarcerii everilor înIsrael, ba chiar a permis-înunele cazuri-mutarea Shabba-tului din ziua de sâmbãtã peduminicã. Pe la mijlocul se-colului al 19-lea, unii evrei aupãrãsit curentul reformist ºi aufondat Iudaismul Conservator,în ideia de a “conserva” reli-

giozitatea fãrã a fi Ortodoxi. Întimp ce Reforma ºi Conser-vatorismul a fost pe placulmultor evrei, o alternativãadânc religioasã la ortodo-xism, care sã menþinã pe evreireligioºi, încã nu a apãrut. ªi,de ce atât de mulþi evrei aurespins ortodoxia? În cursul amii de ani, o combinaþie deantisemitism ºi legi ortodoxeevreieºti-legi a cãror principalscop a fost sã-i menþinã peevrei separaþi de neevrei-amenþinut evreii în izolare. ªi,când un grup oarecare nu arenici o interacþiune cu altegrupuri, viaþa sa intelectualãîncepe sã se atrofieze. Asta nua fost adevãrat doar înShtetelurile ortodoxe; este oproblemã în cea mai mareparte a lumii islamice de astãzi.Din aceastã cauzã, când orto-doxia a fost expusã la luminalibertãþii, ea a avut prea puþinerãspunsuri raþionale sau con-vingãtoare la provocãrile lumiimoderne. Puºi în faþa alegeriidintre ºtiinþã, libertate perso-nalã ºi marea literaturã pe de oparte ºi izolarea ortodoxã pede altã parte, alegerea pentruaproape toþi evreii a fost evi-

dentã. Asta ne aduce la aldoilea motiv al lipsei de reli-giozitate a multor evrei. Evreiiau decis cã lumea secularã aartelor, universitãþile ºi victoriaraþiunii - o lume lipsitã dereligie – este lumea pentrucare ei trebuie sã lucreze.Evreii seculari sunt adepþi aiIluminismului (cu tot anti-semitismul lui Voltaire, pãrin-tele Iluminismului ºi cu totantisemitismul Europei secu-lare). Asta ne duce la cel de altreilea motiv: paralel cu respin-gerea religiozitãþii evreieºti,evreii s-au temut ºi au respinsreligiozitatea vecinilor lorcreºtini. Evreii europeni ausuferit dea-lungul secolelor deantisemitismul bazat pe religie(mai ales cel creºtin). Anti-semitismul creºtin în Europa afãcut ca evreii sã nu simtã sim-patie pentru religie în general,iar pentru Creºtinism în spe-cial. Din aceastã cauzã, cândcultura europeanã a intrat încontradicþie cu creºtinãtatea,mulþi evrei s-au identificat culuptãtorii contra religiei. Aceºtiluptãtori au fost oameniiIluminismului, titlu merituosautoatribuit miºcãrii lor. Astfel

a început asocierea evreiascã,acum veche de secole, dintresecularism ºi antireligiozitate,despre care majoritatea e-vreilor considerã cã este bunãpentru evrei. Un al patruleamotiv pentru îndepãrtareaevreilor de religie este enor-mul procent de evrei cu studiiuniversitare. Un þel major aluniversitãþilor este de a influ-enþa studenþii spre secularismºi departe de sistemul de va-lori iudeo-creºtin pe care sebazeazã de fapt ºi valorileAmericii. Al cincilea ºi ultimmotiv: evreii au suferit enormdea-lungul istoriei, culminândcu Holocaustul. Aceasta ainfluenþat în plus îndepãrtareaevreilor de la religie. Având învedere influenþa evreilor înAmerica, ea însãºi cea maiinfluentã societate pe pãmânt,îndepãrtarea ºi ostilitatea aces-tora faþã de religie ºi de valo-rile iudeo-creºtine, cel maimare sistem de valori inventatvre-o datã ºi unul bazat pepropria lor Biblie, este otragedie. Dar, pentru caaceastã ireligiozitate sã fieînvinsã, ea trebuie în prealabilsã fie înþeleasã.

Din ce cauzã cei mai mulþi evrei sunt seculari?

MAUTHAUSENImpresii de fotograf cãlãtor

F. KELEN-EFIAP

11

22

33

44

99SSHHAALLOOMM iulie 2006

C9M9Y9B9 C9M9Y9B9

C9M9Y9B9 C9M9Y9B9

Am mai scris despre „OneJerusalem”, o organizaþie caremiliteazã pentru ca Ierusalimulsã rãmânã unit, sub suverani-tate israelianã. Având învedere cã din nou Israelul seaflã sub presiune internaþionalãpentru a ceda controlul asupraunor porþiuni din Ierusalim ºi alocurilor sfinte ºi considerândcã aceastã cedare ar constitui oevoluþie nefericitã atât pentruevrei ºi creºtini, cât ºi pentrumusulmani, organizaþia adifuzat pe Internet un apelcãtre principalii factori inter-naþionali de decizie. Apelul,semnat de multe milioane deoameni, cuprinde urmãtoarelepuncte:

Timp de decenii, auto-ritãþile religioase musulmaneau participat la distrugerea ºieliminarea a preþioase vestigiievreieºti ºi creºtine aflate peamplasamentul Templului luiSolomon, Muntele Templuluidin Ierusalim.

Mii de tone de pãmânt,conþinând mãrturii arheologicedin timpul Templului luiSolomon, au fost înlãturate. Înacest „moloz” s-au gãsit sigiliiale unei familii preoþeºti, frag-mente de ceramicã cuinscripþie în ebraica veche, ºicoloane sparte dintr-o bisericãbizantinã din secolul patru.

Începând din anul 2000,autoritatea religioasã musul-manã – Waqf – a blocatsupravegherea arheologicã aMuntelui Templului.

În acelaºi timp, Waqfcontinuã sã construiascã mos-chei pe amplasamentul sacrupentru evrei ºi creºtini.

Noi credem cu tãrie cãmedia internaþionalã ºi israe-lianã trebuie sã aibe acces

nelimitat la Muntele Tem-plului.

Noi credem cã Auto-ritatea de Antichitãþi din Israel,care se bucurã de un respectmondial, trebuie împuternicitãsã supravegheze zi de zi acti-vitatea pe Muntele Templului.

În mod curent, Waqf

interzice intrarea oricãruinemusulman,cu mici excepþiipe bazã selectivã ºi foarte li-mitatã. De exemplu, Waqf nua permis accesul nici unuiobservator în vastele încãperisubterane, din care au fostîndepãrtate numeroase anti-chitãþi.

Noi solicitãm prezer-varea ºi respectarea MunteluiTemplului. Doar accesul neîn-grãdit ºi transparenþa completãprivind toate pãrþile MunteluiTemplului poate preveniabuzuri viitoare ºi distrugereaacestui perimetru care a fostvenerat de-a-lungul istoriei.

Desigur, ne-am adãugat ºinoi semnatarilor acestui docu-ment, ºi nãdãjduim cã acestuispaþiu sacru pentru cele treimari religii monoteiste i se vaacorda statutul solicitat de noi,singurul care poate asigura întimp pãstrarea adevãratelorsale valenþe. I. S.

Problema dezangajãrii din WestBank, a cãrei necesitate e susþinutã deprimul ministru israelian Ehud Olmert,stârneºte discuþii aprinse. Dacã experi-mentul dezangajãrii din Fâºia Gazaserveºte ca o lecþie istoricã, trebuiepusã o întrebare serioasã: oare, dupãretragerea israelianã, West Bank vadeveni un stat terorist? Din „Front PageMagazin” aflãm conþinutul unui sim-pozion organizat pe aceastã temã.Dintre pãrerile exprimate acolo, repro-ducem câteva:

- Retragerea israelianã din Gaza aavut o serie de consecinþe dezas-truoase. A dat un imbold puternictuturor celor care tind spre distrugereastatului evreu. Percepþia predominantãa majoritãþii palestinienilor a fost cã ceicâþiva ani de atentate sinucigaºe aurezolvat mai mult decât au rezolvatnegocierile care au durat mai mult deun deceniu.

- Israelul trebuie sã le facã clarpalestinienilor faptul cã terorismul nuva duce niciodatã la concesii politice.Din pãcate, retragerea din teritorii întoiul unui rãzboi terorist, în mod precistransmite un mesaj contrar.

- Accederea la putere a Hamasuluie legatã nemijlocit de retragereaisraelianã. Deºi corupþia regimuluiFatah a contribuit la ascensiuneaHamasului, nu mai puþin semnificativãa fost ºi opoziþia ideologicã aHamasului faþã de Israel ºi percepþia„victoriei” din Gaza ca un merit al aces-tuia.

- În urma dezangajãrii, al-Qaeda s-ainfiltrat în regiune ca niciodatã înainte.Instabilitatea ºi radicalizarea „Hamas-stan” ului s-a dovedit a fi un mediu

mult mai ospitalier pentru al-Qaeda ºialte organizaþii similare.

- Gaza s-a scufundat în haos, frac-þiuni rivale se luptã deschis pe strãzi.Cantitãþi enorme de arme au fost intro-duse prin contrabandã din Egipt, faptdevenit posibil prin încetarea patrulãriiforþelor israeliene pe graniþa Egipt-Gaza. S-a creat astfel un butoi de pul-bere gata sã explodeze.

- În Israel continuã sã plouã curachete lansate din Gaza. Dezangajareanu numai cã nu a contribuit la încetareaacestor flagrante acte de rãzboi, darle-a adus mai aproape de centrulIsraelului. În mod logic, se pune între-barea: oare, trebuie Israelul sã aºtepteca sute de cetãþeni sã fie uciºi de aces-te rachete, înainte de a rãspunde pemãsurã?

- Problema existenþei la uºa deintrare a Israelului a unui stat falimen-tar, care exportã terorism ºi lanseazãzilnic rachete, nu se poate rezolvaprintr-o simplã dezangajare.

- Aparatul terorii din Gaza trebuielichidat în totalitate. Mai mult, pânãcând palestinienii nu vor respingeretorica urii, difuzatã din moschei ºiºcoli ºi nu vor elimina glorificareadeºãnþatã a morþii, regiunea va rãmâneîmpotmolitã în violenþã ºi rãzboi.

- Cu Hamasul la conducere în Gaza,ºansele oricãrui acord raþional de pacesunt nule.

- Retragerea din West Bank ar duceinevitabil la consecinþe catastrofale. Eava fi privitã ca o altã mare victorie aterorismului palestinian ºi va da unimbold islamofascismului pe tot mapa-mondul. Mai mult, teritoriile evacuatevor deveni rapid un rai sigur pentru

forþele teroriste, aºa cum a devenit ºiGaza. Dar, atacurile cu rachete, care înprezent emanã din Gaza, vor fi multmai periculoase în contextul WestBankului, deoarece locurile de lansareajung mult mai aproape de centre denspopulate din Israel ºi de infrastructuranaþionalã vitalã. În acelaºi timp, nouaentitate teroristã va constitui oameninþare mortalã pentru conducereaiordanianã. Israelul trebuie sã fie înmãsurã sã previnã dominarea zoneistrategice de deasupra câmpiei decoastã, care e locul a cca. 70% din po-pulaþia Isaelului. Asta înseamnã cã Isrelultrebuie sã controleze valea Iordanului,înãlþimile riverane ºi cãile de acces cãtrevale. Acest lucru poate deveni vital,înipoteza cã un guvern palestinian moder-at e înlocuit cu unul ostil ºi/sau Irakul sealiazã cu Iranul contra Iordaniei, cuscopul de a ataca Israelul.

- Autorii rezoluþiei 242 al Consiliuluide Securitate, de dupã rãzboiul din1967, au fost cu toþii de acord cãIsraelul nu poate sã revinã la liniile dearmistiþiu antebelice fãrã ca aceasta sãconstituie o îmbiere la noi agresiuni.

- Evaluãrile fãcute de Pentagon auconcluzionat în mod repetat cã Israelultrebuie sã reþinã arii semnificative dinWest Bank, pentru a fi capabil sã seapere contra atacurilor.

- Nimeni nu poate contesta dreptulIsraelului la a avea graniþe apãrabile.

- Iranul e pe cale de a dobândi armaatomicã, iar balanþa puterii în regiunese poate modifica în curînd, în moddramatic. Având în spate un Iran nucle-ar, activitatea grupãrilor radicale tero-riste poate atinge un nivel fãrã prece-dent.

Doar din cele câteva idei expusemai sus, ne putem da seama de greu-tatea deciziei pe care va trebui sã o iaguvernul Israelian. Nu putem decât sãsperãm cã va fi cea bunã...

I. S.

Palestina, noul stat taliban?

Salvaþi Muntele Templului!

Sheik Muhammad Ali: Deoarecediscutãm despre Palestina, Gaza, etc.,sã ne ocupãm de aceastã bucatãpreþioasã de pãmânt musulman, maiales deoarece Ierusalimul ºi mos-cheea Al-Aqsa aparþin musulmanilorºi au devenit parte a credinþei musul-mane. Când o bucatã de pãmântmusulman e ocupatã, datoria de a oelibera cade, ânainte de toate, perezidenþii locali, dupã cum s-a stipulatde conducãtorii religioºi.

Moderator: Oamenii de la fron-tierã ºi-au fãcut datoria.

Sheik Muhammad Ali: Ei suntvârful de lance al efortului de elibe-rare. Dar dacã ei sunt prea puþini, saunu sunt ân stare-e de datoria celor ceurmeazã la rând sã elibereze acestpãmânt.

Moderator: Când spuneþi urmã-torul, vã referiþi la cei mai apropiaþidin punct de vedere geografic?

Sheik Muhammad Ali: Da. Dar,dacã nici ei nu pot, devine obligaþiatuturor musulmanilor sã facã tot cepot pentru a-l elibera. Conform„hadith”-ului Profetului Mohamed, nudoar când o ântreagã patrie e ocu-patã, dar „chiar ºi când un inch depãmânt musulman e ocupat”, jihaduleste o datorie personalã,o obligaþie religioasã, carepriveºte pe fiecare.

Moderator: Aici e unparadox: Sioniºtii se temde armele rezistenþei,care sunt arme simple,dar nu se tem de armeleregimurilor arabe. Oarede ce?

Sheik MuhammadAli: Deoarece armelerezistenþei sunt libere...luarea deciziei e liberã,

deci ei se tem de luarea deciziei ºi nude un anumit tip de armã...Armelerezistenþei sunt cei ce cautã martira-jul-bãrbaþi, femei, bãieþi. ProfetulMahomed a prezis ân hadith cã „Ziuajudecãþii va veni doar când musul-manii vor lupta cu evreii ºi vor omorâpe evrei ºi când stâncile ºi copacii vorspune: „O, musulmane, slugã a luiAllah, e un evreu ân spatele meu-desigur, se referea la ocupanþii evreiisioniºti – vino ºi ucide-l”...Prin voia luiAllah, noi vom intra ân Palestina ca ºicuceritori ºi eliberatori, nu prinnegocieri, ci prin jihad ºi rezistenþã,deoarece hadithul spune: „ºi musul-manii âi vor ucide pe evrei”.

Moderator: Aceastã profeþie di-vinã, care apare în hadith ºi în ver-setele koranice, neagã legitimitateaunei normalizãri sau a unui acord,deoarece este doar o chestiune detimp, ºi musulmanii vor eliberaIerusalimul ºi vor recâºtiga Palestina.

Sheik Muhammad Ali: Carac-teristic e faptul cã Sioniºtii cred asta,în timp ce mulþi lideri, regimuri ºiarabi nu cred. Asta e foarte trist, ciu-dat ºi de neînþeles. Desigur, eu credcã musulmanii ºi arabii sunt dezinfor-maþi. Evreii recunosc asta, deoareceei gãsesc asta în Talmudul lor... Eicred cã entitatea sionistã va dispãrea.Ei nu încearcã sã se stabileascã, doarsã întârzie împlinirea profeþiei divine aeliberãrii întregii Palestine ºi a nimiciriientitãþii sioniste. Dacã evreii ºi sioniºtiivor pãrãsi Palestina acum, rãzboiul seva încheia, ºi Orientul Mijlociu ºiîntreaga lume va rãsufla uºuratã. Darevreii, aceºti sioniºti, sunt împotrivaumanitãþii, nu doar împotriva musul-manilor...

1100 SSHHAALLOOMM iulie 2006

C10M10Y10B10 C10M10Y10B10

C10M10Y10B10 C10M10Y10B10

Comunitatea musulmanãAhmadiyya este o organizaþiereligioasã, cu ramificaþii în 178þãri din Africa, America deNord, America de Sud, Asia,Australia ºi Europa. În prezent,numãrul total de membriidepãºeºte 200 de milioane ºicreºte zi de zi. Aceasta e ceamai dinamicã sectã a Islamuluidin istoria modernã. Comuni-tatea Ahmadiyya a fost înfi-inþatã în anul 1889 de cãtreHadhrat Mirza Ghulam Ahmadîntr-un mic oraº îndepãrtat,Qadian, în Punjab, India. El apretins cã este reformatorulaºteptat al zilelor de apoi.Comunitatea pe care a înfiinþat-oeste întruparea mesajuluibinevoitor al Islamului-pace,frãþietate universalã, ºi supu-nere la Voinþa Domnului-înpuritatea sa originarã. HadhratAhmad a proclamat Islamul careligie a omului: “Religia oa-menilor cãii drepte”. Cu cre-

dinþa sa, Comunitatea Ahma-diyya, în decurs de un secol, aatins marginile pãmântului.Oriunde Comunitatea s-a sta-bilit, s-a strãduit sã exercite oinfluenþã constructivã aIslamului prin proiecte sociale,institute educaþionale, serviciide sãnãtate, publicaþii ºi con-struire de moschei, cu toate cãau fost, în unele þãri, drasticpersecutaþi. Musulmanii Ahm-adi au dobândit statutul decomunitate care se supunelegilor, paºnicã, perseverentã ºibinevoitoare. Comunitateamusulmanã Ahmadiyya a fostcreatã sub îndrumare divinã,având obiectivul de a reîntinerivalorile spirituale ºi moralaislamicã. Ea încurajeazã dia-logul interconfesional, apãrã cusârguinþã Islamul ºi încearcã sãcorecteze neînþelegerile pri-vind Islamul, în Vest. Ea sprijinãpacea, toleranþa, dragostea ºiînþelegerea între adepþii di-

feritelor credinþe. Ea crede fermîn, ºi acþioneazã conform cuînvãþãtura koranicã: “Nu existãconstrângere în religie”. Ea

respinge categoric violenþa ºiterorismul în orice formã ºi pen-tru orice motiv. Comunitateaoferã o prezentare clarã a

înþelepciunii, filosofiei, moraleiºi spiritualitãþii islamice, de-rivate din Koran ºi din rânduialaProfetului Mohamed.

Pentru a înþelege cu ce se luptã ameri-canii, e necesar a înþelege mai întâi cã noinu luptãm un “Rãzboi contra terorii”, cumam luptat un “Rãzboi contra Kamikaze” încel de al doilea rãzboi mondial. Desigur,noi trebuia sã oprim atacurile Kamikaze,picajul suicidal al piloþilor japonezi pevasele de rãzboi americane. Dar, noi amluptat împotriva fascizmului ºi imperialis-mului japonez. Acelaºi lucru e valabil ºiastãzi. Noi luptãm împotriva fascismului ºiimperialismului islamic (desigur nuîmpotriva tuturor musulmanilor). Ase-mãnãrile sunt aºa cum pot fi asemãnãrileistorice între douã fenomene diferite.Regimul fascist japonez urmãrea sã sub-juge o mare parte din lume, în particularAsia, ºi a folosit atâta violenþã cât a putut,fãrã vre-o constrângere moralã. Elementulfascist din cadrul islamului doreºte sã sub-juge întreaga lume, folosind atâta violenþãcât poate, tot fãrã vre-o constrângeremoralã. Desigur, existã diferenþe: Japoniaimperialã a fost preocupatã sã domineAsoa, în timp ce Islamul imperialisturmãreºte sã domine întreaga lume.Japonia imperialã a procedat aºa ca o con-secinþã a naþionalismului, în timp ce impe-rialismul islamic face aceasta ca ºi con-secinþã a unei ideologii religioasetransnaþionale. Teroarea islamicã este otacticã a unei ideologii. Aceastã ideologiepoate fi denumitã “Islamism radical”,“Islamism militant” sau “Islamistã”, dar arerãdãcinile în imperialismul islamic. Mulþim-au întrebat dacã dacã eu considerIslamul a fi inerent violent, sau chiar caceva rãu. De la 9-11 pânã acum, amrãspuns cã eu nu acuz religiile, ci practi-canþii religiilor. Totuºi, cineva poate spunecã de la începuturi, Islamul a fost imperia-list. ªi eu definesc imperialismul, precumprofesorul Efraim Karsh de la University ofLondon: “cucerirea þãrilor strãine ºi subju-garea populaþiei acestora”. Oricând a fostposibil, musulmanii, începând din vremealui Mahomed, au fãcut aceasta. Desigur, ºiBiserica a subjugat popoare în numelecreºtinãtãþii, ºi Europa a suferit din cauzamultiplelor rãzboaie religioase. Dar, pre-cum menþioneazã Karsh, dela începuturilesale, Creºtinãtatea a admis separarea reli-giosului de politic, dând Cezarului ce e alCezarului, iar lui D.zeu ce e al lui D.zeu. ÎnIslam nu a fost permisã o asemenea divi-ziune. Acesta este motivul pentru carestatele-naþiune s-au dezvoltat în lumeacreºtinã, dar nu ºi în cea musulmanã.Statele musulmane din Orientul Mijlociu ,de exemplu, sunt creaþii ale imperialismu-lui vestic (secular) sau dateazã dinainteaIslamului (cum ar fi Egiptul), ºi au con-cepþii strãine multor musulmani dinregiune, care se considerã mai mult parte

a lui “Ummah” (comunitatea musula-manã), decât Irakieni, Jordanieni, Sirieni,etc. Nu se poate spune cã imperialismulislamic este doar o funcþie a comporta-mentului musulmanilor, mai degrabãdecât a teologiei musulmane. Karshciteazã din declaraþiile a patru importanþimusulmani:

Profetul Mahomed, în cuvântarea sa deadio: “Am ordonat sã luptaþi cu toþioamenii, pânã când ei vor spune, ,Nuexistã alt Dumnezeu decât Allah’”.

Saladin (fondatorul, în secolul XII adinastiei Ayyubid, care includea Egiptul,Siria, Yemenul, Irakul ºi mare parte aactualei Arabia Sauditã): „Vom treceaceastã mare pânã la insulele lor ºi îi vomurmãri pânã când nu rãmâne nici unul pefaþa pãmântului care sã nu îl recunoascã peAllah”.

Ayatollahul Khomeini (pãrintele revo-luþiei islamice din Iran): „Noi vom exportarevoluþia noastrã peste tot în lume...pânãcând ,Nu existã alt Dumnezeu decât Allahºi Mohamed este mesagerul sãu’ varãsuna în toatã lumea”.

Osama bin Laden în noiembrie 2001:„Am fost dedicat sã lupt contra oamenilor,pânã cînd aceºtia vor spune ‚Nu existã altDumnezeu decât Allah ºi Mohamed esteprofetul sãu’”.

Nimeni nu va avea probleme cumusulmanii care vreau ca întreaga lume sãfie musulmanã. În fond, ºi creºtinii ar dorica întreaga lume sã devinã creºtinã. Ceeace trebuie sã conteze pentru toþi oamenii,este rãspunsul la o întrebare: ce eºti tu dis-pus sã faci pentru a aduce lumea la religiata? Pentru toþi creºtinii, rãspunsul este sãfii model ºi sã convingi verbal. Evreii, pede altã parte nu au crezut niciodatã cãlumea trebuie sã fie iudaicã. Dupã cea maisumarã estimare, 10 procente dintremusulmani simpatizeazã cu calea indicatãde bin Laden. Asta înseamnã cel puþin100 milioane de oameni care sunt gata sãucidã în numele lui Allah. ªi, fiind datãistoria imperialismului islamic ºi rãdãcinilesale în teologia musulmanã, sute de mili-oane în plus sunt, probabil, simpatizanþi.De aici provine suportul aproape unanimal guvernelor musulmane pentru regimulgenocidal din Sudan.

Noi ne rugãm sã aparã un puternicgrup musulman care sã se ghideze dupãversetul coranic: „Nu trebuie sã fie nici oconstrângere în probleme de credinþã”.Dar, pânã la acea vreme, noi trebuie sãînþelegem mai bine cã noi nu purtãm unrãzboi doar cu teroarea, ci un rãzboiîmpotriva unei ideologii care ne doreºtefie convertiþi, supuºi legii islamice, fiemorþi.

Dennis Prager

Apostoli ai pãcii: Comunitatea musulmanã Ahmadiyya

Imperialismul islamicApostoli ai rãzboiului:Extrase dintr-un interviu cu Sheik Muhammad Ali,

conducãtorul Asociaþiei Clericilor Palestinieni, difuzat de postul TV Al-Manar

Jose Maria Aznar,

Spre deosebire de actuala politicãºovãielnicã a Spaniei, fostul PrimMinistru al acestei þãri, Jose MariaAznar, a adoptat în problemaameninþãrii teroriste o poziþie cate-goricã. El afirma cã dacã tragem o linieîntre Vest ºi restul lumii, Israelul se aflãîn aceiaºi parte cu Europa, StateleUnite, Japonia ºi Australia. Cu toþiiapãrã aceleaºi valori. Deºi este situat înOrientul Mijlociu, Israelul nu este o þarãspecificã acestei zone. Este o þarã ves-ticã. Pentru a supravieþui, Israelul aînvãþat sã gândeascã strategic. Estetimpul ca ºi restul, în particular oameniidin Europa, sã înveþe a gândi în termenistrategici. Iraelul este o þarã vesticã prinvalorile sale, prin moºtenirea sa ºi prac-ticile sale sociale, dar este deasemeneaparte a vestului conform unei pure logicistrategice. Iatã câteva gânduri ale luiAznar:

- Acum se impune sã ne apãrãmvalorile ºi modul de trai împotriva uneinoi ameninþãri: extremismul ºi teroris-mul musulman. Ameninþarea comunis-mului s-a dus, dar pericolul emanat dinpartea terorismului islamic este oameninþare clarã ºi prezentã. Mediulstrategic al Israelului s-a schimbat deasemenea. De la combaterea naþiona-

lismului arab, Israelul s-a împotmolitîntr-o aproape continuã luptã cunaþionalismul palestinian. Când Israelula fãcut primii paºi spre o potenþialãsoluþie – crearea a douã state – cauzapalestinianã a fost preluatã în mod pe-riculos de extremiºtii musulmani.

- Noua misiune a NATO trebuie sãfie clarã: combaterea „jihadismului” ºi aproliferãrii armelor de distrugere înmasã. Dacã aliaþii vor sã învingã încolectiv ameninþãrile care se adunã,trebuie sã se reorienteze asupra com-baterii terorii, cea mai mare ameninþaredin zilele noastre. Intr-adevãr, este oameninþare mortalã, dacã avem înminte ceea ce planificã terorismulislamic pentru cei din afarã – „cruciaþiiºi infidelii” – ºi pentru „sioniºti” deasemenea.

- Dacã apãrarea valorilor noastreîmpotriva islamiºtilor radicali esteviitorul pentru NATO, noi trebuie sãschimbãm modul cum alianþa e con-ceputã geografic ºi sã deschidem uºaacelor naþiuni care împãrãºesc valorile

noastre, care le apãrã pe teritoriul lor ºicare doresc sã se alãture luptei contra„jihadismului”. Astfel, NATO trebuie sãinvite Japonia, Australia ºi Israelul sãdevinã membri plini.

- Ameninþând Israelul, ca ºi cândacesta nu ar fi parte a lumii vestice,este o mare greºealã care va afectacapacitatea vestului de a câºtiga acestlung rãzboi contra „jihadismului”.Terorismul islamic nu este doar o acti-vitate criminalã. Este ceva mai mult.Pentru a învinge teroarea e necesar aavea mult mai mult decât informaþii ºiacþiuni poliþieneºti. Avem nevoie demai mult decât de mãsuri defensive, ºiaici NATO trebuie sã joace un rol maiimportant. Nu putem spune cã astãzifrontul între securitatea internã ºiexternã s-a estompat ºi în acelaºi timpsã pãstrãm toate barierele administra-tive ºi instituþionale care le separã.NATO trebuie sã devinã o organizaþiede apãrare ºi securitate ºi sã angajezeUniunea Europeanã în arena securitãþii.Trebuie sã fie bine înþeles cã „jihadis-

mul” este o miºcare mondialã, cudiferite nivele de exprimare, de lamaºini capcanã la slujbe radicale înmoschei, siteuri Internet ºi posturiTV. În Europa, tot mai mulþi oameniînþeleg mai bine poziþia israelianã. Dacãînþelegem cã lumea e în faþa uneiameninþãri globale, este necesar aorganiza un rãspuns puternic la aceastãameninþare. Israelul a devenit tot maiimportant pentru stabilitatea, prosperi-tatea ºi libertatea lumii vestice. E cazulca aceastã parte vitalã a lumii vestice sãfie membru al unei organizaþii care sãaibe drept scop asigurarea libertãþii,stabilitãþii ºi a democraþiei în lume.

În încheiere, Aznar spune: „ Eu nucred în împãciuitorism ca mijloc decombatere a terorismului. Nu cred înnegocierile cu teroriºtii. Eu cred înnecesitatea combaterii terorismului.Este o mare greºealã sã negociezi cuterorismul. Teroriºtii trebuiesc înfri-coºaþi ºi distruºi, ºi acest lucru e posi-bil. Pentru mine nu existã altãpoliticã”

1111SSHHAALLOOMM iulie 2006

CCoolleeccttiivvuull ddee rreeddaaccþþiiee::Noemi Reckert,

Alexandru Kohn,

Ionel Schlesinger.

Imagine ºitehnoredactare:

Cãlin PãscuþiuTipar:Promun

Telefon0040/257/281310

cea@inext.ro

C11M11Y11B11 C11M11Y11B11

C11M11Y11B11 C11M11Y11B11

Edward BernardGlick

Într-un interesant articolapãrut în “Israelinsider”, EdwardBernard Glick, profesor emeritde ªtiinþe Politice la TempleUniversity din Philadelphia,criticând poziþia analistuluipolitic Thomas Friedmann dela “New York Times”, care scriacã “Prefer sã trãiesc cu un Irannuclear, deoarece acesta estecel mai inteligent lucru în cir-cumstanþele date”, scrie:

Este inteligent pentru Israelsã urmeze aceastã cale, sã-ºiîntoarcã ochii de la Iranulnuclear ºi sã-ºi astupe urechilela chemarea Iranului privinddistrugerea sa? În octombrie2005, preºedintele iranian,Mahmoud Ahmadinejad, adeclarat cã “regimul sionist”trebuie sã fie “ºters de pe faþapãmântului”. În aprilie 2006 ela numit Istraelul “un falsregim”, care “în mod logic nupoate sã continuie sã trãiascã”.Întrucât el în mod evidentdoreºte un al doilea Holocaust,cu toate cã neagã faptul cãprimul a avut loc, dezvoltareaºi amplasarea în Iran a armelornucleare va ameninþa însãºiexistenþa Israelului.

Mulþumitã lui David BenGurion, Primul Ministru fonda-tor al Israelului ºi primulMinistru al Apãrãrii, ºi luiShimon Peres, singurul mem-bru supravieþuitor al vechiigãrzi israeliene, statul Israelposedã de 40 de ani un arsenalnuclear. Michael Karpin,autorul cãrþii “Bomba din

pivniþã”, apãrutã în 2006,numeºte arsenalul nuclearisraelian “ Piedica absolutã”.Dar, adevãrul este cã Israelulpoate împiedica Iranul doardacã acesta are inteligenþa ºisãnãtatea psihicã pentru a selãsa împiedicat. Un alt argu-ment care se face auzit este cãdacã Iranul poate trãi cubomba nuclearã israelianã, dece n-ar putea trãi ºi Israelul cuuna iranianã? Rãspunsul este,cã nici un conducãtor israeliannu a ameninþat cu ºtergereaIranului de pe hartã. Cel maiimportant motiv pentru careIsraelul nu poate trãi cu obombã iranianã este Geografia.Israelul este atât de micuþ,încât orice „schimb“ nuclearîntre cele douã þãri poatefoarte bine sã ducã la dis-trugerea statului evreu.Întrucât opinia publica mondi-alã oricum va blama Israelulpentru orice va face preventivpentru a se salva, acesta tre-buie sã facã tot ceeace e nece-sar ºi aduce rezultate. Cu atâtmai curând, cu cât este clar, cãorice presiune nemilitarãviitoare asupra Iranului, esteinutilã. Israelul trebuie, cu saufãrã ajutor american, sãloveascã primul ºi sã loveascãeficient. Trebuiesc eliminate nudoar armamentele nucleare aleIranului, ci ºi centrele sale decomandã ºi control, deoarece,totdeauna va fi mai bine pen-tru evrei sã fie condamnaþi darvii, decât morþi ºi elogiaþi. Unatac isaelian asupra Iranului vafi condamnat de Arabi, deMusulmani, de antisemiþi, deantisioniºti, de împãciuitoriºti,de Statele Unite, UniuneaEuropeanã, Naþiunile Unite,Papa ºi de academicienii“rãzboiul-nu-poate-fi-nicio-

datã-o-opþiune-în-secolul-21”de peste tot. Majoritatea criti-cilor vor fi, desigur de faþadã.În 1981, când Israelul a dis-trus reactoarele, construite defrancezi, ale lui SaddamHussein, studenþii mei saudiþiau condamnat dur Israelul.Dar, în ziua urmãtoare, auvenit toþi în biroul meu, ºi,dupã ce s-au asigurat cã numai nimeni strãin sã-i audã,conducãtorul grupului mi-aspus: “mulþumesc Domnuluicã isaelienii au bombardat ieriIrakul. Doar Dumnezeu ºtiecând aceºti irakieni nebuni arfi utilizat o bombã nuclearãcontra Arabiei Saudite, cucare sunt în competiþie pentruconducerea lumii arabe?”.Când i-am întrebat de ce el ºicompatrioþii lui nu pot spuneasta în clasã, mi-a rãspuns:

“Ne temem. În cel mai buncaz sponsorizarea noastrã decãtre ARAMCO (companiapetrolierã arabo-americanã)va fi revocatã. În cel mai rãucaz, vom fi chemaþi acasã ºiînchiºi sau chiar omorâþi”.

La conferinþa de presã încare a anunþat distrugerea decãtre Israel a reactoruluinuclear irakian, primul mi-nistru Menachem Begin aspus “Cu toate condamnãrilecare au fost exprimate laadresa Isrelului în ultimile 24de ore, Israelul nu are de cesã-ºi cearã scuze. Printr-o lo-gicã simplã, noi am decis sãacþionãm acum, înainte de a fiprea târziu. Noi trebuie sã neprotejãm populaþia cu toatemijloacele de care dispu-nem”. ªi a mai adãugat:“Israelul nu va tolera nici un

fel de arme nucleare înregiune”.

Va avea primul ministruisraelian, Ehud Olmert, curajulsã rivalizeze cu predecesorulsãu? Poate IDF (armataisraelianã) avea curajul sã facãazi în Iran ceea ce a fãcutacum un sfert de veac în Irak?ªi doresc structurile militare ºipolitice israeliene sã folosescãarme tactice nucleare, dacãvor ajunge la concluzia cãarmele convenþionale nu suntsuficiente? Dacã Olmert dãordinul, ºi IDF îl executã, mul-lahii nebuni din Persia vor dis-pãrea ºi Orientul Mijlociu va fiun loc mult mai puþin primej-dios. Dar nimeni sã nu creadãcã studenþii mei saudiþi saualþi duºmani ai Israelului vormulþumi public “regimuluisionist” pentru aceasta.

Va trebui Israelul sã trãiascã cu bomba iranianã?

Necesarul rãspuns al Europei la ameninþarea terorismului global

1122 SSHHAALLOOMM iulie 2006

Când te-ai nãscut, tu ai plâns ºi toþi cei din jurul tãu au zâmbit. Trãieºte-þi viaþa astfel, încât, atunci când vei muri, tu sã fii singurul

care va zâmbi ºi toþi cei din jurul tãu sã plângã.

Nu lua viaþa prea în serios, oricum nu vei ieºi viu din ea!

C12M12Y12B12 C12M12Y12B12

C12M12Y12B12 C12M12Y12B12

Lucrul…ªeful: Nu mã priviþi ca pe un ºef, ci

ca pe un prieten care are mereu drep-tate!

La biroul Resurse Umane: -Nepare rãu, nu vã putem angaja, pentru cãnu avem ce sã vã dãm de lucru.

-Pãi, asta n-ar fi aºa de grav...Angajatul cãtre ºef: Mi-aþi promis

cã, dacã sunteþi mulþumit de mine, îmimãriþi salariul...ªeful: Cum poþi fimulþumit de cineva care cere mãrire desalariu?

Zise de eiHonoré de Balzac, la

moartea unui unchi care i-alãsat o mare avere: „Azi, laora 5 dimineaþa, unchiulmeu ºi cu mine am pãºit într-o

lume mai bunã”Jerome K. Jerome: „Îmi

place munca, mã fascineazã.Pot sta ore în ºir sã mã uit laea”.

Oscar Wilde: „Experienþaeste numele pe care oricine îldã propriilor greºeli”

B e n j a m i nFranklin: „Þine ochii binedeschiºi înainte de cãsãtorie ºipe jumãtate închiºi dupã

aceea”.Albert Einstein: „Pune

mâna pe o sobã fierbinte unminut, ºi þi se va pãrea o orã.Stai cu o fatã frumoasã o orã

ºi þi se va pãrea un minut”Voltaire: „ Când e vorba de

bani, toþi sunt de aceeaºireligie”

La ºcoalãProfesorul: Maria, du-te la tablã ºi

gãseºte America de Nord!Maria: Aici este!Profesorul: Corect. ªi acum, clasã,

cine a descoperit America?Clasa: Maria!

Profesorul: Andrei, spune-mi drept,tu spui rugãciunea înainte de a mânca?

Andrei: Nu, domnule. Mama meagãteºte bine.

Profesorul: Mircea, compoziþia taîntitulatã „Câinele meu” este identicãcu cea a fratelui tãu! Ai copiat-o?

Mircea: Nu, domnule, este acelaºicâine!

Profesorul: Dinu, cum numeºti per-soana care continuã sã vorbeascã atuncicând nimeni nu mai este interesat?

Dinu: Profesor!

PerleFraza zilei: " Este mai bine sã taci ºi

sã dai impresia cã eºti prost, decât sãvorbeºti ºi sã înlãturi orice dubiu."

Un divorþ ideal: soþia a primitcopilul, iar soþul pe menajerã.

Discreþia: o stare solidã, care sedizolvã în alcool.

Un om fãrã prejudecãþi: urãºte petoþi, fãrã discriminare.

Un copil urât la naºtere: medicul aîncercat sã dea viaþã placentei.

Aerul: acea parte a atmosferei, carese grãbeºte.

Cariera arheologului: zace în ruineRezolvarea problemelor: trebuie

neapãrat sã le rezolvãm? Nu s-arputea sã le savurãm puþin?Cãsãtoria: trebuie întotdeauna sã luãmo femeie frumoasã. Una urâtã rãmânea noastrã pe veci.

A fi bunic: e minunat. Singurul incon-venient e cã trebuie sã dormi cu obunicã.Bigamia: dacã cineva are mai mult deo soþie. Monogamia e acelaºi lucru.Descoperirile: se nasc atunci cândcineva nu respectã instrucþiunile.Ideile idioate: se materializeazã celmai rapid Capitalizmul: exploatarea omului decãtre om. Socializmul e acelaºi lucru,dar invers.Culmea lenei: când cineva viseazã cãnu face nimic.ªlagãr: muzica care îþi intrã pe urecheºi îþi iese pe coate.Starea de trezie: starea tranzitorie aalcooliºtilor

ªtrandul: locul în care frumuseþeaîºi ia revanºa faþã de inteligenþã

ªocante?Patru prietene, tinere ºi frumoase,

ºi-au petrecut concediul împreunã lamare, fãrã bãrbaþii lor. La întoarcere, peuna din ele au apucat-o remuºcãrile:„Fetelor, am sã-i povestesc lu’ bãrbatu’meu de câte ori l-am înºelat în con-cediu.

Bruneta: „Ce idioatã!”; Roºcata: „Ce curajoasã!”; Blonda: „Ce memorie!”.

Soþia: Tu totdeauna porþi cu tine laserviciu fotografia mea. Dece?

Soþul: Când apare o problemã,idiferent cât de imposibilã, mã uit lafotografia ta ºi problema dispare!

Soþia: Vezi ce efect miraculos amasupra ta?

Soþul: Da, mã uit la fotografie ºi îmizic: “Ce altã problemã poate fi maimare ca aceasta?”.

Fata: Când mã voi mãrita cu tine,vreau sã împart cu tine toatenecazurile ºi grijile.

Bãiatul: Asta e foarte drãguþ dinpartea ta, dar eu nu am nici griji, nicinecazuri!

Fata: O sã vezi tu dupã nuntã!

Un bãrbat proaspãt cãsãtorit îºiîntreabã soþia: „Te-ai fi mãritat cu minechiar ºi dacã tatãl meu nu mi-ar fi lãsataºa o avere?“

„Dragul meu“, rãspunse dulcefemeia, „Eu m-aº fi mãritat cu tineindiferent de cine þi-a lãsat averea”

Fata cãtre prietenul ei: “Un sãrut, ºivoi fi a ta pentru totdeauna”

Bãiatul: “Mulþumesc pentru avertis-ment”.

Soþia îºi întreabã soþul: “Ce îþi placemai mult la mine, faþa mea drãguþãsau corpul meu sexy?”

Uitându-se la ea, soþul: “Simþulhumorului”.

Tatãl, cãtre bãiatul sãu, dupã exa-mene: “Lasã-mã sã-þi vãd carnetul cunote”

Bãiatul: “Chiar l-am împrumutatprietenului meu. El vrea sã-ºi speriepãrinþii”.

Interviu cu un milionar: “Cui îidatoraþi succesul Dumneavoastrã camilionar”

Milionarul: “Datorez totul soþieimele”

Reporterul: „Asta da, trebuie sã fieo femeie straºnicã. Ce aþi fost înaintesã vã cãsãtoriþi cu ea?“

Milionarul: “Miliardar”.

AnunþuriEºti analfabet? Scrie-ne astãzi ºi te

ajutãm!Service auto. Dacã ne încerci odatã,

nu mai pleci în altã parte!Vând câine. Mãnâncã orice ºi îi plac

foarte mult copiii.Maºini second hand: De ce sã te

duci în altã parte ca sã fii pãcãlit? Vinola noi!

Caut om care sã aibe grijã de o ciur-dã de vaci care nu fumeazã ºi nu bea.

Tânãrã doamnã, drãguþã, inteligen-tã, familie bunã, doreºte cãsãtorie cu undomn bine situat, cu casã ºi autoturism.Ofertele sã conþinã fotografiile acestora.

Cãutãm femeie la fetiþã în vârstã ºinefumãtoare.

Ofer loc de veci liberabil prinschimb.

Cãutãm fete pentru hamburger.Programul concursului serbãrii

sãteºti: ora 10.00 prezentarea invi-taþilor, ora 12.00 prezentarea ani-malelor, ora 14.00 masa comunã.

La croitoria noastrã, fustele se ridicãzilnic între orele 10.00-14.00.

Nu servim minori sub18 ani. Nuservim în stare de ebrietate.

Croim rochii pentru dame de lux.Confecþionãm poºete ºi genþi cu

pielea clientului.Nu trimiteþi copii la umplut cu

sifoane.

Probleme evreieºtiÎn anii 20’, un evreu dintr-un sat

Polonez a vizitat Varºovia. Laîntoarcere, povesteºte prietenilordespre ciudãþeniile pe cre le-a trãit:“Am întâlnit un evreu care a crescut înYeshiva ºi ºtia capitole întregi dinTalmud, am întâlnit un evreu ateist, amîntâlnit un evreu care avea un maremagazin de haine ºi un evreu care eraun comunist înfocat”. “ªi ce este atâtde ciudat?”, întrebã unul din prieteni,“Varºovia este un oraº mare, unde s-arputea sã fie un milion evrei”. “Tu num-ai înþeles”, rãspunse omul. “A fostacelaºi evreu!”.

Model de telegramã evreiascã:“Urmeazã scrisoare. Poþi începe sã teîngrijorezi!”

Un grup de pensionari evrei seîntrunea zilnic la o cafenea din Tel Aviv.Oamenii îºi sorbeau cafeaua în liniºte ºidiscutau despre situaþia mondialã. Datãfiind starea lumii, convorbirile lor eraude obicei depresive. Într-o zi, unul dinei a declarat: “ªtiþi ce? Eu sunt un opti-mist!”. Ceilalþi au rãmas ºocaþi, dar,unul din ei, sesizând cã ceva nu este înregulã spuse: “Stai o clipã! Dacã eºti aºade optimist, de ce pari aºa de îngrijo-rat?” Rãspunsul: “Crezi cã e uºor sã fiioptimist?”

Goldstein co-mandã la restau-rantul casher unlatkes. Când i seaduce, i se pare cãnu aratã bine, ºicomandã unblintzes. Dupã ce

mãnâncã, dã sã plece din restaurant.Ospãtarul: “ Dom-nule, aþi uitat sãplãtiþi blintze-sul!” Goldstein:“Blintzesul a fostdat la schimb culatkesul pe carevi l-am lãsat…”Ospãtarul: “Dar nu aþi plãtit nici latke-sul!”. Goldstein: “De ce sã-l fi plãtit?L-am mâncat?”

Jakob se plânge prietenului sãu:„S-a întâmplat un lucru teribil: fata mease mãritã mâine ºi eu i-am promis odotã de 10.000 de dolari, iar acum îmilipseºte jumãtate din ei“ „ªi ce dacã?“rãspunse prietenul, „e un obicei sã seplãteascã la început doar jumãtate din

dota promisã“ „Pãi“, rãspunse Jakob,„tocmai asta e jumãtatea care îmilipseºte“.

Preºedintele Dwight Eisenhower, la întâlnirea cu primul ministruisraelian, David Ben Gurion: “E foarte greu sã fii preºedintele a 170 mili-oane de oameni”. Ben Gurion: “E mult mai greu sã fii primul ministru a 2milioane de prim miniºtri” (pe atunci, atâþi locuitori avea Israelul).