Când a cerut Dumnezeu femeilor să poarte pantaloni? file4 Când a cerut Dumnezeu femeilor să poarte pantaloni? copiii lui Israel, cu scopul de a-i distinge de națiunile idolatre

Dr. Vernon Sparks

Când a cerut Dumnezeu femeilor să poarte

pantaloni?

Principii spirituale şi sanitare importante referitoare la îmbrăcăminte

Editura Păzitorul Adevărului

Titlul original: When God Asked Woman to Wear Pants

Watchman Publishing House41101 123rd Ave. Ct. EEatonville, WA 98328

Copyright © 1995, by Vernon Sparks, M.D.

Tehnoredactare și coperta: Adina StochiţăCorectura: Ioan Bobeş

Copyright © 2015, Editura „Păzitorul Adevărului”

str. Morii, nr. 27505200 Făgăraș, jud. Brașov

Tel: 0268 213 714 Fax: 0268 214 111e-mail: [email protected]

www.farulsperantei.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiSPARKS, VERNON Când a cerut Dumnezeu femeilor să poarte pantaloni? / dr. Vernon Sparks; trad.: Daniel Iacob. - Făgăraş: Păzitorul Adevărului, 2015

ISBN 978-973-1940-74-8

I. Iacob, Daniel (trad.)

821.111-97=135.1

PrefațăModa este un obicei, o deprindere a unei colectivități sau

categorii sociale, specifică la un moment dat unui mediu social. Termenul de „la modă”, chiar dacă moda include mai multe ramuri, se aplică de obicei unei persoane care poartă haine sau accesorii care fac parte din tendințele modei actuale, moda schimbându-se cu o viteză incredibilă.

Chiar dacă interesul oamenilor pentru modă a fost și este prezent de mii de ani , industria aceasta a început să capete contur destul de târziu, prin jurul anilor 1850. Hainele au fost cusute o perioadă cu mâna, chiar de către cei care le purtau, iar calitatea produsului depindea de talentul croitoresei. Isaac Singer este cel care a inventat mașina de cusut cu împunsătură continuă.

„Vinovatul“ datorită căruia apar astăzi tendințe noi în fiecare sezon este Ludovic al XIV-lea care avea un simț aparte și un ochi educat pentru estetică, astfel că acesta a schimbat croiala hainelor masculine de 63 de ori în timpul domniei sale de 72 de ani.

Începând cu primele haine purtate de Adam și Eva în grădina Eden, făcute din frunze de smochin, care nu au fost de prea mare folos înaintea lui Dumnezeu, tendința pământenilor a fost să apară „altfel”, pentru a-și acoperi sentimentul de go-liciune interioară. Însă Dumnezeu a fost cel dintâi croitor care a făcut oamenilor primele haine de piele. „Atmosfera, cândva atât de blândă și cu o temperatură uniformă, era acum supusă unor schimbări însemnate și Domnul, plin de milă, le-a pus la dispoziție o haină din piele ca protecție față de extremele de căldură și frig.” (Patriarhi şi profeţi, pg. 61).

Tot Dumnezeu a fost cel care a indicat cum trebuia să fie îmbrăcămintea preoților și a poporului Israel: „Dumnezeu a poruncit în mod expres o îmbrăcăminte foarte simplă pentru

Când a cerut Dumnezeu femeilor să poarte pantaloni?4

copiii lui Israel, cu scopul de a-i distinge de națiunile idolatre din jurul lor. Când priveau asupra îmbrăcăminții lor distincti-ve, ei trebuia să își amintească faptul că erau poporul păzitor al poruncilor lui Dumnezeu... Un israelit era cunoscut ca atare imediat ce era văzut, pentru că Dumnezeu îl deosebise ca al Său prin intermediul unor mijloace foarte simple.” (1T., pg. 524).

În perioada de început a poporului advent, pentru a contraca-ra tendința lumească în îmbrăcăminte, precum și pentru sănătatea poporului Său, Dumnezeu a dat sfaturi prin Ellen White referitoare la o îmbrăcăminte care avea să îi facă un popor deosebit:

„O reformă în îmbrăcăminte este esențială pentru sănătatea fizică și mentală. Într-o mare măsură, poporul lui Dumnezeu și-a pierdut caracterul distinctiv și s-au conformat treptat modelului lumii, amestecându-se cu ei, până când au devenit asemenea lor în multe privințe. Aceasta este neplăcut lui Dumnezeu.” (1T., pg. 525).

„Moda deteriorează intelectul și coboară spiritualitatea popo-rului nostru. Supunerea față de modă pătrunde în bisericile noastre adventiste de ziua a șaptea și realizează mai mult decât orice altă putere pentru a separa poporul nostru de Dumnezeu. (4 T., pg. 647).

Ceea ce se află la baza tendinței de a purta un anumit fel de haine este doar mândria și dorința de etalare: „Oamenii cu discernământ vor privi asupra încercărilor voastre de a vă înfru-museța înfățișarea exterioară ca o dovadă de minți slabe și inimi mândre. Îmbrăcămintea simplă, necomplicată, fără pretenții, va fi o recomandare pentru tinerele mele surori... Noi apreciem caracterul unei persoane după felul de îmbrăcăminte pe care o poartă. O femeie modestă, evlavioasă, se va îmbrăca modest. Un gust rafinat, o minte cultivată, se va da pe față în alegerea unei îmbrăcăminți simple, potrivite.” (Solii pentru tineret, pg. 348, 353).

De-a lungul timpului s-au căutat diferite articole de îm-brăcăminte pentru a constitui îmbrăcămintea ideală pentru un creștin, însă adevărata îmbrăcăminte va fi tot cea pe care au purtat-o primii noștri părinți în Eden, ceea ce Isus oferă în dar pentru copii Săi, o „haină albă” de inocență, curăție și sfințenie.

Editorii

Când a cerut Dumnezeu femeilor să poarte pantaloni?

Metoda lui Dumnezeu de a rezolva problema marii lupte dintre Hristos și Satan, include o generație finală care trăiește în armonie cu legile fizice și spirituale ale universului.

„Timpul sfârșitului” din Daniel 12:4 într-adevăr a deschis poarta unor vremuri când „cunoștința va crește”. Ultimele două secole au fost caracterizate de o deschidere a minții omului față de marile adevăruri ale Bibliei și, de asemenea, față de legile lumii naturale. Pentru ca omenirea să fie adusă la o decizie finală pentru a sluji fie Dumnezeului Creator sau eului, păcatului și lui Satan, era necesar ca Dumnezeu să își descopere voia Sa referitor la aspectele fizice, mentale, sociale și spirituale ale vieții omului.

Pentru ca ultima generație să demonstreze prin viețile lor de ascultare, eficiența vieții lui Hristos, moartea, slujirea Sa cerească și abilitatea Lui de a salva poporul Său din pă-catele sale, justificând astfel caracterul lui Dumnezeu, a fost necesar ca omenirea să cunoască, într-o măsură mai mare, principiile împărăției Sale. Pentru a ajuta la identificarea po-porului rămășiței Sale și pentru a le da o înțelegere mai clară, mai precisă a voii, Dumnezeu a dat poporului rămășiței un mesager al timpului sfârșitului – pe Ellen G. White.

Aproximativ la nouăsprezece ani după „Marea dezamă-gire”, Dumnezeu a început să dea poporului Său o înțelegere mai clară a reformei sănătății printr-o viziune dată lui Ellen White în 6 iunie 1863. În 1865, ea a prezentat poporului rămă-


șiței relația dintre îmbrăcăminte și sănătate cu aceste cuvinte: „Mamele au obișnuit să îi îmbrace pe copiii lor ținând cont de modă, în loc de a ține cont de sănătate.” (Solii alese, volumul 2, pg. 465 engl., rom. Apendice, „Boala și cauzele ei”).

„Surorile mele, este nevoie de o reformă a îmbrăcăminții între noi. Există multe greșeli în stilul actual de îmbrăcăminte pentru femei.” (Idem., pg. 473, rom. Apendice, „Boala și cauzele ei”).

În anii 1800, Satan a avut în mod clar un mare succes în proiectarea unor stiluri de îmbrăcăminte pentru femei, care s-au dovedit „o vătămare pentru sănătatea fizică și morală.” (Sfaturi pentru sănătate, pg. 599 engl., rom. secțiunea 13, „Sfințirea vie-ții”). Îmbrăcămintea, pentru femei, în ton cu moda consta în corsete strânse, purtate pentru a forma o talie ca de viespe, cu dimensiunea nu mai mare decât douăzeci de inci (aprox. 51 cm). Rochiile lungi ajungeau până la pământ și se târâiau în urmă, tinzând să măture noroiul și mizeria. Crinoline sau jupe pe mai multe straturi, grele, înfoiate, erau susținute de talie și șolduri, comprimând astfel și mai mult organele interne. Cercuri largi, purtate pentru a ține întinse fustele, permiteau ca aerul să răcească membrele inferioare, și făceau inevitabilă expunerea lipsită de modestie, întrucât femeile trebuiau să își ridice fustele pentru a evita mizeria străzilor și pentru a se urca sau pentru a coborî din mijloacele publice de transport.

Îmbrăcămintea la modă era, de asemenea, foarte incon-fortabilă, ocupând mintea și mâinile femeii când ea se mișca pe afară.

„Rochia lungă este foarte nepractică pentru mersul pe străzi în satele și orașele aglomerate. Fustele lungi mătură scuipatul de tutun și tot felul de mizerii. În acest caz moda atașează femeii un material pe post de cârpă de șters. Dacă ea iese pe afară după ce a plouat, când toată natura este îm-prospătată și zâmbește de bucurie, când păsările par să aibă

dr. Vernon Sparks 7

un mare jubileu, iar totul în natură este glorios de atractiv, gândurile femeii sunt la îmbrăcămintea ei. Ambele mâini îi sunt necesare pentru a ridica rochia, ca să nu se ude și să se murdărească. Şi chiar cu toate eforturile ei cele mai bune, de fapt nu reușește acest lucru.” (The Health Reformer, 1 aprilie 1872).

Încă înainte ca Dumnezeu să dea mesaje care să condam-ne modele anilor 1800, societatea începea să se trezească față de problemele multiple ale îmbrăcăminții nepotrivite. O re-vistă populară a raportat că un medic ar fi afirmat că aproape jumătate dintre problemele care trebuia rezolvate de către cei care aveau profesia de medic aveau de a face cu chestiuni de sănătate ale organelor din partea inferioară a abdomenului femeilor, fiind cauzate de îmbrăcămintea nepotrivită. (The Household, după cum era citat în The Health Reformer, 1 noiembrie 1871).

Cu mai mult de zece ani înainte de primul mesaj scris al lui Ellen White referitor la reforma în îmbrăcăminte, un membru al Congresului, onorabilul Gerret Smith, a fost citat spunând cele ce urmează:

„Este foarte necesară o reformă în îmbrăcămintea fe-meilor. Este indispensabilă pentru sănătatea și utilitatea ei. În timp ce este în închisoarea îmbrăcămintei actuale, femeia este și va rămâne întotdeauna, considerabil de nesănătoasă și lipsită de utilitate.” (The Story of Our Health Message, pg. 113).

La începutul anilor 1850 un grup de femei proeminente a început o mișcare pentru a schimba stilurile de îmbrăcăminte ale femeilor. Ideile lor de reformă privitoare la îmbrăcămin-tea femeilor au fost acceptate și promovate de institutul de sănătate al Dr. James Jackson, pe atunci aflat la Glen Haven și apoi la Danville, New York. Reforma a fost promovată în mare parte prin publicația lor „Water Cure Journal” și mai târziu „Laws of Life”. Reforma lor în îmbrăcăminte înde-părta corsetele constrângătoare și fustele târâitoare, grele.


Rochiile lor erau aproape până la genunchi (mai apoi până la mijlocul distanței dintre șold și genunchi), iar membrele inferioare erau îmbrăcate în pantaloni. Inițial, pantalonii erau destul de largi și erau numiți „pantaloni bufanți”, însă mai apoi erau destul de drepți și bărbătești. Stilul lor de îmbră-căminte a devenit cunoscut drept „Costumul american.” A fost promovat prin câteva publicații private și, de asemenea, convenții naționale care au fost cuprinse pe scară largă de mediile de știri publice. Reputația sa a fost mânjită în mințile unora pentru că a fost adoptat de spiritiști. (Idem., pg. 113-118).

Mesajele lui Ellen White primite de la Domnul nu au fost, așadar, primele referitoare la reformă în îmbrăcămin-tea femeilor, nici nu au fost cele mai răspândite. După cum face Satan atât de des, el a încercat să anticipeze timpul lui Dumnezeu pentru reformă și a condus la o mișcare populară de reformă pentru a trece de la o extremă la o altă extre-mă. Mesagerul lui Dumnezeu a recunoscut că ceea ce era cunoscut drept „Costumul american” rezolva multe dintre problemele de sănătate ale stilului de rochii târâitoare mo-derne, dar și că lipsa de modestie era crescută și că acest stil era croit după îmbrăcămintea bărbătească. Astfel, nici unul dintre stilurile populare de îmbrăcăminte ale timpului nu erau acceptabile Domnului.

„Nu credem că este în acord cu credința noastră să ne îmbrăcăm în ‚Costumul American’, să purtăm cercuri sau să mergem în extremă purtând haine lungi care mătură trotuarele și străzile. ” (1T, pg. 424 engl., rom. cap. 78, „Extreme în îmbrăcăminte”).

Ellen White a continuat prin a spune: „Există o poziție de mijloc în aceste lucruri. O, dacă noi toți am găsi în mod înțelept acea poziție și am păstra-o.” (Idem. pg. 425, rom. cap. 78, „Extreme în îmbrăcăminte”).

dr. Vernon Sparks 9

În modul acesta Dumnezeu i-a descoperit Ellenei White o reformă a îmbrăcăminții care era între două extreme. A fost proiectată de Dumnezeu pentru a fi atât sănătoasă, cât și modestă.

În viziunea despre reforma sănătății din 6 iunie 1863, mesagerului Domnului i-a fost arătate trei grupuri de femei descrise în următoarele cuvinte:

„Primele aveau o lungime în ton cu moda, împovărând membrele, împiedicând pasul, măturând strada și strângând mizeria acesteia; rezultatele lor rele le-am prezentat amplu. Această clasă, care erau sclave ale modei, păreau slabe și sleite de puteri.

Îmbrăcămintea celei de a doua clase, care a trecut prin fața mea, era în multe aspecte așa cum trebuie să fie. Mem-brele erau îmbrăcate bine. Ele erau lipsite de poverile pe care tirana, modă, le impusese asupra primei clase; însă merseseră la acea extremă în îmbrăcămintea scurtă, încât să dezguste și să creeze prejudecăți la oamenii buni și să distrugă într-o mare măsură propria lor influență. Aceasta este stilul și in-fluența ‚Costumului American’, prezentat și purtat de mulți la ‚Our Home’, Dansville N.Y. Nu ajunge la genunchi. Nu e nevoie să spun că acest stil de îmbrăcăminte mi-a fost arătat a fi prea scurt.

O a treia clasă a trecut prin fața mea cu fețe voioase și pas liber, elastic. Îmbrăcămintea lor avea lungimea pe care am descris-o ca potrivită, modestă și sănătoasă. Ea era cu câțiva inci mai sus decât mizeria străzii și a trotuarului în orice si-tuație, de exemplu cum ar fi trepte de urcare și coborâre, și așa mai departe.” (Review and Herald, 8 octombrie 1867).

Ea a explicat că „lungimea potrivită nu mi-a fost dată în inci”, ci că în cea mai bună apreciere a ei era de nouă inci de la pământ. (Idem.).


„Nu mai mult de una sau două fuste ușoare trebuiau purtate pentru a ajuta rochia să nu stea lipită de corp.” (1T, pg. 523 engl., rom. cap. 88, „Îmbrăcămintea reformă” și fustele trebuiau să fie suspendate de umeri; 4T, pg. 635 engl., rom. cap. 62, „Simplitate în îmbrăcăminte”). Membrele erau acoperite prin faptul că purtau pantaloni căptușiți strânși într-o bandă și prinși la nivelul gleznei, sau făcuți largi și conici jos; și aceștia trebuiau să fie suficient de lungi pentru a ajunge la pantof.” (1T, pg. 461 (engl., rom. cap. 83, „Reforma în îmbrăcăminte”).

Ellen White a clarificat că Dumnezeu nu cerea acum un semn special pe haine, comparabil cu panglica albastră a vechiului Israel, ci că El cerea o deosebire față de lume.

„Copiilor lui Israel, după ce au fost scoși din Egipt, li s-a poruncit să aibă o panglică simplă din material albastru la marginea îmbrăcăminții, pentru a-i deosebi de națiunile din jurul lor, și pentru a indica faptul că ei erau poporul deosebit al lui Dumnezeu. Acestui popor nu i se cere acum să aibă un semn atașat îmbrăcăminții lor. Însă în Noul Testament cititorii sunt frecvent îndrumați spre vechiul Israel ca exemplu. Dacă Dumnezeu a dat indicații atât de precise poporului Său din vechime, nu va ajunge îmbrăcămintea poporului Său din acest secol sub observația Sa? Nu ar trebui să fie în îmbrăcămintea lor o deosebire de cea a lumii? Nu ar trebui ca poporul lui Dumnezeu, care sunt comoara Sa deosebită, să caute ca până și în îmbrăcămintea lor să Îl slăvească pe Dumnezeu? Şi nu ar trebui să fie ei exemple în îmbrăcăminte, iar prin felul lor simplu să mustre mândria, vanitatea, și extravaganța mărtu-risitorilor lumești, iubitori de plăceri? Dumnezeu cere aceasta de la poporul Său. Mândria este mustrată în Cuvântul Său.” (Solii alese, vol. 2, pg. 473-474 engl., rom. Apendice, „Boala și cauzele ei”).

Dumnezeu a chemat la uniformitate în lungimea rochiei iar jacheta și pantalonii trebuiau să fie făcute după tipare precise.

dr. Vernon Sparks 11

„Ar trebui să fie uniformitate în lungimea rochiei-re-formă între păzitorii Sabatului. Cei care se fac deosebiți adoptând această îmbrăcăminte nu ar trebui să gândească nici pentru o clipă că nu este necesar să arate ordine, gust și curățenie. Înainte de a îmbrăca rochia-reformă, surorile noastre ar trebui să obțină tipare pentru pantalonii și sacoul purtate cu aceasta. Este o mare vătămare adusă îmbrăcămin-tei-reformă dacă unele persoane introduc într-o comunitate un stil care în fiecare aspect are nevoie de reformă înainte de a putea reprezenta în mod corect îmbrăcămintea reformă. Așteptați, surorilor, până când puteți purta îmbrăcămintea în ordine.” (1T, pg. 521 engl., cap. 88, „Îmbrăcămintea reformă”).

Dumnezeu a intenționat ca îmbrăcămintea reformă să îl identifice pe „poporul Său deosebit”, precum și să le îmbu-nătățească sănătatea fizică și mentală.

„Dumnezeu vrea ca poporul Său să adopte acum îm-brăcămintea-reformă, nu doar pentru a-i distinge de lume ca ‚popor al Său deosebit’, ci pentru că o reformă în îmbră-căminte este esențială pentru sănătatea fizică și mintală.” (1T, 525 engl., rom. cap. 88, „Îmbrăcămintea reformă”).

Ellen White a îmbrăcat pentru prima dată rochia reformă în septembrie 1865, și a început să poarte doar acel stil în ia-nuarie 1867. Ea a clarificat faptul că reforma în îmbrăcăminte era o parte minoră a soliei reformei sănătății, și a spus că aceasta, „pe măsură ce Reforma Sănătății deschide calea, să fie în cele din urmă adoptată de poporul nostru...

„A fost scopul lui Dumnezeu ca, la timpul potrivit, cu ocazii potrivite, persoane potrivite să prezinte beneficiile acesteia ca o binecuvântare, și să recomande uniformitatea și unitatea de acțiune.” (Review and Herald, 8 octombrie 1867).

Însă poporul Său nu avea să urmeze calea lui Dumnezeu. Membrii bisericii din Battle Creek, văzând reforma sănătății


adoptată de pacienții Institutului de Sănătate, au început o împotrivire oarbă și amară, agitând chestiunea și forțând o apărare prematură a îmbrăcăminții.

„Problema a venit prea devreme. Apărarea îmbrăcăminții ne-a fost impusă de către cei care i se opuneau, care, în același timp, pretindeau că au încredere deplină în mărturii. Când Institutul de Sănătate a fost deschis la Battle Creek, iar îmbră-cămintea a fost adoptată de paciente, după cum era indicat de medici, atunci a apărut opoziție, în principal din partea fraților din Battle Creek. Întrucât medicii aveau încredere deplină în mărturiile mele, le-au spus că stilul de îmbrăcăminte pe care ei îl recomandau pacientelor era același pe care îl văzusem că va fi adoptat de poporul nostru. Atunci a venit întrebarea ge-nerală, iar un spirit străin de opoziție oarbă și amară s-a trezit în unii care pretindeau a fi cei mai fermi prieteni ai mărturii-lor. Chestiunea generală s-a răspândit peste tot, și în toamna și iarna lui 1866 au sosit scrisori din toate direcțiile întrebând referitor la ceea ce văzusem eu, cerând răspunsuri imediate. De aceea am hotărât să scot în grabă Mărturia nr. 11. [Vezi (1T, pg. 456-466 engl., rom. cap. 83, „Reforma în îmbrăcăminte”).]”. (Review and Herald, 8 octombrie 1867).

În timp ce mulți „acceptau” reforma lui Dumnezeu în îmbrăcăminte, opoziția a luat multe forme.

„În timp ce multe dintre persoanele tinere au adoptat această îmbrăcăminte, unele au încercat să evite crucea, în-găduindu-și împodobiri suplimentare, făcând astfel aceasta un blestem, în loc de o binecuvântare. Celor care au îmbră-cat-o dintr-un simț al datoriei, aceasta le-a devenit un jug amar. Altele iarăși, care erau cele mai zeloase reformatoare, manifestau o deplorabilă lipsă de ordine și curățenie în îm-brăcămintea lor. Aceasta nu era făcută după tiparul aprobat. Unele persoane aveau un costum variat – rochia de un ma-


terial, sacoul de un altul și pantalonii de un al treilea. Altele purtau o fustă foarte lungă, așa încât se vedea doar un inch din lungimea pantalonului, făcând astfel îmbrăcămintea rău-proporționată și fără gust. Aceste costume grotești și dezordonate i-au dezgustat pe mulți care ar fi fost mulțumiți cu adevărata reformă în îmbrăcăminte.” (4T, pg. 636-637 engl., rom. cap. 62, „Simplitatea în îmbrăcăminte”).

Unele femei au lăsat deoparte unele părți din costum, la care obiectau ele.

„Rochia reformă, apărată cândva, s-a dovedit o bătălie la fiecare pas. Membrii bisericii, refuzând să adopte acest stil sănătos de îmbrăcăminte, au cauzat disensiune și dis-cordie. Unele persoane nu dovedeau uniformitate și gust în pregătirea îmbrăcămintei, așa cum le fusese în mod simplu prezentată. Aceasta era hrană pentru discuții. Rezultatul a fost că articolul de îmbrăcăminte contra cărora existau obiecții, pantalonii, au fost lăsați deoparte.” (Spalding and Magan Collection, pg. 91).

„În timp ce multe dintre surorile noastre au acceptat această reformă din principiu, altele s-au împotrivit stilului simplu de îmbrăcăminte pe care aceasta îl apăra. S-a cerut multă muncă pentru a introduce această reformă în poporul nostru. Nu era suficient să se prezinte înaintea surorilor noas-tre avantajele unei asemenea îmbrăcăminți și să le convingi că aceasta corespundea aprobării lui Dumnezeu. Moda le prinsese atât de puternic încât ele erau încete în a se separa de controlul ei, chiar și în a asculta de dictatul rațiunii și conștiinței. Şi multe dintre cele care pretindeau să accepte reforma nu au făcut nici o schimbare în obiceiurile lor greșite de îmbrăcăminte, cu excepția faptului că și-au scurtat fustele și și-au îmbrăcat membrele.” (4T, pg. 635-636 engl., rom. cap. „Sim-plitatea în îmbrăcăminte”).


Unele dintre surorile care au adoptat reforma în îmbră-căminte au promovat-o într-un spirit greșit.

„Unele persoane care au adoptat reforma în îmbrăcă-minte nu erau mulțumite să arate prin exemplu avantajele îmbrăcăminții, prezentând, când erau întrebate, motivele lor pentru care au adoptat-o și lăsând lucrurile în acest fel. În schimb, ele căutau să controleze conștiințele altora prin a lor. Dacă purtau această îmbrăcămine și altele trebuiau să o îmbrace. Ele uitau că nimeni nu trebuia constrâns să îmbrace îmbrăcămintea reformă.” (Idem., pg. 636 engl).

Unele persoane făceau din aceasta suma și esența religiei lor.„Multe sentimente nefericite au fost create de către cele

care recomandau constant surorilor reforma în îmbrăcăminte. În cazul extremiștilor, această reformă părea să constituie suma și esența religiei lor. Era tema conversației lor și povara inimilor lor; și mințile lor erau astfel abătute de la Dumnezeu și de la adevăr. Aceste persoane nu reușeau să cultive spiritul lui Hristos și manifestau o mare lipsă de adevărată curtoazie. În loc de a aprecia îmbrăcămintea pentru avantajele ei reale, ele păreau să fie mândre de caracterul ei singular.” (Idem.).

Până în anul 1875, ceea ce fusese dat ca binecuvântare fusese făcut un reproș și chiar o ocară.

„Într-o viziune dată mie în Battle Creek, în 3 ianuarie 1875, mi-a fost arătată o stare de lucruri pe care am prezentat-o aici, și faptul că larga diversitate în îmbrăcăminte era o vătămare adusă cauzei adevărului. Ceea ce s-ar fi dovedit o binecuvân-tare, dacă ar fi fost adoptată uniform și purtată adecvat, a fost făcut un reproș și, în unele cazuri, chiar un lucru de ocară.” (Idem., pg. 637, rom. cap. 62, „Simplitatea în îmbrăcăminte”).

Serva Domnului a încetat acum să promoveze reforma sănătății în îmbrăcăminte pentru a-i permite poporului lui Dumnezeu să își dovedească adevăratele motive.


„Nu am avut nici un îndemn să dau mărturie referitor la subiectul îmbrăcămintei. Nu am făcut nici o referire la acest subiect în vreun fel, nici pentru a-l susține, nici pentru a-l dezaproba. A fost scopul lui Dumnezeu de a testa pretinsul Său popor și de a da pe față motivele inimilor lor. La întâl-nirea de tabără rareori am avut ceva de spus despre acest subiect. Am evitat toate întrebările și nu am răspuns la nici o scrisoare. ” (Idem.).

Cinci ani mai târziu, în 1881, Ellen White a scris următoa-rele: „Cu un an în urmă mi-a fost prezentat din nou subiectul îmbrăcăminții. Am văzut că surorile noastre se îndepărtau de simplitatea evangheliei. Chiar cele care simțiseră că îmbră-cămintea reformă cerea muncă nenecesară, iar cele care pre-tindeau că nu vor fi influențate de spiritul lumii, adoptaseră acum modele pe care le condamnau cândva. Îmbrăcămintea lor era împodobită cu toate podoabele nenecesare ale celor lumești într-un mod nepotrivit pentru creștini, și în totală neconcordanță cu credința noastră.” (Idem., 637-638 engl., rom. cap. 62, „Simplitatea în îmbrăcăminte”).

Dumnezeu permisese ca mândria reală din inimile po-porului Său să se dea pe față.

„Dumnezeu și-a testat poporul. El a permis ca mărturia referitoare la îmbrăcăminte să nu se mai audă, pentru ca surorile noastre să urmeze propriilor lor înclinații și astfel să dezvolte mândria reală care exista în inimile lor.” (Idem. 639 engl., rom. cap. 62, „Simplitatea în îmbrăcăminte”).

Cam în timpul când Dumnezeu nu a mai prezentat apeluri pentru „rochia reformă scurtă”, Ellen White însăși a renunțat să mai promoveze și să poarte acel stil deosebit. Ea a adoptat „stilul față de care erau mai puține obiecții.” Rochia ei din 1906 este descrisă după cum urmează: „Rochia ei lungă, întunecată la culoare, ajungea cam la doi sau trei inci deasu-


pra podiumului. Sacoul ei sau partea de sus a costumului, de asemenea, era lung, ajungând mai jos de talie, însă nasturii ajungeau doar până la talia ei. Gulerul ei alb, simplu, era prins cu o broșă simplă, și ea nu purta pălărie, deși câteva persoane din adunare și de pe podium purtau pălării.” Arthur White, Ellen G.White, vol. 6, The Later Elmshaven Years 1905-1915, 30.

Din cauza împietririi inimilor noastre Dumnezeu și-a reținut apelul pentru adoptarea acelui lucru care a devenit cunoscut ca „rochia reformă scurtă” în 1881, însă El a înlocuit-o cu un stil „față de care erau mai puține obiecții”. Îmbrăcămin-tea din stilul care să o înlocuiască trebuia să fie lejeră. Rochia trebuia să fie mai lungă, doar suficient de scurtă pentru a evita noroiul și mizeria. În același mod, membrele trebuiau să fie acoperite cu aceeași atenție ca și cu rochia mai scurtă. Trebuia să fie uniformitate în simplitatea ei, în lungimea ei modestă, și în felul în care membrele erau acoperite corespunzător.

„Dacă toate surorile noastre ar adopta o rochie simplă, neîmpodobită, de o lungime modestă, uniformitatea stabilită astfel ar fi mult mai plăcută lui Dumnezeu, și ar avea o influ-ență mai salutară asupra lumii decât diversitatea prezentată cu patru ani în urmă. Întrucât surorile noastre nu au dorit să accepte la nivel general rochia reformă așa cum ar trebui ea purtată, acum este prezentat un alt stil, față de care sunt mai puține obiecții. Acesta este lipsit de împodobiri nenecesare, lipsit de funde cu care se încheiau la spate. Partea de rochie de la umeri pană la talie constă dintr-o rochie simplă de formă dreaptă sau lejeră, apoi fustă, aceasta din urmă fiind suficient de scurtă pentru a evita noroiul și mizeria străzilor. Materialul ar trebui să fie fără carouri largi și modele mari, și de o culoare simplă. Aceeași atenție ar trebui acordată îmbrăcării membrelor, ca și în cazul îmbrăcării rochiilor mai scurte.” (4T, pg. 640 engl., rom. cap. 62, „Simplitatea în îmbrăcăminte”).


Această rochie reformă „față de care sunt mai puține obiecții” de asemenea nu trebuia să urmeze un stil anume și uniform, ca prima rochie reformă. Diferitele sale componente nu trebuiau să fie croite după tipare specifice. Dumnezeu a făcut aceasta pentru a ne ajuta să evităm a ne concentra asupra împodobirii exterioare mai degrabă decât asupra împodobirii interioare.

„Unii au presupus că fusta și sacoul menționate în Tes-timonies, vol. 4, pag. 640, era modelul pe care toți trebuie să îl adopte. Aceasta nu este așa, ci ar trebui folosit ceva la fel de simplu ca acesta. Nu mi-a fost dat nici un stil anume ca regulă exactă pentru a-i conduce pe toți în îmbrăcămintea lor. Dacă s-ar întâmpla ca surorile noastre să creadă că ele trebuie să adopte un stil uniform de îmbrăcămine, ar apărea controverse și cei ale căror minți ar fi trebuit să fie cu totul predate lucrării soliei celui de-al treilea înger și-ar petrece timpul ducând un război agresiv contra îmbrăcăminții exte-rioare, neglijând devoțiunea interioară, podoaba unui duh blând și liniștit, care este în fața lui Dumnezeu de un mare preț.” (The Story of Our Health Message, pg. 428).

În 1897, au fost adresate mesagerului lui Dumnezeu întrebări referitoare la întoarcerea la rochia reformă de un singur stil, scurtă. Ea a afirmat că a face aceasta după ce Dum-nezeu a îndepărtat chemarea Sa de la poporul Său pentru a adopta stilul uniform, ar însemna a implementa o invenție omenească în locul uneia divine.

„Ca răspuns la întrebările care mi-au fost adresate recent referitor la reluarea rochiei reformă, aș spune că cei care au agitat acest subiect pot fi siguri că nu au fost inspirați de Duhul lui Dumnezeu. Domnul nu a indicat că este datoria surorilor noastre de a se întoarce la rochia reformă. Dificul-tățile pe care le-am avut de înfruntat odată nu trebuie să fie


readuse. Nu trebuie să ne direcționăm înspre forme unice de îmbrăcăminte. Se vor ivi continuu lucruri noi și ciudate, pentru a-i conduce pe cei din poporul lui Dumnezeu spre o falsă excitare, spre redeșteptări religioase false și evoluții ciudate; însă poporul nostru nu ar trebui să fie supus la vreun test de origine omenească, ce va crea controversă în vreun domeniu.” (Idem., pg. 427).

Datorită acestor sfaturi inspirate, unii cred că Dumnezeu, în prezent, nu are nici o preferință specială pentru un anume mod de îmbrăcăminte. Unii se simt liberi să permită societății și preferințelor personale să fie cele care, cu precădere, deter-mină ce este îmbrăcăminte modestă și ce este sănătos. Alții se miră de ce Dumnezeu, în preștiința Sa că îmbrăcămintea reformă scurtă urma să fie respinsă, a mers totuși înainte și a dat-o poporului Său, de fapt. Şi când Dumnezeu a luat de la poporul Său povara îmbrăcăminții reformă scurte, de ce a descris El o îmbrăcăminte mai acceptabilă, mai degrabă decât să lase pe fiecare să urmeze ceea ce îi dictează propria lor conștiință? Articolele următoare vor clarifica unele din-tre principiile îmbrăcăminții creștine. Se va descoperi că un studiu al sfaturilor inspirate ale lui Dumnezeu referitoare la îmbrăcămintea reformă scurtă și la stilurile lumești de îmbrăcăminte ale acelei perioade, ascund multe principii de valoare pentru creștinii de astăzi pentru a ști cum să se îmbrace, atât modest cât și sănătos.

Când a definit Dumnezeu îmbrăcămintea sănătoasă?

Satan a condus omenirea la neascultare de legile natura-le, precum și spirituale, ale lui Dumnezeu. Astfel, învățătura despre ascultarea de legile naturale este o parte integrală a soliilor celor trei îngeri.

„A face clară legea naturală și a recomanda ascultarea de ea, este lucrarea care însoțește solia îngerului al treilea, pentru a pregăti un popor pentru venirea Domnului.” (Dietă şi hrană, pg. 69 engl., rom. cap. 3, „Reforma sănătății și solia îngerului al treilea”).

O parte integrantă a soliei reformei sănătății dată popo-rului rămășiței Sale este aceea despre îmbrăcămintea sănă-toasă. Multe dintre obiecțiile lui Dumnezeu față de stilurile de îmbrăcăminte la modă din zilele de început ale istoriei bisericii, erau că acestea erau contrare legilor naturale și, astfel, erau nesănătoase din punct de vedere fizic.

Sfaturile lui Dumnezeu către Ellen White condamnă ca nesănătoasă practica de a lăsa descoperite membrele și umerii copilașilor mici.

„În unele țări predomină încă obiceiul de a lăsa goi umerii și membrele copilașilor mici. Acest obicei nu poate fi condamnat suficient de sever.” (Pe urmele Marelui Medic, pg. 382 engl., rom. cap. 32, „Copilul”).

O altă îmbrăcăminte condamnată de divinitate, totuși la modă, era aceea care învelea trunchiul și brațele, însă lăsa membrele inferioare cu unul sau două straturi de îm-brăcăminte.


„Mamele care îi îmbracă pe copiii lor în conformitate cu moda, le pun în pericol sănătatea și viața. Moda lasă mem-brele copiilor neînvelite, decât cu un strat de îmbrăcăminte sau, cel mult, două... deasupra inimii, unde este cea mai mare cantitate de vitalitate, se află între patru și opt straturi de îmbrăcăminte... În timp ce călătoresc, este un lucru obișnuit să vezi fetițele îmbrăcate la modă, însă nu în mod sănătos. Părțile superioare ale corpului sunt îmbrăcate din abundență cu învelișuri calde și peste acestea haină de blană, în timp ce membrele abia dacă sunt acoperite.” (Healthful Living, pg. 148, 149).

Purtarea cercurilor a fost identificată, de asemenea, ca fiind nesănătoasă.

„Părinții sunt responsabili într-o mare măsură pentru sănătatea fizică a copiilor lor. Acei copii care supraviețuiesc abuzurilor din copilăria lor, nu sunt lipsiți de pericol odată ce au depășit copilăria. Părinții continuă să urmeze un curs gre-șit față de ei... Picioarele lor, precum și brațele, sunt aproape goale. Cei care prețuiesc moda mai presus decât sănătătea, pun asupra copiiilor lor cercuri. Cercurile nu sunt comode, modeste sau sănătoase.” (Solii alese, vol. 2, pg. 469-470 engl., rom. Apendice, „Boala și cauzele ei”).

La cercurile nesănătoase, femeile adulte adăugau nesănă-toasele corsete constrictoare și rochii grele care atârnau de talie.

„Plămânii pot fi comprimați de bentițe strânse, corsete sau rochii cu talie strânsă, care împiedică circulația nestin-gherită a sângelui prin întregul sistem.” (The Health Reformer, 1 februarie 1877).

„Multe femei își trag în jos intestinele și coapsele, atâr-nând de ele fuste grele.” (Solii alese, vol. 2, pg. 473 engl., rom. Apen-dice, „Boala și cauzele ei”).

Inspirația condamnă de asemenea înghesuirea picioare-lor în încălțăminte la fel ca și presarea taliei.


„Obiectăm împotriva faptului că oamenii își înghesuie picioarele în încălțăminte pentru a le face să pară micuțe, și a faptului că își compresează talia, făcând imposibil să își umple plămânii cu aer proaspăt. Dacă oferim plămânilor și picioarelor suficient spațiu pentru a-și face lucrarea pe care Dumnezeu a desemnat ca ele să o facă, vom fi răsplătiți cu o sănătate mai bună, și o conștiință mai curată.” (The Health Reformer, 1 aprilie 1871).

Comprimarea vreunei părți a corpului interferează cu circulația sângelui spre și prin acea regiune, tinde să disloce organele locale și împiedică funcțiile lor normale.

„Corsetele strânse... comprimă plămânii, stomacul și alte organe interne, induc curbarea accentuată a coloanei verte-brale și un cortegiu de boli ce aproape nu pot fi numărate.” (4T, pg. 635 engl., rom. cap. 62, „Simplitatea în îmbrăcăminte”).

„Nu mai vorbim despre practica sinucigașă de a compri-ma talia, așa încât să suprimi respirația naturală, inducând obi-ceiul respirației doar din vârful plămânilor.” (The Health Reformer, 1 august 1868).

„Mama copilei cu față palidă părea îngrijorată referitor la ea, temându-se că va prinde o răceală și „că va avea un acces îngrozitor de tuse.” I-am spus necredincioasei, arătând spre copii: Acestea sunt într-adevăr creaturi ale circumstanțelor. Fără îndoială că mama se plânge de providența lui Dumnezeu în faptul că prețiosul ei copil suferă astfel, însă nu visează că ea însăși este de vină pentru sănătatea slabă a copiilor ei. Ea este controlată de modă; și ca urmare, copiii ei sunt cei ce su-feră. Privește la taliile înguste ale rochiilor acestor copile. Este imposibil ca plămânii lor să aibă o acțiune completă. Inima și ficatul nu își pot îndeplini lucrarea lor, fiind comprimate astfel. Aceste copile nu pot să inspire profund aerul.” (Idem., 1 noiembrie 1870).


„Corsetele care sunt din nou purtate pe scară largă pentru a compresa talia reprezintă unul dintre cele mai grave lucruri din îmbrăcămintea femeii. Sănătatea și viața sunt sacrificate pentru a pune în practică o modă care este lipsită de frumusețe reală și comfort. Comprimarea taliei slăbește mușchii organelor respiratorii. Ea împiedică procesul digestiei. Inima, ficatul, plămânii, splina și stomacul, sunt aglomerate într-un spațiu mic, nepermițând spațiul necesar pentru acțiunea sănătoasă a acestor organe.” (Review and Herald, 31 octombrie 1871).

„Plămânii pot fi comprimați prin bentițe strânse, cor-sete sau rochii cu talie strânsă, care împiedică circulația nestingherită a sângelui prin întregul sistem. Este esențial pentru sănătate ca toracele să aibă suficient spațiu pentru a se extinde complet așa încât plămânii să poată fi capabili de inspirații complete ale aerului. Mulți care au murit de tuber-culoză pulmonară ar fi putut trăi întreaga viață alocată lor, dacă s-ar fi îmbrăcat în conformitate cu legile ființei lor. Tăria sistemului depinde într-o mare măsură de cantitatea de aer pur inspirat. Dacă plămânii sunt restricționați, cantitatea de oxigen primită în ei este de asemenea limitată, sângele devine viciat, iar boala este urmarea.” (The Health Reformer, 1 februarie 1877).

O cauză, posibil, chiar mai mare de boală la femei este aceea că membrele lor sunt mai puțin învelite decât trunchiul. Sângele răcit de la extremitățile relativ neîmbrăcate, tinde să afecteze sănătatea generală. O problemă poate chiar mai mare este faptul că se află mai puțin sânge în extremitățile reci, ceea ce face ca să existe sânge în exces, cu o circulație îngreunată, în organele interne.

„Aerul, care înconjoară mâinile și membrele inferioare, și care circulă în jurul axilelor, răcește porțiunile acestea sensibile ale corpului, atât de apropiate de organele vitale, și împiedică circulația sănătoasă a sângelui, inducând boala,


în special a plămânilor și a creierului.” (Solii alese, vol. 2, pg. 467 engl., rom.Apendice, „Boala și cauzele ei”).

„Mamele care își îmbracă fetele în conformitate cu moda, le periclitează sănătatea și viața. Moda lasă membrele copile-lor neîmbrăcate, cu excepția unui sau poate, a două straturi de îmbrăcăminte. Dacă ele sunt expuse răcorii vremii de toamnă, primăvară, sau iarnă, membrele lor sunt îmbăiate într-un curent de aer rece. Deasupra inimii, unde este cea mai mare cantitate de vitalitate, sunt între patru și opt straturi. Aceste membre și picioare neînvelite devin în mod obișnuit reci.” (Healthful Living, pg. 148-149).

„Priviți la taliile strâmte ale rochiilor acestor copile. Este imposibil ca plămânii lor să aibă o acțiune completă. Inima și ficatul nu își pot îndeplini lucrarea, fiind astfel comprimate... Priviți la membrele lor, neînvelite, cu excepția unui strat subțire de șosete de bumbac... Aerul le răcește membrele, curentul de viață este împins înapoi din cursul său natural, iar membrele sunt lipsite de partea lor de sânge. Sângele, care ar trebui să fie direcționat spre extremități prin faptul că acestea sunt îmbră-cate în mod adecvat, este împins înapoi spre organele interne. Există prea mult sânge în cap. Plămânii sunt congestionați, sau ficatul este împovărat; prin întreruperea circulației sângelui, întregul sistem este deranjat.” (Idem., pg. 184-185).

„Când extremitățile, care sunt departe de organele vitale, nu sunt îmbrăcate adecvat, sângele este împins spre cap, cauzând dureri de cap sau sângerări nazale; sau există o senzație de abundență în jurul pieptului, producând tuse sau palpitație a inimii, pe motivul că se află prea mult sânge în acea regiune; sau stomacul are prea mult sânge, cauzând indigestie.” (2T, pg. 531 engl (rom. cap. 62, „Exercițiul fizic și aerul”).

Cercurile erau nesănătoase pentru că ele țineau îmbrăcă-mintea departe de membrele relativ neîmbrăcate, permițând


ca acestea să fie răcite, ceea ce avea ca rezultat perturbarea circulației sănătoase în întregul corp.

„Îmbrăcămintea fiind ținută departe de corp prin cercuri, este imposibil ca membrele lor să primească suficientă căldură de la îmbrăcăminte, și ele sunt permanent scăldate în aer rece. Extremitățile sunt răcite, și inima depune muncă dublă pentru aceasta, pentru a împinge sângele spre aceste extremități reci, iar când sângele și-a parcurs circuitul prin corp și s-a întors la inimă, nu mai este același curent plin de vigoare, cald, care a ieșit din ea. Inima, slăbită prin muncă prea grea și circulație slabă a sângelui, este atunci constrânsă la o muncă și mai grea, pentru a împinge sângele spre extremitățile care nu sunt niciodată calde într-un mod sănătos, la fel ca alte părți ale corpului. Inima eșuează în eforturile ei, iar membrele devin în mod obișnuit reci; și sângele, care este răcit de extremități, este împins înapoi spre plămâni și creier, iar urmarea este in-flamație și congestie a plămânilor sau a creierului.” (Solii alese, vol. 2, pg. 470 engl., rom.Apendice, „Boala și cauzele ei”).

Când membrele sunt de obicei îmbrăcate insuficient, vasele de sânge din membre devin prea înguste pentru a permite trecerea unei cantități suficiente de sânge chiar pe vreme caldă. O astfel de persoană poate observa răceala mem-brelor. Dacă această contractare a vaselor de sânge apare în timpul copilăriei, ea poate să împiedice, de fapt, dezvoltarea normală a membrelor.

„În unele țări obiceiul de a lăsa goi umerii și membre-le copiilor mici încă predomină. Acest obicei nu poate fi condamnat prea sever. Membrele fiind departe de centrul circulației, necesită o mai mare protecție decât alte părți ale corpului. Arterele care fac să ajungă sângele la extremități sunt largi, furnizând o cantitate suficientă de sânge pentru a asigura căldura și alimentarea. Însă când membrele sunt


insuficient protejate și insuficient îmbrăcate, arterele și venele devin contractate, porțiunile sensibile ale corpului sunt răcite și circulația sângelui este împiedicată.” (Pe urmele Marelui Medic, pg. 382 engl., rom. cap. 32, „Copilul”).

„Femeile nu își îmbracă în mod corespunzător membrele, pentru că nu este la modă. Din lipsa îmbrăcăminții, sângele este trimis înapoi de la extremități răcit... Membrele, care ar trebui să aibă chiar mai multe straturi de îmbrăcăminte decât alte părți ale corpului, pentru că sunt mai departe de centrul circulației, sunt răcite, pentru că nu sunt protejate în mod adecvat. Aceste organe sunt lipsite de partea de sânge ce li se cuvine, de aceea nu pot fi hrănite în mod adecvat, iar rezultatele sunt, aproape universalele membre slabe, nedez-voltate.” (The Health Reformer, 1 martie 1874).

„Creatorul nostru a format membrele cu vene și vase sanguine largi, pentru ca membrele să poată fi suficient nutrite și calde proporțional cu alte părți ale corpului. Însă moda jefuiește membrele de îmbrăcăminte, iar curentul de viață este răcit pe canalul său natural și trimis înapoi spre organele interne. Multele straturi de îmbrăcăminte din jurul pieptului și plămânilor atrag sângele spre aceste părți și căl-dura reținută astfel slăbește și debilitează aceste organe deli-cate, cauzând congestie și inflamație. Capul, plămânii, inima, ficatul și rinichii au prea mult sânge, în timp ce membrele nu au suficient pentru căldură și dezvoltare corespunzătoare. Rezultatul este că vasele de sânge din membre se contractă pentru că nu sunt umplute și nu pot conține partea cores-punzătoare de sânge pe care natura a prevăzut ca ele să o conțină, și membrele sunt permanent reci. Pentru că această răceală este ceva obișnuit, ea nu este observată de copiii care sunt îmbrăcați atât de nesănătos. Acești copii, care sunt dis-ciplinați să se conformeze modei, nu sunt bine proporționați.


Membrele lor subțiri, lipsite de carne, dau mărturie despre abuzul pe care l-au suferit. Moda le-a jefuit membrele de forma lor durdulie.” (Idem., 1 ianuarie 1877).

Brațele și membrele inferioare în mod cronic reci în pruncie și copilărie pot duce la o dispoziție bolnăvicioasă, la pipernicire și moarte prematură.

„Faptul că brațele sunt descoperite îl expune pe prunc la o răceală constantă și congestie a plămânilor sau a creie-rului. Aceste expuneri pregătesc drumul pentru ca micuțul să devină bolnăvicios și pipernicit.” (Healthful Living, pg. 176).

„Apelez la voi, mamelor, nu vă simțiți alarmate și nu vă doare inima să îi vedeți pe copiii voștri palizi și piperniciți, suferind de guturai și catar nazal, răceală, crup, umflături de tuberculoză apărând pe față și gât, inflamații și congestii ale plămânilor și creierului? Ați studiat de la cauză la efect?... Nu v-a dictat vouă moda când i-ați îmbrăcat pe copiii voștri? Faptul de a le lăsa brațele și membrele insuficient protejate a fost cauza unui mare număr de boli și morți premature.” (Solii alese, vol. 2, pg. 471, rom. cap. „Boala și cauzele ei”).

Inabilitatea mamelor de a alăpta copiii lor poate fi ca-uzată de faptul că zona pieptului a fost prea încălzită prin îmbrăcăminte inadecvată în timpul dezvoltării sânilor.

„Pentru că este la modă, multe femei pun peste sânii lor pernuțe pentru sâni, pentru a da formei înfățișarea de sâni bine dezvoltați. Aceste adaosuri atrag sângele la piept și produc o căldură uscată, iritantă. Venele, din cauza căldurii nefirești, devin contractate și circulația naturală este obstruc-ționată. Aceste adaosuri, în legătură cu alte obiceiuri rele în îmbrăcăminte și mâncare, au ca rezultat obstrucționarea procesului naturii, făcând imposibilă o dezvoltare sănătoasă a sânilor. Iar dacă aceste femei devin mame, nu poate avea loc o secreție naturală a laptelui pentru a avea o cantitate


suficientă ca să-și hrănească micuții lor.” (The Health Reformer, 1 septembrie 1871).

Cancerele sunt una dintre bolile îngrozitoare care pot fi cauzate de îmbrăcăminte nesănătoasă.

„Multe persoane au devenit invalizi pe viață prin faptul că s-au conformat cerințelor modei. Dezlocări sau diformități, cancere și alte boli teribile sunt între relele care rezultă din îmbrăcămintea la modă.” (4T, pg. 635 engl., rom. cap. 62, „Simpli-tatea în îmbrăcăminte”).

Nu mai puțin de o jumătate din suferințele femeii sunt rezultatul îmbrăcăminții nesănătoase:

„Femeile, în special, sunt victimele diferitelor boli care ar putea fi reduse, dacă nu chiar de tot prevenite, prin obiceiuri corecte de viață. Jumătate din suferințele lor pot fi atribuite modului lor de a se îmbrăca și dorinței lor nebune de a se conforma cu modele lumii, introduse ca un sistem de specu-lă și profit sau pentru alte motive și mai josnice.” (The Health Reformer, 1 februarie 1877).

Satan știe că „majoritatea bolilor își au originea într-o distribuire inegală a sângelui.” Astfel nu ar trebui să fim surprinși când Inspirația ne spune că Satan este cel care a inventat stilurile de îmbrăcăminte care permit ca sângele să fie răcit în membrele insuficient îmbrăcate. Prea adesea, chiar viața însăși este sacrificată în slujirea lui Satan.

„Satan a inventat modă care lasă membrele dezgolite, împiedicând prin răceală cursul normal al curentului de viață. Iar părinții se închină la altarul modei și îi îmbracă pe copiii lor în așa fel încât nervii și venele devin contractate și nu răspund scopului pe care Dumnezeu a intenționat ca acestea să îl aibă. Rezultatul este că în mod obișnuit picioarele și mâinile sunt reci. Acei părinți care urmează modei în loc să urmeze rațiunii vor avea de dat socoteală lui Dumnezeu


pentru că îi jefuiesc pe copiii lor de sănătate. Chiar viața însăși este frecvent sacrificată zeului modei.” (2T, pg. 532 engl., rom. cap. 62, „Exercițiul fizic și aerul”).

Creatorul a proiectat fața să fie expusă (n.tr. la frig), însă membrele au fost proiectate pentru a fi în mod uniform la fel de calde ca și corpul.

„Membrele nu au fost formate de Creatorul nostru pentru a îndura expuneri, la fel cum a fost fața. Domnul a înzestrat fața cu o circulație a sângelui imensă, pentru că aceasta trebuie să fie expusă. El a prevăzut, de asemenea, vase de sânge largi și nervi pentru membre și picioare, pentru a conține o cantitate mare de curent de viață umană, ca membrele să fie în mod uniform la fel de calde ca și corpul. Ele ar trebui să fie atât de riguros îmbrăcate, încât să atragă sângele spre extremități.” (Idem., vol. 2, pg. 531-532, rom. cap. 62, „Exercițiul fizic și aerul”).

Întrucât sănătatea perfectă depinde de o circulație per-fectă, îmbrăcămintea creștinului ar trebui să îmbrace extre-mitățile la fel de bine ca toracele.

„Sănătatea perfectă depinde de o circulație perfectă. O atenție specială trebuie acordată extremităților, pentru ca aces-tea să poată fi la fel de bine îmbrăcate ca toracele și regiunea de deasupra inimii, unde este cea mai mare cantitate de căldură. Părinții care îi îmbracă pe copiii lor cu extremitățile goale sau aproape goale, sacrifică modei sănătatea și viețile copiilor lor. Dacă aceste părți nu sunt la fel de calde ca și corpul, circulația nu este egalizată.” (Idem., pg. 531, rom. cap. 62, „Exercițiul fizic și aerul”).

Ar fi bine să ne preocupăm mai mult de prevenirea cruzimii față de tinerele fete prin îmbrăcăminte nesănătoasă decât să prevenim cruzimea față de animale necuvântătoare.

„Se organizează în orașele noastre societăți pentru prevenirea cruzimii față de animale. Ar fi bine să mergem chiar mai departe și, în măsura în care ființele responsabile


și inteligente, capabile de a obține viața veșnică, sunt de o valoare mai mare decât animalele necuvântătoare, este nevoie mai mare de societăți care să prevină cruzimea mamelor prin îmbrăcarea iubitelor lor fetițe într-un mod încât să le sacrifice la altarul crudei mode.” (Healthful Living, pg. 149).

Mamele au nevoie să decidă dacă le vor îmbrăca pe micuțele lor fetițe într-un mod sănătos sau în felul modern, lăsându-le membrele relativ neîmbrăcate.

„Există o cale modernă și o cale sănătoasă de a îmbrăca un copil. Mamele, în general, acordă mai multă atenție celei dintâi, decât celei de pe urmă. Este fără îndoială foarte drăguț și plăcut să îmbraci o fetiță în fustițe scurte, îmbrăcându-i glezna gingașă și membrele drăguțe cu o șosetuță subțire, de mătase sau bumbac, închizându-i piciorul într-un papuc cu talpă subțire, și croită în mod măiestrit, în timp ce umerii sunt acoperiți cu un palton, cu blănuri, și eșarfe.” (The Health Reformer, 1 ianuarie 1874).

Îmbrăcămintea sănătoasă, care va proteja fetele la fel ca și băieții, este descrisă:

„Fetele voastre ar trebui să poarte taliile rochiilor lor perfect lejere, și ar trebui să aibă un stil de îmbrăcăminte comodă, confortabilă și modestă. În anotimpul rece ele ar trebui să poarte indispensabili de flanel sau bumbac, care pot fi trași în interiorul șosetelor. Peste aceștia ar trebui să fie pantaloni, căptușiți, care pot fi din material plin, strânși cu o bentiță și încheiați cu nasture în jurul gleznei sau conici la capăt, și să ajungă la nivelul pantofului. Rochia lor ar trebui să ajungă mai jos de genunchi. Cu acest stil de îmbrăcăminte, o fustă ușoară sau cel mult două, ar fi tot ce este necesar; și acestea ar trebui să fie prinse cu nasturi de corsaj. Cu acest fel de îmbrăcăminte, fetele voastre nu ar fi mai în pericol la aer liber decât sunt băieții. Şi sănătatea lor ar fi mult mai bună


dacă ar trăi mai mult în aer liber, chiar și iarna, decât să fie mărginite la aerul închis al unei camere încălzite de o sobă.” (Solii alese, vol. 2, pg. 471 engl., rom.Apendice, „Boala și cauzele ei”).

„Aveți grijă ca micuții voștri să poarte indispensabili de lână sau flanel de bumbac, care să se lipească bine de piele; peste aceștia se pot trage ciorapi lungi și, în zilele mai reci, jambiere ar fi îmbrăcate peste toate acestea. Lăsați ca încăl-țămintea să fie groasă și acoperită cu galoși; membrele lor ar putea să nu arate atât de drăguț, însă cu siguranță vor fi confortabili, iar îmbunătățirea corespunzătoare în sănătatea copiilor voștri va fi mai mult decât o despăgubire pentru suferința voastră temporară din pricina înfățișării care nu este la modă.” (The Health Reformer, 1 ianuarie 1874).

Pantalonii pentru fete trebuie să fie făcuți în așa mod încât să nu poată fi ridicați în sus lăsând membrele cu doar un strat de îmbrăcăminte.

„Ar trebui să îmbrăcați membrele fetelor voastre la fel de cald ca și ale băieților voștri, călăuzind astfel sângele spre ex-tremități. Ele ar trebui să fie îmbrăcate cu pantaloni, căptușiți, care să ajungă până la curbura de la mijlocul tălpii. În nici un caz nu ar trebui ca pantalonii să aibă o așa formă încât să poa-tă fi trași de copii așa încât să nu se vadă, lăsând vreo parte a membrelor lor expusă. Întreb: este rezonabil sau chiar modest, să se vadă membrele fiicelor voastre expuse până la îndoitura genunchiului, fără nici un acoperământ, cu excepția unui ciorap lung de bumbac vara, și de flanel, iarna? De ce să nu își îmbrace mamele fetele în mod înțelept, modest și sănătos, fără a ține cont de modele predominante?” (Idem., 1 noiembrie 1870).

Femeile trebuie să își îmbrace membrele la fel de riguros ca bărbații. Pantaloni, căptușiți, iarna, sunt încurajați.

„Doar o femeie din o mie își îmbracă membrele așa cum ar trebui. Oricare ar fi lungimea rochiei, femeile ar trebui să


își îmbrace membrele la fel de temeinic ca și bărbații. Aceasta se poate face purtând pantaloni căptușiți, strânși cu bandă și prinși în jurul gleznei sau făcuți largi și la baza piciorului, conici, iar aceștia ar trebui să fie suficient de lungi pentru a atinge pantoful. Membrele și gleznele îmbrăcate astfel sunt protejate de curentul de aer. Dacă membrele și picioarele sunt păstrate confortabile cu îmbrăcăminte caldă, circulația va fi egalizată și sângele va rămâne sănătos și pur, pentru că nu este răcit sau împiedicat în trecerea sa naturală prin sistem.” (Solii alese, vol. 2, pg. 479 engl.(rom.Apendice, „Boala și cauzele ei”).

„Pledăm pentru pantaloni căptușiți iarna, pentru ca sângele să poată fi atras spre extremități, ca acestea să nu fie lipsite de partea lor de sânge prin îmbrăcăminte sărăcăcioasă. Curentul de viață omenească se luptă să parcurgă mersul său obișnuit și nu ar trebui să fie împiedicat în acest circuit de modul imperfect în care femeile își îmbracă membrele.” (The Health Reformer, 1 mai 1872).

Cu privire la circulația sănătoasă, extremitățile au nevoie să fie acoperite la fel de bine sau mai bine decât trunchiul.

„Părțile din corp, care sunt aproape de izvoarele vieții, au nevoie de mai puțină acoperire decât membrele care sunt îndepărtate de organele vitale. Dacă membrele și picioare-le ar putea avea îmbrăcămintea în plus care este de obicei pusă peste umeri, plămâni și inimă, iar circulația sănătoasă ar putea fi atrasă spre extremități, organele vitale ar putea să își îndeplinească partea lor în mod sănătos, dacă ar avea doar partea lor de îmbrăcăminte.” (Solii alese, vol. 2, pg. 470-471, rom. Apendice, „Boala și cauzele ei”).

„Pentru a menține o circulație egală, ar trebui să existe o distribuire egală a îmbrăcăminții, care va aduce căldură egală tuturor părților corpului. Membrele care sunt cele mai îndepărtate de organele vitale, ar trebui să fie mai temeinic


protejate cu îmbrăcăminte caldă. Extremitățile ar trebui să fie păzite cu grijă de frig și răceală, printr-o cantitate suplimen-tară de îmbrăcăminte. Este imposibil pentru femei să aibă membre de obicei reci și picioare reci fără ca vreo parte din organele interne să fie congestionată. Peste torace, unde este cea mai mare cantitate de căldură, sunt de obicei șase până la opt rânduri de îmbrăcăminte... Membrele inferioare sunt îmbrăcate doar cu unul sau două straturi de material subțire. Picioarele sunt frecvent acoperite cu ciorapi de bumbac și pantofi din material textil.” (The Health Reformer, 1 mai 1872).

Cei care au o tendință spre probleme respiratorii, trebuie să evite, în special, răcirea mâinilor și a brațelor.

„Îmbrăcămintea la modă este una dintre cauzele princi-pale ale tusei și plămânilor bolnavi. Cei care sunt amenințați de boli pulmonare ar trebui să aibă o grijă specială pentru a nu permite extremităților corpului să fie răcite. Încheietura mâinii ar trebui să fie acoperită cu manșete calde, pentru că dacă mâinile și brațele sunt răcite, plămânii sunt afectați în mod vătămător.” (Manuscript Releases, vol. 3, pg. 319).

Îmbrăcămintea sănătoasă va evita orice tinde să in-terfereze cu circulația liberă a sângelui și cu funcționarea organelor. Aceasta se realizează cel mai bine prin atârnarea îmbrăcăminții de umeri.

„Îmbrăcămintea sugarului ar trebui să fie așa aranjată încât corpul să nu fie comprimat în nici cea mai mică măsură după ce a luat o masă îndestulătoare.” (Healthful Living, pg. 148).

„Fetele voastre ar trebui să poarte rochii cu talia perfect lejeră.” (Solii alese, vol. 2, pg. 471 engl., rom.Apendice, „Boala și cauzele ei”).

„Mamelor, de ce nu îi îmbrăcați pe băieții și fetele voastre în mod confortabil și adecvat? Lăsați ca îmbrăcămintea lor să fie simplă, lejeră și confortabilă; îmbrăcați-le membrele, în special încheieturile, cald și adecvat; apoi lăsați-i să iasă afară și să


facă exerciții fizice în aer liber și să trăiască pentru a se bucura de sănătate și fericire.” (Christian Temperance and Bible Hygiene, pg. 91).

„Obiectăm față de stilul popular de îmbrăcăminte al femeilor pentru că nu este nici sănătos, nici comod. Fustele atârnă în general de șolduri, care nu au fost prevăzuți să susțină greutate. Fiecare articol de îmbrăcăminte ar trebui să fie suspendat de umeri. Obiceiul de a prinde fustele în jurul corpului cu bentițe, permițând ca greutatea să atârne pe coapse pentru a le împiedica să alunece de pe corp este în mod categoric dăunător sănătății. Pentru că exact unde aceste bentițe se încing, sunt nervi și vase largi de sânge, care poartă sângele spre membre. Aceste vene și nervii ar trebui să nu fie comprimați, ci să li se permită cea mai amplă libertate pentru a îndeplini scopul pentru care natura le-a desemnat.

Am auzit despre doamne tinere care se plâng de durere într-o parte când stau într-o anumită poziție. Am descoperit, după ce am făcut o examinare, că singura cauză erau benzile care apăsau pe nervii gingași și pe vene, împiedicând circula-ția liberă a sângelui. Dacă lenjeria, precum și talia rochiei ar fi făcute lejere, toată îmbrăcăminea ar fi suspendată de umeri cu cordon sau bretele, durerea ar dispărea... Îmbrăcămintea ar trebui să fie purtată în așa fel încât să ofere cea mai perfectă libertate circulației, respirației și exercitării fiecărei părți a corpului.” (The Health Reformer, 1 aprilie 1872).

„Îmbrăcămintea femeii ar trebui să fie suspendată de umeri.” (Solii alese, vol. 2, pg. 473 engl., rom.Apendice, „Boala și cauzele ei”).

„Fiecare articol de îmbrăcăminte al unei persoane ar trebui purtat atât de lejer, încât, când se ridică brațele, și îmbrăcămintea să se poată ridica în mod corespunzător ...

Umerii ar trebui făcuți să poarte greutatea fiecărui ar-ticol de îmbrăcăminte al unei persoane.” (The Health Reformer, 1 februarie 1877).


Dumnezeu nu își schimbă legile naturale mai repede decât își schimbă legile morale pentru a se acomoda omului păcătos. Modul nostru de îmbrăcăminte trebuie controlat de principiu.

„Dumnezeu nu s-a schimbat, nici nu își propune să schim-be organismul nostru, pentru ca noi să putem încălca vreo singură lege fără să simțim efectele încălcării ei. Însă mulți își închid în mod voit ochii față de lumină... Îngăduindu-și încli-națiile și poftele, ei violează legile vieții și sănătății; și dacă ei ascultă de conștiință, ei trebuie să fie controlați de principiu în mâncare și îmbrăcăminte, mai degrabă decât să fie conduși de înclinație, modă și apetit.” (The Health Reformer, 1 septembrie 1871).

Prin cuvânt și prin exemplu trebuie să îi învățăm pe copiii noștri principiile îmbrăcăminții sănătoase.

„Copiii voștri sunt exact ceea ce faceți voi din ei prin instruirea și exemplul vostru. Voi îi învățați să fie creaturi ale circumstanțelor, îmbrăcându-se conform cu obiceiurile și modele zilei. Ca urmare, îi vedeți cu minți plângărețe, supără-cioase, lipsite de echilibru, lipsindu-le tăria fizică, mintală și morală. Mulți mor prematur. Mamelor, nu puneți rezultatele lucrării voastre crude în seama Providenței. Instruindu-vă în mod adecvat copiii cu privire la relația dintre obiceiurile alimentare, îmbrăcăminte și exercițiu fizic, puteți să le sus-țineți sănătatea și să îi faceți, nu copii ai circumstanțelor, ci ai providenței pline de har a lui Dumnezeu. Cursul pe care pretinșii creștini îl urmează în general, urmând moda fără să țină seama de sănătate și viață, aduce asupra lor un potop de rele pe care ei le pun în seama Providenței, punând în gura nelegiuiților argumente, cu care să asalteze creștinătatea.” (The Health Reformer, 1 noiembrie 1870).

Prima noastră datorie este ascultarea de legile lui Dum-nezeu, incluzând principiile îmbrăcămintei sănătoase.


„Trebuie dobândită cunoștință referitor la cum să mân-căm și să bem și să ne îmbrăcăm așa încât să ne păstrăm să-nătatea. Boala este rezultatul încălcării legilor naturii. Prima noastră datorie, una pe care o avem față de Dumnezeu, față de noi înșine și față de semenii noștri, este de a asculta de legile lui Dumnezeu. Acestea includ legile sănătății.” (Sfaturi despre sănătate, pg. 24-25 engl., rom. secțiunea I, „Nevoia lumii”, Subcap. „Ca în zilele lui Noe”).

Principiile de îmbrăcăminte sănătoasă reglementează fiecare articol de îmbrăcăminte și implică protejarea și dez-voltarea fiecărei părți a corpului.

„Pentru a ne asigura cea mai sănătoasă îmbrăcăminte, trebuie studiate nevoile fiecărei părți a corpului nostru. Ca-racterul climatului, mediul înconjurător, starea de sănătate, vârsta și ocupația trebuie toate luate în considerare. Fiecare articol de îmbrăcăminte ar trebui să se potrivească lejer, neîm-piedicând circulația sângelui, nici o respirație liberă, amplă, naturală.” (Idem., pg. 93, rom. secțiunea II, „Lucrurile esențiale pentru sănătate”, subcap. „Îmbrăcămintea sănătoasă”).

„Îmbrăcămintea reformă a asigurat măsuri potrivite pentru protejarea și dezvoltarea fiecărei părți a corpului.” (4T, pg. 635 engl., rom. cap. 62, „Simplitatea în îmbrăcăminte”).

„Adevărata reformă în îmbrăcăminte reglementează fiecare articol de îmbrăcăminte purtat de o pesoană. Pentru a egaliza circulația sângelui, îmbrăcămintea trebuie să fie distribuită în mod egal pe o persoană, pentru ca să fie păstra-tă o căldură egală în toate părțile corpului. Membrele, fiind mai îndepărtate de organele vitale, ar trebui să primească o atenție specială.” (The Health Reformer, 1 ianuarie 1877).

Când nu ascultăm de legile lui Dumnezeu referitor la cum să prevenim răcirea corpului sau cum să promovăm o circulație potrivită, trebuie să ne căim și să ne reformăm.


„Acum referitor la ceea ce fiecare dintre noi putem face pentru noi înșine. Există un punct care cere o analiză plină de atenție, bine gândită. Trebuie să mă familiarizez cu mine însumi, trebuie să învăț întotdeauna cum să am grijă de aceas-tă clădire, de corpul pe care Dumnezeu mi l-a dat, pentru ca să îl păstrez în cea mai bună stare de sănătate. Trebuie să mănânc acele lucruri care vor fi spre cel mai mare bine al meu fizic, și trebuie să am o atenție specială ca să am o astfel de îmbrăcăminte care va produce o bună circulație a sângelui... Trebuie să am înțelepciune pentru a fi un păzitor credincios al corpului meu. Aș face un lucru foarte neînțelept să intru într-o încăpere rece când sunt transpirat; m-aș dovedi un administrator neînțelept dacă mi-aș permite să stau în curent și, astfel, să mă expun așa încât să răcesc. Aș fi neînțelept să stau cu picioarele și membrele reci, așa încât să împing înapoi curentul de viață de la extremități spre creier sau organele interne. Ar trebui să îmi protejez întotdeauna picioarele în vreme umedă... Şi când încalc legile pe care Dumnezeu le-a pus în corpul meu, trebuie să mă căiesc și să mă reformez.” (The Paulson Collection of Ellen G.White Letters, pg. 28-29).

Modul nostru de îmbrăcăminte trebuie să conlucreze cu Dumnezeu pentru sănătatea atât a sufletului, cât și a trupului.

„În toate privințele, îmbrăcămintea trebuie să fie sănă-toasă.’ Mai presus de toate lucrurile’, Dumnezeu dorește ca ‚sănătatea noastră să sporească’— sănătatea corpului și a sufletului. Şi noi trebuie să fim lucrători împreună cu El pentru sănătatea, atât a sufletului cât și a corpului. Ambele sunt promovate prin îmbrăcăminte sănătoasă.” (Îndrumarea copilului, pg. 398 engl., rom. cap. 50, „Ce cuprinde adevărata educație?”).

Când a definit Dumnezeu modestia?

„Şi Dumnezeu a făcut să cadă un somn adânc peste Adam, și el a adormit; și el a luat una din coastele lui, a închis carnea la loc; și coasta pe care Dumnezeu a luat-o din om, a făcut o femeie, și a adus-o la om. Şi Adam a zis: Aceasta este acum os din oasele mele, și carne din carnea mea: ea se va numi Femeie, căci a fost luată din Bărbat.” (Geneza 2:21-23).

Prima căsătorie, aceea a lui Adam și a Evei, a instituit legea căsătoriei.

„De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va alipi de nevasta sa: și ei vor fi un singur trup.” (Geneza 2:24).

În acea primă săptămână de creație, „Dumnezeu i-a dat omului două mari daruri — Sabatul, ca zi de odihnă, și soția ca un ajutor potrivit.” (Signs of the Times, 30 august 1899).

Cele două mari daruri ale omului au fost sub atacul spe-cial al lui Satan chiar de la începutul lor. De-a lungul secolelor, el a avut succes în înjosirea, pervertirea și distrugerea relației de căsătorie. Viața lui Hristos pe acest pământ și evanghelia Sa au scopul de a restaura instituția căsătoriei „în sfințenia și caracterul ei înălțat.” (In Heavenly Places, pg. 202. Vezi de asemenea Credinţa prin care trăiesc, pg. 253 engl., rom. cap. „O unire pentru viață”).

Termenii „modest”, „pur”, „moral” și „virtuos” sunt fo-losiți pentru a descrie acele persoane care acceptă și trăiesc în conformitate cu legea lui Dumnezeu despre căsătorie, cerând ca soțul și soția să nu mai fie „doi, ci un trup. Ceea ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă.” (Matei 19:6).


Termenii „imodest” și „imoral” se aplică persoanelor și activităților acelora care resping planul lui Dumnezeu pentru puritatea relației sfinte de un-trup a soțului și soției.

Dumnezeu a creat omul, bărbat și femeie, cu unul dintre scopurile Sale primare ca ei să fie fertili, să se înmulțească și să locuiască pământul. Vezi Geneza 1:27-28 (engl. „fiți roditori”). Sexualitatea bărbatului și femeii a fost creată de Dumnezeu să fie limitată la relația de un-trup a căsătoriei. Satan lucrează pentru a face sexualitatea umană o funcție de relații cazuale între persoane care consimt la aceasta.

Termenul „modest” descrie felul în care se îmbracă, se comportă și vorbește o persoană, fapt care transmite nivelul său sau al ei de respect pentru faptul că sexualitatea umană se limitează la instituția căsătoriei. Sunt lipsite de modestie acele moduri de a se îmbrăca, de a se comporta sau a vorbi, care comunică, direct sau indirect, dorința, disponibilitatea sau posibilitatea ca sexualitatea umană să fie o funcție în afara căsătoriei. O astfel de comunicare poate fi foarte sub-tilă, precum ar fi flatarea sau o strângere de mână prelungă. Vezi Evanghelizarea, pg. 678-682 (engl., rom. cap. 19, „Lucră-torul și calificările sale”. Subcap. „Menținând un standard moral înalt”). Orice lucru referitor la comportamentul sau îmbrăcămintea noastră, care este menit să atragă atenția sau admirația, este considerat de Dumnezeu ca lipsit de modestie.

„Biblia învață modestia în îmbrăcăminte. ‚Femeile să se împodobească cu îmbrăcăminte modestă.’ (1 Timotei 2:9 engl.). Aceasta interzice etalarea în îmbrăcăminte, culori țipă-toare, împodobire extravagantă. Orice lucru care este menit să atragă atenția la cel care îl poartă sau să trezească admirația este exclus din îmbrăcămintea modestă pe care o recomandă Cuvântul lui Dumnezeu.” (Îndrumarea copilului, pg. 423 (engl., rom. cap. 66, „Învățând principiile fundamentale despre îmbrăcăminte”).


Acțiunile și îmbrăcămintea vor fi evaluate de Dumnezeu ca modeste sau lipsite de modestie după motivele, precum și după mesajul comunicat, fie că este conștient și intenționat sau nu. Întrucât este comunicare umană, efectul său este determinat la fel de mult de primitor cât și de emițător. Me-sajul comunicat este, de asemenea, afectat în mare parte de către cultura și obiceiurile societății actuale. Ceea ce o cultură consideră modest poate fi considerat lipsit de modestie într-o altă societate. Astfel, urmașul lui Hristos trebuie să determine ce este modest, aplicând principiile Inspirației la stilurile de viață și standardele de îmbrăcăminte ale culturii sale. Unii simt că influența societății în stabilirea modestiei sau lipsei ei este atât de mare încât a fi modest înseamnă a nu fi nici primul nici ultimul în adoptarea oricărui stil de îmbrăcăminte. Alți creștini cred că Dumnezeu joacă un rol major în a-i ajuta pe urmașii Săi să determine ce este modestie în îmbrăcăminte.

Sexualitatea umană este limitată de Dumnezeu la intimi-tatea relației de căsătorie. Este în detrimentul și împotriva voii lui Dumnezeu, indiferent de percepția societății, ca diferențele fizice dintre sexe să fie împărtășite vizual sau fizic cu oricine altcineva în afara partenerului de căsătorie corespunzător, în privat. Nu există nici o indicație că vreun grad de nuditate sau sugestivitate în îmbrăcăminte a fost sau este parte a planului lui Dumnezeu de îmbrăcăminte pentru Edenul pierdut, pentru Edenul regăsit sau chiar pentru cer, cu atât mai puțin pentru acest pământ plin de suflete bolnave de păcat.

Satan lucrează pentru a diminua sfințenia sexualității umane așezând diferențele fizice dintre sexe la vedere. Trăim într-un secol când corpul feminin este idolatrizat. Curburile și alcătuirea corpului femeii, și într-o anumită măsură a celui bărbătesc, de la vârful picioarelor până în creștetul capului, sunt folosite pentru a câștiga atenție și pentru a influența


deciziile de cumpărare ale omenirii moderne. Satan face tot ce poate pentru a devaloriza ceea ce Dumnezeu a rezervat pentru relația de căsătorie. Satan lucrează în parte prin pro-movarea stilurilor de îmbrăcăminte care expun și accentuează forma feminină, nu pentru partenerul de căsătorie, ci pentru societate pe scară largă. Această expunere publică a formei feminine este, fără îndoială, un factor major al valului de delicte din societatea modernă.

Satan lucrează, de asemenea, pentru a-și îndeplini scopul prin ștergerea diferențelor dintre sexe. El încurajează sexele să aibă stil vestimentar și coafuri, precum și obiceiuri, dacă nu identice, măcar similare. El încurajează conceptul de unisex atât de prevalent astăzi. De asemenea, Satan știe că astfel de activități degradează și devalorizează relația de căsătorie, ceea ce apoi are ca rezultate creșterea nelegiuirilor.

Este planul lui Dumnezeu acela ca toți să vadă o distinc-ție clară între îmbrăcămintea bărbaților și a femeilor.

„Dumnezeu a intenționat să existe o distincție clară între îmbrăcămintea bărbaților și femeilor, și a considerat acest lucru de suficientă importanță încât să dea instrucți-uni explicite referitor la el; pentru că aceeași îmbrăcăminte purtată de ambele sexe ar cauza confuzie și o mare creștere a nelegiuirii.” (Îndrumarea copilului, pg. 427 engl., rom. cap. 66, „Învățând principiile fundamentale despre îmbrăcăminte”).

Prin Moise Dumnezeu l-a informat pe poporul Său că era o urâciune pentru fiecare dintre sexe să îmbrace hainele celuilalt sex. „Femeia să nu îmbrace ceea ce este al bărbatului, nici un bărbat să nu îmbrace haina unei femei: pentru că toți cei ce fac astfel sunt o urâciune în fața Domnului Dumneze-ului tău.” (Deuteronom 22:5). Aceasta condamnă în mod clar travestirea, care este practica de a se îmbrăca în aceleași haine ca sexul opus pentru a promova practica homosexualității.


Prin profeta Sa, Ellen White, Dumnezeu a clarificat faptul că nu doar aceeași îmbrăcăminte, ci și îmbrăcămintea care este „foarte asemănătoare cu” cea a celuilalt sex este de asemenea o urâciune.

„Există o tendință crescândă ca femeile să fie în îmbrăcă-mintea și înfățișarea lor atât de asemănătoare cu celălalt sex pe cât posibil, și de a-și croi îmbrăcămintea foarte asemănă-toare cu cea a bărbaților, însă Dumnezeu declară aceasta o urâciune. ‚De asemenea, vreau ca femeile să se împodobească în îmbrăcăminte modestă, cu rușine și sobrietate. (1 Timotei 2:9 engl.).” (1T, pg. 421 engl., rom. cap. 76, „Lucrarea în Est”). Sublinieri personale, dacă nu este indicat altfel.

Cele de mai sus au fost scrise pentru a condamna rochia reformă la care se făcea referire prin „Costumul American”, care includea, cel puțin conform unora, o șapcă, pantaloni, vestă, un sacou și cizme. Deși aceste articole de îmbrăcăminte în aparență nu erau croite identic cu cele ale bărbaților, ele erau „foarte ase-mănătoare cu” cele ale bărbaților și era considerat de Dumnezeu o urâciune ca femeile să le îmbrace. „Costumul american” nu era o eliminare, ci doar o diminuare a diferențelor de înfățișare dintre sexe și, astfel, era o urâciune înaintea lui Dumnezeu.

De-a lungul secolelor, Dumnezeu a dat poporului Său foarte puține sfaturi referitoare la detalii despre îmbrăcă-mintea modestă. S-ar părea că El a lăsat poporul Său să își folosească individual conștiința și moravurile societății lor pentru a determina ceea ce este modest. Deuteronom 22:5, notat mai devreme, este singura directivă notată în Vechiul Testament referitor la îmbrăcăminte în ceea ce privește bărba-ții și femeile și aceasta nu descrie, nici nu menționează vreun stil anume sau vreo piesă de îmbrăcăminte.

În timpul lui Pavel s-a iscat o dispută în biserica din Corint cu privire la faptul dacă femeile ar trebui sau nu să


participe la biserică având capurile descoperite ca și bărbații. Îmbrăcămintea acelor zile folosea o acoperitoare pentru capul femeilor în public, aparent ca diferență de primă mână între îmbrăcămintea sexelor. Dumnezeu, prin Pavel, instruia mem-brii din Corint că ar fi o rușine și o dezonoare pentru femei să nu poarte vălul în biserică. Vezi 1 Corinteni 11:2-16. Ar fi fost o ofensă față de societatea acelor zile ca femeile să își lase de-oparte vălul, aceasta diminuând influența mărturiei bisericii. Ar fi fost, de asemenea, contrar principiului lui Dumnezeu de a face vizibilă o diferență clară între îmbrăcămintea sexelor.

În decursul celor aproape 2000 de ani dintre timpul lui Pavel și cel al Ellenei White, societatea a abandonat distinctivul văl acoperitor pentru cap și față al femeilor, și l-a înlocuit cu o fustă lungă, distinctivă pentru femei, și pantaloni despărțiți în două părți, pentru bărbați. Dumne-zeu se pare că a mers la pas cu schimbarea din societate în definirea a aceea ce era îmbrăcăminte modestă, pentru că El nu a inspirat-o niciodată pe Ellen White să arate importanță faptului că femeia să poarte un văl sau o altă acoperitoare a capului drept mijloc pentru a fi modestă. Dumnezeu, totuși, a avut, din ceea ce se vede, rețineri în a permite poporului rămășiței să urmeze societății în lăsarea deoparte a vălului. Prin mesagerul Său, El a deplâns faptul că fața și capul gol al femeilor moderne erau manifestarea unei îndrăzneli lipsite de modestie. Deși Dumnezeu nu a dorit ca femeile care erau ale Sale să se întoarcă la purtarea vălului, El a avertizat în 1859 că, întrucât lumea urma să devină mai coruptă, trebuia să existe o linie mai clară de distincție între îmbrăcămintea poporului Său și a lumii.

„Mi-a fost arătat faptul că poporul lui Dumnezeu nu trebuie să imite modele lumii. Unii nu au făcut aceasta, și își pierd rapid caracterul deosebit, sfânt, care ar trebui să îi


distingă drept popor al lui Dumnezeu. Am fost îndrumată spre poporul lui Dumnezeu din trecut, și am fost condusă să compar îmbrăcămintea lor cu modul de îmbrăcare din aceste ultime zile. Ce diferență! Ce schimbare! Atunci femeile nu erau atât de îndrăznețe ca acum. Când mergeau în public, ele își acopereau fețele cu un văl. În aceste ultime zile, modele sunt lipsite de rușine și de modestie. Ele sunt remarcate în profeție. Ele au fost introduse inițial de o clasă asupra căreia Satan avea control deplin, care, ‚fiind dincolo de simțire [fără vreo convingere a Duhului Sfânt] s-au dedat la senzualitate, pentru a îndeplini toată necurăția cu lăcomie.’ Dacă poporul lui Dumnezeu nu s-ar fi îndepărtat atât de mult de El, acum ar fi o diferență clară între îmbrăcămintea lor și cea a lumii. Bonetele înguste, care expun fața și capul, arată o lipsă de modestie. Cercurile sunt o rușine. Locuitorii pământului de-vin din ce în ce mai corupți, și linia de demarcație între ei și Israelul lui Dumnezeu trebuie să fie mai evidentă sau, altfel, blestemul care cade asupra celor lumești va cădea asupra pretinsului popor al lui Dumnezeu.” (1T, pg. 188-189 engl., rom. cap. 33, „Biserica laodiceană”).

În mod clar, Dumnezeu a văzut că societatea nu avea să fie un ghid sigur pe care poporul rămășiței Sale să îl urmeze în domeniul modestiei.

Satan a fost într-adevăr activ în atacul său împotriva sfințeniei relației de căsătorie precum și a Sabatului. El a lu-crat neobosit pentru a face societatea să își piardă, chiar mai mult, înțelegerea ei despre adevărata modestie.

Pe la mijlocul anilor 1800, Satan a condus societatea să promoveze un fals standard al modestiei. Deși pretindea a fi modest, stilul popular al rochiilor cu cercuri și curgătoare purtate de femei erau o insultă la adresa modestiei. Acele părți anatomice care se pretindea că erau lipsite de modestie


să fie descoperite în public trebuiau, de fapt, din cauza croiu-lui îmbrăcăminții, expuse în public, când femeile călătoreau în mod normal dintr-un loc în altul. Astfel, ceea ce era în mod fals acceptat ca modest de către societatea decadentă, era cu adevărat considerat ca lipsit de modestie de către Dumnezeu.

Moda considera că era lipsit de modestie ca picioarele femeilor să fie vizibile în public, fie și măcar în pantofi. Astfel fustele rochiilor la modă, create să ascundă picioarele, mătu-rau podelele și străzile. Ellen White a descris lipsa reală de modestie a rochiilor la modă în următoarele cuvinte:

„Însă ascunde stilul popular al rochiei femeii întotdeau-na picioarele ei de privirea publică? Priviți femeia trecând peste strada noroioasă, ținându-și fusta aproape de două ori mai sus deasupra pământului decât a noastră, expunându-i nu doar picioarele, ci și gambele aproape goale. Expuneri si-milare sunt frecvente când ea urcă și coboară scările, când este ajutată să urce și să coboare din trăsuri. Aceste expuneri sunt dezagreabile, dacă nu rușinoase, și un stil de îmbrăcăminte care face ca aceasta să apară frecvent aproape cu siguranță, trebuie să îl privim ca pe un paznic amărât al modestiei și virtuții. Dar, nu am intenționat să expunem această falsă modestie referitor la picioarele femeilor, ci doar o simplă apărare a stilului de îmbrăcăminte pe care o considerăm, în orice caz, cu adevărat modestă.” (Review and Herald, 14 aprilie 1868).

Cu referire la cele de mai sus, Dumnezeu a etichetat ca lipsit de modestie expunerea a optsprezece inci (aproape 45 cm). din extremitățile inferioare „aproape goale” în contrast cu rochia reformă, care era opt până la nouă inci (20-23 cm). de la pământ. Cei optsprezece inci din membrele expuse îm-brăcate la modă, erau acoperite cu „două straturi de material ușor” (The Health Reformer, 1 mai 1872), în timp ce opt sau nouă inci din membre, care se extindeau mai jos de rochia reformă erau


acoperiți cu pantaloni suplimentari pentru femei. Porțiunea de pantaloni care era expusă vederii era apretată cu amidon pentru a le da formă, mai degrabă decât să stea lipiți de gambele femeii. (Vezi Testimonies, vol. 1, pg. 522 engl., rom. cap. 88, „Rochia reformă”).

Dumnezeu a afirmat, de asemenea, contrar deciziei societăți, că era lipsit de modestie ca gambele îmbrăcate cu ciorapi lungi ale fetelor să fie expuse vederii.

„În nici un caz nu ar trebui ca pantalonii să aibă o astfel de formă încât să poată fi ridicați de copii pentru a nu se mai vedea, lăsând vreo parte a membrelor expusă. Întreb, este rezonabil sau chiar modest, ca membrele fetelor voastre să fie vizibile, până la îndoitura genunchiului, fără nici o îmbră-căminte, cu excepția unei șosete de bumbac, vara și de flanel, iarna?” (The Health Reformer, 1 noiembrie 1870).

Ellen White descria îmbrăcămintea la modă pentru fete ca ajungând „doar până la genunchi, iar membrele lor erau neîmbrăcate, cu excepția unor șosete subțiri.” Idem. Îmbră-cămintea reformă pentru fetele adventiste de ziua a șaptea includea „pantaloni, care să fie drepți, strânși cu o bentiță, și să se încheie cu un nasture în jurul gleznei, sau conici la vârf și să atingă pantoful. Rochia lor trebuie să ajungă mai jos de genunchi.” (Solii alese, vol. 2, pg. 471 engl., rom.Apendice 1, Boala și cauzele acesteia).

După cum discutam în primul capitol, o reformă în îmbrăcăminte a început în societate cam cu treisprezece ani înainte ca mesajele inspirate despre reforma în îmbrăcăminte să fie date prin Ellen White. Acest stil de îmbrăcăminte sănă-toasă, promovat în lume, a devenit cunoscut ca și „Costumul American”. Acest stil era în linii mari adecvat sănătății fizice. El acoperea membrele, împiedicând răcirea circulației. Se dezicea de corsetele impuse și de fustele grele, susținute de


talie. Deși sănătos din punct de vedere fizic, acest stil ducea unele aspecte ale îmbrăcăminții femeii la extrem și, astfel, nu era acceptabil înaintea lui Dumnezeu.

„Unele persoane care adoptă acest costum pot avea ve-deri în general corecte referitor la problema sănătății, și ar putea fi utile în îndeplinirea unui bine mult mai mare dacă nu ar duce chestiunea îmbrăcăminții la asemenea extreme.” (1T, pg. 459 engl.).

Au fost cel puțin două aspecte ale „Costumului Ame-rican” care l-au făcut să fie „prea extrem” pentru poporul rămășiței lui Dumnezeu. Una dintre probleme era faptul că fusta era prea scurtă, nu ajungea până la genunchi.

„Îmbrăcămintea celei de-a doua clase care a trecut prin fața mea [„Costumul American”] era în multe privințe așa cum trebuia să fie. Membrele erau bine îmbrăcate. Erau libere de poverile pe care tirana, Moda, le impusese asupra primei cla-se; însă merseseră în cealaltă extremă în scurtimea rochiei, așa încât să dezguste și să creeze prejudecăți oamenilor buni, și să distrugă în mare măsură propria lor influență. Acesta este stilul și influența „Costumului American”, învățat și purtat de mulți de la „Our Home” din Dansville, New York. Ea nu ajunge până la genunchi. Nu e nevoie să spun că acest stil de îmbrăcăminte mi-a fost arătat ca fiind prea scurt.” (Solii alese, vol. 3, pg. 278 engl.).

Fotografii existente ale celor care purtau „Costumul ame-rican” arată o fustă care pare să ajungă aproximativ la nivelul genunchiului, însă pantalonii fac să fie dificil de spus unde este nivelul genunchiului. (Vezi, Thy Nakedness, pg. 109-112). Cealaltă „extremă” în acest stil era că înfățișarea generală a „Costumului American” era prea asemănătoare cu îmbrăcă-mintea bărbaților. Aceasta urma să aibă ca rezultat confuzia.

„Există încă un alt stil de îmbrăcăminte care va fi adop-tat de o clasă de așa-numiți reformatori ai îmbrăcăminții. Ei


vor imita sexul opus atât de mult cât e posibil. Ei vor purta șapca, pantalonii, vesta, sacou și cizme, ultimele menționate fiind cea mai sensibilă parte a costumului. Cei care adoptă și apără acest stil de îmbrăcăminte duc așa-numita reformă în îmbrăcăminte la limite față de care sunt foarte multe obiecții. Confuzia va fi rezultatul.” (Idem., vol. 2, pg. 477. engl.).

Domnul a numit acest stil de îmbrăcăminte lipsit de modestie și, de asemenea, o urâciune pentru că semăna prea mult cu îmbrăcămintea bărbătească. De asemenea a te îmbrăca asemenea unui bărbat tindea să fie asociat cu un comportament nepotrivit.

„Am văzut că ordinea lui Dumnezeu a fost inversată, și instrucțiunile Sale speciale desconsiderate de către acei care adoptă „costumul american”. Am fost îndrumată spre Deuteronom 22:5. „Femeia să nu îmbrace ceea ce aparține unui bărbat, nici bărbatul să nu îmbrace îmbrăcămintea unei femei: pentru că cei ce fac aceasta sunt urâciune Domnului Dumnezeului tău.” Domnul nu ar dori ca poporul Său să adopte așa-numita îmbrăcăminte reformă. Ea este o îmbrăcă-minte lipsită de modestie, complet nepotrivită pentru urmașii modești, umili ai lui Hristos.

Există o tendință crescândă ca femeile să fie în îmbrăcă-mintea și înfățișarea lor cât mai asemănătoare posibil cu celălalt sex, și de a-și croi îmbrăcămintea foarte asemănătoare cu cea a bărbaților, însă Dumnezeu declară aceasta drept urâciune. ‚De asemenea, ca femeile să se împodobească în îmbrăcăminte modestă, cu rușine și sobrietate.’ (1 Timotei 2:9 engl.)...

Împreună cu așa-numita reformă în îmbrăcăminte mer-ge un spirit de ușurătate și îndrăzneală în ceea ce privește îmbrăcămintea. Modestia și rezerva par să se depărteze de mulți pe măsură ce adoptă acel stil de îmbrăcăminte. Mi-a fost arătat că Dumnezeu ar vrea ca noi să adoptăm un curs


consecvent și care poate fi explicat. Dacă surorile adoptă costumul american, ele își vor distruge propria influență și pe cea a soților lor. Ele vor ajunge de pomină și de râs. Salvatorul nostru spune: ‚Voi sunteți lumina lumii.’ ‚Lăsați lumina voastră să strălucească astfel în fața oamenilor, ca ei să poată vedea faptele voastre bune, și să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.’ Există o mare lucrare pentru noi de făcut în lume, și Dumnezeu nu ar dori ca noi să urmăm un curs care să reducă sau să distrugă influența noastră în lume.

Cele precedente mi-au fost date ca o mustrare pentru cei care sunt înclinați să adopte un stil de îmbrăcăminte care seamănă cu cel purtat de bărbați.” (1T, pg. 457-458 engl., rom. cap. 83, „Reforma în îmbrăcăminte”).

Fără îndoială, cererea lui Dumnezeu ca jacheta exteri-oară și pantalonii rochiei reformă prezentată de el inițial să fie conform cu un tipar, era pentru ca să nu dea femeilor o înfățișare care „semăna” cu a bărbaților.

„Membrele ar trebui să fie acoperite cu pantaloni, întot-deauna croiți după un tipar aprobat, făcuți conici pentru a ajunge la pantof.” (The Health Reformer, 1 mai 1872).

„Înainte de a îmbrăca rochia reformă, surorile noastre ar trebui să obțină tipare pentru pantalonii și sacoul purtați împreună cu aceasta. Este o mare vătămare adusă reformei în îmbrăcăminte dacă persoane introduc într-o comunitate un stil care are nevoie de reformare în fiecare detaliu înainte ca acesta să poată reprezenta în mod corect rochia reformă. Așteptați, surorilor, până când puteți purta bine rochia.” (1T, pg. 521 engl., rom. cap. 88, „Rochia reformă”).

Astfel, în zilele de început ale bisericii noastre, Dum-nezeu a văzut că lumea, condusă de Satan, nu era un ghid sigur în definirea modestiei în îmbrăcăminte pentru poporul Său de la timpul sfârșitului. Pentru a avea o generație finală


care va apăra caracterul și legea Sa în fața universului, El a știut că va avea nevoie să facă ceva excepțional. Pe la mijlocul secolului al nouăsprezecilea, Satan avusese un așa de mare succes în subminarea standardelor de modestie încât societa-tea nu oferea nici un stil de îmbrăcăminte pentru femei, care să fie acceptabil înaintea lui Dumnezeu. Astfel s-a întâmplat că Dumnezeu a deviat de la practica Sa de a permite popo-rului Său să aleagă cel mai modest stil de îmbrăcăminte și El a specificat primilor adventiști de ziua a șaptea definiția Sa despre modestie — rochia reformă.

Faptul că Dumnezeu a fost specific referitor la ce era modest în îmbrăcămintea feminină nu era totuși ceva unic în felul în care El relaționa cu biserica rămășiței Sale. Pentru ca poporul Său de la timpul sfârșitului să poată experimenta puterea salvatoare din păcat a evangheliei în propriile lor vieți și să împărtășească acea evanghelie cu întreaga lume, Dumne-zeu a dat prin Ellen White sfaturi foarte specifice referitoare la aproape fiecare aspect al stilului lor de viață personal și, de asemenea, lucrarea individuală și ca asociație de a duce lumii evanghelia. Astfel se face că avem volum după volum din Mărturii cu instrucțiuni specifice referitoare la subiecte cum ar fi dieta, exercițiul fizic, odihna, recreația, prezentarea publică a mesajului, păstrarea Sabatului, lucrarea de publicații, lucra-rea de slujire, lucrarea pentru îngrijirea sănătății, restaurante, și așa mai departe. În mod clar, timpurile de ignoranță față de voia lui Dumnezeu, de care Dumnezeu nu ține seama, nu erau potrivite pentru ultima generație a lui Dumnezeu. Sce-nele finale ale marii controverse trebuie să fie puse în rol cu o alegere clară între voia lui Dumnezeu și căile lui Dumnezeu, pe de o parte — și voia și căile societății corupte.

Pentru acest motiv, în zilele de început ale bisericii noastre Dumnezeu a comunicat definiția Sa despre un stil de îmbrăcăminte feminină modestă. El a încercat să încura-


jeze femeile noastre să nu fie purtate într-o parte și în alta de definiția lumii despre modestie și de ridiculizările lumii față de îmbrăcămintea cu adevărat modestă a poporului Său. Dumnezeu a chemat poporul Său de la sfârșitul timpului să stea independent de modele necuvenite ale societății.

„Ele nu roșesc să fie martore ale expunerii membrelor aproape goale. Însă membrele îmbrăcate temeinic cu panta-loni le șochează modestia. O astfel de opoziție față de panta-lonii, care sunt evident modești, și care protejează membrele de expunere și frig, ar trebui să fie suportată de orice rațiune înțeleaptă. Mulți spun: „O! Pantalonii arată atât de ciudat!” Fiecare face ochi mari, și femeile se înghiontesc, și privesc atât de comic, și unele râd zgomotos. Motive cu greutate, acestea! Nu se poate născoci ceva la fel de deformant și neconforta-bil ca povara gârbovitoare pe care moda o așază pe spatele femeilor. Aceasta și rochiile cu funde, umflate, și creponate sunt lipsite de gust și de frumusețe. Însă aceste lucruri sunt tolerate pentru că sunt la modă. Cum pot aceste sclave ale unor mode atât de hidoase să râdă considerabil la vreun fel de îmbrăcăminte pe care ar trebui să îl contemple? Lucrarea noastră va fi, prin harul lui Dumnezeu, de a păstra simplitatea îmbrăcăminții, și să stăm cu independență morală sfidând modele care nu au nici o considerație pentru frumusețea naturală sau pentru legile fizice.” (The Health Reformer, 1 mai 1872).

„Obiceiul și moda vor avea standardul lor fals de mo-destie, și se vor preface că roșesc și apar îngrozite să vadă membrele femeilor îmbrăcate atât de practic și sănătos. Vrem să avem o rațiune inteligentă, dacă aceasta poate fi acordată, pentru această opoziție oarbă față de îmbrăcămintea reformă. Zâmbetele batjocoritoare, ridiculizarea și disprețul pot fi argumente atât de convingătoare pentru unii, încât după ce au adoptat modesta și sănătoasa rochie-reformă scurtă, când


întâlnesc opoziție de această formă, se vor retrage din rându-rile reformei în îmbrăcăminte, și nu o vor mai apăra, nici nu vor mai avea curajul să poarte rochia-reformă. Rânjetele ar trebui luate de către reformatorii sănătății care sunt practici, care sunt mișcați de principiu, drept ceea ce sunt ele. Ridi-culizarea și disprețul nu pot face un fir de păr alb sau negru. Vrem ca rațiunea și intelectul să preia controlul, și ca voința să fie supusă unei conștiințe iluminate. Dorim să fim loiali față de Dumnezeu și față de ceea ce este drept. Dacă există mo-tive practice și puternice care pot fi aduse împotriva rochiei reformă, trebuie să le întâmpinăm. Suntem deschiși față de lucrurile care conving. Până când nu vom vedea argumente mai bune decât „O! E ciudat să vedem femei cu pantaloni!” „Ce vor zice oamenii?” „Mai bine aș muri decât să port așa ceva!” vom continua să îmbrăcăm rochia reformă.” (Idem.).

„Sclavele modei pot spune că picioarele și membrele sunt expuse. Mă scuzați: membrele nu sunt expuse. Este adevărat că rochia reformă arată faptul că femeile au pi-cioare și membre, și când acestea sunt modest și practic îmbrăcate, făcând imposibilă expunerea, ea nu se rușinează de acest fapt. Însă faptul că femeile au picioare și membre nu este, după cum spuneam, tăinuit de lungimea rochiei. Am decis că sănătatea și modestia cer ca femeile să își îmbrace membrele la fel de temeinic precum fac cu celelalte părți ale corpului.” (Idem., 1 martie 1874).

Încurajarea lui Dumnezeu pentru biserica noastră tim-purie de a adopta singulara rochie reformă — unică, sepa-rată — cu tiparele ei specifice și înfățișarea ei uniformă nu a avut succes. Din cauza rezistenței provenite din împietrirea inimilor noastre, mesagera lui Dumnezeu a fost condusă să înceteze promovarea acelui stil. Aceasta a permis ca femeile noastre să fie testate și să demonstreze mândria din inimile


lor prin faptul că urmau modelor lumii. În 1881, Dumnezeu a tolerat împietrirea inimilor noastre și a înlocuit rochia-refor-mă pentru sănătate prezentată de El, și tiparele ei specifice, cu un stil de îmbrăcăminte care avea mai puține obiecțiuni în fața poporului Său. În 1897, Dumnezeu a afirmat că o în-toarcere la rochia reformă pentru sănătate ca un test pentru poporul lui Dumnezeu ar însemna să se întoarcă la un test de invenție omenească. (Vezi capitolul 1).

Unii ar putea fi ispitiți să interpreteze promovarea pentru prima dată a „rochiei reforme scurte”, singulare, ca o judecată greșită din partea Sa și că răspunsul poporului Său L-a luat prin surprindere. Ei ar putea presupune că El a concluzionat în mod înțelept să se întoarcă la practica Sa de mai înainte de a-i permite poporului Său să definească modestia prin aceea că nu sunt nici primii, nici ultimii în adoptarea stilurilor noi de îmbrăcăminte din societate.

Pentru preștiința lui Dumnezeu, o astfel de „judecată greșită” din partea Sa nu este posibilă. Deși El a îndepărtat rochia reformă cu tiparele ei singulare, uniforme, rochia re-formă prezentată de El, față de care erau „mai puține obiec-ții”, încă mai conținea și reprezenta principiile Sale de bază pentru îmbrăcăminte feminină modestă. Prin faptul că El a înlocuit stilul respins cu un stil față de care erau mai puține obiecții, El a reafirmat faptul că societatea degenerată, cel puțin cea din acele zile, nu oferea poporului Său vreo alegere pentru un stil modest de îmbrăcăminte. Cu preștiința Sa, El, fără îndoială, a văzut societatea chiar mai degenerată din zilele noastre, cu atitudinea ei că orice lucru este acceptabil. El a prevăzut zilele noastre când nu există nici un consens în societate referitor la îmbrăcăminte modestă pentru femei, nici referitor la o distincție clară între felul de îmbrăcăminte al celor două sexe. Deși inimile lor erau împietrite, generația


finală a lui Dumnezeu, într-o societate degenerată, nu trebuia să fie lăsată fără călăuzire inspirată referitor la ce este modest în îmbrăcăminte și referitor la lucrul care, asemenea vălului, face distincție clară între sexe.

Pare că Dumnezeu ne-a dat cel puțin șase principii de bază prin care să măsurăm modestia sau caracterul adecvat al unui stil dat de îmbrăcăminte. 1. Acesta trebuie să facă vizibilă o distincție clară față de

îmbrăcămintea generală a bărbaților. În mod evident trebuie să nu fie o parte a „tendinței crescânde ca femeile să fie în îmbrăcămintea și înfățișarea lor atât de asemă-nătoare cu celălalt sex pe cât posibil, și să își croiască îmbrăcămintea foarte asemănătoare cu cea a bărbaților, ci Dumnezeu o numește urâciune.” (1T, pg. 421 engl., rom. cap. 76, „Lucrarea în Est”).

2. Trebuie să nu expună forma feminină vederii publice. Distincția dintre sexe trebuie să fie prin stilul de îm-brăcăminte însuși, și nu pe baza etalării (prin îmbră-căminte). a diferențelor fizice dintre sexe. Trebuie să lucreze în armonie cu scopul evangheliei de a restaura puritatea și sfințenia relației de căsătorie, rezervând expunerea formei fizice pentru partenerul de căsătorie în sfera privată. (Vezi Credinţa prin care trăiesc, pg. 253 engl.; In Heavenly Places, pg. 202).

3. Nu trebuie să fie un stil care este în mod special identificat cu, sau promovat de grupuri de interes speciale, neaccep-tabile, cum ar fi mișcarea femeilor sau o religie falsă. (Vezi Testimonies, vol. 1, pg. 421 engl., rom. cap. 76, „Lucrarea în Est”).

4. Nimic în modul de îmbrăcare nu ar trebui să servească scopului de a atrage atenția sau de a trezi admirația. (Vezi Îndrumarea copilului, pg. 423 engl., rom. cap. 66, „Prezentând principiile fundamentale de îmbrăcăminte”).


5. Nu trebuie să tindă să promoveze sau să fie asociată cu comportamentul mai puțin modest, sau rezervat, sau cu un spirit de îndrăzneală sau frivolitate. (Vezi Testimonies, vol. 1, pg. 421 engl., rom. cap. 76, „Lucrarea în Est”).

6. Legile sănătății stipulează faptul că îmbrăcămintea extremităților trebuie să le protejeze cel puțin la fel de bine ca pe restul corpului. (Vezi Solii alese, vol. 2, pg. 470-471 engl., rom.Apendice 1, „Boala și cauzele acesteia”; The Health Refor-mer, 1 mai 1872). Îmbrăcămintea trebuie de asemenea să fie suspendată de umeri, talia fiind liberă. Vezi Solii alese, vol. 2, pg. 473 engl., rom.Apendice 1, „Boala și cauzele acesteia”; The Health Reformer, 1 februarie 1877).Dacă ar fi nevoie, trebuie să stăm singuri, însă nu ar

trebui să ne îmbrăcăm diferit de lume, dacă nu este necesar. Dumnezeu a lăsat deschisă posibilitatea ca lumea să introducă un mod de a se îmbrăca mai adecvat, iar dacă aceasta urma să se întâmple, atunci poporul Său era liber să îl adopte.

„Creștinii nu trebuie să depună eforturi pentru a se face o priveliște îmbrăcându-se diferit de lume. Însă dacă, atunci când își urmează convingerile despre datorie referitor la îmbrăcămintea modestă și sănătoasă, ei se descoperă ca nefiind la modă, ei nu trebuie să își schimbe îmbrăcămintea pentru a fi ca lumea; ci trebuie să manifeste o independență nobilă și curaj moral de a sta drept, chiar dacă întreaga lume ar fi altfel decât ei. Dacă lumea introduce o îmbrăcăminte modestă, comodă și sănătoasă, care este în conformitate cu Biblia, nu ne va schimba relația noastră cu Dumnezeu sau cu lumea dacă vom adopta acest stil de îmbrăcăminte. Creștinii ar trebui să Îl urmeze pe Hristos, și să facă îmbrăcămintea lor să se conformeze cuvântului lui Dumnezeu. Ei trebuie să evite extremele. Ei trebuie să urmeze în mod umil un curs drept, fără să țină cont de aplauze sau de critică, și trebuie


să se prindă de ceea ce este drept pentru meritele pe care le conține în sine însuși acel lucru.” (1T, pg. 458-459 engl., rom. cap. 83, „Reforma în îmbrăcăminte”).

Pentru ca un stil de îmbrăcăminte să fie acceptabil ca modest, după cum era menționat mai sus, creștinul va dori să îl măsoare după principiile lui Dumnezeu despre modestie și nu, în primul rând, pentru că lumea îl consideră așa.

Din pricina următoarei afirmații, unii s-au întrebat dacă lungimea fustei femeii este cu adevărat un factor în modes-tie, atât timp cât membrele sunt în mod adecvat îmbrăcate. „Oricare ar fi lungimea rochiei, membrele ar trebui să fie la fel de temeinic învelite precum sunt și ale bărbaților.” (Idem., pg. 461, rom. cap. 83, „Reforma în îmbrăcăminte”).

Contextul întregului paragraf totuși discută lungimea fustei de la rochia reformă față de care erau mai puține obiec-ții, în legătură cu „o rochie și mai scurtă” ideală pentru datorii precum ar fi lucrul afară. Doar printr-un efort al imaginației ar putea concluziona cineva că Dumnezeu susține o fustă a cărei lungime să fie până la genunchi, sau mai sus, precum era în „Costumul American”, sau chiar că ar elimina complet fusta.

„Rochia ar trebui să ajungă puțin mai jos decât marginea superioară a cizmei, însă ar trebui să fie suficient de scurtă pentru a trece deasupra noroiului trotuarelor și străzii, fără să fie ridicată cu mâna. O rochie chiar mai scurtă decât aceasta ar fi potrivită, comodă și sănătoasă pentru femei când își îndeplinesc lucrul casnic și, în special, pentru cele care sunt constrânse să lucreze mai mult sau mai puțin afară... Există doar o femeie din o mie care își îmbracă membrele așa cum ar trebui. Oricare ar fi lungimea rochiei, membrele ei ar trebui să fie la fel de bine îmbrăcate ca cele ale bărbatului. Aceasta se poate face purtând pantaloni căptușiți, strânși cu o bandă și prinși în jurul gleznei, sau făcuți largi și conici la


vârf; și aceștia ar trebui să fie destul de lungi pentru a ajunge până la pantof.” (Idem., pg. 460-461 engl., rom. cap. 83, „Reforma în îmbrăcăminte”).

Întrucât societatea de astăzi acceptă ca modestă purtarea de pantaloni de către femei, se pune întrebarea dacă pantalo-nii de „stil feminin” pot fi sau nu acceptați ca îmbrăcăminte creștină, cel puțin pentru unele activități? La urma urmei, fiecare dintre noi trebuie să decidă aceasta personal.

Vom face aceasta doar după ce dragostea pentru adevăr ne-a condus într-un studiu temeinic al sfatului lui Dumne-zeu referitor la îmbrăcămintea adecvată. În timpul studiului nostru, cu o conștiință iluminată și cu multă rugăciune, avem nevoie să luăm în considerare următoarele întrebări:1. Cât de gata să accepte va fi Dumnezeu, care a fost atât

de reținut în a lăsa ca poporul Său să dea la o parte vălul de pe față și cap pe care îl purtau femeile, ca femeile de astăzi să dea la o parte fusta—vălul extremităților inferi-oare—în special întrucât ambele articole de îmbrăcăminte au fost în principal diferența de îmbrăcăminte între sexe în respectivele perioade de timp? Cât de siguri putem fi că „pantalonii de stil feminin” fac parte din planul lui Dumnezeu de îmbrăcăminte modestă și nu sunt o parte din planul lui Satan de a diminua diferența dintre sexe și de a încuraja îndrăzneala și comportamentul lipsit de modestie, care este atât de ofensator în fața lui Dumnezeu?

2. Putem pleda că libertatea mișcării pe care o oferă pantalonii pentru femei este necesară pentru astfel de activități cum ar fi curățenia în casă, plimbarea, lucrul în aer liber, călăria, și așa mai departe, când femeile în fuste au participat destul de adecvat la astfel de acti-vități timp de sute de ani? Nu este aceasta o întrebare în mod special justificată, când în referința de mai sus,


Ellen White a afirmat că o fustă peste pantaloni poate fi „adecvată, comodă și sănătoasă pentru femei când își îndeplinesc lucrul casnic și, în special, pentru cele care sunt constrânse să îndeplinească mai mult sau mai puțin lucru afară?” (Idem.).

3. Cât de nerăbdătoare ar trebui să fim noi să abandonăm stilul de îmbrăcăminte reformă pentru femei „față de care există mai puține obiecții”, stil care consta dintr-o fustă care ajungea bine mai jos de genunchi, membrele inferioare fiind acoperite cu pantaloni de stil feminin sau echivalentul lor, când o astfel de rochie nu este aso-ciată cu nici un grup sau mișcări antipatice, și nu este etichetat de societate ca lipsit de modestie? A demonstrat societatea noastră prezentă, care se acomodează la totul, că o fustă lungă deasupra unor membre bine acoperi-te nu este „potrivită pentru acest secol”? A prezentat societatea „motive practice și serioase” pentru care ar trebuie abandonată purtarea unei fuste peste membre bine acoperite? Ce presiune justificată așează societatea asupra noastră să abandonăm lucrul pentru care avem un clar „Așa zice Domnul”, pentru a accepta ceea ce este îndoielnic? Cât de nerăbdători ar trebui să fim în a părăsi siguranța voii cunoscute a lui Dumnezeu pentru a investiga pantele alunecoase și regiunile incerte care riscă să fie o urâciune în fața Domnului? Ar trebui să mergem noi pe marginea prăpastiei sau menținând o distanță evident sigură față de ea?

4. Dacă pantalonii „de stil feminin”, neacoperiți, sunt mo-dești pentru activitățile alese, cum ar fi lucrul în casă și activitățile afară, sunt ei modești de asemenea pentru activități sociale? Pentru școală? Pentru cumpărături? Pentru servicii religioase? Se poate dovedi că lumea și


unii adventiști consideră că răspunsul este „da” la toate întrebările de mai sus. Este cu adevărat nevoie de un astfel de stil pentru toate aceste activități? Sau este acesta doar un alt exemplu pentru compromisul care se furișează?

5. Acceptând de la lume conceptul de „pantaloni feminini”, putem fi noi siguri că nu cădem în unul din șiretlicurile lui Satan — acela că prin numeroasele sale înșelăciuni el îl face pe poporul lui Dumnezeu să îmbrățișeze abateri mai puțin evidente de la voia lui Dumnezeu, în timp ce se mândresc cu rezistența lor „loială-lui-Dumnezeu” când e vorba de înșelăciunile sale mai evidente?

6. Ni se spune că „Dumnezeu vrea ca noi să avem bun simț, și dorește ca noi să raționăm din bun simț. Circumstan-țele schimbă condițiile. Circumstanțele schimbă relația dintre lucruri.” (Solii alese, vol. 3, pg. 217 engl., rom. cap. 24). Cât de generos trebuie să aplicăm modestia în îmbrăcămin-te în acest paragraf și sfatul că îmbrăcămintea noastră trebuie să fie „potrivită pentru acest secol” (Idem., pg. 242 engl.), când cei în condiție laodiceană doresc să aplice astfel de sfaturi la o mare parte din instrucțiunile spe-cifice din Spiritul Profetic referitor la lucrarea noastră medicală, instituțile noastre educaționale, la felul cum lucrează predicatorii noștri, și așa mai departe?

7. Nu cumva Dumnezeu în preștiința Sa a prevăzut faptul că El era nevoie să testeze inimile poporului Său până la sfâr-șitul timpului prin conceptele de îmbrăcăminte modestă care erau comune rochiei reformă scurte și rochiei reformă față de care erau mai puține obiecții, puse în contrast cu conceptele caracteristice „Costumului American”?

8. Nu s-ar putea cumva ca în stilul de îmbrăcăminte al „Costumului American” cu pantalonii săi și fusta dea-supra genunchilor și promovat de o mișcare a eliberării


femeii cu intenția de a minimaliza diferențele dintre sexe, o „urâciune în fața Domnului”, Dumnezeu să fi prevăzut societatea noastră actuală cu mișcarea pentru eliberarea femeilor chiar mai activă și mai influentă, cu abandonarea într-o măsură chiar mai mare a îmbrăcă-minții distinctive dintre sexe, cu fusta nu doar ridicată deasupra genunchilor ci, de fapt, îndepărtată cu totul? Nu cumva apelul lui Hristos din 1881 ca surorile din biserica Sa să accepte stilul de îmbrăcăminte reformă față de care erau mai puține obiecții, cu fusta sa lungă și membrele acoperite în mod adecvat, mai degrabă decât faptul de a urma modele schimbătoare ale societății este încă un apel valid până la sfârșitul timpului?„Dacă toate surorile noastre ar adopta o rochie simplă,

neîmpodobită, de o lungime modestă, uniformitatea stabilită astfel ar fi mult mai plăcută lui Dumnezeu, și ar avea o influ-ență mai salutară asupra lumii decât diversitatea prezentată cu patru ani în urmă. Întrucât surorile noastre nu au dorit să accepte la nivel general rochia reformă așa cum ar trebui ea purtată, acum este prezentat un alt stil, față de care sunt mai puține obiecții. Acesta este lipsit de împodobiri nenecesare, lipsit de funde cu care se încheiau la spate rochiile. Partea de rochie de la umeri pană la talie constă dintr-o rochie simplă de formă dreaptă sau lejeră, apoi fustă, aceasta din urmă fiind suficient de scurtă pentru a evita noroiul și mizeria străzilor. Materialul ar trebui să fie fără carouri largi și modele mari, și de o culoare simplă. Aceeași atenție ar trebui acordată îmbrăcării membrelor, ca atunci când se poartă rochii de o lungime mai scurtă.

Vor accepta surorile mele acest stil de îmbrăcăminte și vor refuza să imite modele care sunt create de Satan și care se schimbă în mod continuu? Nimeni nu poate spune ce ciu-


dățenie de modă va apărea următoarea. Oamenii din lume, a căror singură grijă este „Ce vom mânca, și cu ce ne vom îmbrăca?” nu ar trebui să fie criteriul nostru.” (4T, pg. 640 engl., rom. cap. 40, „Casele noastre de editură”).

Fiind prin natură laodiceeni, trebuie să ne întrebăm: De ce ar fi Dumnezeu mai dispus ca poporul Său să urmeze modele schimbătoare ale lumii după ce profeta este moartă, mai mult decât atunci când era ea în viață? Nu s-ar putea ca Dumnezeu să își testeze încă poporul?

Îmbrăcămintea noastră este o manifestare exterioară a ceea ce este în interior.

„Îmbrăcămintea este un indice despre minte și inimă. Ceea ce este purtat în afară este semnul a ceea ce este înă-untru.” (Minte, caracter şi personalitate, vol. 1, pg. 289 engl., rom. cap. 31, „Problemele tinerilor”).

Oricum ne-am raporta noi personal la aceste probleme, trebuie să evităm să aplicăm judecată asupra celor care în-cearcă să cunoască și să urmeze voia lui Dumnezeu.

„Nu încurajați o clasă care își centrează religia pe îmbră-căminte. Fiecare să studieze învățăturile simple ale Scripturii referitor la simplitate și modestie în îmbrăcăminte și prin ascultare credincioasă de acele învățături să lupte să dea un exemplu demn lumii și celor noi în credință. Dumnezeu nu dorește ca cineva să fie conștiință pentru un altul.

Vorbiți despre iubirea și umilința lui Isus, însă nu încurajați frații și surorile să se angajeze în strângerea de greșeli din îmbră-cămintea și înfățișarea celorlalți. Unii se pot delecta în această lucrare; și când mințile lor sunt îndreptate în această direcție, ei încep să simtă că trebuie să devină cârpacii comunității. Ei se așează pe scaunul de judecată, și imediat ce întâlnesc unul dintre frații și surorile lor, ei privesc spre a găsi ceva ce să criti-ce. Acesta este unul dintre cele mai eficiente mijloace pentru a


deveni îngust la minte și spre o creștere spirituală pipernicită. Dumnezeu vrea ca ei să coboare de pe scaunul de judecată, pentru că El nu i-a așezat niciodată acolo.” (Îndrumarea copilului, pg. 429 engl., rom. cap. 66, „Învățând principiile fundamentale de îmbrăcăminte”).

Chestiunea îmbrăcăminții noilor convertiți e necesar să fie administrată cu credincioșie, pentru că majoritatea vor avea nevoie să facă schimbări hotărâte.

„Unul dintre punctele referitor la care cei noi veniți la credință vor avea nevoie de instruire este subiectul îmbră-căminții. Să se lucreze cu credincioșie cu noii convertiți. Sunt ei vanitoși în îmbrăcăminte? Cultivă ei mândria inimii? Idolatria în îmbrăcăminte este o boală morală. Nu trebuie luată în viața cea nouă. În majoritatea cazurilor, supunerea față de cerințele evangheliei va cere o schimbare hotărâtă în îmbrăcăminte.” (Evanghelizarea, pg. 268 engl., rom. cap. 8, „Predicând adevărurile distinctive”).

Avem cu adevărat o datorie de a împărtăși principiile îmbrăcăminții creștine cu cei din jurul nostru, însă în efor-turile noastre reformatoare trebuie să fim siguri că Îi lăsăm loc lui Hristos și Duhului Sfânt să lucreze.

„Sufletul care îl acceptă pe Hristos se așează sub în-grijirea Marelui Medic, și fie ca oamenii să fie atenți cum intervin între pacient și Medicul care discerne toate nevoile sufletului. Hristos, Medicul sufletului, înțelege defectele și bolile lui, și știe cum să trateze pe cel răscumpărat cu sângele Său. Ceea ce lipsește sufletului, El poate suplini cel mai bine. Însă oamenii sunt atât de ceremonioși, doresc să facă atât de mult, încât exagereză problema, nelăsându-i lui Hristos nici un spațiu pentru a lucra.” (Solii alese, vol. 1, pg. 178 engl., rom. cap. 22, „Pericolul vederilor extreme”).

„Ucenicii lui Hristos nu sunt chemați să îi mărească pe oameni, ci să Îl mărească pe Dumnezeu, Izvorul întregii înțe-


lepciuni. Fie ca educatorii să ofere Duhului Sfânt loc pentru a-și face lucrarea asupra inimilor omenești. Cel mai mare Învățător este reprezentat în mijlocul nostru prin Duhul Său Sfânt.” (Principiile fundamentale ale Educaţiei Creştinei, pg. 363 engl., rom. cap. 44, „Pregătire grabnică pentru lucrare”).

Modestia este o descoperire a caracterului interior și este manifestată prin modul nostru de comportare, precum și prin îmbrăcăminte. Nu trebuie doar să ne îmbrăcăm modest. Trebuie să fim modești.

„Tinerele care au legătură cu instituțiile noastre ar trebui să se păzească în mod strict. În cuvinte și acțiuni ele ar trebui să fie rezervate. Niciodată când vorbesc cu un bărbat căsăto-rit nu ar trebui să arate nici cea mai mică libertate. Surorilor mele, care sunt în legătură cu sanatoriile noastre le-aș spune: Puneți-vă armura. Când vorbiți cu bărbați, fiți amabile și politicoase, însă niciodată nu vă permiteți libertăți. Asupra voastră sunt ochi care vă observă, care urmăresc comporta-mentul vostru, judecând din acesta dacă sunteți într-adevăr fiice ale lui Dumnezeu. Fiți modeste. Abțineți-vă de la orice aparență rea.”( Sfaturi despre sănătate, pg. 591 engl., rom. secțiunea 13, „Sfințirea vieții”).

Tindem să adoptăm modele lipsite de modestie, demora-lizatoare ale lumii pentru că Hristos nu a luat chip înăuntru.

„Având în fața noastră imaginea demoralizării lumii în punctul modei, cum îndrăznesc pretinșii creștini să urmeze pe calea celor lumești? Să lăsăm noi impresia că aprobăm aceste mode demoralizatoare prin faptul că le adoptăm? Mulți adoptă modele lumii, însă aceasta se întâmplă pentru că Hristos nu a luat chip în ei, speranța slavei.” (Solii pentru tineret, pg. 359 engl., rom.cap. 123, „Adevărata împodobire”).

Împodobirea exterioară cu bijuterii și podoabe este con-trară împodobirii interioare a femeii temătoare de Dumnezeu.


„În capitolul al treilea din cartea lui Isaia se menționează o profeție despre mândria prevalentă a „fiicelor Sionului,” cu „ornamentele lor zăngănitoare, ... lănțișoarele, și brățările, și eșarfele, bonetele, ...și bentițele de cap, și broșele, și cerceii, și inelele, și bijuteriile pentru nas, costumele de îmbrăcăminte schimbătoare, și mantiile, și vălurile de față, și acele de on-dulat părul, oglinzile, și inul fin, și cercurile, și voalurile” Versetele 18-23 engl. Cât de diferit este acest tablou de cel descris de apostolul Petru arătând o femeie temătoare de Dumnezeu, care, estimând la valoarea ei reală „împodobirea exterioară a împletirii părului și a purtării de aur, sau a îmbră-cării veșmintelor”, alege mai degrabă să cultive frumusețea sufletului, „chiar podoaba unui duh blând și liniștit, care este în ochii lui Dumnezeu de mare preț.” (Seventh Day Adventist Bible Commentary, vol. 4, pg. 1138. engl., rom. CBVT cap. Referitor la Isaia 3).

În împodobirea noastră exterioară trebuie să ne așezăm pe temelia biblică.

„Nu au surorile noastre suficient zel și curaj moral să se așeze fără scuze pe temelia Biblică? Apostolul inspirat a dat indicații dintre cele mai explicite referitor la acest punct: ‚A căror împodobire să nu fie împodobirea exterioară a împletirii părului și a purtării de aur sau a îmbrăcării veșmintelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în ceea ce nu este trecător, chiar podoaba unui spirit blând și liniștit, care este în ochii lui Dumnezeu de un mare preț.’ Aici Domnul, prin apostolul Său, vorbește în mod expres împotriva purtării de aur. Fie ca cei cu experiență să se asigure că nu conduc pe căi greșite prin exemplul lor în acest punct. Acel inel care îți înconjoară de-getul poate fi foarte simplu, dar este inutil și purtarea lui are o influență greșită asupra altora.” (Review and Herald, 8 iulie 1880).

O persoană împodobită în exterior este un semn de sărăcie interioară.


„Creștinii nu trebuie să își decoreze persoanele cu aranja-mente costisitoare de ornamente scumpe. Toată această etalare nu dă nicio valoare caracterului. Domnul dorește ca fiecare persoană convertită să dea la o parte ideea că faptul de a se îmbrăca la fel cu îmbrăcămintea lumii va da valoare influenței noastre. Împodobirea persoanei cu bijuterii și lucruri luxoase este un fel de idolatrie. Această etalare nenecesară descoperă o iubire pentru acele lucruri despre care se crede că dau va-loare unei persoane. Ea oferă o dovadă lumii despre o inimă lipsită de împodobirea interioară. Îmbrăcămintea scumpă și ornamentele din bijuterii dau o reprezentare incorectă despre adevărul care ar trebui să fie reprezentat întotdeauna ca fiind de cea mai mare valoare. O persoană supra-îmbrăcată, împo-dobită în exterior, poartă semnul sărăciei interioare. Se scoate la iveală o lipsă de spiritualitate.” (Manuscript Releases, vol. 6, pg. 159).

Fie ca, prin harul lui Dumnezeu, fiecare dintre noi nu doar să ne îmbracăm modest, ci de asemenea să vorbim și să ne comportăm modest în orice timp. Fie ca acțiunile noas-tre, vorbirea noastră, și îmbrăcămintea noastră să slujească întoteauna pentru a îndruma pe alții la Hristos mai degrabă decât să atragă atenția la noi înșine.

Sfaturi generale despre îmbrăcămintea creştină

Dumnezeu ne-a chemat să adoptăm principiile îmbrăcă-mintei sănătoase și modeste pe care le-a întemeiat El. Această generație finală este chemată să Îl glorifice și să Îl onoreze în fiecare aspect al vieților lor. Înfățișarea noastră exterioară precum și împodobirea noastră interioară vorbesc fiecare în favoarea lui Dumnezeu și a neprihănirii sau în favoarea lui Satan și a păcatului. Alegerile noastre în îmbrăcăminte, fie îi plac lui Dumnezeu, fie îl fac pe Satan să exalte.

„Satan crează constant un nou stil de îmbrăcăminte care se va dovedi o vătămare pentru sănătatea fizică și morală; și el tresaltă de bucurie când îi vede pe pretinșii creștini că acceptă cu nerăbdare modele pe care le-a inventat el.” (Sfaturi pentru sănătate, pg. 599 engl., rom. secțiunea 13, „Sfințirea vieții”).

Modul nostru de a ne îmbrăca fie ajută la risipirea bleste-mului lui Satan din viețile altora, sau îi întărește în obiceiurile lor rele. Trebuie să fie un contrast clar între lume și rămășiță.

„Sunt persoane slabe și vanitoase care nu au profun-zime a minții, nici putere a principiului, care sunt suficient de nesăbuite să fie influențate și corupte de la simplitatea evangheliei de către cei ce sunt devotați modei. Dacă văd că acei care pretind că sunt reformatori, își îngăduie apetitul și se îmbracă după obiceiurile lumii, până acolo unde le permit circumstanțele, sclavii îngăduinței de sine vor deveni întăriți în obiceiurile lor perverse. Ei concluzionează că, la urma urmei, nu sunt prea departe în afara căii, și că nu e nevoie


ca ei să facă vreo mare schimbare. Poporul lui Dumnezeu ar trebui să mențină în mod ferm standardul lucrurilor drepte și să exercite o influență pentru a corecta obiceiurile greșite ale acelora care s-au închinat la altarul modei, și să rupă vraja pe care Satan a avut-o asupra acestor sărmane suflete. Oamenii de lume ar trebui să vadă un contrast însemnat între extravaganța lor proprie și simplitatea reformatorilor care sunt urmașii lui Hristos.” (4T, pg. 571-572 engl.(rom. cap. 57, „Economia și tăgăduirea de sine”).

Pentru ca noi să avem influența adecvată trebuie să scăpăm din cursele lui Satan și din lanțurile care ne leagă de modele sale.

„Vor lua surorile mele în considerare aceste lucruri așa cum sunt ele, și vor înțelege ele pe deplin greutatea influen-ței lor asupra altora? Mergând ele însele pe o cale interzisă, conduc și pe alții în aceeași cale a neascultării și decăderii. Simplitatea creștină este sacrificată pentru etalarea exterioară. Surorile mele, cum vom schimba noi aceasta? Cum ne vom redresa din cursa lui Satan și vom rupe lanțurile care ne-au legat în sclavia modei? Cum vom recupera ocaziile noastre pierdute? Cum vom aduce puterile noastre la o acțiune să-nătoasă, viguroasă? Există o singură cale, și aceasta este de a face Biblia regula noastră de viață.” (Sfaturi pentru sănătate, pg. 597-598 engl., rom. secțiunea 13, „Sfințirea vieții”).

Societatea modernă și, din nefericire, mulți din pretinsul popor al lui Dumnezeu, nu sunt șocați de lucrurile revelate de Dumnezeu mesagerei Sale ca fiind lipsite de modestie.

„Chiar dacă am vrea, nu putem să ascundem faptul că femeile au picioare și membre care au fost făcute pentru a fi folosite. Însă referitor la expunere, aceasta este de partea cealaltă a întrebării. Am călătorit mult în ultimii douăzeci și cinci de ani, și am fost martori la multe expuneri indecente ale


membrelor. Însă cea mai obișnuită expunere este văzută pe străzi în zăpadă afânată sau apă și noroi. Ambele mâini sunt necesare pentru a ridica rochia, care ar șterge umezeala și mi-zeria. Este un lucru obișnuit să vezi rochii ridicate o jumătate de yard (patruzeci și cinci de centimetri)., expunând privirii bărbaților o gleznă aproape neîmbrăcată, însă nimeni nu pare să roșească la o astfel de expunere imodestă. Modestia sensibilă a nimănui nu pare șocată pentru motivul că aceasta este ceva obișnuit. Este modă și, pentru acest motiv, este răbdat. Nu se aude nici o denunțare a lipsei de modestie, deși aceasta este ea în cel mai deplin sens.” (The Health Reformer, 1 mai 1872).

Trebuie ținut un consiliu de familie referitor la îmbrăcă-minte, luând hotărârea de a fi conduși de principiu.

„Să fim credincioși în datoriile vieții de familie. Copiii voștri să înțeleagă că ascultarea trebuie să domnească acolo. Învățați-i să distingă între ceea ce este de bun simț și ceea ce este nesăbuit în chestiunea îmbrăcăminții, și oferiți-le haine care sunt frumoase și simple. Ca popor care ne pregătim pen-tru revenirea în curând a lui Hristos ar trebui să dăm lumii un exemplu de îmbrăcăminte modestă în contrast cu moda predominantă a zilei. Discutați aceste lucruri și plănuiți înțe-lept ce veți face, apoi îndepliniți planurile în familiile voastre. Hotărâți să fiți conduși de principii mai înalte decât noțiunile și dorințele copiilor voștri.” (Manuscript Releases, vol. 7, pg. 25-26).

A-i învăța pe copiii noștri să se îmbrace din principiu îi va ajuta să fie protejați față de lume.

„Am auzit părinți exprimându-și regretul cu un sim-țământ adânc, pentru că nu le-au încurajat pe fetele lor să poarte din principiu rochia reformei. Ei spuneau că dacă ar fi făcut aceasta, acum erau convinși că și copiii lor ar fi fost cu ei la adevăr. Îmbrăcămintea-reformă i-ar fi ținut despăr-țiți de lume. Ei nu ar fi avut înclinații atât de puternice să


participe la petreceri de plăceri și să se amestece cu tovarăși lumești în distracții agitante, care distrăgeau mințile de la Dumnezeu și de la adevăr.” (Pamphlet 123, Testimony to the Church at Battle Creek, pg. 63-64).

Mamele ar trebui să ofere un exemplu de simplitate și curățenie în îmbrăcăminte.

„Îmbrăcămintea mamei să fie, de asemenea, simplă și ordonată. Astfel ea își poate păstra demnitatea și influența. Dacă mamele își permit să poarte îmbrăcăminte murdară acasă, ele îi învață pe copii să urmeze același fel murdar de a fi. Multe mame gândesc că pe acasă orice e suficient de bun pentru a fi purtat, oricât de mânjit și zdrențăros ar fi. Însă, în curând, ele își pierd influența în familie. Copiii fac comparații între îmbrăcămintea mamei lor și cea a altor per-soane care se îmbracă în mod îngrijit, și respectul lor pentru ea slăbește. Mamelor, faceți-vă cât de atrăgătoare posibil, nu prin împodobire elaborată, ci purtând îmbrăcăminte curată, care vi se potrivește bine. Astfel veți da copiilor voștri lecții constante de curățenie și puritate.” (Christian Temperance and Bible Hygiene, pg. 143-144).

Mamele ar trebui să se îmbrace pentru familia lor într-un mod potrivit.

„Surorile, la lucrul lor, nu trebuie să îmbrace haine care le-ar face să arate ca sperietori care să alunge ciorile din lanul de porumb. Este mai plăcut pentru soț și copii să le vadă într-o îmbrăcăminte care li se potrivește și le vine bine, decât poate fi doar pentru vizitatori sau străini. Unele soții și mame par să creadă că nu contează cum arată când sunt la lucrul lor și când sunt văzute doar de soții și copiii lor, însă ele sunt foarte preocupate să se îmbrace cu gust pentru cei care nu au nici o pretenție specială de la ele. Nu trebuie prețuite mai mult aprecierea și iubirea soțului și a copiilor decât cele ale străinilor și ale prietenilor obișnuiți? Fericirea soțului și a


copiilor ar trebui să fie mai sacră fiecărei soții și mame decât cea a tuturor celorlalți.” (Căminul advent, pg. 252-253 engl.).

Îmbrăcămintea copiilor ar trebuie să li se potrivească, și nu să fie o vătămare la adresa respectului lor de sine.

„Sora mea, leagă-ți copiii de inima ta prin afecțiune. Oferă-le grijă și atenție potrivită în toate lucrurile. Oferă-le îmbrăcăminte care să li se potrivească, pentru ca ei să nu fie înjosiți de înfățișarea lor, pentru că aceasta ar fi vătămător pentru respectul lor de sine.” (4T, pg. 142 engl., rom. cap. 13, „Mi-sionari acasă”).

O parte din a fi bine îmbrăcat este reprezentată de abi-litatea [unei persoane] de a-și face singură haine.

„Fetele să fie învățate că arta de a fi bine îmbrăcat inclu-de abilitatea de a-și face propria îmbrăcăminte. Aceasta este o ambiție pe care fiecare fată ar trebui să o cultive. Aceasta va fi un mijloc de utilitate și independență, de care ea nu își poate permite să fie lipsită.” (Educaţia, pg. 248-249 engl., rom. cap. 28, „Relația dintre îmbrăcăminte și educație”).

Mamele credincioase vor avea o faimă nemuritoare.„Partizanii modei nu vor observa sau înțelege niciodată

frumusețea nemuritoare a lucrării acelei mame creștine, și vor zâmbi disprețuitor referitor la noțiunile ei învechite, și la îm-brăcămintea ei simplă, neîmpodobită; în timp ce Maiestatea cerului va scrie numele acelei mame credincioase în cartea faimei nemuritoare.” (Căminul adventist, pg. 238 engl., rom. cap. 38, „Poziția și responsabilitatea mamei”).

Ne pregătim pentru marea revizuire. Copiilor nu trebuie să li se îndeplinească nevoile imaginare.

„Îmbrăcați-vă copiii în haine simple și curate, însă nu îi lăsați să obțină orice pot presupune că își doresc. Ei pot cere o haină care este croită cu decolteu, pentru că este la modă să se poarte așa. Cine a presupus o astfel de modă? Nu este o modă corectă și noi nu ar trebui să ne permitem


să o considerăm corectă. Ar trebui să ne îmbrăcăm copii într-un asemenea mod încât să învețe să își modeleze viețile în linii simple, ordonate. Trebuie să ne pregătim pentru marea revizuire care va avea loc în curând, iar copiii noștri trebuie să aibă o parte în această lucrare de pregătire.” (Peter’s Counsel to Parents, pg. 36-37).

Prin conformare cu lumea, mulți sunt în pericolul de a fi legați în snopi pentru a fi arși.

„Mulți dintre cei care presupun că merg spre cer sunt legați la ochi de către lume. Ideile lor despre ceea ce con-stituie educație religioasă și disciplină religioasă sunt vagi, bazându-se pe probabilități; există mulți care nu au o speran-ță inteligentă, și sunt în foarte mare risc de a practica exact lucrurile pe care Hristos a spus să nu le facă, legându-se de lume într-o varietate de moduri prin mâncare, băutură și îmbrăcăminte. Ei trebuie să învețe încă lecția serioasă atât de esențială pentru creșterea în spiritualitate, de a ieși din lume și de a fi despărțiți. Inima este împărțită, mintea firească tânjește după conformare, după asemănare cu lumea în atât de multe moduri, încât semnul ce îi deosebește de lume abia poate fi distins.” (Principiile fundamentale ale educaţiei creştine, pg. 311 engl., rom. cap. 41, „Lucrarea și educația”).

De-a lungul istoriei doar o minoritate dintre pretinșii urmași ai lui Hristos au urmat, de fapt, indicațiile Sale despre cum să trăiască. Dumnezeu caută ca întotdeauna pe cei câțiva buni (bărbați și femei).

„Raționamentul omenesc a încercat întotdeauna să oco-lească sau să dea la o parte instrucțiunile simple, directe ale Cuvântului lui Dumnezeu. În fiecare secol o majoritate de pre-tinși urmași ai lui Hristos au desconsiderat acele precepte care recomandă tăgăduirea de sine și umilința, care cer modestie și simplitate în conversație, comportament și îmbrăcăminte. Rezultatul a fost întotdeauna același — îndepărtarea de în-


vățăturile evangheliei conduce la adoptarea modelor, obice-iurilor și principiilor lumii. Evlavia practică este înlocuită de formalism mort. Prezența și puterea lui Dumnezeu, retrase din acele cercuri iubitoare de lume, se găsesc la o clasă de închinători umili, care sunt dispuși să asculte de învățăturile Cuvântului Sacru.” (Îndrumarea copilului, pg. 430 engl., rom. cap. 66, „Învățând principiile fundamentale de îmbrăcăminte”).

Îmbrăcămintea noastră trebuie să fie în armonie cu ceea ce apreciază Dumnezeu.

„Cuvintele Scripturii referitoare la îmbrăcăminte ar trebui luate în considerare în mod atent. Avem nevoie să înțelegem ceea ce apreciază Domnul cerului în chiar îmbră-carea corpului. Toți cei care sunt serioși în căutarea harului lui Hristos vor da ascultare cuvintelor prețioase de instruire inspirate de Dumnezeu. Chiar stilul îmbrăcăminții va expri-ma adevărul evangheliei.” (Evanghelizarea, pg. 269 engl., rom. cap. 8, „Predicând adevărurile distinctive”).

Pentru a avea o influență salvatoare asupra lumii tre-buie să trăim în viața practică principiile lui Dumnezeu de îmbrăcăminte.

„Unii ca aceștia nu vor avea nicio scuză. Mulți, am văzut, se îmbrăcau ca lumea pentru a avea influență; însă aici ei fac o greșeală tristă. Dacă doresc să aibă o influență adevărată și salvatoare, să își trăiască în viața practică mărturisirea, să își arate credința prin faptele lor neprihănite, și să mărească deosebirea dintre creștin și lume. Am văzut că vorbele, îmbră-cămintea și acțiunile trebuie să vorbească pentru Dumnezeu. Atunci se va revărsa o influență sfântă asupra tuturor, și toți vor lua la cunoștință faptul că ei au fost cu Isus; și necredin-cioșii vor vedea faptul că adevărul pe care îl mărturisim are o influență sfântă, și credința în revenirea lui Hristos afectează caracterul unui bărbat sau al unei femei. Dacă vreunul vrea să aibă o influență grăitoare în favoarea adevărului, să îl trăiască


în viața practică și să imite Modelul umil.” (Solii pentru tineret, pg. 128 engl., rom. cap. 33, „Conformarea cu lumea”).

În timpul soliilor celor trei îngeri îmbrăcămintea po-porului lui Dumnezeu trebuie să Îl glorifice pe El și să fie o mustrare pentru lume.

„Copiii lui Israel, după ce au fost scoși din Egipt, au primit porunca să aibă o bentiță albastră simplă la margi-nea hainei lor, pentru a-i deosebi de națiunile din jurul lor, și pentru a semnifica faptul că erau poporul deosebit al lui Dumnezeu. Poporului lui Dumnezeu nu i se cere acum să aibă un semn special asupra îmbrăcăminții lor. Însă în Noul Testament se face adesea referire la vechiul Israel ca exemple ale noastre. Dacă Dumnezeu a dat instrucțiuni atât de precise poporului Său din vechime referitor la îmbrăcămintea lor, nu va ajunge îmbrăcămintea poporului Său din acest secol în atenția Sa? Nu ar trebui să existe în îmbrăcămintea lor o deosebire față de lume? Nu ar trebui poporul lui Dumnezeu, comoara Sa deosebită, să caute chiar în îmbrăcămintea lor să Îl glorifice pe Dumnezeu? Şi nu ar trebui să fie ei exemple în punctul îmbrăcăminte, iar prin stilul lor simplu să mustre mândria, vanitatea și extravaganța mărturisitorilor lumești, iubitori de plăceri? Dumnezeu cere aceasta de la poporul Său. Mândria este mustrată în Cuvântul Său.” (Seventh-day Adventist Bible Commentary, vol. 1, pg. 1114., rom.CBVT cap.referitor la Numeri 15).

Îmbrăcămintea noastră de Sabat trebuie să îi dea slavă lui Dumnezeu.

„Mi-a fost arătat în mod special că acei care mărturisesc adevărul prezent ar trebui să aibă o grijă specială să se înfăți-șeze înaintea lui Dumnezeu în Sabat într-un mod care să arate că Îl respectăm pe Creatorul care a sfințit și a așezat onoruri speciale asupra acelei zile. Toți cei care au vreo considerație pentru Sabat ar trebui să fie personal curați, ordonați și cu gust în îmbrăcăminte; pentru că ei trebuie să apară în fața


unui Dumnezeu gelos, care este ofensat de murdărie și dez-ordine, și care remarcă fiecare dovadă de lipsă a respectului.” (1T, pg. 275 engl., cap. 59, „Puterea exemplului”).

Trebuie să avem o îmbrăcăminte specială pentru servi-ciul din biserică.

„Mulți au nevoie de instruire referitor la felul cum tre-buie să apară în adunarea pentru închinare în Sabat. Ei nu trebuie să intre în prezența lui Dumnezeu în îmbrăcămintea obișnuită purtată în timpul săptămânii. Toți trebuie să aibă un costum special de Sabat, pentru a fi purtat când participă la serviciul divin din casa lui Dumnezeu. În timp ce nu trebuie să ne conformăm la moda lumii, nu trebuie să fim indiferenți cu privire la înfățișarea noastră exterioară. Trebuie să ne îm-brăcăm frumos și îngrijit, totuși fără nicio podoabă. Copiii lui Dumnezeu trebuie să fie puri în interior și în exterior.” (6T, pg. 355 engl., rom. secțiunea 6, Avertizmente și sfaturi, subcap. „Pre-gătirea pentru Sabat”).

Îmbrăcămintea noastră trebuie să fie simplă, drăguță și din material durabil.

„Nu descurajăm bunul gust și frumusețea în îmbrăcă-minte. Gustul corect în îmbrăcăminte nu trebuie disprețuit sau condamnat. În timp ce dantelele nenecesare, înzorzonările și ornamentele trebuie lăsate laoparte, încurajăm surorile noastre să obțină material bun, durabil. Nu se câștigă nimic încercând să economisești bani prin cumpărarea stofelor ief-tine. Îmbrăcămintea să fie simplă și curată, fără extravaganță sau etalare.” (Review and Herald, 20 martie 1858).

Imprimeuri mari și intens colorate ar trebui evitate.„Trebuie manifestat gust referitor la culori... Complexi-

tatea.... se poate lua în calcul. Trebuie căutate culori modeste. Când se folosesc culori cu imprimeuri, acelea care sunt mari și intense, arătând vanitate și mândrie superficială în cei care le aleg, ar trebui evitate.” (Idem., 14 aprilie 1868).


Nu trebuie să ne deosebim de îmbrăcămintea lumii pentru vreun alt motiv decât să Îl ascultăm pe Dumnezeu.

„Nu purtăm stilul de îmbrăcăminte reprezentat aici drept ciudat — ca să atragem atenția. Nu ne deosebim de stilul de îmbrăcăminte obișnuit pentru femei pentru vreun scop de acest gen. Alegem să fim de acord cu alții în teorie și în practică, dacă putem face aceasta și, în același timp, să fim în armonie cu legea lui Dumnezeu și cu legile ființelor noastre. Credem că este greșit să fim diferiți de alții, dacă nu este necesar să fim deosebiți cu scopul de a fi în armonie cu ce e drept.” (Idem.).

În timp ce nu trebuie să fim preocupați de problema îmbrăcăminții, trebuie să trăim în armonie cu principiile de îmbrăcăminte ale lui Dumnezeu: sănătate și modestie. Următorul sfat a fost scris în 1908.

„Implor poporul nostru să umble atent și circumspect înaintea lui Dumnezeu. Urmați obiceiurile în îmbrăcăminte în măsura în care ele se conformează principiilor sănătății. Fie ca surorile noastre să se îmbrace simplu, așa cum fac multe, având îmbrăcăminte din materiale bune, durabile, potrivite pentru acest veac, și nu lăsați ca problema îmbrăcăminții să vă umple mintea. Surorile noastre ar trebui să se îmbrace cu simplitate. Ele ar trebui să se îmbrace în haine simple, cu rușine și sobrietate. Dați lumii o ilustrație vie despre împodo-birea interioară a harului lui Dumnezeu.” (Îndrumarea copilului, pg. 414 (engl., rom. cap. 65, „Binecuvântările îmbrăcăminții potrivite”).

Suntem păzitorii fraților (și surorilor) noaștri în sensul că trebuie să împărtășim cu ei (în iubire) ceea ce Domnul a spus referitor la îmbrăcămintea creștină. Nu trebuie să fim conștiință pentru alții. Reforma în îmbrăcăminte nu trebuie să fie unul dintre subiectele noastre principale. Trebuie să împărtășim voia lui Dumnezeu și să lăsăm fiecărei persoane


privilegiul de a-și dezvolta caracterul creștin pe măsură ce își predau voința și umblarea îndemnurilor Duhului Sfânt.

„Nimeni nu e nevoie să se teamă că eu voi face reforma în îmbrăcăminte unul dintre subiectele mele principale când călătorim dintr-un loc în altul. Cei care m-au auzit vorbind despre acest lucru vor trebui să acționeze conform cu lumina care a fost dată deja. Eu mi-am făcut datoria; am prezentat mărturia, iar cei care m-au auzit și au citit ceea ce am scris trebuie acum să poarte responsabilitatea pentru primirea sau respingerea luminii date. Dacă ei aleg să îndrăznească să fie ascultători uituci, și nu împlinitori ai cuvântului, își asumă singuri un risc și vor fi răspunzători în fața lui Dumnezeu pentru cursul pe care îl urmează. Eu sunt fără vină. Eu nu voi îndruma, nici nu voi condamna pe nimeni. Aceasta nu este lucrarea repartizată mie. Dumnezeu îi cunoaște pe copiii Săi umili și ascultători și le va răsplăti conform cu îndeplinirea credincioasă a voinței Sale. Pentru mulți reforma în îmbrăcă-minte este prea simplă și prea umilitoare pentru a fi adoptată. Ei nu pot ridica crucea. Dumnezeu lucrează prin mijloace simple pentru a-i separa și distinge pe copiii Săi de lume; însă unii s-au depărtat atât de mult de simplitatea lucrării și căilor lui Dumnezeu, încât ei sunt deasupra lucrării, nu în ea.” (1T, pg. 523-524 engl., rom. cap. 88, „Reforma în îmbrăcăminte”).

Când suntem convertiți, problema îmbrăcăminții neco-respunzătoare va dispărea.

„Nu e nevoie să faceți din problema îmbrăcăminții punctul principal al religiei voastre. Există ceva mult mai bogat despre care să se vorbească. Vorbiți despre Hristos; și când inima este convertită, orice lucru care nu este în armo-nie cu Cuvântul lui Dumnezeu va cădea.” (Îndrumarea copilului, pg. 428-429 (engl.). (rom. cap. 66, „Învățând principiile fundamentale de îmbrăcăminte”).


Îmbrăcămintea creștină este rezumată în cele de mai jos:„Îmbrăcămintea noastră, în timp ce este modestă și

simplă, ar trebui să fie de calitate bună, de culori potrivite și potrivită pentru slujire. Ar trebui să fie aleasă pentru dura-bilitate mai degrabă decât pentru etalare. Ar trebui să ofere căldură și protecția adecvată. Femeia înțeleaptă este descrisă în Proverbe: „Ei nu îi este teamă de zăpadă pentru casa ei; pentru că toată gospodăria ei este îmbrăcată cu haine duble. (Proverbele 31:21 engl.)”. (Idem., pg. 420).

În 1897, serva Domnului a îndemnat poporul să se țină de reforma în îmbrăcăminte. (Vezi Spalding and Magan Collection, pg. 90-92). Nu trebuia să fie un stil precis după cum fusese descoperit în 1863 și în 1867 referitor la rochia reformă scur-tă, inițială. (Vezi Solii alese, vol. 2, pg. 465-479 engl. rom. cap. 59, „Un apel către comunitate”; 1T, pg. 420-422, rom. cap. 76, „Lucrarea în Est”; 456-466 engl., rom. cap. 83, „Reforma în îmbrăcăminte”). Însă în 1897, îmbrăcămintea creștină trebuia să fie la fel de simplă ca rochia față de care erau mai puține obiecții, care a fost arătată lui Ellen White și apărată de ea între 1880-1881. (Vezi 4T, pg. 628-648 engl., rom. cap. 62, „Simplitate în îmbrăcăminte”). Ea a recunoscut că va cere efort și talent crearea de îmbrăcăminte care este atât sănătoasă, cât și modestă și simplă. Serva Domnului a recunoscut, de asemenea, că o astfel de muncă va avea de înfruntat o rezistență, cel puțin la fel de puternică, astăzi ca în primele zile ale bisericii noastre. În ciuda oricăror și a tuturor obiecțiilor, Dumnezeu ne-a instruit că aducerea hai-nelor noastre în conformitate cu principiile Sale de sănătate și modestie este o reformă esențială.

„Îmbrăcămintea poporului nostru ar trebui să fie făcută cel mai simplu. Fusta și sacoul pe care le-am menționat pot fi folosite — nu în sensul că doar acel tipar și nimic altceva nu trebuie instituit, ci un stil simplu după cum a fost reprezentat


în acea îmbrăcăminte. Unii au presupus că însuși tiparul dat a fost tiparul pe care toți trebuie să îl adopte. Nu este așa. Însă ceva la fel de simplu ca aceasta ar fi cel mai bun lucru pe care l-am putea adopta pentru orice circumstanțe. Nici un stil precis nu mi-a fost prezentat ca regulă exactă pentru a călăuzi în îmbrăcămintea lor. Însă știu aceasta, că exact acele obiecții, doar că mult mai puternice, există și astăzi, ca atunci când a fost respinsă rochia scurtă. Domnul nu a indicat că este datoria surorilor noastre să se întoarcă la rochia reformă. Rochii simple ar trebui purtate. Încearcă-ți talentul, soră, în această reformă esențială.” (Spalding and Magan Collection, pg. 91).

Povara noastră trebuie să fie simplitatea în îmbrăcăminte. „Ne apropiem de încheierea istoriei acestei lumi. O

mărturie simplă, directă e necesară acum, după cum este dată în Cuvântul lui Dumnezeu, referitor la simplitatea în îmbrăcăminte. Aceasta ar trebui să fie povara noastră.” (Se-lected Messages, vol. 3, pg. 253 engl., rom. cap. 27, „Biserica laodiceană”).

Fiecare dintre noi să ia bine în considerare sfaturile referitoare la îmbrăcămintea creștină, care ne sunt date din partea Domnului. Să punem accentul pe convertirea zilnică — predarea deplină față de întreaga voie a lui Dumnezeu — și astfel să avem discernământul spiritual pentru a cunoaște cu adevărat voia Sa în aceste chestiuni. Fie ca dorința noastră să fie într-adevăr aceea de a-L onora pe Creatorul nostru, îmbrăcându-ne sănătos din toate punctele de vedere — fizic, mental și moral. Am fost binecuvântați de câțiva ani să avem o societate care este tolerantă față de aproape orice stil de îmbrăcăminte. A adopta astăzi stiluri de îmbrăcăminte care sunt nu doar sănătoase, ci și modeste, abia dacă va face pe cineva să ridice vreo sprânceană. Este ca și când Dumnezeu face mai simplu pentru noi și ne lasă fără nici o scuză de a-L onora în fiecare fațetă a vieților noastre. Să fim precauți în a


urma lumea în definițiile ei despre ce este sănătos, modest și asemănător cu Hristos. Să demonstrăm dorința noastră de a nu-L reprezenta greșit pe Hristos în vreun fel, așa încât să putem fi în acea grupă în care nu se găsește nici o înșelăciune.

„Şi în gura lor nu s-a găsit înșelăciune: pentru că ei sunt fără vină înaintea tronului lui Dumnezeu.” (Apocalipsa 14:5).

Cuprins

Prefață ......................................................................................... 3

Când a cerut Dumnezeu femeilor să poarte pantaloni? .................................................. 5

Când a definit Dumnezeu îmbrăcămintea sănătoasă? ..................................................... 19

Când a definit Dumnezeu modestia? ................................... 37

Sfaturi generale despre îmbrăcămintea creștină .......................................................... 65

Tipărit la:S.C. Farul Speranței SRL

str. Morii, nr. 27505200 Făgăraș – Brașov

Tel. +40 268 213 714www.farulsperantei.ro

Documents

Când a cerut Dumnezeu femeilor să poarte pantaloni? file4 Când a cerut Dumnezeu femeilor să poarte pantaloni? copiii lui Israel, cu scopul de a-i distinge de națiunile idolatre