. .

! %;,1

-,

P111.4ip'pit! I

Win 511ig;i1a? ,t '10

fir'',41111ailitlt I

j'10111111

rig

re,

IEEE

. . ... "'''

www.dacoromanica.ro

CALATORI STRAINI DESPRETARILE ROMANEVOL. II

www.dacoromanica.ro

INSTITUTUL DE ISTORIE NICOLAE IORGA"AL ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTEROMANIA

La elaborarea Intregii serii a lucrat un eo/ectiv dela Institutul de Istorie Nicolae Iorga" al AcadernieiRepublicii Socialiste Rominia format din: MariaHolban, Maria Matilda Alexandrescu Dersca-Bul-garu, Paul Cernovodeanu i 1 Ion Totoiu. 1

www.dacoromanica.ro

CALATORI STRAINIDESPRETARILE ROMANEVOL. II.

Volum ingrijit de:MARIA HOLBAN(Redactor responsabil)

M. M. ALEXANDRESCU- PAULDERSCA BULGARU CERNOVODEANU

EDITURA $TIINTIFICA, BUCURE$T1, 1970

www.dacoromanica.ro

Ingrijitorul seriei din partea editurii:ELENA CURTOV

Coperta i supracoperta:VAL MUNTEANU

www.dacoromanica.ro

INTRODUCERE

*

Volumul II al seriei de Cltori strini de-spre trile romane ocup un interval destul de scurt: numai 32 de ani,mergind din 1551 pin in 1583 inclusiv. Fat de volumul precedentcare imbrtisa o perioad de vreo sapte ori mai lune (1331-1551),el se arat mult mai omogen. Nu mai intilnim ace caleidoscop decioburi de lumin descompusl fn mii de fete care se grupeaz. oclip in mozaicuri vii, pe msur ce sint surprinse de privirea isco-ditoare a cercettorului, ci mai degrab avem in fat o serie de tapiserii m-iestre, grupate pe cicluri diferite, dar inrudite hare ele. Cci nu Intilnim,la drept vorbind, aci decit trei teme majore. Acea a Transilvaniei, cheiede bolt a unor linii de fort care unesc impreun soarta ei de a Moldoveisi Trii Romanesti, attt in intervalul ocuprii ei de ctre Habsburgi, cit simai apoi dup reinstalarea lui Ioan Sigismund Zpolya; acea a episoduluilui Despot prins i'n Incrucisarea unor reflectoare care arunc o lumin arti-

V

www.dacoromanica.ro

ficial i insergtoare asupra imprejurrilor din Moldova, in sfirsit acea apinzei de pgianjen tesutg de iezuiti in Transilvania, in anii 1579-1583, cufire insidioase care se indreapt in taid si spre trile noastre, obiectiv in-semnat in politica ofensiv a Contrareformei, tradusi de papi prin LigaCrestin cu corolarul ei de unificare a bisericii sub egida Romei. Metodapus in joc de Possevino pentru atingerea acestui scop nu vdeste aparentnici o trstur agresiv, ci numai iscusint diplomatid. Ea const in insi-nuri si sugestii, in reticente i rezerve mintale, Intr-o inaintare serpuitoare,cu simulri i ocolisuri, fluturind inaintea ochilor ce trebuiau fascinati mi-rajul elibetirii de sub jugul otoman si atuul prestigios al increderii i spri-jinului lui $tefan Bthory, regele Poloniei, rmas de fapt 6 arbitrul Tran-silvaniei. Intr-un contrast izbitor cu aceast blindete de suprafat, ascun-zind o politic intreagl de dezrdcinare a ortodocsilor din Transilvania6 din Polonia dup un plan indelung chibzuit in tain, pe care Possevinoil expune papii la sfirsitul comentariului su asupra Transilvaniei cu care seincheie sirul relatiilor directe din acest volum, apare in transparent actiuneafanatid j nesbuit in brutalitatea ei a domnului Moldovei Stefnit Rares,care vrea s impun cu sila tuturor armenilor din Moldova botezul ortodox,6 nereusind, recurge Impotriva lor la prigoan. Acest incident apare insca un fapt rturalnic, ca o exceptie strigtoare care nu se integreaz binein tabloul de ansamblu tesut sub ochii nostri.

Este un fenomen care nu se explic prin jocul firesc al fortelor vii crea-toare de istorie, ci printr-o reactie individuar si bolnvicioas impotrivaefectului pingritor al turcirii fostului domn. Zelul religios trebuia s rs-cumpere si s aseund pata de infamie aruncat asupra familiei intregi arenegatului. De aceea poate a continuat 6 sub Al. Lpusneanu, cumnatulRaresestilor, regimul de vitregire al armenilor. Trebuie Reuel o distinctiehotrit intre atitudinea fat de ei tnainte de venirea lui Despot si duptlcderea acestuia. Prigoana lui Stefinit Rares are un caracter fanatic reli-gios. El dezlntuie urgia pentru a-i sili pe armeni la botez. Rscumprareabneasc. feria de armeni nu intimpinl decit refuzul domnului, dup mr-turia lu Minas din Tokat. Dar desigur mai rmtne de stabilit in ce m-sur trebuie socotit Cintecul de Wire al acestuia drept o mrturie de ne-zdruncinat in toate episodurile i amnuntele sale. Cci o asemenea com-pozitie, ca toate creatiile literare, oferi o viziune general., sugestiv pe planartistic, dreia nu i se pot pretinde precizii de amnunt. Se poate pune intre-barea dad Minas a asistat personal la scenele evocare in cele sapte oraseavind colonii de armeni. Suceava, Hotin, Siret, Iasi, Vaslui, Botosan si Ro-man, dntre care trei sint amintite cu mai mult relief, celelalte patru stiltdoar numite, iar descrierea propriu-zis se refer numai la Suceava.

Observrn anumite procedee de compozitie literati, de pild acel ele-ment de repetitie, aproape monoton, pe care 1.1 surprindem n revenirea strui-

VI

www.dacoromanica.ro

toare la aceeasi tema distantat. in timp. De aceea intructt e vorba de undocument nesigur in care intr si o bun parte de inventie literar, acesttext nu a fost cuprins in seria de fat. Asa cum s-a artat si in articolullui $erban Papacostea: Moldova in epoca Reformei. Contributii la istoriasociala in Moldova in secolul al XVI-lea publicat in revista Studii",1958, nr. 4, acelasi fanatism s-a exercitat si impotriva celorlalte comunittineortodoxe, de pild cele ale ungurilor (dup relatia secuiului anonim din1551) sau ale sasilor din tirgurile moldovenesti (dup relatia lui Belsius).Dar concluzia tras in sensul interpretrii date actiunii domnului, ca o sta-vil pus la intinderea ereziei (in spet a ereziei protestante a sasilor siungurilor), se intemeiaz pe o precizare care lipseste din mrturia secuiuluianonim, in care este vorba doar de botezul ortodox impus de domn ungu-rilor din Moldova. Dar acestia nu erau cu totii protestanti. Faptul c inrapoartele lui Belsius slut amintiti de preferint sasii si protestantii din Mol-dova se datoreste atit interesului deosebit al lui Maximilian de Habsburgpentru miscarea protestant, cit si faptului c acestia se aflau printre spri-jinitorii lui Despot. Amintim c printre cei fugiti de teama botezului silitera si secretarul domnului, George", care ar putea fi George de Rewelles,cunoscut apoi ca secretar al lui Lpusneanu si al lui Despot, ucis apoi deUpusneanu la reintoarcerea sa. Mai trebuie adIugat c alturi de persecu-tiile religioase ale lui Stetnit Rare stilt amintite in acelasi izvor si ucide-rile de turci care trebuiau fireste s constituie, in gindul domnului, prelu-diul la o mare miscare antiturceasc, ajutat, cum spera el, de prezentaarmatei lui Castaldo in Transilvania.

Armenii vor intimpina o nou urgie dup cderea lui Despot. Acumnu mai e vorba de o politic. fanatic, hotrit de domn impreun. cu cleruldin Moldova, ci de o rzbunare indirjit a boierilor impotriva unora dintreprincipalii auxilian i ai fostului domn, folositi de el contra lor. Dac ne vomgindi la glasul poporului", invocat de Despot contra boierilor pe care voiasi-i ucid, si vom observa a acest glas r.'suna mai tare la Suceava undecomunitatea armenilor era organizat si puternic, putindu-si asuma aparentrosturile pe care le aveau in orasele ssesti orsenii rinduiti in bresle si inobste, vom tntelege mai bine caracterul deosebit al noii prigoane reprezentindde fapt pur si simplu represalii, fr motivarea vreunui substrat religios. Infaza aceasta poate c a intrat in consideratie si ponderea politic a acesteicategorii de negustori bogati cu legturi si in afar, si cu ambitii si velei-tti ce nu erau de dispretuit. Se mai adaug si sentimentele de dusmnie(fireasc la origine), trezite de prigoan, dar rstrinte asupra t.rii intregi,cum reiese din cronica armenilor din Camenita plir de ocri si de invectivela adresa moldovenilor. A fost de ajuns momentul din 1551, ca s creezeun antagonism care a fcut din armeni o mas de manevr a lui Despotimpotriva opozitiei boieresti, fapt care a stirnit apoi un al doilea val si

VII

www.dacoromanica.ro

mai aprig, si mai greu de potolit. Trebuie subliniat c n Choro graphia Mol-dovei, publicat in 1541, dar inspirata de starea constatat de autor inc din1527, accentul este pus pe spiritul de larga toleran ta religioas. ce domneain toata vara. Acesta este aspectul permanent, fundalul real pe care se proiec-teaza, ca un fenomen exceptional, incidentul din august 1551.

Infatisarea celor trei teme amintite incepe cu o fapt crunta: uciderealui Martinuzzi in propria sa casa din porunca generalului Castaldo cu asen-timentul lui Ferdinand de Habsburg pentru motive de ordine superioar"In chipul acesta a fost lichidat fostul stapin de fapt al Transilvaniei, care stiuses duca o politica' de bascula intre Poarta i Habsburgi si care reusise, cuciteva luni mai inainte, sindeparteze pe nevirstnicul loan Sigismund Zpolyasi pe regenta, cu &dui de a guverna el aceast Tara', oarecum pentru Fer-dinand, in virtutea drepturilor recunoscute prin tratatul din Oradea (1538),nesocotite la moartea lui loan Zpolya. Dar preluarea Transilvaniei de ctrecomandantul armatei habsburgice a dus la o clarificare brutala, urmata deo cascada intreaga de justificari. Acestea variau dupa persoanele sau grupu-rile carora li se adresau. Trebuia justificat Ferdinand fata de pap pentruuciderea unui cardinal, trebuia obtinuta adeziunea opiniei publice la inlatu-rarea fostului clrmuitor al Transilvaniei, l'n sfirsit trebuia corectata impresiape care ar fi putut-o trezi aceasta fapta in taberele soldatilor mercenaritransformata dintr-o crima de oportunism politic intr-un act de prevedereimpus de aprarea soldatilor tradavi de cel ucis. Acesta este si rostul com-pozitiei mediocre a lui Speltacher, produs flagrant al unei propagande evi-dente, destinata unui circuit nchis. Pentru atingerea celorlalte doua obiectiveaveau sa fie folosite doua cai diametral opuse: prima ocult, constind dintr-unsimulacru de ancheta data' pe seama nuntiului papal de la curtea lui Fer-dinand, caruia i se infatisaser dovezile tradarii lui Martinuzzi, adic oparte din corespondenta acestuia o data cu delatinnile secretarului sau, toateaceste documente fiind apoi restituite de el cu o viza constatind faptul comu-nicarii lor, i terminindu-se pina in cele din urm., printr-o absoluviune apontificelui, ceea ce echivala cu o condamnare post-mortem a cardinaluluiucis; cealalta dimpotriva, publica si zgomotoasa, constind dintr-un procesretrospectiv facut victimei omorului de la Vintul de Jos. Amanunt vrednicde subliniat: dei activitatea lui Martinuzzi se exercitase la Buda si n Tran-silvania, procesul acesta s-a desfasurat la extremitatea granitei de vest a Unga-riei, la Sopron. Au fost interogati aci pe rind dregatori ai Ungariei i Tran-silvaniei, fete laice si eclesiastice, asupra intregii activitati a lui Martinuzzi,ping si asupra tradarii din partea sa a intereselor regentei folosul luiFerdinand!) i, n ultima analiza, asupra impovararilor la care a fost supuspoporul din Transilvania prin munci si plati nespus de grele pentru ridicareacetatii Gherla. Rind pe rind, defileaza martori, ca Verancsics, Toma Ndas-dy . etc. care ti aduc contributia proprie la rechizitoriul impotriva mor-

VIII

www.dacoromanica.ro

tului. Avem si un exemplu de asemenea mrturie In declaratiile fcute deepiscopul Transilvaniei, Paul Bornemisza, la acel proces. Ele stilt cuprinseIn volumul de fa t alturi de raportul-inventar din martieaprilie 1552 cuprivire la resursele Transilvaniei, pe care el Il isdleste in calitate de comisaranume delegat impreun5 cu Georg Werner sau Wernher (Wernherius), spe-cialist In mineralogie i exploatri miniere. Numit curind episcop al Tran-silvaniei, el indreapt in 1556 un apel desperat stpinului su Ferdinand cas fie rechemat de urgen t5 din Transilvania pe care nu o mai puteau tineHabsburgii. Struirea sa mai departe in cetatea episcopal expuspoate unei actiuni militare si chiar unui bombardament, i-ar fi impusrezistent si o moarte eroic pentru care el nu-si descoperea nici o vocatie.

Nu putem sti care a fost partea ce-i revine lui Paul Bornemisza in alc-tuirea raportului din martie-aprilie 1552, si care a fost cea datorat luiG. Werner. Un lucru reiese destul de ciar: interventia unor ingerinte sauinfluente destul de puternice pentru a abate pe semnatari de la prima loropinie privind desemnarea titularilor celor mai indicati pentru cele doucmri ale aurului: cea de la Sibiu si cea de la Baia Mare. Contradictia din-tre prima formulare a punctului de vedere al comisarilor i incheierea lordin urm5 nu se poate explica dectt prin presiunile sau persuasiunea exercitatde generalul Castaldo, stpin efectiv al Transilvaniei in tot timpul ocupa-tiei ei de trupele sale. De asemenea trebuie primit cu oarecare prudentinclinarea mult prea insistent a comisarilor de a atribui toate relele consta-tate actiunii nefaste a monahului" (Martinuzzi).

in sfirsit nu poate fi ignorat. optica meschin in care e consideratintreaga problem de organizare a exploatrii ocnelor. Nu mai este vorbaacum de fixarea ca ;el al exploatrii nici mcar a simplei rentabilitti co-merciale pe care o urmrise in 1528 agentul casei Fugger in planul unorinvestitii necesare, pe ling o schem de sistematizare a muncii, situate amin-dou intr-o perspectiv optimist5 de crestere in orizontul larg deschis al afa-cerilor b.ncii amintite. Schimbrile politice ivite de atunci tiaser definitivcile de export ale srii i opriser5 debuseele de pin atunci. Nu mai puteafi vorba de rentabilitate In adevratul sens al cuvintului, ci de corectivulgreu de gsit al unei situatii falimentare. Soluiile preconizate sint toate denatur negativ sau restrictiv: suprimarea distribuirii gratuite de seu necesarepentru opaitele sptorilor din ocne, impunerea muncii suite acolo unde nuse ofer liber mina de lucru. Dar nici acete msuri extreme, si care se dove-deau antieconomice, nici simpla combatere a unor abuzuri vechi, de pildacordarea de sare gratuit unor categorii privilegiate si nici frinarea unorposibilitti de fraudare, de pH& acelga ale asa-zisilor celeristi (Iuntrasii carese indeletniceau cu transportul srii) nu reprezint. dectt simple expe-diente. Cit priveste schema de organizare administrativ a cmrilor, incer-cat acuma, ea nu difer in realitate de propunerile i dezideratele lui Dern-

IX

www.dacoromanica.ro

schwam din 1528. Lipseste ins dinamismul acestuia, spiritul de initiativ,critica spontan, reacia imediat. la realittile observate, curiozitatea de aafla cauza anumitor fenomene considerate drept simple anomalii. Comisarii-din 1552 nu-si pun probleme, i nici nu par s observe mizeri3 tietorilorde sare de care fusese impresionat in felul su pn i agentul Fuggerilor.$i nici nu se pomeneste de nimic ce ar putea semana a grev. Darea lorde searn se desasoar. in mod uniform si destul de sec, oferind cifre siconstatki pe un ton neutru, uneori inlocuite de informatii culese de la tie-tori i redate tale-quale cu mentiunea: tietorii spun ... ei zic ... etc. Al-turi slut puse la contributie vechile registre ale Fuggerilor. Totul pare dezuma-nizat i oarecum lipsit de interes. Acesta reinvie ins dud se trece la expu-nerea situatiei de la Cmrile de aur de la Sibiu si de la Baia Mare. Acinu mai avem o redare automat a spuselor altora, ci o luare de pozitiespontan in fata conditiilor observate. Sint analizate cauzele i efectele unorfenomene, ca evaziunea aurului cu centrul su clandestin de la Cluj si cucorolarul necesar al politiei aurului, lipsa de numerar si efectul acestei carenteasupra scurgerii aurului produs prin munca individual a biesilor, mai totiromani, calvarul acestora, siliti s alerge tocmai la Sibiu pentru a-si vindemodesta agonisit in cazul fericit c s-ar gsi atunci sumele disponibile pen-tru plar. Sint descrise diferitele operatii de cementare" si de schimb alaurului ca baz pentru discutarea oportunitkii arendrii Cmrii de aur dela Sibiu, si in sfirsit dup expunerea tuturor punctelor legate de veniturileregesti din Transilvania sint inatisate cu mult relief, intr-un capitol aparte,conditiile de exploatare din trecut i prezent, de la Baia Mare si Baia Sprie.Dei in tot cursul raportului comisarii manifest o atitudine prudent sioarecum din afar, totusi in partea aceasta ei slut pard ispititi s ias dinrezerva lor, indicind o inclinare proprie pentru anume solutii, de preferintasupra altora. ampul vast si variat oferit cercetrii lor imbrtiseaz atitveniturile provenind din bogkiile naturale cit si cele rezultind din diferitelecari datorate coroanei, apoi din vrni (vigesima, quinquagesima etc.). Sinttrecute apoi in revist cettile regale si voievodale ale Transilvaniei, cu ar-tarea datei alienrii lor i cu propuneri pentru o eventual recuperare, apoibeneficiile eclesiastice etc. Sint deosebit de interesante datele privind modulde percepere a asa-zisei Insemnri a boilor" din partea secuilor i n general.observatiile asupra diferitelor manevre incercate de cele trei natiuni" pen-tru a eluda unele din sarcinile sporite cu care erau impovrate. Amnuntsugestiv, la rubrica veniturilor regesti contributia perceput de la romani,-quinquagesima, apare sub forma generalizat de quinquagesima nobililor(p. 535, v. Hurmuzaki, 11/4, p. 734).

Raportul din 1552 constituie unul din documentele cele mai revelatoareale strii Transilvaniei n momentul ocupkii sale de dtre Ferdinand. acinu inatiseazI numai conditiile surselor de venituri din acel moment, ci ofer

X

www.dacoromanica.ro

printre rinduri si o serie de informatii asupra fortelor de productie prezentetrecute, ca si o ilustrare a strii de regres in toate domeniile, datoraa de

bun seam vicisitudinilor politice din ultimele decenii, dar si unui clirnat dedezndejde. Comisarii avuseser ca indreptar sau ca baza a anchetei lor ci-frele situatiei artate de Martinuzzi. Dar acestea se dovedesc mult preaexagerate, necorespunzind nici mcar unor momente comparativ mai bune,anume vremea regentei (1541-1551) a domniei lui loan Zipolya (cca. 15291540) sau a domniei lui Ludovic al II-lea. Ancheta din 1552 avea s. in-semne, asadar, o intoarcere la realitate. Cit priveste msurile de indreptareschitate in diferite domenii, nici chiar comisarii nu-si ascundeau scepticismulasupra eficacittii lor. Se puteau indica doar unele msuri de urgenf, cade pilds recurgerea la un Impr tmut in extremis, dar si aceste expedientemai cereau i gsirea acelor creditori providentiali dispusi s-si periclitezeavutul in speranta unui cIstig nu intotdeauna sigur. Uneori, este adevrat,in locul interesului bnesc intra in joc fermentul ambitiei si suma impru-mutat era pretul dobindirii bunvointei regesti sau a reprezentantului auto-rirkii supreme in Transilvania generalul Castaldo. Prezenta apstoarea acestuia, dei nu apare direct in materialul de fat, ti arunc umbraasupra desfsurrii evenimentelor descrise sau doar indicate aluziv in relatii,sau surprinse in alte documente necuprinse ad, de pild asuprade la Vintul de Jos sau a tentativelor zadarnice ale lui $tefnitl Raresde a se apropia de crestini, si a jocului de-a v-ati ascunselea cu AlexandruLpusneanu, convins c trateaz in tain de acesta cu trimisul lui NicolaeKornis, cpetenia secuilor, care Ins fusese indreptat spre Cl cu buna stiinta generalului habsburgic.

Trile romne sint prinse in orbita destinului Transilvaniei. Ins acestdestin nu o dat pare s atirne de impulsurile venite de dincoace de munti.La interventii oculte din Transilvania in Moldova (lichidarea lui StefnitRare de ctre aceiasi boieri care trataser cu Castaldo in Transilvania)sau In Tara Romaneasc (stirnirea unui rival lui Mircea Ciobanul, in per-soana lui Radu Ilia, dup propria mkturisire a unuia din ofiterii lui Cas-til do, contele Ferrari) corespunde simetric reinstaurarea lui loan Sigismundcu forte venite de dincoace, adic din Tara Romaneasc si in primul rinddin Moldova.

Despre rolul de prim plan al lui Alexandru Lpusneanu in reinstalarealui loan Sigismund mrturisesc i soliile strilor Transilvaniei in Moldova dinanul 1544. Trei ani dup aceea relatarea lui Erasm Otwinowski ne ingcluies surprindem indicii despre necazul domnului impotriva nerecunostintei re-gentei din Transilvania i, printr-o asociatie fireasc i impotriva fratelui ei,regele Sigismund August al Poloniei. Cu redobIndirea Ciceiului i Cetkii deBala se putea crede c raporturile dintre cele trei tri ajunseserl la un

XI

www.dacoromanica.ro

echilibru stabil. Dar atunci se produce noua perturbare a uimitoarei aven-turi a lui Despot.

Acest episod care concentreazg asupra Moldovei atentia lumii dimprejurne este pgstrat Intr-o serie de descrieri directe privind unele din momentelesale mai semnificative. Avem descrierea luptei de la Verbia fcutg de unuldintre participanti, trimis apoi de invinggtor la Francisc Zay, cgpitanul deCasovia, patronul oficial al intregii Intreprinderi, i intermediarul exclusivintre noul domn al Moldovei i curtea de la Praga. Operatiile descrise con-cordg cu cele amintite de I. Sommer in Viara lui Despot, desigur dupg spu-sele unor participanti, cgci el insusi nu a venit in Moldova decit dupg lunaseptembrie 1562. Este interesant de notat c aceastg luptg este redatg i inalt fel, in niste relatii anonime, una italiang si una lating, publicate respectivde N. Iorga (Nouveaux Matriaux pour servir a l'histoire de Jacques Basi-likos Bucuresti, 1900) si de C. Radu Vita Despoti Princeps Moldaviae inDiplomatarium Italicum", III, reeditatg curind de C. Marinescu sub titlulA propos d'une biographie de Jacques Basilicos l'Hraclide rcemment dcou-verte in Mlanges d'Histoire gnrale", II, Cluj 1938) cu indreptgri i su-gestii privitoare la autorul identificat cu probabilitate de editor, ca fiindAlessandro Guagnini. Acesta apare in seria de fatg cu fragmentul care redgun alt moment, si anume retragerea lui Laski din Moldova in 1563, operatiela care stim sigur c a participat si el, fiind vorba deci in cazul acesta deo relatie directg. Cele doug relatii anonime amintite mai sus au fost folositede Graziani in redactarea biografiei lui Despot scrisg de el prin 1566 inItalia, dupg inspiratia lui Laski pe care l-a intilnit in 1564, cind l-a insotitpe nuntiul papal Commendone in Polonia, si a avut prilejul sg asculte dinpropria lui gurg o versiune inflorit a aventurii din Moldova. Ea a fosttratg de el aproape neschimbatg in descrierea retragerii din Moldova inoctombrie 1563, inftiptg ca o mare izbindg personalg, ca un fel de reedi-tare a vestitelor isprgvi din antichitate. Indemnurile retorice ale lui Laski,gesturile sale eroice, grandelocventa aspirind la sublim apar pe planul intli

ocupg toatg scena. Confruntarea acestui fragment din biografia lui Des-pot inspiratg. de Laski cu relatarea anonimului latin din Perugia, identificatcu Alessandro Guagnini, participant la acea retragere, precum i cu cea aanonimului italian privitor la Despot, scoate in evidentg partea de inventiedin reconstituirea schitatg de vanitosul tovargs de aventuri al lui Despot.In sfirsit o versiune hied' si mai romantatg, datoratg traducgtorului polonal Cronicii Sarmatiei a lui Al. Guagnini, i redatg in anexa volumului defatg, algturi de fragmentul din biografia lui Graziani, face trecerea de lainjghebarea dintii a textului initial la forma ultimg in care a fost integratacest incident in cronica lui Ureche. Desigur cg o criticg a izvoarelor va tre-bui s explice si unele apropien i dintre versiunile inspirate de Laski si textullui Sommer, redactat probabil prin 1570 si publicat tocmai in 1587 de cgtre

XII

www.dacoromanica.ro

Petrus Albini. Nu este exclus ca fostul secretar al lui Despot, ajnns apoibiograful su, sa fi ramas mai departe in atingere cu Laski, pentru care nu-trea o simpatie si o consideratie deosebita, manifestate la inceputul lui 1563,in elegiile a VII-a ad Georgium de Revelles qi a VIII-a referitoare atnin-doua la ruptura acestuia cu Despot.

Dar izvorul cel mai revelator despre Despot nu este Viata -scris deSommer, socotita a fi cea mai veridica si mai serioasa biografie a sa, cicorespondenta obscura, confuz i haotic a agentului habsburgic trimis deregele Maximilian pentru a tine contactul cu noul domn al Moldovei, instau-rat prin actiunea patronata de curtea de la Praga, si pentru a informa can-celaria regala de situatia i intentiile domnului moldovean si mai -ales deecourile venite de la Poart n legatura cu evenimentele din Orientul Apro-piat. Publicata intr-o forma' defectuoasa' in colectia Documentelor Hurmuzaki,ea a ra.mas aproape nefolosita de istorici, Cu exceptia lui N. Iorga care aurmarit de aproape firul su in paginile capitolului din lstoria Romelnilor(vol. V), consacrate lui Despot. Chiar din primul raport, intocmit mai me-todic ca raspuns la un chestionar dat, se afirma una din caracteristicileacestor relatii, i anume, In primul rind, o tendint a autorului de a se facepurtatorul de cuvint al domnului, transmitind mai departe taleq-uale infor-matiile sugerate sau dictate de acesta. Uneori precizeaz c repeta chiarcuvintele rostite de Despot, dar de cele mai multe ori lasa impresia c arfi vorba de constatari sau judecati proprii. O alta trasatura care se vadestechiar de la inceput este confuzia pe care o face constant intre popor i tirgo-vetii sasi, si mai apoi armeni, ale caror sentimente pentru Despot le subli-niaza cu tot dinadinsul. Nepotrivirea este evidenta, caci in chestionarul lacare se refera e vorba de dragostea fi aplecarea poporului fata de domn",iar in raspunsul sau, el afirma' ca acesta e drag si iubit de toti mai ales decei din neamul safilor." In sfirsit atitudinea sa fata de boieri este una deindoiala sau chiar de bnuiala: caci ei nu se dau pe jata, fi niciodata nuau fost cu credintrz far de nici un voievod al lor." De aceea staruie in,tot cursul corespondentei sale pentru sprijinirea angajarilor de mercenariunguri destinati grzii domnului. Asadar reazemul acestuia nu ar fi trebuitcautat in realitate decit n strajerii straini (unguri) ce aveau sa fie tocmitiin numar clt mai mare, si in tirgovetii oraselor de preferinta neortodocsi (sasi,armeni etc.). Poporul tri adevaratul Inteles al cuvintului, nu apare in rapoar-tele lui, dar totusi poate fi intrezarit in scena atacarii i uciderii boieruluiAndreica, fostul stolnic al lui Lapusneanu, dud insa e desemnat vag, doarca multimea" aflata de fata la acea fapta, fra a fi in stare sa se impotri-veasca cu cuvintul sau cu gestul la cele petrecute sub ochii sai. Cum totacolo este vorba si de glasul poporului" care cere moartea pentru victimaacelui atac al mercenarilor domnului, i chiar o moarte singeroasil i pentrumulti altii", adic pentru multi alti boieri, este evident ca acel glas al poporu-

xm

www.dacoromanica.ro

lui" nu avea nimic de-a face cu multimea asisttnd incremenit la aceasceng, i cl avem aici dovada deosebirii esentiale dintre poporul adevratadica acea multime" amorfa i neorganizata, surprins de actiunea fulge-ratoare desfasurati in faTa sa i asa-zisul popor", adica tirgovetii orp-nizati pe mestesuguri sau pe comunitIti religioase, putind oricind fi mobili-7a;i pentru o demonstratie ca aceea descris in raportul din mai 1562. 0particularitate vrednica de semnalat mai este si omiterea, voluntarg sauintimplatoare, a unor informatii pe care le detinea autorul raportului res-pectiv in momentul intocmirii sale. De pilda atunci cind descrie primireatrimisului turc, care avusese loc cu putin inainte de propria sa sosire, eltrece sub tcere porunca Portii ctre domn de a-si lichida trupele stdine,Cu exceptia doar a unui numgr limitat (300) de soldati unguri afectati ggrziipersonale a domnului. Din context rezult ca' el stia de aceastg injonctiune.De altminteri se poate deduce acest lucru chiar din propria so haz: in-data ce a plecat trimisul sultanului au fost sloboziti puscasii lui Roussel ..."Felul acesta eliptic de a se achita de misiunea sa pune la grea incercarecuriozitatea de astlzi a cercetatorilor, dupg ce 1-a scos din fire si pe adre-santul rapoartelor, regele Maximilian de Habsburg. Uneori mai surprindemsi o mgrturisire destul de neasteptati. Dupg mai multe informatii de naturavariatg, deodat autorul revine la declaravii mai vechi i exclamind inchipul cel mai firesc: A, eram s uit de aceasta!" introduce in chip deadaos o stire de cel mai viu interes, de pilda intrebarea acut de sultandomnului cum d ar vrea sa ;tie in ce chip a risipit comorile lui Alexandruga'site de el . ." Este desigur greu de admis d o asemenea intrebare ar fiputut fi dat uitrii. Si totusi acest lucru a trebuit sa se intimple destul dedes. Vom cita de pilda informatia din raportul din 6 iunie 1562 cu pri-vire la incoronarea lui Despot cu o coroan de aur la Suceava, in ziva deSf. Gheorghe. Dar in raportul in care povesteste intimplgrile din momentulacela nu spune nici un cuvint despre acest fapt, ca si cum nici nu s-ar fipetrecut (Este vrednic de adaugat d in cronica armenilor din Camenita sevorbeste de o incoronare a lui Despot la 15 august 1562 cind ar fi luat

titlul de reget). In sirul vestilor trimise apar goluri uneori voite, daralteori fr nici un motiv plauzibil. $i aceeasi &dire confuz. introduceapoi, in cuprinsul unei fraze care dezvolta o idee anume, o serie de paran-teze intempestive care intrerup sirul firesc si intuned sensul intregii fraze.$i cind aceste paranteze mai stilt i intercalgri explicative ale autorului in-troduse intr-o frazg care redg. in forma indirect. o mtrebare sau o declaratiea altcuiva, rezultatul este de-a dreptul ametitor. Aceste eclipse si supraincgr-cari ale textului alterneaza cu o regularitate care ingaduie banuiala ca nudecurg atit dintr-un defect de exprimare, clt din unul de &dire.

Asadar reconstituirea deosebit de anevoioasg a diferitelor momentemine in sarcina cercetitorului care trebuie s rezolve cu acele elemente

XIV

www.dacoromanica.ro

tice o serie de necunoscute. Va trebui deci A inteleag de ce vestea unuiatentat impotriva domnului incercat de un oarecare husarel" din escortasa i-a inspimintat atit de mult pe boieri, si de ce patru mari boieri ausi fost trimisi de indat la Hotin spre a fi intemnitati acolo de Albert Laski.Si, tot astfel, sa stabileasca o legatura intre descoperirea, in Moldova, aunui agent al lui Lapusneanu si soarta altor trei boieri iertati" la staruintaboierilor din divan, dar trimisi totusi in temnita la Suceava unde vor ficurind executati. Si va mai trebui fireste, din deductii in deductii, ca aceastasituatie sl fie legata de aparitia glasului poporului", intii la Vaslui apoila Suceava, cerind moartea boierilor (probabil aceiasi boieri abia trimisi acolo),ostriditi in mina de domn si rapusi in vazul tuturor la acel glas" chematsi rasuge intr-o zi de sarbatoare intre o procesiune bisericeasca si o incoro-nare solemna dug un scenariu intocmit de domn. In sfirsit, se va puteatrage concluzia ca acel glas al poporului", care nu apare decit in rapoar-tele lui Belsius din 19 aprilie si 4 mai, era menit sa se substituie incuviintariidivanului la uciderea boierilor, incuviintare care precum s-a vazuti-a fost refuzata domnului o data ce boierii divanului au obtinut iertarea"celor vizati de domn.

Atitudinea lui Belsius fa ta de boieri dell (Iota variante. Sall ii soco-teste in bloc drept dusmani ai regimului si ai domnului, neputind fi tinutiin frill decit de garda de mercenari straini, si umblind si-1 otraveasca sipe el pentru amestecul su in redactarea scrisorii domnesti catre Laski, pri-lejuita de trimiterea boierilor proscrisi la Hotin in paza acestuia, saucind e vorba de marii boieri din divan ii caracterizeaza individual duplcriterii proprii ca urmare a sugestiei lui Despot de a obtine pentru ei dinpartea curtii de la Praga mici daruri menite sa-i indulceasca, insotite 4i decite o scrisoare care sa-i lege definitiv de cauza crestinilor. Toat scena eon-vorbirii dintre Despot si trimisul lui Maximilian e parca imprumutati dintr-ocomedic. Propunerea domnului pare mai degraba o abilitate pentru a pro-duce o diversiune, dar agentul habsburgic o ja in serios si construieste peea un intreg plan care, amplificat mai tirziu, trebuia in mintea lui si legede Habsburgi nu numai Moldova, dar si Tara Romneasca. Intre cei doiinterlocutori din iatacul domnesc se stabileste parca un fel de complicitatepina si in folosirea unor expresii comune atnindurora, ca cea de pildi deignoti aplicata boierilor din divan, adica tocmai celor din partida domnului.Acest termen este luat aci desigur intr-un sens mai mult dispretuitor. Domnul11 foloseste pentru a scoate in evidenta efectul unei atare mguliri regesti,adresata unor necunoscuti, destinati si ramit' ii si mai departe tot necunos-cuti, inapti sa poata capta vreodata atentia lumii civilizate. Termenul li pareatit de potrivit agentului, incit il adopta definitiv pentru a desemna peboieri. Nu este lipsita de savoare nici propunerea pe care o inainteaza elregelui pornind de la schema intocmit de domn. Boierii numiti de acesta

XV

www.dacoromanica.ro

sint gratificati pe rind cu the o apreciere ironica, iar obiectele desemnate pen-tru fiecare sint reduse simtitor, dintr-un spirit de zeloasa economie. Astfel,tnitropolitul episcopii, pentru care Despot indicase cite un orologiu si undamasc negru, vor fi cinstiti prea destul i numai cu orologiul si fara. &-max! lntr-alt raport asistam din culise alaturi de agent la o sedinta a diva-nului intr-o chestiune extrem de dificil a privind atitudinea pe care aveas o ia domnul fata de rascoala secuilor. Din felul cum e infkisata scenaar rezulta c hotrirea din urm era chibzuita impreuna de domn i Laski,in prezenva i cu participarea agentului, i nfatisata apoi pro forma boierilordin divan. Textul este .destul de eliptic. Se vede domnul cautalase impresia a se tine de deliberarile divanului. De altminteri i in cazullui Schreiber, arestat de Despot in ianuarie 1563 si trimis prizonier Portiica spretins agent al lui Maximilian, el a procedat tot la adapostul unorhotariri incuviintate de divan. Relatarea Intregii prkcini, care se datoresteaceluiasi Belsius, chiar cind imprumuta la 8 ianuarie 1563 identitatea luiMartin Literatul, este inclusl in volumul de fa t poate fi confruntaticu propriile declaratii ale victimei. Cu acest prilej constatam o denaturarevoiti a faptelor, i chiar o falsificare a lor, mspirata mai intil de Despot(care dicteaza chiar el personal un post-scriptum destinat s dea o intor-satura mai convingatoare motivarii acelei arestri), apoi impusa chiar depropria-i justificare in care dAtele i succesiunea reala a faptelor sint inter-vertite intr-o relatie recapitulativa avind rostul a integra in versiunea nouaelementele fictive evocate in post-scriptum. Asemenea intervertiri de datemai intilnim si in relatia foam ampl, din 6 iunie 1562, chid se recurgede asemenea la datele unui jurnal invocat de Belsius pentru a implini olacuna mult prea mare din corespondenta din Moldova atribuita unorcauze nu toomai convingatoare. Si acum expunerea se caracterizeaza prinsalruri tnapoi la diferite date case nu concord cu cele ale rapoartelordin datele respective sau ale altor documente din acele momente. Aceastareconstituire post-factum trebuia s prezinte o relatare coerenta si continuaa unei actiuni enigmatice i contradictorii, explicind poate i tacerea agentuluidin acel rastimp. Asadar in chipul acesta e mnfiat i chemarea la oastea tuturor fortelor din Moldova indreptate spre granita Transilvaniei, intimp ce se tin Ian; soliile lui Despot catre Ioan Sigismund Zpolya. $iagentul i marturiseste nedumerirea. Este vorba oare de o actiune destinataa veni in ajutorul acestuia, potrivit injonctiunii sultanului, sau dimpotrivade a folosi rascoala sasilor si a secuilor pentru a patrunde in Transilvaniaurmarind scopuri proprii? Sau, mai simplu, este vorba de o actiune pentrusau contra Habsburgilor? In realitate raspunsul nu ar fi putut veni decitdin Ungaria unde incaierkile dintre turci i unguri au parut un moment

ar oferi un prilej favorabil pentru o acviune combinata intre DespotHabsburgi. De aceea trebuiau indemnati i secuii care, pierzind once

XVI

www.dacoromanica.ro

ndejde, se adresau lui Despot cerindu-i s mijloceascl o impkare a lorcu Ioan Sigismund ca ei s struie dimpotriv in rezistema lor. Siasistm din nou la o demonstratie a duplicitkii lui Despot care, dup cele-a comunicat secuilor r.spunsul su in sensul stabilit cu divanul i le-adat i slobozire de plecare intr-o audient public, ti mai vede in taininainte de plecarea lor in zori de zi i le d. alte asigurri si alteinstructii.

Dar toate abilitile slut dejucate de efectele incheierii armistitiuluidintre turci i Habsburgi care duce la lichidarea intregului plan, la anihi-larea veleitkilor de rezistent ale secuilor i la slobozirea fortelor din Mol-dova. Schimbarea liniei politice a Habsburgilor comunicat lui Despotde noul agent Martin Literatul, trimis tn locul lui Belsius, impunea o revi-zuire a telurilor si a mijloacelor lui Despot, care se va traduce printr-o seriede msuri noi: o incercare de a-si cistiga adeziunea poporului luind partela ceremonia religioas a Bobotezei spre marele necaz al lui Sommer,martor inkrit al acelei scene, o alta de a-si dobindi merite fa t desultan prin dovezile unui zel exemplar manifestat pe de o parte prin tri-miterea la Poarf a lui Schreiber infkisat drept agent a lui MaximilianInsrcinat s5.-1 atrag pe Despot intr-o actiune militar pe de alt parteprin reluarea Hotinului din miinile lui Laski, potrivit poruncilor turcesti.Toate aceste demersuri culmintnd cu ruptura cu Laski pot fi urmrite inrelatiile celor doi agenti habsburgici redate in volumul de fat. Epilogulaventurii lui Despot e pstrat tn declaratiile mercenarilor unguri de laSuceava date cu prilejul anchetei care avea de scop stabilirea rspunderiipentru fapta lor condamnabil de a-1 fi predat tn mina dusmanilorDar cu acest prilej accentul cade mai degrab pe inselarea sperantelor lorde a-si fi putut cra cu ei prada bogat din Suceava conform unor fg-duieli netinute in seam, si numai in rindul al doilea se ciesc si se leapdde trdarea fat de stpinul lor.

Dac, prsind naratiunea diverselor incidente sau conjuncturi redateseparat 'in rapoarte si declaratii, vom cuta o judecat de ansamblu asupraevenimentelor dup svirsirea lor, si chiar dup o perioad de decantare silimpezire, vom afla in opera lui I. Sommer o interpretare a materialuluiinformativ, mai mult in sensul lmuririi unei personalitki decit in cel aldesfsurrii unui proces istoric. In volumul de fat au fast cuprinse maiales acele informatii i judecki care corespund intervalului sederii sale inMoldova. Amnunt poate nebgat tn seam pin acum, atitudinea luiSommer fat de Despot e departe de a fi unitar. In Elegiile sale se constatperfecta sa adeziune si solidaritate cu domnul. Chiar dud condamn depo-sedarea lui Laski, el nu admite o actiune dusmnoas a acestuia impotrivalui Despot si a Moldovei. Criticarea manifestrilor religioase ortodoxe aledomnului sau rezervele manifestate de poet fat de niste initiative mai vechi

XVII

www.dacoromanica.ro

ca de pilda, adoptarea de catre domn n actele oficiale a numelui deloan n loc de Iacob nu zdruncina legrura trainica dintre el si stapinulsau. Acesta intruchipeaza speranyele i aspiratiile sale. Actiunea rasculatiloreste condamnata. Sommer are constiinta ca si Despot, si el, lupta pentruaceeasi cauza a unui stat creat anume pentru punerea in aplicare, de catreoameni luminati veniti de pretutindeni, a principiilor reformei religioase,dar nu la intimplare, ci in forme bine cristalizate. El dedica doua dintreelegiile sale cele mai semnificative episcopului reformat Lusinski, a cruimoarte o plinge si o pune pe seama moldovenilor! Mai tirziu avea sa-1acuze de ipocrizie sau atribuie o mare si nepermis naivitate. El trichinaelegii si altor pesonaje din jurul lui Despot, ca acelui Demetrius pe careapoi 11 va arta n culori nefavorabile. Dar aci observam o schimbare ininssi intelegerea figurii principale. Sub chipul eroului apare aventurierul.Pornirile sublime se rezolv lIn grandomanie, gesturile nobile ascund mane-vre meschine impotriva fostilor colaboratori dud acestia se despart de el,chiar fara ginduri ostile. Domnul creeaza mituri absurde privind ascendentasau vocatia sa, (de pilda aparitia celor trei ingeri oferindu-i trei coroane).In sfirsit, el pune la cale uciderea unui negustor bogat chemat anume laSuceava cu avutiile sale pentru a-1 mosteni! Paginile cu trasaturi negativealterneaz. cu portiuni intregi scrise intr-un sens favorabil lui Despot. Uneorisurprindem, dupa o apreciere elogioasa o critica aspra infirmind primaapreciere. Concluzia care se impune e aceea c avem de-a face cu douaatitudini din doua momente deosebite: primul moment se confunda cu peri-oada incheierii ciclului elegiilor, cellalt coincide cu apropierea lui Sommerde loan Sigismund Zipolya, dusmanul victorios al lu Despot. Evolutia

religioas i morara a lui Sommer a cunoscut mai multe etapein drumul su spre formule tot mai absolute ale unui extremism chinuitor.De fecare data se lepada de vechile credinte i vechile legaturi, aderindla noi crezuri pe care avea sa le depaseasca la &dui lor. Viata" luiDespot reprezinta o confruntare a doua asemenea stari. Peste cristalizareain spirit favorabil se asterne banuiala i dezamagirea unei noi faze de demis-tificare. In felul acesta biografia lui Despot capati o dimensiune noua.Dedicata lui Iacob Paleologul ratacitor si el prin tarile noastre, undea poposit o clip a in Tara Romneasc i ceva mai mult in Transilvania

biografia lui Despot nu a fost publicata decit dup moartea lui Sommer.Ne putem intreba daca el ar fi rasat-o s apar. in starea aceasta ambiguisau ar mai fi revenit Inca o data asupra ei.

Daca biografia lui Despot ne ofer fenomenul rar al unei opere con-struita pe planuri suprapuse care restituie miscarea timpului asa cum ima-ginile combinate ale celor doi ochi redau relieful volumelor, nu intilnimnimic asemanator in cele doua descrieri ale Transilvaniei distanIate putinin timp, datorate mercenarului italian Giovan Andrea Gromo, comandantul

XVIII

www.dacoromanica.ro

crupelor italiene din garda lui Ioan Sigismund Zpolya. Acesta se afla laAlba Iulia tri anul 1564, adid un an dupI pieirea lui Despot. E trimisIn Italia de catre stapinul su Intr-o misiune destul de misterioasi care seprelungeste in mod ciudat, dtnd prilej repearii in numeroase variante, totmai prelucrate, a descrierii initiale. Scopul lor continua s5 fie acelasi: intoc-mirea unui prospect cit mai imbietor cu privire la bog5tiile Transilvanieisi la situatia ei privilegiat5 de cetate natural, mai II-it66. Ind in nume-roase puncte strategice de dtre generalul Castaldo in timpul ocupatieiTransilvaniei de armatele habsburgice. Aceste argumente concrete trebuiau

deschid5 principelui Ioan Sigismund Zpolya calea spre o aliantpoliticimatrimonial, care s5-1 scoatI din impasul unei situatii paradoxale. Despuiat

de turci care hi insusiser5 cea mai mare parte a mostenirii sale, el eratotusi ocrotitul lor contra Habsburgilor, ca principe al Transilvaniei. Fiude rege (al Ungariei) contestat de Habsburgi dar recunoscut de sultan, ise t5g5duia acum i titlul de principe al Transilvaniei pe care nici el nuvoia s5-1 poarte, socotindu-1 mai prejos de drepturile sale mostenite. Iardrepturile acestea fuseser5 alienate prin compromisul de la Oradea, incheiatintre cei doi rivali la coroana Ungariei, regatul urmind s5 se unifice dinnou la moartea lui loan Zpolya frl s5 se prevad5 vreo abatere de laaceast5. clauzI in eventualitatea nasterii unui mostenitor. Indep5rtarea sadin Transilvania in 1551 in folosul Habsburgilor i reinstaurarea sa impo-triva acestora, in 1556, prin turci ti sporiserI izolarea. Garantiasale se intemeia numai pe figIcluiala lui Soliman rostia cu mai bine dedou5zeci de ani in urrn5. Si moartea acestuia p5rea iminent5. Despot, arun-cind sortii, ti pusese ndejdea in ea si fusese inselat. Dar pentru Transilva-nia moartea sultanului putea insemna o anexare purl i simp1 la pasaliculde la Buda. De aceea, ideea unei aliante di mai strinse cu o putere altadecit cea a turcilor prea singura cale mintuitoare. O asemenea aliantputea fi realizat5 cel mai bine printr-o leg5tur5 matrimonia15. Dar pentruaceasta era nevoie de consimfmintul Portii, i aceast5 incuviintare cu greus-ar fi putut dobindi. Problema dstoriei lui Ioan Sigismund preocupaseOra' si pe Alexandru Upusneanu care ti oferise propriile sugestii neluatein searn5 de nimeni. Mai fusese vorba la un moment dat de o printes5 dinFranta. Cancelarul Csaky incercase s cearI mina unei arhiducese i sajungI astfel la o intelegere cu coroana rival. Pin5 si Wolf Schreiber, agen-tul baronului Ungnad trimis in Moldova pentru rspindirea traducerilortextelor sacre, ajunsese in trecerea sa prin Transilvania sI atace acest subiect,dup5 cum reiese, dintr-o scrisoare indreptat5 mai apoi de el din infernulinchisorii San Paolo, din Constantinopol, dtre principe. Dar mai era opiedic5. serioas. Principele care fusese crescut in religia catolid imbrti-sase, in ultimii ani, unitarismul si nu mai participa la ceremoniile bisericiiromane. Se intelege d acest punct fusese camuflat cu toati ingeniozitatea

XIX

www.dacoromanica.ro

In prospectele lui Gromo, incepind cu primul dintre ele adresat in modindirect ctre papa. Se afirma c principele putea s asculte slujba, fra-si prsi palatul care era legat cu biserica. Acel palat era de altminterivechea resedint a episcopului Transilvaniei, ocupat de regent la stabi-lirea ei in Alba Iulia. De la moartea ultimului episcop ioanist, Statilius,in 1542, nu mai fusese numit un altul.

0 alta grill' a zelosului Gromo fusese s st.ruie asupra importanteiveniturilor i posesiunilor principelui su, ale c.rui stpinin le ducea pimala granita ducatului de Oppeln (oferit de Habsburgi in schimbul Transil-varnei Cu prilejul tranzactim fortate din 1551). In descrierea inssi el urm-reste mai ales trecerea in revista a punctelor intrite sau susceptibile delucrri de aparare si bucurindu-se de o situatie strategic. El incepe cuBanatul (cit mai rmsese neocupat de turci) pe care II numeste Daciacisalpin si pe care il cunoaste in oarecare msur, dei intilnim pe alocuriafirmatii gresite sau chiar fanteziste si o v.dit usurint in aprecien. Tran-silvania propriu-zis este tratat apoi ca o unitate aparte la care aveaueventual s fie adugate celelalte frinturi ale Daciei antice, Moldova siTara Romneasc spre a completa stpinirile lui loan Sigismund (!),tisat deci ca un viitor rege al Daciei. Tot astfel sporeste numsrul natiu-nilor" din Transilvania, dind acestui termen un sens etnic, nu politic, in-globind printre aceste natiuni i numrul destul de mic de ostasi poloni inslujba curtii de la Alba Julia (!). Trebuia cu tot dinadinsul amplificatrealitatea i, bineinteles, i descrierea acestei realitti. Dup prima descriereadresat indirect papii (prin 1565 dup reintoarcerea lui Gromo in Italia)urmeaz intre 1566 si 1567 o nou prezentare sporit Cu imprumuturi dinChoro graphia Transilvaniei a lui Reicherstorffer. Ba mai are si ideea s adaugesi un rezumat dup Choro graphia Moldovei (avind desigur la indemin editiadin 1550 care le cuprindea pe amindou). Aceast nou redactare e desti-nat anume ducelui de Florenta si Siena", rud cu Ferdinand si cu Maxi-milian, si care probabil trebuia s mijloceasc o apropiere cu acestia i cutabra crestin. Despre o alt descriere insotind o ofert fcut SiniorieiVenetiei, avem doar mrturii indirecte.

Din cercetarea celor dou texte publkate, pe care le redm in tra-ducere, omivind doar partea de umplutur, se desprinde o impresie stranie.Gromo ofer (!) viitoarei logodnice princiare un testament prin care prin-cipele i-ar asigura mostenirea Transilvaniei cu facultatea de a o putea trans-mite altui principe crestin! Gromo se oferea s o aleag el pentru principesi s aib grij ca ea s fie insotit de preoti catolici care s-1 converteasc!Cum se stia c Ioan Sigismund suferea de accese violente de asa-zise colici",dar in realitate de epilepsie, i c una din aceste crize putea oricind s-i fiefata15, toate aceste combinatii capt un caracter echivoc care parc aduce

XX

www.dacoromanica.ro

a imposturg. Dar este evident c aceastg ofert, care ne pare azi fantasticg,trebuie situat n contextul Imprejurgrilor neobisnuite amintite mai sus.

Dad ar fi nevoie de un termen de comparatie, s-ar putea invoca oalta ofert de cgsgtorie, cel putin tot attt de stranie, amintitg de Lescalo-pier, cgruia i-a oferit, in 1574, prilejul -unei misiuni improvizate n Tran-

Misiune tot attt de serioasg ca Intreaga combinatie a unei diplo-matii artificioase si puerile puse In slujba unor mgrunte socoteli ale curtiifranceze, care intelegea s rgspundl la dorinta principelui Transilvaniei$tefan Bthory de a contracta o aliantg matrimonial In Franta, oferindu-ipe o domnisoarg de onoare a reginei mame, cunoscut prin frumuseteasuccesele ei, care nu-1 lgsaserg indiferent nici pe fiul preferat al reginei, mo-tiv suficient pentru a se cguta indepgrtarea ei n modul cel mai avantajoscu putintg. Ambasadorul mersese attt de departe, 'inch tratase si cu marelevizir chestiunea consimfmlntului sultanului, i acum profita de prezentalui Lescalopier venit n Turcia cu endul de a merge la Ierusalim, ca sa-1tnsgrcineze Insoteascg pe delegatii transilvgneni la curtea de la AlbaIulia. Insgrcinarea lui Lescalopier acolo consta tn a-I asigura pe principeleTransilvaniei c mireasa care i se oferea avea toate virtutile

cg regele clnd i se adresa o numea Ma cousine", ceca ce ar fi dus laconcluzia c apartinea familiei regale. De asemenea c aceast cgsgtorie arfi primitg cu o deosebitg favoare de sultan si de regii Frantei si ai Polo-niei. Misiunea lui la Bucuresti era 'Ind si mai ciudatg. aci el trebuiacear domnului sl se Indure sg restituie lui Albert Laski cele doua* casteleale acestuia pe care i le luase domnul! (Cele doug castele erau de faptcetatea Hotinului de la Nistru!). Si trebuia si invoce recunostinta domnuluipentru ajutorul primit de la ostile beglerbegului la interventia ambasado-rului care vorbise In numele stgptnului sgu, regele Frantei, dar domnuluitrebuia s i se spun c interventia fusese dictat. de regele Poloniei carecerca acum aceastg restituire ca o favoare ... etc.... Oferta domnisoareide Chateauneuf este atestatg de corespondenta diplomatid purtat. In acestmoment de ambasador cu regele i cu regina marng. Ambasadorul, vorbind cuLescalopier, se laudg cu artificiile folosite de el pentru a obtine consim-frnintul Portii, tot astfel dupg cum tsi arog. meritul de a fi determinatinterventia beglerbegului n favoarea lu Mircea Alexandru. Dar aceste ade-vgrate scamatorii stnt dublate de o necunoastere total g a Imprejurgrilorreale chiar si ale celor mai elementare. Simpla posibilitate a unor confuzii,ca cele dintre Tara Romaneascg si Moldova din cauza obiceiului polon dea numi pe aceasta din urrng Valahia si pe cealaltg Multania (Muntenia),este destul de sugestiv. Dad uncle din aceste confuzii pot fi atribuite luiLescalopier care recrind cuvintele ambasadorului le tnso;este de explicatiiproprii ce se confundg cu restul, &nine totusi faptul cg ambasadorul 1-a

XXI

www.dacoromanica.ro

insrcinat pe Lescalopier s-i cear domnului Trii Romanesti cedareaHotinului!

Tot astfel Lescalopier afirm ci Laski ar fi fost instiintat urgent (laParis cu cureni trimisi din Polonia) despre vacanta domniei Trii Roma-nesti (!) prin pretinsa moarte a domnului in lupta de la Jilistea (7 aprilie1574). Dar Laski I-a insotit precum se stie pe Henric in Polonia, unde asi luat parte cu mult1 strlucire la serbrile incoronrii care au avut locin capitala polonl la 19 februariel Cum putea deci trimite din Paris peMichalowski cu acea cerere posterioar datei de 7 aprilie care e mentionatde ambasador in raportul su din 8 mai 1574?

JurnaluI lui Lescalopier nu isi mentine forma initial de itinerar imbo-gtit de notatii privind curiozittile observate, oamenii intilniti, incidenteledin cursul ciltoriei etc. Peste acest fond s-au asternut mai multe feluride adaosuri, unele memorialistice (descrierea sederii sale la curtea din AlbaIulia, raporturile sale cu ministrul francez, Thomas le Normand etc.), altelede natur descriptiv istoric si arheologic, redactate ulterior, folosind petcute lucrri publicate asupra Transilvaniei si in primul rind Chorographialui Reicherstorffer. Este foarte probabil c a cunoscut direct sau indirectinscriptiile din Transilvania publicate de Bongars in anex la colecTia deizvoare maghiare, publicat de el la Colonia, dar care au trebuit s circulesi mai inainte printre cunoscuti si eruditi.

In dorinta sa de a Inatisa un numr eh mai mare de inscriptii romane,el le red pe cele cuprinse de Reicherstorffer in lucrarea sa, unele dintreele false iar altele doar pseudoinscriptii pe care pretinde ca le-ar fi vazutcu ochii la Turda fi care nu au existat niciodaa. Este vorba de niste pre-tinse cintece ale legionarilor lui Traian, citate de Reicherstorffer care leinsoteste de explicatii proprii. Lescalopier recta' drept inscriptii atit acesteexplicatii, cit si textul pretinselor cintece (vezi mai jos, pp. 440, 441).

In sfirsit preocuparea de eruditie nu il pune la adpostul unor erorievidente, de pild cu privire la orasul Cluj sau la cele 7 cetAi ale luiCarol cel Mare, care dup infringerea ungurilor vzind c se rsculau peneasteptate a asezat o garnizoan de sasi pentru a mentine Tara in ascul-tarea sa". Aceste rezerve fat de adaosurile la jurnalul initial nu trebuies intunece interesul deosebit al informatiilor si descrierilor directe, ca cele,de pild, ale metodelor folosite la Zlatna la splarea aurului sau la exploa-tarea mercurului, precum si meritul Insemnrii precise a itinerarului prinTara Romaneascl si Transilvania.

Ultimele relatii din volum evoc ptrunderea si instalarea iezuitilorIn Transilvania, folosind dou posturi strategice pe care si le consolideazanume: colegiul iezuit de la Cluj si monopolul asupra educatiei copiluluiSigismund Bthory. Aceast faz ofer prilejul unei descrieri a Transil-

XXII

www.dacoromanica.ro

vaniei, datorit vestitului Antonio Possevino care a fost prin TransilvaniaIn primvara anului 1583 (martieaprilie).

Descrierea lui Possevino este o compilatie din materiale imprumutatesi din mrturisiri memorialistice proprii vdind o mare multumire de sine.Din aceste imprumuturi recunoastem In portiunea pur descriptiv, si dealtminteri si in cea arheologic, partea insemnat care ii revine lui Reicher-storf fer. Pe acest prim fond au fost asttrnute observatiile si confidentelelui Possevino. Acest procedeu nemrturisit a gsit in al doilea editor al tex-tului, Bascap, in 1935 (primul fiind Veress, in 1913, cu un manuscris con-stituind o variant mai

recent') un airtor subtil. Primul editor a ignorat

cu totul aceast chestiune, si cirid a dat de prima inscriptie, citat de Posse-vino (cartea I, cap. 2), a fcut o trimitere, nu la Chorographia de undefusese imprumutat pe tcute impreun cu alte inscriptii si citate aflate laReicherstorffer, ci la harta geografic a lui Lazius fat de care, de altminteri,semnaleaz o deosebire de redare: potest in loc de domed Tot astfel pre-tinsa apostroa a legionarilor lui Traian ubi eras Ramnusia e atribuitunei inscriptii (!) (tot dup Lazius), iar pretinsul cintec al legionarilor ro-mani Nonne tibi dixi Decebale . . . este atribuit, la rindul s:u, unei inscrip-tii lapidare care ar fi fost consacrat Victoriei Auguste si s-ar afla citatde multi autori (!). Problema imprumuturilor lui Possevino din Reicher-storffer nu apare decit in modul cel mai indirect la editorul al doilea(Bascap), sub forma unor simple note incidentale adugate in josul uneipagini din notita liminar, ca un corectiv sau, mai bine zis, ca o justificarea afirmatiei c: descrierea Transilvaniei datorat lui Possevino este primain dat din descrierile acestei tri, ignorindu-se deci Choro graphia Transil-vaniei. In not se aminteste, in treact, de unele imprumuturi din Choro-graphie, socotindu-le ins intr-o proportie derizorie fat de adaosurile sidezvoltrile autorului iezuit. Editorul se refer mai ales la cronicile ungaresi la vestitul Tripartitum al lui Verbczy, utilizate masiv de Possevino, peling contributia lui proprie referitoare la schita istoriei mai recente aTransilvaniei sub Ioan Sigismund Zpolya si Stefan Bthory, care esteintr-adevr originar. Iar in alt not snit insirate numele autorilor, pre-cum si titlurile lucrrilor folosite de compilator si ara'tate foarte conmin-cios de el (dup cum relev editorul). Dar din aceast list in care stilttrecuti mai ales autori ai antichittii sau istorici apartinind altor veacuri(ca Bonfini), a fost omis cu tot dinadinsul autorul Choro graphiei. Posse-vino se referl la el cind ,declar d grefesc acei care identifica' vechiul Zar-mis" (Sarmisegetuza) cu Alba Julia care probabil c nici nu a existat inantichitate (!), dar se multumeste cu aceast: punere la punct generalferindu-se a-I numi. Iar ctrid D. numeste, o singur dat, cu prilejul uneidiscutii asupra provenientei numelui de Julia din numele compus Alba Julia,11 citeaz sub forma de Giorgio segretario di Ferdinando imperatore, Mil a

XXIII

www.dacoromanica.ro

pomeni de Choro graphie din care stilt reproduse de fapt 6 opinia citat siinscriptia pus in discutie. Aceast mentiune attt de aproximativ si desumar care este, si totusi nu este o citare, corespundea poate la una dinacele manevre iezuite notate de insotitorul lui Possevino (tot iezuit) lucre-menit de admiratie in fata ingeniozittii, ba chiar a geniului, de-a dreptuldivin, al acestuia de a crea impresii (false) prin reticente si rezerve mintale,tceri, implicatii si ambiguitti. Norocul sau intimplarea a vrut ca, alkuride compozitia vestitului Possevino pe care acesta o vedea ca o realizaresuperlativ, depsind tot ce se fcuse pin atunci si intreeind 6 propriasa lucrare din urm De Moscovia, inteleas ca inregistrarea unui triumf albisericii prin el s se Ostreze si relatarea cltoriei sale prin Transilva-nia scris din ordin superior de unul dintre insotitorii si, punind la contri-butie pe alocuri si propriile sale scrisori, unele dintre ele adevrate circularectre somittile laice si religioase, si ca aceast confruntare sl ofere o viziuneuneori aproape caricaturar. Scris pentru a fi popularizat in circuitul in-chis al ordinului prin organul su Annuae Litterae", un fel de buletinanual edificator, aceast dare de seam oficiar nu a fost ins inclusI inel, nepstrindu-se decit un fragment din ea si anume cel care 'II inftisape tinrul Sigismund Bthory, adevrat ilustrare a unui spirit ingeresc zno-delat de iezuiti. Neincluderea aceasta se datoreste desigur vetoului prepozi-tului general al Societkii, Claudio Aquaviva, adversar necruttor al vede-tismului manifestat cu prisosint de Possevino atit in Polonia, cit si In cursulmediatiei dintre regele $tefan Bthory si impratul habsburgic Rudolf alII-lea. Initiativele personale si accentuarea rsuntoare a rolului lui Posse-vino riscau s compromit Societatea. De aceea, in mod sistematic, noulgeneral al iezuitilor (ales in 1583) i-a inchis calea in toate imprejurrile,struind la pap s nu-i mai dea insrcinri diplomatice si cenzurIndu-i opera,Transilvania, ale crei ultime capitole referitoare la mediatia din 15831584 si la planul ingenios de convertire mestesugit a ortodocsilor ade-vrat scamatorie dublat de cel al camuflrii unor fortificatii habsburgiceIn Transilvania sub aparenta unei colonizri de italieni, erau socotite, pedrept cuvint, ca nefiind de natur a infrunta publicitatea tiparului. Posse-vino ins credea c dificultatea ar putea fi ocolit prin suprimarea unorrinduri si unor nume, si aci fcea o distinctie intre numele unor catolici,care urmau s fie inlocuite In text cu litera N, si numele ereticilor careaveau s fie mentinute. Dar Societatea nu s-a oprit la jumtti de msur,si Transilvania a limas inmormintat in arhivele sale dar nu In modinactiv, cci sugestiile sale din umbr au ajuns pina la pap. S-ar pareaa trebuie stabilit o legturl intre denuntarea actiunii eretice a lui IacobPaleologul in Transilvania prin 1573-1575 si arderea sa pe rug la Romadup ce fusese iertat" chiar in cursul aceluiasi an de papa Grigore alXIII-lea. Datele concordi perfect. La sfirsitul lui mai 1584 Comentariut

XXIV

www.dacoromanica.ro

despre Transilvania era in mlinile papii ciruia li amintea de trecutul vino-vat al celui iertat". Zece luni dupi aceea (22 martie 1585) avea locsinistra ceremonie a arderii bitrinului cirturar. Ea se situeazi intre primulmanuscris al lui Possevino editat de Bascap, in care e mentionat iertarea"lui, si al doilea editat de Veress in care e vorba de uciderea lui comepi di una volta relapso".

Misiunea lui Possevino in Transilvania urmrea simultan doui obiective:unul public de seductie si altul confidential de informare. Calitatea sa eradubli: de reprezentant al papii, si de purtitor de cuvInt al lui StefanBthory. Ca atare, el imbia nobilimea militari cu perspectiva scutuririijugului otoman, si pe cea de la curte cu favoarea regelui, rimas si maideparte arbitrul Transilvaniei, cerindu-le bineinteles In schimb, revenirea lacatolicism. Se putea ajunge chiar la un compromis. Nobilii isi ofereau copiiica si fie instruiti si chiar convertiti de iezuiti (!), ei insisi rimlnind Inslmai departe in credit-1%a lor. Pali de dregitorii sasi, bine ancorati in lutera-nismul lor, el juca o alti carte: aceea a mediatiei sale intre regele Polonieisi imprat, in care accentul cdea pe acesta din urmi. Strecurarea acesteistiri, aparent involuntar, trebuia s linisteasc aprehensiunile trezite devenirea sa. El insusi voia si se arate preocupat mai ales de probleme deistorie veche si de arheologie privitoare la Transilvania, consultindu-i peeruditii sasi (de fapt, pastorii luterani) asupra unor interpretiri proprii silisind a intelege ci si discutille religioase s-ar putea purta in chipul celrnai liber si prietenos ... etc.... intr-un viitor apropiat. Dar cu toate acestesubtile diplomatii, Possevino nu a fost lisat s se plimbe prin oras pentrua nu-i observa prea de aproape fortificatiile. Insg fati de orsenii din Cluj,sustinitorii dirzi ai rezistentei ereticilor" la ofensiva iezuit, el recurge incele din urmi la amenintri deghizate cind intimpini obstructia lor la ceda-rea sau vinzarea unui loc pentru noul seminar ctitorit de regele StefanBthory si de papi si care avea drept ;el convertirea In mas a ereticilor"din Transilvania, ca si a ortodocsilor romani din Transilvania si Banat,datoriti unui fel de sistem de vase comunicante cu seminarele din Poloniasi Livonia, Indreptate spre convertirea ortodocsilor moscoviti. Acest sistempare si fi fost inventat chiar de el. Ar fi un act de mare provident si cari-tate si fie sustrasi unii tineri romani legiturilor cu pirintii lor, fie sub pre-textul unei tocmiri in slujbi (o sotto pretesto di servidori), ceca ce vor faceunii laici buni [devotati iezuitilor] pentru a nu le da de bnuit, fie In oncealt mod. Aceia ar fi apoi trimisi la Vilna sau In alte seminarii, de undear veni in locul lor, unii buni ruteni la seminarul din Transilvania. Ceeace ar face ci nici acestia si nu poati fi usor abituti din cale de ctre popi,adic de citre preotii din Rusia, sau de ctre pirintii lor, si nici romanii decitre preotii lor sau de ctre printii lor. Si acestia (o dati convertiti) vorputea apoi si se consacre cistigrii (la catolicism) a pirintilor si cunoscutilor

XXV

www.dacoromanica.ro

lor ". Dar aceste planuri mai ocolite nu fusesera supuse asentimentuluiregelui care la prima ocazie protesteaz. contra ideii trimiterii la Cluj aunor ruteni straini de Transilvania. Actiunea concreta a lui Possevino s-alimitat de fapt la intocmirea regulei pentru noul seminar si la obtinereaCu greu a unui local declarat ulterior de catre Possevino insuficient i insa-lubru. Dar incercarea de a forta mina regelui cerindu-i una dintre fostelemnastiri din Cluj intrata n stapinirea ereticilor" i pe care Possevinopusese ochii la trecerea sa pe acolo, nu intimpina decit un refuz cam taiossi o punere la punct destul de drastica. Mortalitatea din acel seminar nuse datora cldirii insalubre, ci regimului de infometare domnind acolo (Ve-ress, Bthory Istvn Erdlyi Fejedelem s Len gyel Kirly Levelezse, auj1944, II, p. 259, scrisorile din 29 decembrie 1583 si 7 ianuarie 1584). Ac-iiunea de informare a lui Possevino e ilustrata de corespondenta sa, precumsi de darile de seama catre rege din 6 martie catre pap din 12 aprilie1583 care se caracterizeaz% si una si alta, printr-un optimism total, soco-tind dovezile de cinstire cu care fusese primit ca semne ale unei realitaticoncrete, de la care porneste la elaborarea unor planuri vaste. Adresindu-seacestuia din urm. el i declar c folosind Transilvania papalitatea va puteasa edifice un grande corridore nell'Asia". Un rol insemnat revenea roma-nilor Si apoi vecina i lipita de Transilvania este Valahia care se Intindepina la Marea Neagra i in care mi-au afirmat persoane cunoscatoare sinobile c sint vreo 40 de mii de sate care platesc 60 000 de ducati drept tri-but anual turcilor. $i toate aceste iimsive ale anticii colonii romane maipastreaza pina in ziva de azi limba noastra corupta, numesc pesanctitatea Voastra Parinte (Padre) i sint crestini dup ritul grec, dar cumsint ignoranti, ei nu ar intimpina aceeasi greutate la imbratisarea catolicis-mului pe care o au grecii, mai ales ca Oda' acuma au ramas flea' invatatura

intr-o situatie umila (depressi), dei arata in infatisare qi in fapte unspirit si o judecata de italieni".

Inca' de acum se contureaza ideea unei calatorii in Moldova si TaraRomaneasca, pe care o aflarn in clou variante: a) proiectul schitat in iulie1583 la Cracovia dup.' sugestia regelui care 1-a i fixat itinerarul limitatla Moldova si Transilvania. Din secuime avea sl fie pornita o actiune depropaganda' in Moldova. In acest scop el trebuia s pun" a fi tiprite cartiIn limba valaha! Din tara secuilor avea sa mearga de-a dreptul in TaraFagarasului, posesiune personala a regelui, s refaca biserica i s mplintedin nou credinta catolica, lucru cu atit mai imbucurator pentru Tara Ro-maneasca, cu cit este chiar in hotar cu aceasta". Si apoi a zis (regele) c arfi bine sa se abata prin cele doua orase (!) numite unul Corona fi celaaltBrafov (!), mergind apoi s stea 30-40 de zile pe linga tinarul principepentru ca sub pretextul altor treburi sa tina' in respect pe dregatorii ereticiai Transilvaniei, aflatori atunci in slujba, si de asemenea sa se ocupe deXXVI

www.dacoromanica.ro

injghebarea unei tipografii catolice si de actele pregkitoare pentru reinfiin-area episcopiei Transilvaniei" (Veress, Acta et Ep., I, pp. 287-288).

A doua variantg, ceva mai tirzie: b) prevedea o cgatorie clandestinin Moldova si Tara Romneascg deghizat ca negustor i ducind cel6r doidomni: Petru Schiopul i Petru Cercel daruri din partea papii (obiecte depietate de o valoare nu prea mare). El trebuia sg fie insotit si de un medicraguzan cunoscut i pretuit de acestia i avind toate calitkile unui bun agental iezuitilor.

Este interesant de observat c revelayia posibilitkilor oferite de ele-mentul romnesc politicii de expansiune a catolicismului, si care determingviziunea de ansamblu din scrisoarea ckre papg din 12 aprilie 1583, in careLi recomandg grija Transilvaniei aceastg noug Indie", este posterioar ple-cgrii sale din Transilvania, asa cum reiese dintr-o comparatie cu darea deseamg catre rege (din 6 martie 1583), in care sint infkisate diversele etapeale drumului ping la Alba Julia i constatgrile fcute In Transilvania. De-scrierile continute in diferitele sale scrisori au fost folosite apoi de el inComentariul despre Transilvania, precum si de insotitorul" sgu in relatareadestinatg organului iezuit Annuae Litterae". Pasajul despre romani dinepistola cgtre papg (12 aprilie 1583) nu va fi cuprins in Comentariu, darva apare putin modificat in relatarea insotitorului" cind pomeneste desatul de romani de pe valea Crisului, strgbgtut de Possevino la iesirea sadin Transilvania, mentiune corespunzind oarecum aceleia a satului Negrenidin Choro graphia Transilvaniei, care introduce si ea o caracterizare (destulde neexact5 de altminteri) a romanilor.

Possevino mai avusese i nsgrcinarea special din partea regelui de aconstata de visu situatia orasului i cetkii Satu Mare, revendicatg de acestade la impgrat ca fcind parte din bunurile feudale ale Bithorestilor cotro-pite de impgratul Maximilian al II-lea. In scrisoarea sa din 6 martie 1583se afl o relatare a primirii sale de ctre loctiitorul comandantului militarhabsburgic, precum si o descriere a pozitiei si a stgrii acestui oras. Sintatinse in treack doug puncte in legkurg cu negocierile in curs: Possevinodezminte vestile aflate de la un ostas al regelui pornit In grabg spre acestaca sl-i raporteze despre intkirea garnizoanei si a armamentului i despreaprovizionrile extraordinare care ar fi fost acute chiar atunci in previziu-nea unei actiuni indreptate impotriva acestei cetki, i totodatg el aratprimejdia care ar rezulta pentru crestini din demantelarea conditieimpusg in eventualitatea restituirii sale regelui. Acest pasaj, care nu a fostcuprins de Possevino sau de insotitorul" sau in vreun alt text, a fostanexat de noi Comentariului. O alt inspecIie fkutg pentru rege a fost aceeaa locului socotit cel mai favorabil pentru instalarea unei colonii de italienicatolici cu rosturi multiple: 1) de punct de sprijin pentru catolici; 2) de

XXVII

www.dacoromanica.ro

centru pilduitor de hrnicie pentru locuitori; 3) in sfirsit, de cetate camu-flat contra turcilor. Aceast cercetare e relatat si. in corespondenta sa,si in Comentariul despre Transilvania. Ideea ins nu a cptat nici unceput de realizare.

Dar o chestiune absent din preocuprile sale este tocmai realitatea pecare o avea sub ochi, dar pe care nu o vedea si nu voia s-o vad, anumecriza intern a colegiului. In mai toate domeniile domneau haosul si dezbi-narea. Echipa de iezuiti venit din Polonia in frunte cu rectorul Wuyekera denuntat vehement de iezuitul maghiar $tefan Sznt6, indignat de abu-zurile si debandada din administratia colegiului. La rindul su Wuyek insinuain rapoartele sale c printele $tefan indispunea pe eretici" prin invectivelesale, c nu dovedea ascultare, ci dimpotriv, c prea adesea ti pleca ure-chea plingerilor nejustificate ale iobagilor care ofereau argumente dusma-nilor Societtii. Tratamentul iobagilor era intr-adevr subiectul principal aldialogului angajat indirect intre cei doi iezuiti, care isi trimiteau simultanrapoartele lor contradictorii noului prepozit general al ordinului, ClaudioAquaviva. Departe de atmosfera idilic a dragostei emotionante a iobagilorde pe mosiile colegiului pentru bunii printi iezuiti, se vede cum, amgiti oclip, ei se deprteaz din nou de propagandistii catolicismului, declarati deei mai neomenosi chiar decit turcii. Supusi la vexatiuni de tot felul, batjocuri,injurturi 4i palme, ciomgeli si stringere in butuci, ei stilt transformati inargati si slugi de cas, fr ca mcar s fie hrniti cind sint pusi la muna.0 parte dintre ei, asa-zisii libertini scutiti de unele sarcini, constituiau unfel de gard a rectorului, care in grandomania sa nu circula decit intr-o tr-sur cu patru cai 4i escortat de acesti pretorieni. De altminteri rectorul emai interesat de cresterea cailor decit de o gospodrire rational a bunu-rilor obtinute de la regele Poloniei. El introduce In colegiu lumea dinafar,d. ()spew chiar in zilele de post unor eretici influenti si transform locasuliezuitilor intr-un fel de han. Fat de iobagi el imprumut spiritul si meto-dele apstoare din Polonia. $i in contrast cu acest spirit de tiranie meschinsi nemiloas se afirrn flagrant debandada, imbuibarea 4i risipa dinuntrulcolegiului. and vine in inspectie Vizitatorul ordinului sau printele Pro-vincial, se iau msuri de camuflare a regimului obisnuit sub unul aparentde sobrietate si disciplin. Un prilej de scandal si desconsiderare e oferit side personalul ajut.tor, asa-zisii coadjutori" trimisi din Polonia. Sint dez-vluite furturile din colegiu, scandalurile si chefurile nocturne prin oras,incierrile unora dintre acestia. Scandaluri de alt natur, mai grave, si atin-end chiar pe unii dintre printi, apar si In corespondenta ferit de oncespirit polemic a pionierului iezuitilor din Transilvania Joan Leleszi.

Acest dialog paralel urmeaz in mod perseverent mai multi ani in sir.Uneori scrisorile opuse situ scrise la 3-4 zile una de alta si trimise pro-babil prin acelasi curier. Astfel raportului lu Sznto din 22 august 1581

XXVIII

www.dacoromanica.ro

in care e denuntat furtul din colegiu, i corespunde acel al rectorului Wuyekdin 18 august care minimalizind faptul svirsit de un coadjutor" novicese arat destul de indispus de toat tragedia" stirnit. in aceast privint(tragedie" in sensul de: mult zgomot pentru nimic, intrucit toate lucrurilefurate au putut fi recuperate!). Faptul in sine nu trezeste nici o ingrijoraredeosebit. Dar, ascuTindu-si pana, el strecoar la primul prilej o fraz cutilc. Ar fi nevoie de muli lucrtori i rnai ales de unbun predictor, cci printele .te Jan Sznt6 indispune mult prin invectivele sale contra ereticilor". lar mai departe vorbind de situaliaspiritual din colegiu, el o gseste nesatisa'ctoare, cci unii nu pfesc dreptpe calea ascultrii chiar dintre aceia care Ant socotiti coloane. In &J.* dup ce mai aminteste de unii aliqui scandalosi nonquidem graviter, declar c ar fi nevoie de mutarea unor persoane, pentrucare msur ar fi necesar venirea Provincialului din Polonia. Probabil c.ar fi sperat cu acel prilej s poat obtine i indeprtarea lui Sznt6. Darconfirmarea acuzatiilor aduse de acesta vine chiar din propria sa mrturisirede credint din 1 septembrie 1581. Tranii slut tari de grumaz (durae cer-vicis) i nici nu sint destul de asculttori si (asadar) trebuie tinuTi in friu, ccialtfel ne-ar dispretui pentru modul umil in care purcede societatea Eiar trebui guvernati cu o varga. de fier, ca odinioar de catre nobili". Si else intreab: Ce trebuie fcut? Oare aceste mosii trebuie s fie inchiriate saudate in arend. unor laici? Dar atunci ar fi sectuite (desolarentur) itraniiar fi impilati (!). Oare trebuie s fie exploatate totusi de noi? Dar atunciar fi nevoie de un vechil ungur cu cap care s aib grija mosiilor si a veni-turilor i s stie cum e cu socoteaI s umbli cu tranii (et sciret prudenter[ adic nu sentimental] tractare subditorum animos). Altminteri tranii sevor semeti i noi vom avea putin folos de pe urma mosiilor. Mai ales c2inu lipsesc unii dintre ai noftri mai putin pricepuri care pleac ufor urecheala plingerile tranilor fi le dau de indat crezare dei nu li s-a incredintatnici o sarcin in aceast privintsci" (si aici e o aluzie vdit. la criticile luiSzn t6).

Sirul de abuzuri, opresiuni i nedrept.ti culmineaz cu fapta strigtoarela cer din 7 octombrie 1582: executarea s.lbatic' dup o parodie de procesa doi ciobani romani osinditi de iezuiti fr nici o dovad de vinovtie,dei pin la ultima lor suflare, i in tot timpul cznirii lor i tragerii inteap, si-au strigat nevinovtia pentru fapta ce li se atribuia. Nedreptatemonstruoas care a rspindit in spiritele tuturor teama unei rzbunri dum-nezeiesti (scrisoarea din 19 octombrie 1582).

La venirea lui Possevino la Cluj (martie 1583) Sz.nt6 incearc in zadarcapteze un moment atentia acestuia indreptat spre probleme majore de

politic i diplomatie, i neputindu-i expune situatia prin viu grai, ti rezum5noaptea, in timpul sau de odihn, intr-un memoriu cuprinztor i sobru

XXIX

www.dacoromanica.ro

punctele reclamatiilor anterioare. Dar degeaba se ostenea Szint6 s arate inscris cele ce nu voise sl le aud interlocutorul su. Acesta mergind indatidup aceea de la Cluj la Alba Iulia, la curtea principelui, 11 ia cu el si perector, neprecupetindu-i dovezile de incredere. Cam tot asa procedaser siProvincialul si Vizitatorul la venirea lor cu putin inainte. Si totul a rmasdeocamdat neschimbat. L.sind deoparte situatia concreta a colegiului, Pos-sevino s-a putut cufunda in elaborarea mai mult teoretic a regulii viitoruluiseminar iezuit din Cluj.

Sznt6 se mai 'intreba cum de nu le ajungeau iezuitilor pentru intreti-nerea lor veniturile posesiunilor druite de principe si de rege, si cum maiputeau pret.inde si alte posesiuni. Este interesant de observat cl Wuyek inddin vremea principelui Cristofor Bthory impinsese atit de departe cererilede noi fonduri pentru colegiu, inch reusise un moment s descurajeze Ora sizelul religios al acestuia. Darurile principelui sint primite cu o nerbdaremanifest.' de a le vedea completate de altele asteptate ca un drept. Totodatcind iezuitul italian Ludovic Odescalchi e lovit de boal (10 aprilie 1581) sizace de atunci paralizat, povar pentru sine si pentru societate, iar mediciidup incercarea unor leacuri zadarnice struiau pentru trimiterea sa la Cra-covia, rectorul nu pune 'in cumpn decit gindul cheltuielii 6 a perturbriischemei de functionare a colegiului, deoarece ar trebui s trimit Cu el celputin doi frati care s"-i poarte de grij si care impreunl cu bolnavul artrebui hrniti la Cracovia pe socoteala colegiului. Lucrul e inftisat mai putinbrutal. Doctorii insisi au declarat boala veche si incurabil (!). La Cracovianu e colegiu, ci doar o rezident unde iezuitii stau destul de strimtorati(anguste et incommode) i n sfirsit rectorul se teme de oboseala drumuluichiar pentru bolnav, care ar putea muri pe arum fiind foarte slbit si incer-cat de o fierbinteal continua (et febrim ethicam continuam habere dicatur).De altminteri rectorul nu ar putea face nimic fr avizul Provincialului!(scrisoarea rectorului din 18 august 1581; vezi ins5 si cea a lui Sznt din22 august: Verum non fuit rectoris voluntas ut eo mitteretur). Dar dup unan si mai bine, in februarie-martie 1583, cind vine Possevino in Transilvania,11 afl zcind la Simleu si tot asteptind s fie transportat la Cracovia!

Pe IMO obsesia banilor se manifest5 si aceea a puterii. Rectorul pre-tinde s5. obtin un loc, poate chiar doug, 'in Dieta Transilvaniei ca urmas alabatilor de Cluj-Mnstur de odinioar, care ocupau locul al doilea dupepiscopul de Alba Iulia! Si aceasta intr-un moment cind Dieta tocmai limi-tase oficial la 1 mai 1581 posibilittile de extindere ale catolicismului. Bine-inteles aceast pretentie era infItisat ca un mod de a veni in ajutorul prin-cipelui! Dup ce 1-a consultat si pe Leleszi (!), el ti expune ideea princi-pelui Cristofor care, fireste, o gseste neoportun. Nu trebuia incercat nimicin acea clip eind dispozitia spiritelor era atit de contrar iezuitilor. Darrectorul nu se las, ci se adreseaz mai sus, dup5.' moartea principelui scri-

XXX

www.dacoromanica.ro

indu-i prepozitului general Aquaviva ca acesta sa fac . o propunere in acestsens regelui (!) sub forma unei consultari. Iata si argumentarea sa Macarca nu este in vederile Societatii ca sa se amestece in asemenea chestiuni laice,totusi in India [!] i in alte locuri lucrul a fost ingaduit cu incuviintareasuperiorilor in treburi nu mai putin importante ca acestea ... Daca nu s-arpretinde acest drept acum, s-ar pierde pe totdeauna ... Acuma e momentulcind se va obtine deplina stapinire a acestor bunuri. Adunarile Dietei au loede doua ori pe an, pe la Sf. Gheorghe la inceputul lui mai [! ], si pe la Sf. Lucain octombrie, si ele se tin fie la Alba Iulia unde este rezidenta iezuitilor siva fi poate in curind si un colegiu, sau chiar la Cluj, sau la Turda la sadepartare de doua mile. Asadar nu va fi un lucru impovarator [pentru iezuiti].La aceasta Dieta nu vin numai nobili, ci si reprezentanti ai oraselor sasesti,adica un numar de fruntasi din fiecare din acele orase ..."

Nu stim in ce masura trebuie acceptata afirmatia unei consultari CuI. Leleszi care se arata in general mult mai prudent. Rolul su ca pionieral iezuitilor in Transilvania (1579) si ca duhovnic al principelui Cristofor(pe care l-a asistat la moarte, obtinind de la el, la cererea dregatorilor luisi un testament in extremis, din care nu fuseser omisi nici iezuitii), apoica educator intransigent al tInarului principe Sigismund, nu se oglindesteindeajuns 'in scrisorile sale, unde apar pe planul intli preocupari minore. Acestom destul de cumsecade, care tinea in respect si pe senatorii toti ereticiinclinati a se teme de el stiindu-1 in corespondenta cu Stefan Bthory, setemea, la rindul su de mutrele bucatarului de la curte, care isi manifestasentimentele eretice, servind parintelui numai carne in zilele de post, si aceastaIn modul cel mai ofensator! Problema aceasta ocupa o buna parte din cores-pondenta cu organele Societatii pistil sa obtina sa i se trimita un coadjutor",adica un fel de bucatar si econom luat din sinul ordinului. Mai apoi traver-seaza o adevarata criza de descurajare in fata situatiei tulburi din sinulnucleului iezuit din Transilvania, intr-un moment cind se vede si el lovitde boala, ca si Odescalchi si alti iezuivi paralizati" de reumatisme, si de-odata cuprins de un fel de frenezie e gata sa blesteme ceasul cind a intrat inSocietate si cind a pus piciorul in Transilvania, nemaidorind cu patima dectt &poata pleca intr-o Tara mai cald pentru a-si cauta de sanatate (iunie 1585)-

Prozelitismul iezuitilor se indreapta in primul rind spre succese con-crete pretuite dupa un criteriu cantitativ, Daca exceptam grija duhovniceasclpentru unele fete mai insemnate, in primul rind principele si apoi diverselemariri care trebuiau captate prin toate mijloacele, ceea ce conteaza e num.-rul. Chiar regele indreapta atenTia ordinului asupra cistigarii nobililor, alca'ror vot este hotaritor in Diet. Este o adevarata contabilitate de sufleteintocmita pe unitati geografice de pilda un sat sau o regiune sau peintervale de timp: de pila un rastimp dat. Ba se mai doreste fierbinte obIi-

www.dacoromanica.ro

nerea unor noi dgruiri de sate pentru colegiu, pentru cg iobagii, fiind silitisg urmeze religia stgpinilor lor, se sporeau astfel contingentele de credinciosi.Dar aceste numgrgtori erau formale. Sznt6 arat cg iobagii colegiului,convertiti la inceput, au pgrgsit scirbiti confesiunea unor stgpini atit de neo-menosi. Dar ei continuau sg fie considerati tot drept catolici de cgtre drg-muitorii lor. Alteori asistg.m la conversiuni determinate de presiuni sau ame-nintgri fie precise, fie mai putin definite. Ostasii italieni de la curte care pgrg-siserg biserica romana fie categoric si atis, fie tacit, sau care pur sisimplu frg a se fi despgrtit de ea incetaserg practicarea riturilor ei in for-mele stabilite, din cauza conditiilor politice si religioase ale Transilvaniei subIoan Sigismund Zpolya erau acum somati sg se declare catolici sau neca-tolici, cu toate consecintele unei asemenea alegeri la eventuala lor retntoarcereIn Italia. Si se mai putea intrevedea si o altg scadenf chiar in Transilvaniadacg ofensiva catolicg avea sg biruie aici. Dar inainte de a se pronunta, eivor sg stie la ce pot sg se astepte in cazul apropierii lor de catolici. Vor maifi oare urmriti pentru atitudinea lor anterioarg conversiunii? Chiar unuldintre iezuitii italieni ai colegiului, slujind alternativ si la Alba Iulia, cereinstructiuni si Igmuriri Provincialului din Polonia, pentru ca sg stie ce asi-gurgri poate sg le dea, ei rgminind deocamdatg in expectativg.

Mai promitgtor parea succesul in rindul elevilor colegiului. Iezuitul ita-lian Ludovic Odescalchi descrie cu insufletire impresia produsg de proce-siunea acestora intorcindu-se de la pgdure In duminica Floriilor cu brateleIncgrcate de ramuri verzi pentru altar si &find cIntece religioase. Dar totdin mgrturia iezuitilor aflgm cg asemenea manifestgri comportau si un alt felde acompaniament. 0 sgpegming dui:4 aceea, in ziva de Pasti iobagii cole-giului au iesit din oras impreung cu catolicii din Cluj, si au mers pe cImpIn procesiune purtind crucea pe care au luat-o din bisericg si cintind imnuldespre invierea Domnului pIng la satul Baci dupg vechea dating, de undes-au intors iar la biseric. Erau vreo 400 la num'ar fi bine inarmati chiar cubombarde" (epistola rectorului Wuyek din 11 aprilie 1580, Veress, op. cit.,I, p. 104). Este evident cg iobagii colegiului fuseserg mobilizati pentru aceademonstratie si desigur In modul cel mai categoric. Cum se proceda in ase-menea imprejurgri rezultg din cele argtate de Sznt6 In scrisoarea din19 octombrie 1582, cu privire la initiativa magistrului de umanioare [pgrintelepolon Petrus Szydlowski de 31 de ani] care, vrInd sg pung sg fie jucat dectre colarii colegiului un Dialog" al su, adic o sceng dialogatg In felulcelor care obisnuiau a fi reprezentate in colegiile iezuite, si avind nevoie de ofiguratie masivg, a poruncit cu de la sine putere prin slugile colegiului, Mgasentimentul prealabil al rectorului ca sg iasg din fiecare din acele sase mosii(ale iezuitilor) cite 32 de oameni inarmati (!) care sg vina' sub amenintareapierderii capului fi a pierderii tuturor bunurilor (!) in satul cel mai apropiat,Mgngstur. Si acest lucru il fcea pentru a alege dintre ei pe cei mai buni

XXXII

www.dacoromanica.ro

pentru dialogul su ... De aci a iesit un zvon c iezuitii vor s porneascrzboi civil contra orasului sau contra vreunuia dintre nobili. De aceea ora-sul a stat mult vreme in stare de alarm, temindu-se s. nu fie vreun vide-sug la mijloc i s. intre scolarii colegiului impreun cu tranii, i nki nui-au lsat (pe scolari) s intre decit dup ce unii dintre mai marii orasuluiau garantat c aceia nu vor provoca nici un tumult! 5i chiar i n aceapies de teatru au fost tirade atit de exagerate ale personajelor, atta zaned-nit de arme fi sloboziri de bombarde, incit s-ar fi crezut c nu se reprezinto comedie sau un dialog compus de iezuiti, ci un joc de-a rzboiul (lmsmsarmorum) executat de soldati" (Veress, op. cit. I, p. 232). Singura deosebire din-tre mobilizarea pentru Dialogul teatral i cea pentru procesiunea religioas astat in scopul pentru care fuseser fcute. Modalitatea lor a fost ins desiguruna si aceeasi. Iobagul stia c trebuia s se infAiseze la chemare, fie ce o fi.

Fat de orasul eretic, colegiul se considera ca o cetate intr-o lume dedusmani, in mijlocul unui popor ru i pervers (!) (natione prava et per-versa). De aceea cind s-a produs furtul din colegiu toat grija iezuitilor eraca s nu cad cumva vinovatul in miinile ereticilor care 1-ar fi judecatspinzurat cu cea mai mare publicitate spre confuzia lor. Asadar, s-au str-duit scoae din oras noaptea, deghizat, pe furis, inbusind toat aceaintimplare. Si tot astfel, cind un preot iezuit al colegiului cade in pcatcl prilej de scandal, un confrate al su se infioar i declar c dad acelasi-ar fi pierdut credinta ar fi fost desigur mult mai ru pentru el, darpentru Societate ar fi fost hotrit mai bine (!) (Ibidem, II, p. 122). In aceastmrturisire se trdeaz o intreagl mentalitate. Se vede c nu poate fi vorbade o unitate sufleteasc intre toti, dud in sinul conducerii erau dezbinride principii i antagonisme nationale, iar intre categoria prinOor iezuitisi cea a coadjutorilor" lor era o prpastie de care ne dm seama, citinduna din listele din 1587 in care dintre opt asemenea frati, doi stius citeasd, dar nu s scrie, iar trei nu stiu nici s citeasc nici s scrie!Despre unul dintre ei se pretinde ins intr-o list anterioar (ianuarie 1584)c ar verbi nu tocmai bine (mediocriter) latina (!) i polona. In schimb, fie-care dintre ei are atributii variate. Dintre cei cu stiinf de carte unul erain 1587 buctar, chelar (dispensator) i grdinar, iar in timpul ciumei fusese

sluga tuturor, i gropar. Iar dintre cei care stiau doar s citeasc unul ebuctar i infirmier, cellalt croitor si sacristan. In sfirsit din ultima categoriede analfabeti unul a fost brutar apoi a fost dat ca infirmier printelui.I. Leleszi, altul este ajutor de budtar, si al treilea a fost buctar i ajutorde budtar si este acum credentiarims" i portar. and din sinul iezuitilorse vor desprinde doi prinii care vor prsi colegiul, orasul va fi gataprimeasc cu bratele deschise pe acesti apostati". Dar acest lucru se va

XXXIII

www.dacoromanica.ro

produce in faza a doua a existentei colegiului, dupO rechemarea lui Wuyekdin rectorat i incredintarea postului de la Oradea lui Sznt6, deci dupO sfir-situl anului 1583 care incheie volumul de fatI. In faza urmOtoare culminindcu ravagiile ciumei din vara anului 1586 si cu alungarea iezuitilor din Tran-silvania, ca urmare a mortii regelui Stefan Bthory, sustinOtorul lor statornic,se vor mai accentua trOsOturi pe care le vedem de pe acum, de pildO: unfanatism strimt intemeiat pe credinta c iezuitii stilt ajutati de sus de oprovidentO impIacabil i rOzbunOtoare impotriva dusmanilor ordinului (dincare cauzO trei dintre marii dregtori eretici ai principelui Transilvaniei si-auinmormintat in aceeasi luna copiii lor) dar si plinI de indurare pentruiezuiti, avind grijO sO strOmute dintre cei vii pe sotia ereticl a principeluiCristofor cu vreo lung. inaintea acestuia, simplificind deci mult situatia buni-lor prin0. In aceeasi ordine de idei regele Stefan Bthory a ordonat dein-datl ca sO fie trimisI de la curte si bunica tinOrului principe, ereticO si ea,cOreia i-a fost lOsatO grija Griseldei, sora lui Sigismund, indeprtatI si eade la curte. Destul de aproape de acest fanatism care sub alt formlexista tot atit de puternic i n tabOra eretid inflorest