CAIETELE C.I.V.A. 3€¦ · Dr. Cătălin RIŞCUŢA (Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane - Deva) Dr. Iosif Vasile FERENCZ (Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane - Deva) Dr. Călin

CAIETELE C.I.V.A. 3 │(2014) 2016

Reproducerea integrală sau parţială a textului revistei, prin orice mijloace, fără acordul autorilor şi al editurii, este interzisă. Colegiul ştiinţific: Dr. Florin GOGÂLTAN (Institutul de Arheologie şi Istoria Artei Cluj-Napoca) Dr. Ioan Alexandru ALDEA (Alba Iulia) Dr. Cătălin RIŞCUŢA (Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane - Deva) Dr. Iosif Vasile FERENCZ (Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane - Deva) Dr. Călin ANGHEL (Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia) Colegiul de redacţie: Dr. Cristian Ioan POPA - directorul revistei Florin CIULAVU - secretar de redacţie Gligor Adrian BORZA - membru Mihaela BLEOANCĂ - membru Mihaela SAVU - membru Ioan OPREA - membru

Traducerea şi revizuirea textelor şi rezumatelor în limba engleză: Mihaela SAVU și Gligor Adrian BORZA

Concepţie copertă: Călin A. ŞUTEU Desen: Ştefan ANDREI

Cluj-Napoca ISSN 2359 – 7429 ISSN-L 2359 – 7429 Asociaţia Cercul de Istorie Veche şi Arheologie, Alba Iulia E-mail: [email protected] Web: http://www.aciva.ro/

ASOCIAŢIA CERCUL DE ISTORIE VECHE ŞI ARHEOLOGIE

CAIETELE C.I.V.A. 3

Alba Iulia 2016

5

CUPRINS

STUDII ŞI ARTICOLE

Ioan Alexandru BĂRBAT, Materii prime de origine vulcanică prezente în aşezările Starčevo-Criş de pe teritoriul României: andezitele ......................................................................... 9 Row Materials of Volcanic Origin in the Starčevo-Criş Settlements from Romania: The Andesites ....................................................................................................... 24 Mihaela BLEOANCĂ, Rolul reginei Hatşepsut în dezvoltarea vieţii culturale a Egiptului antic. O analiză bibliografică ...................................................................................................... 37 Queen Hatşepsut Role in the Cultural Life of Ancient Egipt. A Literature Review ...................................................................................................................................... 56 Teodora-Daniela MOŢ, Intelectuali originari din ţinuturile pontice în Egiptul lagid ............... 67 Intellectuals from the Black Sea Region in the Ptolemaic Egypt ................................... 72 Florin CIULAVU, Siglele monetăriilor transilvănene în secolele XVII-XVIII. O analiză critică .......................................................................................................................................... 75 Marks of the Transylvanian Mints in the 17th - 18th Centuries. A Critical Analyses ................................................................................................................................. 113

MISCELLANEA Mihaela BLEOANCĂ, Fragmente ceramice Gáva şi de import descoperite în periegheze efectuate la Teleac (jud. Alba) ................................................................................................... 121 Pottery Fragments Found in the Field Research Made at Teleac (Alba County) ...... 128 Gligor MIRCEA, Urme de locuire din prima epocă a fierului în Munţii Ţelnei ...................... 137 Traces of Inhabitance in the Ţelnei Mountains Dated to the Early Iron Age ........... 143 Marius Gheorghe BARBU, Oana TUTILĂ BĂRBAT, Un capitel corintic de la Uroi, jud. Hunedoara ............................................................................................................... 153 A Corinthian Capital from Uroi, Hunedoara County .................................................... 157 Gligor Adrian BORZA, Monede bătute de monetăria Alba Iulia în perioada 1763-1861 ........................................................................................................................................ 163 Coins Striked in the Alba Iulia Mint Betwen 1763-1861 ............................................... 166

6

RECENZII ŞI PREZENTĂRI DE CARTE Raluca-Maria Teodorescu, Necropolele tumulare pe teritoriul României în eneoliticul final şi epoca bronzului, Bibliotheca Brukenthal, LIV, Sibiu, 2011, 282 p. (Mihaela BLEOANCĂ) ....................................................................................................................... 173 Gabriel Bălan, Cristinel Fântâneanu, Dan Anghel, Necropola din epoca bronzului de la Sebeş. Catalog de expoziţie, Cluj-Napoca, Editura Mega, 2014, 100 p. (Mihaela BLEOANCĂ) ....................................................................................................................... 177 Philippa Jane Walton, Rethinking Roman Britain: Coinage and Archaeology, with a preface by Richard Reece, Collection Moneta 137; Wetteren, Moneta, 2012, 274 p. (Evan SCHERER) ........................................................................................................... 180 Călin Timoc, Contribuţii la istoria prelucrării osului şi cornului în Dacia romană, Bucureşti, Editura Pro Universitaria, Colecţia Cursuri Universitare, 2012, 124 p. (Sergiu-Gabriel ENACHE) ................................................................................................ 183 Sergiu Musteaţă, Moneda bizantină în regiunea carpato-nistreană în secolele VI-X/Bizantyne Coinage in the Carpathian-Nistrian Regions During thr 6th-10th Centuries, Chişinău, Editura ARC, 2014, 300 p. (Gligor Adrian BORZA) ................................... 186 Tomás Kleisner, Jan Boublík, Mince a medaile císaře Františka Štěpána Lotrinského. Sbírka Národního muzea v Praze / Coins and Medals of the Emperor Francis Stephen of Lorraine. Collection of the National Muzeum, Prague, Národní muzeum / National museum, Praha/Prague, 2011, 205 p. (Florin CIULAVU) ........................................... 188 Ana-Maria Gruia, The Gift of Vice. Pipes and the Habit of Smoking in Early Modern Transylvania, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2013, 123 p. (Gligor Adrian BORZA) ..... 191 LISTA ABREVIERILOR ................................................................................................... 193 LISTA AUTORILOR .......................................................................................................... 197

Caietele C.I.V.A., 3, (2014) 2016, p. 37-65.

ROLUL REGINEI HATŞEPSUT ÎN DEZVOLTAREA VIEŢII

CULTURALE A EGIPTULUI ANTIC. O ANALIZĂ BIBLIOGRAFICĂ

Mihaela BLEOANCĂ

Introducere Regatul Nou (1550-1070), sau epoca de aur a faraonilor, cum mai

este numită această perioadă în istoriografie, cuprinde trei dinastii: a XVIII-a, a XIX-a şi a XX-a. Intervalul cronologic în care se încadrează dinastia a XVIII-a este considerat unul dintre cele mai importante din istoria Egiptului antic. Cercetările arheologice întreprinse de-a lungul vremii au scos la iveală o serie de informaţii care ajută la completarea informaţiilor deja existente despre istoria acestei civilizaţii.

Începând cu această dinastie, s-a înregistrat o premieră în ceea ce priveşte persoanele din conducerea ţării, şi anume tronul a fost ocupat şi de femei. Picturile şi sculpturile din interiorul templelor şi ale mormintelor ne oferă detalii cu privire la rolul îndeplinit de femeia-conducător şi de soţiile faraonilor, detalii ce se păstrează pe pereţi, statui, sarcofage ş.a. Descoperirea şi analizarea acestora au adus noi informaţii cu privire la modul în care erau percepute femeile din clasa superioară în societate.

În timpul acestei dinastii este cunoscută o singură femeie-conducător, Hatşepsut, despre care vom discuta mai jos, însă, trebuie menţionat că şi alte femei au deţinut roluri importante în stat, precum reginele Nefertiti, Ahmose, Tiy, Ankensenamon, Meritaten şi Tia.

De aceea, considerăm că este necesar un studiu amplu în care să fie prezentat stadiul actual al cercetărilor privind situaţia femeii-faraon, care ar putea ajuta la o mai bună înţelegere privind rolul şi importanţa ei în istorie. Pentru a realiza ce ne-am propus, vom analiza cele mai semnificative lucrări care fac referire la această personalitate antică. Despre Hatşepsut s-a mai scris, în studii de amploare variabilă, publicate de către istorici din Franţa, Germania, Anglia şi Egipt. Doctorandă, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române, Bucureşti; e-mail: [email protected].

Mihaela Bleoancă

38

De menţionat că lucrarea de faţă nu se doreşte a fi una exhaustivă, deoarece un studiu complet referitor la regina Hatşepsut ar presupune, în primul rând, accesul la toate lucrările care furnizează informaţii despre această femeie care a contribuit la îmbogăţirea culturală şi spirituală a istoriei Egiptului antic.

Aşadar, dorim prezentarea într-o manieră ştiinţifică a unor informaţii foarte importante referitoare la Hatşepsut, studiul fiind realizat pe baza bibliografiei la care am avut acces. Astfel, se poate analiza portretul care i-a fost făcut de diferiţi arheologi, monumentele construite de aceasta în timpul domniei, cât şi informaţii referitoare la festivalurile Opet şi Wadi - evenimente culturale foarte importante din timpul domniei sale.

Istoriografia temei În istoria Egiptului antic au fost câteva femei care au ajuns la

conducere. Astfel, una dintre cele mai faimoase personalităţi care a preluat conducerea Egiptului în timpul dinastiei a XVIII-a, a fost regina Hatşepsut, în timpul căreia a început fetivalul Oppet. De la descoperirea mormântului de către arheologul britanic H. Carter, au apărut diferite întrebări despre dispariţia bruscă din istorie a acesteia.

Informaţii utile referitoare la domnia cunoscutei regine se află într-o lucrarea publicată în anul 18941, care conţine importante date despre perioada domniei reginei Hatşepsut.

O altă lucrare importantă a fost publicată în anul 1917 de către cunoscutul arheolog H. Carter2, în care sunt prezentate importante informaţii referitoare la primul mormânt (KV 20) al reginei Hatşepsut din valea Sikkat Takka el - Zeida, cu o descriere completă a acestuia. În acest articol autorul a descifrat textele de pe sarcofag, oferind totodată şi dimensiunile capacului, ajungând la concluzia că acesta îi aparţine reginei

1 Naville et alii 1894. 2 Carter 1917, p. 107-118.

Rolul reginei Hatşepsut în dezvoltarea vieţii culturale a Egiptului antic

39

Hatşepsut. Tot aici autorul ne spune că mormântul a fost descoperit şi înregistrat pentru prima dată în anul 1824 de către G.-B. Belzoni3.

Într-o lucrare publicată în anul 19604, W. S. Smith oferă informaţii despre toate dinastiile Egiptului antic. Unul dintre capitolele care ne-a atras atenţia, fiind util pentru lucrarea noastră, face referire la faraonii dinastiei a XVIII-a din Regatul Nou. Aici autorul a furnizat şi câteva date despre regina Hatşepsut, despre care se aminteşte că a fost soţia lui Thutmosis al II-lea, însă, după moartea acestuia, a devenit soţia lui Thutmosis al III-lea, pe care l-a îndepărtat de la domnie. Tot aici, autorul ne vorbeşte despre preluarea conducerii ţării de către acesta şi despre monumentele care au fost construite în timpul domniei ei.

Într-un articol publicat în anul 19655, J. Lipińska oferă informaţii despre lucrările de conservare a templului de la Deir-el-Bahari, desfășurate în anii 1964 şi 1965. Cu această ocazie s-a pus accent pe două puncte importante: reconstituirea pilonilor şi a galeriilor de deasupra terasei lui Hatşepsut şi excavarea zonei din partea de S-V a templului lui Hatşepsut, unde a fost construit templul lui Tutmosis al III-lea.

În lucrarea Femei vestite din lumea antică. Coroană sau cunună6, D. Tudor oferă o multitudine de informaţii despre domnia lui Hatşepsut, cât şi despre monumentele construite de aceasta în timpul domniei sale. Tot aici găsim şi un portret al reginei, care ajută la formarea unei imagini mai complete asupra înfăţişării ei. Aşa cum reiese din capitolul Hatşepsut regentă a trei faraoni bastarzi, care a fost dedicat de autor reginei Hetşepsut, aflăm că ea a fost căsătorită cu trei dintre fraţii ei vitregi, care nu erau de sânge regal, aceştia fiind numiţi „bastarzi”.

3 Giovanni-Battista Belzoni, s-a născut în Padua (Padova) şi a trăit între anii 1778-1824, fiind un explorator şi arheolog italian. În 1815 a călătorit la Cairo unde a încercat să vândă motoarele sale hidraulice lui Muhamad Ali Paşa, unde după doi ani de zile a început o nouă carieră, prin excavarea mormintelor şi templelor egiptene. El a descoperit mormântul lui Sety I în apropiere de Valea Regilor, care conţinea sarcofagul din alabastru al regelui. A explorat Elephantina şi templul de la Edfu. În 1818 a fost prima persoană care a intrat în piramida lui Khafre de la Giza. El a fost printre primii europeni care a vizitat Oaza Siwa şi a identificat ruinele Berenice la Marea Roşie. În 1819 sa întors în Anglia şi a publicat două volume: Narrative of the Operations şi Recent Discoveries within the Pyramids, Temples, Tombs and Excavations, in Egypt and Nubia (1820).(http://www.britishmuseum.org/explore/highlights/article_index/g/giovanni_battista_belzoni_177.aspx). 4 Smith 1960, p. 103-142. 5 Lipińska 1965, p. 139. 6 Tudor 1972.

Mihaela Bleoancă

40

În anul 1977 a fost publicată o importantă lucrarea cu caracter monografic dedicată Capelei Roşii construită de Hatşepsut la Karnak7. Autorii au analizat detaliat aspectele privitoare la construcţia capelei, imaginile şi textele reprezentate pe ea. Lucrarea conţine şi foarte multe imagini, planuri şi schiţe, toate fiind foarte utile în interpretarea istorică.

O altă lucrare importantă a fost publicată în 1993 de către P. Der Manuelian şi C. E. Loeben8. Autorii oferă informaţii despre dinastia a XVIII-a, prezentând evenimentul căsătoriei dintre regina Hatşepsut cu fratele ei Thutmosis al II-lea şi, mai târziu, cu Thutmosis al III-lea. Tot aici ne sunt oferite detalii despre mormântul construit de Hatşepsut în timpul domniei sale, descoperit în anul 1916 de cunoscutul arheolog Howard Carter.

W. Petty în lucrarea Redating the Reign of Hatsepsut9 oferă informaţii despre succesoarea lui Thutmosis I la tron. În această lucrare autorul a prezentat succint primii 16 ani de domnie, aflând de aici că iniţial Hatşepsut şi Thutmosis al III-lea au domnit împreună (coregenți), însă, ulterior au domnit separat.

Lucrarea cu titlul original La femme au tamps des pharaons10, a fost tradusă în limba română de A. Niculescu în anul 2002. A fost împărţită în şapte capitole, dintre care ultimele două i-au fost dedicate reginei Hatşepsut, despre care autoarea a oferit foarte multe informaţii referitoare la modul în care a fost preluată conducerea ţării, despre monumentele construite de aceasta în timpul domniei, dar şi date referitoare la dispariţia ei din istorie, cât şi despre ştergerea numelui său de pe monumente, fiind înlocuit cu un alt nume. Prin această lucrare autoarea a realizat portretul femeii din Egiptul antic, oferindu-ne date importante referitoare la rolurile jucate de femei în această societate dezvoltată din Antichitate.

B. Manley în lucrarea Şaptezeci de mistere ale Egiptului Antic11, a strâns o multitudine de informaţii despre cei mai importanţi faraoni, oferind şi răspunsuri pentru o serie de întrebări referitoare la domniile lor. Cartea este structurată în şapte capitole pe parcursul cărora autorul expune o serie de probleme importante care fac referire la toate perioadele Egiptului antic. Totodată, oferă o serie de răspunsuri

7 Lacau, Chevrier 1977. 8 Manuelian, Loeben 1993, p. 24-61. 9 Petty 2001, p. 6-11. 10 Noblecourt 2002, p. 320. 11 Manley 2004.


41

importante care ajută la redescoperirea unei părţi din civilizaţia Egiptului antic. În capitolul al III-lea, Faraoni şi regine, autorul a dezbătut două importante probleme care fac referire la femeia-faraon, şi anume: Senemut: partener al lui Hatşepsut şi Ce s-a ales de Hatşepsut?. Astfel, au fost abordate problemele legate de privilegiul regal, reprezentările lui Senemut, moartea şi înmormântarea reginei.

O altă lucrare importantă a fost publicată în anul 2005 de către P. Vernus şi J. Yoyotte12. Scrisă sub forma unui dicţionar, cuprinde date despre oraşe, temple, regi, regine şi dinastii. Acest studiu cuprinde o prezentare generală a reginei Hatşepsut, oferind însă puţine informaţii importante despre viaţa şi activitatea ei.

O importantă lucrare în care găsim o trecere în revistă a principalelor probleme legate de femeia-faraon a fost publicată de către P. Clayton13. Lucrarea începe cu câteva date generale despre regii Egiptului antic, continuând cu împărţirea pe dinastii a fiecărei perioade în parte. În analiza sa, autorul include inevitabil şi dinastia a XVIII-a, prezentând fiecare faraon în parte şi oferind importante informaţii referitoare la domnia femeii-faraon. Aceasta este destul de vastă, fiind utilă şi pentru lucrarea noastră, deoarece cuprinde date importante despre venirea la domnie a reginei Hatşepsut.

În anul 2007 a fost publicată traducerea în limba română a lucrării lui J. Tyldesly, Cronica reginelor Egiptului. De la primele dinastii la moartea Cleopatrei14. Din cuprins reiese că autoarea a folosit aceeaşi metodă de lucru ca şi P. Clayton15, împărţind lucrarea pe dinastii şi analizând toate rolurile importante deţinute de femei de-a lungul secolelor în societatea egipteană antică, încercând totodată să surprindă evoluţia reginelor Egiptului. Lucrarea este una vastă, în care se abordează diverse aspecte cu privire la problematica studiului femeii în societatea egipteană, fiind de referinţă pentru acest subiect şi putând fi considerată un model pentru viitoarele cercetări în domeniu.

D. Bickerstaffe a publicat în anul 200816 o lucrare care face referire la înmormântarea lui Hatşepsut. La începutul articolului, autorul ne vorbeşte despre căsătoria lui Hatşepsut cu Thutmosis al II-lea, cu care a avut o fiică, însă după moartea acestuia ea s-a căsătorit cu Thutmosis al

12 Vernus, Yoyotte 2005, p. 111-113. 13 Clayton 2007, p. 104-107. 14 Tyldesley 2007, p. 94-109 . 15 Clayton 2007, 224 p. 16 Bickerstaffe 2008, p. 3-12.

Mihaela Bleoancă

42

III-lea. În continuare, este prezentată istoriofrafia temei, fiind amintite descoperirile mormintelor lui Hatşepsut de către diferiţi egiptologi şi sunt expuse analizele care au fost făcute pe mumiile din dinastia a XVIII-a. De menţionat că sunt cunoscute mai multe morminte atribuite lui Hatşepsut (mormântul din Wadi Sikkat Takka el-Zeida şi templul de la Deir-el-Bahari).

O altă lucrare importantă este cea a lui M. Cihó17, în care au fost culese informaţii despre faraonii Egiptului antic, analizaţi în ordine alfabetică. Pentru fiecare dintre ei, autorul ne oferă informaţii privind numele de naştere, forma lor grecizată, numele de domnie şi bibliografia folosită. Printre faraonii prezentaţi în această lucrare se regăsesc informaţii şi despre regina Hatşepsut. Tot aici sunt disponibile informaţii despre titlurile purtate de regină, rolul îndeplinit de aceasta, gravarea scenelor şi textelor în templul de la Deir-el-Bahari, încoronarea reginei reprezentată pe peretele Capelei Roşii de la Karnak, construcţiile ridicate în timpul domniei sale, cât şi despre dispariţia ei din istorie. În final autorul oferă o listă a bibliografiei consultate.

C. Jacq în lucrarea Marii înţelepţi ai Egiptului antic. De la Imhotep la Hermes Trismegristus18, a adus în discuţie 28 de personalităţi şi funcţiile pe care acestea le-au îndeplinit în istorie. Printre ele, autorul a adus în discuţie şi problema femeii-faraon, pe care a numit-o regină, faraon şi slujitoare a zeului ascuns, oferind informaţii despre venirea la putere a lui Hatşepsut şi înlăturarea fratelui său, despre construcţiile care au fost ridicate în timpul domniei acesteia, festivalurile care au avut loc, dar şi despre dispariţia acesteia de la conducerea statului şi preluarea puterii de către Tutmosis al III-lea.

Un alt articol important este cel al lui J. C. Darnell19, în care autorul vorbeşte depre Festivalul Oppet, care se ţinea în timpul domniei lui Hatşepsut. Tot aici se aminteşte că majoritatea informaţiilor despre acest festival au fost păstrate în templul de la Deir-el-Bahari şi Capela Roşie, fiind considerate unele dintre cele mai importante surse istorice. După dispariţia reginei, festivalul a fost continuat şi de către predecesorii acesteia, Thutmosis şi Ramses.

Importante informaţii cu privire la încoronarea reginei Hatşepsut sunt furnizate într-o lucrare publicată în anul 2011 de către A. B.

17 Cihó 2008, p. 131-138. 18 Jacq 2009, p. 60-68; a se vedea şi recenzia la această lucrare: Bleoancă 2013, p. 243-246. 19 Darnell 2010, p. 10-14.


43

Mironova20, în care găsim şi câteva date importante despre festivalul Oppet. De reţinut că importante informaţii referitoare la organizarea acestui festival sunt reprezentate de scenele şi inscripţiile de pe blocurile de piatră din Capela Roşie şi templul de la Deir-el-Bahari.

G. H. Lang a publicat o importantă lucrare, pe care a împărţit-o în două capitole, în care a realizat o analiză referitoare la femeia-faraon şi viaţa spirituală din Egipt. Acest articol este unul de referinţă pentru studierea acestei teme, autorul realizând un portret, precum şi o analiză a reginei, dar şi o analiză a celor două obeliscuri care au fost ridicate în timpul domniei reginei Hatşepsut21.

Descoperirea mormântului reginei Hatşepsut (KV60) a condus la publicarea mai multor lucrări asupra acestei teme, cea mai importantă fiind The search for Egypt’s lost queen Hatsepsut22. Studiul furnizează importante date obţinute în urma analizelor ADN efectuate pe mumia reginei Hatşepsut, analize care ajută la aflarea de noi informaţii cu privire la relaţiile de rudenie ale reginei.

Viaţa culturală în Egipt Cu ajutorul listelor regilor (printre care se află şi cea de la

Abydos) care s-au păstrat de-a lungul timpului, această civilizaţie a putut fi împărţită pe perioade dinastice23. Astfel, prin descifrarea acestora, s-au făcut paşi importanţi care i-au ajutat pe egiptologi să încadreze corect artefactele descoperite. De asemenea, aceste liste au ajutat la stabilirea numelor pentru unele mumii, însă pentru altele a rămas încă un mister. Referitor la perioada de glorie a Egiptului, sau epoca de aur, cum mai este ea numită, s-au realizat o serie de studii. Acestea cuprind diverse teme, care cu timpul au adus noi informaţii şi au dat naștere unor contradicţii referitoare la această civilizaţie.

În acest articol ne-am concentrat atenţia asupra dinastiei a XVIII-a, care este de altfel prima din Regatul Nou. În această perioadă au fost încoronaţi regi care în timp au avut un mare aport în ceea ce priveşte dezvoltarea Egiptului antic, însă au existat şi câteva femei care au deţinut roluri importante. În scara ierarhică egipteană, una dintre cele mai de seamă femei din acestă dinastie a fost regina Hatşepsut, care pentru a

20 Миронова 2011, p. 95-106. 21 Lang 1957, p. 206-217. 22 The search for Egypt’s lost queen Hatsepsut (http://babec.org/files/resources/articles/ INN _05_N _America.pdf). 23 Manley 2004, p. 10-11.

Mihaela Bleoancă

44

prelua conducerea ţării s-a deghizat în bărbat, purtând o barbă falsă, specifică faraonilor.

Hatşepsut (1473-1458) În această secţiune vom expune cîteva date privitoare la domnia

lui Hatşepsut (pl. I/1), din care reiese modul în care aceasta a condus ţara. Astfel, vom prezenta opiniile mai multor autori care au analizat această problematică şi care au făcut relatări pe marginea „portretului” reginei.

Din sinteza realizată de B. Manley în anul 200424, aflăm că Hatşepsut a fost fiica lui Thutmosis I25, soţie şi mamă vitregă a lui Thutmosis al II-lea26, mamă vitregă şi regentă pentru Thutmosis al III-lea27. În lucrarea Femei vestite din lumea antică. Coroană sau cunună, D. Tudor, 24 Ibidem, p. 112. 25 Thutmosis I a domnit între anii 1493-1481 B.C., fiind al treilea faraon al dinastiei a XVIII-a. A fost fiul lui Seniseneb şi al unui tată care a rămas necunoscut în istoria Egiptului. El a fost căsătorit cu Ahmose cu care a avut o fiică, viitoarea regină a Egiptului. În timpul celor 11 ani şi 9 luni în care a condus ţara, a pus bazele politicii care avea să fie urmată de toţi faraonii dinastiei a XVIII-a. Încă din primii ani ai domniei a stabilit frontiera sudică în dreptul Cataractei a Treia, a construit o frontieră, a împărţit teritoriile învecinate în cinci principate pe care le-a încredinţat unor nubieni şi a pregătit o nouă extindere a stăpânirii egiptene înspre sud. În timpul călătoriilor lui în Palestina şi Siria a avut pentru prima oară ciocniri cu regatul Mitanni. În timpul domniei lui Thutmosis, Memphisul a devenit reşedinţa Regatului Vechi. El a început şi lucrările pentru construcţia templului din Karnak care a fost închinat lui Amon, pentru care a clădit o sală hipostilă în faţa sanctuarului şi a ridicat şi două obeliscuri. Toate aceste construcţii au fost supravegheate de arhitectul Ineni, care a amenajat şi mormântul regal, fiind primul săpat în Valea Regilor (Vernus, Yoyotte 2005, p. 251-252). 26 Thutmosis al II-lea, a domnit între anii 1481-1478 B.C. şi i-a urmat la domnie lui Tutmosis I, fiind al patrulea faraon din dinastia a XVIII-a. S-a căsătorit cu sora sa vitregă Hatşepsut şi a avut o domnie scurtă. La fel ca predecesorii săi, a trebuit să pună capăt unei revolte din Nubia, conducând şi o operaţiune militară împotriva beduinilor din Palestina. În anii de domnie a continuat lucrările de înfrumuseţare la templul din Karnak, neavând timp să îşi termine mormântul, care a fost situat la Nord de Medinet Habu. Mumia acestuia a fost descoperită în mormântul de la Deir-el-Bahari (Ibidem, p. 252). 27 Thutmosis al III-lea, a domnit între anii 1478- 1426 B.C, fiind al cincilea faraon din dinastia a XVIII-a. A fost fiul lui Thutmosis al II-lea şi al concubinei sale Iset. Aşadar, Tutmosis al III-lea a domnit 53 de ani, însă o mare parte din această perioadă a fost ţinut în umbră de regina Hatşepsut. După moartea acesteia, a distrus cartuşele în care apărea numele ei pe temple sau în alte locuri şi le-a înlocuit cu numele lui, al tatălui şi al bunicului său. La sfârşitul domniei lui Hatşepsut, a instituit o nouă regenţă împreună cu fiul său Amenophis al II-lea. În Nubia şi-a extins puterea asupra Cataractei a Treia şi a Patra a Nilului, având capitala la Nepal. La Kurgus, între Cataracta a Patra şi a Cincea a


45

oferă explicaţia numelui reginei Hatşepsut (Mat-ka-Ra), scris în egipteana veche, care înseamnă „supremă nobleţe feminină”28. Ca suverană a ţării, Hatşepsut a purtat şi numele de Maferâ, iar pe inscripţiile hieroglifice este amintit şi numele de „mare soţie regală”29.

Analiza portretului reginei a fost făcută de mai mulţi autori, egiptologi sau pasionaţi de egiptologie, care de multe ori au avut păreri diferite, însă, cu toate acestea, au fost furnizate informaţii preţioase care ajută la o mai bună cunoaştere a acesteia. O prezentare interesantă a reginei Hatşepsut a făcut-o D. Tudor30, afirmând că „avea o figură fină, înaltă, energică, cu ovalul feţei prelungit, cu obrajii puţin slabi, ochii afundaţi în arcade, fruntea joasă cu gura joasă şi strânsă la colţuri”31. O altă descriere a reginei a făcut-o G. H. Lang, care a afirmat că era o femeie cu caracter viguros, intelectual şi artistic, aşa cum a fost reprezentată pe clădirile care au fost ridicate în timpul domniei sale32.

În subiectele tratate de Ph. Vandenberg în lucrarea sa din anul 1980, a fost acordată o mare importanţă descrierii reginei Hatşepsut, despre care a afirmat că avea o faţă gingaşă, cu un nas uşor curbat, care îi oferea un aspect bărbătesc33.

În descrierile făcute reginei, au fost evidenţiate o parte a trăsăturilor caracteristice ale acesteia. Desigur, toate aceste portrete au fost realizate pe baza analizei statuilor şi a imaginilor descoperite pe monumentele construite de aceasta, cât şi prin studierea documentelor vechi. Fiind una dintre femeile care au făcut parte din clasa superioară, ea a beneficiat de o educaţie care i-a permis să ia decizii importante şi care în timp a făcut-o una dintre cele mai celebre femei ale Egiptului antic.

înălţat şi o stelă de frontieră care delimita graniţele. În urma a 15 campanii, a consolidat supremaţia egipteană în Siria şi Palestina. Unul dintre cei mai periculoşi duşmani ai Egiptului a fost statul Mitanni, care care avea o populaţie hurită, condus de o aristocraţie indo-europeană. Datorită strategiilor bune de luptă pe care le-a pus în aplicare, a cucerit Mitanni. Activitatea arhitecturală a lui Thutmosis al III-lea a fost cunoscută în majoritatea templelor din Nubia şi până la Byblos. Fiind iubitor de literatură, a făcut cercetări care au dus la copierea textelor religioase, începând cu textele piramidale şi continuând cu stabilirea unor noi ritualuri care au fost păstrate până în epoca greco-romană (Ibidem, p. 253-255). 28 Tudor, 1972, p. 15. 29 Ibidem, p. 15. 30 Ibidem, p. 17. 31 Ibidem, p. 15. 32 Lang 2011, p. 206-207. 33 Vandenberg 1980, p. 260.

Mihaela Bleoancă

46

Pentru prima dată Hatşepsut a urcat pe tron alături de Thutmosis al III-lea, în calitate de soţie a acestuia, purtând titluri precum „soţie a zeului, mâna zeului şi adoratoarea zeului Amon”34, fiind în strânsă legătură cu atribuţiile divine ale reginei.

Cele mai importante date despre încoronarea lui Hatşepsut au fost descoperite pe pereţii Capelei Roşii de la Karnak35. Anii de domnie ai celor doi au fost stabiliţi de către istorici în intervalul 1524-1457 B.C. În privinţa acestor ani, la începutul lucrării lui B. Manley există o listă a regilor de la Abydos, unde au fost prezentate cronologic toate dinastiile. Dacă ne raportăm la această listă, ar însemna că între anii 1524-1457 B.C. ar fi domnit toţi faraonii, de la Ahmosis până la Hatşepsut. În ceea ce priveşte listele cu încadrările cronologice ale faraonilor, putem spune că ele diferă de la o lucrare la alta.

Datorită curajului ei, a ajuns să conducă destinele unei mari civilizaţii antice, fiind singura femeie din istoria Egiptului antic care s-a încoronat ca faraon. Pe monumentele care au fost construite în timpul domniei sale a fost reprezentată cu barbă. Odată ajunsă la tron, Hatşepsut şi-a exercitat drepturile de monarh al Egiptului36. Înainte de a urca pe tron, Hatşepsut a comandat săparea unui mormânt într-o vale din sudul Tebei, unde a fost construit şi un sarcofag. După ce a devenit regină, a început săpăturile pentru mormântul din Valea Regilor, unde a mai construit un sarcofag în care l-a reînmormântat pe tatăl său Thutmosis I, totodată ocupându-se şi de construcţia templului de la Deir-el-Bahari (pl. VI/1).

În timpul domniei şi-a ales patru preoţi din anturajul ei: Hapuseneb - ca vizir şi prim-ministru, Senemut - arhitect, Nehesi - cancelar şi Thuti - trezorier. Hapuseneb (pl. II) a îndeplinit mai multe funcţii, printre care cea de şef suprem al cultului, conducător al treburilor politice din stat şi mare preot37.

Unul dintre cei mai importanţi preoţi, care a ocupat un loc deosebit la curtea reginei, a fost arhitectul Senemut (pl. III). Acesta a avut şansa de a se bucura de favorurile pe care le-a primit din partea reginei. Dintre cele 80 de funcţii pe care le-a îndeplinit, le amintim pe următoarele: ministru al construcţiilor statului, arhitect, ministru de

34 Cihó 2008, p. 132. 35 Ibidem, p. 132; Миронова 2011, p. 95-106. 36 Manley 2004, p. 114. 37 Tudor 1972, p. 19.


47

finanţe, supraveghetor şef al templelor, educatorul lui Nefrerure38 sau cea de educator al lui Thutmosis al III-lea39.

Ultimele date despre regina Hatşepsut le avem din anul al XVII-lea al domniei, iar până anul al XXII-lea nu s-au mai păstrat date despre ea, ci doar despre Thutmosis al III-lea. La Armant a fost ridicată o stelă din care aflăm că Hatşepsut a murit în ziua a zecea a lunii a şasea a celui de-al douzeci şi doilea an de domnie40. Aceasta a fost înmormântată de predecesorul ei, Thutmosis al III-lea (pl. I/2). Odată cu venirea acestuia la domnie, s-a luat decizia de a elimina imaginea lui Hatşepsut din istorie. „Cartuşele şi imaginile sale au fost îndepărtate cu dalta de pe zidurile de piatră, ceea ce a dus la apariţia unor spaţii goale evidente în sculpturi şi picturi, având forma lui Hatşepsut”41. Astfel, unul dintre cele mai tragice evenimente care au marcat această perioadă a fost legat de îndepărtarea lui Hatşepsut de la domnie şi dispariţia acesteia.

Acest act a fost interpretat ca o distrugere a memoriei sale în semn de răzbunare pentru uzurparea tronului. Detaliile privind ştergerea numelui şi a imaginilor lui Hatşepsut au fost examinate de către cercetătorii C. Nims şi P. Dorman. Aceştia au demonstrat că ştersăturile au fost făcute după anul 42 al domniei lui Thutmosis al III-lea42. În secolul al XIX-lea când s-a început interpretarea textelor de la Deir-el-Bahari, egiptologii au constatat că acestea nu aveau sens, însă până la sfârşitul secolului al XIX-lea a fost descoperit adevărul.

Monumente La fel ca toţi faraonii Egiptul antic, Hatşepsut a construit

morminte, temple, sarcofage şi obeliscuri. În timp, toate aceste monumente au avut o importanţă foarte mare pentru istorici, deoarece conţin foarte multe scrieri care au ajutat la obţinerea unor informaţii importante referitoare la acea perioadă. Monumentele din piatră au fost prezente în marea majoritate a statelor lumii antice, lăsând în urma lor o

38 Nefrerure, fiică a lui Hatşepsut, a folosit titlurile de doamnă a Egiptului de Sus şi de Jos şi stăpână a ţărilor, având şi rolul de soţie a lui Amon. De educaţia acesteia s-a ocupat pentru început curteanul Ahmose - Pen - Nekhbet, iar mai târziu Senemut. Spre sfârşitul domniei lui Hatşepsut, Nefrerure a dispărut din istoria Egiptului. Cel mai probabil ea a murit şi a fost înmormântată în mormântul care se afla lângă cel al mamei sale (Tyldesley 2007, p. 98). 39 Vandenberg 1980, p. 265. 40 Tyldesley 2007, p. 106. 41 Ibidem, p. 107. 42 Manley 2004, p. 26.

Mihaela Bleoancă

48

amintire vie a acestor civilizaţii şi oferind informaţii preţioase asupra modului în care au fost realizate acestea.

Pe monumentele ridicate în timpul domniei lui Hatşepsut au fost reprezentate scene şi diverse înscrisuri care sunt în prezent dovezi ale desfăşurării evenimentelor din dinastia a XVIII-a a Regatului Nou. Hatşepsut a ridicat monumente în Teba43, Karnak44, Elefantina, Kom Ombo, El - Kab, Cusae, Hermopolis45.

Mormântul din Valea Wadi Sikkat Takka el-Zeida Primul mormânt al reginei Hatşepsut a fost construit în Valea

Wadi Sikkat Takka el-Zeida46. Aceasta este o vale mică cu pereţi abrupţi, care se termină sub o stâncă verticală la 112 m înălţime. La o înălţime de 70 m deasupra văii a fost situat mormântul reginei. În lucrarea sa dedicată mormântului reginei Hatşepsup, H. Carter a susţinut că acesta a fost ascuns foarte bine, neputând fi identificat de jos, din vale47. H. Carter a făcut o descriere a acestui mormânt (pl. VI/2) după cum urmează:

„În interiorul stâncii se află treptele (A), care coboară la uşa din interior,

deschizându-se într-o galerie cu o lungime de 17 metri şi o înălţime de 2,20 metri (B). La sfârşitul acestei galerii a fost găsită o cameră mică (C), din care o altă galerie abruptă (D) cobora 5,30 metri în adâncime. Aceasta ducea direct în sala mormântului (E), care este o cameră dreptunghiulară ce măsoară 5,40 x 5,30 metri şi 3 metri înălţime. Este tăiată sub podeaua de sub mormânt, unde s-a găsit un pasaj abrupt (F), foarte îngust, acesta ducând la o cameră rămasă neterminată (G). Deasupra coridorului (F) se află sarcofagul care a fost construit dintr-o gresie cristalină gălbuie”48.

În interiorul mormântului au fost descoperite două fragmente

ceramice, lângă sarcofag, despre care autorul crede că făceau parte din unele vase folosite de muncitori în timpul construcţiei mormântului. Prin descifrarea textelor de pe sarcofag s-a constatat faptul că acest mormânt a fost construit pentru:

43 Venus, Yoyotte 2005, p. 245-247. 44 Coulon 2003, p. 138-149. 45 Jacq 2009, p. 62-63. 46 Tydesley 2007, p. 104. 47 Carter 1917, p. 114; a se vedea şi Clayton 2007, p. 107. 48 Ibidem, p. 114.


49

„... prinţesa erudită, doamnă a tuturor ţinuturilor, fiica regelui, sora regelui, soţie a zeului, mare soţie a regelui, doamnă a celor două ţări Hatşepsut”49. Mai târziu Hatşepsut şi-a luat titlurile de „Horus bogat în Ka, două stăpâne cea ai cărei ani se reînnoiesc, Horus feminin de aur fin, cea ale cărei apariții sunt divine, rege al Egiptului de Sus și de Jos, Maatkare fiică a lui Ra, Hatşepsut”50.

Capacul sarcofagului are 1,99 metri în lungime, 0,73 metri în lăţime şi 0,17 metri grosime. Sculptura de pe suprafaţa capacului are un cartuş în care apare figura zeiţei Nut51 cu braţele ridicate52. Textul scris în faţa zeiţei este:

„Fiica regelui, soţie a zeului, mare soţie a regelui, doamnă a celor două ţări

Hatşespsut, spune: o mamă Nut, întinde-te peste mine, fă-mi loc printre stelele nepieritoare care sunt în tine ca să nu mor”53.

Templul de la Deir-el-Bahari Unul dintre cele mai importante temple care a rezistat de-a lungul

timpului este cel de la Deir-el-Bahari; el poartă şi numele de Djeser-Djeseru, fiind construit în zece ani de numeroşi ingineri şi constructori, fiind, poate, unul dintre cele mai impunătoare şi mai frumoase monumente din timpul dinastiei a XVIII-a54. Arhitectura templului este specifică Regatului Nou, folosindu-se blocuri de piatră albă55. De altfel, Ph. Vandenberg descrie templul ca având:

„Trei terase înalte, suprapuse, ale căror ziduri, pilaştrii şi coloane deveneau tot mai graţioase, pe măsură ce urcau mai sus. De la a treia platformă se afla un loc secret destinat lui Hatşepsut” 56.

49 Ibidem, p. 115. 50 Ibidem, p. 115; Tyldesley 2007, p. 95. 51 Nut era zeiţa cerului şi a fost creată de preoţii din Hermopolis pentru a explica universul fizic. Ea era fiica lui Shu, zeul-aer, şi a lui Tefnut. Egiptenii o concepeau în general cu formă umană, dar ea poate apărea şi ca vacă a cerului (Vernus, Yoyotte 2005, p. 101). 52 Carter 1917, p. 115. 53 Ibidem, p. 115; Tyldesley 2007, p. 94. 54 Cooney 2014. 55 Monderson 2007, p. 29. 56 Vandenberg 1980, p. 262.

Mihaela Bleoancă

50

Pe pereţii templului de la Deir-el-Bahari a fost înfăţişat transportul monoliţilor de la cariera de piatră din Assuan, situată pe valea Nilului, la mai mult de 200 de km în amonte57.

În timpul cercetărilor efectuate în interiorul templului, a fost descoperită o cameră unde a fost inclusă o barcă portabilă a lui Amon-Ra şi o capelă pentru alte divinităţi venerate58. Tot aici au fost descoperite spaţii pentru cultul mortuar al lui Hatşepsut şi al tatălui ei, care sunt situate pe latura de sud a terasei superioare. În interiorul templului existau mai multe capele şi sanctuare care au fost dedicate strămoşilor şi zeului divin Amon59.

Cele mai importante săpături la tempul Deir-el-Bahari, au fost făcute de profesorul Naville în anul 1899, înainte de începerea lucrărilor de restaurare60. Prima etapă a restaurării templului de la Deir-el-Bahari a început în anii 1961-196261, continuând cu campaniile din anii 1962-196362 şi 1963-196463, 1964-196564, unde au participat specialişti de la Palish Center of Archaeology, cât şi de la Departamentul de Antichităţi. Aceştia au urmărit două puncte principale: reconstrucţia galeriilor şi a pilonilor de deasupra terasei templului lui Hatşepsut şi săparea zonei în partea de sud-vest a templului lui Hatşepsut65.

Capela Roşie Capela Roşie a fost construită între anii 1479-1458 B.C. (pl. V/1),

în cel de-al XVII-lea an al domniei lui Hatşepsut. Rolul principal pe care l-a avut a fost de sanctuar pentru barca portabilă a lui Amon-Ra66 (pl. V/2). Mai târziu a fost distrusă de Tutmosis al III-lea67.

Capela era formată din două camere: un vestibul şi un sanctuar68. Aceasta a fost ridicată pe o platformă din diorit69 gri care este sprijinită de rampe scurte de pe ambele părţi.

57 Clayton 2007, p. 106; Vandenberg 1980, p. 263. 58 Darnnel 2010, p.11. 59 Tydesley 2007, p. 104. 60 Monderson 2007, p. 23. 61 Dabrowski 1968, p. 131. 62 Ibidem, p. 131-137. 63 Ibidem, p. 131-137. 64 Lipinska 1968, p. 139. 65 Ibidem, p. 140-141. 66 Vernus, Yoyotte 2005, p. 112; Tydesley 2007, p. 101. 67 Tydesley 2007, p. 101; http://dlib.etc.ucla.edu/projects/Karnak/feature/RedChapel 68 Lacau, Chevrier 1977, p. 25.


51

Între inscripţiile de pe pereţii Capelei Roşii se regăsesc diverse reprezentări: barca lui Amenophis I, care era folosită pentru festival70, Hatşepsut şi Thutmosis al III-lea însoţiţi pe barcă de un zeu, care era ascuns într-un naos decorativ, imagini ale zeului Amon-Ra71, iar pe partea de nord sunt reprezentate o serie de scene pentru comemorarea festivalului.

Festivalurile din timpul domniei lui Hatşepsut Pentru perioadele domniilor lui Hatşepsut şi Thutmosis al III-lea

sunt cunoscute două festivaluri importante: Oppet şi Wadi. O sursă utilă de informaţii despre cele două evenimente este reprezentată de blocurile de piatră care se află în interiorul templului de la Deir-el-Bahari, Capela Roşie, Karnak și Medinet Habu. Având în vedere faptul că aceste festivaluri s-au desfăşurat şi după moartea lui Hatşepsut, fiind susţinute de către faraonii Thutmosis al III-lea, Akhenaton şi Ramses, ne-am concentrat atenţia doar asupra festivalurilor desfăşurate în timpul reginei.

În continuare vom oferi informaţii despre festivalurile care au început din timpul Regatului Mijlocu şi au continuat şi în timpul Noului Regat, în dinastiile XVIII şi XIX.

Festivalul Opet Cele mai multe informații despre acest festival sunt păstrate în

templul de la Karnak72, acestea provenind din textele care au fost scrise

69 Sullivan 2012, p. 6 (apud Larché, Burgos 2006, p. 298-299; Larché, Burgos 2008, p. 22-23). 70 Warburton 2012, p. 239. 71 Amon-Ra a fost zeu primordial şi zeu suprem în panteonul egiptean. Numele lui este legat de cuvântul care înseamnă „a ascunde”. Pentru prima dată zeul a fost menţionat în textele piramidale din dinastia a V-a (Hart 2004, p. 3-5). 72 Karnak este numele egiptean modern dat complexului de temple aflat în inima Thebei, fosta capitală a Egiptului antic, numită de egipteni în vechime Ipetisut, „cel mai ales dintre locuri”. Oraşul a devenit un centru important în timpul Regatului Mijlociu (1938-1600 B.C.), când cultul zeului local Amon, iniţial zeu al vântului, a început să ia amploare. În timpul Regatului Nou, când nobilii tebani au ajuns la putere, oraşul a devenit o mare capitală imperială. Amon, cunoscut şi sub numele de Amon-Ra, după ce a fost identificat cu zeul soare, a devenit cel mai puternic zeu egiptean, iar templul său cel mai mare din ţară. Acesta era folosit şi ca principala trezorerie, căci faraonul îi dedica prada din campaniile victorioase purtate în afara ţării. Astfel, avea un rol important în viaţa socială, economică şi administrativă a ţării. Deţinea domenii importante, avea un mare număr de angajaţi - administratori, scribi, meşteşugari, fermieri şi grădinari, precum şi clerici, muzicieni şi cântăreţi (Bunson 2002, p. 192).

Mihaela Bleoancă

52

pe zidul de sud şi dintr-o cameră care se află situată în interiorul templului. Pe unul dintre blocurile de piatră descoperite în interiorul Capelei Roşii este reprezentată procesiunea de întoarcere a bărcii lui Amon-Ra de la Luxor la Karnak, care avea loc în timpul festivalului Opet73. Imagini ale zeului Amon-Ra au fost descoperite şi în interiorul Capelei Roşii. Reliefurile de aici şi cele din templul de la Deir-el-Bahari, oferă indicii interesante despre participanţii la acest festival, în timpul dinastiei a XVIII-a.

Primele menţionări ale festivalului Opet (pl. IV/1-2) provin din timpul domniei lui Hatşepsut, fiind cunoscut faptul că se desfăşurau la Theba74. Această ceremonie dateză din perioada Regatului Mijlociu, atunci când era sărbătorită la templul din Luxor75.

În timpul festivalurilor din prioada Regatului Nou, după întoarcerea dintr-o bătălie victorioasă se desfăşurau diverse ritualuri, similare cu cele de la încoronarea unui faraon nou sau la aniversarea încoronării faraonilor76.

La începutul fiecărui festival barca lui Amon-Ra pleca de la Capela Roşie a lui Hatşepsut77, în interiorul căreia se afla un piedestal mare de diorit78. Traseul continua spre sud, deplasându-se spre templul zeiţei Mut79. Înainte de a ajunge acolo, barca divină era oprită în partea de nord a porţii lui Mut, astfel statuia acesteia devenea parte din procesiune. Pe drum, grupul se oprea la patru altare-barcă. Ultima oprire a grupului se făcea la un altar situat la nord de Luxor. După ce ajungeau

73 Sullivan 2012, p. 11, care citează Larché, Burgos 2006, p. 63, bloc 102. 74 Theba (în egipteana veche Uaset) înseamnă „spectru”, iar ulterior a fost numit „Nwt”, „No” care înseamnă „oraşul”. Numele Theba este forma grecească a lui Djeme, termen prin care era desemnat Medinet Habu. În timpul Regatului Mijlociu a fost oraş dinastic, iar în timpul Regatului Nou a devenit oraş al celor mai mari divinităţi naţionale (Vernus, Yoyotte 2005, p. 245-246). 75 Luxor este numele templului dedicat zeului Amon în timpul Regatului Nou, unde se făceau o serie de procesiuni religioase. Primul pilon al templului şi coloanele din curte au fost construite de Ramses al II-lea (1290-1224 B.C.). Acesta include şi un sanctuar care probabil i-a aparţinut lui Thutmosis al III-lea (Bunson 2002, p. 218). 76 Olivie 2008, p.134. 77 Sullivan 2012, p. 5. 78 Ibidem, p. 6, care îi citează pe Larché, Burgos 2006, p. 298-299; Larché, Burgos 2008, p. 22-23. 79 Mut este zeiţă a Thebei, iar numele ei constituie rădăcina cuvântului egiptean pentru „mamă”. Ea se poate înfăţişa precum o zeiţă cu cap de leoaică. În textele religioase ea apare la Heliopolis alături de Amon-Ra. La Theba o înlocuieşte pe prima consoartă a lui Amon, pentru a deveni principala consoartă a zeului (Hart 2004, p. 94-95).


53

la templu, Hatşepsut, Thutmosis al III-lea şi triada divină începeau ritualurile sacre, despre care se ştie că se desfăşurau în interiorul templelor, şi aveau un caracter privat, cele mai multe informaţii despre ele fiind oferite de textele şi imaginile de pe uşile şi zidurile respective.

După terminarea ritualurilor religioase, grupul se întorcea la templul din Karnak. Relieful de pe Capela Roşie arată că Hatşepsut şi Thutmosis al III-lea au fost însoţiţi pe barcă de un zeu care era ascuns într-un naos decorativ. La întoarcere se cânta, se dansa şi exista şi o paradă a preoţilor.

La acest festival femeile din Noul Regat, dar şi de mai târziu, slujeau zeii prin muzică. Acestea au jucat un rol important în timpul festivalului şi ritualului, când preotesele utilizau pentru dansul ceremonial instrumente precum harpa, tamburina, clapa şi sitra. La ritualuri nu aveau acces cea mai mare parte dintre cei care participau la festivalul propriu-zis. Despre participarea femeilor la aceste ritualuri sunt cunoscute foarte puține informații.

Îmbrăcămintea purtată de preoţi şi de preotese consta în rochii lungi simple şi rochii legate la brâu cu un cordon80. În comparaţie cu ritualurile de la templu, procesiunea era cel mai important eveniment din timpul festivalului; de menţionat că la procesiune participa doar elita. Cele mai multe scene sunt păstrate în templul din Luxor81, coloanele acestuia fiind decorate cu scene desfăşurate în timpul festivalului Opet.

Festivalul se ţinea anual în luna Paofi82, din perioada domniei lui Hatşepsut83. După moartea reginei s-a ţinut în continuare în timpul lui Akhenaton 15 zile, Thutmosis al III-lea - 11 zile şi în timpul domniei lui Ramses al III-lea, când se desfăşura pe parcursul a 24 de zile. A fost descoperită şi o platformă pe care era reprezentat altarul-barcă al regelui Senusret I84. În acest caz este plauzibilă teoria că festivalul Opet a început mult mai devreme decât însemnările cunoscute. Datorită acelei

80 Olivie 2008, p. 134. 81 Onstine 2001, p. 26. 82 Luna Paofi este cuprinsă între 15 iulie-15 august. Din calendarul egiptean reiese că această lună face parte din anotimpul Ahet, care este numit şi timpul inundaţiilor, fiind împărţit în patru luni, Paofi fiind a doua lună de toamnă (Vandenberg 1980, p. 327). 83 Darnell 2010, p. 1. 84 Senusret/Sesostris I - înseamnă bărbatul zeiţei Usret. Acest nume a fost purtat de faraonii din dinastiile XII-XIII; a fost fiul lui Ammenemes I. Complexul piramidal al lui Sesostris I a fost construit la Licht, unde cultul său funerar a durat mult timp (Vernus, Yoyotte 2005, p. 215-217).

Mihaela Bleoancă

54

platforme, putem spune că festivalul a început încă din vremea Regatului Mijlociu.

La nord de templul zeiţei Mut, este situat altarul pentru barca portabilă, care a fost construit pentru Hatşepsut şi Thutmosis al III-lea. Altarul-barcă este reprezentat de o ambarcaţiune portabilă care era scoasă în timpul festivalurilor, fiind purtată de bărbaţi.

Festivalul Wadi Originile festivalului Wadi sunt legate de zeiţa Hator. Acesta

datează din timpul Vechiului Regat, iar ritualurile aparţinând acestui festival s-au desfăşurat în tot Egiptul. În Theba, festivalul Wadi a fost pus în legătură cu zeul Amon-Ra. Aici, probabil, făcea referire la legenda care ne vorbeşte despre călătoria zeului cu barca pe Nil şi trecerea prin cele doisprezece porţi şi despre bătălia cu Apophis.

În timpul domniei lui Hatşepsut a fost construit un templu în interiorul căruia s-a zidit o cameră unde a fost inclusă o barcă portabilă a lui Amon-Ra, precum şi o capelă pentru alte divinităţi venerate. Tot în templul de la Deir-el-Bahari se găseau spaţii pentru cultul mortuar al lui Hatşepsut şi al tatălui ei, fiind situate pe latura de sud a terasei superioare.

Procesiunea pentru acest festival a început la Karnak, cu bărcile portabile ale lui Amon-Ra, Mut şi Khonsu, care părăseau malul de est. Traseul procesiunii se desfăşura pe Nil, plecând de la Poarta de Vest a lui Amon. După navigarea pe Nil, cortegiul continua ceremonialul până la prima curte a templului.

Procesiunea din timpul domniei lui Hatşepsut este redată pe peretele estic, pe latura de nord, precum şi pe peretele de nord al curţii terasei superioare a templului. Scenele arată că la începutul festivalului Hatşepsut şi Thutmosis al III-lea aduceau laudă zeilor. Cei doi faraoni, în călătoria lor pe Nil, erau însoţiţi de preoţi, militari, membri ai instanţelor şi deţineau obiecte ritualice. Alte scene de la Deir-el-Bahari îi înfăţişează pe Hatşepsut şi pe Tutmosis al III-lea care se întorc la temple cu barca divină, fiind însoţiţi de danasatoare şi cântăreţi. Pe partea de nord a Capelei Roşii de la Karnak sunt reprezentate o serie de scene de comemorare a festivalului. În templul de la Karnak s-au păstrat două blocuri de piatră care îi înfăţişează pe regină şi pe Thutmosis. A doua zi, Hatşepsut şi Tutmosis al III-lea duceau ofrande zeilor, începând şi călătoria spre Karnak. Traseul revenirii pare să fi fost acelaşi.

Alte şase blocuri de piatră prezintă transportul bărcii de la Templul Deir-el-Bahari până dincolo de râu şi sosirea acesteia pe malul de


55

est al Nilului. O altă scenă îi înfăţişează pe Hatşepsut şi pe Tutmosis al III-lea însoţind barca lui Amon-Ra până în sala de festivităţi a templului de la Karnak. O scenă cu dansatori şi muzicieni sugerează revenirea la Karnak.

Concluzii În timpul dinastiei a XVIII-a, Egiptul a fost condus de unii dintre

cei mai importanţi faraoni, care au contribuit la dezvoltarea ţării prin construcţia de monumente impunătoare (temple, morminte, obeliscuri, capele), la organizarea militară, schimbarea religiei, reluarea anumitor festivaluri mai vechi ş.a.

Unul dintre cei mai cunoscuţi faraoni care a intrat în atenţia specialiştilor, a fost regina Hatşepsut. Ea a impresionat prin reprezentarile sale ca bărbat, identificate în templul de la Deir-el-Bahari şi Capela Roşie, dar şi prin modul în care l-a înlăturat pe Tutmosis al III-lea de la domnie şi a preluat tronul.

Prin construirea impunătoarelor monumente şi reluarea festivalurilor Oppet şi Wadi, care au fost celebrate pentru prima dată în perioada Regatului Mijlociu, regina a lăsat în urma ei un bogat ansamblu arhitectural care a marcat istoria civilizaţiei egiptene. După dispariţia ei de la conducerea Egiptului, festivalurile au fost continuate atât în timpul domniei lui Thutmosis al III-lea, cât şi a lui Ramses, din dinastia a XIX-a.

Prin deciziile pe care le-a luat în timpul domniei sale, Hatşepsut a participat activ la viaţa culturală a Egiptului antic, lăsând în urma ei monumentele impunătoare care au rezistat de-a lungul secolelor, unele dintre ele fiind restaurate în diferite perioade de timp.

Queen Hatshepsut Role in the Cultural Life of Ancient Egypt. A Literature Review

(Abstract)

In this article the author presents the role of the Hatshepsut - Pharaoh woman in the cultural life of ancient Egypt. The buildings and the festivals occupies an important place in our presentation. Thus, we mention here the most important buildings made in this time, which participated directly in cultural life and the development of it: Temple of Deir-el-Bahari (pl. VI/1) and Red Chapel (pl. V/1-2). Our presentation begins with the theme historiography, where I presented the main works that addressed the topic chosen for research.

Mihaela Bleoancă

56

In Egyptian society during the New Kingdom, we can not only talk about pharaohs who ruled Egypt but also about Hatshepsut - the woman who was crowned pharaoh (pl. I/1), becoming one of the most important women of the eighteenth dynasty, with good initiatives in terms of building tombs, temples and obelisks; she remained in history as a great leader.

During the reign she decided to continue Oppet and Wadi festivals, important cultural events that had older origins, during the Middle Kingdom, which where continued after death.

Explanation of Figures

Plate I. Representations of Pharaohs: 1. the head of a statue

depicting Hatshepsut found in her funerary temple with traditional false beard of the Pharaons (after Manley 2004); 2. bust of Thutmosis III (after Clayton 2007).

Plate II. Statue Hapuseneb (http://www.maat-ka-ra.de/). Plate III. Statue that depicts Senemut clutching Neferure princess

(daughter of Hatshepsut) (http://www.touregypt.net/). Plate IV. Boat-shrine: 1. boat-shrine with Queen Hatshepsut. Its

name was deleted along with representations of Osiris statues at both ends of the altar (after Darnel 2010); 2. boat-shrine used during the festival of Opet (http://ancientcelebration. blogspot.ro/).

Plate V. Red Chapel at Karnak (https://ro.pinterest.com/); image from Red Chapel, where is depicted a boat altar (http://dlib.etc.ucla.edu/).

Plate VI. Temple and tomb: 1. temple of Hatshepsut at Deir-el-Bahari (Tydesly 2007); 2. the outline of Hatshepsut's tomb built in the valley of Wadi Sikkat Takka el-Zeida (Carter 1917).

Abrevieri bibliografice Bickerstaffe 2008 - D. Bickerstaffe, The Burial of Hatşepsut, in The Largest

Selection of Books in Egypt, The Heritage of Egypt, 1, 2008, p. 3-12.

Bleoancă 2013 - M. Bleoancă, Recenzie la: Christian Jacq, Marii înţelepţi ai Egiptului antic. De la Imhotep la Hermes Trismegistus, traducere din limba franceză de Alexandru Nicolae, Bucureşti, Pro Editură şi Tipografie, 2009, în Caietele C.I.V.A., 2, 2013, p. 243-246.


57

Bunson 2002 - M. Bunson, Enciclopedia of Ancient Egipt, New York, University Pres, 2002.

Burgos, Larché 2006 - F. Burgos, F. Larché, La chapelle Rouge: Le sanctuaire de barque d’Hatsepsout 1: Facsimilés et photographies des scénes, Éditions recherche sur les civilisations, Paris, 2006.

Burgos, Larché 2008 - F. Burgos, F. Larché, La chapelle Rouge: Le sanctuaire de barque d’Hatşepsout 2: Facsimilés et photographies des scénes, Éditions recherche sur les civilisations, Paris, 2008.

Burgos et alii 2006 - F. Burgos, F. Larché, N. Grimal, La chapelle rouge: Le sanctuaire de barque d'Hatshepsout, Vol. I: Facsimilés et photographies des scènes, Éditions Recherche sur les Civilisations, Paris, 2006.

Carter 1917 - H. Carter, A Tomb Prepared for Queen Hatshepsut and Other Recent Discoveries at Thebes, în JEA, 4, 1917, 2-3, p. 107-118.

Cihó 2008 - M. Cihó, Lexiconul faraonilor, Bucureşti, 2008. Clayton 2007 - P. Clayton, Cronica faraonilor. Consemnarea, domnie de

domnie, a suveranilor şi a domnilor din Egiptul Antic, traducere de Gina Frîncu, Bucureşti, Editura Rao, 2007.

Cooney 2014 - K. Cooney, The Wooman who Would be King: Katshepsut’s Rise to Power in Ancient Egipt, New York, 2014.

Coulon 2003 - L. Coulon, Le sanctuaire de Chentayt à Karnak, în Zahi Hawass (ed.), Egyptology at the Dawn of the Twenty-First Century. Proceedings of the Eight International Congress of Egyptologists, Cairo, 2000, vol. I, New York, 2003, p. 138-147.

Darnell 2010 - J. C. Darnell, Opet festival, în Jacco Dieleman, Willeke Wendrich (eds.), UCLA Encyclopedia of Egyptology, Los Angeles, 2010, p. 1-15.

Dabrowski 1968 - L. Dabrowski, Preliminary Report of the Reconstruction Work of Hatsepsut’s temple at Deir-el-Bahari During the 1962-63 and 1963-64 Season, în ASAE, LX, 1968, p. 131-137.

Dunn 2001 - R. Dunn, Hatshepsut: A Female King of Egypt and Her Arhitecture, în Bridgewater Review, 20, 2001, 2, p. 10-14.

Hart 2004 - G. Hart, Dicţionarul zeilor şi zeiţelor Egiptului antic, traducere de Mirella Acsente, Bucureşti, Editura Artemis, 2004.

Mihaela Bleoancă

58

Jacq 2009 - C. Jacq, Marii înţelepţi ai Egiptului antic. De la Imhotep la Hermes Trismegistus, traducere din limba franceză de Alexandru Nicolae, Bucureşti, Pro Editură şi Tipografie, 2009.

Lacau, Chevrier 1977 - P. Lacau, H. Chevrier, Une chapelle d’Hatsepsout à Karnak, I, 1977.

Lang 1957 - G. H. Lang, An Ancient Egyptian Queen, în The Evangelical Qarterly, 29, 1957, 4, p. 206-217.

Lipińska 1968 - J. Lipińska, Preliminary Report on the Reconstruction Works of the Temple of Hatşepsut at Deir-el-Bahari. During the Season 1964-1965, în ASAE, LX, 1968, p. 139-152.

Manley 2004 - B. Manley, Şaptezeci de mistere ale Egiptului Antic, traducere Diana Tăutan, Bucureşti, Aquilla ’93, 2004.

Manuelian, Loeben 1993 - P. der Manuelian, C. E. Loeben, From Daughter of Father. The Recarved Egyptian Sarcophagus of Queen Hatsepsut and King Thutmose I, în JMFA, 5, 1993, p. 24-61.

Миронова 2011 - A. B. Миронова, Коронации хатщепсчт и тутмоса III: Анализ политического мифа [Încoronarea lui Hatşepsut şi a lui Tutmosis al III-lea: analiza unui mit politic], 2011, p. 95-106.

Monderson 2007 - F. Monderson, Hatsepsut΄s Temple at Deir-el-Bahari, USA, 2007.

Naville et alii 1894 - E. Naville, D. Litt, D. Phil, The temple of Deir-el-Bahari: its Plan is Founders and its First Explorers, Twelf the Memoire of the Egypt Exploration Fund, Londra, 1894.

Noblecourt 2002 - C. D. Noublecourt, Femeia în vremea faraonilor, traducere din limba franceză de Andrei Niculescu, Editura Meridiane, „Colecţia Biblioteca de arta. Arte. Civilizaţii. Mentalităţi”, Bucureşti, 2002.

Olivie 2008 - A. Olivie, Social Statuts of Elite Women of the New Kingdom of Ancient Egypt. A Comparison of Artistic Features, University of Shouth Africa, 2008.

Onstine 2001 - S. L. Onstine, The Role of the Chantressin Ancient Egypt, Department of Near and Middle Eastern Civilisations, University of Toronto, 2001.

Petty 2001 - W. D. Petty, Redating the Reign of Hatsepsut, translations by John Sarr, în JEES, vol. 12, 2001, 2, p. 6-11.

Smyth 1960 - W. S. Smith, Ancint Egipt as Represented in the Museum of Fine Arts, Boston, 1960.


59

Sullivan 2012 - E. A. Sullivan, Visualising the Size and Mouvement of the Portable Festival Barks at Karnak Temple, British Museum Studies, în AES, 19, 2012, p. 1-37.

Tudor 1972 - D. Tudor, Femei vestite din lumea antică. Coroană sau cunună, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1972.

Tyldesley 2007 - J. Tyldesley, Cronica reginelor Egiptului. De la primele dinastii la moartea Cleopatrei, traducere Liana Stan, Bucureşti, Enciclopedia Rao, 2007.

Vandenberg 1980 - P. Vandenberg, Nefertiti, Bucureşti, Editura Meridiane, 1980.

Vernus, Yoyotte 2005 - P. Vernus, J. Yoyotte, Dicţionarul faraonilor, traducere şi note de Marie-Jeanne Vasiloiu, Bucureşti, Editura Artemis, 2005.

Warburton 2012 - D. Warburton, Arhitecture, Power and Religion. Hatshepsut, Amun and Karnak in context, Zürich-Berlin, 2012.

Webografie: http://www.britishmuseum.org/explore/highlights/article_index/g/giovannib

attista_belzoni_177.aspx. The search for Egypt’s lost queen Hatsepsut (http://babec.org/files/resources/

articles/INN _05_N _America.pdf). http://dlib.etc.ucla.edu/projects/Karnak/feature/RedChapel. http://babec.org/files/resources/articles/INN _05_N _America.pdf.

Cuvinte cheie: Egipt, Hatşepsut, faraon, dinastia a XVIII-a, Regatul Nou. Keywords: Egypt, Hatşepsut, pharaon, dynasty XVIII, New Kingdom.

Mihaela Bleoancă

60

Pl. I. Reprezentări de faraoni: 1. capul unei statui reprezentând-o pe Hatşepsut găsită în templul său funerar, cu tradiţionala barbă falsă a faraonilor (după

Manley 2004); 2. bustul lui Thutmosis al III-lea (după Clayton 2007)


61

Pl. II. Statuia lui Hapuseneb (http://www.maat-ka-ra.de/)

Mihaela Bleoancă

62

Pl. III. Statuie care îl înfăţişază pe Senemut ţinând în braţe pe prinţesa Neferure (fiica lui Hatşepsut) (http://www.touregypt.net/)


63

Pl. IV. Altar-barcă: 1. altarul-barcă al reginei Hatşepsut. Numele acesteia a fost şters, împreună cu reprezentările statuilor lui Osiris de la ambele capete ale

altarului (după Darnel 2010); 2. altarul-barcă folosit în timpul festivalului Opet (http://ancientcelebration.blogspot.ro/)

Mihaela Bleoancă

64

Pl. V. 1. Capela Roşie de la Karnak (https://ro.pinterest.com/); 2. imagine de pe Capela Roşie unde este reprezentat altarul-barcă (http://dlib.etc.ucla.edu/)


65

Pl. VI. 1. Templul lui Hatşepsut de la Deir-el-Bahari (după Tydesly 2007); 2. planul mormântului lui Hatşepsut construit în valea Wadi Sikkat Takka el-Zeida

(după Carter 1917)

193

ABREVIERI ActaArchHung - Acta Archaeologica Academiae Scientarum Hungaricae,

Budapest. ActaMN - Acta Musei Napocensis. Muzeul Naţional de Istorie a

Transilvaniei, Cluj-Napoca. ActaMP - Acta Musei Porolissensis, Muzeul Judeţean de Istorie şi

Artă Zalău, Zalău. ActaS - Acta Siculica, Muzeul Naţional Secuiesc, Sfântu

Gheorghe. ActaTS - Acta Terrae Septemcastrensis, Institutul Pentru Cercetarea

Patrimoniului Cultural Transilvanean în Context European, Sibiu.

AÉ - Archaeologiai Értesitő. A Magyar Tud. Akadémia, Archaeologiai Bizottságának Közlönye, Budapest.

AES - Ancient Egypt and Sudan. The British Museum. AHAASH - Acta Historiae Artium. Academiae Scientiarum

Hungaricae, Budapest. AIIC - Anuarul Institutului de Istorie din Cluj, Cluj-Napoca. ALMB - Archaeology in the Lower Mureş Basin, Arad. AM - Arheologia Moldovei, Institutul de Arheologie, Iaşi. AnB - Analele Banatului, S.N., Arheologie - Istorie. Muzeul

Banatului. Timişoara. APL - Analecta Praehistorica Leidensia, Leiden University,

Leiden. Apulum - Apulum. Acta Musei Apulensis, Muzeul Naţional al Unirii,

Alba Iulia. ASAE - Annales du Service des Antiquités de ĽEgypte. Service

des Antiqiutés de L΄Égypte, Cairo. ASPF - Atti Soc. Protost. Friuli-Venezia Giulia, Atti Della Società

Per La Preistoria E Protostoria Friuli-Venezia Giulia, Trieste.

BAI - Bibliotheca Archaeologica Iassiensis, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, Iaşi.

BAM - Brukenthal. Acta Musei, Muzeul Naţional Brukenthal, Sibiu.

Banatica - Banatica, Muzeul Banatului Montan Reşiţa. BAR - British Archaeological Reports, Oxford. BB - Bibliotheca Brukenthal, Muzeul Naţional Brukenthal,

Sibiu.

Abrevieri

194

BCIVA - Buletinul Cercului de Istorie Veche şi Arheologie „Vladimir Dumitrescu”, Sibiu.

BCŞS - Buletinul Cercurilor Ştiinţifice Studenţeşti. Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, Alba Iulia.

BIAA - British Institute at Ankara, London BiblTrac - Bibliotheca Thracologica. Institutul de Arheologie „Vasile

Pârvan” – Centrul de Tracologie, Bucureşti. BIP - Biblioteca Istro-Pontica, Institutul de Cercetări Eco-

Muzeale „Gavrilă Simion” Tulcea, Tulcea. BMA - Bibliotheca Musei Apulensis. Muzeul Naţional al Unirii

Alba Iulia. BMN - Bibliotheca Musei Napocensis, Muzeul Naţional de Istorie

a Transilvaniei, Cluj-Napoca. BR - Bridgewater Review, Bridgewater State University. Britannia - Britannia A Journal of Romano-British and Kindred

Studies, The Society for Promotion of Roman Societies. BSF - Biblical Studies Foundation, USA. BSNR - Buletinul Societăţii Numismatice Române, Societatea

Numismatică Română, Bucureşti. BUA Bibliotheca Universitatis Apulensis, Alba Iulia. CA - Cercetări Arheologice. Muzeul Naţional de Istorie a

României, Bucureşti. Caiete Banatica - Caiete Banatica, Reşiţa. Caietele C.I.V.A. - Caietele C.I.V.A. Asociaţia „Cercul de Istorie Veche şi

Arheologie”, Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia.

Carpica - Carpica, Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” din Bacău, Bacău.

CCDJ - Cultură şi Civilizaţie la Dunărea de Jos, Muzeului Dunării de Jos Călăraşi, Călăraşi.

CerArh (CA) - Cercetări Arheologice. Biblioteca Muzeologică. Muzeul Naţional de Istorie al României, Bucureşti.

ColRom - Colecţionarul Român, Asociaţia Numismatică Română. Corviniana - Corviniana. Acta Musei Corvinensis, Muzeul Castelul

Corvinilor, Hunedoara. CPF - Cahiers des Portes de Fer, Cahiers des Portes de Fer,

Belgrade. Dacia - Dacia. Rechercheet découvertes archéologiques en

Roumanie. Bucureşti, I, (1942) – XII (1948). Nouvelle série: Revue d'archéologie et d'histoire ancienne. Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Bucureşti.

DP - Documenta Praehistorica, University of Ljubljana, Ljubljana.

Abrevieri

195

EE - Enciclopedia of Egyptology, Los Angeles. EplnNap - Ephemeris Napocensis. Institutul de Arheologie şi Istoria

Artei, Cluj-Napoca. FArch - Folia Archaeologica. A Magyar Nemzety Múzeum

Évkönyve, Budapesta. Geol Carpath - Geologica Carpathica, Carpathian-Balkan Geological

Association, Bratislava. Geol Maced - Geologica Macedonica, The "Goce Del ev" University,

Faculty of Natural and Technical Sciences, Štip. GlasnikSAD - Glasnik Srpskog Arheološkog Društva, Beograd. IntArch - Internationale Archäologie, Internationale Archäologie,

Rahden/Westf. JAA - Journal of Anthropological Archaeology. JBSM - Jahrbuch des Burzenländer Sächsischen Museums. Verlag

des Burzenländer sächsischen Museums, Kommissionverlag: Buchlandlung Wilh. Hiemesch. Druck von Joh. Götts Sohn, Kronstadt / Braşov.

JEA - The Journal of Egyptian Archaeology, Egypt Exploration Society, Londra.

JEES - The Journal of the Egyptian Study Society, The Egypt Study Society, Denver, Colorado, USA.

JFA - Journal of Field Archaeology, Boston University, Boston. JMFA - Journal of the Museum of Fine Art, Boston. Marisia - Marisia. Studii şi Materiale, Muzeul Judeţean Mureş, Târgu

Mureş. Marmatia - Marmatia, Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Baia

Mare, Baia Mare. MCA - Materiale şi Cercetări Arheologice, Institutul de

Arheologie „Vasile Pârvan”, Bucureşti. Miner Petrol - Mineral and Petrology, Vienna. MN - Munţii Noştri, Bucureşti. MonArch - Monumenta Archaeologica, Los Angeles. NumÉp - Numismatique et Épigraphie. NZ - Numismatische Zeitschrift, herausgegeben von der

Numismatischen Gesellschaft in Wien, Wien. Paléorient - Revue pluridisciplinaire de préhistoire et protohistoire de

l’Asie du Sud-Ouest et de l’Asie Central, Paris. PZ - Prehistorische Zeitschrift, Deutsche Gesellschaft fauer

Anthropologie, Ethnologie und Urgeschichte , Institut für Prähistorische Archäologie, Berlin.

RB - Revista Bistriţei, Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud, Bistriţa.

Abrevieri

196

RM - Revista Muzeelor, Centrul de Pregătire Profesională în Cultură, Bucureşti.

Sargetia - Sargetia. Acta Musei Devensis, Serie Nouă, Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva.

SMPM - Schweiz Mineral Petrogr Mitt, Schweizerische Mineralogische und Petrographische Mitteilungen, Zürich.

SCIV(A) - Studii şi Cercetări de Istorie Veche (şi Arheologie), Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Bucureşti.

SCN - Studii şi Cercetări de Numismatică, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Bucureşti.

SGEM - SGEM. International Multidisciplinary Scientific GeoConference. Conference Proceedings, Sofia – Albena.

Slovak Geol. Mag. - Slovak Geological Magazine, Bratislava. Studii Clasice - Studii Clasice. Centrul de Studii Clasice, Cluj-Napoca. StComSibiu - Studii şi Comunicări. Arheologie-Istorie, Muzeul

Brukenthal, Sibiu. StudComSM - Studii şi Comunicări Satu-Mare, Satu-Mare. TAPhA - Transactions of the American Philological Association,

The Johns Hopkins University Press, Baltimore, Maryland, USA.

TS - Terra Sebus. Acta Musei Sabesiensis, Muzeul Municipal „Ioan Raica”, Sebeş.

UEE - UCLA Encyclopedia of Egyptology, Los Angeles. UPA - Interpretationsraum Bronzezeit: Bernhard Hänsel von

seinen Schülern gewidmet, Institut für Prähistorische Archäologie der Freien Universität Berlin, Bonn.

Ziridava - Ziridava. Complexul Muzeal Arad, Arad.

Documents

CAIETELE C.I.V.A. 3€¦ · Dr. Cătălin RIŞCUŢA (Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane - Deva) Dr. Iosif Vasile FERENCZ (Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane - Deva) Dr. Călin