63
CAPITOLUL III. CAIET DE SARCINI III.1. Prevederi generale Prezentul caiet de sarcini cuprinde datele tehnice pentru executarea lucrărilor de terasamente, betonare, armare, cofrare şi finisare. De asemenea documentaţia cuprinde şi condiţiile tehnice ce trebuie să fie îndeplinite la executarea lucrărilor, controlul calităţii şi condiţiile de recepţie . În cursul lucrarilor de execuţie nu este permisă nici o derogare de la prevederile prezentului Caiet de sarcini, fără aprobarea prealabilă - în scris – a proiectantului . Execuţia lucrărilor din beton simplu şi beton armat, verificarea calităţii ca şi recepţia lucrărilor se va face, în general, pe baza standardelor, instrucţiunilor şi normativelor în vigoare. Pe întreaga perioadă de execuţie a lucrărilor se vor respecta normele generale şi normele specifice de protecţia muncii în vigoare (Norme specifice de securitate a muncii pentru prepararea, transportul şi turnarea betonului, şi pentru executarea lucrărilor de beton armat, aprobate de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale cu Ordinul nr. 136 din 14.04.1995), precum şi norme de pază contra incendiilor . Înainte de începerea lucrărilor, executantul este obligat să examineze amănunţit proiectul şi să aducă la cunoştinţa investitorului, eventualele lipsuri, nepotriviri între diferite planuri sau dificultăţi de adaptare la teren şi execuţie a proiectului.

CAIET SARCINI

Embed Size (px)

DESCRIPTION

Caiet sarcini

Citation preview

Page 1: CAIET SARCINI

CAPITOLUL III. CAIET DE SARCINI

III.1. Prevederi generale

Prezentul caiet de sarcini cuprinde datele tehnice pentru executarea lucrărilor de

terasamente, betonare, armare, cofrare şi finisare. De asemenea documentaţia cuprinde şi

condiţiile tehnice ce trebuie să fie îndeplinite la executarea lucrărilor, controlul calităţii şi

condiţiile de recepţie .

În cursul lucrarilor de execuţie nu este permisă nici o derogare de la prevederile

prezentului Caiet de sarcini, fără aprobarea prealabilă - în scris – a proiectantului .

Execuţia lucrărilor din beton simplu şi beton armat, verificarea calităţii ca şi recepţia

lucrărilor se va face, în general, pe baza standardelor, instrucţiunilor şi normativelor în

vigoare.

Pe întreaga perioadă de execuţie a lucrărilor se vor respecta normele generale şi

normele specifice de protecţia muncii în vigoare (Norme specifice de securitate a muncii

pentru prepararea, transportul şi turnarea betonului, şi pentru executarea lucrărilor de beton

armat, aprobate de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale cu Ordinul nr. 136 din

14.04.1995), precum şi norme de pază contra incendiilor .

Înainte de începerea lucrărilor, executantul este obligat să examineze amănunţit

proiectul şi să aducă la cunoştinţa investitorului, eventualele lipsuri, nepotriviri între diferite

planuri sau dificultăţi de adaptare la teren şi execuţie a proiectului.

III.1.1. Obligativitatea, modificarea sau completarea caietului de sarcini

Prevederile prezentului caiet de sarcini sunt obligatorii pentru constructor şi beneficiar

la realizarea lucrărilor menţionate.

Constructorul (antreprenorul) este obligat să asigure organizarea executării, cadrele

tehnice calificate şi mijloacele tehnologice care să conducă la respectarea strictă a

prevederilor caietului de sarcini şi a proiectului de execuţie.

Este obligat de asemenea, ca prin mijloace proprii sau prin colaborare cu unităţi de

specialitate să efectueze pe cheltuiala sa toate încercările şi determinările care să certifice

corectitudinea aplicării prevederilor caietului de sarcini .

Proiectantul îşi rezervă dreptul ca în situaţii speciale ce se vor ivi la execuţie să aducă

modoficări sau completări prezentelor prescripţii.

Page 2: CAIET SARCINI

În cazul în care se dovedesc necesare verificări suplimentare, la cererea în scris a

beneficiarului sau proiectantului, contra cost suportat de beneficiar, constructorul va asigura

efectuarea încercărilor sau determinărilor respective.

Beneficiarul este obligat să asigure controlul permanent al execuţiei lucrărilor prin

dirigintele de şantier şi să intervină în cazul încălcării prevederilor caietului de sarcini,

mergând până la îintreruperea execuţiei, cu luarea măsurilor de remediere.

În cazul îmbunătăţirii soluţiilor constructive, proiectantul are dreptul de a modifica şi

completa proiectul şi capitolele corespunzătoare din caietul de sarcini.

Aplicarea modificărilor şi completărilor devine obligatorie pentru constructor, după

comunicarea în scris prin beneficiar.

În măsura în care prin aplicarea modificărilor şi completărilor aduse soluţiilor

constructive iniţiale rezultă modificări substanţiale ale tehnologiei de execuţie, aceasta va fi

pusă în acord de către proiectant cu constructorul şi beneficiarul, ţinând seama de respectarea

termenelor de punere îin funcţiune.

Se menţionează că prevederile prezentului caiet de sarcini sunt stabilite ţinând seama

de posibilităţile tehnologice actuale ale constructorilor.

III.2. Terasamente, săpături, umpluturi

III.2.1. Aspecte generale

Acest capitol conţine prevederi pentru executarea lucrărilor de terasamente constând în

îndepărtarea stratului de pământ vegetal, încărcarea în mijloacele de transport, transportul,

împrăştierea şi nivelarea pământului pentru realizarea fundaţiilor.

Toate aceste lucrări se vor executa pe tronsoane, fără întreruperi şi în timp cât mai scurt

pentru a se evita variaţiile importante de umiditate.

III.2.2. Lucrări pregătitoare

Înainte de începerea lucrărilor de terasamente se execută următoarele lucrări

pregătitoare în limita proprietaţii beneficiarului:

- defrişări;

- curăţirea terenului de frunze, crengi, iarbă şi buruieni;

- decaparea şi depozitarea pământului vegetal;

- asanarea zonei lucrării prin îndepărtarea apelor de suprafaţă (dacă este cazul);

- demolarea construcţiilor existente (dacă este cazul).

Page 3: CAIET SARCINI

După demolarea construcţiilor existente pe amplasament şi transportul molozului în

zona indicată de Primăria Municipiului Constanţa, se va trece la curăţirea terenului de frunze,

crengi, iarbă, buruieni şi alte materiale pe întreaga suprafaţă de teren.

Decaparea pământului vegetal se va face pe întreaga suprafaţă a terenului şi se va

depozita într-un depozit provizoriu sau definitiv în vederea unei eventuale reutilizări.

Săparea şi îndepărtarea stratului vegetal este necesară din considerente tehnologice,

caracteristicile fizico-mecanice ale pământului vegetal fiind improprii utilizării lui în cazul

lucrărilor de umplutură sau preluării încărcărilor de la construcţii, dar este necesară şi din

considerente economice, deoarece stratul vegetal reprezintă o valoare funciară şi necesită

reintroducerea lui în circuitul economic.

Îndepărtarea stratului vegetal se va face mecanizat, cu excavatorul pe şenile de 0,4-0,7

mc. Depozitarea pământului vegetal se va face pe şantier.

III.2.3. Trasarea lucrărilor de terasamente

În cadrul predării amplasamentului se va fixa cel putin o bază de trasare în lungime

precum şi reper de nivelment.

Trasarea în teren, după executarea ei, se va verifica în ceea ce priveşte încadrarea în

toleranţele prescrise. Recepţia lucrărilor de trasare se va face de către beneficiar în prezenţa

constructorului.

Prin trasare se realizează transpunerea pe teren a formei şi dimensiunilor exacte ale

construcţiei ce urmează să se execute luându-se din proiect coordonatele în plan (x,y) şi de

nivel (h) ale punctelor construcţiei.

Lucrările de trasare se execută parcurgând următoarele etape:

- fixarea pe teren a reperelor la care se vor raporta elementele construcţiei;

- trasarea pe teren a axelor principale ale construcţiei;

- trasarea pe teren a conturului săpăturii generale.

Aceste operaţii se fac pe baza planului de situaţie şi a planului de fundaţii.

În cazul acestei lucrări se vor folosi repere din lemn carbolinizat pe care se vor

înscripţiona cotele de nivel şi pe baza acestora se vor trasa axele principale de pe cele două

direcţii.

Axele construcţiei se materializează prin ţăruşi de lemn cu lungime de 60 cm care vor

fi protejaţi cu o apărătoare de lemn pentru a nu fi deplasaţi de muncitorii de pe şantier sau de

vehicule în timpul lucrului.

După trasarea axelor se va trece la trasarea conturului săpăturii generale, conturul va fi

marcat pe suprafaţa terenului cu dulapi fixaţi cu ajutorul unor ţăruşi.

Page 4: CAIET SARCINI

III.2.4. Executarea săpăturilor

Înainte de începerea lucrărilor propiu-zise se va verifica dacă pe amplasament nu sunt

reţele electrice, de apă, canalizare, etc.

La executarea săpăturilor se va urmări: planul de săpătură şi de fundaţii.

III.2.4.1 Săpături generale mecanizate

Săpătura generală se va executa cu excavatoare pe şenile de 0,4-0,7 mc şi se va opri

cu 20 cm deasupra cotei profilului săpăturii, diferenţa executându-se manual.

III.2.4.2 Săpături manuale

Ultimul strat de pământ de cca 20 cm grosime se va săpa manual în ziua

respectivă şi imediat înainte de turnarea betonului în fundaţii, pentru a se evita efectele

negative cauzate de variaţiile de umiditate.

Pentru a asigura stabilitatea săpăturii generale se vor lua următoarele măsuri:

- săpătura se va executa cu taluz;

- terenul din jurul săpăturii să nu fie încărcat şi să nu sufere vibraţii;

- pământul rezultat din săpătură să nu se depoziteze la o distanţă mai mică de 1,00 m

de marginea gropii; pentru săpături de până la 1,00 m adâncime, distanţa se poate lua egală

cu adâncimea săpăturii;

- înlăturarea rapidă a apelor de precipitaţii sau provenite accidental;

- la săpătura manuală cu adâncime peste 2 m, taluzul trebuie executat în trepte,

prevăzându-se pe înălţimi banchete, care să permită evacuarea pământului. Banchetele vor

avea lăţimea de 0,6 – 1,0 m şi distanţele pe verticală între ele de cca. 2 m;

- dacă din cauze neprevăzute, turnarea fundaţiei nu se realizează imediat după săpare

şi se observă fenomene care indică pericol de surpare, se vor lua măsuri de sprijinire a

pereţilor în zona respectivă.

Pentru săparea manuală şi transport, muncitorii trebuie sa fie dotaţi cu următoarele:

- pentru săpare: cazma, lopată, târnăcop, şpiţ şi rangă;

- pentru transport pe distanţă mică: roabă, tomberon, benă, bandă rulantă.

Antreprenorul nu va trece la execuţia terasamentelor înainte ca dirigintele să constate

şi să accepte execuţia lucrărilor pregătitoare enumerate. Această acceptare trebuie să fie în

mod obligatoriu menţionată în registrul de şantier.

Page 5: CAIET SARCINI

III.2.5. Umpluturi

Executarea lucrărilor de umplutură se vor face în conformitate cu Normativul privind

executarea lucrărilor de terasamente pentru realizarea fundaţiilor construcţiilor civile şi

industriale - indicativ C169-88, cap.5, cât şi a prevederilor în Normativ pentru verificarea

calităţii lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente - indicativ C56-85, cap.l art. 1.1 - r 1.7 .

Din aceste prevederi menţionăm:

a) umpluturile necesare între elevaţiile fundaţiilor pentru ridicarea nivelului terenului

la exteriorul clădirilor se vor face cu pământul excavat de la lucrările de săpătură fără corpuri

străine (cioturi, moloz, resturi de lemne);

b) compactarea umpluturilor se va face în straturi de 20 cm grosime realizându-se o

densitate medie de p = l,67 t/mc;

c) în cazul umpluturilor cu volum redus şi în spaţii înguste se va utiliza compactarea

manuală cu maiuri metalice cu o greutate de circa 20 kg;

d) umpluturile între fundaţii şi la exteriorul cladirilor până la cota prevăzută în proiect

se vor executa imediat după decofrarea fundaţiilor;

e) verificarea lucrărilor de umplutură va fi menţionată în mod obligatoriu în procese

verbale de lucrări ascunse;

f) executarea lucrărilor de săpătură se vor face în stricta concordanţă cu prevederile

normativului P7-88;

g) în cazul unor umeziri superficiale datorită precipitaţiilor atmosferice neprevăzute,

fundul gropii de fundaţie trebuie lăsat să se zvânte înainte de începerea lucrărilor de executare

a fundaţiei (betonare), iar dacă umezirea este puternică, se va îndepărta stratul de noroi.

III.2.6 Verificări în vederea recepţiei

Orice lucrare de terasamente va fi începută după efectuarea operaţiei de predare -

primire a amplasamentului, trasării reperelor cotei zero, etc., consemnată într-un proces verbal

încheiat de delegaţii beneficiarului, proiectantului şi executantului.

Înainte de începerea lucrărilor de terasamente se va verifica întreaga trasare pe teren

conform STAS 9824/1-76.

La terminarea lucrărilor de săpături pentru fundaţii se vor verifica dimensiunile şi

cotele de nivel realizate şi se vor compara cu dimensiunile din proiect; în cazul în care este

depăşită oricare abatere admisibilă este interzisă începerea lucrărilor de turnare a tălpilor de

fundaţii înainte de a se efectua toate corecturile necesare aducerii depăşirii respective în

limitele admisibile.

Page 6: CAIET SARCINI

În toate cazurile în care se constată că, la cota de fundare stabilită prin proiect, natura

terenului nu corespunde cu aceea avută în vedere la proiectare, soluţia de continuare a

lucrărilor nu poate fi stabilită decât pe baza unei dispoziţii scrise a inginerului geotehnician.

Pentru umpluturile de pământ utilizate pentru platforme, căi de acces pietonale sau cu

circulaţie auto uşoară, sistematizări verticale, completarea săpăturilor de fundaţie sau pentru

conducte sub pardoseli, se va verifica:

- îndepărtarea pământului vegetal şi a altor straturi indicate în proiect;

- corespondenţa cu proiectul a naturii pământului utilizat şi a tehnologiei de

compactare;

- realizarea gradului de compactare (B), conform STAS 1913/13-83.

Rezultatele acestor verificări se vor înscrie în procesele verbale de lucrări ascunse.

III.2.7 Standarde de referinţă şi normative de execuţie

- C 169 - 88 - Normativ privind executarea lucrărilor de terasamente pentru

realizarea fundaţiilor construcţiilor civile şi industriale;

- C 16 – 79 - Normativ pentru realizarea pe timp friguros a lucrărilor de construcţii şi

a instalaţiilor aferente;

- C 83 - 75 - Îndrumător general pentru executarea în detaliu a construcţiilor;

- C 140 – 86 - Normativ pentru executarea lucrărilor de beton şi beton armat;

- C 56 – 85 - Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de construcţii;

- C 61 – 74 - Instrucţiuni tehnice pentru determinarea tasărilor;

- C 29 – 77 - Normativ privind consolidarea terenurilor de fundaţie slabe prin

procedee mecanice;

- C 182 -77 - Normativ pentru executarea mecanizată a terasamentelor de drumuri;

- Ordin IGSIC Nr. 8/07.11.1981 referitor la încercările de laborator pentru verificarea

compactării terenului;

- P 7 -83 - Normativ pentru proiectarea şi executarea construcţiilor fundate pe

pământuri sensibile la umezire;

- P 7 – 79 - Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi executarea construcţiilor

fundate pe pământuri cu umflături şi contracţii mari;

- P 85 – 82 - Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea construcţiilor cu structura din

diafragme din beton;

- STAS 2745 – 69 - Terenuri de fundare. Urmărirea tasării construcţiei;

- STAS 5091 - 71 - Terasamente. Prescripţii generale;

- STAS 2914 - 84 - Lucrări de drumuri. Terasamente. Condiţii generale;

- STAS 6054 - 77 - Terenul de fundaţie. Adâncimea de îngheţ;

Page 7: CAIET SARCINI

- STAS 1913/1 - 92 - Terenul de fundaţie. Pământuri. Determinarea umidităţii;

- STAS 9824/0 - 74 - Trasarea pe teren a construcţiilor. Prescripţii generale;

- STAS 9824/1 - 87 - Trasarea pe teren a construcţiilor civile, industriale şi agrozootehnice;

- STAS 3300/1- 85 - Teren de fundare. Principii generale de calcul;

- STAS 3300/2 - 85 - Teren de fundare. Calculul terenului de fundare în cazul fundării

directe;

- STAS 10107/0 – 90 - Calculul şi alcătuirea elementelor din beton, beton armat şi beton

precomprimat;

- STAS 1110/1 – 77 - Zonarea seismică. Macrozonarea teritoriului.

III.2.8 STRUCTURA DE REZISTENŢĂ

III.2.8.1. Descrierea structurii

III.2.8.1.1. Infrastructura

Având în vedere valoarea presiunii convenţionale P=160 KPa, stabilită pentru

gruparea fundamentală a încărcărilor, rezultată din studiul geotehnic anexat, precum şi

valoarea încărcărilor transmise la terenul de fundare s-a optat pentru un sistem de fundare de

tip grinzi continue din beton armat monolit C 12/15.

Principalele faze ale tehnologiei de executare a fundaţiilor din beton sunt: operaţiile

pregătitoare, betonarea fundaţiilor, decofrarea şi controlul execuţiei lucrărilor.

Operaţiile pregătitoare constau în: verificarea săpăturilor gropilor de fundaţie, a

cofrajelor şi a armăturilor.

Săpăturile sunt verificate prin controlarea amplasării corecte a conturului şantului şi

gropilor de fundaţie faţă de axele principale ale construcţiei, a dimensiunilor în plan şi a

adâncimii de fundare, precum şi a pereţilor săpăturii care nu trebuie să prezinte surpări locale.

La cofraje se verifică dimensiunile interioare (care trebuie să corespundă cu cele ale

fundaţiilor), verticalitatea panourilor, etanşeitatea (daca este cazul) şi modul de execuţie a

sprijinirilor, pentru a nu ceda la împingerea pământului.

La armături se verifică numărul de bare, diametrele, poziţiile, marca otelului (care

trebuie sa fie conform proiectului de execuţie), aspectul lor exterior (să nu fie ruginite,

deformate sau murdare de noroi) şi dacă au fost deformate după montarea lor în cofraje.

Înainte de a începe turnarea betonului, gropile de fundaţie şi cofrajele se curăţă de

pământ, eventual de impurităţi, aşchii de lemn, etc. Se sapă cei 10-50cm de pământ lăsat

nesăpat, până se ajunge la cota prescrisă de fundare. Cofrajele din panouri de lemn se udă cu

2-3 ore înainte de turnarea betonului, pentru că altfel acestea absorb apa din beton. Pentru a

preîntâmpina pătrunderea apelor în gropile de fundaţie se amenajează şanţuri şi taluzuri

Page 8: CAIET SARCINI

pentru scurgerea acestora. De asemenea, se amenajează căi de acces pentru mijloace de

transport al betonului şi al altor materiale, în straturi de 15-20 cm, atunci când se compactează

manual, şi de 30-40 cm, când se vibrează. Până la înălţimi de 2-2,5m, betonul se toarnă direct

din roabe. După turnarea fiecărui strat se compactează betonul, manual sau cu vibratorul.

Operaţiile de turnare şi compactare a straturilor se execută succesiv şi continuu, până

când se betonează întreaga fundaţie, iar ultimul strat de beton se netezeşte.

Decofrarea fundaţiilor se execută după întărirea betonului. Mai întâi se decofrează

feţele laterale ale fundaţiilor prin tăierea sârmelor care leagă panourile opuse, apoi se desfac

şpraiţurile, se înlătură montanţii şi chingile orizontale (când există), se scot panourile de

cofraj (cu ranga). Controlul execuţiei fundaţiilor constă în verificarea aspectului exterior al

betonului întărit care nu trebuie să prezinte fisuri, goluri, zone segregate, iar muchiile trebuie

sa fie drepte şi suprafeţele plane.

III.2.8.1.2. Suprastructura

Structura de rezistenţă este realizată din cadre din beton armat.

Stâlpii structurii sunt din beton armat monolit de clasă C20/25, au o secţiune pătrată,

dimensiunile acestora fiind 35x35, 40x40 cm.

Grinzile cadrelor sunt realizate din beton armat monolit de clasă C20/25 de secţine

dreptunghiulară 25x50 , 30x60 cm.

Planşeele sunt din beton armat monolit şi au o grosime de 15 cm.

Închiderile exterioare sunt realizate din zidărie de B.C.A. cu o grosime de 30 cm, iar

pereţii interiori sunt realizaţi din zidărie de B.C.A. cu grosimea de 15 cm.

III.2.8.2. Cofrarea betonului

III.2.8.2.1. Generalităţi

Cofrajele sunt construcţii temporare, necesare construcţiilor pentru redarea formei şi

dimensiunilor elementelor de beton, precum şi pentru susţinerea acestora în perioada când ele

nu au capacitatea de a o face singure.

Pentru a corespunde rolului pe care–l au, cofrajele trebuie să îndeplinească o serie de

condiţii tehnice cu caracter general, şi anume:

să permită o execuţie cât mai simplă;

economice, astfel încât costul, consumul de materiale şi de manoperă să rezulte în ponderi

cât mai scăzute din totalul necesar realizării construcţiei;

să fie stabile şi rezistente sub acţiunea încărcărilor care apar în procesul de execuţie;

Page 9: CAIET SARCINI

să poată prelua greutatea şi împingerea laterală a amestecului proaspăt de beton şi a

încărcărilor care apar la procesul de executare a lucrărilor;

exacte, în privinţa redării corecte a formei şi dimensiunilor elementelor din beton în limita

abaterilor admisibile;

să nu permită scurgerea laptelui de ciment prin rosturi, adică să fie etanşe;

să fie astfel alcătuite încât să asigure o decofrare uşoară;

să fie uşor de manipulat la transport şi montaj;

să corespundă din punct de vedere al condiţiilor de tehnică a securităţii muncii. Cofrajele

se pot confecţiona din: lemn sau produse pe bază de lemn, metal sau produse pe bază de

polimeri. Materialele utilizate trebuie să corespundă reglementărilor specifice în vigoare.

Cofrajele se clasifică astfel:

a) faţă de poziţia cofrajului de la turnarea betonului la decofrare:

- cofraje staţionare;

- cofraje mobile (de ex. cofraje glisante, păşitoare)

b) din punct de vedere al utilizării componentelor:

- cofraje de inventar, la care componentele sunt mijloace de inventar şi se folosesc de mai

multe ori;

- cofraje unicat, la care componentele se utilizează o singură dată. De regulă acestea sunt

din materiale lemnoase;

- cofraje pierdute, la care componentele intră în alcătuirea elementelor din beton care se

toarnă pe şantier (de ex, predale din beton armat);

- cofraje virtuale, la care betonul se toarnă în spaţii realizate anterior (de ex, groapa în care

se toarnă fundaţia de beton);

Pentru “cofrajele virtuale” abaterile faţă de dimensiunile de referinţă din proiect sunt

cele specifice lucrărilor de pământ şi nu elementelor din beton turnat în “cofraje reale”.

c) faţă de calitatea suprafeţei de beton obţinută după decofrare:

- cofraje pentru beton aparent;

- cofraje pentru betoane brute, suprafeţele obţinute fiind acoperite cu tencuială, placaje,

plafoane şi pereţi falşi.

În baza analizării proiectului şi a condiţiilor specifice de execuţie, executantul va stabili

tipul de cofraj ce se va adopta şi va elabora proceduri necesare realizării lucrărilor de cofrare

ce vor cuprinde:

- lucrări pregătitoare;

- fazele de execuţie;

- poziţia eventualelor ferestre de curăţire sau betonare;

- programul de control al calităţii în fazele de execuţie a cofrajelor;

Page 10: CAIET SARCINI

- resursele necesare (echipamente de cofrare şi susţineri, utilaje, scule, personal)

- organizarea raţională a locului de muncă

Înainte de începerea operaţiei de montare a cofrajelor, se vor curăţi şi se vor pregăti

suprafeţele care vor veni în contact cu betonul ce urmează a se turna şi se va verifica şi

corecta poziţia armăturilor. Montarea cofrajelor va cuprinde următoarele operaţii:

- trasarea poziţiei cofrajelor;

- asamblarea şi susţinerea provizorie a panourilor;

- verificarea şi corectarea poziţiei panourilor;

- încheierea, legarea şi sprijinirea definitivă a cofrajelor.

În vederea asigurării unei execuţii corecte a cofrajelor, se vor efectua verificări

etapizate astfel:

- preliminar, controlându-se lucrările pregătitoare şi elementele sau subansamblurile de cofraj

şi susţineri;

- în cursul execuţiei, verificându-se poziţionarea în raport cu trasarea şi modul de fixare a

elementelor;

- final, recepţia cofrajelor şi consemnarea constatărilor într-un registru de procese verbale

pentru verificarea calităţii lucrărilor ce devin ascunse (proces verbal de recepţie calitativă).

În cazul cofrajelor care se închid după montarea armăturilor se va redacta proces

verbal comun pentru cofraje şi armături.

III.2.8.2.2. Livrare, depozitare, manipulare

Recepţia panourilor de cofraj se face pe loturi, la furnizor.

Verificarea calităţii la recepţie se face prin examinarea unei probe reprezentând 5%

din lot; dacă din această probă o cantitate mai mare de 10% nu corespunde, lotul se

recepţionează panou cu panou; verificarea dimensiunilor se va putea face folosind şabloanele

care au servit la confecţionarea panourilor, după o prealabilă verificare atentă a acestora.

Pentru fiecare lot de panouri constructorul va verifica existenţa certificatului de

calitate emis de furnizor.

Transportul panourilor, atât de la furnizor la şantier (după efectuarea recepţiei) cât şi

de la un şantier la altul se va face de preferinţă în pachete de cel mult 500 kg, cuprinzând 10 -

16 panouri de acelasi tip, asamblate prin balotare.

Manipularea pachetelor se poate face cu o macara de capacitate corespunzătoare

folosind dispozitive de manipulare adecvate. Se interzice aruncarea sau bascularea panourilor.

Page 11: CAIET SARCINI

Atât panourile de cofraj cât şi celelalte materiale şi elemente de inventar ce formează

setul de cofrare se vor manipula cu atenţie pentru a nu se degrada prematur şi a nu se

descompleta.

Depozitarea panourilor de cofraj se va face pe tipuri, în stive, pe suporţi de 15-20 cm

înălţime chiar şi pentru o perioadă scurtă de neutilizare, stivele vor fi formate prin

suprapunerea panourilor astfel împerecheate încât suprafeţele lor de contact cu betonul să se

afle faţă în faţă. Dacă depozitarea urmează a se face pe o perioada mai îndelungată, stivele se

vor acoperi cu prelate sau cu folii de polietilenă. După recuperarea prin decofrare a panourilor

de cofraj şi a celorlalte piese componente ale setului de cofraj, acestea vor fi curăţate de

resturile de beton şi vor fi unse pentru o mai bună conservare până la următoarea folosire.

Este interzisă depozitarea cofrajelor direct pe pământ sau depozitarea altor materiale

pe stivele de panouri de cofraje.

Tratarea cofrajelor se va face la rece într-un strat subţire.

III.2.8.2.3. Tehnologia lucrărilor de cofrare cu panouri

III.2.8.2.3.1. Lucrări pregătitoare şi principalele etape ale cofrării

Pentru orice element de construcţii operaţiile de montare a panourilor de cofraj se

succed în principiu în următoarea ordine:

- curăţirea şi nivelarea locului de montaj;

- trasarea poziţiei cofrajelor;

- transportul şi aşezarea panourilor şi a celorlalte materiale şi elemente de inventar, în

apropierea locului de montaj;

- curăţirea şi ungerea panourilor;

- asamblarea şi susţinerea provizorie a acestora;

- verificarea poziţiei cofrajelor pentru fiecare element de construcţie, atât în plan cât şi

pe verticală, şi fixarea lor în poziţia corectă;

- încheierea, legarea (blocarea) şi sprijinirea definitivă a tuturor cofrajelor cu ajutorul

dispozitivelor de montare (caloţi, juguri, tiranţi, zăvoare, distanţieri, contravântuiri,

proptele, etc.) şi etanşarea rosturilor.

Elementele de construcţie ale unui nivel (stâlpi şi planşeu) se betonează în general

împreună pentru a se asigura caracterul de monolit al construcţiei, rosturile tehnologice

amplasându-se deasupra planşeului, adică la baza stâlpilor. Aceasta conduce la cofrarea în

fază unică a elementelor verticale şi orizontale, urmată de betonarea elementelor verticale, iar

în cazul lucrului pe timp friguros permite realizarea cu destul de puţine amenajări a unor

incinte închise ce se pot încălzi.

Page 12: CAIET SARCINI

La folosirea panourilor de cofraj se vor evita pe cât posibil practicarea găurilor în

astereală şi baterea cuielor în schelet.

Se interzice cu desăvârşire tăierea sau cioplirea panourilor în scopul adaptării lor

dimensionale sau de detaliu la cazuri particulare de folosire, îin toate aceste cazuri fiind

necesară adoptarea unor completări la faţa locului sau folosirea unor panouri speciale.

Panourile de care sunt fixate cutiile pentru găurile de trecere, şipcile pentru şanţuri ale

traseelor de instalaţii etc. vor fi folosite cu aceeasi destinaţie la fiecare refolosire.

Cutiile şi şipcile se vor fixa de panouri în cuie având grosimea minimă de 1,8 mm.

Pentru a se uşura decofrarea panourilor echipate cu astfel de piese în relief, acestea vor

fi curăţate şi unse cu deosebită atenţie.

Contravântuirile eşafodajelor vor fi bine strânse cu ajutorul dispozitivelor de

asamblare, verificarea lor fiind obligatorie.

Termenele la care se va realiza decofrarea elementelor din beton sunt cele din

“ Normativul pentru executarea lucrărilor din beton şi beton armat ” - NE 012-99.

Imediat după decofrare se vor îndepărta bavurile de pe suprafaţa betonului folosind

raşchete, dălţi sau polizoare şi se vor remedia eventualele defecte ale suprafeţei betonului în

condiţiile art. 5.67 din NE 012-99.

Pentru buna desfăşurare a lucrărilor de cofraj sunt necesare următoarele activităţi

pregătitoare:

1. Analiza proiectului de execuţie şi a condiţiilor specifice de execuţie, urmărind în special:

- secţiuni prin obiectiv, forme şi dimensiuni ale elementelor din beton armat monolit şi

prefabricat;

- specificaţiile privind obligativitatea continuităţii unor elemente din beton turnat monolit

rosturi de lucru, tehnologii de execuţie sau alte indicaţii tehnologice preconizate;

- dotarea şantierului cu utilaje, cofraje, dispozitive de manipulare, scule, etc., în vederea

alegerii proceselor tehnologice;

- termenul de execuţie al obiectivului;

- stadiul organizării de şantier şi termenul de începere a lucrărilor propriu-zise.

2. Gruparea elementelor de beton armat monolit şi alegerea tehnologiilor.

Elementele se grupează după formă şi dimensiuni, avându-se în vedere tehnologia ce

se poate adopta la fiecare grupă şi indicaţiile proiectantului privind obligativitatea

continuităţii betonării anumitor elemente.

Page 13: CAIET SARCINI

III.2.8.2.3.2. Condiţii privind cofrarea diferitelor elemente de construcţii

Pentru solidarizarea şi sprijinirea panourilor se folosesc montanţi, cleşti, distanţieri,

dulapi de aliniere, proptele etc.

La fundaţiile continue se trasează mai întâi axul longitudinal pe fundul şanţului

(săpăturii), faţă de care apoi se va trasa poziţia feţelor interioare ale panourilor de cofraj.

Fixarea cofrajelor la fundaţii se va face cu montanţi, proptele, ţăruşi, distanţieri, etc.,

după care în prealabil s-a verificat poziţia cofrajelor în raport cu prevederile proiectului.

Cofrajele din panouri se ung cu atenţie înaintea montării armăturilor în scopul de a se

uşura operaţia de decofrare şi a se mări numărul de folosiri ale panourilor.

Ungerea se face imediat după montarea cofrajului sau chiar în timpul montării lui.

Pentru ungere se vor folosi substanţe produse industrial în acest scop sau unguentul de

gardă aplicat după decofrare, find interzisă folosirea motorinei sau a petrolului lampant care

degradează materialele lemnoase. Este recomandabil ca aplicarea unguentului să se facă prin

pulverizare.

La operaţiile de armare se va avea grijă ca unguentul să nu atingă carcasele de

armatură. Agenţii de decofrare trebuie să nu păteze betonul, să nu corodeze betonul şi

cofrajul, să se aplice uşor, să-şi păstreze proprietăţile neschimbate în condiţiile climatice de

execuţie a betonului.

Înainte de începerea turnării betonului se vor amenaja şi verifica la pereti şi la stâlpi,

podinele de lucru pentru muncitorii betonişti, având înălţimea şi lăţimea corespunzatoare şi

fiind prevăzute cu parapeţi de protecţie precum şi punţi de circulaţie deasupra armăturilor la

planşee. De asemenea se va verifica starea de funcţionare a mijloacelor pentru transportul,

punerea în operă şi compactarea betonului (autoagitatoare sau basculante, pompe de beton sau

bene, vibratoare).

III.2.8.2.3.3. Decofrarea elementelor de construcţii

La decofrarea elementelor, ordinea operaţiiior este, în general, inversă faţă de cele

indicate la montarea acestora:

- desfacerea zăvoarelor de susţinere (montanţi, rigle, moaze, caloţi);

- scoaterea fururilor de compensare la pereţi;

- scoaterea panourilor la pereţi, începând de la fururi;

- demontarea scândurilor de aliniere, respectiv a ramei de trasare la decofrarea elementelor

orizontale (grinzi, plăci) ordinea operaţiilor este, în general, următoarea:

- slăbirea contravântuirilor, pentru a permite coborarea eşafodajului în ansamblu;

Page 14: CAIET SARCINI

- coborârea elementelor de susţinere verticale cu minimum 10 cm prin acţionarea asupra

dispozitivelor amintite (pene, filete, etc.)

- scoaterea la plăci a fururilor de compensare şi a panourilor de cofra;

- demontarea eşafodajului, şi anume: demontarea grinzilor, a contravântuirilor şi a popilor.

III.2.8.2.3.4. Abateri admisibile

Abateri limită la dimensiunile secţiunilor transversale: 3 mm

Toleranţe la rectiliniaritatea muchiilor: * pe 1 m: 3 mm

* pe toată lungimea muchiei: 4 mm

Toleranţe la planeitatea suprafeţei: 3 mm

Deformaţiile pe care le suferă cofrajul în timpul turnării şi compactării betonului nu

vor depăşi limitele admisibile cuprinse în tabelul 1 al anexei X.3. din NE 012-99.

III.2.8.2.3.5. Verificări în vederea recepţiei

Etapele controlului de calitate la lucrările de cofraje sunt:

a) Etapa preliminară caracterizată prin asigurarea condiţiilor tehnico-organizatorice necesare

executării şi realizării lucrărilor la nivelul calitativ prevăzut în documentaţiile tehnologice şi

prescripţiile tehnice, constând din:

- verificarea lucrărilor premergătoare celor de cofraje;

- verificarea mijloacelor de muncă cantitativ şi calitativ conform documentaţiilor tehnologice;

- verificarea geometriei subansamblurilor de cofraj şi înscrierii în limitele abaterilor

admisibile;

- verificarea subansamblurilor de cofraj privind existenţa tuturor elementelor prevăzute în

documentaţia de execuţie; fixarea corectă a elementelor de prindere (menghine, cleme,

şuruburi etc.), integritatea feţei cofrajului.

b) Etapa de execuţie a lucrărilor la nivelul calitativ prevăzut în documentaţiile tehnologice şi

prescripţiile tehnice, constând din:

- verificări după trasare şi înscriere în abaterile admisibile privind poziţia marcajelor faţa de

axele construcţiei şi faţa de elementele corespunzătoare turnate la etajul inferior; dimensiunea

elementelor ce urmează a fi cofrate;

- verificarea după montarea elementelor de bază privind existenţa tuturor elementelor

prevăzute în documentaţie, fixarea corectă şi stabilă a elementelor de prindere şi legatură,

pozţionarea corectă faţă de marcaj, în limitele abaterilor admise;

- verificări după montarea fiecărui nivel de elemente privind:

- existenţa tuturor elementelor prevăzute;

Page 15: CAIET SARCINI

- fixarea corectă şi stabilă a elementelor de prindere şi legatură;

- poziţia golurilor, inclusiv a celor destinate verificării la recepţia structurii, a poziţiei

reciproce a axelor verticale ale elementelor de la diferite niveluri;

- încheierea corectă şi asigurarea etanşeităţii;

- curăţirea cofrajelor;

- asigurarea măsurilor de protecţia muncii şi PSI;

- poziţionarea corectă faţă de marcaj;

- dimensiunile cofrajului;

- poziţionarea faţă de orizontală şi verticală.

c) Etapa finală de verificare la recepţia lucrărilor conform documentaţiilor tehnologice şi

prescripţiilor tehnice.

La terminarea lucrărilor de cofraj se efectuează recepţia finală de către o comisie

formată din beneficiar (diriginte de şantier) şi constructor (şef de lot, şeful punctului de lucru,

şeful de echipă). Comisia va efectua verificările prevăzute mai sus precum şi alte verificări

prevăzute în “ Fişele de utilizare “ specifice

Rezultatele verificării şi eventualele remedieri ce trebuie făcute se vor consemna în

“ Registrul de procese verbale pentru verificarea lucrărilor ce devin ascunse ”.

După efectuarea remedierilor se va face verificarea şi se va încheia un nou proces

verbal.

Înainte de turnarea betonului conducătorul punctului de lucru (maistru, inginer) este

obligat să verifice integritatea, stabilitatea, rezemarea pe teren, etanşeitatea, poziţionarea şi

stabilitatea elementelor ce vor fi înglobate în beton (armătură, rame, goluri, placuţe metalice,

instalaţii, etc.) conform documentaţiei de execuţie.

După turnarea şi întărirea betonului se execută decofrarea pe baza unei dispoziţii

scrise date de şeful de lot.

La decofrare se vor respecta prevederile din Normativul NE 012-99.

III.2.8.2.4. Standarde de referinţă

- C 11 - 74 - Instrucţiuni tehnice privind alcătuirea şi folosirea în construcţii a panourilor din

placaj pentru cofraje;

- NE 012 - 99 - Normativ pentru executarea lucrărilor de beton şi beton armat;

Page 16: CAIET SARCINI

III.2.8.3. Armarea elementelor din beton armat

III.2.8.3.1. Generalităţi

La realizarea acestei construcţii se vor folosi:

- armături de rezistenţă care asigură elementului rezistenţa necesară;

- armături de montaj care servesc pentru montarea armăturilor de rezistenţă;

Oţelul beton utilizat trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice prevăzute în STAS

438/1 - 89, pentru oţeluri cu profil neted OB37 şi profilate PC52, respectiv STAS 438/2 - 91

şi STAS 438/3 , 4 - 98 pentru sârme trase şi plase sudate pentru beton armat.

Pentru oţelurile din import este obligatorie existenţa certificatului de calitate emis de

unitatea care a importat oţelul sau cea care asigură desfacerea acesteia, în care se va menţiona

tipul corespunzător de oţel din STAS 438, echivalarea făcându-se prin luarea în considerare a

tuturor parametrilor de calitate.

III.2.8.3.2. Livrare, depozitare, manipulare

Livrarea oţelului beton se face numai conform prevederilor în vigoare şi însoţită de

certificate de calitate care vor cuprinde:

- valorile proprietăţilor mecanice rezultate din încercări;

- rezultatele îndoirii la rece;

- rezultatele analizei chimice.

Livrarea oţelului beton se face în legături de bare sau colaci, greutatea minimă a unui

colac este de 40 kg, iar greutatea maximă este de 600 kg.

Colacii vor fi legaţi strâns în trei sau mai multe locuri; marcarea se va face prin

vopsire; depozitarea oţelurilor pentru armături se va face astfel încât să se evite condiţiile care

favorizează corodarea şi murdărirea barelor cu pământ sau alte materiale.

III.2.8.3.3. Execuţia lucrărilor de armare a betonului

III.2.8.3.3.1 Oţeluri pentru armături

Domeniile de utilizare ale tipurilor de armături sunt precizate în Stas 10107/0-90 sau

în alte reglementări specifice.

Oţelurile de alte tipuri, inclusiv provenite din import trebuie să fie agrementate tehnic

cu precizarea domeniului de utilizare.

Armăturile de oţel utilizate pentru betonul armat monolit sau prefabricat se clasifică

după caracteristice fizico – mecanice şi modul de fabricaţie, după flexibilitate şi după rolul pe

care îl are elementul de construcţie.

După rolul şi destinaţia lor în elementul de construcţie, armăturile pot fi:

Page 17: CAIET SARCINI

- armături de rezistenţă sau armături principale care asigură elementului rezistenţa

necesară;

- armături de repartiţie care au rolul de a repartiza sarcinile;

- armături de montaj, care servesc pentru montarea armăturilor de rezistenţă (etrieri,

care au şi rolul de rezistenţă, agrafe, capre, etc.).

Barele se fasonează şi se montează în conformitate cu prevederile proiectului. Se

interzice fasonarea armăturilor la o temperatură sub - 10 0 C, iar barele cu profil periodic cu

diametrul mai mare de 25 mm se vor fasona la cald.

Armăturile de rezistenţă din stâlpi, nervuri, grinzi, trebuie să fie legate prin etrieri, iar

cele din plăci, pereţi şi bolţi prin armături de repartiţie. Pentru a le împiedica smulgerea din

beton armăturile sunt prevăzute la capete cu ciocuri. Ciocurile sunt în funcţie de tipul şi de

diametrul barei, de rolul acesteia în elementul de beton şi de modul de confecţionare al

ciocului manual sau mecanizat).

III.2.8.3.3.2 Curăţirea şi îndreptarea barelor

Curăţirea şi îndreptarea barelor sunt operaţii care trebuie efectuate înaintea tăierii şi

fasonării acestora. La curăţire se va îndepărta:

- pământul, urmele de ulei, vopsea sau alte impurităţi;

- rugina neaderentă care se desprinde prin lovire cu ciocanul;

- rugina aderentă prin frecarea cu peria de sârmă în zona de sudare a barelor sau care urmează

a fi îndoite prin sudură.

După îndepărtarea ruginei neaderente sau a ruginei aderente, reducerea dimensiunilor

secţiunii barei nu trebuie să depăşească abaterile limită la diametru prevăzute în anexa 111.1

din NE 012 - 99 şi anume:

- pentru bare cu D < 25 mm abaterea limită este de - 0,5 mm;

- pentru bare cu D > 25 mm abaterea limită este de - 0,75 mm.

Oţelul beton livrat în colaci sau bare îndoite, trebuie să fie îndreptat înainte de a se

proceda la tăierea şi fasonarea barelor, fară a se deteriora însă profilul. La întinderea cu troliul

alungirea maxima nu va depăşi 2 mm/ m.

Nu se admite ruperea nervurilor sau a proeminentelor în cursul operaţiei de îndreptare.

III.2.8.3.3.3. Fasonarea barelor

Fasonarea barelor, confecţionarea şi montarea carcaselor de armătură se va face în

stricta conformitate cu prevederile proiectantului.

Page 18: CAIET SARCINI

Barele tăiate şi fasonate vor fi depozitate în pachete etichetate, în aşa fel încât să se

evite confundarea lor şi să se asigure păstrarea formei şi curăţirea lor până în momentul

montării.

Pentru a le împiedica smulgerea, armăturile sunt prevăzute la capete cu ciocuri, care se

vor îndoi în funcţie de tipul şi de diametrul barei.

În cazul armăturilor netede ciocul se va îndoi la 180˚ cu raza interioara de minim 2,5 d

şi porţiunea dreaptă de la capăt de 3 d.

În cazul armăturilor cu profil periodic ciocul se va îndoi la 90˚ cu raza interioară de

minim 2,5 d şi porţiunea dreaptă de la capăt de 7 d (vezi STAS 10107/0-90, cap. 6.2., 6.3.,

6.4., 6.5.).

Îndoirea barelor înclinate, a celor ce trec din stâlpi în grinzi sau a celor trecute peste

colţul unui cadru, se va face după un arc de cerc de cel putin 10 d.

Capetele barelor înclinate, trebuie să aibă o porţiune dreaptă cu lungimea de cel puţin

20 d, în zonele întinse, şi cel puţin 10 d în zonele comprimate.

În cazul etrierilor care se vor îndoi după un unghi drept, raza cercului de îndoire va fi

de minim 2 d (d = diametrul etrierului).

Fasonarea ciocurilor şi îndoirea armăturilor se execută cu o mişcare lentă, fară şocuri.

La maşinile de îndoit cu două viteze nu se admite curbarea barelor din oţel cu profil periodic

la viteză mare a maşinii.

Fasonarea barelor cu diametre mai mari de 25 de mm se va face la cald. Se recomandă

să nu se execute fasonarea armăturilor la temperaturi mai mici de -10C.

III.2.8.3.3.4 Acoperirea armăturilor

Pentru a fi ferite de rugină, precum şi de acţiunea altor agenţi distructivi, aflaţi în

mediul în care stă elementul de construcţie, armăturile trebuie să fie nu numai complet

învelite în beton, dar între ele şi feţele exterioare ale elementului trebuie să existe un strat de

beton suficient de gros care să le asigure protecţia. Acoperirea are grosimi diferite, în funcţie

de tipul şi condiţiile de utilizare a elementului de beton armat.

Pentru realizarea acoperirii corecte cu beton a armăturilor trebuie să se dea o atenţie

deosebită la montarea armăturilor în poziţie corectă în raport cu feţele elementelor respective

şi să se urmărească păstrarea acestei poziţii corecte în timpul turnării. În acest scop se vor

folosi distanţieri din PVC, pentru suprafeţele orizontale fiind acceptaţi distanţierii din beton.

Grosimea stratului de acoperire cu beton a armăturilor va respecta prevederile

detaliilor de execuţie cu abateri de 2 mm. Pentru cazurile în care în detalii nu se indică

grosimea stratului de acoperire, se vor respecta următoarele prevederi:

Page 19: CAIET SARCINI

- pentru armăturile longitudinale de rezistenţă ale elementelor din beton armat greu,

monolit sau preturnat, se vor asigura grosimi de acoperire egale cel puţin cu diametrul

armături, cu abateri de 2 mm;

- pentru armăturile înclinate cu diametrul de 16 mm sau mai mare trebuie să aibă o

acoperire laterală de beton cu grosimea egală cu cel puţin de 2 ori diametrul

armăturilor respective;

- se vor prevedea grosimi de acoperire sporite pentru: elemente supuse direct acţiunii

intemperiilor, elemente care lucrează în mod agresiv sau sunt situate în zona litoralului

Mării Negre, elemente la care restricţiile privind protecţia contra incendiilor prevăd

grosimi mai mari decât cele menţionate anterior.

Grosimea stratului de acoperire cu beton a armăturilor

ElementGrosimea minimă a

stratului de acoperire (mm)Observaţii

Plăci cu grosimea:

100 mm

100 mm

10

15

Grinzi cu înălţime:

250 mm

250 mm

15

25

Dacă înălţimea 500 mm

şi diametru armăturii 16

mm, grosimea minimă =

20mm

Stâlpi

Fundaţii cu strat de

egalizare la armăturile de

faţa inferioară

Fundaţii, stâlpi, grinzi în

contact cu pământul

Etrieri sau armături

transversale din carcase

sudate

25

35

45

15

Se poate menţine acoperirea

normală dacă se execută o

tencuială cu grosime de

min. 20 mm, cu mortar M

100 sau altă protecţie

similară.

Page 20: CAIET SARCINI

III.2.8.3.3.5 Ancorarea armăturilor

Pentru a putea prelua forţele de întindere la care sunt supuse, armăturile trebuie să fie

ancorate în beton. Acest lucru se realizează atât cu ajutorul ciocurilor, cât şi prin aderenţa

dintre beton şi suprafaţa laterală a barelor.

Ancorarea armăturilor se realizează prin:

- respectarea condiţiilor din detaliile de execuţie privind lungimile de ancorare şi

poziţionarea armăturilor;

- asigurarea unei betonări corespunzătoare şi în zonele de la capetele armăturilor;

- respectarea eventualelor condiţii din detaliile de execuţie prin prevederea de ciocuri

sau alte metode de îmbunătăţire a ancorării.

Armările netede întinse se termină de regulă cu ciocuri. Armăturile netede care rămân

comprimate pentru orice combinare de încărcări se termină cu sau fără ciocuri în funcţie de

considerente de execuţie (preferabil fără ciocuri).

Armăturile cu profil periodic precum şi armăturile din oţel neted utilizate în plase

sudate se termină de regulă fără ciocuri. Ciocurile armăturilor longitudinale inferioare pe

reazeme trebuie să fie înclinate spre interior sau dacă este posibil să fie dispuse orizontal, spre

interior. Pentru cazurile curente lungimile minime de ancorare a armăturilor (laminate la

cald), vor fi de cel puţin 250 mm şi se va ţine cont de tabelul următor:

Lungimile de ancorare a armăturilor

Calitatea oţelului Marca betonului

B 150 şi B 200

(Bc 10 şi Bc 15)

Lungimile de ancorare

(clasa betonului)

B 250 şi B 300

(Bc 20 şi Bc 22,5)

în număr de diametre

OB 37 (cu ciocuri) 40 35

PC 52 35 30

PC 60 - 35

III.2.8.3.3.6. Înnădirea armăturilor

Înnădirea armăturilor se realizează prin procedeele şi în condiţiile stabilite prin

proiect. Pentru cazurile curente trebuie respectate următoarele prevederi principale:

Înnădirea armăturilor cu diametrul peste 25 mm se face prin sudare. Nu se vor înnădi cu

sudură bare având diametru sub 10 mm;

Înnădirea armăturilor cu sudură se face de regulă prin procedeele obişnuite de sudare prin

topire, cu arc electric pe baza prevederilor din prescripţiile speciale;

Page 21: CAIET SARCINI

Secţiunea armăturilor întinse din oţel PC 52 înnădite prin petrecere fără sudură într-o

singură secţiune trebuie să fie de max 50% din secţiunea totală de armătură întinsă;

Lungimea de suprapunere a armăturilor înnădite din oţel laminat la cald, amplasate în

zona întinsă a elementelor solicitate la înconvoiere, cu presiune excentrică şi întindere

excentrică cu excentricitate mare, va fi egala cel puţin cu valorile lungimilor de ancorare

prevăzute în tabelul următor, multiplicate cu coeficientul k s = 1 + ri, în care ri este raportul

dintre aria armăturilor înnădite într-o aceeaşi secţiune şi aria tuturor armăturilor din

secţiunea respectivă;

Înnădirea plaselor sudate din STNB pe direcţia armăturilor de rezistenţă se face prin

suprapunere pe 2 ochiuri plus 5 cm;

Lungimea minimă de suprapunere pentru armăturile înnădite din zona comprimată va fi de

3d pentru elemente executate cu betoane de clasă mai mică ca C16/20, respectiv 20d

pentru elementele executate cu betoane C16/20 sau mai mare. Lungimile de suprapunere

vor fi reduse în mod corespunzător dacă înnădirea se face într-o zonă de solicitare mai

redusă.

La elementele solicitate la compresiune, pe lungimea de suprapunere a armăturilor în

zona de întindere etrierii vor fi îndesiţi distanţa max. între ei fiind de 10d.

Nu se admite executarea înnădirilor prin suprapunere fără sudură în elementele liniare a

căror secţiune este întinsă în întregime (tiranţi).

III.2.8.3.3.7. Distanţe între armături

Pentru ca barele de armare care intră în alcătuirea elementelor de beton armat să nu

împiedice turnarea betonului în condiţii bune (provocând goluri, segregări etc.), ele trebuie să

se aşeze la anumite distante. Aceste distanţe sunt în funcţie de tipul, de mărimea elementelor

de beton şi de mărimea agregatelor folosite la prepararea betonului. Când distanţa între barele

armăturii este cu cel puţin 5mm mai mare decât dimensiunea maximă a granulelor

agregatelor, betonul trece în bune condiţii printre armături. Ţinând seama de acest fapt, se

stabilesc distanţele minime admise între armăturile de rezistenţa în funcţie de tipul

elementului.

Distanţe minime admise între armături

Element Distanţa minimă (mm)

Stâlpi sau elemente înclinate executate cu cofraj pe

toate laturile:

Bare longitudinale

etieri

50

70

Page 22: CAIET SARCINI

Grinzi sau elemente înclinate executate cu cofraj

numai pe 3 laturi:

între barele unui rând de armătură de la partea

inferioară, precum şi între primele două rânduri

între armăturile de la faţa superioară

cu armătura dispusă pe mai mult de două

rânduri

etieri

d însă 25

d însă 30

50

100

Armături de rezistenţă în plăci 70

Observaţie: S-a notat cu d diametrul nominal al barelor

În cazul plăcilor în consolă, distanţa dintre caprele de menţinere a poziţiei armăturii

trebuie să fie max. 50 cm ( respectiv 4 buc/m2 ) .

Praznurile şi plăcuţele metalice înglobate se fixează prin punctele de sudură de

armătura elementului sau se leagă cu sârmă de cofraj sau armături, asigurând menţinerea

poziţiei lor corecte în tot timpul turnării betonului.

III.2.8.3.3.8. Legarea armăturilor

Pentru menţinerea armăturii în poziţia din proiect trebuie să se dea atenţie la legarea

armăturilor, astfel:

La încrucişări, barele de armare trebuie să fie legate între ele cu legături de sârmă neagră

sau prin sudură electrică prin puncte. Când legarea se face cu sârmă, se utilizează două

fire de sârmă de 1 – 1,5 mm diametru;

Reţelele de armături din plăci au legate în mod obligatoriu două rânduri de încrucişări

marginale, pe întreg conturul. Restul încrucişărilor, din mijlocul reţelelor, sunt legate din 2

în 2 M în ambele sensuri (în şah);

La grinzi şi stâlpi, vor fi legate toate încrucişările barelor armăturii cu colţurile etrierilor,

sau cu ciocurile agrafelor. Restul încrucişărilor acestor bare, cu porţiunile drepte ale

etrierilo , pot fi legate numai în şah (cel puţin din 2 în 2);

Barele înclinate vor fi legate, în mod obligatoriu, de primii etrieri cu care se încrucişează.

Etrierii şi agrafele montate înclinat faţă de armăturile longitudinale se vor lega de toate

barele cu care se încrucişează. Bretelele vor fi legate de regulă de toate barele

longitudinale cu care se încrucişează.

Page 23: CAIET SARCINI

Pentru a-şi păstra poziţia în timpul turnării şi să se asigure o uşoară turnare a betonului

este necesar ca armătura să aibă un min. de rigiditate.

În cazul în care nu se dispune de sortimentele şi diametrele prevăzute în proiect, se poate

proceda la înlocuirea acestora numai cu avizul proiectantului. Distanţele minime respectiv

maxime rezultate între bare precum şi diametrele minime adoptate trebuie să îndeplinească

condiţiile din STAS 10107/ - 1990 sau din alte reglementări specifice. Înlocuirea se va înscrie

în planurile de execuţie care se depun la Curtea construcţiei.

III.2.83.3.9 Montarea armăturilor

Montarea armăturilor poate să înceapă numai după recepţionarea calitativă a

cofrajelor, acceptarea de către proiectant a fişelor tehnologice de betoane în cazul elementelor

sau părţilor de structură al căror volum depăşeşte 100 mc.

La montarea armăturilor se vor adopta măsuri pentru asigurarea bunei desfăşurări a

turnării şi compactării betonului. Armăturile de la partea superioară trebuie să permită

pătrunderea liberă a betonului sau a furtunelor prin care se descarcă betonul.

Armăturile vor fi montate în poziţia prevăzută în proiect, luându-se măsuri care să

asigure menţinerea acesteia în timpul turnării betonului (distanţieri, agrafe, capre, etc.).

Se va prevedea:

- cel pţin doi distanţieri la fiecare mp de placă sau perete;

- cel puţin un distanţier între rândurile de armătură la fiecare doi metri liniari de grindă în

zona de armătură pe două sau mai multe rânduri.

Pentru menţinerea în poziţie a armăturilor de la partea superioară a plăcilor, se vor

folosi capre din oţel beton sprijinite pe armătura inferioară sau pe distanţieri şi dispuse între

ele la distanţa de maxim 1 m (1 buc/mp) în câmp, respectiv de maximum 50 cm (4 buc/mp) în

zonele de consolă).

Praznurile şi piesele metalice înglobate vor fi fixate prin puncte de sudură sau legături

cu sârmă de armătura elementului, sau vor fi fixate de cofraj astfel încât să se asigure

menţinerea poziţiei lor în tot timpul turnării betonului.

Se recomandă ca, atunci când se dispune de mijloace mecanice de ridicare şi montaj,

armătura să se monteze sub formă de carcase preambalate, de preferinţă sudate prin puncte.

Livrarea oţelului beton se va face conform prevederilor în vigoare, însoţită de un

document de calitate (certificatul de calitate / inspecţie, declaraţie de conformitate) şi după

certificarea produsului de un organism acreditat, de o copie după certificatul de conformitate.

Documentele ce însoţesc livrarea oţelului beton de la producător trebuie să conţină

următoarele informaţii:

denumirea şi tipul de oţel, standardul utilizat;

Page 24: CAIET SARCINI

toate informaţiile pentru identificarea loturilor;

greutatea netă;

valorile determinate privind criteriile de performanţă;

Oţelul livrat de furnizori intermediari va fi însoţit de un certificat privind calitatea

produselor care va conţine toate datele din documentele de calitate eliberate de producătorul

oţelului beton.

Fiecare colac sau legătură de bare sau plase sudate va purta o etichetă, bine legată care

va conţine:

marca produsului;

tipul armăturii;

numărul lotului şi al colacului sau legăturii;

greutatea netă;

semnul CTC;

Barele de armătură, plase sudate şi carcasele prefabricate de armătură vor fi

transportate şi depozitate astfel încât să nu sufere deteriorări sau să prezinte substanţe care pot

afecta armătura şi / sau betonul sau aderenţa beton–armătură.

Oţelurile pentru armături să fie depozitate separat pe tipuri şi diametre în spaţii

amenajate şi dotate corespunzător, astfel încât să se asigur :

evitarea condiţiilor care favorizează corodarea armăturilor;

evitarea murdăririi acestora cu pământ sau alte materiale;

asigurarea identificării uşoare a fiecărui sortiment şi diametru.

Controlul calităţii oţelului se face conform prevederilor capitolului 17 din “ Cod de

practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat ”,

indicativ NE 012 – 99, aprobat de MLPAT cu ordinul nr. 59/N din 24 august 1999.

III.2.8.3.3.10. Controlul calităţii

- constatarea existenţei certificatului de calitate sau de garanţie;

- verificarea dimensiunilor secţiunii, ţinând seama de reglementări;

- examinarea aspectului;

- verificarea prin îndoire la rece;

În cazul când este prevăzut în proiect sau când există dubii asupra calităţii oţelurilor

aprovizionate se va proceda la verificarea caracteristicilor mecanice prin încercarea la

tracţiune şi după caz de sudabilitate.

III.2.8.4 Betonul

Page 25: CAIET SARCINI

Betonul este o piatră artificială alcătuită dintr-un amestec de pietriş şi nisip legate prin

intermediul unui material de legătură, numit liant, care de obicei este cimentul, sub formă de

pastă de ciment.

Pasta de ciment este un amestec de ciment şi apă; ea se prezintă sub formă de piatră de

ciment.

Betonul se prezintă de asemenea sub 2 forme:

betonul proaspăt aşa cum rezultă din preparare;

betonul întărit care rezultă după ce pasta de ciment a făcut priză şi s-a întărit.

Dintre caracteristicile betonului proaspăt, o importanţă de prim ordin pentru practică o

are lucrabilitatea.

Lucrabilitatea betonului reprezintă proprietatea acestuia de a asigura umplerea

cofrajelor şi înglobarea armăturilor şi este determinată de valoarea tasării conului sau a

gradului de compactare ( Gc ) sau remodelarea VE – BE determinate conform STAS 1759-80.

Un beton se consideră lucrabil atunci când nu se dezamestecă la manipulare şi

transpor, nu separă apa de amestecare, are o bună coeziune şi umple uşor cofrajele în care este

turnat. Un beton trebuie să fie cu atât mai lucrabil cu cât elementul de construcţie în care

trebuie turnat are armături mai dese, iar mijloacele de compactare sunt mai puţin energice.

Lucrabilitatea betonului este influenţată de coeziunea, vâscozitatea şi frecarea internă

a betonului. Lucrabilitatea poate fi îmbunătăţită prin adăugarea în compoziţia betonului a

aditivilor.

Densitatea aparentă a betonului proaspăt este raportul dintre masa betonului şi

volumul său aparent (inclusiv volumul porilor şi a golurilor interioare). Ea se determină prin

cântărirea epruvetelor de beton folosite pentru stabilirea mărcii betonului.

Densitatea betonului este influenţată de: densitatea agregatelor, modul de compactare

a betonului şi de eventualele tratamente care au rolul să sporească volumul de goluri în masa

betonului pentru a-i micşora densitatea sau a-i da calităţi speciale de izolare termică.

Pentru betoanele de rezistenţă se urmăreşte să se reducă cât mai mult porii din masa

betonului, pentru ca astfel să se obţină un material cu rezistenţe mecanice mari, cu o

durabilitate sporită şi cu o permeabilitate mai redusă.

Betoanele foarte grele se utilizează la elemente de construcţii supuse la eroziuni

puternice sau pentru betoane de protecţie contra radiaţiilor nucleare.

Betoanele grele se obţin cu agregate minerale de râu sau de concasaj, fiind betoanele

obişnuite folosite pentru realizarea elementelor de beton simplu şi beton armat.

Betoanele semigrele se folosesc la umpluturi, la confecţionarea înlocuitorilor de

cărămidă şi se realizează cu agregate speciale (zgură, scorie).

Page 26: CAIET SARCINI

Betoanele uşoare se folosesc la confecţionarea de blocuri uşoare de zidărie cu o

capacitate de izolare termică mai bună decât zidăria.

Betoanele foarte uşoare sunt folosite ca metariale pentru izolare termică şi fonică.

Punerea în operă a betonului cuprinde ansamblul operaţiilor tehnologice de betonare

propriu-zisă, care asigură realizarea diferitelor elemente de construcţie de beton în

conformitate cu forma, dimensiunile şi condiţiile de calitate prevăzute în proiect. Punerea în

operă a betonului cuprinde 3 faze principale de lucru, şi anume:

turnarea betonului în cofraje;

compactarea betonului;

nivelarea (finisarea) suprafeţelor libere ale betonului.

Principalele condiţii obligatorii înainte de începerea turnării betonului sunt:

terenul de fundare pe care urmează să se toarne betonul să corespundă prevederilor din

proiect;

dimensiunile în plan şi cotele de nivel ale săpăturilor să corespundă cu cele prevăzute în

proiect;

pregătirea terenului conform proiectului, respectiv nivelarea şi curăţirea lui;

corespondenţa dimensiunilor cofrajelor, atât în plan cât şi ca nivel, cu cele din proiect;

orizontalitatea şi planeitatea cofrajelor, plăcilor şi grinzilor, verticalitatea cofrajelor

stâlpilor şi pereţilor;

luarea de măsuri pentru menţinerea formei cofrajelor şi asigurarea etanşeităţii lor, precum

şi pentru fixarea cofrajelor de elementele de susţinere;

dispoziţia corectă a armăturilor şi corespondenţa diametrelor şi numărului acestora cu cele

din proiect, solidarizarea armăturilor între ele (prin legare, sudare) existenţa unui număr

suficient de distanţieri;

montarea conform proiectului a piselor ce rămân înglobate în beton sau care servesc

pentru crearea de goluri în beton;

Operaţii obligatorii înainte de betonare:

cofrajul şi armăturile se curăţă de eventualele corpuri străine, de betonul rămas de la

turnarea precedentă, de rugina neaderentă pe armături;

se închid ferestrele de curăţire din cofraj;

când betonarea a fost întreruptă, suprafaţa betonului turnat anterior şi întărit trebuie

curăţită cu deosebită grijă, prin ciocănire, de pojghiţa superficială de ciment şi de betonul

slab compactat, îndepărtându-se apoi materialul rezultat, prin spălare cu jet de apă sau cu

aer comprimat;

se verifică suprafeţele de zidărie pe care urmează a se turna betonul, prin compararea

cotelor reale cu cele din proiect şi se curăţă resturile de mortar;

Page 27: CAIET SARCINI

cofrajele din lemn, betonul vechi şi zidăriile de susţinere trebuie bine udate cu apă, de mai

multe ori, cu 2-3 ore înainte de turnarea betonului, iar apa eventual rămasă în denivelări

trebuie îndepărtată;

Pentru buna desfăşurare a lucrărilor mai trebuie asigurate: apa, energia electrică,

utilajele şi dispozitivele pentru turnare şi compactare.

În urma efectuării verificărilor şi măsurătorilor menţionate se procedează la

consemnarea celor constatate într-un proces verbal de lucrări ascunse.

Betonul se toarnă în cel mai scurt timp după prepararea lui (max. 15 min de la

aducerea lui la locul de turnare), pentru a se asigura terminarea tuturor operaţiilor de punere în

operă (inclusiv compactarea şi netezirea) înainte de a începe priza cimentului.

La turnarea betonului trebuie respectate următoarele reguli generale:

1. La locul de punere în lucrare, betonul se descarcă în mijloace special amenajate (bene,

pompe de beton sau jgheaburi) fiind interzisă cu desăvârşire descărcarea directă pe

pământ;

2. Dacă betonul adus la locul de punere în operă prezintă segregări, acesta trebuie

reamestecat înainte de turnare, până îşi capătă omogenitatea, fără a se adăuga apă;

3. Înălţimea de cădere liberă a betonului nu trebuie să depăşească 1,50 metri; de la o înălţime

mai mare de 1,50 m betonul se toarnă prin tuburi alcătuite din tronsoane de formă

troconică. Trebuie să se evite căderea directă a betonului cu viteză mare în cofraj, atât în

cazul introducerii lui pe partea superioară, cât şi în cazul introducerii laterale.

4. Betonul trebuie răspândit uniform şi în straturi cu grosimea de 30-50 cm, în funcţie de

condiţiile de compactare, fiind interzisă întinderea betonului prin tragere sau azvârlire cu

lopata la distanţe mai mari de 1,50 m.

5. Descărcarea betonului pe suprafaţa unui element care se betonează trebuie făcută

întotdeauna în sens invers celui care se înaintează cu betonarea; în caz contrar apare

pericolul segregării, iar betoniştii vor deranja betonul prin călcare.

6. Este interzisă strâmbarea sau deplasarea armăturilor faţă de poziţia din proiect; o atenţie

deosebită trebuie acordată armăturii dispuse la partea superioară a plăcilor în consolă.

7. Se va urmări cu atenţie înglobarea completă în beton a armăturilor respectându-se

grosimea stratului de acoperire.

8. Nu trebuie să se producă şocuri sau vibraţii în armătură (prin atingerea buteliei

pervibratorului de armături, prin ciocăniri, scuturare, circulaţie) care pot împiedica

realizarea aderenţei între beton şi armătură.

9. În porţiunile cu secţiuni mici sau cu armături dese trebuie să se urmărească cu toată atenţia

umplerea complectă a secţiunii prin îndesarea laterală a betonului cu şipci sau vergele de

oţel-beton, concomitent cu vibrarea lui, pentru a se evita formarea de goluri prin

Page 28: CAIET SARCINI

aglomerarea agregatelor mari. Când aceste măsuri nu sunt suficiente, se vor crea

posibilităţi de acces lateral al betonului prin spaţii care să permită şi pătrunderea

vibratorului, sau se va utiliza în aceste zone un beton de compoziţie specială cu agregate

mărunte şi un raport sporit mortar aggregate;

10. În timpul betonării, muncitorii şi utilajele de transport vor circula pe punţi speciale, care

să nu rezeme pe armături, fiind interzisă circulaţia directă pe armături.

11. În cazul unor eventuale deplasări sau deformări ale cofrajului apărute în timpul betonării,

acestea trebuie întreruptă, procedându-se la înlăturarea defecţiunii înainte de a începe a

prizei betonului.

12. Instalarea podinilor pentru circulaţia lucrătorilor şi a mijloacelor de transport pe planşee

betonate, precum şi depozitarea pe ele a schelelor, cofrajelor şi armăturilor pentru etajele

superioare este permisă numai după 24-36 ore în funcţie de temperatură şi tipul de ciment

utilizat.

Compactarea betonului se poate realiza manual sau mecanic, procedeele adoptate

depinzând de consistenţa betonului şi de tipul elementului de construcţie.

Compactarea betonului prin mijloace manuale, se aplică nuami în cazul unor lucrări cu

volum mic de beton. Procedeul este din ce în ce mai rar utilizat, deoarece nu asigură o

compactare omogenă şi necesită multă manoperă. Compactarea este terminată în momentul în

care la suprafaţa betonului apare un strat subţire de lapte de ciment.

Compactarea betonului prin mijloace mecanice se face prin vibrare. Betonul poate fi

vibrat în mai multe feluri, şi anume:

Prin vibrarea internă;

Prin vibrarea de suprafaţă;

Prin vibrarea pe masă vibrantă şi pe reazeme vibrante.

După felul energiei folosite, vibratoarele pot fi:

electrice;

pneumatice (cu aer comprimat);

cu combustie internă.

După modul de acţionare, vibratoarele se împart în 4 grupe:

interioare sau pervibratoare;

de cofraj;

de suprafaţă (finisoarele pentru betonarea drumurilor);

mesele vibrante.

Durata de vibrare optimă din punct de vedere tehnic se situează între 5 şi 30 secunde,

în funcţie de lucrabilitatea betonului şi tipul de vibrator folosit.

Momentul terminării compactării prin vibrare se poate stabili după următoarele semne:

Page 29: CAIET SARCINI

încetarea tasării vizibile;

suprafaţa betonului devine orizontală şi uşor lucioasă;

se răreşte apariţia bulelor de aer la suprafaţa betonului şi se reduce diametrul acestora.

Dacă se continuă vibrarea după apariţia acestor semne, se produce o scurgere vizibilă

a mortarului spre vibrator, în jurul căruia se formează un inel lichid aproape fără pietriş.

Vibratoarele se introduc în betonul proaspăt în poziţie verticală. În timpul vibrării,

capului vibrator i se imprimă o mişcare lentă în sus şi în jos egală cu un sfert din lungimea

acestuia. În cazurile speciale, când nu este posibilă introducerea buteliei în poziţie verticală,

sunt permise şi alte poziţii impuse de situaţiile locale. Grosimea stratului de beton supus

vibrării nu trebuie să depăşească ¾ din lungimea capului vibrator. Intervalul de timp dintre

introducerea betonului în cofraj şi vibrarea acestuia trebuie să fie minim: în nici un caz nu se

va depăşi durata de priză a cimentului.

În cazul unor armături foarte dese al secţiunilor înguste, se utilizează vibratoare-lance.

Este interzisă atingerea cu vibratorul a armăturilor, a tecilor pentru fasciculele postântinse şi a

pieselor înglobate, deoarece se distruge aderenţa dintre betonul deja turnat şi barele înglobate,

şi respectiv se deformează tecile.

Compactarea prin vibrare externă este indicată la elementele de construcţie monolite,

verticale, de grosimi reduse, cu armături dese, care sunt dificil sau chiar imposibil de

compactat prin vibrare internă.

După terminarea compactării şi înainte de începerea prizei, suprafaţa betonului turnat

se nivelează. Pentru a compensa tasarea betonului care se produce în timpul întăririi, nivelul

definitiv al unui strat de beton îndesat şi netezit se lasă la 2-3 mm deasupra grosimii

proiectate.

Betonarea unei construcţii este bine să se desfăşoare fără întrerupere între două rosturi

de dilataţie-construcţie, deoarece întreruperile formează puncte slabe ale construcţiei, atât din

punc de vedere al rezistenţei, cât şi din punctul de vedere al compactităţii betonului. Uneori

însă nu se poate realiza această condiţie din cauza întreruperilor de la sfârşitul programului de

lucru, întreruperile din cauza unor defecţiuni la utilajele de ridicat sau la staţiile de betoane

etc, impunându-se oprirea betonării şi realizarea unor rosturi de lucru.

Principalele reguli care trebuie respectate la executarea rosturilor de lucru se referă la

poziţia lor şi modul cum sunt realizate şi tratate.

Aceste rosturi trebuie prevăzute în zonele în care solicitările sunt minime şi este

stabilită de conducătorul tehnic al lucrării. Rostul de lucru trebuie să fie perpendicular pe axa

elementului, la stâlpi, grinzi şi arce şi perpendicular pe suprafaţa lor, la plăci, bolţi şi pereţi;

suprafaţa betonului se lasă aspră, evitându-se netezirea ei. La reluarea betonării, suprafaţa

rostului de lucru trebuie să fie curăţată, spălată cu apă şi frecată cu peria de, pentru a îndepărta

Page 30: CAIET SARCINI

stratul superficial de lapte de ciment format pe suprafaţa rostului de lucru. Apoi suprafaţa

betonului din rostul de lucru se acoperă cu un strat subţire de mortar de ciment cu acelaşi

dozaj ca al mortarului din beton care se toarnă. Turnarea betonului trebuie să reânceapă

înainte ca acest mortar să fie făcut priză. Durata maximă a întreruperilor de betonar , pentru

care nu este necesară luarea unor măsuri speciale la reluarea turnării, nu trebuie să depăşească

momentul de începere a prizei cimentului folosit. În lipsa unor determinări de laborator, acest

moment se va considera la 12 ore de la prepararea betonului în cazul cimenturilor cu adaosuri

şi respectiv 1,5 ore în cazul cimenturilor fără adios. Când s-a produs o întrerupere de betonare

mai mare, reluarea turnării este permisă numai după ce betonul turnat a atins o rezistenţă la

compresiune de cel puţin 12 daN/cm2 .

III.2.8.4.1. Betonarea fundaţiei

Introducerea betonului în operă se face cu bena şi cu pompa, betonul aşternându-se în

straturi de 20 cm care se compactează prin vibrare.

Grinzile se pot întrerupe din betonare pe verticală în zona de moment minim, iar

plăcile pe o linie paralelă cu armatura de rezistenţă.

III.2.8.4.2. Betonarea elementelor verticale

Betonarea elementelor verticale (stâlpi, pereţi, diafragme) se va face respectându-se

următoarele precizări suplimentare:

a) în cazul elementelor cu înălţimea de maxim 3 m, dacă vibrarea betonului nu este

stânjenită de grosimea redusă a elementului sau de desimea armăturilor, se admite

cofrarea tuturor feţelor pe întraga înălţime şi betonarea pe la partea superioară a

elementului.

b) În cazul în care se întrevăd dificultăţi la compactarea betonului, precum şi în cazul

elementelor cu înălţime mai mare de 3 m, se va face cofrarea unei feţe de max 1 m

înălţime şi complectarea cofrajului pe măsura betonării elementului.

c) Primul strat de beton va avea o lucrabilitate situată în limita maximă admisă prin fişa

tehnologică şi nu va depăşi înălţimea de 30 cm.

III.2.8.4.3. Betonarea grinzilor şi plăcilor

Betonarea grinzilor şi plăcilor se va face cu respectarea următoarele precizări

suplimentare:

a) turnarea grinzilor şi a plăcilor va începe după 1-2 ore de la terminarea turnării stâlpilor sau

a pereţilor pe care reazemă, dacă fişa tehnologică nu conţine alte precizări;

Page 31: CAIET SARCINI

b) grinzile şi plăcile care vin în legătură se vor turna de regulă în acelaşi timp; se admite

crearea unui rost de lucru de 1/5 – 1/3 din deschiderea plăcii şi turnarea ulterioară a

acesteia;

c) la turnarea plăcilor se vor folosi reperi dispuşi la distanţe maxime de 2 m, pentru a asigura

respectarea grosimii prevăzute în proiect.

După turnarea betonului trebuie luate măsuri pentru protejarea lui faţă de o serie de

influenţe exterioare nefavorabile. Apare, deci, necesară tratarea betonului după turnare,

respectiv protejarea lui în cursul perioadei de întărire contra uscării rapide, a intemperiilor şi

vibraţiilor.

Principalele metode de protecţie a betonului contra uscării rapide sunt:

acoperirea cu materiale de protecţie, combinată cu udarea;

stropirea periodică cu apă;

acoperirea cu pelicule de protecţie;

Suprafaţa betonului se acoperă cu prelate, rogojini, folii de polietilenă, strat de nisip

sau rumeguş etc, şi se stropeşte cu apă. Această operaţie se execută de îndată ce betonul a

căpătat suficientă rezistenţă, pentru ca materialul de protecţie să nu adere la suprafaţa

betonului.

Acoperirea trebuie menţinută timp de 7 zile de la turnare, atât pe suprafaţa liberă

expusa uscării, imediat după turnare, cât şi pe suprafeţe de beton decofrate mai de timpuriu.

Acoperirea suprafeţelor trebuie combinată cu stropirea cu apă, astfel încât să se

menţină în permanenţă umedă suprafaţa betonului timp de 7 zile de la turnare, pentru

betoanele preparate cu cimenturi de rezistenţe iniţiale mari şi cel puţin 10 zile pentru

betoanele preparate cu cimenturi cu adaosuri.

Stropirea cu apă începe după 2-12 ore de la turnare în funcţie de tipul de ciment

utilizat şi de temperatura mediului, după ce betonul este suficient de întărit, pentru ca prin

această operaţie să nu fie antrenată pasta de ciment; stropirea se repetă la intervale de 2-6 ore,

astfel ca suprafaţa betonului să se menţină umedă în permanenţă. Când temperatura mediului

este mai mică de 50C, nu se mai procedează stropirea cu apă. Cofrajele de lemn vor fi, de

asemenea, menţinute umede minim 7 zile de la turnarea betonului, prin stropire periodică.

Pe timp polios, suprafeţele de beton proaspăt turnate trebuie acoperite cu prelate atât

timp cât există pericolul spălării laptelui de ciment. Pe timp friguros, betoanele turnate

trebuie ferite de acţiunea îngheţului.

Decofrarea elementelor de beton armat trebuie executată cu toată atenţia, prin slăbirea

lentă a dispozitivelor de decofrare, fără a se produce şocuri, loviri etc., care ar putea deteriora

muchiile sau suprafeţele de beton ori materialul cofrajelor.

Page 32: CAIET SARCINI

În lipsa unor precizări date prin proiect, cofrajele inferioare la grinzi şi plăci se vor

îndepărta, menţinând sau remontând popi de siguranţă, atunci când rezistenţa betonului a atins

faţă de marcă următoarele procentul de 70% pentru elemente cu deschideri de max. 6 m.

Stabilirea rezistenţelor la care au ajuns părţile de construcţie se va face prin încercarea

epruvetelor de control confecţionate în acest scop şi păstrate în condiţii similare elementelor

în cauză. În lipsa încercărilor, pentru cazurile curente se vor respecta termenele minime

indicate în tabele specifice.

În prima etapă se decofrează stâlpii, apoi se trece la plăci şi grinzi. Susţinerile

cofrajelor se desfac începând din zona centrală a deschiderii elementului şi continuând

simetric către reazeme. Piesele de fixare se slăbesc treptat fără şocuri. Decofrarea se

realizează astfel încât să se evite preluarea bruscă a încărcărilor de către elementele care se

decofrează.

În cazul construcţiilor etajate, având deschideri mai mari de 3 m la decofrare se vor

lăsa sau remonta popi de siguranţă a căror poziţie se stabileşte astfel:

1. La grinzi până la 6 m deschidere se va lăsa un pop de siguranţă la mijlocul acestora;

2. La plăci, se va lăsa cel puţin un pop de siguranţă la mijlocul lor şi cel puţin un pop la 12

mp de placă;

3. Între diferitele etaje popii de siguranţă se vor aşeza pe cât posibil unul sub altul.

Nu este permisă îndepărtarea popilor de siguranţă a unui planşeu aflat imediat sub

altul care este în curs de cofrare şi respectiv de betonare. De asemenea, nu este permisă

depozitarea de materiale de construcţii pe elementele proaspăt decofrate.

III.2.8.4.4. Transportul betonului

Transportul betonului de la locul de preparare la locul de punere în operă trebuie să se

efectueze în minimum de timp şi cu minimum de manipulări (încărcări / descărcări).

Limitarea perioadei de timp admise între momentul preparării şi cel al punerii în operă

al betonului este determinată de necesitatea de a se preîntâmpina începerea prizei ţinându-se

seama de temperatură, de natura cimentului, de cantitatea de apă. Limitarea distanţei de

transport, fără agitare, este legată de necesitatea de a se preveni segregarea pe parcurs a

betonului.

Mijloacele de transport folosite trebuie să fie etanşe pentru a nu se permite pierderea

laptelui de ciment. Pe timp de arşiţă sau ploaie mijloacele de transport trebuie să fie acoperite.

În cazul transportului cu autoagitătoare, betonul proaspăt este amestecat în timpul

transportului asigurându-se menţinerea şi chiar ameliorarea omogenităţii şi a lucrabilităţii.

Page 33: CAIET SARCINI

Transportul local al betonului se poate efectua cu: bene, pompe, vagonete, jgheaburi,

roab . Transportul betonului se poate face şi cu pompe hidraulice şi autopompe. Debitul unei

pompe este reglabil .

Durata de transport a betonului cu autoagitătoarea

Temperatura amestecului de

beton (0C)

Durata maximă de transport

(minute)

Cimentul de clasa 32,5

Cimenturi de clasa 42.5

100 t 030 50 35

t 100 70 50

Obs: în cazul autobasculantelor durata maximă se reduce cu 15 minute.

Acest interval de timp se consideră începând din momentul contactului dintre ciment

şi apă. Nu este admisă punerea în lucru a betonului la care s-a depăşit intervalul stabilit sau

care prezintă început de priză. Se vor examina documentele de transport ale betonului la

fiecare transport. Se va determina lucrabilitatea pe câte o probă la fiecare tip de beton şi

schimb de lucru dar cel puţin o probă la 20 cm beton.

Ori de câte ori intervalul de timp dintre descărcare şi reâncărcare cu beton a mijlocelor

de transport depăşeşte o oră precum şi la întreruperea lucrului, acestea vor fi curăţate cu jet de

apă, în cazul autoagitatorelor, acestea se vor umple cu cca 1 m3 de apă şi se vor roti cu viteză

maximă timp de 5 minute după care se vor goli complet de apă.

III.2.8.4.5. Controlul calităţii lucrărilor

Controlul de calitate se poate face astfel:

control interior se desfăşoară de către producător şi / sau executant, fiecare în domeniul

său din cadrul activităţii de construcţii. Acest control este exercitat:

- din iniţiativă proprie (proceduri interne de control)

- în conformitate cu reguli externe stabilite de investitor sau de către o organizaţie

independentă la cererea investitorului.

control exterior este controlul care se efectuează asupra unei întreprinderi de către un

organism independent de acesta. El poate consta din :

- verificarea măsurilor de control interior (atâta timp cât acestea sunt în

conformitate cu procedurile de verificare de control exterior) sau

Page 34: CAIET SARCINI

- procedee de verificare suplimentare independente de sistemele de control

interior.

control de conformitate este exercitat pentru a verifica dacă funcţionarea unei unităţi a

producţiei se desfăşoară în conformitate cu regulile stabilite.

Frecvenţa şi intensitatea controlului depind de consecinţele cauzate de unele posibile erori

în diferite stadii ale procesului de execuţie/producţie a betonului şi se stabilesc prin programe

de control ale factorilor implicaţi.

Controlul calităţii lucrărilor de execuţie se face având la bază Legea 10 privind

calitatea în construcţii din 1995. Obligaţiile şi răspunderile ce revin investitorilor,

proiectanţilor, administratorilor şi ale utilizatorilor construcţiilor sunt stipulate în Legea

Calităţii, HG 925 / 95 şi HG 766/97.

Prin controlul producţiei şi execuţiei se înţeleg toate măsurile necesare pentru

menţinerea la un nivel corespunzător a calităţii betonului în conformitate cu cerinţele

specificate. Ea include inspecţiile în diferite etape ale producerii/punerii în lucru a betonului şi

determinările (utilizarea şi interpretarea rezultatelor) privind echipamentul, materialele

componente, betonul proaspăt şi betonul întărit.

Controlul producţiei şi/sau execuţiei poate fi efectuat de executant cu asigurarea

nivelului de calitate corespunzător cerinţelor printr-un sistem de calitate conceput şi realizat

prin personal propriu, cu responsabili tehnici cu sarcini specifice, funcţie de natura lucrărilor

(producţie, betonare, tratare) sau printr-un organism independent. În ambele cazuri trebuie să

se dispună de dotări corespunzătoare (echipament, aparatură, personal) pentru realizarea

inspecţiilor şi determinărilor. Date relevante asupra controlului producţiei în staţii de betoane

sau controlul pe şantiere, trebuie consemnate sub forma unor procese verbale sau în alte tipuri

de documente.

Toate abaterile de la procedurile specifice în ceea ce priveşte transportul, descărcarea,

betonarea, compactarea, tratarea betonului, etc, trebuie consemnate şi raportate responsabililor

cu executarea lucrărilor.

Procedurile de control al producţiei şi/sau execuţiei întocmite de executant vor fi

verificate de un investitor sau de un organism autorizat, ca parte a controlului de conformitate.

Încercările şi determinările efectuate în cadrul controlului producţiei şi/sau execuţiei

pot fi luate în considerare pentru controlul de conformitate.

Verificarea calităţii materialelor componente şi a betonului se va face în conformitate

cu prevederile din Codul de practică, ANEXA VI.1, punctul A.1 ; B.1 ; A.2 ; B.2 ; A4 ; B3.

Metodele se încercare sunt reglementate prin standardele SREN 196 – 1, 196 – 2, 196

– 3, 196 – 4, 196 – 5, 196 – 6, 196 – 7, 196 – 21 şi STAS 4606 – 80.

Page 35: CAIET SARCINI

În cazurile în care loturile de materiale aprovizionate (oţel – beton, ciment, agregate,

adaosuri, aditivi sau elemente prefabriacate) nu îndeplinesc condiţiile de calitate garantate, se

va interzice sau sista utilizarea lor şi se va încunoştinţa producătorul, beneficiarul şi organele

Inspecţiei Judeţene în Construcţii, Lucrările publice, Urbanism şi Amenajarea Teritoriului în

termen de maximum 48 de ore de la constatare.

În conformitate cu prevederile HG 272/94, furnizorii sunt obligaţi ca în termen de 15

zile de la primirea comunicării unităţii de construcţii–montaj, să remedieze sau să înlocuiască

materialele sau elementele de construcţii necorespunzătoare din punct de vedere calitativ.

Fazele procesului de execuţie a lucrărilor de beton armat constituie în majoritate

lucrări care devin ascunse, astfel încât verificarea calităţii acestora trebuie să fie consemnată

în ”Registrul de procese verbale” încheiate între delegaţii beneficiarului şi constructorului. În

cazul fazelor ”determinate” este obligatorie convocarea şi participarea delegatului Inspecţiei

teritoriale pentru construcţii şi a proiectantului. Nu se consideră valabile procesele verbale de

recepţie calitativă încheiate numai de constructor.

Nu se admite trecerea la o nouă fază de execuţie înainte de încheierea procesului

verbal referitor la faza precedentă dacă aceasta urmează să devină o lucrarea ascunsă.

În procesele verbale se vor preciza constatările rezultate, dacă corespund proiectului şi

se admite trecerea la executarea fazei următoare.

Dacă se constată neconcordanţe faţă de proiect sau prevederile inscripţiilor tehnice se

vor stabili şi consemna măsurile necesare de remediere.

După executarea lucrărilor cu caracter ascuns se întocmesc procesele verbale la:

terminarea lucrării săpăturilor pentru fundaţii şi se va verifica în raport cu prevederile

proiectului: - poziţia în plan

- dimensiunile fundaţiilor

terminarea executării cofrajelor – se va verifica:

a) alcătuirea elementelor de susţinere şi sprijinire;

b) încheierea corectă a elementelor cofrajelor şi asigurarea etanşeităţii acestora;

c) dimensiunile interioare ale cofrajelor, în raport cu cele ale elementelor care urmează a se

betona;

d) poziţia cofrajelor, în raport cu cea a elementelor corespunzătoare situate la nivele

inferioare;

e) poziţia golurilor;

terminarea montării armăturilor - se va verifica:

a) numărul, diametrul şi poziţia armăturilor în diferite secţiuni transversale ale elementelor

structurii;

b) distanţa dintre etieri, diametrul acestora şi modul lor de fixare;

Page 36: CAIET SARCINI

c) lungimea porţiunilor de bare care depăşesc reazemele sau care urmează a fi înglobate în

elemente ce se toarnă ulterior;

d) poziţia înnădirilor şi lungimile de petrecere a barelor;

e) calitatea sudurilor;

f) numărul şi calitatea legăturilor dintre bare;

g) dispozitivele de menţinere a poziţiei armăturilor în cursul betonării;

h) modul de asigurare a grosimii stratului de acoperire cu beton şi dimensiunile acestuia;

i) poziţia, modul de fixare şi dimensiunile pieselor înglobate.

În cursul betonării elementelor de construcţii se va verifica dacă:

a) datele înscrise în bonurile de livrare – transport ale betonului corespund comenzii şi nu s-a

depăşit durata admisă de transport;

b) consistenţa betonului corespunde celei prevăzute;

c) condiţiile de turnare şi compactare asigură evitarea oricăror defecte;

d) se respectă frecvenţa de efectuare a încercărilor şi prelevărilor de probe, conform

prevederilor din Anexa VI.1, din Codul de practică;

e) sunt corespunzătoare măsurile adoptate de menţinere a poziţiei armăturilor, dimensiunilor

şi formei cofrajelor;

f) se aplică corespunzător măsurile de protecţie a suprafeţelor libere ale betonului poraspăt.

În condica de betoane se vor consemna:

- seria talonului livrării, corespunzătoare betonului pus în operă;

- locul unde a fost pus în lucrare;

- ora începerii şi terminării betonării;

- probele de beton prelevate;

- măsurile adoptate pentru protecţia betonului proaspăt;

- evenimente intervenite (întreruperea turnării, intemperii);

- temperatura mediului (în perioada de timp friguros);

- personalul care a supravegheat betonarea.

În cazurile în care conducătorul punctului de lucru răspunde direct şi de prepararea

betonului, acesta este obligat să verifice în paralel calitatea cimentului şi agregatelor conform

prevederilor precum şi modul de dozare, amestecare şi transport al betonului.

Constatările acestor verificări se înscriu în condica de betoane.

La decofrarea oricărei părţi de construcţie se va verifica:

a) aspectul elementelor semnalându-se dacă se întâlnesc zone de beton necorespunzător

(beton necompactat, segregate, goluri, rosturi de betoane, etc);

b) dimensiunile secţiunilor transversale ale elementelor;

Page 37: CAIET SARCINI

c) distanţele dintre diferitele elemente;

d) poziţia elementelor verticale (stâlpi, diafragme, pereţi) în raport cu cele necorespunzătoare

situate la nivelul imediat inferior;

e) poziţia golurilor;

f) poziţia armăturilor care urmează a fi înglobate în elemente ce se toarnă ulterior.

Calitatea betonului pus în lucrare se va aprecia, ţinând seama de concluziile analizei

efectuate conform controlului de conformitate, asupra rezultatelor încercărilor probelor de

verificare a clasei prezentate în buletinul emis de laborator şi concluziile interpretării

rezultatelor încercărilor nedistructive sau încercărilor pe carote, dacă s-a cerut efectuarea lor

în cadrul controlului operativ sau prin proiect.

Rezultatul aprecierii calităţii betonului pus în lucrare se consemnează în procesul

verbal de recepţie a structurii de rezistenţă încheiat între proiectant, investitor şi constructor.

Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile de calitate se vor analiza de către proiectant măsurile ce se

impun.

Recepţionarea structurii de rezistenţă se va efectua pe întreaga construcţie sau pe părţi

din construcţie (fundaţie, tronson, scară) potrivit Normativului C 56 – 85. Această recepţie are

la bază examinarea directă efectuată pe parcursul execuţiei în cadrul controlului interior sau

exterior. Suplimentar se vor verifica:

documentele de certificare a calităţii prevăzute de reglementările în vigoare pentru

materialele livrate;

existenţa şi conţinutul proceselor verbale de recepţie calitativă privind cofrajele,

armarea, aspectul elementelor după decofrare, aprecierea calităţii betonului pus în

lucrare, precum şi existenţa şi conţinutul proceselor verbale pentru fazele

determinante;

existenţa şi conţinutul documentelor de certificare a calităţii în cazul betonului livrat;

constatările consemnate în cursul execuţiei în cadrul controlului interior şi/sau

exterior;

confirmarea prin procese verbale a executării corecte a măsurătorilor de remediere

prevăzute în diferite documente examinate;

consemnările din condica de betoane;

buletin privind calitatea betoanelor;

dimensiuni de ansamblu şi cotele de nivel;

dimensiunile diferitelor elemente în raport cu prevederile proiectului;

poziţia golurilor prevăzute în proiect;

poziţia relativă pe întrega înălţime a construcţiei, a elementelor verticale (stâlpi, pereţi

structurali) consemnându-se eventuale dezaxări;

Page 38: CAIET SARCINI

încadrarea în abaterile admise;

comportarea la proba de umplere cu apă, în cazul recipienţilor;

orice altă verificare care se consideră necesară;

În vederea recepţiei structurii unei construcţii, în cazurile în care se solicită de către

proiectant, executantul va prezenta beneficiarului buletine de analiză pe beton întărit prin

încercări nedistructive. Alegerea elementului şi numărului necesar de încercări se va face de

către proiectant. Încercările nedistructive se vor efectua în conformitate cu Normativul C26-

85. Verificările efectuate şi constatările rezultate la recepţia structurii de rezistenţă se

consemnează într-un proces verbal încheiat între investitor, proiectant şi executant,

precizându-se în concluzie dacă structura în cauză se recepţionează sau se respinge. În

cazurile în care se constată deficienţe în executarea acestora se va proceda la o nouă recepţie.

Recepţia parţială va consta în efectuarea tuturor verificărilor arătate mai sus, cu

excepţia examinării rezistenţei la 28 zile a betonului care se va face la recepţia definitivă a

structurii de rezistenţă.

Recepţia construcţiilor din beton şi beton armat se va face în conformitate cu

prevederile Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii.

În asemenea situaţii proiectantul va preciza unele părţi de elemente asupra cărora să

se poată efectua determinări ulterioare şi care nu se vor acoperi decât după încheierea

recepţiei definitive a structurii.