Upload
gaby-ghiorgiu
View
70
Download
3
Embed Size (px)
DESCRIPTION
Caiet sarcini
Citation preview
CAPITOLUL III. CAIET DE SARCINI
III.1. Prevederi generale
Prezentul caiet de sarcini cuprinde datele tehnice pentru executarea lucrărilor de
terasamente, betonare, armare, cofrare şi finisare. De asemenea documentaţia cuprinde şi
condiţiile tehnice ce trebuie să fie îndeplinite la executarea lucrărilor, controlul calităţii şi
condiţiile de recepţie .
În cursul lucrarilor de execuţie nu este permisă nici o derogare de la prevederile
prezentului Caiet de sarcini, fără aprobarea prealabilă - în scris – a proiectantului .
Execuţia lucrărilor din beton simplu şi beton armat, verificarea calităţii ca şi recepţia
lucrărilor se va face, în general, pe baza standardelor, instrucţiunilor şi normativelor în
vigoare.
Pe întreaga perioadă de execuţie a lucrărilor se vor respecta normele generale şi
normele specifice de protecţia muncii în vigoare (Norme specifice de securitate a muncii
pentru prepararea, transportul şi turnarea betonului, şi pentru executarea lucrărilor de beton
armat, aprobate de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale cu Ordinul nr. 136 din
14.04.1995), precum şi norme de pază contra incendiilor .
Înainte de începerea lucrărilor, executantul este obligat să examineze amănunţit
proiectul şi să aducă la cunoştinţa investitorului, eventualele lipsuri, nepotriviri între diferite
planuri sau dificultăţi de adaptare la teren şi execuţie a proiectului.
III.1.1. Obligativitatea, modificarea sau completarea caietului de sarcini
Prevederile prezentului caiet de sarcini sunt obligatorii pentru constructor şi beneficiar
la realizarea lucrărilor menţionate.
Constructorul (antreprenorul) este obligat să asigure organizarea executării, cadrele
tehnice calificate şi mijloacele tehnologice care să conducă la respectarea strictă a
prevederilor caietului de sarcini şi a proiectului de execuţie.
Este obligat de asemenea, ca prin mijloace proprii sau prin colaborare cu unităţi de
specialitate să efectueze pe cheltuiala sa toate încercările şi determinările care să certifice
corectitudinea aplicării prevederilor caietului de sarcini .
Proiectantul îşi rezervă dreptul ca în situaţii speciale ce se vor ivi la execuţie să aducă
modoficări sau completări prezentelor prescripţii.
În cazul în care se dovedesc necesare verificări suplimentare, la cererea în scris a
beneficiarului sau proiectantului, contra cost suportat de beneficiar, constructorul va asigura
efectuarea încercărilor sau determinărilor respective.
Beneficiarul este obligat să asigure controlul permanent al execuţiei lucrărilor prin
dirigintele de şantier şi să intervină în cazul încălcării prevederilor caietului de sarcini,
mergând până la îintreruperea execuţiei, cu luarea măsurilor de remediere.
În cazul îmbunătăţirii soluţiilor constructive, proiectantul are dreptul de a modifica şi
completa proiectul şi capitolele corespunzătoare din caietul de sarcini.
Aplicarea modificărilor şi completărilor devine obligatorie pentru constructor, după
comunicarea în scris prin beneficiar.
În măsura în care prin aplicarea modificărilor şi completărilor aduse soluţiilor
constructive iniţiale rezultă modificări substanţiale ale tehnologiei de execuţie, aceasta va fi
pusă în acord de către proiectant cu constructorul şi beneficiarul, ţinând seama de respectarea
termenelor de punere îin funcţiune.
Se menţionează că prevederile prezentului caiet de sarcini sunt stabilite ţinând seama
de posibilităţile tehnologice actuale ale constructorilor.
III.2. Terasamente, săpături, umpluturi
III.2.1. Aspecte generale
Acest capitol conţine prevederi pentru executarea lucrărilor de terasamente constând în
îndepărtarea stratului de pământ vegetal, încărcarea în mijloacele de transport, transportul,
împrăştierea şi nivelarea pământului pentru realizarea fundaţiilor.
Toate aceste lucrări se vor executa pe tronsoane, fără întreruperi şi în timp cât mai scurt
pentru a se evita variaţiile importante de umiditate.
III.2.2. Lucrări pregătitoare
Înainte de începerea lucrărilor de terasamente se execută următoarele lucrări
pregătitoare în limita proprietaţii beneficiarului:
- defrişări;
- curăţirea terenului de frunze, crengi, iarbă şi buruieni;
- decaparea şi depozitarea pământului vegetal;
- asanarea zonei lucrării prin îndepărtarea apelor de suprafaţă (dacă este cazul);
- demolarea construcţiilor existente (dacă este cazul).
După demolarea construcţiilor existente pe amplasament şi transportul molozului în
zona indicată de Primăria Municipiului Constanţa, se va trece la curăţirea terenului de frunze,
crengi, iarbă, buruieni şi alte materiale pe întreaga suprafaţă de teren.
Decaparea pământului vegetal se va face pe întreaga suprafaţă a terenului şi se va
depozita într-un depozit provizoriu sau definitiv în vederea unei eventuale reutilizări.
Săparea şi îndepărtarea stratului vegetal este necesară din considerente tehnologice,
caracteristicile fizico-mecanice ale pământului vegetal fiind improprii utilizării lui în cazul
lucrărilor de umplutură sau preluării încărcărilor de la construcţii, dar este necesară şi din
considerente economice, deoarece stratul vegetal reprezintă o valoare funciară şi necesită
reintroducerea lui în circuitul economic.
Îndepărtarea stratului vegetal se va face mecanizat, cu excavatorul pe şenile de 0,4-0,7
mc. Depozitarea pământului vegetal se va face pe şantier.
III.2.3. Trasarea lucrărilor de terasamente
În cadrul predării amplasamentului se va fixa cel putin o bază de trasare în lungime
precum şi reper de nivelment.
Trasarea în teren, după executarea ei, se va verifica în ceea ce priveşte încadrarea în
toleranţele prescrise. Recepţia lucrărilor de trasare se va face de către beneficiar în prezenţa
constructorului.
Prin trasare se realizează transpunerea pe teren a formei şi dimensiunilor exacte ale
construcţiei ce urmează să se execute luându-se din proiect coordonatele în plan (x,y) şi de
nivel (h) ale punctelor construcţiei.
Lucrările de trasare se execută parcurgând următoarele etape:
- fixarea pe teren a reperelor la care se vor raporta elementele construcţiei;
- trasarea pe teren a axelor principale ale construcţiei;
- trasarea pe teren a conturului săpăturii generale.
Aceste operaţii se fac pe baza planului de situaţie şi a planului de fundaţii.
În cazul acestei lucrări se vor folosi repere din lemn carbolinizat pe care se vor
înscripţiona cotele de nivel şi pe baza acestora se vor trasa axele principale de pe cele două
direcţii.
Axele construcţiei se materializează prin ţăruşi de lemn cu lungime de 60 cm care vor
fi protejaţi cu o apărătoare de lemn pentru a nu fi deplasaţi de muncitorii de pe şantier sau de
vehicule în timpul lucrului.
După trasarea axelor se va trece la trasarea conturului săpăturii generale, conturul va fi
marcat pe suprafaţa terenului cu dulapi fixaţi cu ajutorul unor ţăruşi.
III.2.4. Executarea săpăturilor
Înainte de începerea lucrărilor propiu-zise se va verifica dacă pe amplasament nu sunt
reţele electrice, de apă, canalizare, etc.
La executarea săpăturilor se va urmări: planul de săpătură şi de fundaţii.
III.2.4.1 Săpături generale mecanizate
Săpătura generală se va executa cu excavatoare pe şenile de 0,4-0,7 mc şi se va opri
cu 20 cm deasupra cotei profilului săpăturii, diferenţa executându-se manual.
III.2.4.2 Săpături manuale
Ultimul strat de pământ de cca 20 cm grosime se va săpa manual în ziua
respectivă şi imediat înainte de turnarea betonului în fundaţii, pentru a se evita efectele
negative cauzate de variaţiile de umiditate.
Pentru a asigura stabilitatea săpăturii generale se vor lua următoarele măsuri:
- săpătura se va executa cu taluz;
- terenul din jurul săpăturii să nu fie încărcat şi să nu sufere vibraţii;
- pământul rezultat din săpătură să nu se depoziteze la o distanţă mai mică de 1,00 m
de marginea gropii; pentru săpături de până la 1,00 m adâncime, distanţa se poate lua egală
cu adâncimea săpăturii;
- înlăturarea rapidă a apelor de precipitaţii sau provenite accidental;
- la săpătura manuală cu adâncime peste 2 m, taluzul trebuie executat în trepte,
prevăzându-se pe înălţimi banchete, care să permită evacuarea pământului. Banchetele vor
avea lăţimea de 0,6 – 1,0 m şi distanţele pe verticală între ele de cca. 2 m;
- dacă din cauze neprevăzute, turnarea fundaţiei nu se realizează imediat după săpare
şi se observă fenomene care indică pericol de surpare, se vor lua măsuri de sprijinire a
pereţilor în zona respectivă.
Pentru săparea manuală şi transport, muncitorii trebuie sa fie dotaţi cu următoarele:
- pentru săpare: cazma, lopată, târnăcop, şpiţ şi rangă;
- pentru transport pe distanţă mică: roabă, tomberon, benă, bandă rulantă.
Antreprenorul nu va trece la execuţia terasamentelor înainte ca dirigintele să constate
şi să accepte execuţia lucrărilor pregătitoare enumerate. Această acceptare trebuie să fie în
mod obligatoriu menţionată în registrul de şantier.
III.2.5. Umpluturi
Executarea lucrărilor de umplutură se vor face în conformitate cu Normativul privind
executarea lucrărilor de terasamente pentru realizarea fundaţiilor construcţiilor civile şi
industriale - indicativ C169-88, cap.5, cât şi a prevederilor în Normativ pentru verificarea
calităţii lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente - indicativ C56-85, cap.l art. 1.1 - r 1.7 .
Din aceste prevederi menţionăm:
a) umpluturile necesare între elevaţiile fundaţiilor pentru ridicarea nivelului terenului
la exteriorul clădirilor se vor face cu pământul excavat de la lucrările de săpătură fără corpuri
străine (cioturi, moloz, resturi de lemne);
b) compactarea umpluturilor se va face în straturi de 20 cm grosime realizându-se o
densitate medie de p = l,67 t/mc;
c) în cazul umpluturilor cu volum redus şi în spaţii înguste se va utiliza compactarea
manuală cu maiuri metalice cu o greutate de circa 20 kg;
d) umpluturile între fundaţii şi la exteriorul cladirilor până la cota prevăzută în proiect
se vor executa imediat după decofrarea fundaţiilor;
e) verificarea lucrărilor de umplutură va fi menţionată în mod obligatoriu în procese
verbale de lucrări ascunse;
f) executarea lucrărilor de săpătură se vor face în stricta concordanţă cu prevederile
normativului P7-88;
g) în cazul unor umeziri superficiale datorită precipitaţiilor atmosferice neprevăzute,
fundul gropii de fundaţie trebuie lăsat să se zvânte înainte de începerea lucrărilor de executare
a fundaţiei (betonare), iar dacă umezirea este puternică, se va îndepărta stratul de noroi.
III.2.6 Verificări în vederea recepţiei
Orice lucrare de terasamente va fi începută după efectuarea operaţiei de predare -
primire a amplasamentului, trasării reperelor cotei zero, etc., consemnată într-un proces verbal
încheiat de delegaţii beneficiarului, proiectantului şi executantului.
Înainte de începerea lucrărilor de terasamente se va verifica întreaga trasare pe teren
conform STAS 9824/1-76.
La terminarea lucrărilor de săpături pentru fundaţii se vor verifica dimensiunile şi
cotele de nivel realizate şi se vor compara cu dimensiunile din proiect; în cazul în care este
depăşită oricare abatere admisibilă este interzisă începerea lucrărilor de turnare a tălpilor de
fundaţii înainte de a se efectua toate corecturile necesare aducerii depăşirii respective în
limitele admisibile.
În toate cazurile în care se constată că, la cota de fundare stabilită prin proiect, natura
terenului nu corespunde cu aceea avută în vedere la proiectare, soluţia de continuare a
lucrărilor nu poate fi stabilită decât pe baza unei dispoziţii scrise a inginerului geotehnician.
Pentru umpluturile de pământ utilizate pentru platforme, căi de acces pietonale sau cu
circulaţie auto uşoară, sistematizări verticale, completarea săpăturilor de fundaţie sau pentru
conducte sub pardoseli, se va verifica:
- îndepărtarea pământului vegetal şi a altor straturi indicate în proiect;
- corespondenţa cu proiectul a naturii pământului utilizat şi a tehnologiei de
compactare;
- realizarea gradului de compactare (B), conform STAS 1913/13-83.
Rezultatele acestor verificări se vor înscrie în procesele verbale de lucrări ascunse.
III.2.7 Standarde de referinţă şi normative de execuţie
- C 169 - 88 - Normativ privind executarea lucrărilor de terasamente pentru
realizarea fundaţiilor construcţiilor civile şi industriale;
- C 16 – 79 - Normativ pentru realizarea pe timp friguros a lucrărilor de construcţii şi
a instalaţiilor aferente;
- C 83 - 75 - Îndrumător general pentru executarea în detaliu a construcţiilor;
- C 140 – 86 - Normativ pentru executarea lucrărilor de beton şi beton armat;
- C 56 – 85 - Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de construcţii;
- C 61 – 74 - Instrucţiuni tehnice pentru determinarea tasărilor;
- C 29 – 77 - Normativ privind consolidarea terenurilor de fundaţie slabe prin
procedee mecanice;
- C 182 -77 - Normativ pentru executarea mecanizată a terasamentelor de drumuri;
- Ordin IGSIC Nr. 8/07.11.1981 referitor la încercările de laborator pentru verificarea
compactării terenului;
- P 7 -83 - Normativ pentru proiectarea şi executarea construcţiilor fundate pe
pământuri sensibile la umezire;
- P 7 – 79 - Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi executarea construcţiilor
fundate pe pământuri cu umflături şi contracţii mari;
- P 85 – 82 - Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea construcţiilor cu structura din
diafragme din beton;
- STAS 2745 – 69 - Terenuri de fundare. Urmărirea tasării construcţiei;
- STAS 5091 - 71 - Terasamente. Prescripţii generale;
- STAS 2914 - 84 - Lucrări de drumuri. Terasamente. Condiţii generale;
- STAS 6054 - 77 - Terenul de fundaţie. Adâncimea de îngheţ;
- STAS 1913/1 - 92 - Terenul de fundaţie. Pământuri. Determinarea umidităţii;
- STAS 9824/0 - 74 - Trasarea pe teren a construcţiilor. Prescripţii generale;
- STAS 9824/1 - 87 - Trasarea pe teren a construcţiilor civile, industriale şi agrozootehnice;
- STAS 3300/1- 85 - Teren de fundare. Principii generale de calcul;
- STAS 3300/2 - 85 - Teren de fundare. Calculul terenului de fundare în cazul fundării
directe;
- STAS 10107/0 – 90 - Calculul şi alcătuirea elementelor din beton, beton armat şi beton
precomprimat;
- STAS 1110/1 – 77 - Zonarea seismică. Macrozonarea teritoriului.
III.2.8 STRUCTURA DE REZISTENŢĂ
III.2.8.1. Descrierea structurii
III.2.8.1.1. Infrastructura
Având în vedere valoarea presiunii convenţionale P=160 KPa, stabilită pentru
gruparea fundamentală a încărcărilor, rezultată din studiul geotehnic anexat, precum şi
valoarea încărcărilor transmise la terenul de fundare s-a optat pentru un sistem de fundare de
tip grinzi continue din beton armat monolit C 12/15.
Principalele faze ale tehnologiei de executare a fundaţiilor din beton sunt: operaţiile
pregătitoare, betonarea fundaţiilor, decofrarea şi controlul execuţiei lucrărilor.
Operaţiile pregătitoare constau în: verificarea săpăturilor gropilor de fundaţie, a
cofrajelor şi a armăturilor.
Săpăturile sunt verificate prin controlarea amplasării corecte a conturului şantului şi
gropilor de fundaţie faţă de axele principale ale construcţiei, a dimensiunilor în plan şi a
adâncimii de fundare, precum şi a pereţilor săpăturii care nu trebuie să prezinte surpări locale.
La cofraje se verifică dimensiunile interioare (care trebuie să corespundă cu cele ale
fundaţiilor), verticalitatea panourilor, etanşeitatea (daca este cazul) şi modul de execuţie a
sprijinirilor, pentru a nu ceda la împingerea pământului.
La armături se verifică numărul de bare, diametrele, poziţiile, marca otelului (care
trebuie sa fie conform proiectului de execuţie), aspectul lor exterior (să nu fie ruginite,
deformate sau murdare de noroi) şi dacă au fost deformate după montarea lor în cofraje.
Înainte de a începe turnarea betonului, gropile de fundaţie şi cofrajele se curăţă de
pământ, eventual de impurităţi, aşchii de lemn, etc. Se sapă cei 10-50cm de pământ lăsat
nesăpat, până se ajunge la cota prescrisă de fundare. Cofrajele din panouri de lemn se udă cu
2-3 ore înainte de turnarea betonului, pentru că altfel acestea absorb apa din beton. Pentru a
preîntâmpina pătrunderea apelor în gropile de fundaţie se amenajează şanţuri şi taluzuri
pentru scurgerea acestora. De asemenea, se amenajează căi de acces pentru mijloace de
transport al betonului şi al altor materiale, în straturi de 15-20 cm, atunci când se compactează
manual, şi de 30-40 cm, când se vibrează. Până la înălţimi de 2-2,5m, betonul se toarnă direct
din roabe. După turnarea fiecărui strat se compactează betonul, manual sau cu vibratorul.
Operaţiile de turnare şi compactare a straturilor se execută succesiv şi continuu, până
când se betonează întreaga fundaţie, iar ultimul strat de beton se netezeşte.
Decofrarea fundaţiilor se execută după întărirea betonului. Mai întâi se decofrează
feţele laterale ale fundaţiilor prin tăierea sârmelor care leagă panourile opuse, apoi se desfac
şpraiţurile, se înlătură montanţii şi chingile orizontale (când există), se scot panourile de
cofraj (cu ranga). Controlul execuţiei fundaţiilor constă în verificarea aspectului exterior al
betonului întărit care nu trebuie să prezinte fisuri, goluri, zone segregate, iar muchiile trebuie
sa fie drepte şi suprafeţele plane.
III.2.8.1.2. Suprastructura
Structura de rezistenţă este realizată din cadre din beton armat.
Stâlpii structurii sunt din beton armat monolit de clasă C20/25, au o secţiune pătrată,
dimensiunile acestora fiind 35x35, 40x40 cm.
Grinzile cadrelor sunt realizate din beton armat monolit de clasă C20/25 de secţine
dreptunghiulară 25x50 , 30x60 cm.
Planşeele sunt din beton armat monolit şi au o grosime de 15 cm.
Închiderile exterioare sunt realizate din zidărie de B.C.A. cu o grosime de 30 cm, iar
pereţii interiori sunt realizaţi din zidărie de B.C.A. cu grosimea de 15 cm.
III.2.8.2. Cofrarea betonului
III.2.8.2.1. Generalităţi
Cofrajele sunt construcţii temporare, necesare construcţiilor pentru redarea formei şi
dimensiunilor elementelor de beton, precum şi pentru susţinerea acestora în perioada când ele
nu au capacitatea de a o face singure.
Pentru a corespunde rolului pe care–l au, cofrajele trebuie să îndeplinească o serie de
condiţii tehnice cu caracter general, şi anume:
să permită o execuţie cât mai simplă;
economice, astfel încât costul, consumul de materiale şi de manoperă să rezulte în ponderi
cât mai scăzute din totalul necesar realizării construcţiei;
să fie stabile şi rezistente sub acţiunea încărcărilor care apar în procesul de execuţie;
să poată prelua greutatea şi împingerea laterală a amestecului proaspăt de beton şi a
încărcărilor care apar la procesul de executare a lucrărilor;
exacte, în privinţa redării corecte a formei şi dimensiunilor elementelor din beton în limita
abaterilor admisibile;
să nu permită scurgerea laptelui de ciment prin rosturi, adică să fie etanşe;
să fie astfel alcătuite încât să asigure o decofrare uşoară;
să fie uşor de manipulat la transport şi montaj;
să corespundă din punct de vedere al condiţiilor de tehnică a securităţii muncii. Cofrajele
se pot confecţiona din: lemn sau produse pe bază de lemn, metal sau produse pe bază de
polimeri. Materialele utilizate trebuie să corespundă reglementărilor specifice în vigoare.
Cofrajele se clasifică astfel:
a) faţă de poziţia cofrajului de la turnarea betonului la decofrare:
- cofraje staţionare;
- cofraje mobile (de ex. cofraje glisante, păşitoare)
b) din punct de vedere al utilizării componentelor:
- cofraje de inventar, la care componentele sunt mijloace de inventar şi se folosesc de mai
multe ori;
- cofraje unicat, la care componentele se utilizează o singură dată. De regulă acestea sunt
din materiale lemnoase;
- cofraje pierdute, la care componentele intră în alcătuirea elementelor din beton care se
toarnă pe şantier (de ex, predale din beton armat);
- cofraje virtuale, la care betonul se toarnă în spaţii realizate anterior (de ex, groapa în care
se toarnă fundaţia de beton);
Pentru “cofrajele virtuale” abaterile faţă de dimensiunile de referinţă din proiect sunt
cele specifice lucrărilor de pământ şi nu elementelor din beton turnat în “cofraje reale”.
c) faţă de calitatea suprafeţei de beton obţinută după decofrare:
- cofraje pentru beton aparent;
- cofraje pentru betoane brute, suprafeţele obţinute fiind acoperite cu tencuială, placaje,
plafoane şi pereţi falşi.
În baza analizării proiectului şi a condiţiilor specifice de execuţie, executantul va stabili
tipul de cofraj ce se va adopta şi va elabora proceduri necesare realizării lucrărilor de cofrare
ce vor cuprinde:
- lucrări pregătitoare;
- fazele de execuţie;
- poziţia eventualelor ferestre de curăţire sau betonare;
- programul de control al calităţii în fazele de execuţie a cofrajelor;
- resursele necesare (echipamente de cofrare şi susţineri, utilaje, scule, personal)
- organizarea raţională a locului de muncă
Înainte de începerea operaţiei de montare a cofrajelor, se vor curăţi şi se vor pregăti
suprafeţele care vor veni în contact cu betonul ce urmează a se turna şi se va verifica şi
corecta poziţia armăturilor. Montarea cofrajelor va cuprinde următoarele operaţii:
- trasarea poziţiei cofrajelor;
- asamblarea şi susţinerea provizorie a panourilor;
- verificarea şi corectarea poziţiei panourilor;
- încheierea, legarea şi sprijinirea definitivă a cofrajelor.
În vederea asigurării unei execuţii corecte a cofrajelor, se vor efectua verificări
etapizate astfel:
- preliminar, controlându-se lucrările pregătitoare şi elementele sau subansamblurile de cofraj
şi susţineri;
- în cursul execuţiei, verificându-se poziţionarea în raport cu trasarea şi modul de fixare a
elementelor;
- final, recepţia cofrajelor şi consemnarea constatărilor într-un registru de procese verbale
pentru verificarea calităţii lucrărilor ce devin ascunse (proces verbal de recepţie calitativă).
În cazul cofrajelor care se închid după montarea armăturilor se va redacta proces
verbal comun pentru cofraje şi armături.
III.2.8.2.2. Livrare, depozitare, manipulare
Recepţia panourilor de cofraj se face pe loturi, la furnizor.
Verificarea calităţii la recepţie se face prin examinarea unei probe reprezentând 5%
din lot; dacă din această probă o cantitate mai mare de 10% nu corespunde, lotul se
recepţionează panou cu panou; verificarea dimensiunilor se va putea face folosind şabloanele
care au servit la confecţionarea panourilor, după o prealabilă verificare atentă a acestora.
Pentru fiecare lot de panouri constructorul va verifica existenţa certificatului de
calitate emis de furnizor.
Transportul panourilor, atât de la furnizor la şantier (după efectuarea recepţiei) cât şi
de la un şantier la altul se va face de preferinţă în pachete de cel mult 500 kg, cuprinzând 10 -
16 panouri de acelasi tip, asamblate prin balotare.
Manipularea pachetelor se poate face cu o macara de capacitate corespunzătoare
folosind dispozitive de manipulare adecvate. Se interzice aruncarea sau bascularea panourilor.
Atât panourile de cofraj cât şi celelalte materiale şi elemente de inventar ce formează
setul de cofrare se vor manipula cu atenţie pentru a nu se degrada prematur şi a nu se
descompleta.
Depozitarea panourilor de cofraj se va face pe tipuri, în stive, pe suporţi de 15-20 cm
înălţime chiar şi pentru o perioadă scurtă de neutilizare, stivele vor fi formate prin
suprapunerea panourilor astfel împerecheate încât suprafeţele lor de contact cu betonul să se
afle faţă în faţă. Dacă depozitarea urmează a se face pe o perioada mai îndelungată, stivele se
vor acoperi cu prelate sau cu folii de polietilenă. După recuperarea prin decofrare a panourilor
de cofraj şi a celorlalte piese componente ale setului de cofraj, acestea vor fi curăţate de
resturile de beton şi vor fi unse pentru o mai bună conservare până la următoarea folosire.
Este interzisă depozitarea cofrajelor direct pe pământ sau depozitarea altor materiale
pe stivele de panouri de cofraje.
Tratarea cofrajelor se va face la rece într-un strat subţire.
III.2.8.2.3. Tehnologia lucrărilor de cofrare cu panouri
III.2.8.2.3.1. Lucrări pregătitoare şi principalele etape ale cofrării
Pentru orice element de construcţii operaţiile de montare a panourilor de cofraj se
succed în principiu în următoarea ordine:
- curăţirea şi nivelarea locului de montaj;
- trasarea poziţiei cofrajelor;
- transportul şi aşezarea panourilor şi a celorlalte materiale şi elemente de inventar, în
apropierea locului de montaj;
- curăţirea şi ungerea panourilor;
- asamblarea şi susţinerea provizorie a acestora;
- verificarea poziţiei cofrajelor pentru fiecare element de construcţie, atât în plan cât şi
pe verticală, şi fixarea lor în poziţia corectă;
- încheierea, legarea (blocarea) şi sprijinirea definitivă a tuturor cofrajelor cu ajutorul
dispozitivelor de montare (caloţi, juguri, tiranţi, zăvoare, distanţieri, contravântuiri,
proptele, etc.) şi etanşarea rosturilor.
Elementele de construcţie ale unui nivel (stâlpi şi planşeu) se betonează în general
împreună pentru a se asigura caracterul de monolit al construcţiei, rosturile tehnologice
amplasându-se deasupra planşeului, adică la baza stâlpilor. Aceasta conduce la cofrarea în
fază unică a elementelor verticale şi orizontale, urmată de betonarea elementelor verticale, iar
în cazul lucrului pe timp friguros permite realizarea cu destul de puţine amenajări a unor
incinte închise ce se pot încălzi.
La folosirea panourilor de cofraj se vor evita pe cât posibil practicarea găurilor în
astereală şi baterea cuielor în schelet.
Se interzice cu desăvârşire tăierea sau cioplirea panourilor în scopul adaptării lor
dimensionale sau de detaliu la cazuri particulare de folosire, îin toate aceste cazuri fiind
necesară adoptarea unor completări la faţa locului sau folosirea unor panouri speciale.
Panourile de care sunt fixate cutiile pentru găurile de trecere, şipcile pentru şanţuri ale
traseelor de instalaţii etc. vor fi folosite cu aceeasi destinaţie la fiecare refolosire.
Cutiile şi şipcile se vor fixa de panouri în cuie având grosimea minimă de 1,8 mm.
Pentru a se uşura decofrarea panourilor echipate cu astfel de piese în relief, acestea vor
fi curăţate şi unse cu deosebită atenţie.
Contravântuirile eşafodajelor vor fi bine strânse cu ajutorul dispozitivelor de
asamblare, verificarea lor fiind obligatorie.
Termenele la care se va realiza decofrarea elementelor din beton sunt cele din
“ Normativul pentru executarea lucrărilor din beton şi beton armat ” - NE 012-99.
Imediat după decofrare se vor îndepărta bavurile de pe suprafaţa betonului folosind
raşchete, dălţi sau polizoare şi se vor remedia eventualele defecte ale suprafeţei betonului în
condiţiile art. 5.67 din NE 012-99.
Pentru buna desfăşurare a lucrărilor de cofraj sunt necesare următoarele activităţi
pregătitoare:
1. Analiza proiectului de execuţie şi a condiţiilor specifice de execuţie, urmărind în special:
- secţiuni prin obiectiv, forme şi dimensiuni ale elementelor din beton armat monolit şi
prefabricat;
- specificaţiile privind obligativitatea continuităţii unor elemente din beton turnat monolit
rosturi de lucru, tehnologii de execuţie sau alte indicaţii tehnologice preconizate;
- dotarea şantierului cu utilaje, cofraje, dispozitive de manipulare, scule, etc., în vederea
alegerii proceselor tehnologice;
- termenul de execuţie al obiectivului;
- stadiul organizării de şantier şi termenul de începere a lucrărilor propriu-zise.
2. Gruparea elementelor de beton armat monolit şi alegerea tehnologiilor.
Elementele se grupează după formă şi dimensiuni, avându-se în vedere tehnologia ce
se poate adopta la fiecare grupă şi indicaţiile proiectantului privind obligativitatea
continuităţii betonării anumitor elemente.
III.2.8.2.3.2. Condiţii privind cofrarea diferitelor elemente de construcţii
Pentru solidarizarea şi sprijinirea panourilor se folosesc montanţi, cleşti, distanţieri,
dulapi de aliniere, proptele etc.
La fundaţiile continue se trasează mai întâi axul longitudinal pe fundul şanţului
(săpăturii), faţă de care apoi se va trasa poziţia feţelor interioare ale panourilor de cofraj.
Fixarea cofrajelor la fundaţii se va face cu montanţi, proptele, ţăruşi, distanţieri, etc.,
după care în prealabil s-a verificat poziţia cofrajelor în raport cu prevederile proiectului.
Cofrajele din panouri se ung cu atenţie înaintea montării armăturilor în scopul de a se
uşura operaţia de decofrare şi a se mări numărul de folosiri ale panourilor.
Ungerea se face imediat după montarea cofrajului sau chiar în timpul montării lui.
Pentru ungere se vor folosi substanţe produse industrial în acest scop sau unguentul de
gardă aplicat după decofrare, find interzisă folosirea motorinei sau a petrolului lampant care
degradează materialele lemnoase. Este recomandabil ca aplicarea unguentului să se facă prin
pulverizare.
La operaţiile de armare se va avea grijă ca unguentul să nu atingă carcasele de
armatură. Agenţii de decofrare trebuie să nu păteze betonul, să nu corodeze betonul şi
cofrajul, să se aplice uşor, să-şi păstreze proprietăţile neschimbate în condiţiile climatice de
execuţie a betonului.
Înainte de începerea turnării betonului se vor amenaja şi verifica la pereti şi la stâlpi,
podinele de lucru pentru muncitorii betonişti, având înălţimea şi lăţimea corespunzatoare şi
fiind prevăzute cu parapeţi de protecţie precum şi punţi de circulaţie deasupra armăturilor la
planşee. De asemenea se va verifica starea de funcţionare a mijloacelor pentru transportul,
punerea în operă şi compactarea betonului (autoagitatoare sau basculante, pompe de beton sau
bene, vibratoare).
III.2.8.2.3.3. Decofrarea elementelor de construcţii
La decofrarea elementelor, ordinea operaţiiior este, în general, inversă faţă de cele
indicate la montarea acestora:
- desfacerea zăvoarelor de susţinere (montanţi, rigle, moaze, caloţi);
- scoaterea fururilor de compensare la pereţi;
- scoaterea panourilor la pereţi, începând de la fururi;
- demontarea scândurilor de aliniere, respectiv a ramei de trasare la decofrarea elementelor
orizontale (grinzi, plăci) ordinea operaţiilor este, în general, următoarea:
- slăbirea contravântuirilor, pentru a permite coborarea eşafodajului în ansamblu;
- coborârea elementelor de susţinere verticale cu minimum 10 cm prin acţionarea asupra
dispozitivelor amintite (pene, filete, etc.)
- scoaterea la plăci a fururilor de compensare şi a panourilor de cofra;
- demontarea eşafodajului, şi anume: demontarea grinzilor, a contravântuirilor şi a popilor.
III.2.8.2.3.4. Abateri admisibile
Abateri limită la dimensiunile secţiunilor transversale: 3 mm
Toleranţe la rectiliniaritatea muchiilor: * pe 1 m: 3 mm
* pe toată lungimea muchiei: 4 mm
Toleranţe la planeitatea suprafeţei: 3 mm
Deformaţiile pe care le suferă cofrajul în timpul turnării şi compactării betonului nu
vor depăşi limitele admisibile cuprinse în tabelul 1 al anexei X.3. din NE 012-99.
III.2.8.2.3.5. Verificări în vederea recepţiei
Etapele controlului de calitate la lucrările de cofraje sunt:
a) Etapa preliminară caracterizată prin asigurarea condiţiilor tehnico-organizatorice necesare
executării şi realizării lucrărilor la nivelul calitativ prevăzut în documentaţiile tehnologice şi
prescripţiile tehnice, constând din:
- verificarea lucrărilor premergătoare celor de cofraje;
- verificarea mijloacelor de muncă cantitativ şi calitativ conform documentaţiilor tehnologice;
- verificarea geometriei subansamblurilor de cofraj şi înscrierii în limitele abaterilor
admisibile;
- verificarea subansamblurilor de cofraj privind existenţa tuturor elementelor prevăzute în
documentaţia de execuţie; fixarea corectă a elementelor de prindere (menghine, cleme,
şuruburi etc.), integritatea feţei cofrajului.
b) Etapa de execuţie a lucrărilor la nivelul calitativ prevăzut în documentaţiile tehnologice şi
prescripţiile tehnice, constând din:
- verificări după trasare şi înscriere în abaterile admisibile privind poziţia marcajelor faţa de
axele construcţiei şi faţa de elementele corespunzătoare turnate la etajul inferior; dimensiunea
elementelor ce urmează a fi cofrate;
- verificarea după montarea elementelor de bază privind existenţa tuturor elementelor
prevăzute în documentaţie, fixarea corectă şi stabilă a elementelor de prindere şi legatură,
pozţionarea corectă faţă de marcaj, în limitele abaterilor admise;
- verificări după montarea fiecărui nivel de elemente privind:
- existenţa tuturor elementelor prevăzute;
- fixarea corectă şi stabilă a elementelor de prindere şi legatură;
- poziţia golurilor, inclusiv a celor destinate verificării la recepţia structurii, a poziţiei
reciproce a axelor verticale ale elementelor de la diferite niveluri;
- încheierea corectă şi asigurarea etanşeităţii;
- curăţirea cofrajelor;
- asigurarea măsurilor de protecţia muncii şi PSI;
- poziţionarea corectă faţă de marcaj;
- dimensiunile cofrajului;
- poziţionarea faţă de orizontală şi verticală.
c) Etapa finală de verificare la recepţia lucrărilor conform documentaţiilor tehnologice şi
prescripţiilor tehnice.
La terminarea lucrărilor de cofraj se efectuează recepţia finală de către o comisie
formată din beneficiar (diriginte de şantier) şi constructor (şef de lot, şeful punctului de lucru,
şeful de echipă). Comisia va efectua verificările prevăzute mai sus precum şi alte verificări
prevăzute în “ Fişele de utilizare “ specifice
Rezultatele verificării şi eventualele remedieri ce trebuie făcute se vor consemna în
“ Registrul de procese verbale pentru verificarea lucrărilor ce devin ascunse ”.
După efectuarea remedierilor se va face verificarea şi se va încheia un nou proces
verbal.
Înainte de turnarea betonului conducătorul punctului de lucru (maistru, inginer) este
obligat să verifice integritatea, stabilitatea, rezemarea pe teren, etanşeitatea, poziţionarea şi
stabilitatea elementelor ce vor fi înglobate în beton (armătură, rame, goluri, placuţe metalice,
instalaţii, etc.) conform documentaţiei de execuţie.
După turnarea şi întărirea betonului se execută decofrarea pe baza unei dispoziţii
scrise date de şeful de lot.
La decofrare se vor respecta prevederile din Normativul NE 012-99.
III.2.8.2.4. Standarde de referinţă
- C 11 - 74 - Instrucţiuni tehnice privind alcătuirea şi folosirea în construcţii a panourilor din
placaj pentru cofraje;
- NE 012 - 99 - Normativ pentru executarea lucrărilor de beton şi beton armat;
III.2.8.3. Armarea elementelor din beton armat
III.2.8.3.1. Generalităţi
La realizarea acestei construcţii se vor folosi:
- armături de rezistenţă care asigură elementului rezistenţa necesară;
- armături de montaj care servesc pentru montarea armăturilor de rezistenţă;
Oţelul beton utilizat trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice prevăzute în STAS
438/1 - 89, pentru oţeluri cu profil neted OB37 şi profilate PC52, respectiv STAS 438/2 - 91
şi STAS 438/3 , 4 - 98 pentru sârme trase şi plase sudate pentru beton armat.
Pentru oţelurile din import este obligatorie existenţa certificatului de calitate emis de
unitatea care a importat oţelul sau cea care asigură desfacerea acesteia, în care se va menţiona
tipul corespunzător de oţel din STAS 438, echivalarea făcându-se prin luarea în considerare a
tuturor parametrilor de calitate.
III.2.8.3.2. Livrare, depozitare, manipulare
Livrarea oţelului beton se face numai conform prevederilor în vigoare şi însoţită de
certificate de calitate care vor cuprinde:
- valorile proprietăţilor mecanice rezultate din încercări;
- rezultatele îndoirii la rece;
- rezultatele analizei chimice.
Livrarea oţelului beton se face în legături de bare sau colaci, greutatea minimă a unui
colac este de 40 kg, iar greutatea maximă este de 600 kg.
Colacii vor fi legaţi strâns în trei sau mai multe locuri; marcarea se va face prin
vopsire; depozitarea oţelurilor pentru armături se va face astfel încât să se evite condiţiile care
favorizează corodarea şi murdărirea barelor cu pământ sau alte materiale.
III.2.8.3.3. Execuţia lucrărilor de armare a betonului
III.2.8.3.3.1 Oţeluri pentru armături
Domeniile de utilizare ale tipurilor de armături sunt precizate în Stas 10107/0-90 sau
în alte reglementări specifice.
Oţelurile de alte tipuri, inclusiv provenite din import trebuie să fie agrementate tehnic
cu precizarea domeniului de utilizare.
Armăturile de oţel utilizate pentru betonul armat monolit sau prefabricat se clasifică
după caracteristice fizico – mecanice şi modul de fabricaţie, după flexibilitate şi după rolul pe
care îl are elementul de construcţie.
După rolul şi destinaţia lor în elementul de construcţie, armăturile pot fi:
- armături de rezistenţă sau armături principale care asigură elementului rezistenţa
necesară;
- armături de repartiţie care au rolul de a repartiza sarcinile;
- armături de montaj, care servesc pentru montarea armăturilor de rezistenţă (etrieri,
care au şi rolul de rezistenţă, agrafe, capre, etc.).
Barele se fasonează şi se montează în conformitate cu prevederile proiectului. Se
interzice fasonarea armăturilor la o temperatură sub - 10 0 C, iar barele cu profil periodic cu
diametrul mai mare de 25 mm se vor fasona la cald.
Armăturile de rezistenţă din stâlpi, nervuri, grinzi, trebuie să fie legate prin etrieri, iar
cele din plăci, pereţi şi bolţi prin armături de repartiţie. Pentru a le împiedica smulgerea din
beton armăturile sunt prevăzute la capete cu ciocuri. Ciocurile sunt în funcţie de tipul şi de
diametrul barei, de rolul acesteia în elementul de beton şi de modul de confecţionare al
ciocului manual sau mecanizat).
III.2.8.3.3.2 Curăţirea şi îndreptarea barelor
Curăţirea şi îndreptarea barelor sunt operaţii care trebuie efectuate înaintea tăierii şi
fasonării acestora. La curăţire se va îndepărta:
- pământul, urmele de ulei, vopsea sau alte impurităţi;
- rugina neaderentă care se desprinde prin lovire cu ciocanul;
- rugina aderentă prin frecarea cu peria de sârmă în zona de sudare a barelor sau care urmează
a fi îndoite prin sudură.
După îndepărtarea ruginei neaderente sau a ruginei aderente, reducerea dimensiunilor
secţiunii barei nu trebuie să depăşească abaterile limită la diametru prevăzute în anexa 111.1
din NE 012 - 99 şi anume:
- pentru bare cu D < 25 mm abaterea limită este de - 0,5 mm;
- pentru bare cu D > 25 mm abaterea limită este de - 0,75 mm.
Oţelul beton livrat în colaci sau bare îndoite, trebuie să fie îndreptat înainte de a se
proceda la tăierea şi fasonarea barelor, fară a se deteriora însă profilul. La întinderea cu troliul
alungirea maxima nu va depăşi 2 mm/ m.
Nu se admite ruperea nervurilor sau a proeminentelor în cursul operaţiei de îndreptare.
III.2.8.3.3.3. Fasonarea barelor
Fasonarea barelor, confecţionarea şi montarea carcaselor de armătură se va face în
stricta conformitate cu prevederile proiectantului.
Barele tăiate şi fasonate vor fi depozitate în pachete etichetate, în aşa fel încât să se
evite confundarea lor şi să se asigure păstrarea formei şi curăţirea lor până în momentul
montării.
Pentru a le împiedica smulgerea, armăturile sunt prevăzute la capete cu ciocuri, care se
vor îndoi în funcţie de tipul şi de diametrul barei.
În cazul armăturilor netede ciocul se va îndoi la 180˚ cu raza interioara de minim 2,5 d
şi porţiunea dreaptă de la capăt de 3 d.
În cazul armăturilor cu profil periodic ciocul se va îndoi la 90˚ cu raza interioară de
minim 2,5 d şi porţiunea dreaptă de la capăt de 7 d (vezi STAS 10107/0-90, cap. 6.2., 6.3.,
6.4., 6.5.).
Îndoirea barelor înclinate, a celor ce trec din stâlpi în grinzi sau a celor trecute peste
colţul unui cadru, se va face după un arc de cerc de cel putin 10 d.
Capetele barelor înclinate, trebuie să aibă o porţiune dreaptă cu lungimea de cel puţin
20 d, în zonele întinse, şi cel puţin 10 d în zonele comprimate.
În cazul etrierilor care se vor îndoi după un unghi drept, raza cercului de îndoire va fi
de minim 2 d (d = diametrul etrierului).
Fasonarea ciocurilor şi îndoirea armăturilor se execută cu o mişcare lentă, fară şocuri.
La maşinile de îndoit cu două viteze nu se admite curbarea barelor din oţel cu profil periodic
la viteză mare a maşinii.
Fasonarea barelor cu diametre mai mari de 25 de mm se va face la cald. Se recomandă
să nu se execute fasonarea armăturilor la temperaturi mai mici de -10C.
III.2.8.3.3.4 Acoperirea armăturilor
Pentru a fi ferite de rugină, precum şi de acţiunea altor agenţi distructivi, aflaţi în
mediul în care stă elementul de construcţie, armăturile trebuie să fie nu numai complet
învelite în beton, dar între ele şi feţele exterioare ale elementului trebuie să existe un strat de
beton suficient de gros care să le asigure protecţia. Acoperirea are grosimi diferite, în funcţie
de tipul şi condiţiile de utilizare a elementului de beton armat.
Pentru realizarea acoperirii corecte cu beton a armăturilor trebuie să se dea o atenţie
deosebită la montarea armăturilor în poziţie corectă în raport cu feţele elementelor respective
şi să se urmărească păstrarea acestei poziţii corecte în timpul turnării. În acest scop se vor
folosi distanţieri din PVC, pentru suprafeţele orizontale fiind acceptaţi distanţierii din beton.
Grosimea stratului de acoperire cu beton a armăturilor va respecta prevederile
detaliilor de execuţie cu abateri de 2 mm. Pentru cazurile în care în detalii nu se indică
grosimea stratului de acoperire, se vor respecta următoarele prevederi:
- pentru armăturile longitudinale de rezistenţă ale elementelor din beton armat greu,
monolit sau preturnat, se vor asigura grosimi de acoperire egale cel puţin cu diametrul
armături, cu abateri de 2 mm;
- pentru armăturile înclinate cu diametrul de 16 mm sau mai mare trebuie să aibă o
acoperire laterală de beton cu grosimea egală cu cel puţin de 2 ori diametrul
armăturilor respective;
- se vor prevedea grosimi de acoperire sporite pentru: elemente supuse direct acţiunii
intemperiilor, elemente care lucrează în mod agresiv sau sunt situate în zona litoralului
Mării Negre, elemente la care restricţiile privind protecţia contra incendiilor prevăd
grosimi mai mari decât cele menţionate anterior.
Grosimea stratului de acoperire cu beton a armăturilor
ElementGrosimea minimă a
stratului de acoperire (mm)Observaţii
Plăci cu grosimea:
100 mm
100 mm
10
15
Grinzi cu înălţime:
250 mm
250 mm
15
25
Dacă înălţimea 500 mm
şi diametru armăturii 16
mm, grosimea minimă =
20mm
Stâlpi
Fundaţii cu strat de
egalizare la armăturile de
faţa inferioară
Fundaţii, stâlpi, grinzi în
contact cu pământul
Etrieri sau armături
transversale din carcase
sudate
25
35
45
15
Se poate menţine acoperirea
normală dacă se execută o
tencuială cu grosime de
min. 20 mm, cu mortar M
100 sau altă protecţie
similară.
III.2.8.3.3.5 Ancorarea armăturilor
Pentru a putea prelua forţele de întindere la care sunt supuse, armăturile trebuie să fie
ancorate în beton. Acest lucru se realizează atât cu ajutorul ciocurilor, cât şi prin aderenţa
dintre beton şi suprafaţa laterală a barelor.
Ancorarea armăturilor se realizează prin:
- respectarea condiţiilor din detaliile de execuţie privind lungimile de ancorare şi
poziţionarea armăturilor;
- asigurarea unei betonări corespunzătoare şi în zonele de la capetele armăturilor;
- respectarea eventualelor condiţii din detaliile de execuţie prin prevederea de ciocuri
sau alte metode de îmbunătăţire a ancorării.
Armările netede întinse se termină de regulă cu ciocuri. Armăturile netede care rămân
comprimate pentru orice combinare de încărcări se termină cu sau fără ciocuri în funcţie de
considerente de execuţie (preferabil fără ciocuri).
Armăturile cu profil periodic precum şi armăturile din oţel neted utilizate în plase
sudate se termină de regulă fără ciocuri. Ciocurile armăturilor longitudinale inferioare pe
reazeme trebuie să fie înclinate spre interior sau dacă este posibil să fie dispuse orizontal, spre
interior. Pentru cazurile curente lungimile minime de ancorare a armăturilor (laminate la
cald), vor fi de cel puţin 250 mm şi se va ţine cont de tabelul următor:
Lungimile de ancorare a armăturilor
Calitatea oţelului Marca betonului
B 150 şi B 200
(Bc 10 şi Bc 15)
Lungimile de ancorare
(clasa betonului)
B 250 şi B 300
(Bc 20 şi Bc 22,5)
în număr de diametre
OB 37 (cu ciocuri) 40 35
PC 52 35 30
PC 60 - 35
III.2.8.3.3.6. Înnădirea armăturilor
Înnădirea armăturilor se realizează prin procedeele şi în condiţiile stabilite prin
proiect. Pentru cazurile curente trebuie respectate următoarele prevederi principale:
Înnădirea armăturilor cu diametrul peste 25 mm se face prin sudare. Nu se vor înnădi cu
sudură bare având diametru sub 10 mm;
Înnădirea armăturilor cu sudură se face de regulă prin procedeele obişnuite de sudare prin
topire, cu arc electric pe baza prevederilor din prescripţiile speciale;
Secţiunea armăturilor întinse din oţel PC 52 înnădite prin petrecere fără sudură într-o
singură secţiune trebuie să fie de max 50% din secţiunea totală de armătură întinsă;
Lungimea de suprapunere a armăturilor înnădite din oţel laminat la cald, amplasate în
zona întinsă a elementelor solicitate la înconvoiere, cu presiune excentrică şi întindere
excentrică cu excentricitate mare, va fi egala cel puţin cu valorile lungimilor de ancorare
prevăzute în tabelul următor, multiplicate cu coeficientul k s = 1 + ri, în care ri este raportul
dintre aria armăturilor înnădite într-o aceeaşi secţiune şi aria tuturor armăturilor din
secţiunea respectivă;
Înnădirea plaselor sudate din STNB pe direcţia armăturilor de rezistenţă se face prin
suprapunere pe 2 ochiuri plus 5 cm;
Lungimea minimă de suprapunere pentru armăturile înnădite din zona comprimată va fi de
3d pentru elemente executate cu betoane de clasă mai mică ca C16/20, respectiv 20d
pentru elementele executate cu betoane C16/20 sau mai mare. Lungimile de suprapunere
vor fi reduse în mod corespunzător dacă înnădirea se face într-o zonă de solicitare mai
redusă.
La elementele solicitate la compresiune, pe lungimea de suprapunere a armăturilor în
zona de întindere etrierii vor fi îndesiţi distanţa max. între ei fiind de 10d.
Nu se admite executarea înnădirilor prin suprapunere fără sudură în elementele liniare a
căror secţiune este întinsă în întregime (tiranţi).
III.2.8.3.3.7. Distanţe între armături
Pentru ca barele de armare care intră în alcătuirea elementelor de beton armat să nu
împiedice turnarea betonului în condiţii bune (provocând goluri, segregări etc.), ele trebuie să
se aşeze la anumite distante. Aceste distanţe sunt în funcţie de tipul, de mărimea elementelor
de beton şi de mărimea agregatelor folosite la prepararea betonului. Când distanţa între barele
armăturii este cu cel puţin 5mm mai mare decât dimensiunea maximă a granulelor
agregatelor, betonul trece în bune condiţii printre armături. Ţinând seama de acest fapt, se
stabilesc distanţele minime admise între armăturile de rezistenţa în funcţie de tipul
elementului.
Distanţe minime admise între armături
Element Distanţa minimă (mm)
Stâlpi sau elemente înclinate executate cu cofraj pe
toate laturile:
Bare longitudinale
etieri
50
70
Grinzi sau elemente înclinate executate cu cofraj
numai pe 3 laturi:
între barele unui rând de armătură de la partea
inferioară, precum şi între primele două rânduri
între armăturile de la faţa superioară
cu armătura dispusă pe mai mult de două
rânduri
etieri
d însă 25
d însă 30
50
100
Armături de rezistenţă în plăci 70
Observaţie: S-a notat cu d diametrul nominal al barelor
În cazul plăcilor în consolă, distanţa dintre caprele de menţinere a poziţiei armăturii
trebuie să fie max. 50 cm ( respectiv 4 buc/m2 ) .
Praznurile şi plăcuţele metalice înglobate se fixează prin punctele de sudură de
armătura elementului sau se leagă cu sârmă de cofraj sau armături, asigurând menţinerea
poziţiei lor corecte în tot timpul turnării betonului.
III.2.8.3.3.8. Legarea armăturilor
Pentru menţinerea armăturii în poziţia din proiect trebuie să se dea atenţie la legarea
armăturilor, astfel:
La încrucişări, barele de armare trebuie să fie legate între ele cu legături de sârmă neagră
sau prin sudură electrică prin puncte. Când legarea se face cu sârmă, se utilizează două
fire de sârmă de 1 – 1,5 mm diametru;
Reţelele de armături din plăci au legate în mod obligatoriu două rânduri de încrucişări
marginale, pe întreg conturul. Restul încrucişărilor, din mijlocul reţelelor, sunt legate din 2
în 2 M în ambele sensuri (în şah);
La grinzi şi stâlpi, vor fi legate toate încrucişările barelor armăturii cu colţurile etrierilor,
sau cu ciocurile agrafelor. Restul încrucişărilor acestor bare, cu porţiunile drepte ale
etrierilo , pot fi legate numai în şah (cel puţin din 2 în 2);
Barele înclinate vor fi legate, în mod obligatoriu, de primii etrieri cu care se încrucişează.
Etrierii şi agrafele montate înclinat faţă de armăturile longitudinale se vor lega de toate
barele cu care se încrucişează. Bretelele vor fi legate de regulă de toate barele
longitudinale cu care se încrucişează.
Pentru a-şi păstra poziţia în timpul turnării şi să se asigure o uşoară turnare a betonului
este necesar ca armătura să aibă un min. de rigiditate.
În cazul în care nu se dispune de sortimentele şi diametrele prevăzute în proiect, se poate
proceda la înlocuirea acestora numai cu avizul proiectantului. Distanţele minime respectiv
maxime rezultate între bare precum şi diametrele minime adoptate trebuie să îndeplinească
condiţiile din STAS 10107/ - 1990 sau din alte reglementări specifice. Înlocuirea se va înscrie
în planurile de execuţie care se depun la Curtea construcţiei.
III.2.83.3.9 Montarea armăturilor
Montarea armăturilor poate să înceapă numai după recepţionarea calitativă a
cofrajelor, acceptarea de către proiectant a fişelor tehnologice de betoane în cazul elementelor
sau părţilor de structură al căror volum depăşeşte 100 mc.
La montarea armăturilor se vor adopta măsuri pentru asigurarea bunei desfăşurări a
turnării şi compactării betonului. Armăturile de la partea superioară trebuie să permită
pătrunderea liberă a betonului sau a furtunelor prin care se descarcă betonul.
Armăturile vor fi montate în poziţia prevăzută în proiect, luându-se măsuri care să
asigure menţinerea acesteia în timpul turnării betonului (distanţieri, agrafe, capre, etc.).
Se va prevedea:
- cel pţin doi distanţieri la fiecare mp de placă sau perete;
- cel puţin un distanţier între rândurile de armătură la fiecare doi metri liniari de grindă în
zona de armătură pe două sau mai multe rânduri.
Pentru menţinerea în poziţie a armăturilor de la partea superioară a plăcilor, se vor
folosi capre din oţel beton sprijinite pe armătura inferioară sau pe distanţieri şi dispuse între
ele la distanţa de maxim 1 m (1 buc/mp) în câmp, respectiv de maximum 50 cm (4 buc/mp) în
zonele de consolă).
Praznurile şi piesele metalice înglobate vor fi fixate prin puncte de sudură sau legături
cu sârmă de armătura elementului, sau vor fi fixate de cofraj astfel încât să se asigure
menţinerea poziţiei lor în tot timpul turnării betonului.
Se recomandă ca, atunci când se dispune de mijloace mecanice de ridicare şi montaj,
armătura să se monteze sub formă de carcase preambalate, de preferinţă sudate prin puncte.
Livrarea oţelului beton se va face conform prevederilor în vigoare, însoţită de un
document de calitate (certificatul de calitate / inspecţie, declaraţie de conformitate) şi după
certificarea produsului de un organism acreditat, de o copie după certificatul de conformitate.
Documentele ce însoţesc livrarea oţelului beton de la producător trebuie să conţină
următoarele informaţii:
denumirea şi tipul de oţel, standardul utilizat;
toate informaţiile pentru identificarea loturilor;
greutatea netă;
valorile determinate privind criteriile de performanţă;
Oţelul livrat de furnizori intermediari va fi însoţit de un certificat privind calitatea
produselor care va conţine toate datele din documentele de calitate eliberate de producătorul
oţelului beton.
Fiecare colac sau legătură de bare sau plase sudate va purta o etichetă, bine legată care
va conţine:
marca produsului;
tipul armăturii;
numărul lotului şi al colacului sau legăturii;
greutatea netă;
semnul CTC;
Barele de armătură, plase sudate şi carcasele prefabricate de armătură vor fi
transportate şi depozitate astfel încât să nu sufere deteriorări sau să prezinte substanţe care pot
afecta armătura şi / sau betonul sau aderenţa beton–armătură.
Oţelurile pentru armături să fie depozitate separat pe tipuri şi diametre în spaţii
amenajate şi dotate corespunzător, astfel încât să se asigur :
evitarea condiţiilor care favorizează corodarea armăturilor;
evitarea murdăririi acestora cu pământ sau alte materiale;
asigurarea identificării uşoare a fiecărui sortiment şi diametru.
Controlul calităţii oţelului se face conform prevederilor capitolului 17 din “ Cod de
practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat ”,
indicativ NE 012 – 99, aprobat de MLPAT cu ordinul nr. 59/N din 24 august 1999.
III.2.8.3.3.10. Controlul calităţii
- constatarea existenţei certificatului de calitate sau de garanţie;
- verificarea dimensiunilor secţiunii, ţinând seama de reglementări;
- examinarea aspectului;
- verificarea prin îndoire la rece;
În cazul când este prevăzut în proiect sau când există dubii asupra calităţii oţelurilor
aprovizionate se va proceda la verificarea caracteristicilor mecanice prin încercarea la
tracţiune şi după caz de sudabilitate.
III.2.8.4 Betonul
Betonul este o piatră artificială alcătuită dintr-un amestec de pietriş şi nisip legate prin
intermediul unui material de legătură, numit liant, care de obicei este cimentul, sub formă de
pastă de ciment.
Pasta de ciment este un amestec de ciment şi apă; ea se prezintă sub formă de piatră de
ciment.
Betonul se prezintă de asemenea sub 2 forme:
betonul proaspăt aşa cum rezultă din preparare;
betonul întărit care rezultă după ce pasta de ciment a făcut priză şi s-a întărit.
Dintre caracteristicile betonului proaspăt, o importanţă de prim ordin pentru practică o
are lucrabilitatea.
Lucrabilitatea betonului reprezintă proprietatea acestuia de a asigura umplerea
cofrajelor şi înglobarea armăturilor şi este determinată de valoarea tasării conului sau a
gradului de compactare ( Gc ) sau remodelarea VE – BE determinate conform STAS 1759-80.
Un beton se consideră lucrabil atunci când nu se dezamestecă la manipulare şi
transpor, nu separă apa de amestecare, are o bună coeziune şi umple uşor cofrajele în care este
turnat. Un beton trebuie să fie cu atât mai lucrabil cu cât elementul de construcţie în care
trebuie turnat are armături mai dese, iar mijloacele de compactare sunt mai puţin energice.
Lucrabilitatea betonului este influenţată de coeziunea, vâscozitatea şi frecarea internă
a betonului. Lucrabilitatea poate fi îmbunătăţită prin adăugarea în compoziţia betonului a
aditivilor.
Densitatea aparentă a betonului proaspăt este raportul dintre masa betonului şi
volumul său aparent (inclusiv volumul porilor şi a golurilor interioare). Ea se determină prin
cântărirea epruvetelor de beton folosite pentru stabilirea mărcii betonului.
Densitatea betonului este influenţată de: densitatea agregatelor, modul de compactare
a betonului şi de eventualele tratamente care au rolul să sporească volumul de goluri în masa
betonului pentru a-i micşora densitatea sau a-i da calităţi speciale de izolare termică.
Pentru betoanele de rezistenţă se urmăreşte să se reducă cât mai mult porii din masa
betonului, pentru ca astfel să se obţină un material cu rezistenţe mecanice mari, cu o
durabilitate sporită şi cu o permeabilitate mai redusă.
Betoanele foarte grele se utilizează la elemente de construcţii supuse la eroziuni
puternice sau pentru betoane de protecţie contra radiaţiilor nucleare.
Betoanele grele se obţin cu agregate minerale de râu sau de concasaj, fiind betoanele
obişnuite folosite pentru realizarea elementelor de beton simplu şi beton armat.
Betoanele semigrele se folosesc la umpluturi, la confecţionarea înlocuitorilor de
cărămidă şi se realizează cu agregate speciale (zgură, scorie).
Betoanele uşoare se folosesc la confecţionarea de blocuri uşoare de zidărie cu o
capacitate de izolare termică mai bună decât zidăria.
Betoanele foarte uşoare sunt folosite ca metariale pentru izolare termică şi fonică.
Punerea în operă a betonului cuprinde ansamblul operaţiilor tehnologice de betonare
propriu-zisă, care asigură realizarea diferitelor elemente de construcţie de beton în
conformitate cu forma, dimensiunile şi condiţiile de calitate prevăzute în proiect. Punerea în
operă a betonului cuprinde 3 faze principale de lucru, şi anume:
turnarea betonului în cofraje;
compactarea betonului;
nivelarea (finisarea) suprafeţelor libere ale betonului.
Principalele condiţii obligatorii înainte de începerea turnării betonului sunt:
terenul de fundare pe care urmează să se toarne betonul să corespundă prevederilor din
proiect;
dimensiunile în plan şi cotele de nivel ale săpăturilor să corespundă cu cele prevăzute în
proiect;
pregătirea terenului conform proiectului, respectiv nivelarea şi curăţirea lui;
corespondenţa dimensiunilor cofrajelor, atât în plan cât şi ca nivel, cu cele din proiect;
orizontalitatea şi planeitatea cofrajelor, plăcilor şi grinzilor, verticalitatea cofrajelor
stâlpilor şi pereţilor;
luarea de măsuri pentru menţinerea formei cofrajelor şi asigurarea etanşeităţii lor, precum
şi pentru fixarea cofrajelor de elementele de susţinere;
dispoziţia corectă a armăturilor şi corespondenţa diametrelor şi numărului acestora cu cele
din proiect, solidarizarea armăturilor între ele (prin legare, sudare) existenţa unui număr
suficient de distanţieri;
montarea conform proiectului a piselor ce rămân înglobate în beton sau care servesc
pentru crearea de goluri în beton;
Operaţii obligatorii înainte de betonare:
cofrajul şi armăturile se curăţă de eventualele corpuri străine, de betonul rămas de la
turnarea precedentă, de rugina neaderentă pe armături;
se închid ferestrele de curăţire din cofraj;
când betonarea a fost întreruptă, suprafaţa betonului turnat anterior şi întărit trebuie
curăţită cu deosebită grijă, prin ciocănire, de pojghiţa superficială de ciment şi de betonul
slab compactat, îndepărtându-se apoi materialul rezultat, prin spălare cu jet de apă sau cu
aer comprimat;
se verifică suprafeţele de zidărie pe care urmează a se turna betonul, prin compararea
cotelor reale cu cele din proiect şi se curăţă resturile de mortar;
cofrajele din lemn, betonul vechi şi zidăriile de susţinere trebuie bine udate cu apă, de mai
multe ori, cu 2-3 ore înainte de turnarea betonului, iar apa eventual rămasă în denivelări
trebuie îndepărtată;
Pentru buna desfăşurare a lucrărilor mai trebuie asigurate: apa, energia electrică,
utilajele şi dispozitivele pentru turnare şi compactare.
În urma efectuării verificărilor şi măsurătorilor menţionate se procedează la
consemnarea celor constatate într-un proces verbal de lucrări ascunse.
Betonul se toarnă în cel mai scurt timp după prepararea lui (max. 15 min de la
aducerea lui la locul de turnare), pentru a se asigura terminarea tuturor operaţiilor de punere în
operă (inclusiv compactarea şi netezirea) înainte de a începe priza cimentului.
La turnarea betonului trebuie respectate următoarele reguli generale:
1. La locul de punere în lucrare, betonul se descarcă în mijloace special amenajate (bene,
pompe de beton sau jgheaburi) fiind interzisă cu desăvârşire descărcarea directă pe
pământ;
2. Dacă betonul adus la locul de punere în operă prezintă segregări, acesta trebuie
reamestecat înainte de turnare, până îşi capătă omogenitatea, fără a se adăuga apă;
3. Înălţimea de cădere liberă a betonului nu trebuie să depăşească 1,50 metri; de la o înălţime
mai mare de 1,50 m betonul se toarnă prin tuburi alcătuite din tronsoane de formă
troconică. Trebuie să se evite căderea directă a betonului cu viteză mare în cofraj, atât în
cazul introducerii lui pe partea superioară, cât şi în cazul introducerii laterale.
4. Betonul trebuie răspândit uniform şi în straturi cu grosimea de 30-50 cm, în funcţie de
condiţiile de compactare, fiind interzisă întinderea betonului prin tragere sau azvârlire cu
lopata la distanţe mai mari de 1,50 m.
5. Descărcarea betonului pe suprafaţa unui element care se betonează trebuie făcută
întotdeauna în sens invers celui care se înaintează cu betonarea; în caz contrar apare
pericolul segregării, iar betoniştii vor deranja betonul prin călcare.
6. Este interzisă strâmbarea sau deplasarea armăturilor faţă de poziţia din proiect; o atenţie
deosebită trebuie acordată armăturii dispuse la partea superioară a plăcilor în consolă.
7. Se va urmări cu atenţie înglobarea completă în beton a armăturilor respectându-se
grosimea stratului de acoperire.
8. Nu trebuie să se producă şocuri sau vibraţii în armătură (prin atingerea buteliei
pervibratorului de armături, prin ciocăniri, scuturare, circulaţie) care pot împiedica
realizarea aderenţei între beton şi armătură.
9. În porţiunile cu secţiuni mici sau cu armături dese trebuie să se urmărească cu toată atenţia
umplerea complectă a secţiunii prin îndesarea laterală a betonului cu şipci sau vergele de
oţel-beton, concomitent cu vibrarea lui, pentru a se evita formarea de goluri prin
aglomerarea agregatelor mari. Când aceste măsuri nu sunt suficiente, se vor crea
posibilităţi de acces lateral al betonului prin spaţii care să permită şi pătrunderea
vibratorului, sau se va utiliza în aceste zone un beton de compoziţie specială cu agregate
mărunte şi un raport sporit mortar aggregate;
10. În timpul betonării, muncitorii şi utilajele de transport vor circula pe punţi speciale, care
să nu rezeme pe armături, fiind interzisă circulaţia directă pe armături.
11. În cazul unor eventuale deplasări sau deformări ale cofrajului apărute în timpul betonării,
acestea trebuie întreruptă, procedându-se la înlăturarea defecţiunii înainte de a începe a
prizei betonului.
12. Instalarea podinilor pentru circulaţia lucrătorilor şi a mijloacelor de transport pe planşee
betonate, precum şi depozitarea pe ele a schelelor, cofrajelor şi armăturilor pentru etajele
superioare este permisă numai după 24-36 ore în funcţie de temperatură şi tipul de ciment
utilizat.
Compactarea betonului se poate realiza manual sau mecanic, procedeele adoptate
depinzând de consistenţa betonului şi de tipul elementului de construcţie.
Compactarea betonului prin mijloace manuale, se aplică nuami în cazul unor lucrări cu
volum mic de beton. Procedeul este din ce în ce mai rar utilizat, deoarece nu asigură o
compactare omogenă şi necesită multă manoperă. Compactarea este terminată în momentul în
care la suprafaţa betonului apare un strat subţire de lapte de ciment.
Compactarea betonului prin mijloace mecanice se face prin vibrare. Betonul poate fi
vibrat în mai multe feluri, şi anume:
Prin vibrarea internă;
Prin vibrarea de suprafaţă;
Prin vibrarea pe masă vibrantă şi pe reazeme vibrante.
După felul energiei folosite, vibratoarele pot fi:
electrice;
pneumatice (cu aer comprimat);
cu combustie internă.
După modul de acţionare, vibratoarele se împart în 4 grupe:
interioare sau pervibratoare;
de cofraj;
de suprafaţă (finisoarele pentru betonarea drumurilor);
mesele vibrante.
Durata de vibrare optimă din punct de vedere tehnic se situează între 5 şi 30 secunde,
în funcţie de lucrabilitatea betonului şi tipul de vibrator folosit.
Momentul terminării compactării prin vibrare se poate stabili după următoarele semne:
încetarea tasării vizibile;
suprafaţa betonului devine orizontală şi uşor lucioasă;
se răreşte apariţia bulelor de aer la suprafaţa betonului şi se reduce diametrul acestora.
Dacă se continuă vibrarea după apariţia acestor semne, se produce o scurgere vizibilă
a mortarului spre vibrator, în jurul căruia se formează un inel lichid aproape fără pietriş.
Vibratoarele se introduc în betonul proaspăt în poziţie verticală. În timpul vibrării,
capului vibrator i se imprimă o mişcare lentă în sus şi în jos egală cu un sfert din lungimea
acestuia. În cazurile speciale, când nu este posibilă introducerea buteliei în poziţie verticală,
sunt permise şi alte poziţii impuse de situaţiile locale. Grosimea stratului de beton supus
vibrării nu trebuie să depăşească ¾ din lungimea capului vibrator. Intervalul de timp dintre
introducerea betonului în cofraj şi vibrarea acestuia trebuie să fie minim: în nici un caz nu se
va depăşi durata de priză a cimentului.
În cazul unor armături foarte dese al secţiunilor înguste, se utilizează vibratoare-lance.
Este interzisă atingerea cu vibratorul a armăturilor, a tecilor pentru fasciculele postântinse şi a
pieselor înglobate, deoarece se distruge aderenţa dintre betonul deja turnat şi barele înglobate,
şi respectiv se deformează tecile.
Compactarea prin vibrare externă este indicată la elementele de construcţie monolite,
verticale, de grosimi reduse, cu armături dese, care sunt dificil sau chiar imposibil de
compactat prin vibrare internă.
După terminarea compactării şi înainte de începerea prizei, suprafaţa betonului turnat
se nivelează. Pentru a compensa tasarea betonului care se produce în timpul întăririi, nivelul
definitiv al unui strat de beton îndesat şi netezit se lasă la 2-3 mm deasupra grosimii
proiectate.
Betonarea unei construcţii este bine să se desfăşoare fără întrerupere între două rosturi
de dilataţie-construcţie, deoarece întreruperile formează puncte slabe ale construcţiei, atât din
punc de vedere al rezistenţei, cât şi din punctul de vedere al compactităţii betonului. Uneori
însă nu se poate realiza această condiţie din cauza întreruperilor de la sfârşitul programului de
lucru, întreruperile din cauza unor defecţiuni la utilajele de ridicat sau la staţiile de betoane
etc, impunându-se oprirea betonării şi realizarea unor rosturi de lucru.
Principalele reguli care trebuie respectate la executarea rosturilor de lucru se referă la
poziţia lor şi modul cum sunt realizate şi tratate.
Aceste rosturi trebuie prevăzute în zonele în care solicitările sunt minime şi este
stabilită de conducătorul tehnic al lucrării. Rostul de lucru trebuie să fie perpendicular pe axa
elementului, la stâlpi, grinzi şi arce şi perpendicular pe suprafaţa lor, la plăci, bolţi şi pereţi;
suprafaţa betonului se lasă aspră, evitându-se netezirea ei. La reluarea betonării, suprafaţa
rostului de lucru trebuie să fie curăţată, spălată cu apă şi frecată cu peria de, pentru a îndepărta
stratul superficial de lapte de ciment format pe suprafaţa rostului de lucru. Apoi suprafaţa
betonului din rostul de lucru se acoperă cu un strat subţire de mortar de ciment cu acelaşi
dozaj ca al mortarului din beton care se toarnă. Turnarea betonului trebuie să reânceapă
înainte ca acest mortar să fie făcut priză. Durata maximă a întreruperilor de betonar , pentru
care nu este necesară luarea unor măsuri speciale la reluarea turnării, nu trebuie să depăşească
momentul de începere a prizei cimentului folosit. În lipsa unor determinări de laborator, acest
moment se va considera la 12 ore de la prepararea betonului în cazul cimenturilor cu adaosuri
şi respectiv 1,5 ore în cazul cimenturilor fără adios. Când s-a produs o întrerupere de betonare
mai mare, reluarea turnării este permisă numai după ce betonul turnat a atins o rezistenţă la
compresiune de cel puţin 12 daN/cm2 .
III.2.8.4.1. Betonarea fundaţiei
Introducerea betonului în operă se face cu bena şi cu pompa, betonul aşternându-se în
straturi de 20 cm care se compactează prin vibrare.
Grinzile se pot întrerupe din betonare pe verticală în zona de moment minim, iar
plăcile pe o linie paralelă cu armatura de rezistenţă.
III.2.8.4.2. Betonarea elementelor verticale
Betonarea elementelor verticale (stâlpi, pereţi, diafragme) se va face respectându-se
următoarele precizări suplimentare:
a) în cazul elementelor cu înălţimea de maxim 3 m, dacă vibrarea betonului nu este
stânjenită de grosimea redusă a elementului sau de desimea armăturilor, se admite
cofrarea tuturor feţelor pe întraga înălţime şi betonarea pe la partea superioară a
elementului.
b) În cazul în care se întrevăd dificultăţi la compactarea betonului, precum şi în cazul
elementelor cu înălţime mai mare de 3 m, se va face cofrarea unei feţe de max 1 m
înălţime şi complectarea cofrajului pe măsura betonării elementului.
c) Primul strat de beton va avea o lucrabilitate situată în limita maximă admisă prin fişa
tehnologică şi nu va depăşi înălţimea de 30 cm.
III.2.8.4.3. Betonarea grinzilor şi plăcilor
Betonarea grinzilor şi plăcilor se va face cu respectarea următoarele precizări
suplimentare:
a) turnarea grinzilor şi a plăcilor va începe după 1-2 ore de la terminarea turnării stâlpilor sau
a pereţilor pe care reazemă, dacă fişa tehnologică nu conţine alte precizări;
b) grinzile şi plăcile care vin în legătură se vor turna de regulă în acelaşi timp; se admite
crearea unui rost de lucru de 1/5 – 1/3 din deschiderea plăcii şi turnarea ulterioară a
acesteia;
c) la turnarea plăcilor se vor folosi reperi dispuşi la distanţe maxime de 2 m, pentru a asigura
respectarea grosimii prevăzute în proiect.
După turnarea betonului trebuie luate măsuri pentru protejarea lui faţă de o serie de
influenţe exterioare nefavorabile. Apare, deci, necesară tratarea betonului după turnare,
respectiv protejarea lui în cursul perioadei de întărire contra uscării rapide, a intemperiilor şi
vibraţiilor.
Principalele metode de protecţie a betonului contra uscării rapide sunt:
acoperirea cu materiale de protecţie, combinată cu udarea;
stropirea periodică cu apă;
acoperirea cu pelicule de protecţie;
Suprafaţa betonului se acoperă cu prelate, rogojini, folii de polietilenă, strat de nisip
sau rumeguş etc, şi se stropeşte cu apă. Această operaţie se execută de îndată ce betonul a
căpătat suficientă rezistenţă, pentru ca materialul de protecţie să nu adere la suprafaţa
betonului.
Acoperirea trebuie menţinută timp de 7 zile de la turnare, atât pe suprafaţa liberă
expusa uscării, imediat după turnare, cât şi pe suprafeţe de beton decofrate mai de timpuriu.
Acoperirea suprafeţelor trebuie combinată cu stropirea cu apă, astfel încât să se
menţină în permanenţă umedă suprafaţa betonului timp de 7 zile de la turnare, pentru
betoanele preparate cu cimenturi de rezistenţe iniţiale mari şi cel puţin 10 zile pentru
betoanele preparate cu cimenturi cu adaosuri.
Stropirea cu apă începe după 2-12 ore de la turnare în funcţie de tipul de ciment
utilizat şi de temperatura mediului, după ce betonul este suficient de întărit, pentru ca prin
această operaţie să nu fie antrenată pasta de ciment; stropirea se repetă la intervale de 2-6 ore,
astfel ca suprafaţa betonului să se menţină umedă în permanenţă. Când temperatura mediului
este mai mică de 50C, nu se mai procedează stropirea cu apă. Cofrajele de lemn vor fi, de
asemenea, menţinute umede minim 7 zile de la turnarea betonului, prin stropire periodică.
Pe timp polios, suprafeţele de beton proaspăt turnate trebuie acoperite cu prelate atât
timp cât există pericolul spălării laptelui de ciment. Pe timp friguros, betoanele turnate
trebuie ferite de acţiunea îngheţului.
Decofrarea elementelor de beton armat trebuie executată cu toată atenţia, prin slăbirea
lentă a dispozitivelor de decofrare, fără a se produce şocuri, loviri etc., care ar putea deteriora
muchiile sau suprafeţele de beton ori materialul cofrajelor.
În lipsa unor precizări date prin proiect, cofrajele inferioare la grinzi şi plăci se vor
îndepărta, menţinând sau remontând popi de siguranţă, atunci când rezistenţa betonului a atins
faţă de marcă următoarele procentul de 70% pentru elemente cu deschideri de max. 6 m.
Stabilirea rezistenţelor la care au ajuns părţile de construcţie se va face prin încercarea
epruvetelor de control confecţionate în acest scop şi păstrate în condiţii similare elementelor
în cauză. În lipsa încercărilor, pentru cazurile curente se vor respecta termenele minime
indicate în tabele specifice.
În prima etapă se decofrează stâlpii, apoi se trece la plăci şi grinzi. Susţinerile
cofrajelor se desfac începând din zona centrală a deschiderii elementului şi continuând
simetric către reazeme. Piesele de fixare se slăbesc treptat fără şocuri. Decofrarea se
realizează astfel încât să se evite preluarea bruscă a încărcărilor de către elementele care se
decofrează.
În cazul construcţiilor etajate, având deschideri mai mari de 3 m la decofrare se vor
lăsa sau remonta popi de siguranţă a căror poziţie se stabileşte astfel:
1. La grinzi până la 6 m deschidere se va lăsa un pop de siguranţă la mijlocul acestora;
2. La plăci, se va lăsa cel puţin un pop de siguranţă la mijlocul lor şi cel puţin un pop la 12
mp de placă;
3. Între diferitele etaje popii de siguranţă se vor aşeza pe cât posibil unul sub altul.
Nu este permisă îndepărtarea popilor de siguranţă a unui planşeu aflat imediat sub
altul care este în curs de cofrare şi respectiv de betonare. De asemenea, nu este permisă
depozitarea de materiale de construcţii pe elementele proaspăt decofrate.
III.2.8.4.4. Transportul betonului
Transportul betonului de la locul de preparare la locul de punere în operă trebuie să se
efectueze în minimum de timp şi cu minimum de manipulări (încărcări / descărcări).
Limitarea perioadei de timp admise între momentul preparării şi cel al punerii în operă
al betonului este determinată de necesitatea de a se preîntâmpina începerea prizei ţinându-se
seama de temperatură, de natura cimentului, de cantitatea de apă. Limitarea distanţei de
transport, fără agitare, este legată de necesitatea de a se preveni segregarea pe parcurs a
betonului.
Mijloacele de transport folosite trebuie să fie etanşe pentru a nu se permite pierderea
laptelui de ciment. Pe timp de arşiţă sau ploaie mijloacele de transport trebuie să fie acoperite.
În cazul transportului cu autoagitătoare, betonul proaspăt este amestecat în timpul
transportului asigurându-se menţinerea şi chiar ameliorarea omogenităţii şi a lucrabilităţii.
Transportul local al betonului se poate efectua cu: bene, pompe, vagonete, jgheaburi,
roab . Transportul betonului se poate face şi cu pompe hidraulice şi autopompe. Debitul unei
pompe este reglabil .
Durata de transport a betonului cu autoagitătoarea
Temperatura amestecului de
beton (0C)
Durata maximă de transport
(minute)
Cimentul de clasa 32,5
Cimenturi de clasa 42.5
100 t 030 50 35
t 100 70 50
Obs: în cazul autobasculantelor durata maximă se reduce cu 15 minute.
Acest interval de timp se consideră începând din momentul contactului dintre ciment
şi apă. Nu este admisă punerea în lucru a betonului la care s-a depăşit intervalul stabilit sau
care prezintă început de priză. Se vor examina documentele de transport ale betonului la
fiecare transport. Se va determina lucrabilitatea pe câte o probă la fiecare tip de beton şi
schimb de lucru dar cel puţin o probă la 20 cm beton.
Ori de câte ori intervalul de timp dintre descărcare şi reâncărcare cu beton a mijlocelor
de transport depăşeşte o oră precum şi la întreruperea lucrului, acestea vor fi curăţate cu jet de
apă, în cazul autoagitatorelor, acestea se vor umple cu cca 1 m3 de apă şi se vor roti cu viteză
maximă timp de 5 minute după care se vor goli complet de apă.
III.2.8.4.5. Controlul calităţii lucrărilor
Controlul de calitate se poate face astfel:
control interior se desfăşoară de către producător şi / sau executant, fiecare în domeniul
său din cadrul activităţii de construcţii. Acest control este exercitat:
- din iniţiativă proprie (proceduri interne de control)
- în conformitate cu reguli externe stabilite de investitor sau de către o organizaţie
independentă la cererea investitorului.
control exterior este controlul care se efectuează asupra unei întreprinderi de către un
organism independent de acesta. El poate consta din :
- verificarea măsurilor de control interior (atâta timp cât acestea sunt în
conformitate cu procedurile de verificare de control exterior) sau
- procedee de verificare suplimentare independente de sistemele de control
interior.
control de conformitate este exercitat pentru a verifica dacă funcţionarea unei unităţi a
producţiei se desfăşoară în conformitate cu regulile stabilite.
Frecvenţa şi intensitatea controlului depind de consecinţele cauzate de unele posibile erori
în diferite stadii ale procesului de execuţie/producţie a betonului şi se stabilesc prin programe
de control ale factorilor implicaţi.
Controlul calităţii lucrărilor de execuţie se face având la bază Legea 10 privind
calitatea în construcţii din 1995. Obligaţiile şi răspunderile ce revin investitorilor,
proiectanţilor, administratorilor şi ale utilizatorilor construcţiilor sunt stipulate în Legea
Calităţii, HG 925 / 95 şi HG 766/97.
Prin controlul producţiei şi execuţiei se înţeleg toate măsurile necesare pentru
menţinerea la un nivel corespunzător a calităţii betonului în conformitate cu cerinţele
specificate. Ea include inspecţiile în diferite etape ale producerii/punerii în lucru a betonului şi
determinările (utilizarea şi interpretarea rezultatelor) privind echipamentul, materialele
componente, betonul proaspăt şi betonul întărit.
Controlul producţiei şi/sau execuţiei poate fi efectuat de executant cu asigurarea
nivelului de calitate corespunzător cerinţelor printr-un sistem de calitate conceput şi realizat
prin personal propriu, cu responsabili tehnici cu sarcini specifice, funcţie de natura lucrărilor
(producţie, betonare, tratare) sau printr-un organism independent. În ambele cazuri trebuie să
se dispună de dotări corespunzătoare (echipament, aparatură, personal) pentru realizarea
inspecţiilor şi determinărilor. Date relevante asupra controlului producţiei în staţii de betoane
sau controlul pe şantiere, trebuie consemnate sub forma unor procese verbale sau în alte tipuri
de documente.
Toate abaterile de la procedurile specifice în ceea ce priveşte transportul, descărcarea,
betonarea, compactarea, tratarea betonului, etc, trebuie consemnate şi raportate responsabililor
cu executarea lucrărilor.
Procedurile de control al producţiei şi/sau execuţiei întocmite de executant vor fi
verificate de un investitor sau de un organism autorizat, ca parte a controlului de conformitate.
Încercările şi determinările efectuate în cadrul controlului producţiei şi/sau execuţiei
pot fi luate în considerare pentru controlul de conformitate.
Verificarea calităţii materialelor componente şi a betonului se va face în conformitate
cu prevederile din Codul de practică, ANEXA VI.1, punctul A.1 ; B.1 ; A.2 ; B.2 ; A4 ; B3.
Metodele se încercare sunt reglementate prin standardele SREN 196 – 1, 196 – 2, 196
– 3, 196 – 4, 196 – 5, 196 – 6, 196 – 7, 196 – 21 şi STAS 4606 – 80.
În cazurile în care loturile de materiale aprovizionate (oţel – beton, ciment, agregate,
adaosuri, aditivi sau elemente prefabriacate) nu îndeplinesc condiţiile de calitate garantate, se
va interzice sau sista utilizarea lor şi se va încunoştinţa producătorul, beneficiarul şi organele
Inspecţiei Judeţene în Construcţii, Lucrările publice, Urbanism şi Amenajarea Teritoriului în
termen de maximum 48 de ore de la constatare.
În conformitate cu prevederile HG 272/94, furnizorii sunt obligaţi ca în termen de 15
zile de la primirea comunicării unităţii de construcţii–montaj, să remedieze sau să înlocuiască
materialele sau elementele de construcţii necorespunzătoare din punct de vedere calitativ.
Fazele procesului de execuţie a lucrărilor de beton armat constituie în majoritate
lucrări care devin ascunse, astfel încât verificarea calităţii acestora trebuie să fie consemnată
în ”Registrul de procese verbale” încheiate între delegaţii beneficiarului şi constructorului. În
cazul fazelor ”determinate” este obligatorie convocarea şi participarea delegatului Inspecţiei
teritoriale pentru construcţii şi a proiectantului. Nu se consideră valabile procesele verbale de
recepţie calitativă încheiate numai de constructor.
Nu se admite trecerea la o nouă fază de execuţie înainte de încheierea procesului
verbal referitor la faza precedentă dacă aceasta urmează să devină o lucrarea ascunsă.
În procesele verbale se vor preciza constatările rezultate, dacă corespund proiectului şi
se admite trecerea la executarea fazei următoare.
Dacă se constată neconcordanţe faţă de proiect sau prevederile inscripţiilor tehnice se
vor stabili şi consemna măsurile necesare de remediere.
După executarea lucrărilor cu caracter ascuns se întocmesc procesele verbale la:
terminarea lucrării săpăturilor pentru fundaţii şi se va verifica în raport cu prevederile
proiectului: - poziţia în plan
- dimensiunile fundaţiilor
terminarea executării cofrajelor – se va verifica:
a) alcătuirea elementelor de susţinere şi sprijinire;
b) încheierea corectă a elementelor cofrajelor şi asigurarea etanşeităţii acestora;
c) dimensiunile interioare ale cofrajelor, în raport cu cele ale elementelor care urmează a se
betona;
d) poziţia cofrajelor, în raport cu cea a elementelor corespunzătoare situate la nivele
inferioare;
e) poziţia golurilor;
terminarea montării armăturilor - se va verifica:
a) numărul, diametrul şi poziţia armăturilor în diferite secţiuni transversale ale elementelor
structurii;
b) distanţa dintre etieri, diametrul acestora şi modul lor de fixare;
c) lungimea porţiunilor de bare care depăşesc reazemele sau care urmează a fi înglobate în
elemente ce se toarnă ulterior;
d) poziţia înnădirilor şi lungimile de petrecere a barelor;
e) calitatea sudurilor;
f) numărul şi calitatea legăturilor dintre bare;
g) dispozitivele de menţinere a poziţiei armăturilor în cursul betonării;
h) modul de asigurare a grosimii stratului de acoperire cu beton şi dimensiunile acestuia;
i) poziţia, modul de fixare şi dimensiunile pieselor înglobate.
În cursul betonării elementelor de construcţii se va verifica dacă:
a) datele înscrise în bonurile de livrare – transport ale betonului corespund comenzii şi nu s-a
depăşit durata admisă de transport;
b) consistenţa betonului corespunde celei prevăzute;
c) condiţiile de turnare şi compactare asigură evitarea oricăror defecte;
d) se respectă frecvenţa de efectuare a încercărilor şi prelevărilor de probe, conform
prevederilor din Anexa VI.1, din Codul de practică;
e) sunt corespunzătoare măsurile adoptate de menţinere a poziţiei armăturilor, dimensiunilor
şi formei cofrajelor;
f) se aplică corespunzător măsurile de protecţie a suprafeţelor libere ale betonului poraspăt.
În condica de betoane se vor consemna:
- seria talonului livrării, corespunzătoare betonului pus în operă;
- locul unde a fost pus în lucrare;
- ora începerii şi terminării betonării;
- probele de beton prelevate;
- măsurile adoptate pentru protecţia betonului proaspăt;
- evenimente intervenite (întreruperea turnării, intemperii);
- temperatura mediului (în perioada de timp friguros);
- personalul care a supravegheat betonarea.
În cazurile în care conducătorul punctului de lucru răspunde direct şi de prepararea
betonului, acesta este obligat să verifice în paralel calitatea cimentului şi agregatelor conform
prevederilor precum şi modul de dozare, amestecare şi transport al betonului.
Constatările acestor verificări se înscriu în condica de betoane.
La decofrarea oricărei părţi de construcţie se va verifica:
a) aspectul elementelor semnalându-se dacă se întâlnesc zone de beton necorespunzător
(beton necompactat, segregate, goluri, rosturi de betoane, etc);
b) dimensiunile secţiunilor transversale ale elementelor;
c) distanţele dintre diferitele elemente;
d) poziţia elementelor verticale (stâlpi, diafragme, pereţi) în raport cu cele necorespunzătoare
situate la nivelul imediat inferior;
e) poziţia golurilor;
f) poziţia armăturilor care urmează a fi înglobate în elemente ce se toarnă ulterior.
Calitatea betonului pus în lucrare se va aprecia, ţinând seama de concluziile analizei
efectuate conform controlului de conformitate, asupra rezultatelor încercărilor probelor de
verificare a clasei prezentate în buletinul emis de laborator şi concluziile interpretării
rezultatelor încercărilor nedistructive sau încercărilor pe carote, dacă s-a cerut efectuarea lor
în cadrul controlului operativ sau prin proiect.
Rezultatul aprecierii calităţii betonului pus în lucrare se consemnează în procesul
verbal de recepţie a structurii de rezistenţă încheiat între proiectant, investitor şi constructor.
Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile de calitate se vor analiza de către proiectant măsurile ce se
impun.
Recepţionarea structurii de rezistenţă se va efectua pe întreaga construcţie sau pe părţi
din construcţie (fundaţie, tronson, scară) potrivit Normativului C 56 – 85. Această recepţie are
la bază examinarea directă efectuată pe parcursul execuţiei în cadrul controlului interior sau
exterior. Suplimentar se vor verifica:
documentele de certificare a calităţii prevăzute de reglementările în vigoare pentru
materialele livrate;
existenţa şi conţinutul proceselor verbale de recepţie calitativă privind cofrajele,
armarea, aspectul elementelor după decofrare, aprecierea calităţii betonului pus în
lucrare, precum şi existenţa şi conţinutul proceselor verbale pentru fazele
determinante;
existenţa şi conţinutul documentelor de certificare a calităţii în cazul betonului livrat;
constatările consemnate în cursul execuţiei în cadrul controlului interior şi/sau
exterior;
confirmarea prin procese verbale a executării corecte a măsurătorilor de remediere
prevăzute în diferite documente examinate;
consemnările din condica de betoane;
buletin privind calitatea betoanelor;
dimensiuni de ansamblu şi cotele de nivel;
dimensiunile diferitelor elemente în raport cu prevederile proiectului;
poziţia golurilor prevăzute în proiect;
poziţia relativă pe întrega înălţime a construcţiei, a elementelor verticale (stâlpi, pereţi
structurali) consemnându-se eventuale dezaxări;
încadrarea în abaterile admise;
comportarea la proba de umplere cu apă, în cazul recipienţilor;
orice altă verificare care se consideră necesară;
În vederea recepţiei structurii unei construcţii, în cazurile în care se solicită de către
proiectant, executantul va prezenta beneficiarului buletine de analiză pe beton întărit prin
încercări nedistructive. Alegerea elementului şi numărului necesar de încercări se va face de
către proiectant. Încercările nedistructive se vor efectua în conformitate cu Normativul C26-
85. Verificările efectuate şi constatările rezultate la recepţia structurii de rezistenţă se
consemnează într-un proces verbal încheiat între investitor, proiectant şi executant,
precizându-se în concluzie dacă structura în cauză se recepţionează sau se respinge. În
cazurile în care se constată deficienţe în executarea acestora se va proceda la o nouă recepţie.
Recepţia parţială va consta în efectuarea tuturor verificărilor arătate mai sus, cu
excepţia examinării rezistenţei la 28 zile a betonului care se va face la recepţia definitivă a
structurii de rezistenţă.
Recepţia construcţiilor din beton şi beton armat se va face în conformitate cu
prevederile Legii nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii.
În asemenea situaţii proiectantul va preciza unele părţi de elemente asupra cărora să
se poată efectua determinări ulterioare şi care nu se vor acoperi decât după încheierea
recepţiei definitive a structurii.