PROGRAME DE ERGOTERAPIE IN REABILITAREA GERIATRICA

„Bătrâneţea nu este o maladie ce trebuie vindecată, dar bătrâneţii i se pot aplica

numeroase terapii”.

IMPORTANTA• -În Europa, numărul persoanelor cu vârste peste 65 ani se va

dubla în anul 2025. • -Bolile legate de vârstă (boala Parkinson, diabet zaharat,

cancer) vor fi în creştere vertiginoasă. • Astăzi, 5% dintre europeni sunt diagnosticaţi cu boala

Alzheimer.• Numărul persoanelor în vârstă este în continuă creştere

(tendinţă la îmbătrânirea populaţiei prin creşterea duratei medii de viaţă la peste 70 ani).

• Populaţia vârstnică pune în dificultate sistemele de asigurări de sănătate şi sistemele de plată a pensiilor, astfel că „independenţa”acestei categorii populaţionale devine o problemă socială.

GERIATRIZAREA MEDICINII• „Geriatrizarea medicinii” creşte enorm costurile îngrijirilor

medicale şi a asistenţei de specialitate (imobilizare la pat, patologie degenerativă ireversibilă).

• Programele de ergoterapie sunt adresate persoanelor de peste 60-65 ani caracterizate prin:

• acumularea unui număr crescut de infirmităţi sau/şi boli,• dependenţa financiară de familie,• capacitatea de raţionament, de efort fizic şi de adaptare: în

general mai scăzute (probleme de securitate, dependenţă sau atitudine pasivă, fragilitate, sensibilitate particulară).

OBIECTIVELE PROGRAMELOR DE ERGOTERAPIE

• Obiectivele programelor de reabilitare prin ergoterapie:• terapie „de susţinere”: efectuarea unui exerciţiu permanent

psihic, intelectual şi fizic pentru păstrarea autonomiei gestualităţii obişnuite;

• terapie „de funcţie”: recuperarea unor funcţii/gesturi pierdute pentru asigurarea independenţei subiectului (recuperare geriatrică);

• optimizarea calităţii vieţii prin psihoterapie, resocializare prin acţiuni geronto-psihologice (reorientarea vârstnicului către viaţa exterioară).

JUSTIFICAREA ERGOTERAPIEI • Recuperarea unor funcţii somatice (fizice) îmbătrânite prin activităţi (terapie ocupaţională, ergoterapie)

şi pentru activitate este impusa/orientata şi de:

• existenţa atrofiilor musculare şi a uzurilor osteocartilaginoase, a fatigabilităţii generale;• scăderea unor abilităţi senzoriale (vizuale, auditive etc.);• tulburări cardiovasculare, reno-urinare şi sfincteriene;• se pot a dăuga deficienţe locomotorii sau neurologice accidentale, uneori foarte grave (ankiloze,

hemiplegii etc.);

• conflictul psihologic dintre generaţii (bătrâni persecutaţi, neglijaţi sau supraprotejaţi de copii/familiile lor) poate compromite intrarea în programele de ergoterapie si/sau eficienţa acestora;

• pentru situaţia particulară a vârstnicului (pensionat) ergoterapia nu este obligatorie sau absolut necesară. Se indică activităţi uşoare, recreative, antrenante şi socioterapie prin intermediul atelierului şi a muncii în grup (în familie, cămin, atelier, azil, spital).

• reeducarea corpului şi a spiritului are ca scop combaterea progresiei declinului general si psihic (a involuţiei) prin anularea hipoactivităţii, favorizarea contactelor afective interpersonale.

ERGOTERAPIA ( sistem organizatoric instituţionalizat)

• Organizarea ergoterapiei în programe complexe de reabilitare a vârstnicilor va ţine seama de particularităţile:

• biologice,• psihologice• şi de morbiditate ale vârstnicilor.

• Programele sunt individualizate şi strict supravegheate de catre personalul specializat (echipe multidisciplinare).

• Ergoterapia/Terapia ocupaţională trebuie instituită precoce în special atunci când se are în vedere reluarea ocupaţiei (profesiei), dar şi pentru reluarea activităţilor curente (aplicare în paralel cu tratamentul kinetic).

PRINCIPII GENERALE• Sunt indicate activităţi noi (nu cele de rutină sau avute anterior) şi relativ uşoare (nu

solicită prea mult abilităţile manuale, vizuale, mnezice) evitând jocurile banale/puerile, activităţile fără finalitate.

• Împărţirea sarcinilor şi a activităţilor propuse cât şi a subiecţilor în echipe mici (grupare pe bază de afinităţi, nivel socio-cultural şi pe baza scopurilor urmărite de psiholog/psihoterapeut gerontolog).

• Explicaţiile (instruirea generală iniţială) trebuie să fie foarte clare, iar succesiunea sarcinilor/activităţilor trebuie să fie logică şi progresivă. Se indică evitarea creării de automatisme, de repetiţii inutile (scade interesul şi participarea voluntară).

• Nu vor fi făcute schimbări brutale/rapide de activităţi care dezorientează şi risipesc atenţia/concentrarea subiecţilor.

• Uneltele, sculele, aparatele cu care se lucrează pot fi modificate (în prezenţa sau la propunerea subiectului) pentru utilizări mai uşoare (adecvare dimensională şi funcţională).

• În amplasarea mijloacelor de muncă trebuie respectate regulile „economiei de mişcare” (locuri fixe, bine definite, ordine şi accesibilitate, planuri de muncă ergonomice(reglabile), poziţii de lucru comode(alternanta ortostatism-pozitie asezat).

PRINCIPII GENERALE• Obiectele asupra cărora se intervine trebuie fixate

(stabilizate) prin ventuze, adezivi, materiale semicolante (pentru uşurarea efortului, evitarea accidentelor).

• Efortul fizic trebuie dozat (consum de energie mic) pentru fiecare subiect inclus în programul de ergoterapie.

• Iluminarea cantitativă, calitativă şi cromatica interioară trebuie asigurate prin participarea ergonomilor (ambianţă luminoasă optimă şi stimulativă).

• Combinarea unei ambianţe fonice (muzicale armonioase, cu evitarea zgomotelor de impact), facilitează atingerea obiectivelor programului.

ACTIVITATI SI OCUPATII INDICATE

• ţesutul (pe cadru şi la războaie de ţesut);• împletituri (nuiele, papură, stuf, rafie): coşuri,

cuiere, scaune, mese, rogojini, obiecte artizanale;• tâmplărie (ferăstrău electric sau manual);• croitorie (obiecte artizanale, lenjerie de corp şi de

pat), broderie, tricotaje;• pirogravură, feronerie;• grădinărit, floricultură, agro-zootehnie

ACTIVITATI CREATIVE

• pictură, traduceri, dans-terapie, jocuri, activităţi culinare şi gospodăreşti;

• deplasări, vizite, excursii în grup, vizionare de spectacole, cumpărături;

• celebrări, aniversări organizate.• „activarea” bucuriei de a trăi este chezăşia

longevităţii. Un exemplu de intervenţie recreaţională optimistă o reprezintă muzico-terapia care protejează/activează psihicul şi sensibilitatea vârstnicului (fond muzical sau audiţii selective în ambianţa atelierelor de lucru, a clubului sau în camera pacientului);

Echipa de recuperare/reeducare

• este formată din:• geriatru,• psiholog: logoped, ergoterapeut;• internist,• kinetoterapeut.

PRECAUTIUNI IN APLICAREA ERGOTERAPIEI

• Se acorda maxima atentie la:• vârstnic cu probleme cardiace:consult cardiologic• evaluarea capacităţii reale de efort fizic• vârstnic cu tulburări psihice (senilitate avansată):

scăderea posibilităţii de recuperare prin ergoterapie/terapie ocupaţională;

• se au în vedere meritele anterioare: se acordă consideraţie şi respectul cuvenit – „mai este încă cineva”.

REGULI GENERALE• comportamentul prea autoritar al ergoterapeutului striveşte

personalitatea vârstnicului, poate provoca agresivitate.• tolerarea unor atitudini autoritare/ostile ale vârstnicului duce la

compromiterea programelor de ergoterapie.• dezinteresul, apatia şi scepticismul ergo-terapeutului are rezonanţă la

pacient (generează reacţii negative). Se cere un optimism dozat.• efortul şi activitatea este depusa de intreaga echipă (pacient, medic,

kinetoterapeut, asistenţi sociali, logopezi, psiholog) cu decizii comune.

• deficienţe fizice, psihice sau senzoriale (văz, auz) – cer echipei un tact deosebit, răbdare, înţelegere şi profesionalism.

• finalitatea pozitivă a unui program de ergoterapie este reinserţia socială şi familială a vârstnicului si secundar valorificarea produselor finite obtinute(castigul material).

• IMAGINI ATELIER DE ERGOTERAPIE