BURSA DE VALORI DIN N.Y.S.E.

(NEW YORK STOCK EXCHANGE)

1

INTRODUCERE

Piaţa valorilor mobiliare apare ca unul din mecanismele-cheie de atragere a resurselor băneşti

în scopul investiţiilor, modernizării economiei, stimulării creşterii economice. Cu toate acestea,

piaţa mondială a valorilor mobiliare, după cum ne arată practica ultimilor ani, poate fi sursa

instabilităţii economice, a riscurilor macroeconomice şi a „zguduiturilor” sociale. Cele mai

problematice fiind pieţele mobiliare în formare, printre care se numără şi piaţa valorilor mobiliare

naţională.

Importanţa şi necesitatea acestei pieţe este de necontestat.

Piaţa valorilor mobiliare este una din cele mai importante structuri ale economiei de piaţă. La

etapa actuală de dezvoltare a economiei naţionale, un rol deosebit îi revine pieţei valorilor

mobiliare, care asigură acumularea de capital atît din interior, cît şi din exterior şi, în acelaşi timp,

direcţionarea acestuia în dezvoltarea şi prosperarea economiei naţionale. Din aceste considerente se

acordă o atenţie deosebită instrumentelor de conducere utilizate de către autorităţile administrative

şi anume: reglementării şi supravegherii pieţei valorilor mobiliare ca elemente funcţionale ale

mecanismului de gestiune a pieţei valorilor mobiliare. Prin intermediul acestora, autorităţile

administrative stimulează sau blochează dezvoltarea pieţei valorilor mobiliare.

Dat fiind rolul primordial pe care îl jocă bursa N.Y.S.E. pe această piaţă în economia fiecărei

ţări, tratarea acestui subiect prezintă un interes de maximă actualitate.

2

1. Scurt istoric

Bursa de Valori din New York (New York Stock Exchange), cea mai mare bursa de valori din

lume, si-a inceput activitatea inca din secolul al XVIII-lea, cand a fost initial destinata pentru a servi

la plata datoriilor de razboi ale guvernului nou-createlor State Unite ale Americii. Ulterior s-a

dezvoltat în asa masura incat sa indeplineasca rolul primordial pe care o piata bursiera organizata il

are: procurarea capitalului pentru societatile listate, prin mobilizarea disponibilitatilor banesti ale

investitorilor individuali și institutionali.

În anul 1790, în Statele Unite se puteau tranzactiona doar doua tipuri de titluri: obligațiuni de

razboi emise pentru a acoperi o datorie de razboi de 80 de milioane de dolari și actiunile primei

banci centrale americane, Bank of United States.

Brokerii și dealerii vindeau și cumparau aceste titluri în birouri, cafenele, piete în jurul Wall

Street. în lipsa unui loc bine stabilit și a unui program de tranzactionare, vanzatorii și cumparatorii

trebuiau sa se caute unii pe altii prin tot orasul, ceea ce facea ca aceasta piata sa nu aiba o prea mare

lichiditate.

Abia în 17 mai 1792 toate aceste probleme au fost rezolvate, brokerii new-yorkezi semnand

un document prin care conveneau sa tranzactioneze titlurile doar intre ei. în acest fel, cea mai mare

bursa de valori din lume si-a inceput existenta datorita unui simplu document întitulat The

Buttonwood Agreement, al carui nume a fost inspirat după locul de intalnire al brokerilor , sub un

copac la numarul 68 Wall Street.

De abia un sfert de secol mai tarziu, în 1817, brokerii de pe Wall Street au dat organizatiei lor

un nume: New York Stock and Exchange Board ( scurtat în 1836 la New York Stock Exchange) și

au impus reguli stricte de desfasurare a tranzactiilor precum și desemnarea unui presedinte.

În 1817, la Bursa din New York erau listate treizeci de titluri (actiuni). în fiecare zi lucratoare

presedintele sedintei striga numele celor treizeci de actiuni, una cate una (sistemul "call"). La

fiecare nume, brokerii faceau oferte de cumparare și de vanzare pentru titlul respectiv, în cadrul

unei licitatii deschise. Atunci ca și acum, numai brokerii membrii ai bursei puteau vinde și cumpara

titluri în ringul de tranzactionare. în 1817, dreptul de a deveni membru al bursei costa 25 de dolari,

în timp ce în prezent un loc ("seat") în ringul de tranzactionare costa aproximativ 1 milion de dolari,

pentru a deveni membru al bursei fiind necesara și respectarea unor conditii financiare și

profesionale foarte stricte.

Expansiunea spre vest a tinerei natiuni americane, conditiile economice favorabile precum și

inventarea telefonului (prin intermediul caruia tranzactiile au devenit accesibile investitorilor din

toate colturile Statelor Unite) au facut necesare, în 1872, extinderea duratei sesiunilor și renuntarea

3

la sistemul "call" în favoarea tranzactionarii continue a tuturor titlurilor listate, pastrand insa

licitația.

Bursa din New York a evoluat rapid din ziua neagra a Marii Depresiuni. Volumul zilnic era

de 10 milioane de dolari pe zi, in 1929. De atunci, cel mai mare volum zilnic al NYSE a fost de 7,3

miliarde de dolari, pe 10 octombrie 2008.

Schimbari notabile ale NYSE din 1929:

1. 1943 – Sunt acceptatele traderii - femei

2. 1953 – Sunt introduse cotatiile automate

3. 1966 – Este adus ceasul in timp real

4. 1977 – Brokerii straini sunt admisi

5. 1978 – Se stabileste sistemul de trading între piețe - Intermarket trading system (ITS)

6. 1997 – Este folosit pentru prima data sistemul de date wireless

7. 2000 – Este lansat primul indice global NYSE

8. 2001 – Tranzactionarea se schimba, de la fractii la zecimaleTrading switched from fractions

to decimals

9. 2007 - Apare NYSE Euronext, prima bursa globală din lume

În prezent, alături de New York Stock Exchange în Statele Unite functioneaza alte sase burse

de valori ( American, Boston, Cincinnati, Chicago, Pacific și Philadelphia Stock Exchange), precum

și piata extrabursiera Nasdaq (OTC-Over The Counter Market) unde sunt tranzactionate acțiunile

companiilor care nu indeplinesc conditiile de listare impuse de burse.

Din 1978, cele opt piețe au fost legate printr-o rețea electronică de comunicații numita

Intermarket Trading System (ITS), care permite tranzactionarea prin intermediul calculatorului pe

oricare din piețele mentionate.

În anul 2007, luna aprilie, s-a realizat fuziunea între Bursa Euronext şi Bursa New York Stock

Exchange. Grupul nou format, NYSE Euronext (NYX) este grupul bursier cel mai important şi cel

mai lichid din lume şi are misiunea de a oferi cele mai înalte niveluri ale calităţii, o vastă alegere a

clienţilor şi o inovaţie permanentă. Pieţele bursiere pe care le regrupează, cu locaţii în 6 ţări, includ

New York Stock Exchange, cea mai mare piaţă de acţiuni din lume, Euronext, cea mai mare piaţă

de acţiuni din zona Euro, Liffe, principala piaţă de derivate din Europa în ceea ce priveşte valoarea

schimburilor şi NYSE Arca Option, una dintre platformele de negociere a opţiunilor care a cunoscut

cea mai mare creştere în Statele Unite ale Americii.

NYSE Euronext oferă o gamă diversificată de produse şi servicii financiare pentru investitori,

emitenţi şi instituţiile financiare : acţiuni, contracte la termen şi opţiuni, ETF-uri, obligaţiuni, date

despre piaţă şi soluţii tehnologice.

4

În iunie 2007, grupul bursier NYSE Euronext, a intrat în cursa pentru preluarea operatorului

bursier italian Borsa Italiana, prin lansarea unei oferte preliminare care va concura cu cea facută de

un alt gigant bursier, London Stock Exchange Group.

Oferta NYSE Euronext, aflată în stadiu preliminar şi care poate suferi modificări în orice

moment, se ridică la aproximativ 1,5 miliarde euro (2 miliarde dolari), valoare apropiată de cea

recent înaintată de LSE.

2. Particularitățile bursei de valori

NYSE, principală componenta a sectorului A al pieței bursiere americane, are 1366 membri și

coteaza în prezent peste 1.700 dintre firmele americane și straine cele mai vechi și

recunoscute.Conditiile de cotare NYSE impun un venit minim anual de 2,5 mil. $, un numar minim

de actiuni 1,1 mil. Distribuite public cu o valoare de piata de minim 10 mil.$ și active tangibile nete

de minim 18 mil. $.

New York Stock Exchange este o piață de licitatie, tranzactionarea titlurilor listate avand loc

prin intalnirea în ringul bursei a ordinelor deschise de vanzare și cumparare ale membrilor NYSE,

care actioneaza în numele investitorilor lor individuali sau institutionali. Fiecare actiune listata la

bursa din New York este alocata unui broker specializat, care tranzactioneaza numai o anumita

categorie de titluri intr-un loc bine definit. Toate vanzarile și cumpararile respectivelor actiuni au

loc în acest loc fix, numit post de tranzactionare (trading post). Vanzatorii și cumparatorii,

reprezentati de brokerii din ring, se intalnesc în acest loc pentru a obtine cel mai bun pret pentru un

anumit titlu. La inceputul fiecarei zi de tranzactionare, pe baza mecanismului cerere-oferta, brokerii

specialisti fixeaza pretul de piata pentru fiecare din actiunile lor. De asemenea, ei executa ordinele

brokerilor din ring și mentin o piata ordonata a titlurilor, cu minime fluctuatii pe parcursul sedintei

de tranzactionare.

Orice hârtie de valoare poate fi tranzacţionată numai în locul stabilit de bursă – postul de

tranzacţionare (trаdiпg post). Fiecare post poate tranzacţiona câteva mii de acţiuni, iar bursa are

având trei săli tranzacţionare are 16 posturi.

Există 4 categorii de membri la N.Y.S.E.: brokers de comision, specialiştii, brokers de 2

dolari şi traders înregistraţi.

Cea mai numeroasă grupă (aproximativ, 500 persoane) este cea a brokers de comision

(соттissioп brоkеr), care au dreptul de acţiona în numele clienţilor. Ei pot efectua operaţiuni pe

cont propriu.

5

Specialiştii (sреciаlists) – dealers, (aproximativ, 400 persoane) – cumpără şi vând pe cont

propriu acţiunile unor emitenţi, poartă obligaţia de a cota unele acţiuni. Ei nu au dreptul de a efectua

operaţiuni în numele clienţilor, însă pot efectua operaţiuni de brokeraj pentru alţi membri ai bursei.

Conform regulilor bursei sunt 4 tipuri de specialişti: regulari (rеgиlаr), auxiliari (rеliеf),

asociaţi (assосiatе) şi temporari (tетроrаry). Nici un membru al bursei nu are dreptul de a exercita

funcţia de specialist fără acordul bursei.

Specialiştii auxiliari îndeplinesc funcţiile celor regulari în lipsa acestora. Specialiştii asociaţi

ajută membrilor regulari în efectuarea operaţiilor, nu au dreptul de a cota titluri şi de a efectua

operaţiuni pe cont propriu, toate acţiunile lor se efectuează numai în prezenţa membrilor regulari

sau auxiliari. Specialiştii temporari sunt numişi de administraţia bursei în cazuri excepţionale sau

când creşte volumul numărul operaţiilor la bursă. Specialiştii regulari primesc oficial permisiunea

bursei de a activa ca specialişti. Bursa impune oricărui specialist de a avea resurse suficiente pentru

a achiziţiona 5000 de unităţi pentru fiecare tip de acţiune. Ei pot activa atât în baza capitalului

propriu cât şi în baza capitalului împrumutat.

Specialiştii îndeplinesc două funcţii. În primul rând, ei execută ordinele limită, iar în al doilea

rând, funcţia de dealers. În cazul în care se creează disproporţii între cererea şi oferta la un titlu,

specialistul este obligat să vândă sau să cumpere acest titlu influenţând astfel piaţa, asigurându-i

lichiditate. În cazul în care nu are suficiente titluri, specialistul are dreptul de a efectua vânzări fără

acoperire (short sale).

„Cartea” specialistului. Specialistul introduce în cartea sa )în prezent computer) ordinele

limită după preţul şi timpul înregistrării, indicându-se numărul total de acţiuni solicitate. Aceste

ordine întră în concurenţă cu celelalte ordine înregistrate de alţi specialişti. Specialistul confruntă

ordinele sale cu cele ale altor membri. După executare ordine sunt anulate din cartea sa.

Conform regulelor bursei specialistului i se interzice efectuarea operaţiunilor pe cont propriu

la un preţ egal cu cel indicat în ordinele clienţilor. În cazul operaţiunilor pe cont propriu, specialistul

nu are dreptul de a concura cu ordinele primite de la alţi brokers.

Determinarea cursului de deschidere – este una din principalele funcţii ale specialistului.

Bazându-se pe ordinele primite de la brokers, specialistul determină cursul de deschidere, care, de

obicei, este egal cu cel de închidere din ziua precedentă. Stabilind cursul de deschidere, specialistul

trebuie să ia în consideraţie condiţiile pieţei şi conjunctura acţiunii concrete.

Controlul specialiştilor. Specialistul prezintă de 8 ori pe an să prezinte dări de seamă privind

activitatea sa. Aceste dări de seamă includ informaţia despre curs, spread şi mărimea pieţei. Aceste

informaţii sunt disponibile în regim on-line. În cazul apariţiei divergenţilor de preţuri bursa

stabileşte cauzele şi caută metode de soluţionare. În baza datelor se determină unii coeficienţi.

6

Specialistul pentru serviciile sale încasează comisioane. Mărimea lor este în funcţie de tipul

acţiunilor. Acţiunile care au o cerere mare se numesc „tartină cu unt” (bread апd bиttеr stocks), iar

cele pentru care cererea e mică, specialiştii sunt nevoiţi să le asigure piaţă pe cont propriu se

numesc acţiuni dealers (dеаlеr stосks). Aceste operaţiuni trebuie efectuate cu multă precauţie, altfel

specialistul poate fi privat de drepturile sale. Specialistul se mai ocupă de tranzacţionarea blocurilor

de acţiuni (blосk trаdеs).

Brokers din sala de tranzacţionare sau brokers de doi dolari (flооr brоkеr, two-dоllаr brоkеr),

îndeplinesc funcţiile brokers de comision în cazul în care primii nu reuşesc din cauza unui volum

mare de tranzacţionare. Denumirea şi-au căpătat-o din cauza că în trecut pentru comercializarea 1

lot (100 acţiuni) percepeau un comision fix de 2 dolari. Mărimea comisionului în prezent e altul, iar

denumirea şi-au păstrat-o din trecut.

Traders înregistraţi (rеgisterеd trаdеrs) sunt dealers, însă spre deosebire de specialişti nu

răspund de anumite acţiuni. Ei îndeplinesc operaţiuni pe cont propriu cu orice tip de acţiuni. Le este

interzis efectuarea operaţiunilor în numele clienţilor.

Varianta posibilă de derulare a tranzacţiilor la N.Y.S.E. Clienţii dau ordine

reprezentanţilor înregistraţi prin telefon. Aceste ordine prin canale speciale nimeresc la bursă. Toate

ordinele până la 2000 acţiuni se execută automat în sistema Sиреr DОТ. Aceste ordine sunt

executate în timp de la 30 sec .până la 1 minut (acesta e timpul de la depunerea ordinului brokers

până la executare). 15 – 20% din toate ordinele se execută la orele 9.30, la deschiderea bursei.

Ordinele limită se sortează pentru a stabili cursul de deschidere.

Loturile mari sunt tranzacţionate de brokers independent în cazul în care piaţa este activă,

când piaţa este pasivă pentru titlul dat, broker-ul cere cotarea specialistului. Acestea sunt ordinele

de piaţă. În cazul ordinelor limită care nu pot fi executate în următorul timp, broker-ul, în bază de

comision, apelează la specialist. Specialistul introduce ordinul în cartea sa. În cazul modificării

situaţiei pe piaţa specialistul execută ordinul pentru broker. Înafară de organele de control ale

bursei, nimeni nu cunoaşte datele cărţile specialistului. Înafară de specialist nimeni nu cunoaşte mai

bine segmentul dat al pieţei acţiunilor.

Sistema de depozitare şi clearing. Datele despre tranzacţiile încheiate la N.Y.S.E. parvin la

Corporaţia Naţională de Clearing a Hârtiilor de Valoare (Nаtioпаl Sесиrities Сlеаriпg

Соrроrаtiоп), care uneşte N.Y.S.E., AM.EX. şi N.A.S.D.A.Q. această denumire a căpătat-o în

1977, după unirea celor trei instituţii de clearing. La N.Y.S.E. prima sistemă de clearing a apărut

încă în 1892.

Corporaţia naţională de Clearing nu numai asigură decontarea, dar şi garantarea tranzacţiei, în

caz că unul din participanţi refuză să-şi onorez obligaţiunile. Pentru aceasta este creat un fond de

7

garanţie, format din contribuţiile membrilor. Contribuţiile sunt în corespundere cu volumul

operaţiunii efectuate.

După determinarea obligaţiilor între părţi, urmează livrarea hârtiilor de valoare. Termenul de

livrare este de T+5. necătând la faptul că toate hârtiile de valoare sunt nominative şi în formă

dematerializată, majoritatea emisiunilor sunt însoţite de certificate.

Livrarea include două etape:

1.livrarea certificatului corect întocmit;

2.înregistrarea noului proprietar în registrul emitentului.

Certificatele acţiunilor se păstrează la Compania de Depozitare (Dероsitarу Тrust Сотрапy).

Brokers au deschise conturi nominative la această instituţie, certificatele sunt înregistrate p numele

lor, aceasta facilitând procedura de înregistrare. Anume broker-ul primeşte proxy, dividendele,

dările de seamă şi le transmite ulterior clienţilor. În cazul transferului certificatului trebuie să existe

numele titularului, pentru a simplifica procedura pe verso semnează broker-ul.

Transfer-agentul urmăreşte veridicitatea documentului. N.Y.S.E. cere ca transfer-agenţii

companiilor ce au listing la bursă, să aibă sediul la New York. Dacă certificatul este verific,

transfer-agentul lichidează vechiul certificat şi emite unul nou. Această procedură se simplifică în

cazul în care hârtiile de valoare sunt depuse la Depozitarul Central, ceea ce permite deplasarea

fizică a certificatului.

La celelalte burse americane se respectă acelaşi principiu de derulare a tranzacţiilor, adică

persoana principală este specialistul. Excepţie face bursa din Cincinnati, care este în totalitate

computerizată.

La bursele regionale sunt cotate acţiunile ce au listing la N.Y.S.E. şi AM.EX. La

tranzacţionare nu participă specialiştii N.Y.S.E., deoarece regula 390 interzice membrilor N.Y.S.E.

de a cota titlurile de au listing la N.Y.S.E. la alte burse.

3. Tipologia titlurilor cotate

Titlurile cotate la bursele americane sunt emise sub forma de certificate nominative

andosabile. Pentru a simplifica operatiunile, titlurile pot fi emise în nume propriu sau în "numele

strazii" (street nomes), respectiv în numele brokerilor, bancilor, etc.Intermediarul, în al carui

nume este efectuata aceasta inscriere ( inmatriculare) poate sa faca o compensare atunci cand

vanzatorul și cumparatorul sunt clientii sai.

În mod tradițional, bursa cuprinde doua mari categori de valori imobiliare: actiunile și

obligațiunile.

Actiuni și titluri asimilabile

8

Pe piața Americană se emit și se negociaza:

a) acțiuni ordinare- numite Common Stock Equity Securities, actiunile ordinare genereaza,

în toate tarile, dreptul la un dividend, la o restituire (in caz de lichiadare a societatii  emitente) și la

un drept de vot în adunarea ordinara sau extraordinara.Actionarii sunt informati ptrintr-un raport

annual, majoritatea firmelor furnizand, în plus, un raport financiar și chiar rapoarte periodice

impuse de SEC (Securities and Exchange Commission).

b) acțiuni preferențiale ( preferred stocks)

Create încă din secolul trecut pentru a oferi avantaje actionarilor existenti, ele genereaza o

plata fix anuala de 10$/ actiune sau 10%. Se deosebesc fundamental de obligațiuni, deoarece plata

nu se face decat daca rezultatele emitentului o permit și se plateste inaintea platii dividentelor

aferente actiunilor ordinare. Aceste actiuni pot fi indexate, dar prezinta un inconvenient fiscal

major, profiturile pe care le aduc fiind impozabile.Este și motivul pentru care nu se folosesc decat

foarte rar.

c) American depositary receipts ( ADR)

Intrucat internationalizarea piețelor financiare americane a dus la diversificarea

portofoliilor de valori imobiliare. S.U.A. cauta sa controleze fluxurile financiare introducand pe

propria lor piata titluri straine, dar sub forma fizica americana. Mai mult , investitorii institutionali

care detin titluri straine au obligația ca numarul lor sa nu depseasca 1/3 , celalalte 2/3 reprezentand

titluri de drept american. Acestea sunt ADR, titluri emise în S.U.A., reprezentative pentru o aciune,

mai multe , sau o fractiune dintr-o actiune, apartinand unei societati non-americane. Sunt

nominative și andosabile ca toate titlurile americane.

Distingem:

-ADR finanțate (sponsored), respective titluri create cu concursul unei banci depozitare

-ADR nefinanțate (unsponsored), create în acord cu societatea la cererea investitorilor și a

intermediariloramericani;

-ADR articolul 144, scutite de înregistrare pe lîngă SEC, cu condiția ca plasamentul lor să

rămînă privat.

Inventate la sfîrșitul anilor '20, Adr -urile s-au dezvoltat mai ales după 1950. în 1991 existau

830 ADR-uri emise pentrutitlurile din 31 de tari, iar în 1992 erau mai mult de 850. Ele sunt cotate ,

fie la NYSE, AMEX, NASDAQ, fie în afara cotei.

d) titluri asimilabile actiunilor

Este vorba de bonuri de subscriere în actiuni sau warrant-uri.Acestea dau dreptl de a cumpara

la un termen fix titluri emise la un pret stabilit în avans. Seamana foarte mult cu optiunile , dar se

comporta mai mult ca valori mbiliare, purtatorii lor putandu-se imprumuta pe baza de warrant, al

9

carui efect asupra masei monetare este semnificativ.Scadenta lor poate ajunge pana la 5 ani și sunt

emise:

- împreună cu obligațiuni

- o data cu o subscriere de acțiuni noi

- direct de societatea emitentă, care le atribuie sau le vinde acționarilor săi actuali

- prin banci, care se "acopera" detinand titluri pentru care emit warrant-uri.

Obligațiuni

Obligațiunile sunt titluri reprezentative ale unor datorii pe termen mnediu sau lung. Ele poarta

un profit fix, deductibil din beneficiul brut al emitentului.In general , la un nominal de 1000$ , ele

pot fi emise deasupra parități ( premium) sau sub paritate (discount). Dobînzile sunt

plătite semestrial.

a) obligațiuni cu rata fixă

- datoria publica- de la 75 milioane $ în 1791, ea atinge 1 miliard $ în 1913, 26 miliarde $ în

1918, 48 miliarde $ în 1940, 276 miliarde în 1946 și 3597 miliarde $ în 1992. Din suma totala de

3597 miliarde $ în 1992, 597 miliarde $ sunt constituite din Treasury Bills (titluri pe termen scurt,

cu valoare nominala de la 10.000 $ la 1 milion $) emise pe 3, 6 sau 12 luni; 1365 miliarde $ sunt

reprezentate de titluri negociabile pe termen mediu ( notes) de la 1 la 10 ani și 488 miliarde $ în

obligaiuni pe termen lung ( bonds), emise pe o perioada intre 10-30 de ani. Restul datoriei este

constituita din titluri nenegociabile.

- emisiuni ale agenților; sunt de doua tipuri : cele emise de entități publice numite "

Government sponsored enterprises" și cele care sunt simplu garantate de stat. Primele cuprind

emisiunile facute de intreprinderi detinute odinioara de Trezoreria S.U.A. Titlurile sunt emise fara

garantie , dar sub control guvernamental. A doua categorie cuprinde toate agentiile federale, unele

în intregime detinute de guvern, chiar daca emisiunile lor nu sunt intotdeauna garantate ( ex: EXIM

BANK sau TENNESSEE VALLEY AUTHRITY).

b) titluri scutite de impozit

Sunt titluri emise de orase (municipal bonds), state federale și administratiile lor.In 1966,

volumul emisiunilor de astfel de titluri a fost de 17 miliarde $. A crescut la 138 miliarde în 1984 și a

scazut la 130 miliarde $ în 1992. Se impart în titluri pe termen scurt ( mai putin de 13 luni) sau

titluri pe termen mediu ( notes) și pe termen lung ( mai mult de 13 luni). Aceste titluri prezinta

riscuri mari în functie de calitatea emitentilor.

c) titluri private ( corporate bonds)

În structura lor se include :

- mortgage bonds( obligațiuni garantate cu ipoteci);

- collateral trust bonds ( obligațiuni garantate de o alta firma);

10

- debenture bonds ( obligațiuni clasice neprotejate);

- income bonds ( obligațiuni care nu platesc dobanzi decat daca venitul societatii atinge o

anumita cifra);

- participating bonds ( obligațiuni care aduc în afara castigului prevazut și o parte din

beneficiul societatii);

- adjustable rate bonds ( obligațiuni a caror dobanda este indexata în functie de evolutia ratei

dobanzii la bonurilede trezorerie sau de dobanda LIBOR (London Interbank Offered Rate);

- killer bonds ( obligațiuni amortizabile, adica plata anuala cuprinde o parte din rambursare).

d) titluri speculative sau specializate

În structura acestor categorii de titluri includem:

-zero coupon bonds ( obligațiuni cu cupon zero): aceste titluri au maturitate mai mare sau mai

mica de 10 ani au fost create pe piata euroemisiunilor, dar și pe piata americana.Sunt titluri  cu profit

antecalculta și cu ramburasarea la scadenta. Daca aceste titluri continua sa aiba un mare succes pe

piata financiara internationala, datorita efectului de parghie foarte ridicat pe care-l inglobeaza,

emisiunile americane sunt, în prezent destul de modeste deoarece ele sunt impozitate anual pe

profitul dobandit și redistribuit;

- split bonds ( împrumuturi globale): au cunoscut un relativ esec după o dezvolare fantastica.

Plecand în general , de la un imprumut de stat, o banca emite titluri reprezentative de diferite

cupoane și cu rambursare la scadenta.Totalul emisiunilor a depasit 100 miliarde $. Dar foarte rapid

banicile au avut dificultati, nereusind sa plateasca totalitatea emisiunilor pe care le au cumparat,

ceea ce implica costuri considerabile de gestionare;

-junk bonds. Sunt obligațiuni clasice la care se prevede un randament mai mare. Emitentii lor

sunt societati noi sau cele ale caror riscuri devin prea importante în raport cu capital propriu.

Emisiunea acestor titluri nu este atractiva decat daca prezinta unul din urmatoarele avantaje:

active foarte importante care sa garanteze emisiunea; o subevaluare bursiera puternica în raport cu

capitalizarea bursiera medie a sectorului din care face parte societatea.

Titluri ale pietei monetare

Sunt anumite titluiri ale pietei monetare ce pot fi integrate în analiza pietei financiare și

anume:

- treasury bills, respective bonuri de tezaur de 3 luni, 6 luni și un an și care dau loc la o piata

controlata de market- makers;

- treasury notes, respective biletele de trezorerie pana la 5 ani, emise , de asemenea, de catre

trezoreria S.U.A. și negociate în aceleasi conditii;

- floating rate notes, obligațiuni cu rata variabila , a caror dobanda variaza în functie de rata

medie a dobanzii pe piata monetara ( de exemplu LIBOR) .

11

Primele doua titluri dau loc la importante piete de " FUTURES" și "OPTIONS".

Titluri hibride

Exista pe piața Americană patru tipuri de obligațiuni:

- income bonds, adica obligațiuni cu venit variabil, emise de societăți aflate în dificultate.

Cuponul lor nu se plateste decat daca societatea realizeaza un beneficiu suficient

- obligațiuni cu bon de subscriere ( intra în aceasta categorie numai daca bonul nu este detașat

de titlul suport);

- obligațiuni indexate;

- obligațiuni convertibile în acțiuni.

4. Investitorii și emitenții principali

O listare la New York Stock Exchange este recunoscuta pe plan international drept

semnificativa in sensul că o corporatie şi-a atins maturitatea şi un loc in frunte în industria sa - in

termeni de active, venituri, precum şi interesul deţinătorilor de acţiuni. Într-adevăr, standardele

NYSE de listare sunt concepute pentru a asigura ca fiecare societate interna sau non-US ale cărei

acţiuni sunt admise la tranzacţionare îsi meritaaceasta recunoaştere.

NYSE salută cererile de la reprezentantii corporatiilor care doresc să profite de avantajele

listarii. Discuţiile pot avea loc la sediul companiei, la Bursa sau prin telefon.

Solicitanţii sunt invitati să profite gratuit de procesul de revizuire (confidenţial) pentru a afla

dacă societatea este sau nu eligibilă pentru listare şi ce condiţii suplimentare, daca exista, ar trebui

mai întâi să fie satisfăcute. O companie care solicită o astfel de revizuire nu îşi asumă nici o

obligaţie in acest mod.

O companie care s-a calificat pentru listare se poate aştepta în mod normal, ca acţiunile sale să

fie admise la tranzacţionare în termen de patru până la şase săptămâni de la depunerea cererii sale

iniţiale

Bursa are o mare libertate în ceea ce priveşte listarea unei companii si va admite numai acele

companii care sunt potrivite pentru tranzacţionare şi care au atins statutul de a fi eligibile pentru

tranzacţionare pe NYSE. Astfel, bursa poate refuza listarea sau poate impune criteria suplimentare

sau mai stricte bazate pe orice caz, condiţie, sau circumstanţă care face listarea companiei

inoportună sau nejustificată, în opinia organizatiei. O astfel de determinare poate fi făcută, chiar

dacă societatea îndeplineşte standardele stabilite de mai jos.

12

1. Companii naționale (rezidente în US)

Criterii de distribuție (a acțiunilor) Companii care listează prin IPO (Inițial Public Offer)

Dacă unitatea de tranzacţionare este de mai puţin de 100 acţiuni, cerinţele referitoare la

numărul de acţiuni deţinute public se reduce proporţional. Acţiunile deţinute de către directorii,

functionari, sau familiile lor imediat apropiate şi alte participaţii concentrate de 10 procente sau mai

mult sunt excluse de la calcularea numărului de acţiuni deţinute public.

O companie trebuie să demonstreze ca valoarea cumulată de piaţă a acţiunilor deţinute de

public depaseste 40,000,000 USD indiferent ca se refera la oferte publice intiale (IPO) sau ca

urmare a unor spin-off-uri sau în cadrul companiei afiliate standard, precum şi 100,000,000 USD

pentru alte companii. O societate trebuie să prezinte un preţ de închidere sau, în cazul în listarea în

legătură cu o oferta publica initiala, un preţ de oferta publica initiala pe acţiune de cel puţin 4 dolari.

Acţiunile deţinute de către directorii, ofiţerii, sau familiile lor sau a unui holding pentru 10%

sau mai mult sunt excluse de la calcularea numărului de acţiuni deţinute public. În cazul în care o

societate, fie are o concentrare semnificativă de actiuni, sau schimbarea forţele pieţei au afectat

negativ valoarea de piaţă publică a unei companii care altfel s-ar califica pentru listarea la NYSE,

13

astfel că valoarea sa de piaţă publică nu este mai mare de 10 % mai jos 40,000,000 dolari sau

100,000,000 dolari, după caz, NYSE va lua în considerare, în general, 40,000,000 dolari sau

100,000,000 dolari, după caz, în capitalurile proprii ale acţionarilor, ca o măsură alternativă de

masurare şi prin urmare ca o bază alternativa pentru listarea companiei.

2. Emitenți străini cu capital privat

Emitenţii straini cu capital privat pot alege să se califice pentru listare, fie în conformitate cu

Standardele Alternative pentru Listare pentru emitenţii străini cu capital privat sau criteriile de

listare ale companiilor nationale US pentru NYSE. Emitentii străini cu capital privat trebuie să

îndeplinească toate criteriile în cadrul standardelor în conformitate cu care doresc să se califice

pentru listare.

Standardele Alternative pentru Listare sunt concepute pentru a încuraja majoritatea

companiilor din afara SUA pentru a-si lista acţiunile lor la Bursa. Standardele Alternative pentru

Listare se concentreze mai degraba pe ce se aplica in întreaga lume, decât pe ce aplica in SUAsau in

America de Nord cand vine vorda de distribuţia de actiuni a unor companii din afara SUA.

În plus la standardele minime a criteriilor de distributie ( a actiunilor), NYSE a stability

politici şi cerinţele în ceea ce priveşte anumite practici de guvernare corporativă şi raportarea

câştigurilor intermediare. De exemplu, în multe ţări străine, legile de control sau anuminte practici

permit companiilor din afra SUA de a emite rapoarte intermediare la un interval semianual, spre

deosebire de trimestrial, sau de a avea o clasă sau clase de actiuni care au mai mult sau mai puţin de

un vot pe acţiune.

Criterii de distribuție (a acțiunilor) Companii care listează prin IPO (Inițial Public Offer)

Acţiunile deţinute de către directorii, ofiţerii, sau familiile lor sau a unui holding pentru 10%

sau mai mult sunt excluse de la calcularea numărului de acţiuni deţinute public. În cazul în care o

societate, fie are o concentrare semnificativă de actiuni, sau schimbarea forţele pieţei au afectat

negativ valoarea de piaţă publică a unei companii care altfel s-ar califica pentru listarea la NYSE,

astfel că valoarea sa de piaţă publică nu este mai mare de 10 % mai jos de 100,000,000 dolari,

14

NYSE va lua în considerare, în general 100,000,000 dolari în capitalurile proprii ale acţionarilor, ca

o măsură alternativă de masurare şi prin urmare ca o bază alternativa pentru listarea companiei.

5. Principalele societăți care cotează la bursă

NYSE a ramas o piata la " parchet" sau "floor" , unde sosesc ordinele ce vor fi tranzactionate.

Tehnica Americana de cotare consta în aceea ca specialistul evidentiaza în carnetul sau diferitele

cerei și oferte ale brokerilor. El asigura , deci, piata , indicand brokerilor cursurile la care este

dispus sa negocieze, atat pentru contul lor , cat și pentru propriul sau cont.Este o piata controlata de

un specialist care poate sa intervina după voia sa, respectand ordinele pe care le inscrie în carnetul

sau și pe care le executa de la doi brokeri diferiti, se alege, prin tragere la sorti, cel care va fi inscris

mai intai.

Ordinele poarta o mentiune speciala daca sunt emise pe " descoperit", adica vanzatorul nu

detine titlurile , operatiune legala pe piata Americana pentru toate valorile imobiliare cotate la

bursa.

Ordinele nu sunt executate decat daca ultima miscare a cursului unui titlu ( în crestere sau

scadere) nu depaseste o anumita marja ( tick) fata de miscarea precedenta și care este stabilita la ¼

% sau 1/8%.

Conditiile de introducere în bursa a socetatilor sunt destul de rigide și vizeaza în principal

urmatoarele:

- societățile trebuie sa realizeze : fie 6,5 milioane $ în ultimii 3 ani, fie 2,5 milioane în ultimul an;

- sa dețină active reale nete în valoare de 18 milioane $

- sa aibă plasate la public, prealabil introducerii, cel puțin 1.100.000 titluri pentru un volum de

9.000.000 $ cu cel puțin 2.000 actionari cu 100 acțiuni sau mai multe și existența în afara cotei "

over the counter" a unui volum mediu de 100.000 acțiuni.

În shimb ele au reguli de menținere pe piață mai puțin rigide, fiind obligate sa respecte două

condiții minimale: 1.200 detinatori a cel puțin 100 titluri fiecare și 600.000 de acțiuni la public

pentru o valoare de 2,5 milioane $.

Indiscutabil, bursa de la New York este cea mai mare din lume, fapt confirmat și de

impresionantele date statistice:

- la NYSE sunt listate mai mult de 200 de miliarde de acțiuni ale peste 3000 de societăți

emitente;

- capitalizarea bursieră totală este mai mare de 9 400 miliarde dolari, altfel spus egala cu

110% din produsul national brut al Statelor Unite;

- la NYSE sunt listate 300 de de companii internationale

- în fiecare zi se tranzacționează în medie 500 de milioane de acțiuni.

15

Cea mai veche companie listată la bursa NYSE a fost Sotheby’s , constituita în 1744, listata

in 1990

Anul trecut 2011, NYSE și Nasdaq și-au împărțit piața IPO în mod egal, conform S&P

Capital IQ. NYSE a obținut listările Pandora, serviciul de muzică online, Renren, rețeaua socială

chinezească și Fusion-io, însă Nasdaq a obținut, la rândul său, spre sfârșitul lui 2011, listările

Groupon și Zynga.

Celem mai renumite companii listate la bursa NYSE sunt:

1. 3M

2. Advanced Micro Devices, Inc.

3. American International Group

4. Banco Bilbao Vizcaya

Argentaria

5. Boeing

6. Bombardier Aerospace

7. Chevron

8. China Telecom

9. Daimler AG

10. Deutsche Bank

11. GlaxoSmithKline

12. Goldman Sachs

13. Goodyear Tire and

Rubber Company

14. Hewlett-Packard

15. Honda

16. IBM

17. ING Groep

18. Knoll (companie)

19. Lehman Brothers

20. Lloyds TSB

21. McDonald's

22. Merrill Lynch

23. Mobile TeleSystems

24. Nokia

25. Nortel

26. PetroChina

27. Ruby Tuesday

28. Siemens AG

29. Sony

30. The Walt Disney

Company

31. United Parcel Service

32. Wal-Mart

33. Warner Music Group

6. Indicele bursier calculate la bursă

Indicele bursier este un indicator statistic care reflectă evoluţia în timp a pieţelor de valori

mobiliare. Introducerea indicilor bursieri derivă din necesitatea urmăririi evoluţiei în ansamblu a

pieţei respective. Creşterea indicelui bursier reflectă faptul că cererea de valori mobiliare, este

superioară ofertei, acest lucru indicând o activitate pozitivă, a societăţilor cotate la bursă.

NYSE Composite este indicile de capital capitalizarea bursieră a celui mai important segment

al pieţei New York-eze: NYSE, bun indicator al tendinţei de ansamblu pentru titlurile importante.

Indice compozit alcatuit din toate actiunile listate la NYSE si ponderat cu valoarea de piata a

fiecarei actiuni. Valoarea de referinta a fost stabilita la 50 in 1966 cand a fost introdus acest indice.

De asemenea, mai sunt calculati si publicati patru indici specializati pentru industrie, transporturi,

finante si servicii publice.

Indicele Dow-Jones (Dow-Jones 30 Industrial Average)

16

Este cel mai cunoscut indice american, fiind standardul general al pieţei, utilizat de presă şi

alte mijloace de informare pentru a măsura evoluţia pieţei americane. Este un indice din generaţia I

ce conţine 30 de acţiuni aparţinând unor societăţi industriale. Astăzi în componenţa indicelui sunt

incluse şi societăţi neindustriale ca: J.P. Morgan sau Mc Donald’s. Iniţial, indicele era calculat ca o

medie aritmetică a celor 30 valori. Prima valoare a indicelui, a fost de 40,49 puncte la data de 26

mai 1896. Titlurile de valoare ce intră în calculul acestui indice sunt selectate de ziarul Wall Street

Journal, pe baza creşterii activităţii economice şi a performanţelor economico-financiare. Câteva

dintre societăţile care intră în calculul acestui indice sunt: Boeing Co., Caterpillar Inc., Chevron

Corp., Coca Cola Co., DuPont Co., Exxon Corp., General Electric, Hewlett Packard, Philip Morris

Co., Walt Disney Co. etc.

Indicele Standard and Poor’s 500 este un indice format pe baza a 500 acţiuni selectate de

Corporaţia Standard and Poor’s fiind cotate în fiecare minut al zilei de tranzacţionare. Valoarea de

piaţă totală a acţiunilor ce compun indicele reprezintă 80% din valoarea titlurilor tranzacţionate la

NYSE. Indicele S&P 500 la fel ca toţi indicii din acest grup sunt ponderaţi cu capitalizarea bursieră

şi cuprinde în ordinea capitalizării următoarele acţiuni: Microsoft, General Electric, Intel, Wal-

Mart, Cisco Systems, Lucent Tehnologies etc. Este utilizat ca suport în contractele futures la Bursa

din Chicago şi contracte pe opţiuni la NYSE.

Indicele Frank Russell este calculat pe baza cursului celor mai importante 3000 acţiuni cotate

în Statele Unite din punct de vedere al capitalizării bursiere şi reprezintă aproximativ 98% din piaţa

valorilor mobiliare din SUA. Este împărţit în indicii:

Russell 1000 care cuprinde cele mai mari 1000 de companii din structura indicelui;

Russell 2000 include restul de 2000 de acţiuni.

În fiecare an la 31 mai, are loc o revizuire a indicelui pe baza documentelor depuse de

companii, cele care nu 

S&P 500 este un indice bursier care contine 500 de companii publice mari, majoritatea

americane. Indicele este realizat de compania Standard & Poor's, divizie a McGrow-Hill.

După indicele bursier Dow Jones, S&P 500 este cel mai important indice de pe pietele

financiare. Multe dintre fondurile mutuale, fondurile tranzactionate la bursa și alte fonduri, cum ar

fi cele de pensii sunt proiectate pentru a urmari evolutia acestui indice. Sute de miliarde de dolari au

fost investite în acest mod. Acest indice se tranzactioneaza pe una din cele doua mari piete de

capital din lume: NYSE ( New York Stock Exchange ) și NASDAQ.

Componentele indicelui bursier S&P 500 sunt alese de un comitet, la fel ca și în cazul

indicelui Dow Jones, dar diferit fata de indicele Russel 1000, care se bazeaza pe reguli stricte.

Comitetul alege acele companii care sunt reprezentative pentru economia industriala a SUA. Cele

mai reprezentative companii care fac parte din S&P 500 sunt: Apple Inc., American Electrical

17

Power, Bank of America Corp, Boeing Company, Colgate-Palmolive, Dow Chemical, eBay Inc.,

FedEx Corporation, Google Inc., Honeywell Int'l Inc., Johnson&Johnson, Kraft-Foods Inc-A,

Lincoln National, Marriott Int'l, Marstercars Inc., Microsoft Corp., NASDAQ OMX Group, Philip

Morris International, Procter&Gamble, Union Pacific, Visa Inc., Walt Disney Co., Yahoo Inc.,

NYSE Euronext face parte din indicele S&P 500 şi este singurul operator bursier aparţinând

indicelui S&P 100.

Principalii indici ai NYSE în luna iulie 2012 au inchis in scadere moderata:

1. Dow Jones 12.824 - 0,10%

2. S&P500 1.355 - 0,17%

3. Nasdaq 100 2.930 + 0,02%

 

7. Importanța bursei în lume

Bursa este strîns legată de economia de piaţă, dar existenţa economiei de piaţă este doar una

din condiţiile necesare pentru dezvoltarea burselor. Pe lîngă aceasta mai este necesară o structură

bancară bine dezvoltată, o mai puternică economie naţională şi un sistem modern de comunicaţii.

Rolul principal a unei burse de valori constă în faptul ca permite, prin confruntarea dintre

cerere și oferta,  stabilirea prețului la care se poate realiza maximul de tranzacții cu titluri mobiliare.

Rolul principal al pieţelor bursiere este acela de finanţare a economiei (agenţilor economici)

prin mobilizarea capitalurilor pe termen mediu şi lung. De asemenea, un alt rol important al bursei

este acela că aceasta înlesneşte circulaţia capitalurilor, titlurile financiare putând fi uşor

transformate în lichidităţi sau schimbate în alte titluri, prin vanzarea sau revanzarea lor pe această

piaţă. Cea mai importantă funcţie a bursei este că aici se efectuează tranzacţiile cu hartiile de

valoare afişate iniţial pe piaţa primară de capital. După ce titlurile au fost emise şi plasate la

investitori, acestea pot fi tranzacţionate liber la bursă datorită caracterului lor negocialbil. O altă

funcţie importantă a burselor este aceea că asigură lichidităţi pentru economie. 

Rolul şi importanţa bursei de valori au crescut în ultimul timp, datorită unui complex de

factori, precum :

- bursele oferă posibilitatea transformării imediate a valorilor mobiliare în lichidităţi;

- fondurile de investiţii şi capitalurile sunt orientate de către burse spre acele domenii cu un

grad înalt de eficienţă,

- tranzacţiile din cadrul burselor sunt încheiate pe baza unor reglementări specifice şi a unor

reguli bine cunoscute, ceea ce duce la creşterea încrederii între vînzători şi cumpărători;

- alţi factori.

18

8. Din activitatea bursei respective ce se poate de implimentat în Bursa Moldovei

Dezvoltarea şi evoluţia pieţei valorilor mobiliare este determinată de dinamica principalilor

indicatori macroeconomici ai pieţei.

Bursa de valori a Moldovei se creează şi funcţionează, în baza statutului adoptat de către

adunarea generală a membrilor ei, coordonat cu Comisia Naţională a Pieţei Financiare , în formă de

societate de tip închis cu capital social de cel puţin 500 mii lei. Comisia Naţională a Pieţei

Financiare este în drept să ceară bursei de valori majorarea capitalului social.

Problemele pieţei valorilor mobiliare din Republica Moldova pot fi divizate în:

- probleme generale, legate de situaţia de instabilitate a economiei naţionale, care influenţează

negativ asupra pieţei valorilor mobiliare;

- probleme specifice pieţei valorilor mobiliare.

Avînd în vedere situaţia actuală în ţară, mijloacele băneşti sunt îndreptate spre consum, dar nu

înspre investire în valori mobiliare. În acest sens, Statul trebuie să aibă în vedere încurajarea

economisirii, astfel contribuind la transformarea economiilor populaţiei în investiţii.

În acelaşi timp, în Republica Moldova există persoane, ale căror venituri personale depăşesc

cheltuielile de consum şi care sunt cointeresate să investească în diverse instrumente financiare.

Fenomenele negative, cauzate de instabilitatea economică, de creşterea rolului şomajului şi a

inflaţiei, care au generat înrăutăţirea nivelului de trai au determinat populaţia să găsească un mod de

investire sigură a economiilor. Teoretic, economiile au două canale de acumulare şi anume, sistemul

bancar şi sistemul pieţei valorilor mobiliare. Dintre aceste două sisteme, cel mai atractiv pentru

investitori rămîne sistemul bancar, chiar dacă are dobînzi mult mai mici decît posibilităţile de căştig

ale pieţei valorilor mobiliare, din motiv că piaţa valorilor mobiliare se află într-o situaţie de

instabilitate.

O altă problemă referitoare la dezvoltarea pieţei valorilor mobiliare naţionale este nivelul

limitat de cunoştinţe al populaţiei în domeniul pieţei valorilor mobiliare.

Deci, prima condiţie care trebuie realizată pentru redresarea situaţiei pe piaţa valorilor

mobiliare constă în asigurarea stabilităţii macroeconomice durabile şi a doua ar fi majorarea

volumului economiilor populaţiei şi direcţionarea acestora spre piaţa valorilor mobiliare.

Referitor la problemele specifice pieţei valorilor mobiliare naţionale, se evidenţiază

următoarele:

- lipsa unei game de instrumente adecvate;

- lichiditate scăzută, cerea şi oferta sunt reduse, volumul de tranzacţii este redus;

- lipsa investitorilor instituţionali pe piaţa valorilor mobiliare, administratori eficienţi ai

investiţiilor, ceea ce duce la scăderea eficienţei pieţei valorilor mobiliare;

19

- lipsa unei viziuni consistente şi a unei abordări bine-structurate referitor la politica atragerii

investiţiilor;

- lipsa unui sistem eficient de reglementare şi supraveghere a pieţei valorilor mobiliare, conform

standardelor IOSCO şi Directivelor Uniunii Europene.

Din aceste motive, funcţia esenţială a pieţei valorilor mobiliare – acumularea de capital – este

îndeplinită în mică măsură.

Pentru crearea unui mediu favorabil dezvoltării pieţei valorilor mobiliare naţionale şi pentru

asigurarea creşterii economice durabile, trebuie realizate următoarele obiective prioritare:

- sporirea imaginii pieţei valorilor mobiliare şi promovarea produselor investiţionale ale pieţei

valorilor mobiliare;

- transformarea pieţei valorilor mobiliare într-un mecanism eficient de atragere a investiţiilor în

sectorul real al economiei;

- creşterea atractivităţii investiţionale a ţării noastre;

- diminuarea riscurilor pe piaţa valorilor mobiliare;

- ridicarea gradului de stabilitate şi siguranţă a pieţei valorilor mobiliare naţionale;

- ridicarea nivelului de responsabilitate a participanţilor la piaţa valorilor mobiliare;

- înăsprirea măsurilor de sancţionare pentru încălcarea de către participanţii la piaţa valorilor

mobiliare a regulilor stabilite.

După cum s-a menţionat, un rol esenţial în dezvoltarea pieţei valorilor mobiliare naţionale îl

joacă Statul. Anume lui îi revine sarcina de a crea condiţii favorabile pentru dezvoltarea acestui

segment al economiei naţionale, prin reglementarea sa; prin stabilirea cerinţelor faţă de participanţii

la piaţa valorilor mobiliare, faţă de tranzacţiile cu valori mobiliare; prin licenţierea şi supravegherea

participanţilor profesionişti la piaţa valorilor mobiliare. Tot în competenţa Statului intră şi

efectuarea măsurilor de supraveghere şi de sancţionare a încălcărilor grave ale regulilor stabilite, tot

el stimulează sau blochează dezvoltarea pieţei valorilor mobiliare.

20

CONCLUZII

Unul dintre cele mai importante mecanisme de atragere a investiţiilor în economie este piaţa

valorilor mobiliare, care a căpătat un loc tot mai important atît în economia ţărilor dezvoltate, cît şi

în economia ţărilor în curs de dezvoltare, printre care se numără şi Republica Moldova.

Domeniul pieţei valorilor mobiliare implică în dezvoltarea sa întreaga economie. Existenţa

unei pieţe a valorilor mobiliare stabile, capabile să-şi îndeplinească funcţia sa primordială şi anume

de finanţare a economiei este unul din factorii principali necesari pentru dezvoltarea ramurilor de

bază ale economiei naţionale.

Orice societate în tranziţie îşi propune ca obiectiv crearea şi dezvoltarea unei pieţe a valorilor

mobiliare eficiente, care să permită intermedierea transferului de fonduri de la investitori către

emitenţi. În acest context, scopul principal al creării şi dezvoltării pieţei valorilor mobiliare din

Republica Moldova este considerat ca fiind acumularea fondurilor necesare finanţării activităţii

economice şi totodată, dirijarea fluxului de fonduri acumulate spre ramurile economice cele mai

rentabile.

Deoarece funcţionarea normală a pieţei valorilor mobiliare asigură reorientarea şi

restructurarea activităţii societăţilor comerciale în funcţie de cerinţele pieţii, oferă modalităţi de

finanţare mult mai rapide, considerăm că piaţa valorilor mobiliare trebuie să fie nu numai o simplă

componentă a economiei de piaţă, ci şi un baromentru al activităţii economiei. În această ordine de

idei, menţionăm că existenţa şi gradul de dezvoltare a pieţei valorilor mobiliare a devenit şi pentru

economia naţională un etalon al gradului de evoluţie şi dezvoltare a economiei de piaţă funcţională.

Piaţa valorilor mobiliare a suferit în ultimele decenii transformări profunde aproape în toate

ţările. Pieţile valorilor mobiliare naţionale treptat s-au internaţionalizat, pe măsura liberalizării

fluxurilor de capital, astfel au apărut primele semne de integrare şi globalizare.

21

BIBLIOGRAFIE

1. Legea Republicii Moldova privind circulaţia hîrtiilor de valoare şi bursa de valoare nr.

1427-XII din 18.05.1993, Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 7 din 30.07.1993

[Lege abrogată prin Legea Republicii Moldova nr. 199-XIV din 18.11.1998].

2. Alexandru Ciprian, Piaţa de capital, Teorie, mecanisme şi tehnici (sinteză), Bucureşti,

2004.

3. Bîrlea Svetlana, Evoluţia pieţei secundare a valorilor mobiliare în Republica Moldova,

Dezvoltarea economică a Republicii Moldova în vederea aderării la Uniunea Europeană,

Perspectiva, Chişinău, 2005, p. 54-58.

4. www.cnpf.md

5. www.wall-street.ro/slideshow/Piete-de-capital/48502/Efectele-criyei-financiare-pe-

bursele-internationale-nu-puteau-fi-evitate.html

6. www.nyse.nyx.com

7. www. ru.wikipedia.org/wiki/NYSE_Composite

8. www.nyx.com/holidays-and-hours/nyse

22