Buget Si Trezorerie Publica

CUPRINS

Capitolul 1SISTEMUL UNITAR DE BUGETE -------------------------------------------------- 4

OBIECTIVE OPERAŢIONALE ........................................................................ 4 2.1. Sistemele iniţiativei bugetare ....................................................................... 4 2.2. Conţinutul bugetului public ......................................................................... 7 2.3. Sistemul unitar de bugete ............................................................................. 8 2.4. Principiile bugetare .................................................................................... 11

2.4.1. Prezentare generală ............................................................................. 11 2.4.2. Aplicabilitatea principiilor bugetare ................................................... 14

2.5. Clasificaţia bugetară ................................................................................... 19 ÎNTREBĂRI ..................................................................................................... 22

Capitolul 2 PROCESUL BUGETAR LA NIVELUL BUGETULUI DE STAT ----------- 23

OBIECTIVE OPERAŢIONALE ...................................................................... 23 3.1. Competenţe şi responsabilităţi în procesul bugetar ................................... 23 3.2. Elaborarea proiectului bugetului de stat .................................................... 27 3.3. Examinarea şi aprobarea proiectului bugetului de stat .............................. 30 3.4. Execuţia bugetului de stat .......................................................................... 32

3.4.1. Execuţia veniturilor bugetului de stat ................................................. 34 3.4.2. Execuţia cheltuielilor bugetului de stat ............................................... 40

3.5. Contul general al execuţiei bugetului de stat ............................................. 45 ÎNTREBĂRI ..................................................................................................... 47

Capitolul 3PROCESUL BUGETAR LA NIVELUL BUGETULUI ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT -------------------------------------------------------------------- 48

OBIECTIVE OPERAŢIONALE ...................................................................... 48 4.1. Competenţe şi responsabilităţi în procesul bugetar ................................... 48 3.2. Etapele procesului bugetar la nivelul bugetului asigurărilor sociale de stat ........................................................................................................................... 48

3.2.1. Elaborarea proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat .............. 48 3.2.2. Examinarea şi aprobarea proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat ................................................................................................................. 49 3.2.3. Execuţia bugetului asigurărilor sociale de stat ................................... 50 3.2.3.1. Execuţia veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat ............... 51 3.2.3.2. Execuţia cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat ............ 51 4.2.4. Contul general al execuţiei bugetului asigurărilor sociale de stat ....... 52

ÎNTREBĂRI .................................................................................................... 52 Capitolul 4Procesul bugetar la nivelul bugetelor locale --------------------------------------- 53

OBIECTIVE OPERAŢIONALE ...................................................................... 53 4.1. Competenţe şi responsabilităţi în procesul bugetar local ........................... 53 4.2. Sistemul veniturilor şi cheltuielilor locale ................................................. 55

4.2.1. Sistemul veniturilor locale: în bugetul judeţean, în bugetele municipiilor, oraşelor, comunelor ................................................................. 55

2

5.2.2. Sistemul cheltuielilor locale: în bugetul judeţean, în bugetele municipiilor, oraşelor, comunelor ................................................................. 56

5.3. Elaborarea şi aprobarea bugetelor locale ................................................... 56 5.4. Execuţia bugetelor locale ........................................................................... 59 5.5. Contul anual al execuţiei bugetelor locale ................................................. 60 ÎNTREBĂRI ..................................................................................................... 61

3

Capitolul 1SISTEMUL UNITAR DE BUGETE

OBIECTIVE OPERAŢIONALE

In cadrul acestui capitol, ne-am propus să analizăm sistemul de bugete publice şi să evidenţiem modul în care principiile bugetare sunt respectate în practică. In acest scop, am prezentat şi definit sistemele iniţiativei bugetare întâlnite în practică, conţinutul bugetului public, componentele sistemului bugetar şi operaţiunea de consolidare bugetară.

În încheiere, am prezentat şi analizat principiile bugetare, evidenţiind avantajele sau dezavantajele acestora şi derogările de la aceste reguli bugetare tehnice.

2.1. Sistemele iniţiativei bugetare

În cadrul procesului decizional public, există diferenţe de la o ţară la alta legate de sistemul iniţiativei bugetare utilizat. Acesta se referă la competenţa elaborării şi aprobării bugetului, respectiv la autorităţile abilitate cu întocmirea, publicarea, executarea şi răspunderea pentru execuţia bugetului public.

În funcţie de sistemele constituţionale, se pot identifica trei tipuri de sisteme ale iniţiativei bugetare, în cadrul cărora apar deosebiri referitoare la adoptarea deciziei bugetare. în practică, se întâlnesc două abordări ale sistemelor iniţiativei bugetare potrivit cărora distingem:

Sistemul parlamentar,Sistemul prezidenţial şi Sistemul convenţional, pe de o parte;Sistemul iniţiativei guvernamentale, Sistemul mixt al iniţiativei bugetare parlamentare şi guvernamentale şi Sistemul american, pe de altă parte.În cadrul sistemul prezidenţial şi parlamentar, autoritatea executivă are

competenţele sale constituţionale, care includ dreptul de a face propuneri privind bugetul din motive legislative, precum şi dreptul de a vota sau nu legislaţia respectivă. Ca urmare, întocmirea bugetului poate fi împărţită în două subetape, respectiv elaborarea bugetului la nivelul executivului, pe de o parte, şi examinarea şi aprobarea bugetului de către legislativ, pe de altă parte.

Elaborarea bugetului la nivelul executivului presupune:

• extrapolare şi stabilire a ţintelor realizate de autoritatea bugetară executivă, urmează liniile trasate de autoritatea executivă supremă în

4

legătură cu obiectivele ce trebuie atinse;

• respectarea cererilor formulate de conducerea agenţiilor;

• investigarea (studierea) cererilor formulate de către autorităţile cu competenţe în domeniul bugetar;

• negocierea între diferiţi agenţi şi autoritatea centrală;

• adoptarea deciziei de către autoritatea executivă supremă după soluţionarea punctelor de divergenţă.

Examinarea şi aprobarea bugetului de către legislativ este mai puţin uniformă, decât elaborarea bugetului la nivelul executivului. În acest sens, un factor important este reprezentat de poziţia constituţională a autorităţii executive supreme. în sistemul parlamentar, această autoritate este formată din cabinete ale căror membrii sunt dependenţi de votul parlamentar pentru menţinerea lor în funcţie. În sistemul prezidenţial, autoritatea executivă este un cabinet ai cărui membrii sunt aleşi periodic de electorat sau de către un colegiu elector.

În sistemul prezidenţial, competenţele autorităţii executive supreme, cu privire la legislaţie, sunt mult mai restrictive decât în sistemul parlamentar. Dreptul de vot, care este uzual în sistemul prezindeţial, este echivalent cu dreptul de aprobare, care este caracteristic sistemului parlamentar. Diferenţa constă în regula încrederii, care este o caracteristică a sistemului parlamentar. Contrar a ceea ce se presupune adesea, regula încrederii funcţionează mult mai bine în cazul autorităţii executive. Membrii acestei autorităţi pot face uz de faptul că menţinerea lor în funcţie este dependentă de încrederea ansamblului reprezentativ.

În sistemul prezidenţial, votul este singura modalitate prin care autoritatea executivă poate influenţa procesul legislativ.

În condiţiile menţionate, procesul legislativ tinde să fie mult mai bine dezvoltat în sistemul prezidenţial decât în cel parlamentar. Unele faze ale examinării şi aprobării bugetului de către legislativ lipsesc în sistemul parlamentar sau există într-o formă rudimentară. Etapa legislativă poate fi împărţită în următoarele faze:

• extrapolarea şi fixarea ţintelor realizate de comisia legislativă a bugetului urmate adesea de runde preliminare de discuţii în vederea adoptării deciziei privind obiectivele;

• analizarea proiectului bugetului propus de executiv şi a propunerilor similare referitoare la schimbările fiscale;

• dezvoltarea propunerilor legislative (în sistem parlamentar; amenda-mentele la propunerile executive);

• considerarea propunerilor comisiei;

• în cazul sistemului bicameral, paşii 1-4 se reiau, urmând apoi faza de mediere şi o rundă adiţională de discuţii pentru adoptarea deciziei în vederea obţinerii acordului celor două camere;

• etapa legislativă.

5

Dintre sistemele iniţiativei bugetare prezentate, în România se utilizează sistemul iniţiativei guvernamentale, întrucât proiectul bugetului de stat şi cel al asigurărilor sociale de stat se elaborează anual de către Guvern, care le supune examinării şi aprobării Parlamentului, prin proiecte de lege separate.

Caracteristicile acestor sisteme ale iniţiativei bugetare sunt:Prima abordare

1. Sistemul parlamentara. Autoritatea executivă: Consiliul executiv, Cabinet

executiv;b. Regula de participare: majoritate parlamentară;Ac. Aprobarea executivă a legislaţiei: necesară

2. Sistemul prezidenţiala. Autoritatea executivă: Preşedinte, Guvernator, Primarb. Regula de participare: alegere directă sau indirectăc. Aprobarea executivă a legislaţiei: necesară

3. Sistemul convenţional a. Autoritatea executivă: Managerul oraşuluib. Regula de participare: numire de către autorităţi

competentec. Aprobarea executivă a legislaţiei: nu este necesară

A doua abordare1. Sistemul iniţiativei guvernamentale

1. Guvernul are prerogativa de a:

iniţia sau sprijini direct măsurile privind aprobarea unei cheltuieli publice sau instituirea unui venit public;

soluţiona divergenţele apărute între ministere!^ consumatoare şi Ministerul Finanţelor;

supune proiectul bugetului spre examinare^ şi aprobarea Parlamentului; răspunde de execuţia bugetului public

2. Ministerul Finanţelor primeşte şi centralizează toate propunerile de cheltuieli de la celelalte ministere, având şi dreptul de a le controla.

2. Sistemul mixt al iniţiativei parlamentare şi guvernamentale1. Guvernul are un rol mai redus, respectiv:

soluţionează divergenţele apărute între ministerele consumatoare şi Ministerul Finanţelor;

răspunde de execuţia bugetului public.

2. Ministerul Finanţelor:

centralizează propunerile tuturor ministerelor,

6

întocmeşte o schiţă de buget cu cheltuielile şi veniturile publice propuse;

prezintă proiectul bugetului de stat spre examinarea şi aprobarea Parlamentului.

3. Sistemul americanIniţiativa aparţine preşedintelui SUA, care este sprijinit de un birou

bugetar ce centralizează şi revizuie propunerile departamentelor consumatoare, propuneri ulterior supuse examinării si aprobării preşedintelui.

2.2. Conţinutul bugetului public

Din punctul de vedere al conţinutului, bugetul public poate fi analizat ca: document, act juridic, sistem de fluxuri financiare şi instrument de politică economică. Particularităţile bugetului public în funcţie de conţinutul său sunt:

Documentul - Act în care sunt prevăzute şi aprobate, în fiecare an, veniturile şi cheltuielile publice sau, după caz, numai cheltuielile, în funcţie de sistemul de finanţare a instituţiilor publice.

Legea - Actul juridic în care se prevăd şi se aprobă, prin lege, veniturile şi cheltuielile anuale ale statului sau ale instituţiilor publice. Bugetul public ca lege este un:

act de previziuni, indicând resursele băneşti ale statului şi destinaţiile acestora sub forma cheltuielilor,

act de autorizare, prin care puterea executivă este împuternicită de puterea legislativă să cheltuiască şi să perceapă venituri, potrivit prevederilor legale;

act anual, respectiv al anului bugetar pentru care sunt aprobate veniturile şi cheltuielile bugetare, precum şi al perioadei în care se realizează execuţia indicatorilor bugetari.

Fiecare din componentele sistemului de bugete, prin care se stabilesc resurse şi cheltuieli publice, se aprobă de către autorităţi legislative: legea bugetului de stat; legea bugetului asigurărilor sociale de stat, deciziile consiliilor judeţene şi ale consiliilor locale, după caz.

Sistem de fluxuri financiare legate deformarea resurselor financiare publice (impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri publice), pe de-o parte, şi de repartizarea acestora, sub forma creditelor bugetare, pe de altă parte.

Instrumentul de politică financiară - Instrument de politică a statului în domeniul fiscalităţii şi al cheltuielilor publice, întrucât prin acest document sunt stabilite veniturile bugetare, ce reflectă politica fiscală, pe de o parte, şi cheltuielile bugetare, pe de altă parte, care au un rol important în plan economic şi social.

7

2.3. Sistemul unitar de bugete

Bugetul public contribuie la realizarea echilibrului între nevoile colective şi mijloacele cu care se acoperă. în acest scop, se stabileşte un raport între resursele financiare publice provenite, în principal, din impozite şi taxe, şi nevoile sociale; în cadrul acestui raport trebuie să se urmărească respectarea echităţii în repartiţia sarcinii fiscale asupra membrilor societăţii. Astfel, pe baza puterii de contribuţie a subiecţilor impozabili, se stabileşte capacitatea de satisfacere a nevoilor generale (utile, necesare sau indispensabile).

Proiectul de buget conferă Parlamentului şi Guvernului posibilitatea de a avea o imagine de ansamblu asupra raportului dintre valoarea bunurilor materiale şi nemateriale create în economia financiară publică şi valoarea eforturilor făcute pentru realizarea lor. în mod similar, autorităţile publice locale identifica acest raport şi modul în care se realizează echilibrul dintre nevoi şi resurse la nivel mezoeconomic.

De asemenea, bugetul public este instrumentul de programare, de executare şi de control asupra rezultatelor execuţiei resurselor băneşti ale societăţii şi a modului de repartizare şi utilizare a acestora prin cheltuieli publice.

În sens larg, bugetul public reprezintă ansamblul documentelor din sectorul public, care împreună formează sistemul de bugete. Acesta este un sistem unitar de bugete format din:

bugetul de stat,

bugetul asigurărilor sociale de stat;

bugetele locale;

bugetele fondurilor speciale;

bugetul trezoreriei statului;

bugetele instituţiilor publice autonome;

bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele lo-cale şi bugetele fondurilor speciale, după caz;

bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii;

bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi a căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice;

bugetul fondurilor externe nerambursabile.

Definiţiile bugetelor ce compun sistemul bugetar sunt prezentate în figura 2.3.

Bugetul de statEste documentul elaborat şi administrat de Guvern, adoptat de Parlament,

prin lege, cuprinzând veniturile şi cheltuielile aprobate prin legea bugetară

8

anuală. Aceasta autorizează fluxurile financiare publice de formare a veniturilor şi de repartizare a acestora pe destinaţii şi pe ordonatori principali de credite, în conformitate cu obiectivele de dezvoltare economico-socială a ţării şi ale politicii financiare specifice anului pentru care este aprobat bugetul.

Bugetul asigurărilor sociale de statEste documentul ce se întocmeşte distinct de bugetul de stat şi se aprobă

de Parlament prin lege separată, fiind administrat de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale. Acesta autorizează fluxurile financiare publice deformare a veniturilor, pe baza contribuţiilor şi a altor vărsăminte prelevate de la persoane juridice şi fizice, şi de repartizare a acestora pe destinaţii.

Bugetele localeSunt bugetele de venituri şi cheltuieli ale unităţilor administrativ-

teritoriale elaborate autonom, fapt ce stimulează iniţiativa locală în realizarea veniturilor şi satisfacerea cerinţelor locale.

Bugetele fondurilor specialeSe întocmesc în vederea finanţării anumitor obiective şi acţiuni necesare

în perioada considerată, pentru care se instituie prelevări obligatorii pe bază de legi speciale.

Bugetul trezoreriei statuluiEste documentul în care sunt înscrise veniturile şi cheltuielile trezoreriei

privind activitatea desfăşurată de aceasta în scopul îndeplinirii funcţiilor sale.

Bugetele instituţiilor publice autonomeInclud veniturile şi cheltuielile sau, după caz, numai cheltuielile anuale

ale instituţiilor publice centrale care nu sunt subordonate nici unei alte entităţi de drept public.

Bugetele instituţiilor publice finanţate integral/parţial din BS, BASS; BL, BFS

Includ cheltuielile anuale ale instituţiilor publice ce funcţionează doar pe baza resurselor primite de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale, în funcţie de sistemul de finanţare şi simt în subordinea instituţiilor publice autonome;

Cuprind veniturile şi cheltuielile anuale ale instituţiilor publice ce primesc subvenţii de la bugetul de stal, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale în completarea fondurilor proprii şi sunt în subordinea instituţiilor publice autonome.

Bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii

9

Sunt documentele în care sunt prevăzute şi aprobate veniturile şi cheltuielile instituţiilor publice aflate în subordinea instituţiilor publice autonome, ce funcţionează doar pe baza veniturilor proprii ce provin din chirii, organizarea de manifestări culturale şi sportive, concursuri artistice, publicaţii, prestaţii editoriale, studii, proiecte, valorificări de produse din activităţi proprii sau anexe, prestări de servicii şi altele asemenea.

Bugetele creditelor externe rambursabile, contractate sau garantate de stat

Sunt documentele în care sunt prevăzute şi aprobate veniturile şicheltuielile creditelor externe contractate sau garantate de statşi a căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură dinfonduri publice.

Bugetele fondurilor externe nerambursabileSunt documentele în care sunt prevăzute şi aprobate veniturile l| şi

cheltuielile fondurilor externe care nu trebuie rambursate.Componentele sistemului unitar de bugete pot fi grupate şi reunite în două

categorii, respectiv:• Bugetul public naţional este format din: bugetul de stat, bugetul

asigurărilor sociale de stat şi bugetele locale;Bugetul general consolidat este ansamblul bugetelor, componente ale

sistemului bugetar, agregate şi consolidate pentru a forma un întreg. Consolidarea bugetară se referă la operaţiunea de eliminare a transferurilor de sume dintre bugetele componente ale sistemului bugetar în vederea evitării dublei evidenţieri a acestora. Această operaţiune include şi ajustările determinate de intrările anuale de credite externe şi rambursările ratelor de capital.

Bugetele prezentate sunt formate, la rândul lor, din venituri şi cheltuieli. Acestea, consolidate la nivel naţional, evidenţiază fondurile financiare publice şi nivelul efortului financiar public pe anul fundamentării estimărilor, urmărindu-se asigurarea echilibrului între nevoile şi resursele publice. Deficitul de finanţat se stabileşte la nivelul bugetului general consolidat.

Este cunoscut faptul că volumul total al resurselor financiare publice reprezintă limite minime ce pot fi depăşite, fiind determinate de nivelul cheltuielilor publice totale.

Spre deosebire de veniturile publice, cheltuielile publice reprezintă limite maxime ce nu pot fi depăşite, întrucât aceasta ar genera dezechilibru la nivelul bugetului public.

TIPOLOGIA SISTEMULUI BUGETAR

BUGETUL PUBLIC NAŢIONAL

o Bugetul public naţional

o Bugetul de stat

o Bugetul fondurilor speciale

10

BUGETUL GENERAL CONSOLIDAT

o Bugetul trezoreriei statului

o Bugetul asigurărilor sociale de stat

o Bugetele instituţiilor publice autonome

o Bugetele instituţiilor publice finanţate integral/parţial din

BS, BASS, BL, BFSo Bugetele locale

o Bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri

propriio Bugetul creditelor externe rambursabile, contractate direct

sau garantate de stato Bugetul fondurilor externe nerambursabile

2.4. Principiile bugetare

2.4.1. Prezentare generală

În scopul asigurării unei gestionări corecte a resurselor financiare publice se recomandă respectarea unor reguli tehnice cunoscute sub denumirea de principii bugetare. Acestea sunt reprezentate, potrivit Legii finanţelor publice, de principiile universalităţii; unităţii; neafectării veniturilor; anualităţii; specializării; unităţii monetare; publicităţii.

Principiul universalităţii

veniturile fi cheltuielile sunt înscrise în buget în totalitate, în sume brute;

veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu excepţia donaţiilor şi sponsorizărilor care au stabilite destinaţii distincte.

Principiul unităţii

veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document, în vederea utilizării eficiente şi monitorizării fondurilor publice;

veniturile din sistemul extrabugetar se introduc în bugetul de stal urmând regulile şi principiile acestui buget, cu excepţia veniturilor proprii ale instituţiilor publice şi a acelora constituite pentru stimularea personalului.

Principiul anualităţii

veniturile şi cheltuielile bugetare sunt aprobate prin lege pe o perioadă de un an, care corespunde exerciţiului bugetar;

operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate în cursul unui an bugetar,

11

în contul unui buget, aparţin exerciţiului corespunzător de execuţie a bugetului respectiv.

Principiul specializării

veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu şi se aprobă în buget pe surse de provenienţă şi pe categorii de cheltuieli, grupate după conţinutul lor economic şi destinaţia acestora, potrivit clasificaţiei bugetare.

Principiul unităţii monetare

toate operaţiunile bugetare se exprimă în monedă naţională.

Principiul publicităţii

Transparenţa sistemului bugetar este asigurată prin: dezbaterea publică a proiectelor de buget, a conturilor generale anuale de execuţie a bugetelor, cu ocazia aprobării acestora; publicarea în Monitorul oficial a bugetelor şi a conturilor anuale de execuţie a acestora; mijloacele de informare în masă, pentru difuzarea informaţiilor asupra conţinutului bugetului, exceptând informaţiile şi documentele nepublicabile, prevăzute de lege.

Elaborarea, aprobarea şi execuţia bugetelor locale au la bază următoarele principii: universalităţii, publicităţii, unităţii, unităţii monetare, anualităţii, specializării bugetare şi echilibrului.

Principiile generale ale bugetelor localePrincipiul UNIVERSALITĂŢII

veniturile şi cheltuielile se include în buget în totalitate, în sume brute;

veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu excepţia donaţiilor şi sponsorizărilor, care au stabilite destinaţii distincte.

Principiul transparenţei şi publicităţiiTransparenţa, la nivelul bugetelor locale, este asigurată prin:

publicarea în presa locală pe pagina de internet, sau afişarea la sediul autorităţii publice locale respective a proiectului de buget local şi a contului anual de execuţie a acestuia;

dezbaterea publică a proiectului de buget local, cu prilejul aprobării acestora;

prezentarea contului anual de execuţie a bugetului local în şedinţă publică.

Principiul unităţii

veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document, pentru a se asigura utilizarea eficientă şi monitorizarea

12

fondurilor publice locale; se interzic reţinerea şi utilizarea de venituri în regim extrabugetar şi constituirea de fonduri publice locale în afara bugetelor locale, dacă legea nu prevede altfel.

Principiul UNITĂŢII MONETARE

toate operaţiunile bugetare se exprimă în monedă naţională.

Principiul ANUALITĂŢII

veniturile şi cheltuielile bugetare sunt aprobate pe o perioadă de un an, care corespunde exerciţiului bugetar;

operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate în cursul unui an bugetar, în contul unui buget, aparţin exerciţiului corespunzător de execuţie a bugetului respectiv.

Principiul specializării bugetare

veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu şi se aprobă în buget pe surse de provenienţă şi, respective, pe categorii de cheltuieli grupate după natura economică şi destinaţia acestora.

Principiul echilibrului

cheltuielile unui buget se acoperă integral din veniturile bugetului respectiv.

PRINCIPIILE SPECIFICE BUGETELOR LOCALEPrincipiul solidarităţii

prin politicile bugetare locale se poate realiza ajutorarea unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi a persoanelor fizice aflate în situaţie de extremă dificultate, prin alocarea de sume din fondul de rezervă bugetară constituit în bugetul local.

din fondul de rezervă bugetară constituit în bugetul local consiliile locale, judeţene sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, pot aproba acordarea de ajutoare către unităţile administrativ-teritoriale aflate în situaţii de extremă dificultate, la cererea publică a primarilor acestor unităţi administrativ-teritoriale sau din proprie iniţiativă.

Principiul autonomiei locale financiare

Unităţile administrativ-teritoriale au dreptul la resurse financiare suficiente, pe care autorităţile administraţiei publice locale le pot utiliza în exercitarea atribuţiilor lor, pe baza şi în limitele prevăzute de lege.

Autorităţile administraţiei publice locale au competenţa stabilirii nivelurilor impozitelor şi taxelor locale, în condiţiile legii.

Alocarea resurselor financiare pentru echilibrarea bugetelor locale nu trebuie să afecteze aplicarea politicilor bugetare ale autorităţilor administraţiei publice locale în domeniul lor de competenţă.

13

Sumele defalcate cu destinaţie specială se utilizează de către autorităţile administraţiei publice locale în conformitate cu prevederile legale.

Principiul proporţionalităţii

resursele financiare ale unităţilor administrativ-teritoriale trebuie să fie proporţionale cu responsabilităţile autorităţilor administraţiei publice locale stabilite prin lege.

Principiul consultării

autorităţile administraţiei publice locale, prin structurile asociative ale acestora, trebuie să fie consultate asupra procesului de alocare a resurselor financiare de la bugetul de stat către bugetele locale.

La nivelul bugetului asigurărilor sociale de stat, elaborarea şi execuţia acestuia se bazează pe următoarele principii: anualitatea, universalitatea, echilibrarea, realitatea şi unitatea monetară.

2.4.2. Aplicabilitatea principiilor bugetareîn practica bugetară, se constată că respectarea principiilor bugetare

prezintă o serie de particularităţi. Acestea le vom prezenta în cadrul acestei secţiuni.

1. Principiul universalităţiiAvantajele respectării principiului universalităţii sunt: • permite cunoaşterea cât mai exactă a volumului total al veniturilor şi

cheltuielilor publice, precum şi a corelaţiei existente între anumite venituri şi cheltuieli care se află în conexiune strânsă;

• conferă Parlamentului dreptul de control asupra cuantumului total al veniturilor şi cheltuielilor publice.

Aplicarea strictă a principiului universalităţii conferă bugetului public caracterul de buget brut ce reprezintă suma dimensiunilor globale a încasărilor de venituri publice sau a cheltuielilor publice.

2. Bugetul public, prin principiul unităţii, asigură o prezentare de ansamblu şi o cunoaştere clară a surselor de venituri şi a destinaţiei cheltuielilor, precum şi a mecanismului de echilibrare a bugetului. Aceasta permite analiza veniturilor şi cheltuielilor în vederea emiterii unor judecăţi de valoare privind structura şi volumul cheltuielilor propuse de Guvern, pe baza cărora se pot lua decizii de amânare, respingere sau modificare a unor cheltuieli inoportune. Totodată, acest principiu permite exercitarea controlului de către Parlament asupra Guvernului privind perceperea impozitelor, modului de cheltuire a fondurilor publice, cât şi asupra utilităţii şi oportunităţii măsurilor sociale şi economice pe cale le iniţiază.

Referindu-se la principiul unităţii bugetare, Maurice Duverger a identificat două motivaţii ale acestui principiu, respectiv: financiare şi politice.

Motivaţiile principiului unităţii bugetare

Principiul Unităţii Bugetare

14

Motivaţiile financiare constituie o regulă de ordine şi claritate în vederea

prezentării stării reale a politicii financiare publice

Motivaţiile politice se referă la controlul Parlamentului, care devine

mai dificil datorită fracţionării cheltuielilor şi veniturilor în multiple

documente.

Deşi unitatea bugetară prezintă o serie de avantaje, în tot mai multe state contemporane s-a renunţat la respectarea deplină a acestui principiu, preferându-se procedeul pluralităţii bugetare. Astfel, pe lângă bugetul statului care este considerat un buget ordinar sau general, se întocmesc şi alte bugete publice: conturi speciale, bugete extraordinare, bugete anexe, bugete autonome, bugete ale fondurilor speciale etc.

Derogările principiului unităţii bugetare sunt: conturile speciale ale tezaurului public; bugetele extraordinare; bugetele anexe; bugetele autonome; rectificarea legilor bugetare anuale; bugetele referitoare la unele cheltuieli accidentale sau în caz de urgenţă.

Derogările de la principiul unităţiiConturile speciale ale tezaurului public - reprezintă operaţiuni

financiare ce constau în înregistrarea cheltuielilor sau a încasărilor ce nu sunt definitive, întrucât angajamentele la care au dat naştere urmează să fie executate.

Bugetele extraordinare - sunt bugete prin care se asigură finanţarea cheltuielilor excepţionale (militare, de război) în afara regulilor tradiţionale ale contabilităţii publice.

Bugetele anexă - evidenţiază operaţiile financiare ale unor servicii ale statului cu caracter industrial sau comercial necuprinse în bugetul general decât prin vărsământul soldului lor creditor sau debitor. Se discută şi se votează de Parlament şi sunt supuse controlului public.

Bugetele autonome - sunt adoptate la nivelul societăţilor comerciale cu capital de stat sau al instituţiilor publice care beneficiază de autonomie financiară fără a fi supuse controlului Parlamentului.

Legile bugetare rectificative - sunt generate de necunoaşterea cu exactitate a nivelului cheltuielilor şi respectiv al veniturilor în momentul aprobării legii bugetare, ceea ce face necesară revenirea asupra nivelului indicatorilor bugetari în cursul exerciţiului bugetar.

Conturile speciale ale tezaurului public pot fi grupate astfel:a. conturi ale dezmembrărilor bugetului public, ce cuprind conturile

comerţului şi conturile afectaţiilor speciale;b. conturi ale relaţiilor monetare, ce descriu operaţii monetare

efectuate cu guverne străine sau cu organisme internaţionale;c. conturi ale creditului, ce ilustrează rolul de bancher al statului prin

15

intermediul operaţiilor financiare ale Trezoreriei în relaţiile fie cucorespondenţii săi, fie cu anumite organisme de credit.

In gestiunea acestor conturi se aplică trei reguli comune: • se întocmesc şi se execută echilibrat. Totalul cheltuielilor nu trebuie să

depăşească nivelul încasărilor, cu excepţia primelor trei luni ale anului în care o descoperire este admisă pentru a facilita gestiunea trezoreriei. Cheltuielile sunt determinate în întregime de nivelul resurselor.

• dacă încasările efectuate sunt superioare nivelului previziunilor cu 10%, majorări ale cheltuielilor pot fi decise prin hotărâri ale Guvernului;

• excedentele încasărilor vor putea, în anumite cazuri, în loc să fievărsate la bugetul general, să fie repartizate de la an la an şi să reconstituie

Fonduri de rezervă speciale.Restrângerea aplicării acestui principiu al unităţii bugetare este influenţată

şi de autonomia financiară a unor instituţii publice şi care îşi întocmesc bugete autonome, iar altele bugete anexe. Astfel, din punct de vedere financiar, aceste instituţii sau regii publice funcţionează ca întreprinderi private, care utilizează resursele proprii pe seama cărora, de regulă, îşi acoperă cheltuielile exclusiv.

3. Principiul neafectării veniturilor nu permite perceperea unui venit public pentru finanţarea unei anumite cheltuieli publice. Ca urmare, existenţa resurselor financiare este o condiţie generală a acoperirii cheltuielilor publice pe ansamblu. De aceea majorările de cheltuieli în cursul anului bugetar se pot efectua cu condiţia ca iniţiatorii să prevadă şi resursele necesare acoperirii acestora.

Nerespectarea întocmai a acestui principiu este, de fapt, un rezultat al nerespectării depline a altor principii, în special cele privind universalitatea, unitatea bugetară. Astfel, principiul neafectării este interpretat prin analogie cu cel al universalităţii datorită consecinţelor similare ce nu trebuie confundate. Rezultă că orice încălcare a principiului universalităţii implică o nerespectare a regulii neafectării resurselor, deoarece veniturile realizate, prin acesta încălcare a principiului, sunt afectate acoperirii unor cheltuieli determinate.

4. Principiul anualităţii bugetului public se referă la durata de timp pentru care Parlamentul autorizează Guvernul să încaseze veniturile publice şi să efectueze cheltuielile publice, precum şi la perioada în care se realizează execuţia bugetului, fiind limitată, de obicei, la un an. Anul bugetar durează 12 luni. La expirarea acestei perioade, este necesară o nouă autorizare a Parlamentului, pentru o altă perioadă de timp, respectiv pentru un nou an bugetar.

în practica bugetară internaţională, anul bugetar coincide sau nu cu anul civil (calendaristic), de exemplu:

în ţări ca Austria, Belgia, Brazilia, Franţa, Germania, etc, anul bugetar coincide cu anul calendaristic (1 ianuarie - 31 decembrie);

în alte ţări, ca Marea Britanie, Canada, Japonia, etc, anul bugetar începe la 1 aprilie şi se încheie la 31 martie;

în Australia, intervalul este cuprins între 1 iulie - 30 iunie;

16

în SUA, anul bugetar este cuprins în perioada 1 octombrie - 30 septembrie;

în România, anul bugetar coincide cu anul civil (1 ianuarie - 31 decembrie).

Factorii ce influenţează data începerii anului bugetar sunt: structura economiei; nivelul de dezvoltare; perioada de lucru a Parlamentului; numărul şi durata sesiunilor în care Parlamentul dezbate bugetul public; tradiţia; alţi factori specifici fiecărui stat.

In practica bugetară, referitor la respectarea principiului anualităţii, s-au identificat două sisteme de execuţie bugetară, respectiv: sistemul de exerciţiu bugetar şi sistemul de gestiune bugetară.

Caracteristicile sistemelor execuţiei bugetare

SISTEMELE EXECUŢIEI BUGETARE

Sistemul de exerciţiu bugetar presupune ca execuţia veniturilor şi cheltuielilor să fie înregistrată în conturile deschise pentru fiecare an bugetar, execuţie ce funcţionează, pentru unele venituri sau cheltuieli, pe parcursul a 15-18 luni sau 2-3 ani bugetari. Deci, are loc prelungirea perioadei de execuţie bugetară, timp în care se continuă încasarea veniturilor bugetare şi efectuarea cheltuielilor bugetare, conform exigibilităţii lor.

Sistemul de gestiune bugetară ce vizează ca în cursul anului să se înregistreze numai operaţiile care se execută, în sensul că în conturile funcţionale din anul n se înregistrează veniturile şi cheltuielile exigibile în acest an, unele putând să aparţină bugetelor din n-1 sau n+1, conform prevederilor legilor bugetare anuale.

În ultimele decenii, tot mai mulţi economişti susţin necesitatea renunţării la principiul anualităţii şi trecerea la adoptarea bugetelor plurianuale. Susţinerea teoretică a unor asemenea bugete se bazează pe intervenţia statului în economie, mai ales prin finanţarea cheltuielilor cu investiţiile, care necesită aprobări pe perioade mai îndelungate. Dar, acestea fac obiectul unor legi - program aprobate special. Partea aferentă unui an bugetar este defalcată în legea bugetară anuală.

În ţara noastră, exerciţiul bugetar este anual şi coincide cu anul calendaristic, conform sistemului de gestiune. în Legea finanţelor publice se prevede: "Exerciţiul bugetar este anual şi coincide cu anul calendaristic şi se încheie pe baza normelor metodologice elaborate de Ministerul Finanţelor Publice. Toate drepturile dobândite, operaţiile efectuate în cursul unui an în contul unui buget, aparţin exerciţiului corespunzător de execuţie a bugetului respectiv". "Execuţia bugetară se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an. Orice venit neîncasat şi orice cheltuială neefectuată până la 31 decembrie se va încasa sau se va plăti în contul bugetului anului următor. Creditele bugetare neutilizate până la închiderea anului sunt anulate de drept".

Anualitatea bugetului public este coroborată şi cu caracterul anual al

17

obligaţiilor privind impozitele şi taxele instituite de legislaţia noastră fiscală. De exemplu: impozitul pe profit, impozitul pe dividende, impozitul pe venitul agricol, impozitul pe venitul global al persoanelor fizice, impozitele pe clădiri şi pe terenuri, taxa asupra mijloacelor de transport.

De asemenea, în legătură cu anualitatea bugetului, Legea finanţelor publice a prevăzut ca, pentru toţi agenţii economici, anul financiar are aceeaşi durată ca şi exerciţiul financiar bugetar, adică un an calendaristic.

5. Principiul specializării bugetare se bazează pe clasificaţia bugetară,

care trebuie să fie simplă şi clară pentru a fi înţeleasă şi de către persoanelefără o pregătire specifică. Astfel, ea trebuie să ofere o imagine privind:

sursele de provenienţă ale veniturilor; care sunt impozitele directe; care sunt impozitele indirecte; ce loc ocupă fiecare impozit în ansamblul veniturilor fiscale; care sunt veniturile extraordinare;

destinaţiile cheltuielilor, în cadrul grupării economice (curente şi de capital), în cadrul grupării funcţionale (pe ramuri şi domenii de activitate, către care sunt orientate resursele) şi al grupării administrative, pe instituţii ai căror conducători sunt ordonatori de credite bugetare.

In legislaţia finanţelor publice din România este consacrat principiul specializării bugetare. Astfel, se prevede că legea bugetară anuală aprobă pentru fiecare an bugetar lista impozitelor, taxelor şi a cotelor acestora, precum şi a celorlalte venituri ale statului, care urmează să se perceapă, conform reglementărilor în vigoare. Este interzisă perceperea sub orice titlu şi sub orice denumire de contribuţii directe sau indirecte, în afara celor stabilite prin lege. în ceea ce priveşte creditele bugetare pentru cheltuielile fiecărui exerciţiu financiar, acestea se aprobă prin legea bugetară anuală, în structura stabilită prin acesta lege.

Respectarea specializării bugetare, prin clasificaţia bugetară, presupune utilizarea creditelor bugetare în cadrul destinaţiilor pentru care s-au aprobat, neacceptându-se virarea acestora de la un ordonator de credite la altul sau de la un capitol de cheltuieli la altul. Virările de credite bugetare între celelalte subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare, la nivelul fiecărui ordonator principal de credite se pot efectua, fiind de competenţa acestuia, pentru bugetul propriu şi bugetele instituţiilor subordonate. Legea finanţelor publice prevede că, în cazuri excepţionale, virările de sume, de la un capitol la altul al clasificaţiei bugetare, se pot efectua începând cu trimestrul III al anului bugetar, dar, cu acordul Ministerului Finanţelor Publice.

Clasificaţia bugetară tip este elaborată de Ministerul Finanţelor Publice. Ea cuprinde ca subdiviziuni: părţi, titluri, capitole, subcapitole, paragrafe şi articole, precum şi alineate, dacă este necesar.

6. Principiul echilibrului bugetar nu este respectat în practicabugetară întrucât bugetele publice se întocmesc cu deficit. în aceste condiţii,pentru acoperirea cheltuielilor bugetului public se interzice recurgerea la

18

emisiunea monetară sau le finanţarea directă de către bănci.Când apar goluri temporare de casă, acestea pot fi acoperite, pe intervalul

de timp până la încasarea veniturilor, pe seama resurselor aflate în conturile trezoreriei generale a statului stabilite de Ministerul Finanţelor Publice şi în completarea acestora se apelează la emiterea de titluri de stat.

In cadrul anului bugetar, distingem atât echilibrul bugetar pe parcursul execuţiei, cât şi echilibrul bugetar la sfârşitul anului.

Echilibrul bugetului pe parcursul execuţiei se realizează atunci când lichidităţile băneşti provenite din încasarea veniturilor publice acoperă nevoile de plăţi scadente:

Total încasări la momentul T(L)

=Total plăţi exigibile la momentul T

(P)

Restabilirea echilibrului pe parcursul execuţiei este obligatorie, căci altfel nu s-ar mai putea efectua cheltuielile conform creditelor bugetare aprobate de Parlament, iar unele nu pot fi amânate (exemplu: plata salariilor, plata pensiilor, plata burselor). Mijloacele de restabilire a echilibrului sunt:

disponibilităţile băneşti existente în contul trezoreriei statului;

împrumuturile pe termen scurt contractate prin emisiunea de titluri de stat, a căror valoare se încadrează în prevederile legale ca proporţie în volumul bugetului anual;

împrumuturile pe termen scurt acordate de Banca Naţională a României, rambursabile în cel mult şase luni, fără dobândă, fie din încasările cuvenite, fie pe seama unui împrumut de stat lansat prin titluri de credit pe piaţa capitalului de împrumut.

Echilibrul anual al bugetului presupune egalitatea dintre nivelul încasării veniturilor obligatorii ale statului (R) şi nivelul cheltuielile totale (C). în funcţie de relaţia dintre R şi C, putem avea una din următoarele situaţii: R = C, pentru echilibru bugetar anual; R < C, pentru deficit bugetar anual; R > C, pentru excedent bugetar anual.

7. Principiul publicităţii presupune ca bugetul public să fie adus la cunoştinţa opiniei publice prin mijloacele de informare mass-media, atât în faza de proiect, cât şi în timpul dezbaterilor parlamentare, urmând ca după adoptarea de către Parlament, legea bugetară să fie publicată în Monitorul Oficial şi în culegeri legislative.

2.5. Clasificaţia bugetară

Veniturile şi cheltuielile sunt trecute în buget într-o ordine obligatorie şi după criterii unitare stabilite prin clasificaţia bugetară elaborată de Ministerul Economiei şi Finanţelor. Clasificaţia bugetară ajută la întocmirea de statistici şi raportări legate de indicatorii privind finanţele publice. Din această cauză,

19

clasificaţia bugetară din România este aliniată la indicatorii prevăzuţi în Sistemul conturilor naţionale şi în Manualul de statistica finanţelor publice.

Subdiviziunile clasificaţiei bugetare cuprind la partea de venituri capitole, subcapitole şi paragrafe. Cheltuielile publice se grupează după clasificaţia funcţională pe părţi, capitole, subcapitole şi paragrafe, iar după clasificaţia economică pe titluri, articole şi alineate.

Prin venituri bugetare înţelegem creşterile de valoare netă rezultate dintr-o operaţiune specifică instituţiilor din sistemul public. Există patru mari categorii de venituri bugetare publice:

impozite şi alte transferuri obligatorii impuse de administraţie;

venituri din proprietate;

venituri din vânzarea de bunuri şi servicii de către instituţiile publice;

transferuri voluntare.

Principalele capitolele de venituri prevăzute în clasificaţia bugetară românească sunt:

VENITURI CURENTE

VENITURI NEFISCALE

- Impozit pe profit- Alte impozite pe venit, profit şi câştiguri din capital de la

persoane juridice- Impozit pe venit- Impozite si taxe pe proprietate- Taxa pe valoarea adăugată- Alte impozite si taxe generale pe bunuri şi servicii- Accize- Taxe pe servicii specifice- Taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor

sau pe desfăşurarea de activităţi- Taxe vamale şi alte taxe pe tranzacţiile internaţionale- Taxe pe servicii specifice

CONTRIBUŢII DE ASIGURĂRI

- Contribuţiile angajatorilor- Contribuţiile asiguraţilor

VENITURI FISCALE

- Venituri din proprietate- Venituri din dobânzi- Venituri din prestări de servicii si alte activităţi- Venituri din taxe administrative, eliberări permise- Amenzi, penalităţi si confiscări- Transferuri voluntare, altele decât subvenţiile

VENITURI DIN CAPITAL- Venituri din valorificarea unor bunuri

20

OPERAŢIUNI FINANCIARE- Încasări din rambursarea împrumuturilor acordate

SUBVENŢII- Subvenţii si donaţii din străinătate

Indicatorii din dreptunghiurile din stânga corespund capitolelor, în timp ce dreptunghiurile din dreapta corespund subcapitolelor.

Cheltuielile bugetare sunt reprezentate de toate diminuările de valoare rezultate din operaţiuni la care administraţia publică este parte. Administraţia publică are două mari responsabilităţi: să ofere bunuri şi servicii publice şi să redistribuie veniturile şi averea prin transferuri. Aceste responsabilităţi sunt duse la îndeplinire, în general, prin cheltuieli publice. Pentru a avea o imagine cât mai corectă asupra acestora, se utilizează două sisteme de clasificare diferite: clasificaţia economică şi clasificaţia funcţională.

Furnizarea de bunuri şi servicii publice către comunitate poate fi realizată prin două mijloace, reflectate analitic de clasificaţia economică a cheltuielilor:

- producerea directă, din resurse proprii a acestora;- prin transferul de resurse financiare care să permită beneficiarilor

să achiziţioneze direct bunurile şi serviciile de pe piaţă.

Principalele titluri de cheltuieli bugetare în RomâniaCHELTUIELI CURENTE

- Cheltuieli de personal- Bunuri şi servicii- Dobânzi- Subvenţii- Fonduri de rezervă- Transferuri între unităţi ale administraţiei publice- Alte transferuri- Asistenţă socială- Alte cheltuieli

CHELTUIELI DE CAPITAL- Active nefinanciare- Active financiare

OPERAŢIUNI FINANCIARE- Împrumuturi- Rambursări de credite

Clasificaţia funcţională a cheltuielilor foloseşte drept criteriu de grupare scopul urmărit. Clasificaţia funcţională a cheltuielilor cuprinde obiectivele socio-economice vizate de fondurile publice.

21

Principalele cheltuieli bugetare din România

Servicii publice generale

Autorităţi publice şi acţiuni externeCercetare fundamentală şi cercetare dezvoltareAlte servicii publice generaleTranzacţii privind datoria publică şi împrumuturiTransferuri cu caracter general între diferite nivele ale administraţiei

Apărare, ordine publică şi siguranţă naţională

ApărareOrdine publică şi siguranţă naţională

Cheltuieli social-culturale

învăţământSănătateCultură, recreere şi religieAsigurări şi asistenţă socialăAsigurări şi asistenţă socială

Servicii şi dezvoltare publică, locuinţe, mediu şi ape

Locuinţe, servicii şi dezvoltare publicăProtecţia mediului

Acţiuni economice

Acţiuni generale economice, comerciale şi de muncăCombustibili şi energieIndustria extractivă, prelucrătoare şi construcţiiAgricultură, silvicultură, piscicultura şi vânătoareTransporturi şi comunicaţiiCercetare şi dezvoltare în domeniul economic

Dubla clasificare a cheltuielilor permite întocmirea unei matrici care să surprindă atât natura cheltuielilor (structurată pe baza clasificaţiei economice), cât şi destinaţia acestora.

Structura clasificaţiei bugetare poate suferi modificări ca urmare a aprobării unor acte normative care instituie noi venituri sau cheltuieli.

Încadrarea cheltuielilor pe clasificaţia bugetară se asigură cu ajutorul <<Îndrumarului>> elaborat de către ordonatorii principali de credite, cu avizul Ministerului Economiei şi Finanţelor.

ÎNTREBĂRI• Analizaţi sistemul iniţiativei bugetare, pe exemplul SUA.

• Analizaţi sistemul iniţiativei bugetare, pe exemplul Uniunii Europene.

• Argumentaţi afirmaţia potrivit căreia bugetul public este un instrument de politică economică.

• Prezentaţi modul în care sunt respectate sau nu principiile bugetare în România.

22

Capitolul 2 PROCESUL BUGETAR LA NIVELUL BUGETULUI DE STAT


În cadrul acestui capitol ne-am propus să analizăm procesul bugetar în România, la nivelul bugetului de stat. în acest scop, am prezentat competenţele şi responsabilităţile autorităţilor publice în legătură cu procesul bugetar, precum şi etapele procesului bugetar la nivelul bugetului de stat.

3.1. Competenţe şi responsabilităţi în procesul bugetar

Procesul bugetar reprezintă o succesiune de etape ce constau în elaborarea, aprobarea, executarea, încheierea, controlul1 şi raportarea rezultatelor execuţiei bugetului. Procesul bugetar al fiecărui an se încheie cu aprobarea contului general de execuţie a acestuia.

În derularea procesului bugetar, responsabilităţile revin Parlamentului, Guvernului, Ministerului Economiei şi Finanţelor, autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi ordonatorilor de credite2. în figura 3.1. a, b şi c sunt definite competenţele şi responsabilităţile acestor entităţi publice.

Autorităţile publice - competenţe şi responsabilităţi

PARLAMENTUL - Organ legislativ compus din două camere şi constituit din reprezentanţi ai diferitelor partide politice aleşi prin votul cetăţenilor

Adoptă:• legile bugetare anuale elaborate de Guvern în contextul strategiei macroeconomice asumate de acesta; în cazul în care, legile bugetare anuale, depuse în termen legal, nu au fost adoptate de către Parlament până, cel târziu, la data de 15 decembrie a anului anterior anului la care se referă proiectul de buget, Guvernul solicită Parlamentului aplicarea procedurii de urgenţă. în cadrul dezbaterilor nu se aprobă amendamente la legile bugetare anuale care determină majorarea nivelului deficitului bugetar.

• legile rectificative;

1 Controlul efectuat asupra rezultatului execuţiei bugetare este tratat în cadrul unei alte discipline. Prezenta lucrare se opreşte exclusiv la etapele operaţionale din cadrul aparatului Ministerului Economiei şi Finanţelor.2 în lucrare, prin ordonator de credite (principal, secundar, terţiar) se înţelege ordonator de credite bugetare. în practică, s-a încetăţenit faptul că prin ordonator de credite se înţelege şi instituţia publică condusă de un ordonator de credite bugetare.

23

• legile contului general anual de execuţie.

GUVERNUL - Autoritate publică a puterii executive, care funcţionează în baza votului de încredere acordat de Parlament şi care asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice.• stabileşte politica fiscal-bugetară luând în considerare perspectivele economice

şi priorităţile politice cuprinse în programul de guvernare acceptat de Parlament;• elaborează raportul privind situaţia macroeconomică pentru anul bugetar

respectiv şi proiecţia acesteia în următorii trei ani;• elaborează proiectele legilor bugetare anuale şi le transmite spre adoptare

Parlamentului, în cadrul termenului limită prevăzut de Legea finanţelor publice;• exercită conducerea generală a activităţii executive în domeniul finanţelor

publice examinând, periodic, execuţia bugetară şi stabilind măsuri pentru menţinerea sau îmbunătăţirea echilibrului bugetar;

• supune proiectele legilor de rectificare şi ale contului general anual de execuţie spre adoptare Parlamentului;

• dispune utilizarea fondului de rezervă bugetară şi a fondului de intervenţie la dispoziţia sa, pe bază de hotărâri.

AUTORITĂŢILE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALEConsiliile locale, consiliile judeţene şi Consiliul general al Municipiului

Bucureşti, ca autorităţi deliberative, si primarii, preşedinţii consiliilor judeţene şi primarul general al municipiului Bucureşti, ca autorităţi executive.

• formulează propuneri de transferuri consolidabile şi de sume defalcate pe care le comunică Ministerului Finanţelor Publice.

MINISTERUL ECONOMIEI ŞI FINANŢELOR - Organ de specialitate al administraţiei publice centrale, in subordinea Guvernului, care aplică strategia şi Programul de guvernare in domeniul finanţelor publice. Este un minister cu rol de sinteză, instituţie publică cu personalitate juridică.

• coordonează acţiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, respectiv: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum şi ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuţie;

• dispune măsurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare;

• emite norme metodologice privind elaborarea bugetelor şi forma de prezentare a acestora;

• emite norme metodologice, precizări şi instrucţiuni prin care se stabilesc practicile şi procedurile pentru încasarea veniturilor, angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor, controlul cheltuirii acestora, încheierea exerciţiului bugetar anual, contabilizarea şi raportarea;

24

• solicită rapoarte şi informaţii oricăror instituţii care gestionează fonduri publice;

• aprobă: clasificaţiile bugetare, precum şi modificările acestora;

• analizează propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetelor;

• furnizează Parlamentului, la cererea acestuia, cu sprijinul ordonatorilor principali de credite, documentele care au stat la baza fundamentării proiectelor legilor bugetare anuale;

• asigură monitorizarea execuţiei bugetare, iar în cazul în care se constată abateri ale veniturilor şi cheltuielilor de la nivelurile autorizate, propune Guvernului măsuri pentru reglementarea situaţiei;

• avizează, în fază de proiect, acordurile, memorandumurile, protocoalele sau alte asemenea înţelegeri încheiate cu partenerii externi, precum şi proiectele de acte normative, care conţin implicaţii financiare;

• stabileşte conţinutul, forma de prezentare şi structura programelor elaborate de ordonatorii principali de credite;

• blochează sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fără temei legal sau fără justificare în bugetele ordonatorilor de credite;

• dispune măsurile necesare pentru administrarea şi urmărirea modului de utilizare a fondurilor publice destinate cofinanţării în bani, rezultate din contribuţia financiară externă acordată Guvernului României;

• colaborează cu Banca Naţională a României la elaborarea balanţei de plăţi externe, a balanţei creanţelor şi angajamentelor externe, a reglementărilor în domeniul monetar şi valutar;

• prezintă semestrial Guvernului şi comisiilor pentru buget, finanţe şi bănci ale Parlamentului, împreună cu Banca Naţională a României, informări asupra modului de realizare a balanţei de plăţi externe şi a balanţei creanţelor şi angajamentelor externe şi propune soluţii de acoperire a deficitului sau de utilizare a excedentului din contul curent al balanţei de plăţi externe;

• participă, în numele statului, în ţară şi în străinătate, după caz, la tratative externe privind acordurile bilaterale şi multilaterale de promovare şi protejare a investiţiilor şi convenţiile de evitare a dublei impuneri şi combatere a evaziunii fiscale şi, împreună cu Banca Naţională a României, în probleme financiare, valutare şi de plăţi;

• îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de dispoziţiile legale.

ORDONATORII DE CREDITE

- Miniştrii, conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, conducătorii altor autorităţi publice şi conducătorii instituţiilor publice autonome sunt ordonatorii principali de credite;

25

- Conducătorii instituţiilor publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite.

Rolul ordonatorilor de credite:• ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru

bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terţiari de credite. Ordonatorii principali repartizează creditele bugetare după reţinerea a 10% din prevederile aprobate acestora, pentru asigurarea unei execuţii bugetare prudente, cu excepţia cheltuielilor de personal şi a celor care decurg din obligaţii internaţional, care sunt repartizate integral. Repartizarea sumelor reţinute în proporţie de 10% se face în semestrul al doilea, după examinarea de către Guvern a execuţiei bugetare pe primul semestru.

• ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice subordonate, ai căror conducători sunt ordonatori terţiari de credite, în raport cu sarcinile acestora;

• ordonatorii terţiari de credite utilizează creditele bugetare care le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituţiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate şi în condiţiile stabilite prin dispoziţiile legale.

Responsabilităţile ordonatorilor de credite:

- ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice respective şi respectarea dispoziţiilor legale;

- ordonatorii de credite răspund de:

• angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare repartizate şi aprobate;

• realizarea veniturilor,

• angajarea şi utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare;

• integritatea bunurilor încredinţate instituţiei pe care o conduc;

• organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţii şi prezentarea la termen a situaţiilor financiare asupra situaţiei patrimoniului aflat în administrare şi execuţiei bugetare;

• organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziţii publice şi a programului de lucrări de investiţii publice;

• organizarea evidenţei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenţi acestora;

26

• organizarea şi ţinerea la zi a evidenţei patrimoniului.

Potrivit Legii finanţelor publice, ordonatorii principali de credite pot delega această calitate înlocuitorilor de drept sau secretarilor generali, împuterniciţi în acest scop. Prin actul de delegare, ordonatorii principali de credite precizează limitele şi condiţiile delegării.

În cazurile prevăzute de legi speciale, ordonatorii principali de credite sunt secretarii generali sau persoanele desemnate prin aceste legi.

Ordonatorii secundari de credite se găsesc în raport de subordonare faţă de ordonatorii principali de credite şi sunt ierarhic superior faţă de cei terţiari de credite. Aceşti ordonatori nu au o relaţie directă cu bugetul de stat, dar, din creditele primite de la ordonatorii principali repartizează mijloace bugetare şi ordonatorilor terţiari de credite.

3.2. Elaborarea proiectului bugetului de stat

Elaborarea proiectului bugetului de stat reprezintă prima etapă a procesului bugetar la nivelul acestui buget, care constă în formularea propunerilor privind veniturile şi cheltuielile bugetare de către ordonatorii de credite bugetare, comunicarea acestora Ministerului Economiei şi Finanţelor la nivelul căruia are loc centralizarea într-un document numit proiect al legii bugetului de stat. Acesta este documentul elaborat de către Guvern prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum şi a proiectelor bugetelor locale.

Elaborarea proiectului de buget se bazează pe:• prognozele indicatorilor macroeconomici şi sociali din anul bugetar pentru care se întocmeşte bugetul şi ale celor pentru următorii trei ani;

• politicile fiscale şi bugetare;• prevederile memorandumurilor de finanţare, de înţelegere sau ale altor acorduri internaţionale cu organisme şi instituţii financiare internaţionale, semnate şi/sau ratificate;• politicile şi strategiile sectoriale, priorităţile stabilite în formularea propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii principali de credite;

• propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite;• programele întocmite de către ordonatorii principali de credite în scopul finanţării unor acţiuni de ansamblu, programe ce sunt însoţite de estimarea anuală a performanţelor fiecărui program;• propunerile de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum şi de transferuri consolidabile pentru autorităţile admi-nistraţiei publice locale;

• posibilităţile de finanţare a deficitului bugetar.

27

Aceşti indicatori sunt elaboraţi de organele abilitate, până la data de 31 martie a anului curent, urmând a fi actualizaţi pe parcursul desfăşurării procesului bugetar.

Procesul elaborării proiectului de buget se desfăşoară pe baza unui calendar ce stabileşte termenele limită pentru fiecare subetapă a acestuia.

MINISTERUL ECONOMIEI ŞI FINANŢELOR GUVERNUL

PARLAMENTULComisiile pentru buget,

finanţe şi bănci

Camera Deputaţilor şi

Senatul

Bugetele proprii

6Proiectul Legii bugetare + Raportul privind situaţia macroeconomică până la 30 sept.

9

Supunere spreexaminare şi aprobare

până pe 15 oct. 10

Administraţiile publice localeOrdonatori principali

Scr

iso

are

cadr

u, p

ână

la 1

iun

ie3

Lim

itele

de

chel

tuie

li,

pân

ă la

15

iun

ie4

Pro

pune

rile

de p

roie

ct ş

i an

exe

le +

e

stim

ări

pen

tru

urm

ător

ii 3

ani

, do

cum

enta

ţii ş

i fun

dam

ent

ări

5P

roie

cte

le d

e b

uget

şi a

nexe

le

def

initi

vate

pâ

nă la

1 a

ugu

st8

Pro

pun

eri d

e tr

ansf

erur

i co

nso

lida

bile

şi d

e su

me

def

alc

ate

7

Orientările politicii macroeconomice şi a finanţelor publice, până la 15 mai

2

Până la 1 mai 1

Figura 2. Calendarul procesului bugetar

Astfel:1. Ministerul Economiei şi Finanţelor înaintează Guvernului, până la data de 1 mai, obiectivele politicii fiscale şi bugetare pentru anul bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget şi următorii ani, împreună cu limitele de cheltuieli stabilite pe ordonatorii principali de credite;2. Guvernul aprobă obiectivele politicii fiscale şi bugetare, precum şi limitele de cheltuieli până la data de 15 mai, după care informează comisiile pentru buget, finanţe şi bănci ale Parlamentului asupra principalelor orientări ale politicii sale macroeconomice şi ale finanţelor publice;3. Ministerul Economiei şi Finanţelor transmite ordonatorilor principali de credite, până la data de 1 iunie a fiecărui an, o scrisoare cadru care specifică contextul macroeconomic pe baza căruia se întocmesc proiectele de buget, metodologiile de elaborare a acestora, precum şi limitele de cheltuieli aprobate de Guvern;4. Ministerul Economiei şi Finanţelor formulează propuneri pentru modificarea limitelor de cheltuieli datorită schimbării cadrului macroeconomic, ce sunt adoptate de către Guvern şi apoi transmise ordonatorilor principali de credite, în vederea definitivării proiectelor de buget;

5. Ordonatorii principali de credite au obligaţia ca, până la data de 15 iulie a fiecărui an, să depună la Ministerul Economiei şi Finanţelor propunerile pentru proiectul de buget şi anexele la acesta, pentru anul următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli şi estimările pentru următorii 3 ani, însoţite de documentaţii şi fundamentări detaliate;

28

6. Camera Deputaţilor şi Senatul, cu consultarea Guvernului, îşi aprobă bugetele proprii şi le înaintează Guvernului în vederea includerii lor în proiectului bugetul de stat;

7. Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a transmite propunerile de transferuri consolidabile şi de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;8. Ministerul Economiei şi Finanţelor examinează proiectele de buget şi poartă discuţii cu ordonatorii principali de credite, urmând ca proiectele de buget şi anexele la acestea, definitivate să fie depuse la Ministerul

Economiei şi Finanţelor, până la data de 1 august a fiecărui an. în caz de divergenţă, hotărăşte Guvernul;

9. Ministerul Economiei şi Finanţelor, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite şi a bugetului propriu, întocmeşte proiectele legilor bugetare şi proiectelor bugetare, pe care le depune Guvernului, până la data de 30 septembrie a fiecărui an. Proiectul legii bugetului de stat este însoţit de un raport privind situaţia macroeconomică pentru anul bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget şi proiecţia acestuia în următorii trei ani. Raportul şi proiectele legilor bugetare anuale exprimă politica fiscal-bugetară a Guvernului, precum şi informaţii relevante în domeniu.

10. După însuşirea de către Guvern a proiectelor legilor bugetare şi de buget, acesta le supune spre adoptare Parlamentului, cel târziu până la data de 15 octombrie a fiecărui an.

Totodată, în bugetul de stat se includ Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului şi Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului.

Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului se repartizează unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat şi ai bugetelor locale, pe bază de hotărâri ale Guvernului, pentru finanţarea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute în timpul exerciţiului bugetar. Alocarea de sume pentru bugetele locale se face prin majorarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat sau a transferurilor de la bugetul de stat către bugetele locale pentru investiţii finanţate parţial din împrumuturi externe, după caz.

Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului se poate majora în cursul anului bugetar cu creditele bugetare anulate (aferente sarcinilor care au fost desfiinţate sau amânate) ale ordonatorilor principali de credite bugetare, finanţaţi din bugetul de stat.

Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului se repartizează unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat şi ai bugetelor locale, pe bază de hotărâri ale Guvernului, pentru finanţarea unor acţiuni urgente în vederea înlăturării efectelor unor calamităţi naturale şi sprijinirii persoanelor fizice sinistrate. în cursul exerciţiului bugetar acest fond poate fi majorat de Guvern din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, în funcţie de necesităţile privind asigurarea sumelor pentru înlăturarea efectelor calamităţilor naturale.

29

Întocmirea proiectului legii bugetului de stat constituie rezultatul primei etape a procesului bugetar, respectiv elaborarea bugetului de stat.

3.3. Examinarea şi aprobarea proiectului bugetului de stat

După întocmire, proiectul de buget este supus dezbaterii şi aprobării Parlamentului. în cadrul celei de a doua etape a procesului bugetar distingem următoarele faze:

o dezbaterea la nivelul comisiilor de specialitate, la care are loc

avizarea proiectului;

o întocmirea Raportului comun;

o dezbaterea generală în şedinţa comună a celor două camere ale

Parlamentului;

o votarea legii bugetului de stat;

o promulgarea legii bugetului de stat de către Preşedintele ţării;

o publicarea legii bugetului de stat în Monitorul Oficial.

Aceste etape ale procesului de examinare şi aprobare a bugetului de stat sunt prezentate în figura 3.3.

PARLAMENT - DEZBATERI -

Comisii pentru buget , finanţe şi bănci

Comisii pe domenii *)

Compartiment tehnic-legislativ

GUVERN

Proiectul de bugetProiectul legii bugetare

Raportul privind situaţia economico -financiară

PROIECT DE BUGETşi

PROIECT AL LEGII BUGETARE AVIZATE

RAPORT COMUN

Amendamente

DEZBATERE GENERALĂ- VOT -

LEGEA BUGETULUI DE STAT

Promulgarea legii de către Preşedintele ţării

Publicarea Legii bugetului de stat în

Monitorul Oficial

Figura 3.3. Examinarea şi aprobarea bugetului de stat

Etapele examinării şi aprobării proiectului bugetului de stat sunt:

30

1. Proiectul bugetului de stat, la care este anexat bugetul fondului de asigurări sociale de sănătate, este depus la Parlament de către Guvern împreună cu Raportul privind situaţia economică şi financiară a ţării şi proiecţia acesteia în viitor, precum şi cu proiectul legii bugetare anuale.

2. Aceste document sunt examinate de către comisiile permanente ale fiecărei Camere (Comisia de buget şi finanţe şi alte comisii interesate), care îşi dau avizul. Totodată, examinarea este realizată şi de către Compartimentul tehnic-legislativ al fiecărei Camere.

La nivelul acestor comisii, unde are loc examinarea, sunt formulate şi amendamente. Dacă acestea măresc deficitul bugetar sunt necesare analize şi discuţii cu reprezentanţii Guvernului pentru găsirea de soluţii optime.

Comisiile permanente, precum şi Compartimentul tehnic-legislativ comunică avizul adoptat şi amendamentele propuse reunite într-un raport comun.

3. în şedinţa comună a celor două camere ale Parlamentului are loc dezbaterea atât a proiectului bugetului de stat cât şi a raportului comun privind amendamentele. Dezbaterea proiectului de buget se realizează pe ansamblu, pe părţi, capitole, subcapitole, titluri, articole, şi alineate, după caz, şi pe ordonatorii principali de credite, pentru anul bugetar, precum şi creditele de angajament pentru acţiuni multianuale.

La această dezbatere generală participă şi primul-ministru, care expune motivele ce au condus la elaborarea proiectului bugetului de stat, a proiectului legii bugetare anuale şi a Raportului privind proiectul legii bugetului de stat.

4. Adoptarea Legii Bugetului de stat se efectuează pe baza votului de ansamblu a legii, care poate fi deschis sau secret.

5. Legea Bugetului de stat este supusă promulgării de către preşedintele ţării, după care este publicată în Monitorul Oficial. Legea bugetului de stat intră în vigoare de la data publicării.

Legile bugetare cuprind:

• la venituri, estimările anului bugetar;

• la cheltuieli, creditele bugetare determinate de autorizările conţinute în legi specifice, în structura funcţională şi economică a acestora;

• deficitul sau excedentul bugetar, după caz; '

• reglementări specifice exerciţiului bugetar.

Anexele legilor bugetare cuprind:• sintezele bugetului de stat, bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;

• bugetele ordonatorilor principali de credite şi anexele la acestea;• sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi criteriile de repartizare a acestora;• alte anexe specifice.

31

Dacă legile bugetare nu au fost adoptate cu cel puţin 3 zile înainte de expirarea exerciţiului bugetar, Guvernul îndeplineşte sarcinile prevăzute în bugetul anului precedent, limitele lunare de cheltuieli neputând depăşi, de regulă, 1/12 din prevederile bugetelor anului precedent, cu excepţia cazurilor deosebite, temeinic justificate de către ordonatorii principali de credite, sau, după caz, 1/12 din sumele propuse în proiectul de buget, în situaţia în care acestea sunt mai mici decât cele din anul precedent. Instituţiile publice şi acţiunile noi, aprobate în anul curent, dar care încep cu data de 1 ianuarie a anului bugetar următor, vor fi finanţate, până la aprobarea legii bugetare, în limita a 1/12 din prevederile acestora cuprinse în proiectul de buget.

Legile bugetare anuale pot fi modificate în cursul exerciţiului bugetar prin legi de rectificare elaborate cel mai târziu până la data de 30 noiembrie. Acestor legi rectificative li se aplică aceleaşi proceduri ca şi legilor bugetare anuale iniţiale.

3.4. Execuţia bugetului de stat

Execuţia bugetului de stat înseamnă activitatea de încasare a veniturilor bugetare şi de efectuare a plăţii cheltuielilor aprobate prin acest buget. Aceste activităţi presupun o serie de operaţiuni ce vizează atât încasarea veniturilor bugetare, cât şi plata cheltuielilor bugetare. Astfel, vorbim de execuţia de casă a bugetului ca reprezentând ansamblul acestor operaţiuni.

În România, execuţia de casă a bugetului se realizează prin Trezoreria Statului, implicând şi operaţiuni prin sistemul bancar, aşa cum am prezentat înainte de trecerea la execuţia efectivă a bugetului are loc operaţiunea de repartizare a veniturilor şi cheltuielilor bugetare pe trimestre şi pe instituţii. Astfel, veniturile şi cheltuielile aprobate prin bugetul de stat sunt repartizate pe trimestre în funcţie de termenele legale de încasare a veniturilor, de termenele şi posibilităţilor de asigurare a surselor de finanţare a deficitului bugetar şi de perioada în care este necesară efectuarea cheltuielilor.

32

• Efectuarea plăţilor dispuse de persoanele autorizate ale instituţiilor publice, în limita creditelor bugetare aprobate şi a destinaţiilor legale ale acestora

• Efectuarea plăţilor dispuse de agenţii economici titulari de conturi deschise la trezorerii , reprezentând obligaţiile fiscale ale acestora

• Efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi privind datoria publică internă şi externă rezultată din împrumuturi contractate direct sau garantate de stat, inclusiv a celor privind rambursarea ratelor la scadenţă şi plata dobânzilor , comisioanelor , spezelor şi altor costuri aferente .

EXECUŢIA DE CASĂ A BUGETULUI

SISTEMUL TREZORERIEI STATULUI SISTEMUL BANCAR

• Încasarea veniturilor bugetare • Efectuarea plăţilor dispuse de persoane fizice şi juridice titulare de conturi deschise la bănci comerciale , reprezentând obligaţiile fiscale ale acestora;

• Efectuarea de încasări şi plăţi rezultate din operaţiunile de plasare a titlurilor de stat prin intermediul băncilor comerciale

Figura 3.4. Interacţiunea trezorerie publică-bănci în operaţiile execuţiei de casă a bugetului

Repartizarea veniturilor şi cheltuielilor este aprobată de către Ministerul Economiei şi Finanţelor şi ordonatorii de credite bugetare, aşa cum am prezentat în figura următoare.

Aprobă repartizarea :• cheltuielilor pe capitole şi

în cadrul acestora , pe titluri, iar a veniturilor , pe capitole şi subcapitole , la propunerea ordonatorilor principali de credite ;

• sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi a transferurilor din bugetul de stat către bugetele locale , bugetul asigurărilor sociale de stat la propunerea ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale , transmise de Direcţiile Generale ale Finanţelor Publice .

REPARTIZAREA PE TRIMESTRE A VENITURILOR ŞI CHELTUIELILOR BUGETARE

MINISTERUL ECONOMIEI ŞI FINANŢELOR

Aprobă repartizarea :• Pentru celelalte

subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare, pentru bugetele proprii şi pentru bugetele ordonatorilor secundari de credite bugetare sau a ordonatorilor terţiari de credite



Aprobă repartizarea :• pentru bugetle proprii şi

pentru bugetele ordonatorilor terţiari de credite bugetare

Figura 3.5. Repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor bugetare

Repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor publice, în funcţie de termenele la care urmează să se realizeze, asigură executarea echilibrată a bugetului de stat şi a bugetelor instituţiilor publice centrale prevăzute distinct în

33

bugetul de stat, deoarece prin ea se pot surprinde eventuale dezechilibre între veniturile şi cheltuielile anumitor trimestre. Astfel, se procedează la repartizarea cheltuielilor bugetare, în funcţie de proporţia realizării veniturilor bugetare în fiecare trimestru.

Repartizarea veniturilor şi cheltuielilor bugetare se poate modifica de către Ministerul Economiei şi Finanţelor, în cazul în care în baza unor dispoziţii legale au loc treceri de unităţi, acţiuni sau sarcini de la un ordonator principal de credite la altul. Modificările se introduc atât în bugetele ordonatorilor principali de credite în cauză, cât şi în structura bugetului de stat, cu condiţia de a nu afecta echilibrul bugetar. Aceasta vizează încadrarea deficitului bugetului de stat în limita aprobată prin blocarea unor credite bugetar, ce pot fi utilizate doar după deblocarea acestora, cu aprobarea primului ministru şi cu avizul Ministerului Economiei şi Finanţelor, în funcţie de gradul de realizare a bugetului de stat şi pe baza cererilor justificate de ordonatorul de credite. însă, de la această prevedere există şi excepţii, de exemplu: cheltuielile de personal, în afara celor pentru deplasări, detaşări şi transferări; alocaţiile de stat pentru copii; pensiile; ajutoarele şi indemnizaţiile acordate conform prevederilor legale; bursele pentru elevi şi studenţi; dobânzile la datoria publică; sumele destinate promovării şi sprijinirii exportului, rambursările de credite externe şi plăţile de dobânzi şi comisioane aferente.

3.4.1. Execuţia veniturilor bugetului de stat

Execuţia veniturilor bugetului de stat este activitatea de încasare a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor venituri cuvenite acestui buget. Principiile ce stau la baza execuţiei veniturilor bugetare sunt:• nici un impozit, taxă sau alte obligaţii de natura acestora nu pot fi înscrise în buget şi încasate, dacă acestea nu au fost stabilite prin lege;• este interzisă perceperea sub orice titlu şi sub orice denumire de contribuţii directe sau indirecte în afara celor stabilite prin lege.

Execuţia bugetară se încadrează strict în anul financiar, care are aceeaşi durată ca şi exerciţiul bugetar, atât pentru stat, cât şi pentru agenţii economici.

Colectarea creanţelor bugetareMinisterul Finanţelor Publice administrează veniturilor statului, ceea ce

presupune administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor sociale şi a altor venituri bugetare potrivit legii, prin intermediul procedurilor de gestiune, colectare, control fiscal, soluţionare a contestaţiilor şi de dezvoltare a unor relaţii de parteneriat cu contribuabilii, inclusiv prin acordarea de servicii de asistenţă, conform competenţelor.

Un rol însemnat îl are Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, aceasta având printre obiectivele principale colectarea veniturilor bugetului de stat (impozite, taxe şi alte venituri ale bugetului de stat, conform competenţelor), precum şi a veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat (contribuţia de

34

asigurări sociale), bugetului asigurărilor pentru şomaj (contribuţia de asigurări pentru şomaj), bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate (contribuţia pentru asigurări sociale de sănătate, contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale) datorate de plătitori, persoane juridice şi persoane fizice. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală este autorizată să aplice, prin organele abilitate, modalităţile de executare silită şi măsurile asigurătorii, în condiţiile legii, pentru a căror colectare este competentă potrivit legii.

Stingerea creanţelor fiscale se face prin

a) PLATĂPlăţile către organele fiscale se efectuează prin intermediul băncilor,

trezoreriilor şi al altor instituţii autorizate să deruleze operaţiuni de plată.Plata obligaţiilor fiscale se efectuează de către debitori, distinct, pe fiecare

impozit, taxă, contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat, inclusiv dobânzi şi penalităţi de întârziere. Prin excepţie, anumite impozite şi contribuţii se colectează în conturi colectoare.

în cazul stingerii prin plată a obligaţiilor fiscale, momentul plăţii este:• în cazul plăţilor în numerar, data înscrisă în documentul de plată

eliberat de organele sau persoanele abilitate de organul fiscal;• în cazul plăţilor efectuate prin mandat poştal, data poştei, înscrisă

pe mandatul poştal;• în cazul plăţilor efectuate prin decontare bancară, data la care

băncile debitează contul plătitorului pe baza instrumentelor de decontare specifice, confirmate prin ştampila şi semnătura autorizată a acestora

•________________________________pentru obligaţiile fiscale care se sting prin anulare de timbre fiscale mobile, data înregistrării la organul competent a documentului sau a actului pentru care s-au depus şi anulat timbrele datorate potrivit legii.

b) COMPENSAREPrin compensare se sting creanţele administrate de Ministerul Economiei

şi Finanţelor cu creanţele debitorului reprezentând sume de rambursat sau de restituit de la buget, până la concurenţa celei mai mici sume, când ambele părţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor, dacă legea nu prevede altfel.

35

Creanţele fiscale administrate de unităţile administrativ-teritoriale se sting prin compensarea cu creanţele debitorului reprezentând sume de restituit de la bugetele locale, până la concurenţa celei mai mici sume, când ambele părţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor, dacă legea nu prevede altfel.

Compensarea se face de organul fiscal competent la cererea debitorului sau înainte de restituirea ori rambursarea sumelor cuvenite acestuia, după caz. Organul fiscal poate efectua compensare din oficiu ori de câte ori constată existenţa unor creanţe reciproce. Compensarea creanţelor debitorului se va efectua cu obligaţii datorate aceluiaşi buget, urmând ca din diferenţa rămasă să fie compensate obligaţiile datorate altor bugete, în următoarea ordine:

• bugetul de stat;

• fondul de risc pentru garanţii de stat, pentru împrumuturi externe;

• bugetul asigurărilor sociale de stat;

• bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;

• bugetul asigurărilor pentru şomaj.

Compensarea nu se aplică în cazul creanţelor bugetelor locale.

c) RESTITUIRESe restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:

•cele plătite fără existenţa unui titlu de creanţă;

•cele plătite în plus faţă de obligaţia fiscală;

•cele plătite ca urmare a unei erori de calcul;

•cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;

•cele de rambursat de la bugetul de stat;

•cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii;

•cele rămase după efectuarea distribuirii

•cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reţinerile prin poprire, după caz, în temeiul hotărârii judecătoreşti prin care se dispune desfiinţarea executării silite.

Prin excepţie, sumele de restituit reprezentând diferenţe de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere.

În cazul restituirii sumelor în valută confiscate, aceasta se realizează conform legii, în lei la cursul de referinţă al pieţei valutare pentru euro, comunicat de Banca Naţională a României, de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care se dispune restituirea.

Dacă debitorul înregistrează obligaţii fiscale restante restituirea se face numai după efectuarea compensării.

36

În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mică decât obligaţiile fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea până la concurenţa sumei de rambursat sau de restituit.

În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mare decât suma reprezentând obligaţii fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea până ia concurenţa obligaţiilor fiscale restante, diferenţa rezultată restituindu-se debitorului.

d) EXECUTARE SILITĂIn cazul în care debitorul nu-şi plăteşte de bunăvoie obligaţiile? fiscale

datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, vor proceda la acţiuni de executare silită. Organele fiscale care administrează creanţe fiscale sunt abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii şi să efectueze procedura de executare silită.

Creanţele bugetare care se încasează, se administrează, se contabilizează şi se utilizează de instituţiile publice, provenite din venituri proprii, precum şi cele rezultate din raporturi juridice contractuale se execută prin organe proprii, acestea fiind abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii şi să efectueze procedura de executare silită.

Pentru efectuarea procedurii de executare silită este competent organul de executare în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmăribile, coordonarea întregii executări revenind organului de executare în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul. în cazul în care executarea silită se face prin poprire, organul de executare coordonator poate proceda la aplicarea acestei măsuri de executare asupra terţului poprit, indiferent de locul unde îşi are domiciliul fiscal.

Atunci când se constată că există pericolul evident de înstrăinare, substituire sau de sustragere de la executare silită a bunurilor şi veniturilor urmăribile ale debitorului, organul de executare în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al debitorului poate proceda la indisponibilizarea şi executarea silită a acestora, indiferent de locul în care se găsesc bunurile.

Organul de executare coordonator, în cazul debitorilor solidari, este cel în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul despre care există indicii că deţine mai multe venituri sau bunuri urmăribile.

ANULAREA CREANŢELOR FISCALEÎn cazuri excepţionale, pentru motive temeinice, Guvernul, respectiv

autorităţile deliberative la nivel local, prin hotărâre, pot aproba anularea unor creanţe fiscale, în situaţiile în care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin poştă, sunt mai mari decât creanţele fiscale supuse executării silite, conducătorul organului de executare poate aproba anularea debitelor respective. Cheltuielile generate de comunicarea somaţiei prin poştă sunt suportate de organul fiscal.

37

Creanţele fiscale restante aflate în sold la data de 31 decembrie a anului, mai mici de 10 lei, se anulează. Anual, prin hotărâre a Guvernului se stabileşte plafonul creanţelor fiscale care pot fi anulate.

Colectarea veniturilor bugetare se realizează în cadrul unităţilor finanţelor publice. Aplicaţia care reuneşte resursele informatice necesare activităţii de executare a creanţelor bugetare este GOTICA (Gestiunea Obligaţiilor din Taxe, Impozite, Contribuţii şi Amenzi).

Funcţiile de prelucrare automată sunt grupate în cinci domenii care permit desfăşurarea activităţii de colectare a veniturilor bugetare:

o Gestiunea actelor de colectare venituri şi operaţiunile de stingere a

obligaţiilor fiscaleo Funcţii pentru lucrul cu publicul contribuabil, privind colectarea

veniturilor bugetareo Editarea rapoartelor de evidenţă fiscală

o închiderea soldurilor conturilor fiscale personale

o Executarea silită a obligaţiilor fiscale.

Obligaţiile fiscale sunt stabilite de către personalul de specialitate al unităţilor de colectare, de către contribuabil sau de alte organe abilitate.

Evidenţa creanţelor şi plăţilor efectuate se face pe plătitori. în cazul persoanelor fizice, plătitorii români sunt evidenţiaţi după codul numeric personal (CNP), iar cei străini după NTF. Persoanele juridice sunt identificate după codul unic de identificare (CUI).

Conducerea evidenţei pe plătitori se face distinct pe fiecare impozit, taxă, contribuţie pentru care există obligaţia declarării şi pentru obligaţiile stabilite de organele competente.

Începând cu 2005 s-a introdus un nou sistem de evidenţă şi colectare a creanţelor bugetare atât la nivel naţional, cât şi la nivelul fiecărei entităţi fiscale numit SIROCO.

Toate drepturile dobândite de stat referitoare la încasarea veniturilor,drepturi ce-i revin direct sau indirect bugetului, în perioada anului bugetarrespectiv, aparţin exerciţiului bugetar corespunzător acestuia. Deci, oricevenit neîncasat până la 31 decembrie a anului se va încasa în contulbugetului pe anul următor. #

Încasarea veniturilor la bugetul de stat se poate realiza prin următoarele procedee:

1. calcularea si plata directă de către subiecţii impozitelor;2. calcularea, reţinerea şi vărsarea la bugetul de stat a impozitului datorat

de către o terţă persoană;

3. impunerea şi debitarea de către organele fiscale;4. utilizarea timbrelor fiscale.

Calcularea si plata directă de către subiecţii impozitelor

38

Plătitorii de impozite au obligaţia, stabilită prin legea instituitoare a impozitului, să evalueze obiectul impozabil, să calculeze impozitul şi să-l verse la organul fiscal, în contul bugetului de stat, la termenele legale, conform exigibilităţii plăţii.

De exemplu: impozitul pe profit; TVA; accize; etc;Calcularea, reţinerea şi vărsarea la bugetul de stat a impozitului datorat de către o terţă persoană

Metoda se numeşte stopaj la sursă. De exemplu: în cazul impozitului pe venit, angajatorul calculează lunar, pe baza statelor de plată, impozitele datorate de salariaţii săi şi virează sumele respective la organul fiscal, în contul bugetului de stat, ca plăţi anticipate.

Impunerea şi debitarea de către organele fiscaleOrganele fiscale dispun de datele necesare evaluării obiectului impozabil

pe care le deţine în evidenţa sa, calculează impozitele şi obligaţiile de plată în cadrul exigibilităţii.

De exemplu: calcularea impozitului pentru venitul anual impozabil de către inspectorii Administraţiei Finanţelor Publice.

Utilizarea timbrelor fiscaleImprimat emis de stat sau de o instituţie special autorizată, care se lipeşte

pe acte oficiale şi care reprezintă o taxă ce este plătită direct Administraţiei Finanţelor Publice.

Etapele execuţiei veniturilor bugetare. Operaţiile implicate la nivelul organelor fiscale în legătură cu execuţia veniturilor pot fi grupate în următoarele etape: aşezarea; lichidarea; emiterea titlului de percepere; încasarea propriu-zisă.

Aşezarea veniturilor bugetare - reprezintă prima etapă în cadrul execuţiei veniturilor bugetare ce constă în identificarea materiei impozabile care constituie baza pentru perceperea de venituri la bugetul de stat şi determinarea mărimii acesteia.

Lichidarea veniturilor bugetare - se referă la stabilirea cuantumului impozitului aferent materiei impozabile, pe baza cotelor şi a altor elemente prevăzute de lege.

Emiterea titlului de percepere - constă în înscrierea cuantumului venitului bugetar într-un act pe baza căruia se autorizează organul fiscal pentru perceperea unui anumit nivel în contul bugetului.

Perceperea veniturilor bugetare - reprezintă activitatea de încasare efectivă a impozitelor, taxelor şi a altor venituri prevăzute în bugetul de stat.

În execuţia veniturilor, nerespectarea obligaţiilor ce revin plătitorilor poate îmbrăca forma:

• nerespectării termenelor de plată;

39

• sustragerii de la plata impozitului a unei părţi din obiectul impozabil sau prin calcularea greşită a impozitului, fenomen purtând denumirea de evaziune fiscală.

Pentru nerespectarea termenelor de plată a sumelor datorate bugetului de stat, se aplică sancţiuni, sub forma calculării şi încasării dobânzilor pentru întârziere prevăzute de lege.

3.4.2. Execuţia cheltuielilor bugetului de stat

Execuţia cheltuielilor bugetului de stat reprezintă activitatea de efectuare a cheltuielilor prevăzute şi aprobate prin acest buget.

În legile bugetare anuale sunt stabilite şi aprobate creditele bugetare pentru cheltuielile fiecărui exerciţiu bugetar, după clasificarea economică, funcţională şi pe surse de finanţare. Creditul bugetar este suma aprobată prin buget, reprezentând limita maximă până la care se pot ordonanţa şi efectua plăţi în cursul anului bugetar pentru angajamente contractate în cursul exerciţiului bugetar şi/sau din exerciţii anterioare pentru acţiuni multianuale.

Deci, sumele aprobate, la partea de cheltuieli, în bugetul de stat, sunt limite maxime ce nu pot fi depăşite. Totodată, pentru acţiunile multianuale, în bugetul de stat, se înscriu distinct credite de angajament şi credite bugetare.

Creditele bugetare aferente acţiunilor multianuale reprezintă limita superioară a cheltuielilor care urmează a fi ordonanţate şi plătite în cursul fiecărui exerciţiu bugetar. Plăţile respective sunt aferente angajamentelor legale efectuate în limita creditelor de angajament aprobate în exerciţiul bugetar curent sau în exerciţiile bugetare anterioare.

Spre deosebire de creditul bugetar, creditul de angajament este limita maximă a cheltuielilor ce pot fi angajate, în cursul exerciţiului bugetar, în limitele aprobate prin legea bugetară anuală.

Pentru angajamentele multianuale, termenul de credit destinat acţiunilor multianuale evidenţiază sumele alocate unor programe, proiecte, subproiecte, obiective şi altele asemenea, care se desfăşoară pe o perioadă mai mare de un an şi dau loc la credite de angajament şi credite bugetare.

Execuţia cheltuielilor bugetare se bazează pe următoarele principii:

• creditele bugetare sunt nerambursabile şi nepurtătoare de dobândă, ele vizând finanţarea bugetară definitivă şi gratuită;

• creditele bugetare aprobate sunt autorizate pentru tot anul bugetar;

• creditele bugetare aprobate nu pot fi majorate fără a se preciza sursele de finanţare; excepţie fac alocaţiile pentru cheltuielile de personal, aprobate pe ordonatori principali de credite şi, în cadrul acestora, pe capitole, ce nu pot fi majorate; de asemenea, aceste alocaţii nu pot fi virate şi utilizate la alte articole de cheltuieli;

• creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate şi utilizate pentru finanţarea altui ordonator principal de credite;

40

• creditele bugetare aprobate pentru un capitol nu pot fi utilizate pentru finanţarea altui capitol;

• virările de credite bugetare între subdiviziunile clasificaţiei bugetare sunt în competenţa ordonatorilor principali de credite, pentru bugetul propriu şi bugetele instituţiilor subordonate, şi se pot efectua, începând cu trimestrul al III-lea al anului bugetar, în limita a 10% din prevederile capitolului bugetar la nivelul ordonatorului principal de credite, care urmează, însă, a se suplimenta cu cel puţin o lună înainte de angajarea cheltuielilor;

• virările justificate de credite bugetare de la un capitol la altul al clasificaţiei bugetare, precum şi între programe sunt în competenţa ordonatorilor principali de credite, pentru bugetul propriu şi bugetele instituţiilor subordonate, şi se pot efectua cu acordul Ministerului Economiei şi Finanţelor, începând cu trimestrul al III-lea al anului bugetar, în limita a 10% din prevederile capitolului bugetar, la nivelul ordonatorului principal de credite, şi, respectiv, 5% din prevederile programului, care urmează, însă, a se suplimenta cu cel puţin o lună înainte de angajarea cheltuielilor;

• nu se pot realiza virări de credite bugetare de la capitole care au fost majorate din fondurile de rezervă bugetară şi de intervenţie la dispoziţia Guvernului;

• situaţia virărilor de credite bugetare este transmisă lunar Ministerului Economiei şi Finanţelor de către ordonatorii principali de credite bugetare, în termen de 5 zile de la sfârşitul lunii;

• menţinerea unor credite bugetare este analizată lunar de către ordonatorii principali de credite care pot formula propuneri de anulare a acestora dacă se constată că nu sunt necesare. Creditele bugetare anulate la ordonatorii principali de credite, finanţaţi din bugetul de stat, majorează Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului prevăzut în bugetul de stat.

• creditele bugetare aprobate şi care nu au fost utilizate până la sfârşitul exerciţiului bugetar sunt anulate.

În vederea efectuării cheltuielilor bugetare se parcurg următoarele etape intermediare celor ale execuţiei cheltuielilor bugetare: repartizarea trimestrială şi deschiderea creditelor bugetare.

Repartizarea trimestrială a creditelor bugetareEste operaţiunea de distribuire trimestrială a sumelor aprobate prin buget

atât pentru cheltuieli proprii, cât şi pentru instituţiile din subordine (ordonatori secundari şi terţiari de credite).

Repartizarea creditelor bugetare este aprobată de Ministerul Economiei şi Finanţelor (pe capitole de cheltuieli, şi în cadrul acestora pe titluri; pentru transferuri din bugetul de stat către bugetele locale la propunerea ordonatorilor principali de credite); ordonatorii principali de credite sau secundari, atât pentru bugetele proprii, cât şi pentru bugetele ordonatorilor din subordine.

Deschiderea creditelor bugetare

41

Este operaţiunea efectuată la cererea ordonatorilor de credite ce constă în alimentarea cu fonduri de către Ministerul Economiei şi Finanţelor a conturilor deschise pe seama ordonatorilor de credite la trezoreriile publice. Acordarea fondurilor se efectuează în limita creditelor bugetare aprobate, potrivit destinaţiei şi în raport cu gradul de folosire a resurselor puse la dispoziţie anterior, în conformitate cu prevederile dispoziţiilor legale care reglementează efectuarea cheltuielilor respective. Deschiderea creditelor bugetare declanşează procesul de folosire a acestora pentru realizarea obiectivelor aprobate.

În cadrul execuţiei cheltuielilor publice pot apare unele situaţii deosebite, care se soluţionează prin intermediul Ministerului Economiei şi Finanţelor, respectiv:

• când au loc treceri de unităţi, sarcini sau acţiuni de la un ordonator principal de credite la altul se introduc modificările corespunzătoare în bugetele acestora şi în structura bugetului de stat, fără a fi afectate echilibrul şi rezerva bugetară;

• când se desfiinţează sau se amână unele sarcini ale trimestrului sau ale anului bugetar, ordonatorii principali analizează necesitatea menţinerii creditelor bugetare aferente acestora, propunând Ministerului Economiei şi Finanţelor anularea creditelor bugetare. Efectuarea cheltuielilor bugetare se poate realiza prin: numerar, virament din iniţiativa instituţiilor publice.

Etapele execuţiei cheltuielilor bugetare. Operaţiunile implicate la nivelul instituţiilor publice, în legătură cu execuţia cheltuielilor sunt grupate în următoarele etape: angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata.

Angajarea - actul care generează obligaţia unei instituţii publice de a plăti o sumă de bani unui terţ pe baza unui act juridic (lege, contract, decizie ministerială, hotărâre judecătorească). Angajarea este, deci, consecinţa deciziei luate în mod deliberat de un organ al administraţiei de stat.

Lichidarea cheltuielilor bugetare - fază în procesul execuţiei bugetare ce constă în verificarea existenţei angajamentelor, a sumelor datorate, a condiţiilor de exigibilitate ale angajamentului, pe baza documentelor justificative care să ateste operaţiunea respectivă.

Ordonanţarea cheltuielilor bugetare - se confirmă că livrările de bunuri şi servicii au fost efectuate sau alte creanţe au fost verificate şi că plata poate fi realizată.

Plata cheltuielilor bugetare - reprezintă actul final prin care instituţia publică achită obligaţiile sale faţă de terţi.

Primele trei operaţii - angajarea, lichidarea şi ordonanţarea - sunt efectuate de către conducătorii instituţiilor publice (ordonatorii de credite bugetare) sau de către împuterniciţii acestora.

A patra operaţie - plata - se efectuează de către gestionarii de bani publici (casieri sau contabili publici).

42

Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi potrivit destinaţiilor aprobate, pentru

cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice.1. Angajarea cheltuielilor bugetare îmbracă două forme:- angajamentul legal;- angajamentul bugetar individual şi global.Angajarea cheltuielilor trebuie să se facă întotdeauna în limita

disponibilului de credite bugetare.

Angajamentul legal - Fază în procesul execuţiei bugetare reprezentând orice act juridic din care rezultă sau ar putea rezulta o obligaţie pe seama fondurilor publice.

Caracteristicile angajamentului legal:• trebuie să se prezinte sub formă scrisă şi să fie semnat de ordonatorul de credite;• ia forma unui contract de achiziţie publică, comandă, convenţie, contract de muncă, acte de control, acord de împrumut, etc, ce reprezintă proiecte de angajamente legale, care sunt aprobate de către ordonatorul de credite doar după ce acestea au primit viza de control financiar preventiv propriu sau delegat. în vederea primirii vizei de control preventiv, proiectul de angajament legal este însoţit de o propunere de angajare a unei cheltuieli bugetare;

• trebuie să respecte principiile unei bune gestiuni financiare, ale economicităţii şi eficienţei cheltuielilor bugetare;

• se efectuează în tot cursul anului bugetar astfel încât să existe certitudinea că bunurile şi serviciile, ce fac obiectul angajamentelor, vor fi livrate/prestate şi se vor plăti în exerciţiul bugetar respectiv;

• se semnează de către ordonatorul de credite şi transmis compartimentului de contabilitate pentru înregistrare.

Angajamentele legale pot fi, la rândul lor, provizorii şi individuale. Angajamentele provizorii se referă la cheltuielile curente de natură administrativă ce se efectuează în mod repetat în cursul unui exerciţiu bugetar, materializate în bugete previzionale, ordonatorul de credite având obligaţia să verifice ca acestea să nu fie depăşite de valoarea angajamentelor legale individuale. în cazul angajamentelor legale individuale aprobate până la sfârşitul anului, acoperite de aceste angajamente legale provizorii, nu trebuie avizate de persoana împuternicită să exercite controlul financiar preventiv; viza de control financiar preventiv este necesară doar pentru angajamentele legale individuale ce depăşesc valoarea angajamentelor legale provizorii.

Angajamentul bugetar - Orice act prin care o autoritate competentă afectează fonduri publice unor anumite destinaţii, în limita creditelor bugetare aprobate.

Caracteristicile angajamentului bugetar• este necesară punerea în rezervă a creditelor bugetare angajate, astfel încât toate

angajamentele legale încheiate în cursul unui exerciţiu bugetar sau în exerciţiile

43

precedente de ordonatorul de credite sau de alte persoane împuternicite să poată fi plătite în cursul exerciţiului bugetar respectiv, în limita creditelor bugetare aprobate; pentru respectarea acestei cerinţe, angajamentul bugetar prin care au fost rezervate fonduri publice unei anumite destinaţii, în limita creditelor bugetare aprobate, precedă angajamentul legal;

• ordonatorii de credite nu pot aproba angajamentele legale fără a verifica dacă au fost rezervate fonduri publice necesare plăţii acestora în exerciţiul bugetar, cu excepţia acţiunilor multianuale;

• valoarea angajamentelor bugetare nu trebuie să fie depăşită de valoarea angajamentelor legale şi nu trebuie să fie mai mare decât creditele bugetare aprobate, cu excepţia acţiunilor multianuale.

Angajamentul bugetar individual - Angajamentul specific unei anumite operaţiuni noi care urmează să se efectueze.

Caracteristicile angajamentului bugetar individual:• se prezintă la viză persoanei împuternicite să exercite controlul

financiar preventiv în acelaşi timp cu proiectul angajamentului legal individual.

Angajamentul bugetar global - Angajamentul bugetar aferent angajamentului legal provizoriu care priveşte cheltuielile curente de natură administrativă (exemplu: cheltuielile de deplasare, protocol, de întreţinere şi gospodărie, cu asigurările, cu chiriile, cu abonamentele la reviste, buletine lunare, etc.) ca se efectuează în mod repetat pe parcursul aceluiaşi exerciţiu bugetar.

Caracteristicile angajamentului bugetar global: se prezintă la viză persoanei împuternicite să exercite controlul financiar preventiv în acelaşi timp cu proiectul angajamentului legal provizoriu.

Angajamentele bugetare se realizează prin emiterea unui document scris privind angajamentul bugetar individual şi global, prin care se certifică existenţa unor credite bugetare disponibile şi se pun în rezervă (se blochează) creditele aferente unei cheltuieli, respectându-se destinaţia stabilită în buget.

Propunerile de angajamente însoţite de toate documentele justificative aferente se înaintează din timp persoanei împuternicite cu exercitarea controlului financiar preventiv în vederea acordării vizei, urmând ca la sfârşitul anului să analizeze modul de realizare a cheltuielilor ce au făcut obiectul angajamentelor bugetare globale, precum şi dacă totalul angajamentelor legale individuale aferente acestora este la nivelul angajamentelor legale provizorii. Astfel, dacă nu se constată diferenţe semnificative între cheltuielile previzionate şi cele definitive, este avizat (semnat, ştampilat) angajamentul bugetar global ce devine definitiv. în cazul în care se observă diferenţe semnificative, atunci se hotărăşte includerea în viitor a cheltuielilor ce au făcut obiectul angajamentelor bugetare globale în categoria angajamentelor bugetare individuale. După vizarea angajamentului bugetar de către persoana împuternicită să exercite controlul financiar preventiv, acesta este semnat de către ordonatorul de credite şi transmis compartimentului contabilitate pentru înregistrare.

44

2. A doua etapă a execuţiei cheltuielilor bugetare este lichidarea, în cadrul căreia se verifică existenţa angajamentelor şi realitatea sumei datorate pe baza documentelor care atestă bunurile livrate, lucrările executate şi serviciile prestate (factură; state de plată în cazul salariilor etc). Aceste documente sunt analizate de persoana împuternicită de ordonatorul de credite să efectueze lichidarea cheltuielilor.3. Ordonanţarea plăţii cheltuielilor bugetare este documentul intern prin care ordonatorul de credite dă dispoziţie conducătorului compartimentului financiar (financiar-contabil) să întocmească instrumentele de plată a cheltuielilor.

Primele trei faze ale procesului execuţiei cheltuielilor bugetare se realizează în cadrul instituţiei publice, răspunderea pentru angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor revenindu-i ordonatorului de credite bugetare sau persoanelor delegate să exercite această calitate.

4. Plata cheltuielilor bugetare este efectuată de persoanele autorizate numite contabil, în limita creditelor bugetare şi a destinaţiilor aprobate, prin unităţile de trezorerie la care au conturi deschise, cu excepţia plăţilor în valută, care se efectuează prin bănci. Instrumentele de plată folosite de către instituţiile publice sunt cecul de numerar şi ordinul de plată pentru trezoreria statului (OPT) semnate de conducătorul compartimentului financiar (financiar-contabil) şi de către persoana cu atribuţii în efectuarea plăţii.

3.5. Contul general al execuţiei bugetului de stat

Execuţia bugetului de stat se încheie la 31 decembrie a fiecărui an. Conform sistemului de gestiune bugetară, efectele încheierii exerciţiului bugetar sunt:

• orice venit neîncasat până la 31 decembrie se va încasa în contul bugetului pe anul următor, în rezultatele căruia urmează a se reflecta;

• orice cheltuială neefectuată se va putea plăti numai în contul bugetului noului an.Încheierea exerciţiilor bugetare reprezintă, de fapt, un procedeu de

contabilitate şi el nu afectează drepturile creditorilor. Aceste drepturi nu se sting, decât prin expirarea termenului legal de prescripţie.

În legătură cu încheierea execuţiei bugetului public, Guvernul este obligat să prezinte în faţa Parlamentului modul în care a fost efectuată execuţia. Situaţiile ce se prezintă de către Guvern la sfârşitul anului sunt:

• contul general al execuţiei bugetului de stat;• rezultatul execuţiei, sub forma excedentului sau deficitului;• conturile anuale ale execuţiei bugetului asigurărilor sociale de stat,

bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale şi ale ordonatorilor de credite;

• contul general al datoriei publice;• raportul public anual.

45

•RAPORTĂRILE ANUALE PRIVIND EXECUŢIA BUGETARĂ

Contul general al execuţiei bugetului de stat – este documentul elaborat sub coordonarea Guvernului, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor conform prevederilor Legii finanţelor publice, care evidenţiază nivelul realizat al veniturilor şi cheltuielilor bugetului de stat din exerciţiul bugetar pentru care se întocmeşte.

Rezultatul execuţiei (excedent/deficit) - evidenţiază soldul bugetului de stat ca urmare a execuţiei bugetare a veniturilor şi cheltuielilor, care poate fi excedent, atunci când resursele devansează nevoile, sau deficit, atunci când veniturile încasate nu acoperă cheltuielile efectuate.

Conturile anuale ale execuţiei bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale şi ale ordonatorilor de credite – documente ce reflectă execuţia veniturilor şi cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale, precum şi ale bugetelor ordonatorilor de credite.

Contul general al datoriei publice - Cuprinde conturile datoriei publice interne şi al datoriei publice externe directe ale statului şi situaţia garanţiilor guvernamentale pentru credite interne şi externe. Este întocmit anual de Ministerul Finanţelor Publice şi anexat la contul general anual de execuţie a bugetului de stat.

Raportul public anual - Este întocmit, în termen de 6 luni de la primirea conturilor generale anuale, de Curtea de Conturi, pe baza informaţiilor din conturile anuale de execuţie, şi înaintat Parlamentului.

A. Contul general al execuţiei bugetului de stat. Pe baza dărilor de seamă contabile prezentate de ordonatorii principali de credite, a conturilor privind execuţia de casă a bugetului de stat prezentate de organele care au această sarcină şi, în urma verificării şi analizării acestora, Ministerul Economiei şi Finanţelor elaborează lucrările privind contul general anual de execuţie a bugetului de stat, pe care le prezintă Guvernului.

Pentru a se putea urmări sistematic execuţia bugetară, se prevede obligaţia întocmirii contului general anual în structura bugetului aprobat de Parlament, şi care are ca anexe conturile anuale de execuţie ale bugetelor ordonatorilor principali de credite, inclusiv anexele lor.

Guvernul analizează şi definitivează contul general anual de execuţie a bugetului de stat şi îl prezintă spre aprobare Parlamentului, până la data de 1 iulie a anului următor celui de execuţie.

Contul general anual de execuţie a bugetului de stat se aprobă prin lege o dată cu conturile anuale de execuţie ale bugetului asigurărilor sociale de stat,

46

bugetelor fondurilor speciale, ale ordonatorilor de credite, după verificarea acestora de către Curtea de Conturi.

O dată cu contul general anual de execuţie a bugetului de stat se depun, se analizează şi se aprobă şi conturile fondurilor speciale aprobate.

Contul anual al execuţiei bugetului de stat evidenţiază veniturile şi cheltuielile bugetului central aşa cum am prezentat în tabelul 3.1.

Tabelul 3.1

Contul anual al execuţiei bugetare

Venituri bugetare Cheltuieli bugetarePrevederi bugetare iniţiale Credite bugetare definitivePrevederi bugetare definitive Credite bugetare iniţialeîncasări realizate Plăţi efectuate

ÎNTREBĂRI

1. Prezentaţi responsabilităţile ordonatorilor principali de credite, pe exemplu Ministerului Educaţiei şi Cercetării.2. Analizaţi procesul bugetar la nivelul bugetului Ministerului Economiei şi Finanţelor.

3. Analizaţi, pe baza legii bugetului de stat, sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat către bugetele locale, precum şi transferurile evidenţiind criteriile de repartizare, sumele alocate pe anumite destinaţii.

47

Capitolul 3PROCESUL BUGETAR LA NIVELUL BUGETULUI ASIGURĂRILOR SOCIALE DE STAT


În cadrul acestui capitol ne-am propus să analizăm procesul bugetar - la nivelul bugetului asigurărilor sociale de stat. în acest scop am prezentat competenţele şi responsabilităţile autorităţilor publice în legătură cu procesul bugetar, precum şi etapele procesului bugetar la nivelul acestui buget.

4.1. Competenţe şi responsabilităţi în procesul bugetar

În derularea procesului bugetar, responsabilităţile revin Parlamentului, Guvernului, Ministerului Economiei şi Finanţelor, Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, precum şi unor instituţii din subordinea acestora.Guvernul asigură elaborarea proiectului legii bugetului asigurărilor sociale în colaborare cu Ministerul Economiei şi Finanţelor, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale.

Guvernul poate aproba, prin hotărâre, modificări în structură şi între bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetul asigurărilor pentru şomaj, cu încadrarea în nivelul total al cheltuielilor din credite externe.Parlamentul trebuie să aprobe bugetul asigurărilor sociale de stat prin lege, după ce proiectul trece prin toate etapele prevăzute de lege. în cazul în care se doreşte amendarea prevederilor iniţiale ale legii bugetului asigurărilor sociale în timpul anului bugetar, tot Parlamentul trebuie să adopte o lege în acest sens. La sfârşitul anului, după expirarea anului bugetar, Parlamentul aprobă şi contul de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat.

3.2. Etapele procesului bugetar la nivelul bugetului asigurărilor sociale de stat

3.2.1. Elaborarea proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat

Bugetul asigurărilor sociale de stat este o componentă a sistemului bugetului public, ce reflectă constituirea şi utilizarea fondurilor băneşti necesare ocrotirii pensionarilor, salariaţilor, mamelor cu copii mici în îngrijire, anumitor categorii de refugiaţi şi membrilor familiilor lor.

Procesul elaborării proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat se desfăşoară sub coordonarea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, care stabileşte, cu avizul Ministerului Economiei şi Finanţelor, metodologia elaborării, executării şi încheierii bugetului asigurărilor sociale de

48

stat. Pe baza datelor proprii şi a celor primite de la direcţiile de specialitate judeţene şi ale municipiului Bucureşti, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei elaborează proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul viitor, până la data de 30 septembrie a anului curent şi îl prezintă Ministerului Economiei şi Finanţelor, în vederea avizării.

3.2.2. Examinarea şi aprobarea proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat

După întocmirea proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat de către Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, urmează etapa examinării şi aprobării acestuia prezentată în figura 4.1.

Etapele examinării şi aprobării proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat sunt:1. Casa Naţională de Pensii şi alte Drepuri de Asigurări Sociale împreună cu Casele judeţene de pensii fundamentează indicatorii bugetului asigurărilor sociale de stat (număr de pensionari, salariul mediu brut pe economie, număr de locuri în staţiunile balneo-climaterice etc);2. Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei elaborează proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat şi proiectul de lege, pe baza informaţiilor primite, pe care le înaintează spre examinare Ministerului Economiei şi Finanţelor;3. După analiza proiectelor, Ministerul Economiei şi Finanţelor îşi dă avizul, urmând ca să le trimită Guvernului; Guvernul înaintează proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat şi proiectul legii bugetului asigurărilor sociale de stat Parlamentului, până la 15 octombrie, în vederea examinării şi aprobării;

4. Aceste document sunt examinate de către comisiile permanente ale fiecărei Camere (Comisia de buget şi finanţe şi alte comisii interesate), care îşi dau avizul. Totodată, examinarea este realizată şi de către Compartimentul tehnic-legislativ al fiecărei Camere.

La nivelul acestor comisii, unde are loc examinarea, sunt formulate şi amendamente.

Comisiile permanente, precum şi Compartimentul tehnic-legislativ comunică avizul adoptat şi amendamentele propuse reunite într-un raport comun.

5. In şedinţa comună a celor două camere ale Parlamentului are loc dezbaterea atât a proiectului bugetului de asigurări sociale de stat, cât şi a raportului comun privind amendamentele, pe ansamblu, pe părţi, capitole, subcapitole, titluri, articole, precum şi alineate, după caz, precum şi pe fiecare anexă în parte, pentru anul bugetar, precum şi creditele de angajament pentru acţiuni multianuale. La această dezbatere generală participă şi iniţiatorul (Ministrul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei), care expune motivele ce au condus la elaborarea proiectului bugetului de asigurărilor sociale de stat, a proiectului legii anuale.

49

6. Adoptarea Legii bugetului de asigurări sociale de stat se efectuează pe baza votului de ansamblu a legii, care poate fi deschis sau secret.

7. Legea Bugetului de asigurări sociale de stat este supusă promulgării de către preşedintele ţării, după care este publicată în Monitorul Oficial

Legea bugetului asigurărilor sociale de stat poate fi modificată în timpul exerciţiului bugetar, până cel târziu 30 noiembrie, prin legi de rectificare, cărora li se aplică aceleaşi proceduri ca şi legilor bugetare anuale iniţiale.

Deci, bugetul de asigurări sociale de stat, la care este anexat bugetul asigurărilor pentru şomaj, se întocmeşte distinct de bugetul de stat, însă se aprobă de Parlament o dată cu acesta.

CASA NAŢIONALĂ DE PENSII ŞI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE

INDICATORII DE FUNDAMENTARE A BUGETULUI ASIGURĂRILOR

SOCIALE DE STAT

MINISTERUL MUNCII, SOLIDARITĂŢII SOCIALE

ŞI FAMILIEI

PROIECTUL BUGETULUI ASIGURĂRILOR SOCIALE DE

STAT


PROIECTUL BUGETULUI ASIGURĂRILOR SOCIALE DE

STAT

GUVERNUL

PARLAMENTUL – DEZBATERI

propune

Comisii pentru buget, finanţe şi bănci

Comisii pe domenii

Compartiment tehnic-legislativ

RAPORT COMUNPROIECTUL BASSşi

PROIECTUL LEGII BASS AVIZATE

Amendamente

DEZBATERE GENERALĂ- VOT -

LEGEA BASS

Promulgarea legii BASS de către Preşedintele ţării

Publicarea legii BASS în Monitorul Oficial

avizează

Trimite indicatorii de fundamentare

Trimite proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat

spre avizare

Trimite proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat

avizat

Trimite proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat spre dezbatere şi aprobare

Figura 4.1. Examinarea şi aprobarea bugetului asigurărilor sociale de stat

3.2.3. Execuţia bugetului asigurărilor sociale de stat

50

În cazul bugetului asigurărilor sociale de stat, execuţia vizează tot activitatea de încasare a veniturilor bugetare şi de efectuare a plăţii cheltuielilor aprobate prin acest buget, care presupun o serie de operaţiuni ce pot fi grupate sub denumirea generică de execuţia de casă a bugetului asigurărilor sociale de stat, ce se realizează prin trezorerii, implicând şi operaţiuni prin sistemul bancar.

Etapa intermediară execuţiei bugetului asigurărilor sociale de stat constă în repartizarea pe trimestre şi pe instituţii a veniturilor şi cheltuielilor acestui buget în acest sens, competenţele revin Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi ordonatorilor de credite bugetare.

3.2.3.1. Execuţia veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat

Execuţia veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat reprezintă activitatea de încasare a veniturilor cuvenite acestui buget.

Constituirea veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat se realizează pe baza contribuţiilor pentru asigurări sociale şi a altor vărsăminte prelevate de la persoane fizice şi juridice, ce se încasează potrivit prevederilor legale în vigoare.

Încasarea veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat se realizează prin următoarele procedee:

1. calcularea şi plata directă de către subiecţii impozitelor, în cazul contribuţiilor pentru asigurări sociale datorate de angajatori;2. calcularea, reţinerea şi vărsarea la bugetul asigurărilor sociale de stat a contribuţiilor datorate de către o terţă persoană (angajator), în cazul contribuţiilor pentru asigurări sociale datorate de angajaţi.3. calcularea de către Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale a contribuţiilor datorate de persoanele care se asigură facultativ, precum şi calcularea aportului adus de persoanele care beneficiază de locuri de tratament subvenţionate. încasarea acestor sume se realizează ori prin casieriile Caselor de pensii judeţene ori prin sistemul bancar.

Etapele execuţiei veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat sunt: aşezarea; lichidarea; emiterea titlului de percepere şi perceperea care au fost definite în capitolul anterior.

3.2.3.2. Execuţia cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat

Execuţia cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat reprezintă activitatea de efectuare a cheltuielilor prevăzute şi aprobate prin acest buget.

În scopul realizării cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat se parcurg două etape intermediare, respectiv:

• repartizarea trimestrială a creditelor bugetare, în conformitate cu competenţele ordonatorilor de credite bugetare

51

• deschiderea creditelor bugetare de către Ministerul Economiei şi Finanţelor, la nivelul trezoreriei statului

Etapele execuţiei cheltuielilor bugetului asigurărilor sociale de stat sunt: angajarea; lichidarea; ordonanţarea şi plata.

4.2.4. Contul general al execuţiei bugetului asigurărilor sociale de stat

Execuţia bugetului asigurărilor sociale de stat se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an, iar veniturile neîncasate şi creditele bugetare neutilizate până la sfârşitul anului se vor încasa, respectiv plăti în contul bugetului anului următor. De asemenea, excedentele înregistrate la nivelul bugetului asigurărilor sociale de stat se regularizează cu bugetul de stat în limita subvenţiilor primite de la acest buget sub forma transferurilor consolidabile.

Contul anual al execuţiei bugetului asigurărilor sociale de stat se întocmeşte de către Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, pe care, împreună cu raportul de verificare şi analiză a Ministerului Economiei şi Finanţelor, îl prezintă Guvernului, până cel târziu 1 mai a anului următor celui la care se referă. Guvernul prezintă acest cont Parlamentului spre aprobare până la data de 1 iulie a anului următor celui de execuţie. Aprobarea acestui cont se realizează o dată cu contul general anual de execuţie a bugetului de stat, bugetelor fondurilor speciale, ale ordonatorilor de credite prin lege după verificarea acestora de către Curtea de Conturi.

ÎNTREBĂRI

1. Prezentaţi responsabilităţile Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, conform prevederilor Hotărârii Guvernului României 13/2004 privind aprobarea Statutului Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, ta. 13/2004).

52

Capitolul 4Procesul bugetar la nivelul bugetelor locale


În acest capitol, vom analiza procesul bugetar la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale din România. Astfel, vom prezenta întâi componenţa bugetelor locale, precum şi competenţele şi responsabilităţile autorităţilor publice în legătură cu bugetul local. Vom face apoi prezentarea sistemului de venituri şi, respectiv, cheltuieli locale pentru a putea identifica elementele asupra cărora se decide în cadrul procesului bugetar local. Apoi, vom detalia etapele şi desfăşurarea procesului bugetar local încheind cu execuţia şi întocmirea contului anual de execuţie a bugetelor locale.

4.1. Competenţe şi responsabilităţi în procesul bugetar local

Bugetul local este documentul prin care sunt prevăzute şi aprobate, în fiecare an, veniturile şi cheltuielile unităţilor administrativ-teritoriale. în România, modul de organizare a bugetelor locale este prevăzut de Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, publicată în Monitorul Oficial nr. 618/2003, modificată ulterior de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 46/ 2007 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 64/2007. în cadrul acesteia, regăsim definirea sistemului bugetar local, prezentat mai jos.

53

SISTEMUL BUGETAR LOCAL

bugetele instituţiilor publice , de subordonare locală finanţate integral din venituri proprii ;

bugetul împrumuturilor externe şi interne , pentru care rambursarea , plata dobânzilor , comisioanelor, spezelor şi a altor costuri se asigură din bugetele locale şi care provin din : împrumuturi externe contractate de stat şi subîmprumutate autorităţilor administraţiei publice locale şi /sau agenţilor economici şi serviciilor publice din subordinea acestora ; împrumuturi externe contractate de autorităţile administraţiei publice locale şi garantate de stat ; împrumuturi externe şi /sau interne contrac tate sau garantate de autorităţile administraţiei publice locale;

bugetul fondurilor externe nerambursabile ;

contracte la nivel local

bugetele locale ale comunelor , oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti , judeţelor şi municipiului Bucureşti

bugetele instituţiilor publice , finanţate integral sau parţial din bugetele locale , după caz;

Derularea procesului bugetar local este strâns legată de cea a procesului bugetar al bugetului de stat. Autorităţile administraţiei publice locale, cu responsabilităţi în elaborarea şi aprobarea bugetelor locale, se împart în două categorii:

- autorităţi deliberative: consiliile locale ale municipiilor, oraşelor, comunelor şi sectoarelor municipiului Bucureşti, consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti;

- autorităţi executive: primarii, primarii de sectoare şi primarul general al Municipiului Bucureşti. Autorităţile executive sunt şi ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale, alături de preşedinţii consiliilor judeţene.Competenţele şi responsabilităţile autorităţilor administraţiei publice lo-

cale (autorităţi deliberative şi autorităţi executive), precum şi a preşedinţilor consiliilor judeţene sunt următoarele:

• elaborarea şi aprobarea bugetelor locale, în condiţii de echilibru bugetar, la termenele şi potrivit prevederilor legale;

• stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea şi încasarea impozitelor şi taxelor locale, precum şi a oricăror alte venituri ale unităţilor administrativ-teritoriale, prin compartimente proprii de specialitate, în condiţiile legii;

• urmărirea şi raportarea execuţiei bugetelor locale, precum şi rectificarea acestora, pe parcursul anului bugetar, în condiţii de echilibru bugetar;

54

• stabilirea şi urmărirea modului de prestare a activităţilor din domeniul serviciilor publice de interes local, inclusiv opţiunea trecerii sau nu a acestor servicii în răspunderea unor operatori economici specializaţi ori servicii publice de interes local, urmărindu-se eficientizarea acestora în beneficiul colectivităţilor locale;

• administrarea eficientă a bunurilor din proprietatea publică şi privată a unităţilor administrativ-teritoriale;

• contractarea directă de împrumuturi interne şi externe, pe termen scurt, mediu şi lung, şi urmărirea achitării la scadenţă a obligaţiilor de plată rezultate din acestea;

• garantarea de împrumuturi interne şi externe, pe termen scurt, mediu şi lung, şi urmărirea achitării la scadenţă a obligaţiilor de plată rezultate din împrumuturile respective de către beneficiari;

• administrarea fondurilor publice locale pe parcursul execuţiei bugetare, în condiţii de eficienţă;

• stabilirea opţiunilor şi a priorităţilor în aprobarea şi în efectuarea cheltuielilor publice locale;

• elaborarea, aprobarea, modificarea şi urmărirea realizării programelor de dezvoltare în perspectivă a unităţilor administrativ-teritoriale ca bază a gestionării bugetelor locale anuale;

• îndeplinirea şi a altor atribuţii, competenţe şi responsabilităţi prevăzute de dispoziţiile legale.

4.2. Sistemul veniturilor şi cheltuielilor locale

4.2.1. Sistemul veniturilor locale: în bugetul judeţean, în bugetele municipiilor, oraşelor, comunelor

Veniturile care se prevăd în bugetele proprii ale judeţelor1. Impozit pe profit de la regiile autonome şi societăţile comerciale de sub

autoritatea consiliilor judeţene şi consiliilor locale;2. Impozit pe venit3. Cote defalcate din impozitul pe venit;4. Alte impozite pe venit, profit şi câştiguri din capital;5. Impozite şi taxe pe proprietate6. Sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată;7. Alte impozite şi taxe generale pe bunuri şi servicii;8. Taxe pe servicii specifice;9. Taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe

desfăşurarea de activităţi;10. Alte impozite şi taxe fiscale;11. Venituri din proprietate;12. Venituri din dobânzi;

55

13. Venituri din prestări de servicii şi alte activităţi;14. Venituri din taxe administrative, eliberări permise;15. Amenzi, penalităţi şi confiscări;16. Diverse venituri;17. Transferuri voluntare, altele decât subvenţiile;18. Venituri din valorificarea unor bunuri;19. încasări din rambursarea împrumuturilor acordate;20. Subvenţii de la bugetul de stat;21. Subvenţii de la alte administraţii.

5.2.2. Sistemul cheltuielilor locale: în bugetul judeţean, în bugetele municipiilor, oraşelor, comunelor

Cheltuielile care se prevăd în bugetele proprii ale judeţelor1. Autorităţi publice şi acţiuni externe;2. Alte servicii publice generale;3. Tranzacţii privind datoria publică şi împrumuturi;4. Transferuri cu caracter general între diferite nivele ale administraţiei;5. Apărare;6. Ordine publică şi siguranţă naţională;7. învăţământ;8. Sănătate;9. Cultură, recreere şi religie;10. Asigurări şi asistenţă socială;11. Locuinţe, servicii şi dezvoltare publică;12. Protecţia mediului;13. Acţiuni generale economice, comerciale şi de muncă;14. Combustibil şi energie;15. Agricultură, silvicultură, piscicultura şi vânătoare;16. Transporturi;17. Alte acţiuni economice.

5.3. Elaborarea şi aprobarea bugetelor locale

Elaborarea proiectelor bugetelor locale se realizează de către ordonatorii principali de credite, luându-se în considerare:

• prognozele principalilor indicatori macroeconomici şi sociali, pentru anul bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget, precum şi pentru următorii 3 ani, elaborate de organele abilitate;

• politicile fiscale şi bugetare, naţionale şi locale;• prevederile acordurilor de împrumuturi interne sau externe încheiate, ale

memorandumurilor de finanţare sau ale altor acorduri internaţionale, semnate şi/sau ratificate;

56

• politicile şi strategiile sectoriale şi locale, precum şi priorităţile stabilite în formularea propunerilor de buget;

• propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor de credite din subordine;

• programele întocmite de ordonatorii principali de credite în scopul finanţării unor acţiuni sau ansamblu de acţiuni, cărora le sunt asociate obiective precise şi indicatori de rezultate şi de eficienţă; programele sunt însoţite de estimarea anuală a performanţelor fiecărui program, care trebuie să precizeze: acţiunile, costurile asociate, obiectivele urmărite, rezultatele obţinute şi estimate pentru anii următori, măsurate prin indicatori precişi, a căror alegere este justificată;

• programele de dezvoltare economico-socială în perspectivă ale unităţii administrativ-teritoriale, în concordanţă cu politicile de dezvoltare la nivel naţional, regional, judeţean, zonal sau local. Aprobarea proiectelor de buget local se face astfel:

a) bugetele locale, bugetele împrumuturilor externe şi interne şi bugetele fondurilor externe nerambursabile, de către consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz;

b) bugetele instituţiilor publice, de către consiliile de mai sus, în funcţie de subordonarea acestora.Reprezentăm mai jos, schematic, în figurile 5.2.-5.3., procesul de elaborare şi aprobare a bugetelor locale.

FAZA I. Elaborarea proiectelor bugetelor locale

57

Ministerul Economiei şi

Finanţelor

etapă: trimite:- scrisoarea cadru care va

specifica contextul macroeconomic pe baza căruia vor fi întocmite proiectele de buget ;

- metodologiile de elaborare a proiectelor de buget ;

- limitele sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si ale transferurilor consolidabile pe -ansamblul judeţului si municipiului Bucureşti , după caz

data limită: 01 iunie

1

Ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat sau ai altor bugete în care sunt prevăzute transferuri

către bugetele locale

etapă : transmiterea sumelor reprezentând transferuri către bugetele localedată limită: 10 zile de la pri -mirea limitelor de cheltuieli aprobate de Guvern

3

Direcţiile Generale ale Finanţelor

Publice

Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale

etapă : trimiterea informaţiilor primite în etapa 1dată limită: -

2

etapă :trimiterea proiectelor bugetelor locale echilibrate şi a anexelor pentru anul bugetar următor şi estimările pentru următorii 3 anidată limită: 01 iulie

4

etapă: trimiterea proiectelorbugetelor locale pe ansamblul judeţului şi Municipiului Bucureştidată limită: 15 iulie

5

Figura 5.2. Elaborarea şi aprobarea bugetelor locale 105

FAZA A II-A Aprobarea şi centralizarea bugetelor locale

58

etapă : Ministerul Economiei şi Finanţelor transmite Direcţiilor Generale ale Finanţelor Publice sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si transferurile consolidabile , aprobate prin legea bugetului de stat.

dată limită: 5 zile de la publicarea în Monitorul Oficial a legii bugetului de stat

etapă : Consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti repartizează pe unităţi administrativ -teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat , precum şi transferurile consolidabile , în vederea definitivării proiectelor bugetelor locale de către ordonatorii principali de credite

dată limită: 5 zile de la comunicare

2

1

etapă : pe baza veniturilor proprii şi a sumelor repartizate ordonatorii principali de credite definitivează proiectul bugetului local , care se publică în presa locală sau se afişează la sediul unităţii administrativ -teritoriale .

dată limită: 15 zile de la publicarea legii bugetului de stat in Monitorul Oficial

3

etapă : Locuitorii pot depune contestaţii privind proiectul de buget ,

dată limită: 15 zile de la data publicării sau afişării acestuia

4

etapă : proiectul bugetului local , însoţit de raportul primarului , al preşedintelui consiliului judeţean sau al primarului general al municipiului Bucureşti , după caz , şi de contestaţiile depuse de locuitori , este supus aprobării consiliului local , judeţean sau Consiliului General al Municipiului Bucureşti , după caz , de către ordonatorii principali de credite.

dată limită: 5 zile de la expirarea termenului de depunere a contestaţiilor

5

etapă : Consiliul local , judeţean şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti , după caz , se pronunţă asupra contestaţiilor şi adoptă proiectul bugetului local , dupa ce acesta a fost votat pe capitole , subcapitole, titluri, articole, precum şi alineate , după caz , şi pe anexe.

dată limită: 10 zile de la data supunerii spre aprobare a proiectului de buget

6

Figura 5.3. Elaborarea şi aprobarea bugetelor locale

5.4. Execuţia bugetelor locale

După aprobarea bugetelor locale, urmează etapa executării acestora în sensul încasării veniturilor şi efectuării cheltuielilor derulate prin intermediul unităţilor teritoriale ale trezoreriei statului. Deci, vorbim în acest caz" de execuţia de casă prin trezorerii.

Însă, ca etapă intermediară execuţiei distingem repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor bugetelor locale. Repartizarea este realizată de către Ministerul Economiei şi Finanţelor şi ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale aşa cum am prezentat în figura următoare.

59

REPARTIZAREA PE TRIMESTRE A VENITURILOR ŞI CHELTUIELILOR BUGETARE LOCALE

Aprobă repartizarea:• sumelor defalcate din unele

venituri ale bugetului de stat şi a transferurilor din bugetul de stat către bugetele locale la propunerea ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale, transmise de Direcţiile Generale ale Finaţelor Publice, în termen de 20 de zile de la intrarea în vigoare a Legii bugetului de stat

Aprobă repartizarea:• pentru celelalte subdiviziuni ale

clasificaţiei bugetare , pentru bugetele proprii şi pentru bugetele ordonatorilor secundari de credite bugetare sau a ordonatorilor terţiari de credite, în termen de 15 zile de la aprobarea sumelor defalcate şi a transferurilor pentru bugetele locale.


ORDONATORII PRINCIPALI DE CREDITE

Figura 5.4. Repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor bugetelor locale

5.5. Contul anual al execuţiei bugetelor locale

Contul anual de execuţie a bugetelor locale este întocmit de către ordonatorii principali de credite în structura următoare:

Venituri CheltuieliPrevederi bugetare iniţiale Prevederi bugetare definitive încasări realizate

Credite bugetare iniţiale Credite bugetare definitive Plăţi efectuate

Figura 5.5. Contul anual al execuţiei bugetelor locale

Contul de execuţie a bugetelor locale este prezentat de ordonatorii principali de credite în vederea aprobării de către consiliile judeţene, Consiliul General al municipiului Bucureşti şi consiliile locale, până la data de 31 mai a anului următor

Totodată, în timpul anului, trimestrial, ordonatorii principali de credite întocmesc dări de seamă contabile asupra execuţiei bugetare, ce se depun la Direcţiile Generale ale Finanţelor Publice care, după centralizare, le comunică Ministerului Economiei şi Finanţelor. Ordonatorii principali de credite au obligaţia să întocmească şi să anexeze la situaţiile financiare anuale rapoarte anuale de performanţă, în care să prezinte, pe fiecare program, obiectivele, rezultatele preconizate şi cele obţinute, indicatorii şi costurile asociate, precum şi

60

situaţii privind angajamentele legale. Situaţiile financiare anuale, inclusiv anexele la acestea, se prezintă de către ordonatorii principali de credite spre aprobare consiliilor locale, judeţene şi Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz

În cazul în care rezultatul execuţiei bugetelor locale este excedent, acesta se utilizează, după regularizarea cu bugetul de stat în limita transferurilor din bugetul de stat sau din alte bugete, astfel:

1. rambursarea eventualelor împrumuturi restante; plata dobânzilor, comisioanelor, spezelor şi a altor costuri aferente acestora;

2. constituirea fondului de rulment ce se păstrează într-un cont distinct deschis la unităţile teritoriale ale trezoreriei statului. Acesta poate fi utilizat, temporar, pentru acoperirea golurilor de casă provenite din decalajele dintre veniturile şi cheltuielile anului curent, precum şi pentru acoperirea definitivă a eventualului deficit bugetar rezultat la finele exerciţiului bugetar. De asemenea, fondul de rulment poate fi folosit, cu aprobarea consiliului local, judeţean şi Consiliului general al municipiului Bucureşti, şi pentru finanţarea unor proiecte de investiţii de competenţa autorităţilor administraţiei publice locale sau pentru dezvoltarea serviciilor publice locale.

ÎNTREBĂRI

1. Prezentaţi responsabilităţile autorităţilor deliberative din oraşul dumneavoastră.

2. Care sunt autorităţile executive din oraşul (sectorul) şi judeţul dvs (municipiul Bucureşti) şi care sunt responsabilităţile lor.

3. Daţi exemplu de cinci categorii de venituri proprii ce se prevăd în bugetele proprii ale judeţelor.

4. Prezentaţi structura contului anual de execuţie a bugetelor locale.5. Exemplificaţi procedura de elaborare şi aprobare a bugetului local pentru

oraşul dvs.6. Ce este fondul de rulment şi care sunt utilizările sale.

61

Documents

Buget Si Trezorerie Publica