UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE SI MEDICINA VETERINARA ION IONESCU DE LA BRAD IASIFacultatea: AgriculturaSpecializarea: Montanologie

BOLILE MARULUI PREVENIRE SI COMBATERE

Intocmit:Ostafi OctavianAnul VGrupa 340

2003-2004Cuprins:

1. Importanta si scopul studierii temei2. Originea si aria de raspandire a marului3. Cerintele marului fata de factorii de mediu si tehnologia de culturaCerintele fata de factorii de mediuCerinte fata de luminaCerinte fata de calduraCerinte fata de apaCerinte fata de sol si expozitia terenuluiTehnologia de culturaSpecificul producerii materialului saditorSpecificul infiintarii si intretinerii plantatiilorTaierile de fructificareIntretinerea soluluiFertilizarea plantatiilor de marIrigarea plantatiilorIngrijirea recoltelorCombaterea bolilor si daunatorilorParticularitatile maturarii si recoltarii merelor3.2.10. Tematica recoltarii4. Agentii patogeni ai marului5. Combaterea integrata a bolilor la cultura maruluiMetode agro-fitotehniceIgiena culturala Metode biologiceMetode chimice6. Concluzii7. Bibliografie

1. Importanta si scopul studierii temei

Traditia si vocatia pomicola a Romaniei este foarte veche, aceasta confundandu-se cu insusi poporul roman.Sfarsitul secolului XX gaseste tara noastra printre marile tari producatoare de fructe din lume insa primul deceniu al mileniului III inregistreaza o scadere considerabila a productiei.Redresarea productiei de fructe este conditionata si de nivelul cercetarii stiintifice, al invatamantului de specialitate de toate gradele, a cunoasterii in general.Intre factori care au contribuit la obtinerea de recolte mai ridicate a fost si protectia mai eficienta a plantelor. Pentru realizarea productiilor sporite si de calitate superioara, lucratorii si specialistii din agricultura au de luptat cu un numar mare de boli si daunatori, care produc mari pagube productiei agricole. Pagubele produse de agentii patogeni au repercusiuni in primul rand asupra calitatii fructelor dar si asupra cantitatii productiei pomicole.Masurile de prevenire si combatere a bolilor si daunatorilor presupun cunoasterea stiintifica aprofundata a acestora. Prin cunoasterea biologiei si morfologiei agentului patogen, se poate preciza momentul aplicarii masurilor de prevenire si combatere, diminuand astfel pierderile produse de acestia. Un rol hotarator in realizarea obiectivelor protectiei plantelor si promovarea celor mai eficiente metode de combatere in productie l-a avut stransa si permanenta colaborare intre unitatile de cercetare si organele operative ale Ministerului Agriculturii.Eficacitatea combaterii bolilor si daunatorilor consta in folosirea unor aparate si masini de mare randament, in imbogatirea in permanenta a sortimentelor fitofarmaceutice folosite, prin sintetizarea de noi substante chimice care sa impiedice formarea unor rase noi rezistente la acestea.

2. Originea si aria de raspandire a marului

Centre de origine ale speciilor de Malus sunt arealele geografice cuprinse intre Caucaz, Turkestan, Altai, Pamir pana in China si Japonia. Exista cateva specii originare din America de Nord: Malus fusca Schneid, Malus ioensis, Brit, Malus coronaria Mill, Malus angustifolia Michx. Centrul genetic cel mai important pare a fi Asia de sud vest (Vavilov 1951).Cultura marului acopera intreaga zona temperata, cuprinsa intre 30-60o latitudine nordica si 30-70o latitudine sudica precum si unele zone restranse subtropicale.Plasticitatea ecologica ridicata a acestei specii a condus la crearea unor soiuri adaptate celor mai diverse zone. Astfel, se intalnesc plantatii de mar atat in Siberia si Nordul Chinei, unde temperatura coboara frecvent pana la - 40oC, reprezentate de soiuri ca: Anna, Primicia, Princesa, Galicia etc, cat si in Algeria, Libia, Egipt, Brazilia, Mexic, Africa de Sud etc unde temperaturile ridicate din timpul iernii fac sa nu fie asigurat necesarul de frig cu consecintele cunoscute.In prezent, marul se cultiva in 84 de tari, din care 35 in Europa, 25 in Asia, 8 in America de Nord, 8 in America de Sud, 8 in Africa si 2 in Oceania.Suprafetele cultivate cu mar au oscilat in perioada 1996-2000 in jurul valorii 7 milioane hectare, fiind intr-o tendinta de crestere, mai ales, pe seama continentelor Asia si Africa.Productia de mere media anilor (1996 2000) se cifreaza la 60 milioane tone, cunoscand o tendinta permanenta de crestere. Astfel, in 1950 se produceau in lume 13,5 mil. tone (fara URSS), in 1970, 28 mil. tone, (fara URSS), in 1990, 40 mil. tone (fara URSS), in 2000 peste 60 mil. tone.

Tabelul 1.Productia de mere la nivel mondial (tone)Continentul199719981999

Total d.c.57.132.85156.964.29959.204.363

Asia 27.336.73129.503.04731.968.079

Europa 18.521.51516.128.80715.784.238

America de Nord5.169.3975.675.0005.325.000

America de Sud3.010.8042.979.5543.279.371

Africa1.515.2631.465.0301.482.670

Oceania 920.069809.356836.000

Tari mari producatoare de mere sunt: China cu peste 9 milioane tone (media anilor 1996 2000), SUA (4,7 mil. tone), Franta (2,3 mil. tone), Italia (2,1 mil. tone), Turcia (2,0 mil. tone etc).

Tabelul 2.Principalele tari producatoare de mere din Europa (tone) (FAO 2000)Tara1997199819992000

Franta2.473.0002.208.8002.061.1002.308.000

Italia1.835.1902.115.4702.115.47.2.120.000

Germania1.602.1002.276.2002.025.8002.127.000

Turcia1.738.0001.975.0002.100.0002.010.500

Polonia2.098.2791.687.2261.600.0001.540.000

Spania942.000719.000792.000810.000

Romania664.063364.619425.000420.000

In Romania marul este cultivat pe circa 75.000 ha (2000) de pe care se obtine o productie de circa 600000 tone. Principalele judete producatoare sunt: Arges, Suceava, Mures, Maramures, Dambovita, Iasi, Cluj, Bihor, Bistrita Nasaud, Bacau, Salaj, Valcea.

Tabelul 3.Principalele judete producatoare de mere din Romania (Anuarul statistic, 1998)JudetulTotal din care:Sector privat

tone%tone%

Arges55.0558,344.15010,8

Suceava45.6036,829.7207,3

Mures40.4746,111.1262,7

Maramures39.6115,927.2396,6

Dambovita39.4575,625.1336,1

Iasi32.1234,814.3753,5

Cluj29.4664,411.1742,7

Bihor25.5913,816.8624,1

Bistrita Nasaud25.5803,817.7194,3

Bacau25.2623,817.6774,3

Salaj24.2033,616.4294,0

Valcea23.4643,519.9334,8

Se constata ca la noi in tara mai mult de jumatate din productie se realizeaza in 10 judete iar ponderea se intalneste in sectorul privat.Comertul international cu mere (Anuar FAO, 1999) are valori semnificative, ajungand la peste 5 mil. tone, cu o valoare de peste 3,5 miliarde de dolari.

3. Cerintele marului fata de factorii de mediu si tehnologia de cultura

3.1. Cerintele fata de factorii de mediu

3.1.1. Cerintele fata de lumina

Fata de acest factor, specia mar are pretentii moderate, cu exceptia zonelor premontane unde devine ceva mai exigent. Datorita pozitiei geografice a tarii noastre (43o3' si 48o15' latitudine nordica) se intrunesc conditii normale din punct de vedere al iluminarii. Cu toate acestea, o buna iluminare a coroanelor realizata prin alegerea formei optime, corelarea distantelor de plantare cu habitusul pomului, amplasarea in teren a parcelelor si a randurilor, conduce la obtinerea unor fructe de calitate superioara, cu un surplus de substante biochimice si o colorare mai intensa.Cerintele mai mari fata de lumina ale marului se inregistreza la inflorit si in ultimile 3-4 saptamani inainte de recoltare.In conditii de lumina insuficienta pomii sunt mai sensibili la atacul unor boli si daunatori, mai putin rezistenti la iernare, se degarnisesc iar fructele au o calitate inferioara.Indicele foliar al marului este cuprins intre 2,2 si 6,1 si este considerat foarte mic, comparativ cu alte specii, in special cereale.Sistemul de plantatie influenteaza si conversia luminii solare astfel:- in plantatiile extensive de mar coeficientul de conversie a radiatiei solare fotosintetic active este de 1,26-1,31%, iar productia de 17,6-18,5 t/ha:- in plantatiile intensive coeficientul radiatiei solare (k) este sub mediu 1,64-1,90% iar productia fiind de 23,7-30 t/ha;- in plantatiile superintensive, k=2,082% ceea ce corespunde unei valori medii precum si unei recolte de 36,3-37,5 t/ha (V.I. Babuc 1992).O buna iluminare corespunde formelor de coroana zvelte cordon, fus etc. si celor aplatizate. Formele de conducere si celelalte elemente tehnologice trebuie sa asigure un nivel de interceptare si distribuire a luminii egal cu necesarul fiziologic al plantei (cca. 700 Kmol m2s-1) si nu mai mare. Acesta este punctul de saturatie al speciei mar care se coreleaza cu cel de compensare.Excesele de lumina la aceasta apecie, pe langa faptul ca sunt inutile, pot avea chiar efecte negative, inducand in conditii de deficit hidric inchiderea stomatelor si reducerea schimbului de gaze iar in caz de exces hidric intensificarea transpiratiei.Experientele proprii ne-au demonstrat ca taierile in verde influenteaza pozitiv receptarea luminii si implicit calitatea fructelor.

3.1.2. Cerintele fata de caldura

Marul are pretentii moderate, fata de temperatura, dand rezultate bune in zone in care temperatura medie anuala este cuprinsa intre 8 si 9,5oC, dar poate creste si fructifica satisfacator si in regiuni cu temperaturi medii de 7,5-7,9oC. Cerintele fata de temperatura difera de la soi la soi. Soiurile din grupa Starking delicious au exigente mai mari fata de caldura, in timp ce soiurile Frumos de Boskoop, Kaltherer Bohmer, James Grieve, Patul, Cretesc, Mc Intash etc. sunt mai putin pretentioase.Pragul biologic al marului este de 8oC, iar cel pentru deschiderea in masa al florilor este de 11oC.Temperatura optima de germinare a polenului este de 21-27oC iar cea minima de 10oC. Soiurile mai pretentioase la temperatura au nevoie pentru inflorire de 15-17oC temperatura medie zilnica fapt cu o importanta deosebita asupra zonarii acestor soiuri. In zonele in care aceste temperaturi nu se realizeaza, productiile sunt mai mici atat calitativ cat mai ales cantitativ.Media temperaturilor din timpul perioadei de vegetatie a marului terbuie sa fie cuprinsa intre 12 si 19oC. Soiurile de vara au nevoie de o temperatura medie de cca. 12oC iar cele de toamna si iarna de peste 15oC. Unele soiuri (ex. Granny Smith, Radaseni) au nevoie de o suma a temperaturilor mai mare pentru a-si matura fructele.Marul este o specie foarte rezistenta la ger, partea epigee suportand in perioada de repaus 33oC ... -35oC iar cea hipogee 7oC ... -12oC.Rezistenta la ingheturile tarzii de primavara depinde de stadiul fenologic: la dezmugurire 5oC pana la 6oC; la buton floral 3,9oC; la aparitia petalelor 3,3oC; in plina floare 2,2oC si imediat dupa legarea fructelor 1,7oC.Necesarul de frig al marului (temperaturi pozitive joase 17oC) se situeaza intre 400 ore (Winter Bonana, Anna, Primicia) si 1500 ore (Northern Spy, Frumusetea Romei). Majoritatea soiurilor se incadreaza in necesarul de 800-1000 ore.Acest necesar de frig are importanta in a activa unii biostimulatori care au rolul de a scoate mugurii din stadiul de repaus.In situatia ca nu se realizeaza necesarul de frig se decaleaza pornirea in vegetatie a pomilor, inflorirea este esalonata si anormala, florile prezinta malformatii, legarea este slaba etc.Necesarul de frig constituie un factor restrictiv in cultura marului mai ales pentru zonele calde ale globului. Daca ne referim la Romania precizam ca soiurile cu o nevoie mare de frig nu sunt recomandate pentru cultura in Baragan sau Dobrogea.La nivel mondial au fost create soiuri cu pretentii mici fata de necesarul de frig (Primicia, Galicia, Centenaria, Adina, Marquesa etc.) facand, astfel, posibila cultivarea marului in zone mai calde (Africa de sud, Australia, Brazilia, Chile etc.).O importanta deosebita pentru colorarea fructelor o are diferenta de temperatura de la zi la noapte din timpul maturarii fructelor. Optim ar fi ca acest contrast sa fie de 8-12oC mai ales pentru soiurile care se coloreaza mai greu (Generos, Jonagold, Radaseni etc.).Temperaturile mai ridicate din timpul maturarii fructelor ce urmeaza dupa perioade mai reci si umede conduc la apariti unor deranjamente fiziologice cum ar fi: sticlozotatea, brunificarea interna, arsuri etc.).

3.1.3. Cerintele fata de apa

Marul este o specie cu pretentii ridicate atat fata de umiditatea din sol cat si fata de cea atmosferica. Rezultatele foarte bune in cultura marului se obtin in zonele unde precipitatiile depasesc 650-700 mm bine distribuite in cadrul perioadei de vegetatie. In conditii de irigare marul se comporta bine si in zona de stepa cu precipitatii chiar sub 500 mm.Coeficientul de transpiratie (cantitatea de apa necesara pentru 1 kg substanta uscata) al marului este de 170-300 kg fiind influentat de umiditatea relativa, lumina, temperatura si vant.Perioadele de seceta cat si excesul de apa din sol, sunt greu suportate de mar, portaltoii franc si cei de vigoare mare comportandu-se cel mai bine in aceste cazuri comparativ cu cei de vigoare slaba.Umiditatea optima a soiului pentru specia mar este de 70-75% din capacitatea de camp, iar cea relativa aerului de 70-80%. Soiurile din grupa Red Delicious necesitand valori mai scazute pentru umiditatea relativa (65-70%). Soiurile au o comportare diferita fata de necesarul de apa existand soiuri cu cerinte mai mari (Patul, Cretesc, Frumos de Borkoop, Renet de Canada, Bohmer Kaltherer, Radaseni) sau mai mici (Golden, Starkrimson, Jonathan) care pot suporta chiar perioade mici de seceta.Excesul de apa este greu de suportat de catre mar si nu trebuie sa depaseasca 10-14 zile in perioada de repaus relativ si 4-5 zile in timpul perioadei de vegetatie. De asemenea, umiditatea atmosferica ridicata favorizeaza atacul unor boli foarte periculoase (rapan), micsoreaza fotosinteza, prelungeste perioada de vegetatie impiedicand maturarea lemnului si fructelor etc.Soiurile de vara au nevoie de mai putina apa decat cele de toamna si iarna.Perioadele critice pentru apa: cresterea intensa a lastarilor si cresterea intensa a fructelor.Nivelul apei freatice trebuie sa se situeze la 1,2-1,5 m in cazul soiurilor altoite pe portaltoi de vigoare slaba si de 2,5-3,0 m in cazul portaltoilor vigurosi cu inradacinare profunda.

3.1.4. Cerintele fata de sol.

Cultura marului reuseste pe o gama larga de soluri, atat ca textura (luto-argiloase, lutoase, luto-nisipoase), cat si ca tip de sol (podzoluri, soluri de padure, cernoziomuri, aluviuni, negre de faneata), datorita in special multitudinii si diversitatii portaltoilor.Soiurile de mar altoite pe portaltoi vegetativi cer soluri fertile si profunde, iar in cazul portaltoilor franc pot fi folosite si soluri mai sarace, dar bine drenate.Un fenomen important, care influenteaza reusita culturii marului este cel de oboseala biologica a solului mai ales in plantatiile intensive si superintensive.In cazul plantarii marului dupa el insusi se recomanda luarea tuturor masurilor pentru a evita efectul acestui fenomen vegetativ.

Parametrii chimici si fizici optimi ai solurilor pentru cultura marului (dupa Davidescu, 1992)SimbolParametrii chimici si fizici

PHReactia solului5,5-7

VGradul de saturatie in baze %>60

TCapacitatea totala de schimb cationic (me/100g)15-20

SSalinitatea (ppm)