C U L E G E R E de subiecte şi teste de evaluare pentru

Examenul de Stat de absolvire„Boli Chirurgicale”

Aprobat la şedinţa Consiliului Medodic Central USMF „Nicolae Testemiţanu” proces verbal nr.2 din 14.12.2004

2

P R E F A Ţ Ă

Prezenta culegere este destinată anului VI a Facultăţii Medicină Generală în scopul pregătirii către Examenul de Stat de absolvire „Boli chirurgicale”.

Această culegere conţine Subiectele pentru examenul oral şi testele de evaluare pentru etapa de testare a Examenului de Stat.

La alcătuirea ei au participat catedrele: Chirurgie generală-semiologie (I. Paruş), Chirurgie nr. 1 cu curs Endoscopie (Gh. Ghidirim), Chirurgie nr.2 (V. Hotineanu), Obstetrică şi ginecologie (V. Friptu), Oncologie (I. Corcimaru), Chirurgie pediatrică (E. Gudumac), Traumatologie, Ortopedie şi chirurgie de campanie (F. Gornea), Urologie şi nefrologie medicală (A. Tănase), Anesteziologie şi reanimatologie (V. Ghereg).

Culegerea reflectă pe deplin cerinţele planului de studii şi conţinutul programelor analitice ale disciplinelor studiate.

Considerăm că această culegere va constitui un suport eficient pentru procesul de pregătire a studenţilor către Examenul de Stat „Boli chirurgicale”.

Secţia Didactică

3

Întrebări pentru examenul de stat „Boli chirurgicale”

Chirurgie generală, Semiologie

1. Preparatele din componenţii sângelui. Substituenţii plasmei. Clasificarea. Mecanismul de acţiune.

2. Fistulele. Clasificarea. Diagnosticul. Tratamentul.3. Morfologia procesului de plagă. Tipurile de cicatrizare a plăgii.4. Tetanosul: etiopatogenia, diagnosticul, tratamentul, profilaxia.5. Complicaţiile de origine reactivă în hemotransfuzii.6. Erorile, pericolul şi complicaţiile posibile în hemotransfuzii.7. Arsurile termice şi boala arşilor: clasificarea după grade şi suprafaţă.8. Şocul. Clasificarea. Şocul traumatic: etiopatogeniea, clasificarea, tabloul clinic, tratamentul şi

profilaxia.9. Sepsisul: noţiunea, etiopatogenia, tabloul clinic, diagnostica, tratamentul.10. Metodele de hemostază provizorie şi definitivă: mecanice, fizice, chimice, biologice.11. Gangrena gazoasă: etiopatogenia, clasificarea, tabloul clinic, diagnosticul, tratamentul. 12. Osteomielita acută hematogenă: etiopatogenia, clasificarea, tabloul clinic, diagnosticul şi

tratamentul.13. Procesele purulente locale: furunculul, carbunculul, hidrosadenita, erizipelul, abcesul,

flegmonul. Tabloul clinic, diagnosticul şi tratamentul.14. Hemoragiile: definiţia, clasificarea.15. Tipurile de suturi în tratamentul plăgilor, indicaţiile şi contraindicaţiile în utilizarea lor.16. Panariţiul: definiţia, clasificarea, simptomatologia, tratamentul.17. Complicaţiile hemotransfuziei masive.18. Toxicoza traumatică: etiopatogenia, clasificarea, manifestările clinice, diagnosticul, tratamentul,

profilaxia.19. Simptomul de compresie poziţională: etiopatogenia, manifestările clinice, tratamentul,

profilaxia.20. Profilaxia infecţiei prin aer şi cu picătura.21. Prelucrarea chirurgicală primară a plăgilor: indicaţiile, tehnica, condiţiile. Felurile de suturi.22. Infecţia chirurgicală: definiţia, clasificarea, principiile de diagnostic şi tratament.23. Infecţia neclostridiană anaerobă a ţesuturilor moi: particularităţile evoluţiei clinice, diagnosticul

şi tratamentul.24. Particularităţile şocului combustional şi tratamentul lui.25. Osteomielita cronică. Diagnosticul şi tratamentul.26. Profilaxia şocului hemolitic.27. Asepsia. Prelucrarea mâinilor chirurgului către operaţie, a câmpului operator, sterilizarea

materialului de operaţie şi a mănuşilor.28. Alimentarea artificială în chirurgie. Alimentarea parenterală şi enterală. Avantajele şi

dezavantajele.29. Gangrena uscată şi umedă. Etiopatogenia. Manifestările clinice. Diagnosticul. Tratamentul.30. Principiile de bază în tratamentul infecţiei chirurgicale.

Chirurgie nr. 1

1. Apendicita acută: etiopatogenie, clasificare, simptomatologie, tactica chirurgicală.2. Diagnosticul diferenţial al apendicitei acute cu ulcerul perforat, colecistita acută, pancreatita

acută, colica renală, limfadenita mezenterială.

4

3. Diagnosticul diferenţial al apendicitei acute cu afecţiunile ginecologice acute (anexita acută, sarcina tubară întreruptă, apoplexia ovariană etc.).

4. Complicaţiile evolutive ale apendicitei acute: diagnosticul, tactica chirurgicală.5. Complicaţiile postoperatorii ale apendicitei acute: diagnosticul, tactica chirurgicală.6. Particularităţile de evoluţie clinică ale apendicitei acute la bătrâni, copii, gravide şi în funcţie de

localizarea apendicelui vermicular. Argumentul examenelor paraclinice. 7. Apendicectomia: căile de acces chirurgical, procedee operatorii. Apendicita cronică: tactica

chirurgicală.8. Herniile, eventraţiile şi evisceraţiile: noţiune, anatomie patologică, clasificare, statusul local.9. Strangularea herniilor: mecanisme şi tipuri de strangulare, simptomatologie, tratamentul.

Strangulările atipice: diagnostic, particularităţile tratamentului chirurgical.10. Herniile inghinale libere: diagnosticul, diagnosticul diferenţial. Tratamentul: metode de

hernioplastie. 11. Herniile femurale: diagnosticul, diagnosticul diferenţial. Tratamentul: metode de hernioplastie. 12. Herniile ombilicale şi ale liniei albe: diagnosticul, diagnosticul diferenţial. Tratamentul: metode

de hernioplastie. 13. Herniile rar întâlnite: a liniei Spiegel, a Douglasului, perineale, sacrale, obturatorii, a

triunghiului Petit, spaţiului Grunfeld-Lesgaft : diagnostic, tratament.14. Herniile prin alunecare şi cele incoercibile: morfopatologie, particularităţi de diagnosticare,

tratamentul.15. Afecţiunile glandei mamare: clasificare, metodele de diagnosticare. Afecţiunile infecţioase şi

parazitare ale glandei mamare: mastita acută şi cronică, sifilisul, tuberculoza mamară, actinomicoza şi echinococoza sânului.

16. Hiperplaziile dishormonale (mastopatia), adenofibromul şi ginecomastia: simptomatologie, diagnostic, diagnosticul diferenţial cu cancerul mamar, tratamentul.

17. Anatomia şi fiziologia stomacului şi duodenului. Fazele secreţiei gastrice, metodele de evaluare, rolul secreţiei gastrice în stabilirea indicaţiilor şi tipurilor de intervenţie chirurgicală în boala ulceroasă.

18. Complicaţiile bolii ulceroase. Tratamentul chirurgical al ulcerului cronic gastroduodenal: indicaţii şi tehnici operatorii.

19. Perforaţia ulcerului gastroduodenal: clasificare, tabloul clinic, metodele de diagnosticare şi tratament. Perforaţiile atipice ale ulcerului gastroduodenal.

20. Hemoragia ulceroasă: clasificare, diagnosticul pozitiv şi diferenţial al hemoragiilor digestive. Tactica chirurgicală în ulcerul cronic gastroduodenal hemoragic.

21. Stenoza ulceroasă piloroduodenală: clasificare, simptomatologie, diagnostic, tratament.22. Penetrarea şi malignizarea ulcerului gastroduodenal: simptomatologie, diagnostic, tratament.23. Sindromul Zollinger-Ellisson: etiopatogenie, simptomatologie, diagnostic, tratament.24. Conceptul contemporan în tratamentul chirurgical al ulcerului cronic gastroduodenal.25. Complicaţiile precoce (postrezecţionale) în chirurgia bolii ulceroase: dehiscenţa bontului

duodenal, insuficienţa anastomozei gastrointestinale şi a micii curburi, hemoragiile postoperatorii, tulburările de evacuare, pancreatita acută postoperatorie etc.

26. Complicaţiile precoce postvagotomice: simptomatologie, diagnostic şi tactică chirurgicală.27. Litiaza biliară: noţiuni generale, etiopatogenie. Colecistita cronică calculoasă: simptomatologie,

forme clinice, diagnosticul diferenţial, metode de investigare.28. Complicaţiile evolutive ale colelitiazei: mecanice, infecţioase, degenerative. Sindromul

Bouveret.29. Tactica chirurgicală în litiaza veziculară: tehnici operatorii, procedee chirurgicale, complicaţii

postoperatorii.30. Colecistita acută: etiopatogenie, clasificare, simptomatologie, diagnostic şi tactică chirurgicală.

5

31. Icterul mecanic: etiopatogenie, clasificare, simptomatologie. Metodele de investigare şi diagnosticul diferenţial al icterului mecanic.

32. Diagnosticul diferenţial al icterului mecanic cu icterul parenchimatos şi hemolitic. Diagnosticul diferenţial al icterului mecanic după origine şi nivel.

33. Metodele de tratament al icterului mecanic. Tipurile de drenare a căilor biliare.34. Anatomia şi fiziologia pancreasului. Pancreatita acută: etiopatogenie, clasificare, metodele de

investigare. 35. Pancreatita acută: simptomatologia în funcţie de fazele evolutive, principiile de tratament ale

pancreatitei acute.36. Complicaţiile pancreatitei acute: precoce şi tardive, metode de diagnosticare şi tratament.37. Pancreatita cronică: etiopatogenie, clasificare, simptomatologie şi diagnostic, metode de

tratament.38. Ocluzia intestinală: generalităţi, etiopatogenie şi dereglări fiziopatologice. Clasificarea ocluziei

intestinale.39. Ocluzia intestinală mecanică acută: tabloul clinic, metodele de investigare, diagnosticul

diferenţial, tactica chirurgicală.40. Ocluzia intestinală acută prin strangulare: tabloul clinic, metodele de investigare, diagnosticul

diferenţial, tratamentul.41. Ocluzia intestinală acută prin obstrucţie: clasificarea, tabloul clinic, metodele de diagnosticare,

tratamentul.42. Invaginaţiile intestinale: localizarea preponderentă, simptomatologia, diagnosticul. Metodele

conservative şi chirurgicale de tratament.43. Tactica chirurgicală în ocluzia intestinală acută: pregătirea preoperatorie, reechilibrarea

dereglărilor volemice, sistemului proteic şi hidrosalin. Amploarea intervenţiei chirurgicale în ocluzia intestinală.

44. Peritonitele: noţiuni generale, etiopatogenie, clasificare.45. Peritonita acută: fazele evolutive, simptomatologia. Diagnosticul bacteriologic al peritonitei.

Tactica chirurgicală.46. Peritonita acută: diagnosticul diferenţial cu infarctul cardiac, afecţiunile inflamatorii ale

plămânilor, diateza hemoragică, urolitiaza, intoxicaţia cu sărurile metalelor grele, sarcina extrauterină întreruptă etc.

47. Tratamentul complex al peritonitei generalizate. Particularităţile intervenţiei chirurgicale.48. Tratamentul chirurgical al peritonitei generalizate: pregătirea preoperatorie, anestezia, accesele

chirurgicale, metode de asanare şi drenare a cavităţii peritoneale. Complicaţiile postoperatorii.49. Abcesul subhepatic: etiologia, morfopatologia, semnele clinice, diagnosticul, tratamentul

chirurgical.50. Abcesul subfrenic: etiologia, localizarea tipică, simptomatologia, diagnosticul, particularităţile

tratamentului chirurgical.51. Abcesele mezoceliace (interintestinale): etiologia, localizarea tipică, morfopatologia,

simptomatologia, diagnosticul, tratamentul chirurgical.52. Abcesul paraapendicular: etiologia, localizarea tipică, morfopatologia, simptomatologia,

diagnosticul, particularităţile tratamentului chirurgical.53. Abcesul de sac Douglas: etiologia, localizarea tipică, simptomatologia, diagnosticul,

particularităţile tratamentului chirurgical.54. Anatomia şi fiziologia sistemului venos al membrelor inferioare. Boala varicoasă a venelor

membrelor inferioare: etiopatogenie, simptomatologie.55. Diagnosticul varicelor venelor membrelor inferioare: probele funcţionale. Tratamentul bolii

varicoase a venelor membrelor inferioare.

6

56. Tromboflebita venelor membrelor inferioare: etiopatogenie, simptomatologie, diagnostic, tratament.

57. Sindromul posttromboflebitic: etiopatogenie, clasificare, diagnostic, tratament.58. Traumatismele abdominale: noţiuni generale, clasificare, metodele de diagnosticare.59. Leziunile traumatice ale diafragmei: incidenţa, diagnosticul, tratamentul.60. Leziunile traumatice ale stomacului şi duodenului: diagnosticul clinic şi paraclinic, tratamentul.61. Leziunile traumatice ale intestinului: diagnosticul, tratamentul.62. Leziunile traumatice ale ficatului: simptomatologie, algoritmul de examinare, tactica de

tratament.63. Leziunile traumatice ale splinei: forme clinice, algoritmul de examinare, tactica de tratament.64. Leziunile traumatice ale pancreasului: clasificare, diagnosticul, tactica de tratament.65. Traumatismele toracelui: noţiuni generale, clasificare, simptomatologie, diagnostic, tratamentul.66. Pneumotoraxul: etiopatogenie, clasificare, diagnostic, tratament.67. Boala aderenţială abdominală: etiopatogenie, simptomatologie, diagnostic, tratament.68. Abdomenul acut fals: cauzele, simptomatologie, diagnosticul, tactica medicală.69. Sindromul abdomenului acut: cauzele, simptomatologie, diagnostic diferenţial, tratament.70. Fistulele intestinale: etiologie, clasificare, tabloul clinic, tactica medico-chirurgicală.

Chirurgie nr.2

1. Afecţiunile glandei tiroide. Clasificare. Metodele clinice şi paraclinice de diagnostic.2. Guşile. Epidemiologie. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic pozitiv.

Tratament.3. Tiroiditele. Etiopatogenie. Clasificare. Diagnostic pozitiv şi diferenţial. Tratament.4. Boala Basedow-Graves. Etiopatogenie. Clasificare. Diagnostic pozitiv. Tratament.5. Hiperparatiroidismul. Etiopatogenie. Clasificare. Diagnostic. Tratament. Sindromul Sipple

(MEN II) şi Werner (MEN I).6. Tiroidita cronică Hashimoto şi Riedel. Etiopatogenie. Simptomatologie. Diagnostic pozitiv şi

diferenţial. Tratament.7. Tratamentul chirurgical al tireotoxicozei. Pregătire preoperatorie. Tehnici operatorii.

Particularităţile de conduita postoperatorie. Complicaţii postoperatorii.8. Complicaţiile precoce şi tardive în intervenţiile chirurgicale pe glanda tiroidă. Profilaxia lor.9. Anatomia chirurgicală a mediastinului. Metode de explorare a pacienţilor cu patologii a

mediastinului.10. Mediastinita acută. Etiopatogenie. Diagnostic. Tratament.11. Chisturile mediastinului. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic pozitiv şi

diferenţial. Tratament.12. Tumorile mediastinului. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic pozitiv şi diferenţial.

Tratament.13. Anatomia şi fiziologia esofagului. Sindromul esofagian. Metodele paraclinice în diagnosticul

afecţiunilor esofagului.14. Esofagitele de reflux. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic pozitiv.

Tratament. Esofagul Barrett - noţiune, diagnostic, tactica medicală.15. Leziunile traumatice ale esofagului. Sindrom Boerhaave - etiopatogenie, diagnostic, tratament.16. Achalazia esofagului. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic pozitiv şi

diferential. Tratament.17. Arsurile esofagului. Etiopatogenie. Clasificare. Complicaţii. Diagnostic pozitiv şi diferenţial.

Tratament. Stricturile esofagului. Esofagoplastia: indicaţii, metode.18. Diverticulii esofagieni. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic pozitiv. Tratament.

7

19. Pericarditele. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic pozitiv şi diferenţial. Tratament.

20. Viciile congenitale ale cordului. Clasificare (canal arterial persistent, defectele septale, tetralogia Fallot). Simptomatologie. Diagnostic pozitiv şi diferenţial. Tratament.

21. Viciile cardiace dobîndite. Viciile valvulei mitrale. Clasificarea viciilor valvulei mitrale; stadiile dereglarii hemodinamicii. Simptomatologie. Diagnostic pozitiv. Indicaţii şi contraindicaţii la tratament chirurgical.

22. Tratamentul chirurgical al viciilor valvulei mitrale (comisurotomie, valvuloplastie, protezare valvulară). Valvele artificiale ale inimii. Particularităţile de conduită a perioadei postoperatorii.

23. Aneurismele postinfarctice ale inimii. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic pozitiv şi diferenţial. Tratament chirurgical.

24. Afectarea aterosclerotică a ramurilor cârjei aortei. Simptomatologie. Diagnostic pozitiv şi diferenţial. Indicaţii şi metodele de tratament chirurgical.

25. Boala ischemică a cordului. Etiopatogenie. Diagnostic pozitiv. Tratament chirurgical.26. Afecţiunile obliterante ale arterelor periferice: endarteriita obliterantă, ateroscleroza obliterantă,

trombangiita obliterantă (boala Burrger). Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie.27. Ateroscleroza obliterantă. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic pozitiv.

Tratament. Expertiza capacităţii de muncă a bolnavilor.28. Sindrom Lerishe. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic pozitiv. Tratament.

Expertiza capacităţii de muncă a bolnavilor.29. Fistulele arterio - venoase (boala Parks-Weber-Rubaşov). Etiopatogenie. Simptomatologie.

Diagnostic. Tratament.30. Tromboza enteromezenterică acută. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic

pozitiv. Tratament.31. Ischemia cronică intestinală (angina abdominală). Etiopatogenie. Simptomatologie. Diagnostic

pozitiv. Tratament.32. Boala trombembolică (embolia arterei pulmonare, arterelor mezenterice şi periferice).

Diagnostic. Tratament.33. Afecţiunile chirurgicale ale plămânului. Etiopatogenie. Clasificare. Metodele clinice şi

paraclinice de diagnostic.34. Abcesul pulmonar. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic pozitiv şi

diferenţial. Tratamentul.35. Gangrena pulmonară. Etiopatogenie. Simptomatologie. Diagnostic pozitiv şi diferenţial.

Tratament.36. Boala bronşiectatică. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic pozitiv şi

diferenţial. Tratament.37. Traumatismele toracelui. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic pozitiv şi diferenţial.

Tratament.38. Hemotoraxul. Etiologie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic pozitiv şi diferenţial.

Principiile de tratament.39. Chistul hidatic pulmonar. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Complicaţii. Diagnostic

pozitiv şi diferenţial. Tratament.40. Pleureziile acute şi cronice purulente nespecifice. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie.

Diagnostic pozitiv şi diferenţial. Tratament.41. Anatomia diafragmului. Herniile şi relaxarea diafragmului. Clasificare. Diagnostic pozitiv şi

diferenţial. Tratament.42. Herniile hiatale. Clasificare. Diagnostic pozitiv şi diferenţial. Tratament. Procedeele Dorr,

Toupet, Jacobs-Lortat, Nissen.

8

43. Boala stomacului operat. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic pozitiv şi diferenţial. Tratament.

44. Dumping sindrom. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic pozitiv şi diferenţial. Tratamentul.

45. Ulcerul peptic al gastroenteroanastomozei. Etiopatogenie. Simptomatologie. Diagnostic pozitiv. Tratament chirurgical.

46. Endoscopia diagnostico-curativă în tratamentul complex al ulcerului gastro-duodenal complicat.47. Sindromul ansei aferente. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic pozitiv şi

diferenţial. Tratament.48. Sindromul postvagotomie: reflux esofagita, reflux gastrita biliară, atonia stomacului, astenia

agastrală, diarea postvagotomică.. Simptomatologie. Diagnostic pozitiv şi diferenţial. Tratament.49. Sindromul postcolecistectomie. Etiopatogenie. Clasificare. Diagnostic pozitiv şi diferenţial.50. Sindromul postcolecistectomie: bontul rezidual cistic, coledocolitiaza, fistulele biliare,

stricturele coledociene, stenozele papilei duodenale mari. Principiile de tratament chirurgical.51. Angiocolita. Etiopatogenie. Simptomatologie. Diagnostic pozitiv şi diferenţial. Tratament.52. Clasificarea patologiei chirurgicale a ficatului. Abcesul hepatic. Etiopatogenie. Clasificare.

Simptomatologie. Diagnostic pozitiv şi diferenţial. Tratament.53. Tumorile benigne ale ficatului. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic pozitiv şi diferenţial.

Tratament.54. Chistul hidatic al ficatului. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Complicaţii. Diagnostic

pozitiv. Tratament.55. Hipertensiunea portală. Etiopatogenie. Clasificare. Anastomozele patofiziologice decompresive

porto-cavale. Diagnosticul pozitiv. Tratamentul conservator şi chirurgical.56. Hipersplenismul (primar şi secundar). Simptomatologie. Diagnostic pozitiv. Tratament.57. Hemoragia acută digestivă. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnosticul pozitiv şi

diferenţial. Tratament conservativ, endoscopic şi chirurgical.58. Pancreatita cronică. Etiopatogenie. Clasificare. Tablou clinic. Diagnostic pozitiv. Tratament. 59. Chisturile şi fistulele pancreasului. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic

pozitiv şi diferenţial. Tratament.60. Boala Crohn. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Complicaţii. Diagnosticul pozitiv şi

diferenţial. Tratament.61. Colita ulceroasă nespecifică. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic pozitiv şi

diferenţial. Complicaţii. Tratament.62. Diverticuloza colonului. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Complicaţii. Diagnostic

pozitiv şi diferenţial. Tratament.63. Polipoza colonului. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic pozitiv şi

diferenţial. Tratament.64. Dolihocolon şi dolihosigma. Etiopatogenie. Simptomatologie. Diagnostic pozitiv şi diferenţial.

Tratament.65. Hemoroizii. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Complicaţii. Diagnostic pozitiv şi

diferenţial. Tratament.66. Perirectita acută şi cronică. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic. Tratament.67. Anusul contra naturii. Clasificare. Indicaţii pentru aplicare.68. Transplantul renal. Indicaţii. Tehnica chirurgicală. Tratamentul imunosupresiv.69. Transplantul hepatic. Indicaţii. Tehnica chirurgicală. Tratamentul imunosupresiv.70. Transplantul de cord. Indicaţii. Tehnica chirurgicală. Tratamentul imunosupresiv.71. Chirurgia endoscopică şi miniinvazivă. Noţiune. Posibilităţile contemporane.

9

Obstetrică şi Ginecologie

1. Etica şi deontologia în obstetrică, ginecologie şi ginecologia infantilă .2. Asistenţa obstetricală şi ginecologică în Republica Moldova.3. Anatomia şi funcţia organelor genitale feminine.4. Mortalitatea maternă. Nivelul, structura şi profilaxia.5. Modificările organismului matern în sarcina fiziologică.6. Metodele contemporane de investigaţie în obstetrică.7.Diagnosticul de sarcină. Aprecierea termenului de sarcină şi a datei probabile a naşterii.

Concediul antenatal.8. Conduita gravidelor în perioada antenatală. Gravidograma, Carnetul perinatal.9. Igiena gravidelor: regimul şi igiena personală, alimentarea.10. Perioadele critice în dezvoltarea intrauterină a fâtului. Depistarea malformaţiilor fetale.Tactica

obstetricală în naştere în cazul malformaţiilor fetale (hidrocefalia).11. Medicamentele şi sarcina. Influenţa asupra fatului. Metodele nemedicamentoase de tratament în

obstetrică.12. Mortalitatea perinatală. Nivelul, structura şi profîlaxia.IS.Ocrotirea antenatală a fătului. Factorii de risc în patologia obstetricală şi

perinatală.Grupele de risc major în obstetrică.13. Bazinul strâmtat în obstetrică. Diagnosticul. Conduita sarcinii. Prognozarea posibilităţii naşterii. 14. Disproporţia cefalo-pelvină şi tactica obstetricală15. Fiziologia sistemului feto-placentar. Structura şi funcţiile placentei.16. Consultaţia medico-genetică în obstetrică. Profilaxia bolilor eriditare.17. Determinismul naşterii. Perioadele naşterii. Evoluţia şi dirijarea travaliului pe

parcursul perioadei I şi II.18. Asistenţa la o naştere fiziologică în perioada de delivrenţă şi expulzie a placentei. Profilaxia

hemoragiei. Determinarea volumului sângelui pierdut.19. Anomaliile forţelor de contracţii. Clasificarea. Clinica. Diagnosticul. Tratamentul.20. Rolul biologic al lichidului amniotic.Rolul lichidului amniotic în determinarea stării intrauterine

a fâtului.21. Sarcina gemelară. Clasificarea. Diagnosticul. Evoluţia şi conduita în timpul sarcinii şi naşterii.22. Prezentaţiile fetale pelviene. Diagnosticul. Conduita sarcinii. Prognozarea şi conduita naşterii în

prezentaţia pelviană.23. Atitudinile fetale incorecte (situs transversal, situs oblic). Diagnosticul. Tactica obstetricală.24. Gestozele precoce. Clinica. Diagnosticul. Principiile de tratament.25. Hipertensiunea indusă de sarcină. Clasifîcarea, diagnosticul şi tratamentul.26. Eclampsia.Acordarea primului ajutor medical şi tactica obstetricală.27. Perioada de lăuzie fiziologică. Evoluţia şi dirijarea ei.28. Patologia cardio-vasculară şi sarcina. Dirijarea naşterii în cazul viciilor cardiace.29. Patologia hepato-biliară şi sarcina.30. Sarcina şi naşterea la gravidele cu diabet zaharat.31. Sarcina şi naşterea la gravidele cu patologia renală.32. Anemia feriprivă gravidară. Diagnosticul. Tratamentul.33. Insuficienţa feto-placentară . Metodele de diagnostic. Clinica. Tactica obstetricală în cazul unei

insufîcienţe feto-placentare acute.34. Avortul spontan. Avortu febril şi clandestin. Clinica. Diagnosticul. Tactica medicală.35.Naşterea prematură. Conduita şi asistenţa medicală în naştere. Profilaxiatraumatismului fetal. 36. Sarcina prolongată şi supramaturată. Diagnosticul. Tactica obstetricală.

10

37. Particularităţile anatomo-fîziologice ale nou-născutului la termen.38. Infecţiile sexual transmisibile în obstetrică. Acţiunea asupra fatului. Diagnosticul. Conduita

sarcinii, naşterii şi perioadei de lăuzie. Profilaxia.39. Organizarea asistenţei medicale în saloanele şi secţiile „ Mamă şi nou-născut".40. Retardul fetal. Diagnosticul şi tratamentul.41. Hipoxia fâtului. Metodele de apreciere ale stării intrauterine a fatului. Diagnosticul. Tactica

obstetricală.42. Asfîxia nou-născutului. Clinica. Diagnosticul. Resuscitarea.43. Incompatibilitatea după ABO şi Rh-factor. Aprecierea stării nou-născutului şi conduita

perioadei neonatale în caz de boală hemolitică.44. Moartea intrauterină a produsului de concepţie. Diagnosticul. Tactica obstetricală.45. Afecţiunile puerperale septice. Etiopatogenia.Clasifîcarea. Profîlaxia.46.Endometrita puerperală. Endometrita după operaţia cezariană. Clinica. Diagnosticul.

Tratamentul.47. Sepsisul puerperal. Clinica. Diagnosticul. Tratamentul.48. Şocul bacterio-toxic în obstetrică. Clinica, diagnosticul şi principiile terapiei intensive.49. Placenta praevia. Diagnosticul. Tactica obstetricală.50. Decolarea prematură a placentei normal înserate. Diagnosticul. Tactica obstetricală.51. Cauzele hemoragiei în lăuzia precoce . Hemoragiile uterine hipo- şi atonice. Clinica. Tactica

obstetricală.52. Patologia inserţiei placentei. Diagnosticul. Tactica obstetricală.53. Sindromul microcoagulării intravasculare diseminate în obstetrică. Clinica.Diagnosticul. Tratamentul.54. Şocul hemoragic obstetrical (compensat, decompensat reversibil, decompensat ireversibil).

Clinica. Diagnosticul. Tratamentul.55. Organizarea asistenţei de urgenţă în cazul hemoragiilor obstetricale. Serviciul de transfuzie al

sângelui.56. Ruptura uterului. Clinica. Diagnosticul.Tactica obstetricală.57. Operaţia cezariană în obstetrica contemporană.58. Infecţiile intrauterine ale fatului şi puerperal-septice a nou-născutului.59. Asistenţa medicală în caz de naştere la domiciliu.60. Metodele de analgezie în obstetrică şi ginecologie.61. Organizarea asistenţei ginecologice pentru adulţi şi copii în Republica Moldova62. Simptomatica generală şi diagnosticul maladiilor ginecologice.63. Particularităţile anatomo-fiziologice ale sistemului reproductive feminine în diferite perioade de

vîrstă.64. Metodele contemporane de diagnostic ale maladiilor ginecologice.Testele funcţionale.65. Fiziologia sistemului reproductiv. Reglarea neuroendocrină a ciclului menstrual normal.66.Maturizarea sexuală prematură. Reţinerea dezvoltării sexuale. Etiopatogenia,

diagnosticul şi tratamentul.67. Amenoreea. Clasificarea. Diagnosticul. Metodele de tratament. 68. Algodismenoreea. Cauzele. Diagnosticul. Terapia.69. Boala ovarelor polichistice. Etiopatogenie, diagnostic şi tratament.70. Hemoragiile disfuncţionale (ovulatorii şi anovulatorii). Clinica. Diagnosticul diferenţiat.

Tratamentul.71. Hemoragiile juvenile. Etiopatogenia. Diagnosticul. Principiile tratamentului. 72. Boala inflamatorie pelvină. Clinica.Diagnosticul. Tratamentul.73. Maladiile sexual-transmisibile.Clasificarea.Principiil de diagnostic şi tratament.74. Avortul ca problemă medico-socială.

11

75. Gonoreea. Clasificarea. Diagnosticul. Tratamentul. Criteriile însănătoşirii.76. Candidozele genitale. Diagnosticul. Tratamentul. Trihomoniaza organelor genitale feminine. Clinica. Diagnosticul. Tratamentul.77. Abdomenul "acut” în ginecologie. Formele clinice. Principiile de diagnostic şi diagnostic

diferenţiat.Tratament.78. Pelvioperitonita şi peritonita ginecologică. Diagnosticul. Tratamentul.79. Sindromul ovarelor polichistice. Clinica. Diagnosticul. Tratamentul.80. Sindroamele neuro-endocrine (premenstrual, climacteric, postcastraţional).81. Tulburări de statică ale organelor genitale. Etiopatogenia. Clinica. Diagnosticul. Tratamentul

chirurgical şi medicamentos.82. Anomaliile de dezvoltare ale organelor genitale. Etiopatogenia. Diagnosticul. Tratamentul

chirurgical.83.Cuplul steril. Clasificarea. Sterilitatea de etiologie inflamatorie.Diagnosticul.

Tratamentul chirurgical şi endoscopic. Profilaxia.84.Cuplul steril. Clasificarea. Sterilitatea de etiologie endocrină.Diagnosticul. Tratamentulmedicamentos şi chirurgical. Profilaxia.85.Sarcina extrauterină. Etiopatogenia. Clinica. Diagnosticul diferenţiat. Tacticamedicală. Tratament. Profilaxia. 86.Miomul uterin. Etiologia. Clasificarea. Clinica. Diagnosticul. Metodele de tratament.87. Endometrioza genitală. Clinica. Diagnosticul. Tratamentul.88. Clasificarea tumorilor ovariene benigne. Tabloul clinic. Diagnoşticul. Tratamentul.89. Stările de fon şi precanceroase ale organelor genitale feminine.90. Cancerul colului uterin . Etiopatogenia. Clasificarea. Diagnosticul. Clinica. Terapia.91. Cancerul corpului uterin. Etiopatogenia. Clasificarea. Diagosticul. Clinica. Terapia.92.Tumorile maligne ale ovarelor. Etiopatogenia. Clasificarea. Diagnosticul. Clinica.

Metodele de tratament combinat.93. Maladiile dishormonale ale glandei mamare.Cancerul glandei mamare.Principiile de diagnostic

şi tratament.94. Boala trofoblastică (mola hidatiformă, corionepiteliomul). Etiopatogenia. Clinica. Terapia.95. Organizarea examinării profilactice a femeilor. Importanţa investigaţiilor citologice şi

colposcopice.96. Sindromul viril în ginecologie.Formele clinice , diagnosticul şi principiile de tratament.97. Apoplexia ovariană. Etiopatogenia, diagnosticul şi tratamentul.98. Sănătatea reproducerii şi planificarea familială.99. Dispensarizarea şi reabilitarea bolnavelor ginecologice.100. Metodele contemporane de contracepţie. Clacifîcarea. Complicaţiile. Contraindicaţiile.

Traumatologie

1. Luxaţiile claviculei, simptomatologie, diagnostică, principii de tratament;2. Fracturile claviculei, simptomatologie, diagnostică, principii de tratament;3. Fracturile omoplatului, simptomatologie, diagnostică, principii de tratament;4. Luxaţiile humerusului, simptomatologie, diagnostică, principii de tratament;5. Fracturile intraarticulare ale humerusului, simptomatologie, diagnostică, principii de tratament;6. Fracturuile extraarticulare ale humerusului, simptomatologie, diagnostică, principii de tratament;7. Luxaţiile antebraţului, simptomatologie, diagnostică, principii de tratament;8. Fracturile capului osului radial, simptomatologie, diagnostică, principii de tratament;9. Fracturile luxaţii la antebraţ, simptomatologie, diagnostică, principii de tratament;10. Fracturile oaselor antebraţului, simptomatologie, diagnostică, principii de tratament;

12

11. Fractura osului radial în loc tipic, simptomatologie, diagnostică, principii de tratament;12. Fracturile osului scafoid, simptomatologie, diagnostică, principii de tratament;13. Luxaţia traumatică a şoldului, simptomatologie, diagnostică, principii de tratament;14. Fracturile colului femural, simptomatologie, diagnostică, principii de tratament;15. Fracturile diafizare de femur, simptomatologie, diagnostică, principii de tratament;16. Fracturile condiliene de femur, simptomatologie, diagnostică, principii de tratament;17. Fracturile trohanteriene, simptomatologie, diagnostică, principii de tratament;18. Luxaţiile gambei, simptomatologie, diagnostică, principii de tratament;19. Fracturile platoului tibial, simptomatologie, diagnostică, principii de tratament;20. Fracturile diafizare ale oaselor gambei, simptomatologie, diagnostică, principii de tratament;21. Fracturile maleolare, simptomatologie, diagnostică, principii de tratament;22. Fracturile astragalului, particularităţi clinice, simptomatologie, diagnostică, principii de

tratament;23. Fracturile calcaneului, simptomatologie, diagnostică, principii de tratament;24. Fracturile vertebrelor, simptomatologie, diagnostică, principii de tratament;25. Fracturile oaselor bazinului, simptomatologie, diagnostică, principii de tratament;26. Leziuni asociate cu fracturi ale bazinului, simptomatologie, diagnostică, principii de tratament;27. Politraumatismele, clasificarea, ajutorul de urgenşă;28. Complicaţiile precoce a fracturilor osoase;29. Complicaţiile tardive a fracturilor osoase;30. Fracturile deschise, clasificarea, conduita de tratament;

Ortopedie

1. Maladia Schoierman-Mau, simptomatologie, diagnostică, principii de tratament;2. Tumorile osoase, clasificare, diagnostică, principii de tratament;3. Exostozele osteo-cartilaginoase, simptomatologie, diagnostică, principii de tratament;4. Poliartrita reumatoidă, simptomatologie, diagnostică, principii de tratament;5. Afecţiunile degenerative ale articulaţiilor mari, simptomatologie, diagnostică, principii de

tratament;6. Osteocondroza coloanei vertebrale, simptomatologie, diagnostică, principii de tratament;7. Diformităţile piciorului, clasificare, simptomatologie, diagnostică, principii de tratament;8. Tuberculoza osteoarticulară, simptomatologie, diagnostică, principii de tratament;9. Spondilita tuberculoasă, simptomatologie, diagnostică, principii de tratament;10. Principiile de protezare şi ortezare în ortopedie;

Chirurgia de campanie

1. Principiile de triaj medical la etapele de evacuare;2. Clasificarea leziunilor vaselor sangvine, hemoragiile externe, tratamentul la etapele de

evacuare ;3. Particularităţile plăgilor prin armă de foc;4. Particularităţile şocului traumatic în traumatismele de război, calamităţi ;5. Particularităţile sindromului de strivire în traumatismele de război, calamităţi ;6. Leziunile termice şi particularităţile lor în războiul contemporan,tratamentul la etapele de

evacuare ;7. Degerăturile şi particularităţile lor în situaţii de război, calamităţi, tratamentul la etapele de

evacuare;8. Leziunile prin armă de foc a articulaţiilor, particularităţile de tratament;

13

9. Particularităţile leziunilor toracelui în războiul contemporan, calamităţi, tratamentul la etapele de evacuare ;

10. Particularităţile prelucrării chirurgicale primare a plăgilor contaminate cu substanţe radioactive, toxice de luptă şi bacteriologice ;

11. Infecţia purulentă, clasificarea, clinica, profilaxia, tratamentul la etape ;12. Leziunile vertebro-medulare în războiul contemporan şi în calamităţi, tratamentul la etapele de

evacuare;13. Particularităţile tratamentului chirurgical al plăgilor extremităţilor complicate cu lezarea vaselor

sangvine şi a nervilor;14. Componentele profilaxiei complicaţiilor infecţioase a plăgilor;15. Craş-sindrom: perioadele, manifestările clinice, tratamentul la etapele de evacuare.

Oncologie

1. Organizarea, structura şi sarcinile asistenţei oncologice. Grupele clinice şi cauzele stadiului depăşit ale cancerului.

2. Etiopatogeneza, clinica şi metodele de diagnostic în cancerul esofagian.3. Metodele de diagnostic şi tratament al cancerului esofagian.4. Etiopatogeneza, stările precanceroase(obligante şi facultative) ale pielii.5. Formele clinice şi histologice ale cancerului cutanat.6. Metodele de diagnostic şi tratament ale cancerului cutanat.7. Etiopatogeneza melanomului malign al pielii. Formele clinice, stadializarea TNM, Clark şi

Breslow a melanomului.8. Metodele de diagnostic şi tratament al melanomului.9. Tumorile buzelor. Precancerul, formele clinice şi histologice ale cancerului buzelor.10. Clinica, stadializarea TNM a cancerului cutanat.11. Metodele de diagnostic şi tratament în cancerul buzelor.12. Formele clinice şi histologice ale cancerului mucoasei a cavităţii bucale. Diagnosticul cancerului

limbii. Stadializarea TNM.13. Metodele de diagnostic şi tratament al cancerului limbii.14. Tumorile glandei tiroide. Factorii cancerigeni în apariţia cancerului tiroidian. Formele

histologice şi stadializarea TNM a cancerului tiroidian.15. Metodele de diagnostic şi tratament al cancerului tiroidian.16. Etiopatogeneza, stările precancanceroase ale sânului, diagnosticul şi tratamentul lor.17. Formele clinice şi histologice ale cancerului mamar. Stadializarea TNM.18. diagnosticul şi tratamentul cancerului mamar.19. Tratamentul chirurgical. Tipurile de operaţii(Halsted, Patey, Chiricuţă şi Madden).20. Etiopatogeneza, factorii cancerigeni şi precancerul stomacului. Profilaxia primară şi secundară a

cancerului gastric.21. Clinica şi metodele de diagnostic al cancerului gastric.22. Stadializarea TNM şi tratamentul cancerului gastric.23. Tipurile de operaţii radicale şi paliative în cancerul gastric conform sediului, formei de creştere

şi stadiului tumorii(operaţia Hoffmeister-Finsterer, operaţia Ru, operaţia Balfur, Nakayama, Vitzel, Toprover etc.).

24. Complicaţiile posoperatorii(sindromul ansei aferente, dumping sindrom, dehiscenţa anastomozei şi bontului duodenal etc.).

25. Tratamentul chimioterapic (adjuvant şi neoadjuvant).26. Complicaţiile cancerului gastric şi tactica chirurgicală.

14

27. Etiopatogeneza (factorii şi precancerul) colonului. Cancerul colonului, stadializarea TNM, Geneva 1989.

28. Formele clinice şi histologice ale cancerului de colon. Metodele de diagnostic.29. Tratamentul cancerului colonului(chirurgical, radioterapic şi chimioterapic). Indicaţiile

chimioterapiei neoadjuvante.30. Cancerul zonei pancreato-duodenale. Cancerul pancreasului, formele clinice şi stadializarea

TNM.31. Metodele de diagnostic şi tratament în cancerul pancreasului.32. Tratamentul chirurgical(radical şi paliativ) în cancerul zonei pancreato-duodenale.33. Metodele de diagnostic şi tratament al cancerului căilor biliare extrahepatice.34. Tratamentul chirurgical în cancerul papilei Vater.35. Cancerul hepatic(etiopatogeneza, stările precanceroase). Stadializarea cancerului hepatic.36. Metodele de diagnostic şi tratament al cancerului hepatic. Transplantarea hepatică.37. Etiopatogeneza (factorii, precancerul) cancerului rectal.38. Formele clinice, histologice şi stadializarea cancerului rectal.39. Metodele de diagnostic şi tratament al cancerului rectal. tipurile de operaţii în cancerul rectal în

conformitate cu sediul tumorii, stadiul şi forma de creştere a cancerului rectal.40. Etiopatogeneza, stadializarea şi căile de metastazare a cancerului renal.41. Formele clinice şi metodele de diagnostic în cancerul renal.42. Metodele de tratament al cancerului renal.43. Etiopatogeneza, stadializarea şi căile de metastazare a cancerului vezicii urinare.44. Metodele de diagnostic al cancerului vezicii urinare.45. Metodele de tratament al cancerului vezicii urinare.

Urologie

1. Localizarea, caracteristica durerilor în maladiile renale. Colica renală. Etiopatogeneza, diagnosticul şi tratamentul.

2. Disuria: cauzele, patogeneza, importanţa clinică. Hematuria: etiologia, simptomatologia, diagnosticul şi conduita trapeutică.

3. Malformaţiile congenitale ale rinchiului: anomaliile vasculare, de formă şi sediu. Anomaliile de structură (rinichi polichistic, chist solitar, multichistoza). Principiile de tratament.

4. Anomaliile vezicii urinare şi uretrei (extrofia, duplicitatea vezicii urinare). Epispadiasul, hipospadiasul.

5. Traumatismele renale: clasificarea, anatomia patologică, tabloul clinic, algoritmul de diagnostic.Tratamentul.

6. Traumele vezicii urinare şi ale uretrei: etiopatogenia, simptomatologia, diagnosticul şi tratamentul.

7. Litiaza urinară: etiologia, simptomatologia, diagnosticul. Tratamentul conservator, endoscopic şi chirurgical.

8. Pielonefrita acută: formele, tabloul clinic, diagnosticul şi tratamentul.9. Maladiile inflamatorii acute şi cronice ale organelor scrotului. Etiopatogeneza, diagnosticul şi

tratamentul.10. Tuberculoza urogenitală: tabloul clinic, diagnosticul pozitiv si diferenţial, tratamentul,

prognosticul. 11. Tumorile renale: etiopatogenia, clasificarea, anatomia patologică, simptomatologia, diagnosticul

şi tratamentul. 12. Tumorile vezicii urinare: clasificarea, anatomia patologică, diagnosticul şi tratamentul.

15

13. Adenomul şi cancerul de prostată: fiziopatologia, tabloul clinic, diagnosticul. Tratamentul contemporan al adenomului şi cancerului de prostată.

14. Tumorile testiculare şi peniene. Diagnosticul şi tratamentul.15. Varicocelul; Hidrocelul; Boala Peyroni: etiopatogenia, tabloul clinic, diagnosticul, tratamentul.16. Hidronefroza: simptomatologia, diagnosticul, tratamentul, prognosticul. 17. Hipertensiunea nefrogenă, tipurile, etiopatogenia. Sistemul renin-angiotensin-aldosteron.

Diagnosticul şi tratamentul hipertensiunii renovasculare (vazorenale).18. Insuficienţa Renală Acută: clasificarea, diagnosticul, simptomatologia, evoluţia clinică.

Principiile de tratament.19. Insuficienţa Renală Cronică. Etiologia, clasificarea, diagnosticul, evoluţia clinică şi tratamentul.20. Metodele de substituţie în tratamentul Insuficienţei Renale Acute şi Cronice. Hemodializa,

dializa peritoneală: indicaţiile şi contraindicaţiile. Transplantul renal: indicaţiile, tratamentul postoperator.

Anesteziologie-Reanimatologie

1. Monitorizarea funcţiilor vitale a pacientului critic şi principiile de îngrijire şi tratament.2. Anestezia generală. Metode, tehnici, indicaţii şi contraindicaţii. Riscul anestezic.3. Complicaţiile anesteziei generale. Metodele de prevenire şi tratament.4. Anesteziile loco-regionale. Metode, tehnici, complicaţii.5. Stopul cardio-respirator. Resuscitarea primară şi secundară. Metodele de protecţie cerebrală.6. Insuficienţa respiratorie acută. Forme clinice. Principii de tratament.7. Sindromul leziunii pulmonare acute (ARDS). Fiziopatologie. Manifestări clinice. Tratament.8. Şocul hipovolemic. Fiziopatologie. Manifestări clinice. Tratament.9. Şocul septic. Patogenie. Clinică. Tratament.10. Sindromul de disfuncţie multiplă de organe (MODS). Fiziopatologie. Conduita terapeutică.11. Insuficienţa hepatică. Fiziopatologie. Sindroame hepato-biliare. Manifestări clinice. Conduita

terapeutică.12. Insuficienţa renală acută. Forme clinice. Echilibrul fluidic. Principii generale şi tehnici speciale

de tratament.13. Pancreatita acută. Forme clinice. Sipmtomatologie. Estimarea severităţii. Terapia intensivă.14. Traumatisme şi leziuni cranio-cerebrale. Leziuni primare şi secundare. Simptomatologie.

Terapia intensivă.15. Intoxicaţiile acute. Agenţii toxici. Şocul exotoxic. Principiile terapiei intensive şi de detoxicare.16. Dereglări ale echilibrului acido-bazic. Forme clinice. Manifestări clinice. Principii de corecţie.17. Dereglări ale metabolismului hidro-electrolitic. Forme clinice. Principii de tratament.18. Schimbări metabolice şi nutriţionale la pacientul chirurgical. Evaluarea stării şi necesităţilor

nutriţionale. Terapia nutriţională.19. Coagulopatiile. Manifestări clinice. Principii de terapie intensivă.20. Insuficienţa cardiacă acută. Forme clinice. Manifestări clinice. Principii de terapie intensivă.

Chirurgie pediatrica

1. Atrezia de esofag. Definiţie. Anatomie patologică. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic. Diagnostic diferenţial. Tratamentul.

2. Stenoza hipertrofică de pilor. Definiţie. Etiopatogenie. Anatomie patologică. Simptomatologie. Diagnostic. Diagnostic diferenţial. Tratamentul.

3. Ocluzia intestinală congenitală. Definiţie. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic. Diagnostic diferenţial. Tratamentul.

16

4. Atreziile şi stenozele duodenale. Definiţie. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic. Diagnostic diferenţial. Tratamentul.

5. Ocluzia intestinală congenitală înaltă. Definiţie. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic. Diagnostic diferenţial. Tratamentul.

6. Ocluzia intestinală congenitală joasă. Definiţie. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic. Diagnostic diferenţial. Tratamentul.

7. Ileusul meconial. Definiţie. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic. Diagnostic diferenţial. Tratamentul. Prognosticul.

9. Megacolonul congenital. Definiţie. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic. Diagnostic diferenţial. Tratamentul. Prognosticul.

10. Malformaţiile anorectale. Definiţie. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic. Diagnostic diferenţial. Tratamentul. Prognosticul.

10. Perforaţiile gastro-duodenale ale nou-născutului. Etiopatogenie. Simptomatologie. Diagnostic. Diagnostic diferenţial. Tratamentul.

11. Anomaliile de dezvoltare a plămânilor. Aghenezia. Aplazia.Hipoplazia. Definiţie. Etiopatogenie. Simptomatologie. Diagnostic.Diagnostic diferenţial. Tratamentul. Prognosticul.

12. Emfizemul lobar congenital. Definiţie. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic. Diagnostic diferenţial. Tratamentul. Prognosticul.

13. Chistul pulmonar congenital. Definiţie. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic. Diagnostic diferenţial. Tratamentul.

14. Hernia diafragmatică congenitală. Definiţie. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic. Diagnostic diferenţial. Tratamentul.15. Omfalocelul. Definiţie. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic. Diagnostic

diferenţial. Tratamentul.16. Hemangioamele la copil. Definiţie. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic.

Diagnostic diferenţial. Tratamentul.17. Limfangioamele la copil. Definiţie. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic.

Diagnosticul diferenţial. Tratamentul.18. Atrezia căilor biliare. Definiţie. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic.

Diagnostic diferenţial. Tratamentul.19. Apendicita la copil. Definiţie. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic.

Diagnostic diferenţial. Tratamentul.20. Particularităţile apendicitei la copilul de vârstă mică. Diagnostic.Diagnosticul diferenţial.

Tratamentul. 21. Complicaţiile apendicitei acute la copil. Simptomatologia. Diagnosticul. Diagnosticul

diferenţial. Tratamentul. 22. Peritonita la copil. Definiţie. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic.

Diagnosticul diferenţial. Tratamentul.23. Peritonita la nou-născut. Definiţie. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic.

Diagnosticul diferenţial. Tratamentul. 24. Invaginatia intestinală la copil. Definiţie. Etiopatogenie. Clasificare.

Simptomatologie. Diagnostic. Diagnostic diferenţial. Tratamentul.25. Invaginaţia intestinală la copilul mare. Etiopatogenie. Clasificare.

Simptomatologie. Diagnostic. Diagnostic diferenţial. Tratamentul.25. Lezarea organelor parenchimatoase la nou-născut. Definiţie. Etiopatogenie. Clasificare.

Diagnostic. Diagnostic diferenţial. Tratamentul.26. Osteomielita hematogenă acută la copil. Definiţie. Etiopatogenie. Clasificare.

Simptomatologie. Diagnostic. Diagnostic diferenţial. Tratamentul. Complicaţiile.

17

27. Osteomielita epimetafizară la nou-născut. Definiţie. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic. Diagnostic diferenţial.Tratamentul. Complicaţiile.

28. Flegmonul necrotic extensiv al nou-născutului. Definiţie. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic. Diagnostic diferenţial.Tratamentul. Complicaţiile.

29. Pneumonia acută purulentă distructivă la copil. Definiţie. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic. Diagnostic diferenţial. Tratamentul.

30. Formele pleuro-pulmonare ale pneumoniei purulente distructive la copil. Definiţie. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic. Diagnosticul diferenţial. Tratamentul.

31. Volvulusul intestinal la copil. Definiţie. Etiopatogenie. Simptomatologie. Diagnostic. Diagnosticul diferenţial. Tratamentul.

32. Chistele şi fistulele congenitale ale gâtului. Definiţie. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic. Diagnostic diferenţial. Tratamentul. Complicaţiile.

33. Patologia ombilicală a canalului omfalo - enteric. Definiţie. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic. Diagnostic diferenţial. Tratamentul.

34. Patologia diverticulului Meckel. Definiţie. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic. Diagnostic diferenţial. Tratamentul.

35. Pelvioperitonita la fetiţe. Definiţie. Etiopatogenie. Simptomatologie. Diagnostic. Diagnostic diferenţial. Tratamentul.

36. Hemoragia digestivă superioară la copil. Definiţie. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic. Diagnostic diferenţial. Tratamentul.

37. Hemoragia digestivă inferioară la copil. Definiţie. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic. Diagnostic diferenţial. Tratamentul.

38. Emfizemul mediastinal la copil. Definiţie. Etiopatogenie. Clasificare.Simptomatologie. Diagnostic. Diagnostic diferenţial. Tratamentul.

39. Mediastinita la copil. Definiţie. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic. Diagnostic diferenţial. Tratamentul.

40. Pericardita la copil. Definiţie. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic. Diagnostic diferenţial. Tratamentul.

41. Patologia canalului peritoneo-vaginal. Hernia. Hidrocelul. Chistul de cordon. Definiţie. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie.Diagnostic. Diagnostic diferenţial. Tratamentul.

42. Malformaţiile vezicii urinare. Definiţie. Etiopatogenie. Simptomatologie. Diagnostic. Diagnostic diferenţial. Tratamentul.

43. Malformaţiile uretrei. Epispadiasul. Hipospadiasul. Definiţie. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic. Diagnostic diferenţial. Tratamentul.

44. Hidronefroza. Definiţie. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic. Diagnostic diferenţial. Tratamentul. Particularităţile la nou născut.

45. Criptorhidia. Definiţie. Etiopatogenie. Simptomatologie. Diagnostic. Diagnostic diferenţial. Tratamentul. Complicaţiile.

46. Sindromul scrotului acut. Definiţie. Etiopatogenie. Simptomatologie. Diagnostic. Diagnostic diferenţial. Tratamentul. Complicaţiile. Particularităţile la nou născut.

47. Nefroblastomul. Definiţie. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic. Diagnostic diferenţial. Tratamentul.

48. Torticolisul muscular congenital. Definiţie. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic. Diagnostic diferenţial. Tratamentul.

49. Displazia coxo – femurala. Luxatia de sold. Definiţie. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic. Diagnosticul diferenţial. Tratamentul.

50. Teratomul. Teratoblastomul. Definiţie. Etiopatogenie. Clasificare. Simptomatologie. Diagnostic. Diagnostic diferenţial. Tratamentul.

18

TESTE DE EVALUARE

Chirurgie generală, semiologieAseptica, antiseptica

1. CS. La antiseptici biologice se referă, cu excepţia: A. vaccinuri, anatoxineB. sânge, plasmăC. sulfanilamideD. imunoglobulineE. metiluracil

2. CS. Plaga purulentă este sanată cu get pulsativ de antiseptice. Despre ce fel de antisepsie este vorba?

A. chimicăB. fizicăC. mecanicăD. biologicăE. mixtă

3. CS. Ce antiseptice se referă la antisepticele din grupa coloranţilor? A. furacilina, furaghinaB. rivanol; albastru de metilen; verde de briliantC. iodonat, iodopironD. soluţie de chloraminăE. nici una din cele enumerate

4. CS. Ce antiseptice se referă la antisepticele grupei aldehidelor? A. acidul carbolicB. sublimatulC. permanganatul de potasiuD. formalinaE. nitratul de argint

5. CS. Care din metodele enumerate mai jos se referă la antisepsia superficială? A. introducerea antisepticului în cavitatea organismuluiB. introducerea intramusculară a antibioticuluiC. infiltrarea marginilor plăgii cu antisepticD. badijonarea plăgii cu soluţie de furacilinăE. administrarea intravenoasă a soluţiei de furagină 1%

6. CS. Care din metodele enumerate mai jos se referă la antisepsia biologică? A. prelucrarea primară chirurgicală a plăgiiB. sanarea plăgii cu apă oxigenatăC. administrarea intramusculară a antibioticelorD. administrarea enterală a sulfanilamidelorE. drenarea plăgii cu tampon din tifon

7. CS. Prelucrarea mâinilor chirurgului cu chlorhexidină se referă la antisepsia: A. chimicăB. fizicăC. mecanicăD. biologicăE. nici la una din sus enumerate

8. CM. Care din remediile enumerate mai jos nu se referă la antisepsia chimică? A. vaccinuri

19

B. seruri specificeC. antibioticeD. sulfanilamideE. hemotransfuzie

9. CS. Plaga purulentă este drenată cu tampon îmbibat cu soluţie hipertonă de NaCl. Ce fel de antisepsie este utilizată?

A. chimicăB. biologicăC. mecanicăD. fizicăE. mixtă

10. CS. Care este timpul minimal de sterilizare a materialului de pansament în autoclav cu P – 2 atm şi T – 132 grade?

A. 20 minB. 35 minC. 45 minD. 60 minE. 90 min

11. CM. Ce fel de drenare se utilizează cu suturarea ermetică a plăgii? A. Drenare cu tampon de tifon B. Drenare după RedonC. Drenare principiu „sigară”D. Sistem de lavaj-drenare închisă E. Nimic din sus enumerat

12. CM. Care din măsurile enumerate mai jos se referă la profilaxia infecţiei prin aer şi picătură? A. iradierea aerului cu raze ultravioleteB. dezinfectarea câmpului operatorC. purtarea bahilelorD. prelucrarea mâinilor chirurguluiE. purtarea măştilor

13. CM. Chirurgul va îmbrăca halatul steril A. Înaintea prelucrării mâinilorB. Înaintea îmbrăcării mănuşilor sterile C. După prelucrarea mâinilor D. După îmbrăcarea mănuşilor sterile E. După finisarea operaţiei

14. CM. La obiecte referitoare la surse potenţiale de infecţie prin implantare în chirurgie se referă: A. Instrumentele chirurgicale B. Mănuşile chirurgicale C. Instrumente cu sisteme optice D. Proteze vasculare E. Materialul de sutură

15. CM. Care calităţi a soluţiei de amoniac se utilizează la prelucrarea mâinilor chirurgului după procedeul Spasocucoţchii-Cocerghin?

A. dezinfectareaB. degrasareaC. tăbăcireaD. dilatarea porilor pieleiE. de formare al spumei

20

16. CM. La ce temperaturi nu se sterilizează instrumentele chirurgicale în pupinel? A. 120 gradeB. 150 gradeC. 180 gradeD. 200 gradeE. 220 grade

17. CS. Prin ce metodă de prelucrare a mâinilor chirurgului înainte de operaţie se obţine sterilizarea mâinilor?

A. cu clorhexidinăB. metoda Spasocucoţchii-CocerghinC. cu NovoseptD. cu PervomurE. cu nici una

18. CS. Durata corectă de prelucrare a mâinilor chirurgului în fiecare din cele două lighene, după metoda Spasocucoţchii-Cocerghin este:

A. 2 minB. 3 minC. 5 minD. 7 minE. 10 min

19. CS. Infecţia ce se declanşează în timpul, şi ca rezultat al aflării pacientului în staţionar este numită:

A. Infecţie chirurgicală acută B. Infecţie specificăC. Infecţie ocultăD. Infecţie criptogenăE. Infecţie nozocomială

20. CM. Care din materialul de sutură enumerat mai jos nu se păstrează după sterilizare în soluţie de Lugol?

A. mătaseaB. catgutulC. capronulD. lavsanulE. prolenul

21. CS. Sub termenul de antiseptică se subînţelege: A. Complex de măsuri menite de a distruge microorganismul în plagă, în ţesuturi şi în întreg organismul B. Încălcarea regulilor de sterilitate în timpul efectuării operaţiilor chirurgicale C. Complex de antibiotice cu un spectru larg de acţiuneD. Perioada de reconvaliscenţă în septicemie E. Nimic din sus enumerate

22. CS. Ce metodă de sterilizare a instrumentarului chirurgical este mai de siguranţă în condiţii de staţionar?

A. Prin imersie in substanţe germicideB. Prin fierbereC. în pupinelD. cu lămpi bactericideE. gama iradiere

21

23. CS. Ce metodă de control a calităţii sterilizării materialului din casolete nu se efectuiază la fiecare sterilizare?

A. metoda MiculitzB. topirea sulfuluiC. topirea antipirineiD. metoda bacteriologică E. topirea acidului benzoic

Trauma termică24. CS. Papule cu conţinut hemoragic, cianoză, focare de necroză – la ce grad de degerături se referă?

A. II grB. III grC. IV grD. I grE. V gr

25. CM. În trauma hipotermică se deosebesc următoarele perioade clinice: A. şocB. prereactivăC. reactivăD. compensareE. decompensare

26. CM. În acordarea primului ajutor unui traumat cu hipotermie în faza prereactivă este necesar de:

A. încălzire treptatăB. fricţiiC. imobilizare D. aplicarea unui pansament termoizolatorE. aplicarea unui pansamet cu unguent

27. CM. Hotarul necrozei în congelarea de grad IV este la nivelul: A. epidermisuluiB. dermeiC. stratului subcutanatD. oaselorE. muşchilor

28. CM. Regenerarea spontană a pielii în combustii are loc în următoarele grade: A. IB. IIIAC. IVD. IIIBE. II

29. CM. Indicaţi semnele perioadei prereactive a traumei hipotermice. A. papule cu conţinut hemoragicB. papule cu lichid transparentC. lipsa pulsului capilarD. lipsa senzaţieiE. paliditate pronunţată a pielii

30. CM. Indicaţi particularităţile electrocutării A. sunt superficiale

22

B. de obicei, sunt adânciC. gravitatea nu corespunde manifestărilor externe localeD. carbonizarea straturilor superficiale ale epidermisuluiE. papule cu conţinut hemoragic

31. CS. În raport cu suprafaţa totală a corpului, suprafaţa palmei alcătuieşte: A. 1%B. 1,5%C. 2%D. 3%E. 9%

32. CS. Boala combustională la maturi se dezvoltă în cazul când suprafaţa arsurilor superficiale este mai mare de:

A. 3%B. 7%C. 10%D. 14%E. 20%

33. CS. Suprafaţa palmei a unui om matur aproximativ constituie: A. 1% de la toată suprafaţa corpuluiB. 2% de la toată suprafaţa corpuluiC. 3% de la toată suprafaţa corpuluiD. 4% de la toată suprafaţa corpuluiE. 5% de la toată suprafaţa corpului

34. CS. Regula cifrei „9” se utilizează pentru: A. determinarea profunzimii degerăturilor B. calcularea suprafeţei arsurilor C. aprecierea gravităţii şocului combustional D. calcularea volumului necesar de hem transfuzii în arsuri E. determinarea profunzimii arsurilor

35. CM. Care sunt arcurile de curent electric cele mai periculoase în electrocutare? A. ale membrelor inferioareB. ale membrului superior şi inferiorC. ale sistemului nervos centralD. ale corduluiE. ale perineului

36. CS. Indicaţi afecţiunile cauzate de acţiunea de lumină a arcului electric în electrocutare: A. arsură a căilor respiratoriiB. electroftalmieC. combustie de contactD. acţiune termochimicăE. arsură termică a suprafeţelor deschise a corpului

37. CM. Care sunt metodele raţionale de tratament ale arsurilor profunde? A. aplicaţii de unguentB. baroterapieC. necrotomieD. necrectomieE. autodermoplastie

38. CM. Care sunt semnele combustiei de gradul IIIA? A. cojiţă subţire necrotică

23

B. numai hiperemieC. durere a suprafeţei afectateD. lipsa durerii suprafeţei afectateE. numai papule cu lichid transparent

39. CS. Boala combustională la adulţi se va dezvolta în cazul când suprafaţa arsurilor profunde va fi mai mult de:

A. 2%B. 4%C. 6%D. 8%E. 10%

40. CS. Suprafaţa pielii membrului inferior la om alcătuieşte: A. 9% de la toată suprafaţa corpului B. 18% de la toată suprafaţa corpuluiC. 27% de la toată suprafaţa corpuluiD. 36% de la toată suprafaţa corpuluiE. 45% de la toată suprafaţa corpului

Hemoragii şi hemostază

41. CM. Cauzele hemoragiilor pot fi: A. traumaB. erodarea vasului în urma diferitelor procese supurativ-necroticeC. mărirea tensiunii arterialeD. schimbarea bruscă a presiunii atmosfericeE. degerăturile

42. CM. Hemoperitoneum este: A. acumularea aerului în cavitatea abdominalăB. acumularea sângelui în spaţiul retroperitonealC. acumularea sângelui într-un organ cavitar al cavităţii abdominaleD. acumularea sângelui în cavitatea abdominalăE. acumularea sângelui în bursa omentală mică

43. CS. Când apare hemoragia primară? A. în primele ore după traumăB. imediat după traumăC. după supuraţia plăgiiD. la erodarea unui vas în plaga purulentăE. la propulsarea trombului din vasul lezat în timpul transportării pacientului în

staţionar44. CM. Când apare hemoragia secundară precoce?

A. în primele ore după traumăB. imediat după traumăC. după supuraţia plăgiiD. la erodarea unui vas în plaga purulentăE. la propulsarea trombului din vasul lezat în timpul transportării pacientului în

staţionar45. CM. Când apare hemoragia secundară tardivă?

A. în primele ore după traumăB. imediat după traumă

24

C. după supuraţia plăgiiD. la erodarea unui vas în plaga purulentăE. la propulsarea trombului din vasul lezat în timpul transportării pacientului în

staţionar46. CM. În hemoragie pot surveni următoarele complicaţii:

A. declanşarea anemiei acuteB. hipovolemia acutăC. şocul septicD. şocul anafilacticE. şocul cardiogen

47. CS. Complicaţia specifică în hemoragia cauzată de trauma venei subclavie este: A. trombembolia arterei subclavieB. embolia gazoasăC. sindromul CIDD. gangrena gazoasăE. gangrena umedă

48. CM. Prin ce se obţine hemostaza provizorie? A. pansament compresivB. poziţie ridicată a extremităţiiC. flexiunii maximale ale extremităţii în articulaţieD. ligaturarea vasului ce sângereazăE. suturarea defectului vascular

49. CM. Prin ce metode se obţine hemostaza definitivă? A. aplicarea pensei hemostatice pe vasB. ligaturarea vasului la distanţăC. suturarea defectului vasuluiD. aplicarea garoului EsmarhE. embolizare endovasculară a vasului

50. CS. Ce metodă de hemostază se referă la cea chimică? A. badijonarea plăgii cu soluţie de adrenalină 1:1000B. electrocoagulareaC. utilizarea de burete hemostaticD. utilizarea trombineiE. coagularea cu „Laser”

51. CM. La metodele biologice de hemostază se referă: A. utilizarea soluţiei de CaCl 10%-10mlB. utilizarea acidului aminocapronic 5%C. utilizarea plasmei antihemofiliceD. diatermocoagulareaE. hemotransfuzia

Hemotransfuzii

52. CS. Ţoliklon Анти-D permite determinarea: A. Apartenenţei de grupă sangvină B. Compatibilităţii biologice al sângelui donatorului şi a recipientului C. Gradul de contaminare microbiană al sângelui D. Apartenenţa HLA a sângelui E. Factorul Rh

53. CM. La substituenţii sangvini cu acţiune hemodinamică se referă:

25

A. poligluchinB. reopoligluchinC. hemodezD. refortanE. lipomaez

54. CS. La substituenţii sangvini cu acţiune de dezintoxicare se referă: A. poligluchinB. jelatinolC. hemodezD. refortanE. lipomaez

55. CM. La substituenţi sangvini pentru alimentare parenterală se referă: A. reopoligluchinB. jelatinolC. poligluchinD. lipofundinE. lipomaez

Semiologia

56. CM. Deformaţiile dobândite ale cutiei toracice sunt: A. toracele emfizematosB. toracele paraliticC. toracele cuniformD. toracele de găinăE. cifoscolioză în tbc afecţiuni

57. CS. Care este cantitatea de revărsat în cavitatea pleurală în hemotoracele mic? A. 200-300 mlB. 300-500 mlC. până la 100 mlD. până la 50 mlE. 50-100 ml

58. CS. Care este cantitatea de revărsat în cavitatea pleurală în hemotoracele mediu? A. 200-300 mlB. 300-500 mlC. 500-1000 mlD. 1000-1500 mlE. 400-600 ml

59. CS. În hemotoracele mediu linia orizontală de lichid este la nivelul: A. unghiul inferior al omoplatuluiB. mijlocul omoplatuluiC. sinusul pleuralD. între sinusul pleural şi unghiul omoplatuluiE. procesul acromial al omoplatului

60. CS. Retracţia mamelonului unilaterală este caracteristică pentru: A. cancerul mamarB. patologia congenitalăC. mastita acută

26

D. fibroadenom a glandei mamareE. mastopatia difuză

61. CM. Pentru afecţiunea canceroasă a glandei mamare este caracteristic: A. simptomul „coajei de lămâie”B. limfostazaC. fluctuienţaD. accentuarea reţelei venoase subcutanateE. hipertermie locală

62. CM. Care sunt anomaliile congenitale ale glandei mamare?A. amastiaB. ateliaC. polimastiaD. ginecomastiaE. mastopatia

63. CS. Mărirea în volum a glandei mamare la bărbaţi se numeşte: A. mastopatieB. hipermastieC. amastieD. ginecomastieE. fibromadenomatoză mamară

64. CS. Glanda mamară este luată între police şi celelalte degete, lejer fiind îndepărtată de la torace. Aceasta este:

A. primul moment al simptomului KenigB. al doilea moment al simptomului KenigC. metoda VelpoD. al treilea moment al simptomului KenigE. al patrulea moment al simptomului Kenig

65. CS. Glanda mamară este palpată cu toată mâna comprimând-o către peretele toracelui cu mişcări rotative. Acesta este:

A. primul moment al simptomului KenigB. al doilea moment al simptomului KenigC. metoda VelpoD. al treilea moment al simptomului KenigE. al patrulea moment al simptomului Kenig

66. CS. Eliberând glanda mamară, îndepărtată anticipat, comprimând-o cu toată mâna la peretele toracelui este:

A. primul moment al simptomului KenigB. al doilea moment al simptomului KenigC. metoda VelpoD. al treilea moment al simptomului KenigE. al patrulea moment al simptomului Kenig

67. CM. În care din stările patologice enumerate mai jos, durerea are caracter visceral? A. colica intestinalăB. colica hepaticăC. colecistita acută cu peritonită localăD. colica renalăE. colica apendiculară

27

Artrite, bursite, osteomielite

68. CM. Care din artritele enumerate se referă la secundare? A. artrita purulentă ca urmare a trecerii procesului purulent din ţesuturile adiacente

articulaţieiB. artrita purulentă ca complicaţie a furuncululuiC. artrita purulentă după puncţia articulaţiei şi introducerea intraarticulară a soluţiei de

hidrocortizonD. artrita purulentă după plagă prin armă de focE. artrita purulentă ca urmare a osteomielitei hematogene acute

69. CM. Tetanosul postnatal se dezvoltă după penetrarea agentului prin: A. sângeB. limfăC. prin uter şi mucozităţile căilor nataleD. mucoasa rectuluiE. plaga purulentă

70. CS. Care din acţiunile curentului electric de mai jos enumerate se referă ca acţiune generală biologică:

A. Necroza musculară la intrarea şi ieşirea curentului electric B. Dereglarea proceselor de polarizare al membranei celulei sistemului nervos C. Detaşarea tisulară, şi chiar dezmembrarea de părţi corporale D. Combustii dermice şi a ţesuturilor sub adiacente E. Orbirea cu arcul electric

71. CS. Alimentarea parenterală: A. Este o înlocuire adecvată al alimentaţiei enterale, şi poate fi utilizată infinit de multB. Contribuie la ridicarea imunitetului C. Se aplică la toţi bolnavii operaţi cu procese purulente a ţesuturilor moi D. Se aplica la un şir de pacienţi cu patologii chirurgicale acute ale organelor cavităţii

abdominale în perioada precoce postoperatorie în caz de intervenţii chirurgicale majore E. Se utilizează minimal pe parcursul a 2 săptămâni

72. CS. Cum se numeşte intervenţia chirurgicală care are menirea de ameliorare a stării bolnavului fără înlăturarea radicală a procesului patologic?

A. operaţie simultanăB. operaţie radicalăC. operaţie combinatăD. operaţie paliativăE. operaţie explorativă

73. CS. Cum se numeşte operaţia care are menirea de înlăturare a procesului patologic? A. operaţie simultanăB. operaţie radicalăC. operaţie combinatăD. operaţie paliativăE. operaţie explorativă

74. CS. Care este modul de intervenţie chirurgicală la un pacient cu asfixie mecanică? A. urgentăB. urgent amânată

28

C. urgent imediatD. programatăE. intervenţie nu se efectuează

75. CM. Ce este necesar de elucidat în concluzia preoperatorie? A. anamneza vieţiiB. acordul bolnavului la operaţieC. diagnoza şi descrierea succintă a evoluţiei boliiD. statura, greutatea şi vârsta bolnavuluiE. volumul presupusei operaţii

76. CS. Cum se numeşte interveţia chirurgicală care s-a planificat ca radicală, dar s-a limitat la revizia invaziei procesului patologic?

A. operaţie radicalăB. operaţie paliativăC. operaţie diagnosticăD. operaţie explorativă sau de probăE. operaţie curativă

77. CS. Cum se va numi operaţia la care dintr-un moment s-a efectuat 2 şi mai multe operaţii la organe diferite?

A. operaţie combinatăB. operaţie radicalăC. operaţie simultanăD. operaţie paliativăE. operaţie explorativă

78. CM. În componenţa echipei operatorii intră: A. chirurgulB. asistentulC. anesteziologulD. sora de operaţieE. sora majoră a blocului de operaţie

79. CM. Care sunt complicaţiile de ordin local în timpul operaţiei? A. dehiscenţa suturilorB. hemoragiaC. supuraţia de plagăD. tromboembolia arterei pulmonareE. trauma organelor învecinate

80. CS. Care din oasele enumerate mai jos mai des se afectează în osteomielita hematogenă? A. ulnaB. fibulaC. tibiaD. ishiadicumE. radiusul

81. CS. Pentru care formă a osteomielitei cronice primare este caracteristic prezenţa sechestrărilor corticale mici?

A. osteomielita sclerozantă GarreB. abcesul BrodiC. osteomielita albuminoasă OlieD. abcesul Brodi şi osteomielita OlieE. osteomielita Garre şi abcesul Brodi

82. CM. Ce complicaţii de ordin local şi general se referă la osteomielită?

29

A. SepsisulB. Gangrena gazoasă a extremităţiiC. Artrita purulentă primarăD. AmiloidozaE. Artrita purulentă secundară

83. CM. Ce operaţii se socot precoce în osteomielita hematogenă acută? A. osteoperforaţieB. deschiderea şi drenarea flegmonului subperiostalC. trepanaţia osuluiD. rezecţie subperiostală a osuluiE. deschiderea şi prelucrarea flegmonului intermuscular

84. CM. care din examinările ecografice, enumerate mai jos, ale extremităţii nou-născutului sunt caracteristice pentru osteomielita hematogenă acută?

A. mărirea în volum a ţesuturilor moiB. micşorarea în volum a ţesuturilor moiC. mărirea ecogenităţiiD. apariţia lichidului în cavitatea articularăE. micşorarea ecogenităţii

85. CS. Sindromul de Răspuns Inflamator Sistemic A. Întotdeauna se finisează cu declanşarea sepsisului B. Este sinonimul sepsisului C. Este unul din componentele de diagnosticare al sepsisului D. Este incompatibil cu diagnoza de sepsis E. Întotdeauna este asociat cu o bacteriemie severă

86. CM. Care din microorganismele enumerate, în caz de septicemie, pot provoca abcese metastatice în ficat?

A. stafilococulB. streptococulC. salmonelaD. meningococulE. bacteroizii

87. CM. Care din microorganismele enumerate, în caz de septicemie, pot provoca abcese metastatice în piele?

A. stafilococulB. streptococulC. salmonelaD. meningococulE. bacteroizii

88. CS. Care din curbele de temperatură enumerate mai jos pot indica la sepsis? A. febră remitentă pe parcursul a 3 zileB. febră remitentă pe parcursul a 5 zileC. febră remitentă pe parcursul a 1 ziD. febră remitentă pe parcursul a7-8 zileE. febră remitentă pe parcursul a10-14 zile

89. CM. Care din mediatorii enumeraţi mai jos , care iau parte în sindromul de răspuns inflamator sistemic, sunt citochine?

A. tromboxanB. prostoglandeneC. factorul de necroză a tumorii

30

D. interleicineE. factorul de activaţie a trombocitelor

90. CM. Care din mediatorii enumeraţi mai jos , care iau parte în sindromul de răspuns inflamator sistemic, sunt metaboliţii acidului arahidonic?

A. factorul de necroză a tumoriiB. interleicineC. factorul de activaţie a trombocitelorD. tromboxanE. prostoglandene

91. CS. Care din formele de sepsis enumerate mai jos este rezultat al „progresului medical”? A. sepsisul stafilococicB. sepsisul colibacilarC. sepsisul piocianicD. sepsisul nazocomialE. sepsisul neclostridian

92. CM. Care din artritele enumerate mai jos se referă la primare? A. artrita după anginăB. artrita după puncţia articulaţieiC. după plagă prin armă de focD. ca complicaţie a osteomielitei acute hematogeneE. artrită după plagă de cuţit a articulaţiei

93. CM. Care din semnele gangrenei gazoase se referă la cele precoce? A. emfizema ţesuturilor moi în jurul plăgiiB. simptomul „ligaturii”C. semnul „briciului”D. edem pronunţatE. simptomul „foarfecelor” – cota de accelerare a pulsului şi a respiraţiei nu corespunde

cu temperatura ridicată94. CS. Care din formele gangrenei gazoase se întâlneşte mai frecvent?

A. edematoasăB. emfizematoasăC. mixtăD. necroticăE. flegmonoasă

95. CM. Care din semnele gangrenei gazoase se referă la cele tardive? A. durere în creştere în plagăB. miros neplăcut din plagăC. semnul „briciului”D. simptomul „ligaturii”E. excitabilitate

96. CS. În ce formă al gangrenei gazoase letalitate este cea mai elevată? A. edematoasăB. emfizematoasăC. mixtăD. tisolizantăE. flegmonoasă

97. CM. Care din exotoxinele clostridiene hemolizează eritrocitele în gangrena gazoasă? A. alfa toxinB. beta toxin

31

C. colagenazaD. hialuronidazaE. My-toxina

98. CM. Care din exotoxinele enumerate mai jos ale clostridiilor contribuie la răspândirea procesului pe fibrele nervoase, contribuind la fragmentarea lor?

A. neuroaminidazaB. leucetinaza CC. colagenazaD. hialuronidazaE. betta toxin

99. CS. La acţiunea infecţiei gangrenei gazoase asupra ţesuturilor organismului se declanşează: A. Abcese multiple;B. Detaşarea epidermisului cu necroza ţesutului adipos subcutanat;C. Formarea bulelor de gaz cu necroza muşchilor şi ţesutului conjunctiv;D. Şocul traumatic;E. Necroza dermei, a muşchilor, ţesutului osos.

100. CS. Care este calea de penetrare al clostridiului „Tetani „ în organism? A. Prin defectele seroase intestinale;B. Prin defectele dermei şi a mucozităţilor;C. Prin căile respiratorii;D. Prin toate sus enumerate;E. Prin nici una sus enumerată.

101. CM. Care colică este anticipată de aură dispeptică? A. renalăB. hepaticăC. intestinalăD. apendicularăE. biliară

102. CM. Ce variante de dureri este caracteristic pentru abdomenul acut? A. sezonierăB. episodiceC. permanenteD. permanent în creştereE. ondulatorii

103. CS. În durerile viscerale excitaţiile de la viscere ajung la cortexul SNC prin: A. fibrele nervoase mieliniceB. fibrele nervoase amieliniceC. fibrele nervoase mielinice şi amieliniceD. veneE. vasele limfatice

104. CS. În durerile somatice excitaţiile de la viscere ajung la cortexul SNC prin: A. fibrele nervoase mieliniceB. fibrele nervoase amieliniceC. fibrele nervoase mielinice şi amieliniceD. veneE. vasele limfatice

105. CS. Electroconductibilitate în electrocutare mai mare posedă: A. pieleaB. oasele

32

C. viscereleD. lichidul cefalorahidianE. tendoanele

106. CS. Despre ce fel de osteomielită este vorba, când vorbim despre osteomielita zilei a 8-a a autorilor germani?

A. osteomielita acută nehematogenă după plagă prin armă de foc a extremităţilorB. panariţiul ososC. abcesul BrodiD. osteomielita hematogenă acutăE. osteomielita sclerozantă Garre

107. CM. Care din semnele enumerate mai jos permit instalarea la timp a diagnosticului de osteomielită acută hematogenă?

A. debut bruscB. intoxicaţie pronunţată şi temperatura corpului ridicată (39-40) la a 3-4-a ziC. detaşarea periostului depistat radiologicD. depistarea radiologică a unui sechestru mare diafizarE. local depistare punctelor dureroase la palpaţie lejeră pe suprafaţa membrului afectat

108. CM. Care enunţuri de mai jos se referă la osteomielita acută hematogenă? A. asemenea formă de osteomielită reprezintă o infecţie endogenă tipicăB. în aşa formă de osteomielită are loc trecerea inflamaţiei purulente de la ţesuturile moi la oaseC. asemenea formă de osteomielită se declanşează după metalo-osteosinteză efectuată în timpul prelucrării chirurgicale primare a fracturii deschise cu deplasareD. în aşa formă de osteomielită durerea acută este cauzată de mărirea presiunii intramedulareE. aşa formă de osteomielită, reprezintă o infecţie exogenă

109. CS. La semnele precoce ale osteomielitei acute hematogene se referă următoarele, exceptând:

A. Dureri în extremităţi;B. Semne de „rău general”;C. Frison;D. Temperatura ridicată;E. Flegmon al ţesutului adipos.

110. CM. Ce localizări a furuncului sunt cele mai periculoasă şi necesită spitalizare obligatorie? A. furunculul urechii externeB. furunculul unghiului mandibuleiC. furunculul în regiunea rădăcinii nasuluiD. furunculul lobului urechiiE. furunculul a femurului

111. CM. Enumeraţi cele mai des întâlnite complicaţii ale sepsisului: A. Pneumonie metastatică, abcesul pulmonarB. peritonită purulentăC. abcese miliare multiple ale ficatuluiD. endocardită septicăE. artrita purulentă

112. CM. Care semne ale sepsisului sunt evidente? A. frisonB. pierdere de cunoştinţă C. hiperventilare

33

D. tahicardieE. vomă

113. CS. Ce nu se referă la complicaţiile sepsisului? A. Pneumonie;B. Escarii;C. Trombembolii;D. Caşexie;E. Hemoragie.

114. CM. Care din semnele enumerate indica la diagnosticul de sepsis? A. tratamentul refractar al focarului purulent B. febră înaltă timp de 10-12 zile pe fon de terapie antibacteriană intensivăC. însămânţare pozitivă a sângeluiD. febră înaltă timp de 6-7 zileE. tahicardie, icter, hepato- şi splenomegalie

115. CS. Care din preparatele de mai jos este antidotul heparinei? A. CaClB. VicasolC. Acidul aminocapronicD. Protamin de sulfatE. Trasilol

116. CM. Numiţi verigile patogenetice de bază ale şocului hipovolemic: A. vasodilatareaB. lezarea endoteliuluiC. hemoragieD. embolia arterei pulmonareE. plasmoragie

117. CM. Numiţi cauzele de bază ale şocului cardiogen: A. lezarea endoteliuluiB. embolia arterei pulmonareC. deshidratareaD. tamponadă cardiacăE. infarct al miocardului

118. CS. Care este organul ţintă în sepsis? A. cordulB. rinichiiC. plămâniiD. lienulE. ficatul

119. CM. Indicaţi cauzele dezvoltării şocului hipovolemic: A. micşorarea funcţiei de pompă a corduluiB. micşorarea tonusului arteriilorC. hemoragieD. dehidratareE. tromboembolia arterei pulmonare

120. CM. Dereglarea microcirculaţiei în şoc este cauzată de: A. acidoza metabolicăB. dereglarea metabolismului tisularC. hipervolemie

34

D. alcaloza metabolicăE. alcaloza respiratorie

121. CM. Care semne din cele de jos enumerate se întâlnesc în caz de şoc? A. paliditatea tegumentelor, transpiraţii reciB. dispnee, hiperventilaţie, tahicardie, hipotonieC. cunoştinţa păstratăD. poliurieE. cunoştinţa pierdută

122. CM. Care metode de hemostază se referă la definitive? A. aplicarea garouluiB. compresie digitalăC. înlăturarea organului afectatD. rezecţia porţiunii afectate al organuluiE. embolizare endovasculară

123. CS. Care este indicele Algover într-o hemoragie ce alcătuieşte 30% din VCS? A. 0,8B. 0,9-1,2C. 1,3-1,4D. 1,5-2E. mai mult de 2

124. CM. La inhibitorii fibrinolizei se referă: A. acidul ascorbinic B. rutinaC. acidul aminocapronicD. trasilolulE. gordoxul

125. CM. La hemostaza provizorie se referă: A. embolizarea endovascularăB. aplicarea clemei hemostatice pe vasC. aplicarea ligaturii pe vasD. suturarea vasuluiE. aplicarea bandajului compresiv

126. CM. Ce fenomene însoţesc sindromul de coagulare intravasculară desiminată? A. inflamatorB. ischemicC. proliferativ D. hemoragic E. necrotic

127. CS. Care este durata normală de coagulare a sângelui după metoda Lee-White? A. 2-3 minB. 5-10 minC. 15-25 minD. 5-10 secE. 15-20 sec

128. CS. Care este durata hemoragiei în normă după Diuke? A. 1 minB. 3 minC. 5 min

35

D. 7 minE. 5 sec

129. CS. Care este durata maxima de aplicare a garoului cu scop de hemostază? A. 1 orăB. 2 oreC. 3 oreD. 4 ore E. 5 ore

130. CS. Care din factorii de coagulare de mai jos se referă la factorul III? A. factorul RozentalB. factorul HaghemanC. fibrinogenaD. protrombinaE. tromboplastina

131. CM. Spasmul vasului lezat şi diminuarea fluxului sangvin în el este condiţionat de: A. AdrenalinăB. AcetilholinăC. HolinesterazăD. ProstoglandineE. Histamină

132. CS. Etapa definitivă a hemostazei spontane este: A. formarea cheagului trombocitarB. fibrinolizaC. formarea plăcuţei ateroscleroticeD. retracţia cheaguluiE. imbibiţia cheagului trombocitar cu elemente figurate ale sângelui

133. CS. Retracţia cheagului în hemostaza spontană se datoreşte: A. acidului adenozinfosforicB. trombina C. trombosteninaD. serotoninaE. histamina

134. CM. Indicaţi contraindicaţiile pentru utilizarea preparatelor pentru alimentarea parenterală. A. Dereglări acute ale hemodinamicii (şoc);B. Insuficienţă acută cardio-vasculară;C. Insuficienţă acută heparo-renală;D. Tromboze, tromboflebite, trombembolii;E. Caşexie.

135. CS. Cantitatea minimă de calorii în alimentarea paranterală în perioada postoperatorie este: A. 20 kkal/kgB. 100 kkal/kgC. 150 kkal/kgD. 30 kkal/kgE. 60 kkal/kg

136. CS. Care din factorii plasmatici ai coagulării enumeraţi mai jos se referă la factorul I? A. protrombinaB. tromboplastinaC. fibrinogena

36

D. ionii de CaE. factorul Hagheman

137. CS. Care din factorii coagulării enumeraţi mai jos se referă la factorul II? A. accelerinulB. proconvertinulC. factorul CristmasD. protrombinaE. fibrinogenul

138. CM. Ce simptome sunt caracteristice pentru infecţia anaerobă neclostridiană a ţesuturilor moi?

A. lipsa hiperemieiB. edem moderatC. papule cu conţinut serosD. necroză musculară depistată morfologicE. exudat murdar

139. CS. Pentru neutralizarea toxinelor penetrate în patul vascular la bolnavii cu tetanus se administrează:

A. Preparate hormonale;B. Doze curative de ser antitetanic şi anatoxin tetanic;C. Ser antiganrenos;D. Sânge integru;E. Soluţii hidrosaline.

140. CM. Contraindicaţie pentru transfuzia soluţiei de aminoacizi este: A. septicemiaB. coagulopatiaC. hipersplenismD. insuficienţă renală acutăE. afecţiuni grave ale ficatului

141. CM. Indicaţi semnele tardive ale tetanosului. A. dureri în gât, dureri de dinţi şi disfagieB. trismC. convulsii cu durată de 1-2 min peste fiecare 30-40 minD. mărirea tonusului muscularE. prurit în regiunea plăgii

142. CM. Indicaţi semnele precoce ale tetanosului: A. opistotonusB. „risus sardonic”C. contracţii musculare în regiunea plăgiiD. mărirea tonusului muscularE. hipereflexia pe partea afectată

143. CM. Ce simptome ale gangrenei gazoase au fost descrise de autorii francezi? A. pete de culoare brunăB. simptomul „briciului”C. simptomul ligaturiiD. „simptomul-signal”E. muşchi de ceară

144. CM. În patogeneza mastitei acute lactogene are importanţă: A. mărimea glandei mamare

37

B. fisurile mameloanelorC. lactostazaD. numărul de naşteriE. ereditatea

145. CM. Ce este caracteristic pentru faza infiltrativă a mastitei acute lactogene? A. glanda mamară este mărită în dimensiuni şi ne dureroasă la palpareB. hiperemia tegumentelor glandei mamare care este mărită în volumC. ridicarea temperaturii D. la palpare se determină induraţie cu hotare ne clareE. conturile glandei şi culoarea pielii nu sunt schimbate

146. CS. Când apar semnele radiologice ale artritei acute purulente? A. 4-5 ziB. 4-5 săptămâniC. 3 luniD. 2-3 săptămâniE. 5-10 zile

147. CS. Când este utilizată incizia după Clap în tratarea panariţiului? A. panariţiul articularB. subunghialC. paronohiiD. tendovaginalE. osos

148. CM. În ce panariţiu este indicat amputarea degetului? A. ososB. pandactilităC. articularD. paronihiiE. tendovaginal

149. CS. De ce este cauzată necroza tendonului în panariţiul tendovaginal? A. comprimarea vaselor tendonului între teaca tendonului şi osB. comprimarea vaselor tendonului între teaca tendonului şi septurile fibroase verticale

ale stratului subcutanatC. comprimarea vaselor tendonului între extremităţile oarbe ale tecii tendonului D. de tromboza vaselor sub acţiunea exotoxinelorE. de tromboza vaselor cauzată de edemul tendonului

150. CS. Panariţiul butonat se referă la: A. panariţiu subcutanatB. pandactilităC. panariţiu articularD. panariţiu ososE. paronihii

151. CS. Ce anestezie se utilizează în prelucrarea chirurgicală a panariţiului cutanat? A. anestezie locală superficialăB. infiltrativăC. generală intravenoasăD. După Oberst-LucaşeviciE. Fără anestezie

152. CS. Cea mai bine dezvoltată sistemă limfatică o are: A. ţesutul adipos al regiunii dorsale a degetului

38

B. periostulC. ţesutul adipos al regiunii palmare a degetuluiD. ţesutul ososE. pielea

153. CS. Teaca bursei radiale comunică cu: A. teaca tendinoasă a degetului IIB. teaca tendinoasă a degetului IC. teaca tendinoasă a degetului IIID. teaca tendinoasă a degetului VE. teaca tendinoasă a degetului IV

154. CS. Teaca bursei ulnare comunică cu: A. teaca tendinoasă a degetului IIB. teaca tendinoasă a degetului IC. teaca tendinoasă a degetului IIID. teaca tendinoasă a degetului VE. teaca tendinoasă a degetului IV

155. CM. Ce este caracteristic pentru carbuncul? A. de obicei, se dezvoltă în regiunea occipitală, spaţiul interscapular, în regiunea fesieră,

mai rar pe femurB. starea generală a bolnavului de obicei nu se modificăC. în locul inflamaţiei se formează o cicatrice mică albicioasă retrasăD. epidermisul de asupra focarului necrozei se subţiază fiind însoţită de formarea

multiplelor perforaţii cu eliminări de puroiE. tratamentul chirurgical – incizii cruciate pe toată adâncimea necrozei, necrectomia

156. CS. Cel mai des agent al panariţiului este: A. streptococcB. stafilococcC. bacteroiziD. peptostreptococcE. bacilul piocianic

157. CS. Structura trabeculară a stratului adipos este caracteristică pentru: A. suprafaţa palmară a degetuluiB. suprafaţa dorsală a degetuluiC. suprafaţa laterală a degetuluiD. suprafaţa medială a degetuluiE. pentru tot degetul

158. CM. Pentru flegmon este caracteristic: A. răspândirea procesului inflamator pe spaţiile interfascialeB. mai des procesul este localizat în stratul adipos subcutanatC. pe parcurs procesul inflamator foarte rar se termină cu vindecare spontanăD. acumularea puroiului are pereţi bine delimitaţiE. obligator prezenţa în exudat a infecţiei colibacilar

159. CS. Ce este caracteristic pentru hidrosadenită? A. prezenţa pustulei primar foliculareB. prezenţa ostiului necroticC. localizarea preferată – în regiunea axilară, perinealăD. nici o dată nu recidiveazăE. tratamentul e întotdeauna conservator

160. CM. Pentru faza flegmonoasă a mastitei acute lactogene este caracteristic:

39

A. tegumentele glandei în locul inflamării este hiperemiată, lucitoare uneori cu nuanţă cianoticăB. leucocitoză înaltăC. anemie pronunţatăD. prin palpare se determină zonă de fluctuienţăE. uneori se determină dilatarea venelor subcutanate ale glandei mamare şi limfangită regională

161. CM. Pentru abces este caracteristic: A. temperatura corpului nu se modificăB. mai des se dezvoltă în centrul infiltratului inflamatorC. se răspândeşte pe spaţiile interfascialeD. prezenţa fluctuienţeiE. tratament întotdeauna conservator

162. CS. În care din următoarele situaţii este vorba despre disimulaţie? A. mărirea senzaţiei de durereB. acuzarea de către bolnav a simptomelor neexistenteC. ascunderea de către bolnav a existentei patologieiD. bolnavul singur îşi provoacă proces patologicE. dezorientarea bolnavului în spaţiu şi timp

163. CS. În care din următoarele situaţii este vorba despre patomimie? A. ascunderea de către bolnav a existentei patologieiB. bolnavul singur îşi provoacă proces patologicC. acuzarea de către bolnav a simptomelor neexistente D. mărirea senzaţiei de durereE. dezorientarea bolnavului în spaţiu şi timp

164. CS. În care din următoarele situaţii este vorba despre simulaţie? A. acuzarea de către bolnav a simptomelor neexistenteB. mărirea senzaţiei de durereC. ascunderea de către bolnav a existentei patologiiD. bolnavul singur îşi provoacă proces patologicE. dezorientarea bolnavului în spaţiu şi timp

165. CS. În care din următoarele situaţii este vorba despre agravaţie? A. acuzarea de către bolnav a simptomelor neexistenteB. mărirea simptoamelor existenteC. ascunderea de către bolnav a existentei patologiiD. bolnavul singur îşi provoacă proces patologicE. dezorientarea bolnavului în spaţiu şi timp

166. CS. Cărui grad de degerături este caracteristic sindrom dolor pronunţat? A. I;B. II;C. III;D. IV;E. Nici unui.

167. CM. Care din măsurile enumerate mai jos se referă la acordarea primului ajutor la un electrocutat?

A. Oprire acţiunii curentului electric;B. Efectuarea măsurilor de reanimare;C. Necrectomie precoce;D. Aplicarea pansamentului aseptic pe suprafaţa arsurii;

40

E. Baroterapia.168. CS. Concluzia preoperatorie se scrie:

A. de către chirurg preoperatorB. de anesteziolog preoperatorC. de asistenta de operaţieD. de către chirurg după anestezia bolnavuluiE. de către chirurg numai în caz de operaţii programate

169. CS. Care sunt modificările din partea sistemului respirator în stadiul II al narcozei? A. nu este modificatăB. respiraţia frecventă şi zgomotoasăC. este superficială până la stop respiratorD. respiraţie patologică Cein-Stox, BiotE. respiraţia Kusmaul

170. CM. Ce patologii din cele enumerate mai jos se referă la abdomenul acut oclusiv? A. Apendicita acută;B. Hernia strangulată cu strangularea ansei intestinale;C. Pancreatita acută;D. Cancer sigmoidian cu obturarea completă a colonului;E. Hemoragie gastrointestinală.

171. CS. Care sunt cauzele dezvoltării cicatriciilor cheloidale? A. dereglarea funcţiei sistemului nervosB. dereglări endocriniceC. insuficienţa circulaţiei sangvine localeD. toate sus enumerateE. infecţia în plagă

172. CM. La coagulograma orientativă se referă: A. durata coagulăriiB. timpul recalcificării plasmeiC. activitatea fibrinoliticăD. numărul de trombociteE. febrinogena plasmei sângelui

173. CM. Reacţiile de răspuns ale organismului la hemoragie este: A. dereglarea echilibrului între trombocite şi leucociteB. mobilizarea lichidului din spaţiul intertisularC. micşorarea diurezeiD. mobilizarea sângelui din depouriE. mărirea diurezei

174. CS. Întotdeauna este necesară adăugarea serului fiziologic la determinarea grupei sangvine cu „Ţoliclon”?

A. nuB. daC. numai în cazul panaglutinaţieiD. în cazuri excepţionale când „Ţoliclonul” este cu termenul expiratE. când temperatura în odaie este mai mică de 16 grade

175. CS. Tratamentul emfizemei subcutanate constă în: A. toracotomieB. mediastinotomieC. puncţii pleurale repetateD. puncţii ale ţesutului adipos subcutanat cu ace cu diametru larg

41

E. ocluzie endoscopică a bronşului lobar176. CS. Hemotorax activ este când la pacient se determină:

A. hipertonieB. sângele aspirat din cavitatea pleurală nu se coaguleazăC. bradicardieD. sângele aspirat din cavitatea pleurală se coaguleazăE. sângele eliminat prin tuse nu se coagulează

177. CS. La clasificarea fracturilor, după linia fracturii, se referă următoarele, cu excepţia: A. angrenatB. oblicC. spiralatD. transversalE. diafizar

178. CS. Indicaţi complicaţiile de ordin general al fracturilor: A. şocul traumaticB. lezarea organelor învecinate fracturiiC. hemoragie externăD. formarea calusului osos excesivE. plegii

179. CS. Reacţia hipertermică, ca consecinţă al resorbţiei a unor fragmente proteice din focarul fracturii, se dezvoltă:

A. îndată după fracturăB. peste 6-12 oreC. peste 12-24 oreD. 24-48 oreE. după alipirea infecţiei

180. CS. La momentul actual se foloseşte următoarea metodă de dermoplastică: A. colectare insuliţelor de piele liberăB. colectarea unui lambou de epidermis superficial cu perforarea lui ulterioarăC. colectarea dermei pe toată adâncimea eiD. cultivarea dermei în jurul plăgiiE. transplantarea dermei pe peduncul vascular

181. CS. Cea mai frecventă complicaţie în timpul operaţiei este: A. şoculB. hemoragiaC. iatrogeniaD. infecţiaE. complicaţiile legate de anestezie

182. CS. Pentru stimularea peristalticei intestinale postoperatoriu se utilizează tot, în afară de: A. aspirarea conţinutului gastrointestinal pe sonda instalatăB. activarea precoce a pacientuluiC. administrarea preparatelor de KD. administrarea prozerineiE. administrarea morfinei

183. CS. Care este minimum de kilocalorii necesare bolnavului în perioada postoperatorie pentru menţinerea metabolismului azotic pozitiv?

A. 5 kkal/kgB. 25 kkal/kgC. 30 kkal/kg

42

D. 20 kkal/kgE. 10 kkal/kg

184. CM. În lezările închise ale esofagului obiectiv se determină: A. poziţie forţată a pacientului cu înclinarea trunchiului înainteB. emfizema subcutanatăC. dureri acute retrosternaleD. semnele mediastiniteiE. tuse chinuitoare

185. CS. Cutia toracică emfizematoasă are forma: A. de butoiB. cilindricăC. killD. de găinăE. sub formă de pâlnie

186. CM. Deformarea asimetrică a hemitoracelui se întâlneşte în: A. pleurită exudativăB. hemotoraceC. pleurită purulentăD. fractura coastelorE. neuralgie intercostală

187. CM. În toracele rahitic: A. sternul prolabează anteriorB. se observă îngroşarea conecţiunilor costosternaleC. unghiul epigastral este ascuţitD. coastele sunt plasate verticalE. coastele sunt plasate orizontal

188. CS. Semnul de bază al emfizemei subcutanate este: A. durereaB. dispneeC. crepitaţiaD. palpitaţii cardiaceE. rotunjirea feţei

189. CM. Pentru proces canceros al glandei mamare este caracteristic: A. tegumentele sub formă de cojiţă de lămâieB. accentuarea reţelei venoase subcutanată dilatateC. steluţe vasculareD. hiperemie pronunţată de focar al pieliiE. limfostază

190. CM. Pentru determinarea simetriei deformaţiei glandelor mamare şi a mameloanelor examinare se efectuează:

A. din posteriorB. dintr-o parteC. din anteriorD. cu mâinile în jos E. cu mâinile ridicate

191. CM. La inspecţia glandei mamare afectate de proces inflamator se determină: A. mărirea glandei în volum B. hiperemia tegumentelorC. cianoza tegumentelor

43

D. tuberozitatea pieliiE. retracţia mamelonului

192. CS. Limba uscată este semn al: A. unui proces patologic cronic al cavităţii abdominaleB. icterului mecanicC. herniei reponibileD. unui proces inflamator acut al cavităţii abdominaleE. hipertenziei portale

193. CS. Palparea abdomenului începe cu: A. palparea superficialăB. palparea profundăC. determinarea simptomului Şceotchin-BlumbergD. determinarea defansului muscularE. determinarea locurilor slabe a peretelui abdominal

194. CM. Simptomul clopotajului este caracteristic pentru: A. prezenţa lichidului liber în cavitatea abdominalăB. stenoza decompensată a regiunii pilorice a stomaculuiC. hemoperitoneumuluiD. ocluzii intestinale avansateE. prezenţa aerului liber în cavitatea abdominală

195. CS. Sunetul picăturii căzânde este simptomul: A. KivulB. Şiman-DansC. SclearovD. SpasocucoţchiiE. Şceotchin-Blumberg

196. CS. În peritonita locală nelimitată defansul muscular: A. nu se determinăB. se determină pe suprafaţa focarului patologicC. se determină în 5-6 regiuni ale cavităţii abdominaleD. se determină pe toată aria abdominalăE. se determină extrem de rar

197. CM. Ce variantă de infecţie predomină în chirurgia purulenta la momentul actual? A. streptococcB. stafilococc + flora gram-negativăC. colibacilulD. stafilococcE. flora gram-negativă + infecţia anaerobă neclostridiană

198. CM. Semnele clinice ale unui proces inflamator în fază de abcedare: A. erupţii alergice cutanateB. frisonC. durere pulsativăD. simptomul de fluctuienţăE. limfadenită

199. CM. Determinaţi oxidanţii: A. sublimatB. alcoolul etilicC. apa oxigenatăD. perhidrolul

44

E. verde de briliant200. CS. Anestezia intravenoasă regională se utilizează în următoarele operaţii:

A. la cap şi gâtB. la organele cavităţii abdominaleC. la extremităţiD. la toraceE. la creier

201. CCS. riteriul de introducere a acului în spaţiul subdural? A. senzaţia de prăbuşireB. apariţia prin ac a lichidului rahidianC. apariţia prin ac a sângeluiD. senzaţia de durere împuşcătoare în membrele inferioareE. senzaţia de durere împuşcătoare în membrele superioare

202. CM. Care din preparatele enumerate mai jos nu se referă la preparate lichide pentru narcoză? A. eterB. ciclopropanC. trichlormetanD. oxid de azotE. metoxifluran

203. CS. Stadiile narcozei sunt maximal evidenţiate la: A. oxidul de azotB. viadril, sombrevinC. eterD. tiopental de NaE. fentanil

204. CS. Regurgitaţia este: A. act reflector destinat pentru evacuarea conţinutului stomacal în exteriorB. scurgerea pasivă a conţinutului stomacal în căile respiratorii ca consecinţă a relaxării sfincterelor gastroesofagieniC. sinonimul vomeiD. reacţia „stomacului supraplin” la excitarea căilor respiratorii în timpul intubaţieiE. nimerirea conţinutului duodenal în stomac

205. CS. Semnele trezirii bolnavului din narcoză şi restabilirea cunoştinţei: A. restabilirea completă a respiraţiei spontaneB. bradicardia şi normalizarea TAC. îndeplinirea comenzilor simple (deschide ochii! arată limba!)D. reacţie la durereE. excitare motorie

206. CS. Care este scopul intubaţiei traheii în timpul narcozei? A. pentru introducerea anesteticilor în bronhieB. pentru aspirarea mucozităţilor din bronhieC. pentru depistarea patologiei căilor respiratoriiD. pentru asigurarea respiraţiei artificialeE. pentru prevenirea atelectaziei pulmonare postoperatorii

207. CS. În panariţiul cutanat se aplică următoarea anestezie: A. infiltrativăB. prin conducereC. generalăD. anestezia prin badijonare

45

E. fără anestezie208. CS. La ce falangă a degetului în tendovaginita degetelor 2-4 se fac incizii laterale?

A. unghialăB. medie şi bazalăC. la toate cu întreruperiD. la toate continuuE. la unghială şi medie

209. CS. În pandactilita cărui deget se dă preferinţa operaţiilor organomenajante? A. primului degetB. al doilea C. treiD. patruE. cinci

210. CS. Când se efectuează operaţia în panariţiul subcutanat? A. peste o săptămână de la debutul boliiB. după erupţia sinestătătoareC. după dezvoltarea necrozei tendonuluiD. după prima noapte ne dormităE. după formarea fistulei

211. CS. Ce variantă de vomă este caracteristic pentru debutul unui proces inflamator acut al organelor cavităţii abdominale?

A. Vomă cu „zaţ de cafea”B. unică reflectarăC. fecaloidăD. abundentă cu conţinut gastrostaticE. hemoragică

212. CS. În normă: A. vezica biliară se palpează la nivelul marginii ficatuluiB. se palpează fundul vezicii biliareC. vezica biliară nu se palpeazăD. fundul vezicii biliare proieminează peste marginea ficatului cu 1-2 cmE. fundul vezicii biliare proieminează peste marginea ficatului cu 2-4 cm

213. CS. În ce patologie inflamatore a organelor cavităţii abdominale se poate determina o matitate clară?

A. colecistita acutăB. diverticulita acutăC. apendicita acută D. pancreatita acută cu peritonită fermentativăE. anexita acută

214. CS. Care din situaţiile enumerate nu se referă la perforaţie? A. comunicare între stomac şi colon prin canal fistular format de ani de zileB. comunicare între stomac şi cavitatea abdominală formată bruscC. comunicare între duoden şi spaţiul retroperitoneal formată bruscD. comunicare între vezica urinară şi cavitatea abdominală formată bruscE. comunicare între cavitatea uterină şi cavitatea abdominală formată brusc

215. CS. De obicei, frisonul se dezvoltă în: A. perforaţia organului cavitarB. necroza peretelui intestinuluiC. formaţiune limitată purulentă în organ sau în cavitatea abdominală

46

D. hemoperitoneumE. pneumoperitoneum

216. CM. Indicaţi laturile pozitive ale edemului traumatic în plagă: A. contribuie la hemostaza spontană din vase miciB. contribuie la apropierea marginilor plăgiiC. contribuie la hipoxia ţesuturilor în plagăD. contribuie la curăţirea primară a plăgiiE. contribuie la evacuarea din plagă a cheagurilor de sânge

217. CS. Focarele necrozei secundare în plaga prin armă de foc apar din cauza: A. traumatizării excesive a ţesuturilorB. alipirii infecţieiC. edemului neuniform al ţesuturilorD. trombozei vaselor reţelei microcirculatorieE. sedimentării în ţesuturi a corpurilor străine

218. CS. La ce temperatură se păstrează sângele conservat în frigider? A. 0 gradeB. -2 -4 gradeC. +4 +6 gradeD. +8 +10 gradeE. 0 +1 grade

219. CS. Indicaţi cea mai rară complicaţie în hemotransfuzie: A. reacţie pirogenăB. edem pulmonarC. şoc bacterian-septicD. hepatita viralăE. şocul hemolitic

220. CS. Ce odaie nu se referă la zona regimului limitat a blocului operator? A. sala de păstrare a sângeluiB. laboratorul analizelor de urgenţăC. sala asistenţei majore a blocului de operaţieD. sala asistentelor medicale de operaţieE. sala de protocolare

221. CS. Care grupă de antiseptici se utilizează cel mai des în chirurgie? A. fizicăB. biologicăC. mecanicăD. chimicăE. mixtă

222. CS. Care este cea mai severă complicaţie a stadiului II al narcozei? A. insuficienţă cardiacă acutăB. insuficienţă respiratorie cronicăC. insuficienţă cardiorespiratorieD. asfixie cauzată de obturarea căilor respiratorii, fibrilaţie ventricularăE. insuficienţă renală acută

223. CM. În ce cazuri durerea are caracter visceral? A. simptomul Şeotchin-BlumbergB. simptomul KoherC. vezica biliară palpabilă şi dureroasă, care proieminează mai jos de rebordul costalD. colica renală

47

E. colica biliară224. CS. Durerea abdominală sub formă de lovitură „de pumnal” este caracteristică pentru:

A. concreşterea cancerului organului parenchimatos în organele învecinateB. proces gangrenos în cavitatea abdominalăC. inflamaţie fulminantă al organului cavitar al cavităţii abdominaleD. perforarea organului cavitar în cavitatea peritoneală liberăE. toxicoinfecţie intestinală gravă

225. CM. În care din variantele de vindecare a plăgii regenerarea decurge cu formarea ţesutului granulat?

A. Cicatrizare „per prima”B. Cicatrizare „per secunda”C. Cicatrizare sub crustăD. În toateE. În nici una

226. CS. Substratul anatomic al hidrosadenitei este: A. ţesutul adipos subcutanatB. glanda sudoriparăC. foliculul pilosD. ganglionul limfaticE. epidermisul

227. CS. La spitalizare obligatorie sunt supuşi bolnavii cu furuncul al: A. abdomenuluiB. antebraţuluiC. femuruluiD. feţeiE. regiunii perineale

228. CS. Care eliminări din fistulă vor excita mai mult tegumentele? A. salivaB. bilaC. sucul gastricD. fecaliileE. urina

229. CM. Hemoragia secundară tardivă este cauzată de: A. erupţia vasuluiB. mărirea tensiunii arterialeC. proces inflamatorD. dereglarea coagulării E. dereglarea permeabilităţii vasului

230. CS. Melena este caracteristică pentru: A. hemoragie gastrointestinalăB. metroragieC. hematurieD. hematoraceE. hemoperitoneum

231. CS. Ce se subînţelege sub termenul de „per diabrozim”? A. vomă cu sângeB. dereglarea permeabilităţii vasuluiC. erozia peretelui vascularD. dereglarea coagulării sângelui

48

E. erupţia vasului232. CM. Ce metode instrumentale sunt mai veridice pentru depistarea hemoperitoneumului?

A. rectoromanoscopiaB. USGC. LaparacentezD. RadiologiaE. Laparoscopia

233. CS. În ce fracturi probabilitatea dezvoltării infecţiei este mai mare? A. intrauterineB. patologiceC. deschiseD. închiseE. metafizare

234. CS. Ce fractură se va dezvolta în caz când un capăt al osului este fixat, iar corpul prelungeşte mişcarea rotativă în jurul acestui capăt de os fixat?

A. fractură transversalăB. fractura angrenatăC. fractură spiralatăD. fractură oblicăE. fractură epifizară

235. CS. În embolia bifurcaţiei aortei, pulsul va fi posibil de palpat pe: A. artera femuralăB. artera poplitaeC. artera dorsali pedisD. artera tibiali posteriorE. nici pe una din cele enumerate

236. CS. Unde se dezvoltă patologia primară în „flegmazia albastră”? A. în sistemul arterialB. sistemul venosC. sistemul limfaticD. sistemul nervosE. sistemul ostio-articular

237. CS. Ce complicaţie severă poate apărea în perioada postoperatorie la un pacient ce suferă de hemofilie?

A. şocul traumaticB. pneumonia postoperatorieC. pareza intestinalăD. supuraţia plăgiiE. hemoragia

238. CS. Autotransplantantul este transplant colectat de la: A. donatorB. recipientC. indivizi de una şi aceeaşi specieD. indivizi de specii diferiteE. gemeni univetiligi

239. CM. Cu ce se complică o imobilizare mai îndelungată a membrului într-o fractură? A. pseudoartrozăB. hemartrozăC. epifizioliză

49

D. contractura E. atrofia musculară

240. CS. Care este perioada preoperatorie? A. perioada de la spitalizare a bolnavului în staţionar până la operaţieB. perioada de la stabilire a diagnosticului până la operaţieC. perioada de la primirea acordului bolnavului la operaţie până la operaţieD. perioada de la discuţia fişei de observaţie la conferinţa medicilor până la operaţieE. perioada de 24 ore până la operaţie

241. CS. Indexul de şoc al lui Algover este raportul: A. presiunii sistolice către frecvenţa pulsuluiB. frecvenţa pulsului către presiunea diastolicăC. frecvenţa pulsului către presiunea sistolicăD. temperatura corpului către presiunea sistolicăE. presiunii sistolice către presiunea diastolică

242. CS. Enumeraţi componentele tratamentului conservator în bursita acută seroasă: A. imobilizarea B. fizioterapiaC. comprese uleos-balsamiceD. antiinflamatorii nehormonaleE. toate enumerate

243. CS. Prin intenţie secundară se vindecă plăgile: A. chirurgicale nesuturateB. plaga muşcatăC. după prelucrarea chirurgicală primară cu aplicarea suturiiD. cu supuraţieE. toate enumerate, cu excepţia punctului „c”

244. CM. Indicaţi componentele şi preparatele sângelui: A. poligluchinul, poliferul, alvezinulB. plasma, albumina, masa trombocitarăC. glucoza, soluţia fiziologică, hemodezaD. serul antitetanicE. acidul aminocapronic

245. CS. Care sunt semnele locale ale formei eritematoase a erizipelului? A. durere arzătoareB. hiperemie aprinsă cu contur bine evidenţiatC. hipertermia dermei afectateD. toate sus enumerate sunt corecteE. toate sus enumerate sunt corecte, în afară de „c”

246. CM. Indicaţi inciziile corecte în prelucrarea chirurgicală a mastitei acute purulente: A. radiale neajungând cu 2-3 cm de aureolăB. curbate neajungând cu 2-3 cm de aureolăC. 2 şi mai multe incizii radiale în caz de un proces purulent răspânditD. cruciate prin aureolăE. plica de trecere inframamar

247. CM. Indicaţi fazele procesului de plagă: A. obstrucţieB. hidratareC. vascularizaţieD. deshidratare

50

E. devascularizare248. CM. Care sunt formele clinice ale erizipelului?

A. eritematoasăB. buloasăC. flegmonoasăD. necroticăE. toate sus enumerate sunt corecte, în afară de „d”

249. CM. Indicaţi sinonimele sindromului de strivire îndelungată: A. toxicoza traumaticăB. sindromul CraşC. sindromul de compresie îndelungatăD. sindromul miorenalE. şocul traumatic

250. CS. Erizipiloidul este o afecţiune infecţioasă provocată de: A. stafilococB. streptococC. colibacilD. bacilul rujeolei ErysipelothrixE. protei

Chirurgie N1

Apendicita

1. CS Care este cel mai important simptom în diagnosticul apendicitei acute?A. Triada DieulafoyB. Semnul Bartomie-MihelsonC. Semnul BlumbergD. Semnul SitcovskiiE. Semnul Kocher

2. CS Manevra Blumberg în apendicita acută constă în …:A. Durere vie la decompresiunea bruscă a fosei iliace drepteB. Durere provocată la palparea fosei iliace drepteC. Durere în fosa iliacă dreaptă la extensia trunchiuluiD. Durere la palpare în fosa iliacă dreaptă cu iradiere în epigastruE. Durere în fosa iliacă dreaptă la insuflaţia aerului în rect

3. CS Care este metoda de elecţie de prelucrare a bontului apendicular după apendicectomie?A. Ligatura cu catgutB. Ligatura cu catgut şi înfundarea bontului ”în bursă” cu fire nerezorbabileC. Înfundarea „în bursă” fără ligaturăD. Ligatura cu catgut şi înfundarea “în bursă” cu catgut atraumaticE. Ligatura cu catgut şi înfundarea bontului în peretele cecului cu fire izolate

4. CS Alegeţi varianta corectă a ordinii de apariţie a simptomelor în apendicita acută.A. – 1. Febră 2. Anorexie, greaţă sau vărsături 3. Sensibilitate dureroasă la palpare în fosa iliacă dreaptă 4. Leucocitoză 5. Durere, de obicei epigastrică sau ombilicală.B. – 1. Anorexie, greaţă sau vărsături

51

2. Febră 3. Leucocitoză 4. Durere, de obicei epigastrică sau ombicală 5. Sensibilitate dureroasă la palpare în fosa iliacă dreaptăC. – 1. Durere, de obicei epigastrică sau ombilicală 2. Anorexie, greaţă sau vărsături 3. Sensibilitate dureroasă la palpare în fosa iliacă dreaptă 4. Febră 5. LeucocitozăD. - 1. Sensibilitate dureroasă la palpare în fosa iliacă dreaptă 2. Febră 3. Anorexie, greaţă sau vărsături 4. Durere, de obicei epigastrică sau ombilicală 5. LeucocitozăE. - 1. Leucocitoză 2. Anorexie, greaţă sau vărsături 3. Sensibilitate dureroasă la palpare în fosa iliacă dreaptă 4. Febră 5. Durere, de obicei epigastrică sau ombilicală

5. CS Care este tratamentul în plastronul apendicular?A. Se aplică un tratament conservativ (punga cu gheaţă, dietă, antibiotice, fizioterapie)B. Se operează când apare la tineriC. Se operează când apare la vârstniciD. Se operează când este situat în pelvisE. Se operează când clinic nu se exclude un cancer al cecului

6. CS Cine a efectuat prima apendicectomie?A. N.I.Pirogov (1856)B. R.Fitz (1886)C. Cornelius CelsiusD. Berangario de Carpi (sec. XVI)E. T. Morton (1887)

7. CS Care este semnul major obiectiv în apendicita acută?A. AnorexiaB. VărsăturileC. FebraD. DiareeaE. Dureri în fosa iliacă dreaptă

8. CS La copii cere diferenţierea cu apendicita acută, în primul rînd, următoarea afecţiune:A. Ulcerul perforatB. Colecistita acutăC. Toxicoinfecţia alimentarăD. Colica nefreticăE. Pancreatita acută

9. CS Care este cea mai frecvent întîlnită poziţie a apendicelui?A. LateralăB. Descendentă C. RetrocecalăD. AscendentăE. Medială

52

10. CS Care este calea de acces preferabilă în caz că diagnosticul de apendicită acută trezeşte dubii?A. LenanderB. McBurneyC. SprengelD. Laparotomie medie-medianăE. Laparotomie medie inferioară

11. CS Unde sunt situate cu preponderenţă aglomerările limfoide, care asigură funcţia de protecţie a apendicelui ("amigdala abdominală")?

A. SeroasăB. Submucoasă C. MucoasăD. MusculoasăE. În grupuri mici în fiece strat

12. CS Unde se află punctul Sonnenburg?A. La 5 cm medial de spina iliacă anterio-superioară pe linia spino-ombilicalăB. Pe linia spino-ombilicală la 4 cm lateral de ombilicC. Pe linia bispinală la unirea 1/3 drepte cu 1/3 medie D. Pe linia bispinală la intersecţia cu marginea dreptului abdominalE. În mijlocul triunghiului Iacubovici

13. CS Care este tactica chirurgicală în apendicita acută la bătrîni?A. Expectativă, pentru că frecvent se formează un plastronB. Intervenţia chirurgicală de urgenţă C. Irigorgafie pentru a descoperi un cancer, frecvent la această vârstăD. Tratamentul iniţial a tarelor asociateE. Tratamentul numai cu antibiotice

14. CS Care este metoda de drenare optimală după apendicectomie în apendicita distructivă, complicată cu peritonită locală?

A. Scoaterea drenului tubular prin contraperturăB. Scoaterea drenului tubular prin plagăC. Aplicarea drenului de tifonD. Drenarea ambelor spaţii iliace cu 2 drenuri tubulareE. Drenarea nu se cere

15. CS Ce semne include triada Dieulafoy în apendicita acută?A. Durere în epigastru cu deplasare peste 4-6 ore în fosa iliacă dreaptă, hiperestezie

cutanată şi apărare musculară în triunghiul IacuboviciB. Durere provocată la palpare, apărare musculară şi hiperestezie cutanată în triunghiul

IacuboviciC. Anorexie, durere provocată şi apărare musculară în triunghiul IacuboviciD. Durere provocată, hiperestezie cutanată în triunghiul Iacubovici, febră moderatăE. Rigiditatea musculară locală, hiperestezie superficială, simptome testiculare

16. CS Care este tactica medicală optimală în plastronul apendicular abcedat?A. Apendicectomia este obligatorieB. Nu se practică nici odată apendicectomiaC. Se efectuează numai drenarea abcesului, apendicele se înlătură numai dacă este

amputatD. Nu se practică intervenţie chirurgicalăE. Se face numai tratament cu antibiotice inclusiv antibioterapie endolimfatică +

fizioterapie17. CS Care este cea mai argumentată teorie a originii apendicitei acute?

53

A. InfecţioasăB. PolietiologicăC. MecanicăD. Cortico-visceralăE. Chimică

18. CS Care este localizarea mai frecventă a durerii la palpare în apendicita acută?A. Punctul SonnenburgB. Triunghiul WenglovschiC. Punctul McBurneyD. Triunghiul IacuboviciE. Punctul Lanz

19. CS Ce formă morfopatologică este cea mai frecventă în apendicita acută?A. CataralăB. GangrenoasăC. PerforativăD. Colica apendicularăE. Flegmonoasă

20. CS Tactica medico-chirurgicală optimală în plastronul apendicular abcedat este:A. Terapie conservativă inclusiv antibioterapie endolimfatică + fizioterapieB. Drenarea extraperitoneală a abcesului (manevra Pirogov)C. Drenarea abcesului prin lumbotomieD. Drenarea abcesului prin laparotomie mediană inferioarăE. Drenarea abcesului prin incizie oblică tip McBurney

21. CS Care sunt graniţele triunghiului Iacubovici?A. Linia simfiza-ombilic, linia spino-simfiză şi linia spino-ombilicalăB. Linia bispinală, linia spino-ombilicală şi marginea laterală a muşchiului dreptC. Linia spino-ombilicală, linia bitrohanteriană şi linia simfizo-ombilicalăD. Linia simfizo-ombilicală, linia spino-ombilicală şi ligamentul PoupartE. Ligamentul Poupart, marginea laterală a muşchiului drept abdominal, linia spino-

ombilicală22. CM Este indicată apendicectomia programată, dacă diagnosticul de apendicită cronică rămîne în

vigoare după efectuarea fibrocolonoscopiei, pielografiei, ultrasonografiei, radiografiei coloanei vertebrale, consultaţiei ginecologului şi urologului?

A. Este indicatăB. Nu este indicată, căci operaţia ameliorează situaţia numai în 20-40% cazuriC. Întotdeauna este contraindicatăD. Este indicată, dacă în antecedente pacientul a suportat plastron apendicularE. Este contraindicată doar la bărbaţi

23. СМ Prin ce semne clinice se manifestă apendicita subhepatică?A. Febră elevată însoţită de frisonB. Mai frecventă e la copiiC. Poate fi însoţită de subicterD. Apărarea musculară şi durerea maximă sunt localizate în regiunea hipocondrului

dreptE. Evoluează ca o colecistită acută

24. СМ Cu care dintre patologii trebuie de diferenţiat apendicita acută?A. Ulcerul gastroduodenal perforatB. Sindromul Mallory-WeissC. Toxicoinfecţia alimentară

54

D. Pancreatita acutăE. Colica nefretică

25. СМ Care sunt complicaţiile cele mai frecvente ale apendicitei acute perforative?A. Hemoragie intraabdominalăB. PileflebitaC. Peritonita difuzăD. Fistula intestinalăE. Abcesele intraabdominale

26. СМ Cu ce afecţiuni este necesar de diferenţiat apendicita acută distructivă cu peritonită extinsă?A. Ocluzie intestinalăB. Calculul renalC. Tromboza vaselor mezentericeD. Pancreatita acutăE. Peritonită pneumococică

27. СМ Care dintre afirmaţii privind apendicita acută sunt adevărate?A. Durerea în fosa iliacă dreaptă este un semn caracteristicB. Febra este un semn caracteristic la bătrâniC. Leucocitoza este aproape întotdeauna prezentăD. Pulsul este deobicei accelerat moderatE. Poate evolua sub formă gangrenoasă

28. СМ Ce semne clinice prezintă plastronul apendicular în faza infiltrativă? A. Tumoare de dimensiuni diferite, dureroasă, cu contururi difuze, care apare la a 3-ea

– 5-ea zi după debutul boliiB. Leucocitoză în creştere treptatăC. Dureri surde în fosa iliacă dreaptă care se înteţesc în timpul mersuluiD. Fenomenul de fluctuenţă în fosa iliacă dreaptăE. Febră moderată cu predilecţie serală

29. СМ Ce semne clinice prezintă apendicita acută la bătrîni?A. Debutul zgomotos şi evoluare rapidăB. Contractură musculară slabăC. Durere provocată de palpare în fosa iliacă dreaptăD. Tendinţa spre distrucţie pe fondul unui tablou clinic sărac E. Leucocitoză moderată, temperatură puţin elevată şi meteorism pronunţat

30. СМ Ce afecţiuni pot simula apendicita acută ascendentă (retrocecală)?A. Colecistita acutăB. Abcesul peranefralC. Inflamaţia diverticulului MeckelD. HidronefrozaE. Pielita

31. СМ Enumeraţi 2 factori mai importanţi şi mai constanţi în declanşarea apendicitei acute.A. NervosB. ObstructivC. VascularD. ChimicE. Infecţios

32. СМ Ce simptoame sunt utile la diferenţierea apendicitei acute la femei şi afecţiunile genitale acute?

A. Semnul PromptovB. Metroragii

55

C. JandrinskiiD. Bartomie-MihelsonE. Kulencampf

33. СМ Apendicita cronică trebuie diferenţiată cu următoarele afecţiuni …:A. Toxicoinfecţia alimentarăB. Cancerul de cecC. Urolitiaza pe dreaptaD. Boala CrohnE. Chistul ovarian

34. СМ Enumeraţi afirmaţiile incorecte referitor la plastronul apendicular abcedat:A. Se instituie la a 3-ea – 5-ea zi de la debutul bolii B. Colecţie transonică heterogenă în fosa iliacă dreaptăC. Sunt prezente febra şi frisoaneleD. Se tratează numai conservativE. Se drenează retroperitoneal

35. СМ Particularităţile apendicitei acute la gravide sunt următoarele…:A. Durerea este localizată atipicB. Mai frecvent este în jumătatea a doua a sarciniiC. Sunt frecvente formele distructiveD. Durerea şi voma sunt confundate cu cele din cauza sarciniiE. Sunt pozitive semnele Bartomie-Mihelson, Cope

36. СМ Pot simula apendicita acută pelviană următoarele afecţiuni… :A. PionefrozaB. Inflamaţia diverticulului MeckelC. Abcesul prostateiD. Ulcerul duodenal perforatE. Calculul ureteral

37. СМ Ce căi de acces chirurgical se utilizează în apendicectomie?A. McBurney, Volcovici-DiaconovB. LenanderC. LebkerD. RouxE. Laparotomie medie-mediană

38. СМ Ce procedee clinico-paraclinice înlesnesc diagnosticul apendicitei acute în cazurile dificile?A. Anamneza minuţioasăB. Simptomele şi semnele locale ale boliiC. Ordinea de apariţie a simptomelorD. PielografiaE. Laparoscopia

39. СМ Urmărirea evoluţiei plastronului apendicular se face prin examene clinice şi paraclinice. Selectaţi-le.

A. Monitorizarea temperaturii corporeale B. Semnele locale C. Laparoscopia D. PielografiaE. USG

40. CM Care sunt variantele evoluţiei unui plastron apendicular?A. Resorbţie

56

B. Abcedare C. Abces intrahepaticD. Fistulă purulentă externăE. Fistularizare internă

41. CM Care dintre examenele paraclinice sunt recomandate în susţinerea diagnosticului de apendicită acută?

A. AmilazuriaB. LeucocitozaC. USGD. LaparoscopiaE. Laparocenteza

42. CM Apendicita cronică trebuie diferenţiată cu următoarele afecţiuni, cu excepţia:A. Nefrolitiază, pielonefrităB. Boala CrohnC. Sindromul Zollinger-EllisonD. Diverticulul MeckelE. Anexitele, ovaritele sclerochistice

Herniile

1. CS Care din următoarele caracteristici se găsesc în hernia inghinală directă?A. Nu coboară niciodată în scrotB. Este congenitalăC. Este situată de asupra liniei MalgaigneD. Se strangulează foarte frecventE. Este o hernie de efort

2. CS Strangularea diverticulului Meckel poartă denumirea de hernie ... :A. RichterB. MaydlC. LittreD. HesselbahE. Brock

3. CS Peretele posterior al canalului inghinal este reprezentat de:A. Fascia transversalisB. Oblicul internC. Tendonul conjunctD. Arcada cruralăE. Oblicul extern

4. CS Locul II după frecvenţa strangulării îl ocupă hernia:A. FemuralăB. OmbilicalăC. Inghinală directăD. Inghinală oblică la bărbaţiE. A liniei albe la copii

5. CS Strangularea parietală prin pensarea (ciupure) laterală poartă denumirea de hernie... :A. BrockB. HesselbahC. MaydlD. Richter

57

E. Littre6. CS Unde se găseşte gîtul herniei femurale?

A. Anterior de arcada cruralăB. Medial de vasele femuraleC. Lateral de vasele femuraleD. Posterior de vasele femuraleE. Medial de ligamentul Cooper

7. CS În care dintre hernii lipseşte sacul herniar?A. Hernie inghinală congenitalăB. Hernie ombilicalăC. Hernie inghinală prin clivajD. Hernie perinealăE. Hernie diafragmală posttraumatică

8. CS În herniile inghinale oblice scopul major este plastia peretelui anterior al canalului inghinal. Care metodă de plastie este indicată mai frecvent?

A. Girard-Spasokukoţkii cu sutura KimbarovskiiB. BassiniC. PostempskiD. KukudjanovE. Martânov

9. CS Cel mai frecvent utilizat procedeu de plastie în herniile femurale este ... :A. RuggiB. ZaţepinC. Ruggi-ParlavecchioD. LexerE. Bassini

10. CS. În intestinul strangulat cel mai mult suferă ansa:A. CentralăB. AferentăC. EferentăD. IntermediarăE. Nici una din cele enumerate

11. CS Irigografia se impune:A. Obligatoriu în orice hernieB. Numai în herniile inghinale prin clivaj din stângaC. În herniile strangulateD. Uneori, în unele hernii voluminoase pentru a aprecia natura conţinutuluiE. Nici una din situaţiile enumerate

12. CS În herniile ombilicale cu inelul herniar până la 3 cm mai preferabilă este metoda:A. MayoB. BassiniC. SapejkoD. LexerE. Nici una din cele indicate

13. CM Când este indicat tratamentul conservator (bandajul) al unei hernii? A. În herniile mici ombilicale la copii de până la 3 aniB. La bătrâni când starea generală contraindică intervenţia chirurgicalăC. În orice tip de hernieD. În herniile incoercibile

58

E. În herniile inghinale congenitale14. CM În care situaţii clinice se poate întîlni hernia Brock sau pseudostrangularea?

A. Colecistita acutăB. Perforaţia atipică a ulcerului gastric C. Ulcerul gastroduodenal perforatD. Apendicita acută perforativăE. Pancreatita pseudotumorală

15. CM Ce semne depistăm în faza de ischemie a unei hernii strangulate?A. Ansa destinsă, pronunţat cianoticăB. Tromboza venelor mezouluiC. Perete îngroşat cu false membrane pe suprafaţăD. Lichid peritoneal purulent, fecaloidE. Ansa eferentă palidă, colabată

16. СМ Diagnosticul herniei diafragmatice posttraumatice se precizează prin următoarele examene:A. EndoscopieB. EcografieC. ScintigrafieD. Examen radiografic simplu toraco-abdominal şi pasaj baritat al tubului digestivE. Pneumoperitoneu în scop diagnostic

17. CM Selectaţi afirmaţiile corecte cu privire la herniile inghinale oblice. A. Sacul herniar constă din procesul vaginalB. Sacul se extinde anterio-medial de cordonul spermaticC. Sacul se află medial de vasele epigastrice inferioareD. Sacul se extinde lateral de cordonul spermatic E. Este mai rar bilaterală decât cea directă

18. СМ Enumeraţi caracteristicile viabilităţii ansei intestinale strangulate. A. Ansă pronunţat dilatatăB. Ansă cianoticăC. Lipsa pulsaţiei în mezoul ansei strangulateD. Peteşii multiple pe peretele intestinalE. Culoare negrie a ansei

19. СМ Selectaţi afirmaţiile corecte cu privire la hernii (cataracteristici clinice). A. Herniile inghinale indirecte sunt de 2 ori mai frecvente decât cele directeB. Herniile directe intră în canalul inghinal direct prin inelul internC. Hernia indirectă coboară în scrot, iar cea directă nicicândD. 60% hernii apar la bărbaţiE. Sacul herniar în hernia indirectă se află medial de pulsaţia a.epigastrica inferior

20. СМ Selectaţi afirmaţiile corecte privind hernia strangulată (cataracteristici clinice şi morfopatologice).

A. Toate sunt asociate cu stoparea tranzitului intestinalB. Hernia femurală are o rată de strangulare mai mare decât cea inghinalăC. Strangularea este rară la copiii mai mici de 2 aniD. Hernia Brock nu se caracterizează prin ischemieE. În strangularea retrogradă suferă cel mai mult ansa intermediară

21. CM Selectaţi afirmaţiile corecte referitor la hernia inghinală prin alunecare pe stânga (cataracteristici clinice şi morfopatologice).

A. Nu conţine niciodată intestin subţireB. Conţine întotdeauna intestin subţireC. Colonul sigmoid poate face parte din sacul herniar

59

D. Nu se încarcerează niciodatăE. Uneori ajunge la dimensiuni mari

22. СМ În care hernii strangulate este păstrat tranzitul intestinal? A. BrockB. HesselbahC. MaydlD. RichterE. Littre

23. CM Care din următoarele reprezintă complicaţii ale herniilor?A. IreductibilitateB. Hernia BrockC. Hernia RichterD. Hernia femurală liberăE. Hernia posttraumatică

24. CM Semnele constante într-o hernie strangulată cu strangularea intestinului tip Richter sunt:A. Este strangulat mezoul anseiB. Este păstrat tranzitul intestinal C. Este dereglat tranzitul intestinalD. VomeleE. Pensare laterală a peretelui intestinal

25. CM Indicaţi semnele herniei inghinale congenitale.A. Este întotdeauna strangulatăB. Sacul herniar conţine testicululC. Este o hernie inghinoscrotalăD. Este ireponibilăE. Se întâlneşte numai la copii

26. CM Caracterizaţi durerea într-o hernie necomplicată.A. Este colicativăB. Este permanentăC. Se înteţeşte la efortD. Sunt prezente dureri lombare în herniile mari E. Iradiază în "centură"

27. CM Care sunt factorii predispozanţi în producerea herniilor?A. CaşexiaB. Efortul fizicC. Ereditatea D. Patologia concomitentăE. Obezitatea

28. CM Care sunt factorii determinanţi în producerea herniilor?A. Astmul bronşicB. SexulC. Traumele peretelui abdominalD. ConstipaţiaE. Insuficienţa cardiovasculară

29. CM Cu ce patologii este necesar de diferenţiat hernia inghinoscrotală?A. Limfadenita inghinalăB. Hidropsul testicularC. VaricocelulD. Criptorhismul

60

E. Lipomul regiunii inghinale30. CM Care organe ale cavităţii peritoneale cel mai frecvent herniază?

A. Intestinul subţireB. Colonul ascendentC. ProstataD. EpiploonulE. Vezica urinară

31. CM Alegeţi semnele clinice ale herniei inghinale directe.A. Formă sfericăB. Coboară în scrotC. Nu coboară în scrotD. Mai frecvent apare la tineriE. Frecvent poate fi bilaterală

32. CM Caracterizaţi statusul local al unei hernii inghinale oblice.A. Tumoră elastică cu expansiune la efortB. Poate coborî în scrotC. Pulsaţia a.epigastrice este situată în interiorul ineluluiD. Pulsaţia a.epigastrice este situată în exteriorul ineluluiE. Traectul ieşirii este perpendicular pe peretele abdominal

33. CM Care dintre variantele de hernii enumerate sunt hernii externe?A. FemuralăB. OmbilicalăC. DiafragmalăD. PerinealăE. Hiatală

34. CM Care sunt semnele clinice ale herniei strangulate?A. Tumoră tensionată, indolorăB. Tumoră doloră, tensionatăC. IreductibilitateD. Se reduce prin taxisE. Întotdeauna este dereglat tranzitul intestinal

35. CM Care situatii nu se încadrează în hernia Maydl?A. Strangulare în "W"B. Strangularea parietală a intestinuluiC. Hernia obturatorieD. Strangularea diverticului MeckelE. Sacul herniar conţine două anse intestinale

36. CM Hernia Richter este o formă particulară de hernie, prezentând următoarele caracteristici morfopatologice, cu excepţia:

A. Strangulare parietală a părţii antimezotenice a intestinuluiB. Sacul herniar conţine diverticulul Meckel C. Strangulare în "W"D. Un perete al sacului herniar este prezentat de un organ mezo- sau retroperitonealE. Mezoul intestinal nu este implicat în proces

37. CM Herniile strangulate interesează mai multe anse intestinale, cu excepţia:A. Herniei BrockB. Strangulării retrogradeC. Herniei hiataleD. Herniei Richter

61

E. Herniei obturatorii38. CM Care din următoarele gesturi pot deveni riscuri şi erori într-o hernie strangulată?

A. Eliberarea la domiciliu din secţia de primire a unui bolnav după reducerea spontană a herniei

B. Intervenţia chirurgicală programatăC. Palparea tumorii herniareD. Reducerea prin taxisE. Tuşeul rectal

39. CM Care sînt cele mai principale semne clinice ale herniilor libere?A. Consistenţa tumorii herniareB. ReductibilitateaC. Adenopatia regionalăD. Expansiune la efortE. Prezenţa aderenţelor în sacul herniar

40. CM Care din următoarele gesturi pot fi riscuri în hernia ireponibilă?A. Intervenţia chirurgicală de urgenţăB. Bandajul compresiv al porţii herniareC. Palparea tumorii herniareD. Reducerea prin taxisE. Radiografia de ansamblu a abdomenului

41. CM Procedeele chirurgicale de refacere a peretelui abdominal în hernii cuprind următoarele momente...:

A. Rezecţia organelor din sacul herniarB. HerniotomiaC. Sutura directă a colului sacului herniarD. AutoplastiaE. Aloplastia

42. CM Sarcinile tratamentului chirurgical în hernii include:A. Eliminarea sacului herniar B. HerniotomiaC. Rezecţia segmentară a intestinuluiD. Rezecţia marginală a epiploonuluiE. Hernioplastia

43. CM Ce semne clinice caracterizează herniile diafragmale libere?A. DispneeB. RegurgitaţieC. Insuficienţă respiratorieD. Tranzit intestinal dereglatE. Vome multiple

44. CM În herniile inghinale directe la vârstnici se utilizează următoarele procedee:A. Girard-SpasokukoţkiiB. PostempskiiC. Roux-OppelD. KukudjanovE. Bassini

Boala ulceroasă

1. СS Celulele Brunner elimină un secret bogat în mucus cu un pH între 8,2 – 9,3 şi sunt situate cu preponderenţă în ... :

62

A. CardieB. Duoden (regiunea bulbului şi porţiunea descendentă)C. Partea fundică a stomaculuiD. Duoden (porţiunea orizontală inferioară şi ascendentă)E. Partea antrală a stomacului

2. CS Ce factor este principalul în etiopatogenia ulcerului duodenal?A. Hiperaciditatea B. Factorul psihic C. Factorul ereditarD. Factorul alimentar E. Factorul de apărare

3. CS Care perioadă după perforaţie este caracterizată prin semnele ce urmează: vomă repetată, puls accelerat, respiraţie superficială, accelerată, semne de şoc hipovolemic, temperatură crescută, abdomen sensibil şi destins, lipsa eliminărilor de gaze?

A. Prima perioadă (4-6 ore)B. A doua perioadă (6-12 ore)C. A treia perioadă (peste 12 ore)D. PseudoameliorareE. Perioada de şoc

4. CS Care este procedeul chirurgical indicat în perforaţia unui ulcer gastric la un bolnav de 40-60 ani, dacă după momentul perforaţiei nu a trecut mai mult de 6 ore?

A. Sutura simplă a ulceruluiB. Rezecţia primară a stomaculuiC. Biopsia şi suturarea ulcerului, procedeu OppelD. Rezecţia cuneiformă a stomacului şi vagotomieE. Vagotomie tronculară bilaterală şi sutura simplă a ulcerului

5. CS Reacţia Gregersen-Adler indică:A. Exacerbarea durerilor înainte de hemoragieB. Hemoragie microscopică superioară C. Prezenţa adenomului ulcerogen în pancreasD. Hemoragie în rectE. Hemoragie din varicele esofagiene

6. CS Semnul Bergman indică:A. Prezenţa contracturii musculare în epigastruB. HematemezăC. Atenuarea durerii epigastrice în cazul hemoragiei din ulcerul gastroduodenalD. Peristaltism intestinal exagerat la auscultaţieE. Prezenţa aerului liber sub cupola stângă a diafragmei

7. CS Tactica medicală optimală în hemoragiile digestive superioare este ... :A. ActivăB. ExpectativăC. Activ-expectativăD. Activ-individualăE. Conservativă

8. CS Semnele clinice: distensie epigastrică, vărsături cu caracter episodic şi tendinţă spre creşterea volumului lor, care uşurează starea bolnavului, caracterizează ...:

A. stenoză compensată B. stenoză subcompensatăC. stenoză decompensată

63

D. penetrarea ulceruluiE. cancerul gastric

9. CS Cel mai frecvent malignizează ulcerul cu sediul în ... :A. Duoden, peretele anteriorB. Duoden, peretele posteriorC. Duoden, ulcer circularD. Stomac, pe curbura mareE. Stomac, pe curbura mică

10. CS Prima rezecţie gastrică în tratamentul bolii ulceroase a fost efectuată de către ... :A. DragstedtB. BillrothC. FinstererD. Iudin E. Rydiger

11. CS Faza intestinală este responsabilă de 10% din secreţia gastrică totală şi este determinată de următorii factori, exceptând ... :

A. Hormonii secretaţi de duoden şi jejunul superiorB. Insulină C. Histamină D. Imidazol E. Gastrină

12. CS Indicaţi simptomul netipic pentru ulcerul perforat asociat cu hemoragie.A. Sindromul algic pronunţatB. Diminuarea intensităţii dureriiC. Prezenţa semnelor peritonealeD. Lipsa semnelor peritonealeE. "Abdomenul de lemn"

13. CS Ce procedeu chirurgical este indicat în cazul unui ulcer duodenal perforat la un pacient de 35-40 ani dacă după perforaţie nu a trecut mai mult de 6 ore?

A. Vagotomie selectivă proximală, excizia ulcerului (manevra Judd)B. Sutura simplăC. Suturarea ulcerului procedeul OppelD. Sutura ulcerului cu anastomoză gastrojejunalăE. Vagotomie tronculară, excizia ulcerului şi piloroplastie

14. CS În ce situaţie este obligatorie biopsia ulcerului perforat?A. Ulcer duodenal calos mai mare de 2 cmB. Ulcer duodenal circularC. Ulcer gastric acutD. Ulcer gastric la un pacient peste 40 aniE. Ulcer duodenal penetrant în pancreas şi asociat cu hemoragie

15. CS Cărui tip corespunde ulcerul mezogastric conform clasificării Johnson?A. Johnson IB. Johnson IIC. Johnson IIID. Johnson IVE. Johnson V

16. СS Cel mai important simptom ce descoperă o penetrare a ulcerului duodenal este ... :A. Durerile sezoniereB. Dureri postprandiale cu ameliorare după vome sau spălătură gastrică

64

C. Dureri nocturne, predispunere către hemoragiiD. Evacuare din stomac peste 12-24 oreE. Icter mecanic

17. CS Care din intervenţiile chirurgicale pe stomac în boala ulceroasă se complică la distanţă cel mai rar cu diaree?

A. Vagotomie selectivă B. Vagotomie troncularăC. Rezecţia gastrică tip Balfour D. Rezecţia gastrică tip Billroth IE. Vagotomie tronculară cu piloroplastie Heineke-Miculitz

18. CS Cel mai informativ procedeu în diagnosticul pozitiv al hemoragiei digestive superioare este:A. Determinarea volumului sângelui circulantB. Aprecierea indicelui AlgowerC. Tomografia computerizatăD. LaparoscopiaE. FEGDS

19. CS Care este frecvenţa perforaţiei ulcerului gastroduodenal?A. 5%B. 10%C. 15%D. 20%E. 25%

20. CS Care procedeu chirurgical prevede utilizarea omentului pe picioruş la suturarea ulcerului perforat?

A. BraunB. HolleC. OppelD. Heineke-MiculitzE. Judd

21. CS Incidenţa hemoragiei de origine ulceroasă din tot lotul hemoragiilor digestive superioare este de ... :

A. 30%B. 40%C. 50%D. 60%E. 70%-80%

22. CS Cui îi aparţine postulatul: „Cu cît e mai mare şi mai adânc ulcerul, cu cît e mai înaintată vârsta bolnavului şi mai diminuată aciditatea gastrică, cu atât este mai înalt pericolul malignizării lui şi, deci, mai indicată este operaţia?”

A. BillrothB. MondorC. Burlui D. Iudin E. Balfour

23. CS Adenomul ulcerogen produce cantităţi mari de ... :A. HistaminăB. Kalicreină C. Chinine D. Tripsină

65

E. Gastrină

24. СS Care este cea mai frecventă operaţie de drenaj gastric asociată vagotomiei tronculare în chirurgia de urgenţă a bolii ulceroase?

A. JuddB. Heineke-MiculitzC. FinneyD. Gastroduodenostomia JaboulayE. Anastomoza gastrojejunală

25. CS Care este factorul decisiv în stimularea secreţiei gastrice?A. Factorul psihosomaticB. AcetilcolinaC. Bolul alimentarD. Kalicreina E. Gastrina

26. CS Secreţia gastrică egală cu cea maximală este asigurată de faza:A. CefalicăB. Bazală C. NocturnăD. HormonalăE. Intestinală

27. CS În ulcerul duodenal se întîlnesc mai frecvent următoarele complicaţii, cu excepţia…:A. Stenoza B. PenetrareaC. MalignizareaD. Hemoragia E. Perforaţia

28. CS Care este cel mai caracteristic semn de laborator al ulcerului perforat?A. Leucopenie cu deviere in stângaB. HipocloremieC. Anemie moderatăD. Leucocitoză moderată (12000-14000), cu creşterea în dinamicăE. Creşterea hematocritului

29. CS Care sînt caracteristicile durerii în ulcerul duodenal?A. PermanentăB. Are caracter colicativC. Este agravată de alcoolD. Este calmată de spălături gastriceE. Cedează în cursul nopţii

30. CS Care dintre complicaţiile ulcerului gastroduodenal este responsabilă de 50% din decesele în complicaţiile ulcerului?

A. Stenoza B. PenetrareaC. MalignizareaD. Hemoragia E. Perforaţia

31. CS Care este cel mai precoce semn al malignizării ulcerului?A.Vomismente cu miros fetid

66

B. HaematemezăC. Dispariţia periodicităţii şi violenţiei durerilor D. Scăderea ponderală E. Melenă

32. CS Ce fază asigură secreţia gastrică egală cu cea maximală?A. Cefalică B. Bazală C. NocturnăD. HormonalăE. Intestinală

33. CS Care sînt cele mai importante glande gastrice cu funcţie incretorie?A. FundiceB. CardialeC. AntraleD. ParietaleE. Accesorii

34. CS Care este cea mai informativă investigaţie a secreţiei gastrice?A. testul HollenderB. pH-metriaC. testul KayD. R-scopia stomaculuiE. FEGDS

35. CS În care complicaţie a ulcerului gastroduodenal vomele sunt mai frecvente?A. Stenoza B. PenetrareaC. MalignizareaD. Hemoragia E. Perforaţia

36. CS Care este cea mai eficace metodă de depistare a ulcerului malignizat?A. R-scopia stomaculuiB. Anamneza şi examenul clinicC. Reacţia Gregersen-AdlerD. FEGDSE. Tomografia computerizată

37. CS În cazul unui bolnav de 45 ani cu o anamneză îndelungată de ulcer duodenal refractar la terapia medicamentoasă cu prevalarea testului Kay cea mai indicată operaţie este ... :

A. Vagotomie selectivă proximală izolatăB. Vagotomie selectivă proximală cu excizia ulceruluiC. Vagotomie tronculară bilaterală, excizia ulcerului şi piloroplastie D. Excizia ulcerului şi anastomoză gastro-jejunalăE. Rezecţie gastrică distală

38. CS Ulcerul prepiloric conform clasificării Johnson este ... :A. Johnson IB. Johnson IIC. Johnson IIID. Johnson IVE. Johnson V

67

39. CS Cărei perioade după perforaţie corespund semnele clinice: durere abdominală intensă în epigastru, înfăţişare anxioasă, pupile dilatate, transpiraţii reci, respiraţie superficială, simptomul Eleker, poziţie antalgică forţată?

A. Prima perioadă (4-6 ore)B. A doua perioadă (6-12 ore)C. A treia perioadă (peste 12 ore)D. PseudoameliorareE. Peritonită toxică

40. CS Ce este tipic pentru durerea ulceroasă?A. Este postprandială B. Nu este legată de meseC. Nu este sezonierăD. Se calmează în cursul nopţiiE. Are sediul paraombilical pe stânga

41. CS De cine a fost propusă metoda conservativă de tratament al ulcerului perforat?A. Billroth B. OppelC. Iudin D. TaylorE. Braun

42. CS Gradul de activitate a hemoragiei digestive superioare determină tactica chirurgicală şi este apreciat în rezultatul examenului ... :

A. ClinicB. De laboratorC. EndoscopicD. RadiologicE. Morfologic

43. CS Fibroesofagogastroscopia evidenţiază varice esofagiene gr.III care sângerează, mucoasa gastrică fără ulceraţii. La ce metodă de hemostază apelaţi mai întâi?

A. Sonda BlackmoreB. Ligaturarea varicelor esofagieneC. Rezecţia esofagului inferior cu anastomoză esogastricăD. Deconexiune azigoportalăE. Anastom oză splenorenală

44. CS În ce constă montajul Pean-Billroth-I?A. Anastomoză gastroduodenală termino-terminalăB. Anastomoză gastrojejunală termino-lateralăC. Anastomoză gastrojejunală pe ansă în "Y"D. Anastomoză gastroduodenală latero-lateralăE. Anastomoză gastrojejunală latero-laterală

45. CS Marcaţi cel mai important semn al dehiscenţei anastomozei gastroduodenale şi a tranşei suturate.

A. TahicardieB. FebrăC. Eliminări de bilă pe drenD. Balonarea abdomenuluiE. Durere în abdomen

46. CS Care este cea mai frecventă cauză a tulburărilor mecanice de evacuare după rezecţia gastrică?

68

A. Stenoza anastomozeiB. Edem al liniei suturiiC. AnastomozitaD. GastroplegiaE. Duodenostaza

47. CS Anastomozita mai frecvent apare în perioada postoperatorie precoce după rezecţia gastrică procedeul Billroth-I, avînd ca cauză factorul microbian, trauma ţesuturilor, materialul de suturare (catgutul), procesul alergic etc. Cînd postoperator apar semnele majore ale anastomozitei (dureri epigastrice şi vărsături abundente)?

A. La a 2-3-ea ziB. La a 3-4-a ziC. La a 5-7-ea ziD. La a 6-7-ea ziE. La a 7-10-ea zi

48. CS Dispariţia matităţii hepatice se depistează în majoritatea cazurilor de ulcer perforat şi poate fi confundată cu unul din următoarele semne ... :

A. Mandel-RazdolskiiB. KulencampfC. IudinD. CelatidiE. Vighiatto

49. CS Care este cel mai informativ procedeu în depistarea ulcerului perforat?A. FEGDSB. Examenul radiologic de ansamblu a abdomenuluiC. USGD. LaparocentezaE. Pneumogastrografia

50. CS Care este scopul principal în terapia medicamentoasă (conservativă) a hemoragiilor ulceroase?

A. Diminuarea secreţiei gastriceB. Susţinerea funcţiei normale a corduluiC. Hemostaza localăD. Recuperarea anemieiE. Restabilirea volumului circulant sangvin

51. CS Care este cea mai frecventă cauză dintre afecţiunile endocrinice care conduce la apariţia ulcerului peptic?

A. Boala KushingB. Hiperparatireoza primarăC. Ulcerul KurlingD. InsulomulE. Diabetul zaharat

52. CS Care este cea mai frecventă cauză a ulcerului duodenal postoperator recidivant?A. Rezecţia economă a stomaculuiB. InsulomulC. Adenomul paratireoidianD. Sindromul Zollinger-EllisonE. Păstrarea unui segment al sectorului antral al stomacului

53. CS În ce caz se operează ulcerul gastric?A. Imediat după ce se depistează

69

B. După primul epizod de hemoragieC. Numai în caz de stenoză antralăD. După eşecul terapiei medicamentoase timp de 1-2 luniE. Numai în caz de perforaţie

54. CS Din câte părţi este compus stomacul?A. Două părţiB. Trei părţiC. Patru părţiD. Cinci părţiE. Şase părţi

55. CS Proba (testul) Hollender presupune administrarea a 2 un. insulină la 10 kg masă a corpului i/m cu preluarea a 4 eşantioane (peste fiecare 15 min.) de suc gastric. Care fază a secreţiei se apreciează ulterior?

A. NocturneB. IntestinaleC. HormonaleD. BazaleE. Cefalice

56. CS În ce caz apare ulcerul Kurling ca ulcer de stres?A. Combustii extinse, severeB. Leziuni cerebraleC. PolitraumatismeD. Stări septiceE. Intervenţii chirurgicale majore

57. CS Care este frecvenţa hemoragiei din ulcerul gastroduodenal?A. 10%B. 15%C. 20%D. 25%E. 30%

58. CS Care ulcer duodenal conform sediului său sîngerează mai frecvent?A. BulbarB. AnteriorC. PosteriorD. StenozantE. Perforat

59. CS Care afirmaţie din cele care urmează este falsă referitor la tratamentul hemoragiilor ulceroase?

A. Poate fi numai medicamentos în unele cazuriB. Poate fi chirurgical imediatC. Poate fi chirurgical precoceD. În toate cazurile se impune operaţiaE. Poate fi chirurgical programat

60. CS Ce complicaţie a ulcerului duodenal este caracterizată de semnele ce urmează, prezente la un bolnav cu caşexie: parestezii, halucinaţii, uneori tetanie, în sînge - alcaloză metabolică, asociată cu hipocloremie, hiponatriemie, hipocaliemie, azotemie extrarenală?

A. Ocluzie intestinală tardivăB. Sindromul Zollinger-Ellison

70

C. Şocul hemoragicD. Insuficienţa renală cronicăE. Stenoza pilorică decompensată

61. CS Care este cea mai frecventă complicaţie, care poate apărea după rezecţia gastrică cu montaj în Billroth-II?

A. Fistula de bont duodenalB. Tromboflebita cubitalăC. SepsisulD. Hernia retroanastomoticăE. Hemoragia

62. CS Secreţia bazală face parte din secreţia totală gastrică. Care este rata acesteea faţă de secreţia stimulată?

A. 1-5%B. 5-10%C. 10-15%D. 15-20%E. 20-25%

63. CS Prin ce se caracterizează simptomul Kulencampf prezent în perioada a II-a după perforaţie?A. Durere acută pe toată aria abdomenuluiB. Matitate deplasabilă în fosa iliacă dreaptăC. “Abdomen de lemn”D. Bombarea dureroasă a fundului de sac DouglasE. Durere simţită ca “lovitură de pumnal”

64. CS Prin ce se explică intensitatea diminuată a durerii în perforaţia ulcerului duodenal faţă de cel gastric?

A. Diametrul mic al perforaţieiB. Agresivitatea scăzută a conţinutului duodenal faţă de cel gastricC. Conţinut duodenal în cantitate redusăD. Căi diferite de răspândire a conţinutuluiE. Incidenţa sporită a ulcerului duodenal acoperit

65. CS Care este cea mai frecventă şi cea mai gravă complicaţie a ulcerului gastroduodenal?A. Stenoza B. PenetrareaC. MalignizareaD. Hemoragia E. Perforaţia

66. CS Ce grad caracterizează pierderea a 1000-1500 ml sînge (30% din volumul sîngelui)?A. Hemoragie digestivă inferioară moderatăB. Hemoragie digestivă superioară micăC. Hemoragie digestivă superioară medieD. Hemoragie digestivă superioară masivăE. Hemoragie digestivă ocultă

67. CS Care este cauza mai frecventă a deceselor în caz de hemoragie din varicele esofagiene în ciroza hepatică?

A. Şocul hemoragicB. Insuficienţă hepaticăC. Anemia posthemoragică

71

D. Dereglări provocate de cirozăE. Insuficienţă renală

68. CS Ce grad al stenozei este prezent la un bolnav cu denutriţie şi este caracterizat de următoarele semne: plenitudine permanentă în epigastru, asociată deseori cu dureri şi eructaţii, vomă repetată cu conţinut gastric şi resturi alimentare?

A. Stenoză piloricăB. Stenoză compensatăC. Stenoză subcompensatăD. Stenoză decompensatăE. Stenoză postbulbară

69. CS Cui îi aparţine prima descriere a asocierii ulcerului peptic cu tumoarea pancreasului?A. MondorB. BillrothC. Rakitanshy şi CistoviciD. KushingE. Zollinger-Ellison

70. CS Care este cea mai ideală variantă de tratament a sindromului Zollinger-Ellison?A. Rezecţia gastrică şi enuclearea adenomuluiB. GastrectomiaC. Gastrectomia şi terapia conservativăD. Rezecţia gastrică 2/3

E. Rezecţia gastrică subtotală şi enuclearea tumorii71. СS Ce reprezintă semnul Kussmaul?

A. Flebita membrului superior stâng în cancerul gastric B. Tulburări metabolice din stenoza pilorică decompensatăC. Contractura muşchilor abdominali în ulcerul perforatD. Prezenţa undelor peristaltice a stomacului din stenoza piloricăE. Adenopatia supraclaviculară

72. CM Care sînt arterele principale ale stomacului?A. A. gastrică dreaptăB. A. gastrică stângăC. A. lienală D. A. gastroepiploică dreaptăE. A. gastroepiploică stângă

73. CM În ce constă metoda conservativă de tratament al ulcerului perforat?A. Aspiraţie nazogastricăB. AntibioticoterapieC. Terapie infuzionalăD. Dieta N1E. Clisme medicamentoase

74. CM Perforaţie atipică a ulcerului gastroduodenal înseamnă ...: A. Perforaţie în abdomenul liberB. OarbăC. A peretelui posterior al duodenului D. Acoperită (menajată)E. În porţiunea cardială a stomacului

72

75. СМ De care factori este întreţinută secreţia bazală gastrică?A. Bolul alimentarB. Digestia alimentelor în intestinC. Masa celulelor parietaleD. Tonusul vagalE. Eliberarea intermitentă a unor mici cantităţi de gastrină

76. CM Care sînt complicaţiile acute ale bolii ulceroase?A. PenetrareaB. HemoragiaC. StenozaD. PerforaţiaE. Malignizarea

77. СМ Diagnosticul diferenţial al ulcerului perforat trebuie efectuat cu următoarele afecţiuni:A. Pancreatita acutăB. Apendicita acutăC. Pleuropneumonia din dreaptaD. Sarcina extrauterină (ectopică) întreruptăE. Tromboembolia a.pulmonare

78. СМ În ce situaţii clinice de perforaţie a ulcerului nu este indicată rezecţia gastrică primară?A. Ulcer duodenal la bolnavii peste 70 de aniB. Ulcer duodenal "mut"C. Asocierea perforaţiei cu hemoragieD. În suspecţia la malignizareE. În ulcerul gastric cu anamneză îndelungată

79. СМ La ce metodă nechirurgicală de hemostază apelaţi în caz de ineficacitate a tamponamentului esofagogastric cu sonda Blackemore în hemoragia din venele dilatate ale esofagului?

A. Sclerozarea endoscopică a venelorB. Terapie hormonalăC. Pituitrină intravenosD. Ligaturare endoscopică a venelorE. Terapie cu hemostatice

80. СМ Ce procedee utilizaţi în tratamentul conservativ a sindromului Mallory-Weiss?A. Dieta, antacide, hemocoagulanteB. Terapie hormonalăC. Pituitrină intravenosD. Sonda BlackemoreE. Hemostază endoscopică

81. СМ Ce tipuri de stenoze deosebim în funcţie de sediul ulcerului în boala ulceroasă?A. PiloricăB. La nivelul corpului gastricC. BulbarăD. PostbulbarăE. La nivelul unghiului gastric

82. СМ Adenomul ulcerogen (gastrinomul) are forma unui nod chistos sau lobat de diversă consistenţă, care în 50% cazuri malignizează şi dă metastaze. În care organe poate fi situat adenomul?

A. PancreasB. SplinăC. Stomac

73

D. DuodenE. Colecist

83. СМ Ce complicaţii se întâlnesc mai frecvent în ulcerul duodenal?A. PenetrareaB. HemoragiaC. StenozaD. PerforaţiaE. Malignizarea

84. СМ Caracterizaţi durerea în ulcerul cronic duodenal penetrant în pancreas.A. Poartă caracter sezonierB. Apare după mese cu ameliorare după vomă sau spălătură gastricăC. Este nocturnăD. Se asociază cu icterE. Nu se jugulează cu spasmolitice, stupefiante

85. СМ De ce factori este impusă asocierea operaţiilor de drenaj gastric unor tipuri de vagotomie? A. Hipoaciditatea secundară vagotomieiB. Scăderea motilităţii gastrice secundare vagotomieiC. Creşterea gastrinemieiD. Asocierea unei gastroduodeniteE. Hipertrofia pilorică postvagotomie

86. CM Care situaţii încadrează ulcerul gastric în tipul Johnson I?A. Ulcerele prepiloriceB. Ulcerele marii curburiC. Ulcerele micii curburi şi aciditate subnormalăD. Ulcerele micii curburi şi ulcer duodenal evolutivE. Ulcerele micii curburi asociate cu ulcere prepilorice şi hipersecreţie

87. СМ Care afirmaţii referitoare la hemoragia digestivă superioară ulceroasă sunt adevărate:A. Azotemia este normalăB. La vârstnici se opreşte mai uşor ca la tineriC. Se aşteaptă 24 ore pentru a asigura hemostaza medicalăD. Diagnosticul diferenţial în primul rând trebuie de efectuat cu hemoragia din venele

dilatate ale esofaguluiE. Se operează peste 24 ore pentru a reduce letalitatea

88. СМ De ce factori este favorizată apariţia sindromului Mallory-Weiss?A. Abuzul de alcool şi alimenteB. Creşterea bruscă a presiunii intraabdominaleC. Vome repetateD. Primirea îndelungată a aspirinei, steroizilorE. Tuse insistentă

89. СМ Care dintre următoarele măsuri terapeutice nu pot fi folosite în hemoragia superioară din varicele esofagiene rupte în ciroza hepatică?

A. Administrarea pituitrinei intravenosB. Hemostaza endoscopicăC. Ligatura de trunchi celiacD. Sonda BlackemoreE. Vagotomia supraselectivă

90. СМ Ce afecţiuni prezintă cele mai frecvente cauze a dereglării evacuării din stomac la adulţi?A. Ulcerul piloroduodenalB. Fitobezoarul

74

C. Tumora porţiunii piloroantraleD. PilorospasmulE. Boala Menetrie

91. CM Ce semne caracterizează sindromul Zollinger-Ellison?A. Creşterea secreţiei bazale nocturne peste un litruB. ConstipaţiaC. Vome abundente, frecvente cu caracter acidD. Hemoragie digestivă superioarăE. Durere epigastrică intensă, continuă

92. СМ Hemoragiile postoperatorii pot avea loc atît în tractul digestiv (2% din lotul rezecţiilor gastrice), cît şi în cavitatea abdominală. În ce cazuiri este indicată terapia conservativă (acid aminocapronic 5% + adrenalină 0,1% - 1 ml; vicasol; CaCl 10%; decinon; plasmă congelată; crioprecipitat; transfuzii de sînge)?

A. Hemoragia din ulcerele acute postoperatoriiB. Hemoragia din tranşa neanastomotică C. Hemoragia linia suturii anastomozeD. Hemoragia din peretele abdominal din locul drenuluiE. Hemoragia din ligaturile lig.gastrocolic

93. СМ De ce factori este stimulată faza cefalică a secreţiei gastrice?A. Distensia gastrică fundică şi antralăB. Vederea, mirosul şi palparea alimentelorC. Masticaţia şi salivaţiaD. DeglutiţiaE. Insulina

94. CM În care situaţii clinice se întâlnesc ulceraţiile acute gastroduodenale?A. Arsuri întinseB. CorticoterapieC. Ingestia de aspirinăD. Leziuni cerebraleE. Administrarea penicilinei

95. СМ Ce procedee chirurgicale se utilizează în tratamentul ulcerului gastric perforat în funcţie de situaţia morfopatologică reală?

A. Vagotomie selectivă B. Vagotomie selectivă proximală cu excizia ulceruluiC. Vagotomie tronculară bilaterală, excizia ulcerului şi piloroplastie D. Excizia ulcerului şi gastroplastieE. Rezecţie gastrică

96. СМ La ce procedee se reduce tratamentul chirurgical în sindromul Mallory-Weiss, cînd epuizează cel conservativ?

A. Suturarea mucoasei şi submucoaseiB. Ligaturarea a.gastrica sinistraC. Rezecţia gastrică distalăD. Suturarea mucoasei şi submucoasei +ligaturarea a.gastrica sinistraE. Rezecţia gastrică proximală

97. CM Ce afirmaţii referitoare ulcerului perforat acoperit sînt incorecte?A. Se caracterizează printr-un debut acutB. Întotdeauna este prezent pneumoperitoneumulC. Diagnosticul este facilitat prin proba PetrescuD. Cere aceeaşi atitudine chirurgicală ca şi perforaţia în peritoneul liber

75

E. Este prezentă contractura musculară difuză98. CM Care din următoarele afecţiuni pot genera o hemoragie digestivă superioară?

A. Ulcerul gastricB. Ulcerul cronic duodenalC. Ulcerul acut al corpului gastricD. Leiomiomul jejunalE. Eroziile duodenale

99. СМ Ce semne include tabloul clinic al ulcerului perforat în prima fază de evoluţie?A. BradicardieB. "Abdomen de lemn"C. DispneeD. Lipsa peristaltismului intestinalE. Meteorism difuz pronunţat

100. СМ Care sunt indicaţiile către tratamentul chirurgical în hemoragia digestivă superioară ulceroasă?

A. Ulcerele acute gastriceB. Ulcerul gastric Johnson I cu diametrul 2,5 cmC. Ulcerul duodenal cu hemoragie Forrest IAD. Ulcerul gastric cu hemoragie Forrest IIBE. Sindromul Mallory-Weiss

101. CM Care sînt factorii patogeni primordiali în ulcerul gastroduodenal?A. Diminuarea rezistenţei mucoaseiB. Factorul agresiv (hiperaciditate)C. Factorul ereditarD. Factorul sezonierE. Factorul alimentar

102. CM În ce cazuri clinice se întîlneşte pnemoperitoneul radiologic? A. Sindromul BouverettB. Perforaţia retroperitoneală a ulcerului duodenalC. Ulcer gastroduodenal cu perforaţie în cavitatea peritoneală liberăD. Ocluzie intestinală acutăE. Perforaţia patologică a sigmei

103. CM Ce semne relevă examenul obiectiv în ulcerul gastroduodenal necomplicat?A. Durere "de pumnal" în epigastruB. Durere moderată în epigastruC. Lipsa contracturii musculareD. Dispariţia matităţii hepaticeE. Prezenţa semnului Kussmaul

104. CM Ce variante de perforaţie a ulcerului cunoaşteţi?A. În cavitatea abdominală liberăB. OarbăC. AcoperităD. Cu evoluţie în fistulă gastro-colicăE. Perforaţie în bursa omentală

105. CM Ce semne caracterizează tabloul clinic al ulcerului duodenal perforat în faza a III-ea de evoluţie?

A. “Abdomen de scândură”B. FebrăC. Silenţium abdominal

76

D. Meteorism difuzE. Şoc toxico-septic

106. CM În care situaţii clinice este indicată sutura solitară a ulcerului perforat?A. Asocierea perforaţiei cu penetraţie în pancreasB. Ulcer calos şi peritonită fibrinoasă difuzăC. Diametrul mic al ulceruluiD. Ulcer perforat la tineriE. Prezenţa patologiei concomitente severe

107. CM Prin ce metode poate fi confirmat diagnosticul pozitiv de stenoză pilorică?A. FEGDSB. LeucogramăC. Radiografia abdominală de ansambluD. Examenul baritat al stomaculuiE. USG abdominală

108. CM Care este efectul vagal asupra secreţiei gastrice?A. VasodilataţieB. VasoconstricţieC. Creşterea motilităţii gastriceD. Instituirea spasmului piloruluiE. Creşterea acidităţii gastrice

109. CM Care operaţii se pot practica în tratamentul ulcerului duodenal hemoragic?A. Vagotomie selectivă izolatăB. Vagotomie selectivă proximală cu excizia ulceruluiC. Vagotomie tronculară bilaterală, excizia ulcerului şi piloroplastie D. Rezecţie gastrică distalăE. Rezecţie gastrică distală "la excludere"

110. CM Prin ce semne se deosebeşte ulcerul duodenal perforat în cavitatea abdominală liberă de pancreatita acută?

A. Stare de şoc la spitalizareB. Prezenţa semnelor peritonealeC. Durere de “pumnal”D. PneumoperitoneumE. “Abdomen de lemn”

111. CM Prin ce semne se deosebeşte ulcerul duodenal perforat acoperit de colecistita acută?A. Prezenţa semnelor peritonealeB. Durere de “pumnal”C. PneumoperitoneumD. Contractură musculară pe flancul dreptE. Febră la debut

112. CM Ce remedii sînt recomandate în tratamentul hemoragiilor din venele dilatate ale esofagului?

A. PituitrinăB. VasopresinăC. AnticoagulanteD. Hemostatice E. Antibiotice

113. CM În ce cazuri se aplică sonda Blackemore?A. Ulcer cardial hemoragicB. Hemoragie din venele dilatate ale esofagului

77

C. Sindromul Mallory-WeissD. Esofagita pepticăE. Boala Menetrier

114. CM Care dintre afecţiunile de mai jos se pot complica cu ulcer de stres?A. Operaţii laborioaseB. CorticosteroiziC. Arsuri extinseD. Primirea aspirineiE. Traumatisme cranio-cerebrale

115. CM De ce factori este cauzată cel mai frecvent gastrita acută erozivă?A. HiperaciditateB. Pancreatită acutăC. Primirea aspirineiD. AntibioticeE. Sindromul Mallory-Weiss

116. CM Care localizare a ulcerului cuprinde ulcerul gastric Johnson II?A. Ulcerele prepiloriceB. Ulcerul gastric în corp şi stenoza ulceroasă piloricăC. Ulcerele cardiale şi aciditate subnormalăD. Ulcerele micii curburi şi ulcer duodenal evolutivE. Ulcerele micii curburi asociate cu ulcere prepilorice şi hipersecreţie

117. CM Care dintre procedeele chirurgicale pot fi variante adecvate de corecţie chirurgicală în ulcerul gastric Johnson I?

A. Vagotomie selectivă izolatăB. Vagotomie selectivă proximală cu excizia ulceruluiC. Excizia cuneiformă a stomacului D. Rezecţie gastrică distalăE. Rezecţie gastrică distală "în scară"

118. CM Care situaţii pot provoca apariţia ulcerului Curling ca ulcer de stres?A. Arsuri întinseB. Operaţii laborioaseC. CorticoterapieD. Primirea aspirineiE. Traumatisme cranio-cerebrale

119. CM Care sînt semnele radiologice ale ulcerului gastric?A. Dimensiuni mărite ale stomaculuiB. “Nişa”C. Convergenţa pliurilor către ulcerD. Hiperplazia mucoasei gastriceE. “Nişe” multiple în stomac

120. CM Care dintre următoarele semne radiologice pledează pentru stenoza piloroduodenală?A. Dimensiuni mărite ale stomaculuiB. “Nişa” în duodenC. Atonia şi dilatarea stomaculuiD. Dilatarea jejunuluiE. Diverticul duodenal prestenostic

121. CM Care dintre următoarele corespunde atitudinii oportune în tratamenul ulcerului gastric?A. Tratament chirurgical la depistarea ulceruluiB. Biopsie din ulcer cu tratament antiulceros ulterior

78

C. FEGDS de control peste 1,5-2 luni după tratamentD. Control endoscopic doar în cazul acutizării ulceruluiE. Operaţia de elecţie – rezecţia gastrică

122. CM Ce prezintă gastrinomul, responsabil de declanşarea sindromului Zollinger-Ellison?A. Displazie difuză pancreaticăB. Tumoră duodenalăC. Tumoră gastricăD. Tumoră pancreatică unicăE. Tumoră pancreatică multiplă

123. CM Care semne caracterizează ulcerul de stres?A. Defect superficial al mucoaseiB. Margini caloaseC. Dimensiuni mariD. Dimensiuni miciE. Manifestări hemoragice frecvente

124. CM Care dintre semnele următoare caracterizează sindromul Zollinger-Ellison?A. Scaune instabileB. Majorarea secreţiei bazaleC. Ulcere gigante, caloaseD. Predispunere la hemoragii digestiveE. Sindrom algic insistent

125. CM Care sînt caracteristicile sindromului Mallory-Weiss?A. Se întâlneşte la bolnavii cu hernie hiatalăB. Este provocat de vome repetateC. Vomele sunt cu striuri de sângeD. Vome cu “zaţ de cafea”E. Frecvent se intervine chirurgical

126. CM Care sînt metodele de investigaţie paraclinică utilizate curent în examinarea bolnavilor cu ulcer duodenal?

A. FEGDSB. Reacţia Gregersen-AdlerC. pH-metriaD. PnemogastrografiaE. Ionograma

127. CM Indicaţi caracteristicile durerii în ulcerul duodenal:A. Se acutizează noapteaB. Apare peste 2 ore după masă C. Cedează după spălătură gastricăD. Întotdeauna iradiază în spateE. Se asociază cu încordare musculară în mezogastru

128. CM Indicaţi afirmaţiile corecte privitor la ulcerul duodenal.A. Caracter sezonier în evoluţieB. Hiperaciditatea este factorul etiologic primordial C. Malignizează frecvent după 40 de aniD. Penetrarea în pancreas poate conduce la formarea plastronului E. Ulcerul pe semicircumferinţa posterioară este predispus la hemoragie

129. CM Indicaţi afirmaţiile corecte privind vagotomia tronculară.A. Este operaţie patogenetică în ulcerul cronic duodenalB. Poate fi efectuată fără alte intervenţii pe ulcer

79

C. Trebuie să fie asociată cu operaţie de drenaj gastricD. Fiind mai puţin traumatică, este indicată în stenoza decompensată la bolnavii cu

caşexieE. Se păstrează ramurile motorii ale vagusului

130. CM Ce presupune vagotomia selectivă?A. Este operaţie patogenetică în ulcerul cronic duodenalB. Poate fi efectuată fără alte intervenţii pe ulcerC. Trebuie să fie asociată cu operaţie de drenaj gastricD. Este o operaţie de urgenţă în hemoragiile digestive E. Se păstrează ramurile motorii ale vagusului

131. CM Care operaţii sînt considerate patogenice în tratamentul ulcerului cronic duodenal?A. Vagotomia selectivă izolatăB. Vagotomia selectivă proximală cu excizia ulceruluiC. Excizia ulcerului şi piloroplastie D. Rezecţia gastrică 2/3

E. Antrumrezecţia gastrică132. CM Care sînt indicaţiile absolute către tratamentul chirurgical în ulcerul duodenal?

A. Perforaţia ulceruluiB. Ulcerul cronic duodenal de dimensiuni 1-1,5 cmC. Hemoragia Forrest IIBD. Stenoza compensatăE. Hemoragia Forrest IB cu hemostază endoscopică neeficace

133. CM Caracteristicile semnului Kussmaul sunt următoarele, cu excepţia …:A. Lipsa pulsaţiei aortei abdominaleB. Tulburări metabolice din stenoza pilorică decompensatăC. Contractura muşchilor abdominali în ulcerul perforatD. Prezenţa undelor peristaltice ale stomacului în stenoza piloricăE. Lipsa matităţii hepatice

134. CM Care sînt caracteristicile sindromului Darrow din stenoza pilorică ulceroasă decompensată?

A. Alcaloză metabolicăB. HipocloremieC. HipocaliemieD. Azotemie extracelularăE. Caşexie

135. CM Ce include triada Mondor în ulcerul duodenal perforat?A. Antecedente ulceroaseB. LeucocitozăC. PneumoperitoneumD. Contractură muscularăE. Lipsa semnelor peritoneale

136. CM Ce operaţii se pot practica în tratamentul ulcerului duodenal perforat?A. Vagotomia selectivă izolatăB. Sutura ulcerului tip OppelC. Excizia ulcerului şi piloroplastie D. Rezecţia gastrică distalăE. Antrumrezecţia gastrică

137. CM În ce cazuri este indicată sutura simplă a ulcerului perforat?

80

A. Diametrul mic al ulceruluiB. Ulcer acutC. Peritonită purulentă difuzăD. Asocierea perforaţiei cu penetraţie în pancreasE. Prezenţa insufucienţei multiple de organ

138. CM Un pacient de 24 de ani, cu anamneză ulceroasă prezintă durere epigastrică puternică şi este examinat peste o oră de la debutul bolii. Ce alte semne pledează pentru o perforaţie a ulcerului?

A. Răspândirea durerii pe tot abdomenulB. Starea de şoc la spitalizareC. Lipsa pneumoperitoneului la examenul radiologic de ansambluD. Rezultat pozitiv la pneumogastrografieE. Leucocitoză

139. CM Ce situaţii clinice se caracterizează prin prezenţa aerului liber sub cupolele diafragmatice pe o radiografie abdominală de ansamblu?

A. Perforaţia ulcerului gastricB. Penetraţia ulcerului duodenalC. Sindromul BouverettD. Perforaţia retroperitoneală a ulcerului duodenalE. Leziunea traumatică a colonului

140. CM Ce afirmaţii referitoare la ulcerul duodenal hemoragic sunt false?A. Hemoragia este indicaţie absolută către operaţieB. Întotdeauna se manifestă clinic prin hematemezăC. Activitatea hemoragiei se detemină la examenul endoscopicD. Gradul de activitate a hemoragiei se detemină la examenul clinicE. Ulcerele posterioare sunt predispuse mai frecvent la hemoragie

141. CM Ce semne clinice sunt caracteristice perforaţiei atipice a ulcerului gastroduodenal?A. KervenB. PodlahC. IudinD. VighiattoE. Levi-Dorn

Litiaza biliară1. CS Caracteristicile icterului hemolitic sunt următoarele, exceptînd …:

A. IcterulB. Rezistenţa globulară scăzutăC. AnemiaD. HepatomegaliaE. Splenomegalia

2. CS Care este cea mai frecventă cauză a icterului mecanic?A. Tumorile capului pancreasuluiB. ColedocolitiazaC. Strictura căilor biliareD. Tumorile căilor biliareE. Papilita stenozantă

3. CS Care este sursa de bază a energiei necesare la secretarea bilei, mai ales a celei primare?A. Acidul adenozintrifosforicB. Acidul lacticC. Glicogenul

81

D. Flavo-proteina (enzima galbenă a lui Warburg)E. Citocromoxidaza şi succinatdehidrogeneză

4. CS La scanarea ficatului cu izotopi de aur s-a constatat o absorbţie aproape de cea normală, dar cu lipsa izotopilor în colecist, căile biliare şi în intestin. Cărei situaţii clinice îi corespunde aceasta?A. Icterului parenchimatosB. Icterului mecanicC. Icterului hemoliticD. Cirozei hepaticeE. Hipersplenismului

5. CS Ce procedeu de drenaj a coledocului este prezentat de un tub simplu cu multe orificii parietale, care coboară din coledoc în duoden prin papilă, pe cînd celălalt capăt se exteriorizează prin incizia coledocului?A. Dogliotti B. KalmersC. DuvalD. Cattele-ChampeauE. Voelker

6. CS Complicaţiile colelitiazei pot fi convenţional divizate în 3 grupe: mecanice, infecţioase şi degenerative. Care din complicaţii are o geneză mixtă?A. Hidropsul vezicularB. Cancerul veziculeiC. ColangitaD. Sindromul BouverettE. Fistula biliodigestivă

7. CS Care din procedeele instrumentale ne informează mai amplu asupra formei morfopatologice a colecistitei, stării organelor vecine, inclusiv a peritoneului?A. UltrasonografiaB. Tomografia computerizatăC. Colecistocolangiografia transparietalăD. LaparoscopiaE. Colangiopancreatografia retrogradă

8. CS Care dintre semnele clinice şi paraclinice pot lipsi în litiaza biliară? A. HipercolesterolemiaB. Bilirubinemia şi pigmenturiaC. Imagini lacunare la umplerea veziculei cu substanţă de contrastD. Bilă “B” tulbure cu multe leucocite în sedimentE. Fenomene dispeptice la ingerarea lipidelor

9. CS Calculii migraţi din vezicula biliară se pot opri în diferite segmente ale căilor biliare. Ce modificaţie, în primul rînd, poate provoca calculul inclavat în regiunea papilei Water?A. StenozăB. PapilităC. ColangităD. Pancreatită acutăE. Cancer de pancreas cefalic

10. CS Care metodă de investigaţie de rutină e mai puţin agresivă în stabilirea originii icterului la un bolnav cu icter mecanic? A. Colecistografia peroralăB. Colecistografia i/v

82

C. UltrasonografiaD. Colangiopancreatografia retrogradăE. Laparoscopia

11. CS Care celule sintetizează bila primară?A. Epiteliul capilarelor biliareB. Mucoasa veziculei biliareC. Epiteliul duodenuluiD. Celulele hepaticeE. Epiteliul coledocului

12. CS Ce procedeu de drenaj a coledocului este, cînd capătul intern al drenului se află în lumenul coledocului mai sus de sutura lui, iar cel extern este exteriorizat transhepatic?A. Praderi-SmithB. LaneC. DuvalD. HolstedtE. Voelker

13. CS Litiaza căii biliare principale în 97-99% cazuri este de origine veziculară. Care este localizarea tipică a calculul în căile biliare extrahepatice în 71% cazuri?A. Ampula WaterB. ColedocC. Canalele extrahepatice D. Canalele intrahepaticeE. În duoden

14. CS Care fracţie a bilei este hidroelectrolitică şi este compusă din bicarbonat şi clorid de natriu?A. Bilă mixtăB. Nici unaC. Bilă primarăD. Bila secundarăE.Toate fracţiile

15. CS Care va fi anestezia de elecţie în caz de colecistectomie la bolnavii cu insuficienţă respiratorie şi cardiovasculară? A. EndotrahealăB. IntravenoasăC. Locală, procedeu VişnevskiiD. EpiduralăE. Rahidiană

16. CS Spre ce diagnostic ne orientează evidenţierea radiologică a aerului în căile biliare?A. ColedocolitiazăB. Colecistită acutăC. Fistulă bilio-digestivăD. Fistulă bilio-biliarăE. Infecţia cu salmonella a veziculei biliare

17. CS Ce diagnostic ne sugerează prezenţa următoarelor semne: durere moderată în rebordul costal drept, febră moderată, icter pronunţat cu nuanţă roşietică, dimensiunile ficatului crescute moderat, o splenomegalie moderată, lipsa anemiei?A. Icter mecanic (posthepatic)B. Icter hemolitic (prehepatic)C. Icter parenchimatos (hepatic)D. Sindomul Bouverett

83

E. Sindromul Mirizzi18. CS Care din fracţiile bilei se formează în celulele hepatice şi conţine colesterină, acizi biliari şi

fosfolipizi?A. Bilă mixtăB. Nici unaC. Bilă primarăD. Bilă secundarăE.Toate fracţiile

19. CS Unde se află nivelul obstrucţiei în colecistita acută litiazică ocluzivă?A. La nivelul căilor biliare intrahepaticeB. La nivelul corpului veziculei biliareC. La nivelul cisticuluiD. Numai la nivelul infundibulului în coledoc E. În papila Vater

20. CS Care este veriga de bază în declanşarea tabloului clinic al icterului mecanic?A. Diminuarea activităţii fermenţilor citocromoxidaza şi succinatdehidrogenazaB. Creşterea transaminazelorC. Reţinerea intracelulară a bilirubineiD. Dereglarea microcirculaţiei intrahepaticeE. Creşterea activităţii fermenţilor lizosomali

21. CS Care este cea mai informativă metodă de investigare în stabilirea originii icterului la un bolnav cu icter mecanic?A. Colecistografia peroralăB. Colecistografia i/vC. UltrasonografiaD. Colangiopancreatografia retrogradăE. Colegrafia percutană

22. CS Ce procedeu de drenaj a coledocului cu un dren în formă de "T" ramura scurtă a căruia este situată în coledoc, iar cea lungă se exteriorizează?A. LaneB. KehrC. Cattele-ChampeauD. VoelkerE. Duval

23. CS Care este cea mai atraumatică şi deci cea mai frecvent utilizată cale de acces în colecistectomie?A. Transversală (Şprenghel)B. Xifo-ombilicală (Lebker)C. TransrectalăD. PararectalăE. Subcostală

24. СS Care din componenţii bilei constituie partea de bază a reziduului uscat al ei şi este sintezat exclusiv numai de ficat?A. ColesterolulB. Ionii mineraliC. Acizii biliariD. ProteineleE. Sărurile

84

25. СS Care este procedeul de drenaj al coledocului cu un dren trecut cu capătul distal prin papila Vater în duoden, iar cel proximal situat în ductul hepatic?A. LaneB. KehrC. Cattele-ChampeauD. VoelkerE. Duval

26. СS Care este semnul major de diferenţiere a icterului mecanic litiazic de cel de origine canceroasă?A. Icterul pronunţat pe fondul durerilorB. Scaun acolic şi urină hipercromă C. Reapariţia icterului precedat de colicăD. Prurit pe fondul icteruluiE. Febră intermitentă

27. CS Care este cel mai informativ şi miniinvaziv procedeu în diferenţierea icterului mecanic de cel parenchimatos? A. Scanarea cu izotopi de aurB. Colangiografia retrogradăC. Colecistografia peroralăD. Colecistocolangiografia i/vE. Colegrafia percutană

28. СS Cea de a treia cauză după frecvenţă a icterului mecanic este:A. ColedocolitiazaB. Strictura căilor biliareC. Cancerul primar al căilor biliareD. Compresia căilor biliare extrinseceE. Stenoza papilei Vater

29. СS Care este procedeul de drenaj al coledocului cu un dren cu diametru de 2 mm introdus prin ductul cistic spre duoden?A. LaneB. Kehr

C. VoelkerD. Holstedt

E. Duval30. СS Care este operaţia de elecţie în stenoza oddiană cu lungimea stricturii pînă la 2 cm?

A. Papilosfincterotomie transduodenalăB. Papilosfincterotomie endoscopicăC. Anastomoză bilio-biliarăD. Anastomoză colecisto-duodenalăE. Anastomoză colecisto-jejunală

31. СS Ce afirmaţie referitoare la boala litiazică este falsă?A. Colecistita flegmonoasă poate fi tratată conservativB. Colecistita acută este în toate cazurile tratată prin operaţii de urgenţăC. O litiază veziculară poate să se manifeste clinic printr-o fistulă biliodigestivăD. Instabilitatea coloidală stă la originea litogenezeiE. Colecistita acută poate fi operată programat

32. СS Semnele clinice ale icterului mecanic sunt următoarele, cu excepţia …:A. Dureri pronunţate în hipocondrul dreptB. Hepatomegalie

85

C. SplenomegalieD. Anemie moderatăE. Febră şi prurit

33. CS Care este frecvenţa coledocolitiazei din lotul total de bolnavi cu litiază biliară?A. 5-15%B. 30-40%C. 20-30%D. 15-20%E. 40-50%

34. СS În ce tip de icter pruritul este prezent în 75% cazuri şi poate deseori să precedeze icterul şi durerea?A. ColedocolitiazăB. Icter parenchimatosC. Icter mecanic condiţionat de cancer al capului pancreasuluiD. Icter hemoliticE.Ciroză biliară

35. СS Ce presupune coledocotomia ideală?A. Deschiderea transversă a coledocului cu înlăturarea calculilor şi sutura coledocului fără

drenareB. Deschiderea longitudinală a coledocului cu înlăturarea calculilor şi sutura primară a

coledocului fără drenareC. Deschiderea longitudinală a coledocului cu înlăturarea calculilor şi drenarea externă a

coledoculuiD. Deschiderea longitudinală a coledocului cu înlăturarea calculilor şi sutura primară a

coledocului asupra unui dren trecut prin papilă în duodenE. Deschiderea longitudinală a coledocului cu înlăturarea calculilor şi drenarea coledocului

după sutura primară prin d.cysticus36. СS Care este procedeul de drenaj al coledocului cu un dren în formă de "T", unul din capetele

tubului din interiorul coledocului coboară prin papilă în duoden, pe când celălalt tub se exteriorizează prin incizia coledocului?A. DogliottiB. Cattele-ChampeauC. VoelkerD. KalmersE. Holstedt

37. CS Din ce categorie de complicaţii face parte colecistita acută litiazică?A. DegenerativeB. InflamatoriiC. MecaniceD. PrecoceE. Tardive

38. СМ Care sunt caracteristicile icterului parenchimatos?A. Hepatomegalie moderatăB. Febră moderatăC. Dureri pronunţate în hipocondrul dreptD. Nuanţă a icterului roşieticăE. Splenomegalie moderată

39. СМ Care sunt caracteristicile paraclinice ale icterului mecanic de origine litiazică?A. Diametrul coledocului de 1,2 cm

86

B. Bilirubina – 48 mmol/l pe contul fracţiei indirecteC. Pe colangiogramă – defect de umplere de 0,5 cm în diametruD. Leucocitele – 9,0X109

E. La USG – colecistul conţine calculi de 0,5 cm, coledocul – 1,0 cm#40. СМ De ce depinde momentul operaţiei în colecistita acută litiazică?

A. Vârsta bolnavuluiB. Nivelul leucocitozeiC. Forma anatomo-clinică şi evolutivă a colecistitei acuteD. Modul cum răspunde la tratamentul medicalE. De caracterul răspândirii peritonitei

41. СМ Prin ce semne se manifestă forma dispeptică a litiazei biliare?A. GastralgiiB. Greţuri, vărsăturiC. Diaree postprandialăD. Icter tranzitorE. Disfagie

42. СМ Care sunt semnele clinice ale colecistitei acute asociate cu peritonită locală?A. MurphyB. KorteC. Mandel-RazdolschiD. Blumberg în regiunea ombilicalăE. Ortner

43. СМ Care pot fi complicaţiile mecanice ale litiazei biliare? A. Hidropsul biliarB. Hepatita satelităC. Coledocolitiaza secundarăD. Ileusul biliarE. Fistulele biliare

44. СМ Litiaza coledociană primară este prezentată de calculi în calea biliară principală. În consecinţa căror factori se produce aceasta?

A. Migrării calculilor din vezica biliarăB. Papilitei stenozanteC. Unei fistule bilio-biliareD. Unui obstacol la nivelul coledocului terminalE. Sindromului Bouverett

45. СМ Care sunt caracteristicile icterului mecanic de origine canceroasă?A. Icter în creştere care uneori antecedează durereaB. Dureri permanente pronunţate în hipocondrul dreptC. Slăbiciuni, inapetenţă, greţuriD. Reliefarea vezicii biliare prin peretele abdominalE. Prurit pronunţat care poate anticipa icterul

46. СМ Colecistografia orală se efectuează prin administrarea per os a substanţei de contrast (bilitrast). De ce factori este dependentă informaţia aceastei metode?

A. Absorbţia în intestin a substanţei de contrastB. Eliminarea ei prin ficatC. Grandul de concentrare în bilăD. Intervalul de timp după primirea perorală a contrastuluiE. Grosimea peretelui abdominal

47. СМ În ce cazuri nu este utilă colecistografia intravenoasă?

87

A. Colecistită litiazică ocluzivăB. Microlitiază biliarăC. Fistula biliodigestivăD. Fistula biliobiliarăE. Coledocolitiază însoţită de icter mecanic

48. CM Pe ce căi se înlătură calculul din calea biliară principală depistat pînă la operaţie? A. Incizia coledocului supraduodenalB. Papilosfincterotomie intraoperatorie transduodenalăC. Papilosfincterotomie endoscopică postoperatorieD. Papilosfincterotomie endoscopică preoperatorieE. Anastomoză biliodigestivă

49. СМ Care investigaţii nu sunt utile şi deci nu sunt indicate la un bolnav cu icter mecanic? A. UltrasonografiaB. Radiografia de ansamblu a zonei pancreatobiliareC. Colegrafia percutanăD. Colangiopancreatografia retrogradăE. Colecistografia perorală

50. СМ Indicaţi drenajele transpapilare.A. Cattele-ChampeauB. VoelkerC. Praderi-SmithD. Bailys-Smirnov-EristaviE. Duval

51. СМ Ce diagnostic prezumtiv demască indicii ce urmează: anemie moderată, activitatea transferazelor moderat crescută, activitatea fosfotazei alcaline crescută considerabil, bilirubina – reacţia directă accelerată, bilirubinurie pronunţată, lipsa urobilinuriei?

A. Icter mecanic (posthepatic)B. Icter parenchimatos (hepatic)C. Icter hemolitic (prehepatic)D. SplenomegalieE. Tumoră hepatică hilară

52. СМ Triada Chauffard-Villard-Charcot se întîlneşte în litiaza căii biliare principale cu sindrom coledocian major. Care sînt componentele acesteea?

A. Durere pronunţată în hipocondrul dreptB. Veziculă biliară destinsăC. FebrăD. IcterE. Scădere ponderală

53. CM Care dintre semnele descrise mai jos nu sunt caracteristice formei latente a litiazei biliare?A. Evoluează timp îndelungat asimptomaticB. Adeseori este descoperită incidentalC. Poate evolua îndelungat cu acutizări şi remisiiD. Bolnavul acuză disfagieE. Starea generală a bolnavului suferă puţin

54. CM Care dintre indicii enumeraţi corespund colecistectomiei laparoscopice?A. Laparotomie LebkerB. Pneumoperitoneum dirijatC. Gest chirurgical miniinvazivD. Suturarea lojei colecistului cu fir continuu

88

E. Laparotomie transrectală pe dreapta55. CM Care dintre mecanismele enumerate contribuie la constituirea hidropsului vezicular?

A. Inclavarea unui calcul în infundibulul colecistuluiB. Inclavarea unui calcul în papila VateriC. Penetrarea ulcerului duodenal în lig.hepatoduodenalD. Reabsorbţia bilei din colecist E. Inclavarea unui calcul în ductus cysticus

56. CM Enumeraţi caracteristicile colecistitei acute.A. Dureri colicative în rebordul costal dreptB. PneumobilieC. FebrăD. Semnul Blumberg pozitiv în hipocondrul dreptE. Prezenţa semnului Ortner

57.CM De ce poate fi cauzat icterul în litiaza coledociană?A. Insuficienţa hepaticăB. Migrararea calcululior din colecist în calea biliară principalăC. Inclavarea unui calcul în papila VateriD. ColangităE. Inclavarea unui calcul în infundibulul colecistului

58.CM Care este caracterul durerii în colecistita acută litiazică?A. Iradiază descendentB. Iradiază în ombilicC. Precede icterulD. Este precedată de icterE. Poate lipsi

59.CM Ce caracterizeaza triada de semne clinice: icter, febră, dureri în hipocondrul drept?A. Litiază coledocianăB. HipercolesterolemieC. Neoplasm de cap de pancreasD. Hidrops al veziculei biliareE. Colangita acută

60.CM Care sunt semnele ce diferenţiază colecistita acută de colica biliară?A. OrtnerB. MurphyC. FebraD. Vome repetate E. Icter

61.CM Ce informaţie poate releva colangiografia retrogradă endoscopică?A. Distrucţia pereţilor colecistuluiB. Dilatarea coledoculuiC. Originea icteruluiD. Nivelul obstrucţieiE. Modificările în parenchimul ficatului

62.CM Care dintre semnele enumerate NU apartin colicii biliare?A. Sunt prezente semne de inflamaţie acutăB. FebrăC. VomăD. BlumbergE. Icter

89

63.CM Care elemente se pot încadra în forma anatomo-clinică de colecistită acută litiazică catarală?A. Colecistul poate fi reliefat pe peretele abdominalB. Peretele colecistului este edemaţiat, congestionat C. Peretele colecistului este acoperit cu fibrinăD. În corpul colecistului se vizualizează o pată negrie, din care se elimină bilăE. Colecistul şi omentul localizează o colecţie paravezicală purulentă

64.CM Marcaţi semnele clinice care alcătuiesc sindromul coledocian.A. Semnul Blumberg pozitiv pe flancul abdominal dreptB. FebraC. IcterulD. FrisonE. Durere intensă în rebordul costal drept

65.CM Care dintre semnele enumerate vor fi prezente într-un icter de etiologie benignă?A. FebraB. Durerea care precede icterul C. Scăderea ponderalăD. AnorexiaE. Scaunul acolic

66.CM Care dintre semnele enumerate pot fi comune litiazei coledociene şi colecistitei acute gangrenoase?

A. Prezenţa semnului BlumbergB. FebraC. IcterD. La USG - lichid paravezicalE. La USG - coledoc dilatat

67.CM Dacă ecografia confirmă litiaza biliară, ce metode de tratament indicaţi?A. SpasmoliticeB. Dietoterapie C. Operaţie de urgenţăD. Colecistectomie programatăE. Colecistectomie laparoscopică

68.CM Care dintre explorările enumerate mai jos evidenţiază diagnosticul fistulelor biliodigestive?A. USG abdominalăB. Examenul radiologic al abdomenuluiC. Colangiografia retrogradăD. Bilirubina sericăE. Activitatea transaminazelor

69.CM Bontul cistic după colecistectomie nu trebuie să depăşească 5-6 mm (Mallet-Guy, Garlock, Hurwitz). În care cazuri el devine simptomatic şi necesită intervenţie chirurgicală?

A. Litiază în bontul cistic B. Coledocolitiază restantăC. La USG - coledoc dilatatD. Infundibul restant cu semne de inflamaţieE. Colangită acută

70.CM O bolnavă în vârstă de 44 ani se internează cu dureri colicative în hipocondrul drept, febră, icter, bilirubina totală este de 180 mEg/l. Ce explorări poate orienta diagnosticul?

A. Colecistocolangiografia intravenoasăB. Colecistografia oralăC. Radiografia abdominală de ansamblu

90

D. Scintigrafia hepaticăE. USG biliară

71. CM Care dintre afirmaţiile ce se referă la colica hepatică “tipică” sunt false?A. Debutează bruscB. Survine cu 1-2 ore până la mâncareC. Este precedată de greţuri, vărsăturiD. Iradiază în omoplatul dreptE. Este resimţită ca o crampă în hipocondrul drept

Ocluzia intestinală1. CS Care sînt caracteristicile durerii în ocluzia intestinală prin strangulare?

A. Continuă, puternică, dramaticăB. Intermitentă pe fonul unei dureri continueC. Doar o senzaţie de vagă durere difuzăD. Intermitentă sub formă de “colici de luptă”E. O durere atroce de debut, urmată de acalmie

2. CS Sindromul umoral în ocluzia intestinală se datorează pierderilor mari de lichide, electroliţi, proteine. Care dintre exponenţii enumeraţi mai jos scad în ocluziile intestinale înalte la o jumătate sau la o treime din valoarea normală?

A. SodiulB. Azotul neproteicC. ClorulD. PotasiulE. Proteinele

3. CS Prin ce se caracterizează semnul Schlange?A. Prezenţa clapotajului deasupra ansei balonateB. Zgomotul picăturii în cădereC. Timpanism pronunţat în locul asimetric al abdomenului D. Prezenţa ampulei rectale lărgite şi goaleE. Prezenţa hiperperistaltismului prin zgomote vii, frecvente care se aud la distanţă

4. CS Ce tip de ocluzie este caracterizată de distensie generalizată a anselor intestinale la examenul radiologic?

A. Ocluzie dinamicăB. Volvulusul sigmoidianC. Hernia inghinală strangulatăD. Sindromul BouverettE. Cancerul de cec

5. CS Care sunt semnele radiologice ale ocluziei intestinale înalte?A. Imagini hidroaerice multiple, centraleB. HaustraţiiC. Imagini în formă de “cuib de rândunică” localizate perifericD. Aspect de “cameră de bicicletă”E. Pneumoperitoneum

6. CS Care este simptomul major de diferenţiere între deshidratarea intracelulară şi cea extracelulară?

A. Hipotonie arterialăB. SeteC. TahicardieD. Meteorism pronunţat

91

E. Oligurie7. CS Prin ce se caracterizează semnul Sklearov?

A. Timpanism pronunţat în locul asimetric al abdomenului B. Rezistenţa elastică a peretelui abdominalC. Balonare asimetrică a abdomenuluiD. Zgomotul picăturii în cădereE. Prezenţa clopotajului

8. CS Ce diagnostic sugerează semnele: durere abdominală paroxistică însoţită de vărsături, formaţiune tumorală alungită paraombilicală şi eliminări sangvinolente din rect întâlnite la un copil?

A. Apendicită acută pelvianăB. Enterocolită acutăC. Megacolon congenitalD. Volvulusul de intestin subţireE. Invaginaţie intestinală

9. CS Care este cea mai frecventă cauză a ileusului la un bolnav laparotomizat?A. InvaginaţiaB. Ileusul biliarC. Stenoza intestinală postoperatorieD. Corpi străini postoperatoriiE. Bride, aderenţe

10. CS Care este semnul major de laborator în deshidratarea extracelulară?A. Leucocitoză elevatăB. Creşterea cantităţii de sodiu în sângeC. HipoproteinemieD. Creşterea hematocritului E. Monocitopenie

11. CS Care semn clinic este cel mai caracteristic pentru ileusul mecanic al colonului transvers? A. Semnul BayerB. Văsături gastrice, bilioaseC. Eliminări sangvinolente din rectD. Semnul KönigE. Semnul Bouveret

12. CS Ce tip de ocluzie intestinală mecanică se caracterizează prin imagini hidroaerice "cuiburi de rândunică" mari, puţine la număr şi localizate lateral în asociere cu leucocitoză până la 15.000?

A. Ocluzia prin obstrucţie a intestinului grosB. Volvulusul sigmoidianC. Oclizia intestinului subţireD. Hernia inghinală strangulatăE. Infarctul enteromezenteric

13. CS Care este caracterul durerii în ocluzia intestinală mecanică prin obstrucţie?A. VagăB. ContinuăC. Colicativă (paroxistică)D. TranzitorieE. Arzătoare

14. CS Ce tip de ileus dinamic se întâlneşte în pleurizii, fracturi vertebrale, hematom retroperitoneal?

A. ReflexogenB. Toxic

92

C. MetabolicD. NeurogenE. Spastic

15. CS La ce distanţă de la marginea vizibilă a necrozei va trece linia exciziei spre ansa distală (caudal) în caz de necesitate a rezecţiei ansei necrotizate în ocluzia intestinului subţire?

A. 5 – 10 cmB. 10 - 15 cmC. 15 – 20 cm D. 30 – 40 cmE. 40 –50 cm

16. CS Care porţiune ale intestinului strangulat suferă cel mai mult?A. IntermediarăB. AferentăC. EferentăD. Implicată în hernia RichterE. Fixată de aderenţe

17.CS Ce tip de ocluzie prezintă ileusul biliar?A. InvaginaţieB. VolvulusC. CompresiuneD. ObstrucţieE. Spasmare musculară a intestinului

18.CS Care ileus dinamic se întîlneşte în caz de spasmofilie, intoxicaţii cu plumb, porfirie acută?A. SpasticB. ToxicC. ReflexogenD. NeurogenE. Metabolic

19.CS La detorsia intestinului subţire s-a constatat necroza unui segment al ileonului. La ce distanţă va trece limita rezecţiei ansei necrotizate în direcţia cranială (ansa aferentă) de la marginea vizibilă a necrozei?

A.5 – 10 cmB. 10 - 15 cmC. 15 – 20 cm D.30 – 40 cmE.40 –50 cm

20. CS Creşterea presiunii intralumenale a intestinului se datoreşte acumulării de lichide (pînă la 8-10 litri) şi gaze. Care este sursa a 70% dintre acestea?

A. Difuzarea gazelor din sângeF. Eliberarea bioxidului de carbon din sucul pancreaticG. Rezultatul acţiunii bacteriilor asupra reziduurilor alimentareH. Descompunerea bileiE. Aerul înghiţit din atmosferă

21. CS Care sunt manifestările semnului König, caracteristic pentru perioada precoce a ocluziei intestinale?

A. Zgomotul picăturii în cădereB. Balonare asimetricăC. Peristaltismul vizibil la inspecţie D. Distensia mărită a cecului

93

E. Meteorism elevat în locul asimetric al abdomenului22. CS La dezinvaginarea ileonului din cec s-a observat că segmentul distal este suspect în vederea viabilităţii. Care va fi tactica curativă în lipsa peritonitei?

A. Drenarea abdomenului şi tratament cu anticoagulante şi antibioticeB. Rezecţia segmentului necrotizat şi aplicarea anastomozei ileocecaleC. Rezecţia segmentului necrotizat cu aplicarea ileostomei D. Rezecţia segmentului necrotizat cu aplicarea anastomozei ileotransversaleE. Nici una din cele enumerate

23. CS Care dintre exponenţii de mai jos îşi păstrează concentraţia constantă în plasmă, în pofida pierderilor permanente prin tractul digestiv?

A. SodiulB. ClorulC. Potasiul D. FosforulE. Azotul neproteic

24. CS Care ocluzie este caracterizată de prezenţa imaginilor hidroaerice "cuib de rândunică" de dimensiuni mici, cu sediu central?

A. Sindromul BouveretB. Cancerul sigmoiduluiC. Ocluzia intestinului subţireD. Pancreatita acutăE. Stenoza pilorică

25. СS Care este nucleul tuturor dezechilibrelor hidroelectrolitice cu răsunet clinic în ocluzia intestinală acută?

A. Distensia anseiB. Strangularea mezouluiC. Tulburările electroliticeD. HipovolemiaE. Insuficienţă multiplă de organ

26. CS Cărui fenomen se datorează creşterea azotului ureic în ocluzia intestinală?A. Pierderii proteinei extracelulareB. Pierderii proteinei intracelulare C. Pierderii lichidului sectorului extracelularD. Pierderii ionilor de potasiuE. Hipocloremiei

27. CS În ocluzia intestinului gros cea mai eficace metodă de diagnostic este:A. Proba SchwartzB. IrigografiaC. Radiografia de ansamblu a abdomenuluiD.Tomografia computerizatăE.Laparoscopia

28. CS Locul central în tratamentul complex al ocluziei mecanice îi revine:A. Reechilibrării hidroelectroliticeB. Restabilirii funcţiei intestinuluiC. Reducerii distensiei intestinaleD. Profilaxiei complicaţiilor supurativeE. Suprimării cauzei ocluziei

29. СS Care este cel mai precoce semn în ocluzia intestinală mecanică înaltă:A. Distensia cecului

94

B. Starea generală alteratăC. Zgomotele hidroaerice la ascultaţieD. Oprirea tranzitului intestinalE. Vărsăturile

30. CS Semnul Bayer se manifestă prin:A. Balonarea simetrică a abdomenuluiB. Balonarea asimetrică pe flancul lateral dreptC. Zgomote hidroaerice pe flancul stângD. Balonarea asimetrică cu axa orientată din fosa iliacă stângă spre hipocondrul dreptE. Eliminări sangvinolente din rect

31. CS Sindromul Bouveret se caracterizează prin vărsături insistente, alterarea stării generale, decesul rapid al bolnavului şi se întâlneşte în:

A. Infarctul mezentericB. Cancerul ceculuiC. Ileusul biliarD. Ileusul postoperatorE. Hernia strangulată

32. CS Producerea aldosteronului în ocluzia intestinală este stimulată de:A. HipocloremieB. HipoproteinemieC. HipopotasemieD. Creşterea azotului neproteicE. Diminuarea sectorului extracelular şi a sodiului

33. CM Care sînt compartimentele principale în tratamentul ileusului dinamic?A. Reducerea distensiei intestinaleB. Reechilibrarea hidroelectroliticăC. Restabilirea funcţiei intestinuluiD. Restabilirea funcţiei aparatului cardiovascular, respirator şi profilaxia complicaţiilor

tromboemboliceE. Intervenţia chirurgicală

34. СМ Cele mai informative metode în diagnosticul ocluziei intestinale înalte sunt:A. ProbaSchwartzB. UltrasonografiaC. IrigoscopiaD. LaparoscopiaE. Radiografia abdominală de ansamblu

35. СМ Pierderile proteinei extracelulare în ocluzia intestinală se datoreşte următoarelor fenomene:A. Transudaţiei în peretele intestinal B. Transudaţiei în lumenul intestinal C. Transudaţiei în cavitatea abdominală D. Dezintegrării masei celulareE. Creşterii permiabilităţii capilare a organelor abdominale

36. СМ . Ocluziile intestinale de geneză mixtă sunt:A. InvaginaţiaB. Ileusul biliarC. Volvulusul sigmoidianD. Ocluzia prin aderenţeE. Hernia strangulată

37. СМ Ce semne clinice sunt prezente în ocluzia intestinală înaltă?

95

A. Retenţia precoce de fecale şi gazeB. VomeleC. Dureri paroxisticeD. Alterarea rapidă a stării generaleE. Febra la debut

38. СМ Ce semne radiologice sunt prezente în ocluzia intestinală înaltă?A. Imaginile hidroaerice multiple, centraleB. Ansa “santinelă”C. Imagini în formă de “cuib de rândunică” localizate perifericD. Aspect de “cameră de bicicletă”E. ”Tuburi de orgă”

39. CM Semne clinice a deshidratării intracelulare sunt următoarele:A. Uscăciunea şi paliditatea tegumentelorB. Faţă trasă, globi oculari înfundaţi C. Sete chinuitoareD. Apatie, somnolenţăE. Convulsii musculare, halucinaţii

40. СМ Leucocitoza până la 15.000 este mai caracteristică pentru:A. Infarctul enteromezentericB. Sindromul BouveretC. Ocluzie intestinală prin obstrucţieD. Ocluzie intestinală prin strangulareE. Stenoză pilorică canceroasă

41. СМ La constituirea sectorului III, parazitar în ocluzia intestinală, contribuie următoarele fenomene:

A. Transudarea lichidului în lumenul intestinului supraiacentB. Staza gastricăC. Transudarea în peretele intestinuluiD. Absorbţia excesivă în intestinul subiacentE. Transudarea în cavitatea peritoneală

42. CM Care sunt caracteristicile ileusului dinamic? A. Distensia abdominalăB. Zgomote hidroaerice la auscultaţieC. Absenţa durerii colicativeD. Oprirea tranzitului intestinalE. Distensia gazoasă a intestinului la radiografia pe gol

43.CМ Care din ocluziile intestinale de mai jos se pot încadra în ocluziile prin obstrucţie? A. Ocluzii prin volvulusB. Ocluzii prin stenoze inflamatoriiC. Ocluzii prin invaginaţiiD. Ileusul biliarE. Ileusul dinamic

44. СМ Ce parametri mărturisesc, în primul rând, despre eficacitatea tratamentului complex al ileusului dinamic?

A. Lipsa febreiB. Starea tegumentelorC. Diureza D. Restabilirea peristaltismului

96

E. Normalizarea leucocitozei45. СМ Care semne caracterizează invaginaţia intestinală la adult descoperită precoce?

A. Greţuri, vărsăturiB. Dureri abdominale colicativeC. Contractura musculară a peretelui abdominalD. Tumoare palpabilăE. Sânge la tuşeul rectal

46. CM Care sunt sarcinile principale în tratamentul ocluziei intestinale mecanice? A. Îndepărtarea cauzei ocluzieiB. AntibioterapiaC. Restabilirea funcţiei normale a intestinuluiD. Reducerea distensiei intestinaleE. Reechilibrarea hidroelectrolitică

47. CM Enumeraţi măsurile curative incorecte în caz de ocluzie intestinală prin aderenţe cu necroza intestinului subţire şi peritonită difuză purulentă.

A. Excizia segmentelor necrotizate în limitele clasice cu anastomoza interintestinală primară

B. Excizia porţiunii necrotizate cu anastomoză ileotransversalăC. Drenarea abdomenului şi tratament postoperator cu antibiotice şi anticoagulanţiD. Rezecţia segmentului necrotizat cu aplicarea ileostomieiE. Aplicarea laparostomiei pentru 24 de ore cu rezecţia ulterioară a intestinului

48. СМ Cu ce se asociază întotdeauna ileusul biliar? A. Boală litiazicăB. Fistulă bilio-biliarăC. Fistulă colecisto-duodenalăD. Şoc hipovolemicE. Insuficienţă renală acută

49. СМ Tratamentul ocluziei intestinale mecanice este alcătuit din mai multe componente. Indicaţi compartimentele tratamentului ce se efectuează pre-, intra- şi postoperator.

A. Suprimarea cauzeiB. Restabilirea funcţiei intestinuluiC. Reducerea distensiei intestinaleD. Reechilibrarea hidroelectroliticăE. Profilaxia complicaţiilor supurative

50. CM Care dintre semnele clinice caracterizează ocluzia intestinală înaltă?A. Durere intensăB. Vărsături precoceC. Întreruperea tardivă a tranzituluiD. Distensia abdominală difuzăE. Alterarea stării generale

51. CM Prin ce semne se deosebeşte ocluzia intestinală mecanică joasă de pancreatita acută?A. Semnul CeloditiB. Imagini hidroaericeC. Meteorism abdominal difuzD. Vome abundente de stazăE. Hipovolemie

52. СМ În care ocluzii intestinale de la debut se afecteaza vascularizarea segmentului implicat în proces?

A. Invaginaţia

97

B. Ileusul biliarC. VolvulusulD. FitobezoarulE. Hernia strangulată

53. CM Ce semne include tabloul clinic al ocluziei intestinale acute la nivelul jejunului?A. Vome frecvente, bilioaseB. Vome abundente, fetide C. Meteorism abdominal difuzD. Semnul BayerE. Alterarea rapidă a stării generale

54. CM Care dintre ocluziile intestinale de mai jos se pot încadra în ocluziile prin obstrucţie?A. InvaginaţiaB. Sindromul BouverettC. Volvulusul sigmoidianD. Cancerul sigmoidianE. Trihobezoarul

55. CM Care situaţii se încadrează în ocluziile intestinale prin strangulare?A. Hernia paraesofagianăB. Sindromul BouverettC. Volvulusul sigmoidianD. Nodulus intestinalE. Compresia extrinsecă a colonului

56. CM Care sînt caracteristicile ocluziei intestinale joase prin volvulus sigmoidian?A. Vome frecventeB. Vome abundente, fetide C. Meteorism abdominal difuzD. Semnul Bayer E. Retenţia precoce de fecale şi gaze

57. CM Care dintre următoarele cauze pot determina ileusul paralitic?A. Intoxicaţiile cu plumbB. Intervenţiile chirurgicale de urgenţăC. Fracturile oaselor bazinuluiD. Colica nefreticăE. Peritonita apendiculară

58. CM Ce semne radiologice poate evidenţia radiografia abdominală simplă într-o ocluzie intestinală joasă?

A. Ansa “santinelă”B. Aspectul “anvelopei de bicicletă”C. Imagini hidroaerice laterale, înalteD. Imagini hidroaerice multiple, centraleE. Distensie gazoasă difuză

59. CM Examenul radiologic pe gol al abdomenului în ocluzia intestinală mecanică poate arăta... :A. Ansa “santinelă”B. Aspectul “anvelopei de bicicletă”C. Imagini hidroaerice laterale, înalteD. Imagini hidroaerice multiple, centraleE. Distensie gazoasă difuză

60. CM Care sunt consecinţele ocluziei intestinale mecanice?A. Insuficienţa renală acută

98

B. Peritonita perforativăC. Fistula pancreaticăD. Fistula intestinalăE. Edemul cerebral

61. CM De ce factori este reprezentat mecanismul central al fiziologiei ocluziilor intestinale ce induce perturbările biologice?

A. Insuficienţa renală acutăB. Distensia ansei C. Tulburările electrolitice D. Strangularea mezoului intastinalE. Hipovolemia

62. CM Care semne clinice enumerate se pot încadra în simptomatologia ocluziei intestinale înalte?A. Vome frecvente, gastrice şi bilioaseB. Vome abundente, fetide C. Meteorism abdominal difuzD. Asimetria abdomenuluiE. Semnul Sklearov

63. CM Care pot fi cauzele ocluziilor intestinale funcţionale?A. Intoxicaţiile cu săruri de metale greleB. Torsiunea de chist ovarianC. Fracturile de coloană vertebralăD. Encefalopatia mixtăE. Abcesul subfrenic pe dreapta

64. CM Ce imagini hidroaerice evidenţiază radiografia abdominală în ocluziile ileonului?A. Caşele Kloiber centrale, multipleB. Caşele Kloiber laterale, înalte C. Inelele Kerkring D. Distensia gazoasă uniformă a anselor intestinaleE. „Tuburi de orgă”

65. CM Ce semne clinice sînt prezente în ocluzia intestinală la nivelul jejunului?A. Vome frecvente gastrice şi bilioaseB. Vome abundente, fetide C. Meteorism abdominal difuzD. Asimetrie în etajul superior al abdomenului E. Semnul Bayer

66. CM Care sunt cauzele ocluziei prin obstrucţie?A. Compresie extrinsecă a sigmoidului B. Invaginaţia ileo-cecală C. Ghem de ascarideD. Nodulus al ileonuluiE. Boala Crohn

67. CM Care sunt formele particulare de ocluzie prin strangulare?A. Strangularea Maydl B. Invaginaţia ileo-ileală C. TrihobezoarulD. Nodulus al ileonuluiE. Compresia sigmoidului de tumoră ovariană pe stânga

99

68. CM Care sunt principalele îngrijiri postoperatorii a bolnavului cu ocluzie intestinală prin aderenţe?

A. Decompresia tubului digestiv B. Terapia infuzionalăC. Clisme sifonD. Clisme Ognev E. Mobilizarea precoce a bolnavului

69. CM Care dintre ocluziile intestinale interesează peretele intestinal fără afectarea vascularizării segmentului afectat?

A. Boala Crohn B. Cancerul colonic C. Hernia RichterD. Stenoza cicatricială a intestinului E. Corpii străini

70. CM Volvulusul sigmoidian are următoarele semne ...:A. Semnul Bayer B. Semnul BouverettC. Semnul Grekov D. Vome precoceE. Oprirea precoce a tranzitului intestinal pentru fecale şi gaze

71. CM În ce cazuri este indicată irigografia de urgenţă?A. Pentru excluderea patologiei colonuluiB. Ocluzia joasă prin cancer colonic C. Ocluzia joasă pentru a diferenţia originea ocluziei D. Hernia strangulată pe stângaE. Suspecţia la ocluzie intestinală înaltă

72. CM Un bolnav apendicectomizat prezintă a 4-a zi postoperator un ileus dinamic secundar peritonitei postoperatorii. Tratamentul acestei complicaţii include:

A. IleostomieB. Reintervenţie şi revizia abdomenuluiC. Injecţii repetate de prozerină şi clismeD. Aspiraţie nazogastricăE. Fibrinolitice

73. CM Pentru perioada tardivă (după 24 ore) a ocluziei intestinale sunt caracteristici următorii exponenţi:

A. Hipopotasiemie intracelulară B. Creşterea acidozei C. Scăderea ureeiD. Hiponatriemia E. Creşterea ureei

74. CM Cele mai frecvente cauze de ocluzie intestinală mecanică la adult sunt:A. InvaginaţiaB. Ileusul biliar C. VolvulusulD. FitobezoarulE. Hernia strangulată

75. CM Leucocitoza între 25 şi 40.000 este proprie formelor particulare de ocluzie intestinală, cu excepţia:

A. Volvulus sigmoidian

100

B. Ocluzie prin aderenţe C. Sindromul Bouveret D. Infarctul enteromezenteric E. Cancerul de cec

Pancreatita1. CS Cărei faze de evoluţie a procesului patologic în pancreas îi corespunde forma supurativ-necrotică a pancreonecrozei?

A. De edemB. De necrozăC. De liză şi sechestrare D. Faza de şocE. Faza dereglărilor hemodinamice

2. CS Dintre substanţele biologic active apărute în evoluţia pancreatitei acute, una se formează în pancreasul ischemic şi determină şocul pancreatogen ...:

A. Chininele B. HeparinaC. SerotoninaD. Kalicreina E. Histamina

3. CS Care este cel mai important compartiment în complexul terapeutic al pancreatitei acute precoce? A. Combaterea durerii, lichidarea spasmului, ameliorarea microcirculaţiei

B. Tratamentul şocului şi restabilirea homeostaziei C. Suprimarea secreţiei pancreatice şi inactivarea fermenţilor proteoliticiD. Diminuarea toxemieiE. Prevenirea complicaţiilor

4. CS Care este scopul principal în tratamentul pancreatitei acute hemoragice severe pînă la operaţie?

A. Combaterea dureriiB. Dezintoxicarea organismuluiC. Lichidarea spasmelor şi ameliorarea microcirculaţiei D. Suprimarea secreţiei pancreaticeE. Substituirea volumului plasmei circulante

5. CS Care este al doilea simptom ca frecvenţă şi valoare diagnostică în pancreatita cronică?A. DurereaB. Vărsăturile şi dereglările de tranzit C. Diabetul D. IcterulE. Scăderea ponderală

6.CS Care este pH-ul sucului pancreatic?A. 9 - 10B. 7 – 8,7C. 5 – 7D. 4 – 5E. 3 – 4

7. Un pancreas sănătos secretă suc pancreatic în 24 ore în mediu (ml):A. 300 – 400B. 400 – 500

101

C. 600 – 700 D. 1000 – 1500 E. 1500 – 2500

8. CS Zona reflexogenă pancreatică este asigurată de către formaţiuni lamelare tip Krauze şi Vater-Pacini care se conţin în:

A. Ţesutul adipos al pancreasuluiB. Capsula pancreatică şi septurile fibroase ale glandei #C. Ţesutul parenchimatosD. Ţesutul adipos retroperitonealE. Ţesutul peripancreatic

9. CS Pancreasul se dezvoltă din aceeiaşi proeminenţă epitelială ca şi duodenul. El este situat retroperitoneal înaintea vertebrelor:

A. TXI-XII

B. TXI – L1

C. L3 – L4

D. L2 – L3

E. L1 – L2

10. CS Fermenţii pancreatici activaţi (tripsina, lipaza, amilaza) pătrund în spaţiul interstiţial al pancreasului şi inundă organismul bolnavului. Unde mai întîi de toate creşte cantitatea lor?

A. SângeB. UrinăC. Lichidul pleuralD. Limfă E. Exudatul peritoneal

11. CS Pentru combaterea durerii, lichidarea spasmului oddian şi ameliorarea microcirculaţiei în pancreatita acută se administrează multiple medicamente şi se întreprind măsuri curative, cu excepţia:

A. Blocajului epidural în segmentul T7 – T8 cu lidocaină 3%B. Morfinei 1% i/m fiecare 4 ore C. Novocainei 1% - 10 ml i/vD. Baralginei 2,0 i/m fiecare 6-8 oreE. Reopoliglucinei + heparină + eufilină i/v

12. CS Care este volumul optimal al operaţiei în pancreatita supurativ-necrotică?A. Blocajul peripancreatic cu novocaină şi antifermenţiB. Necrsechestrectomia cu drenarea bursei omentale C. Rezecţia pancreasuluiD. Abdominizarea pancreasuluiE. Decapsularea pancreasului cu drenarea bursei omentale

13. CS Care semn indică un prognostic grav în pancreatita acută?A. HiperamilazemiaB. HipocalcemiaC. HiperglicemiaD. Hiperamilazuria E. Leucocitoza

14. CS Elementele endocrine ale pancreasului se prezintă sub forma unor insule, situate în:A. Ţesutul parenchimatosB. Interstiţiul conjunctiv din spaţiile interlobulare C. Ţesutul adipos pancreaticD. Septurile fibroase ale glandei

102

E. Spaţiul retroperitoneal la nivelul cozii pancreasului15. CS Care este cea mai răspîndită şi susţinută de majoritatea cercetătorilor teorie în originea pancreatitei acute?

A. Teoria canalarăB. Teoria alergică (autoalergie)C. Teoria fermentativă D. Teoria vascularăE. Teoria infecţioasă

16. CS Conform teoriei canalare, care dintre factorii patogenici de mai jos este considerat principalul în declanşarea pancreatitei acute?

A. Hipertensiunea WirsungianăB. Hipertensiunea coledocianăC. Refluxul biliopancreatic D. Refluxul duodeno-pancreaticE. Refluxul duodeno-gastric

17. CS Simptomul Bonde în pancreatita acută înseamnă:A. Iradierea durerilor în unghiul costo-vertebral stângB. Asimetria abdomenului ca rezultat al meteorismului colonului transvers C. Rezistenţa musculară în proecţia pancreasuluiD. Cianoză în regiunea periombilicalăE. Absenţa pulsaţiei aortei abdominale

18. CS Semnul Gobiet în pancreatita acută înseamnă:A. Rezistenţa musculară în proecţia pancreasuluiB. Cianoză în regiunea periombilicalăC. Absenţa pulsaţiei aortei abdominaleD. Sonoritate elevată situată transversal în abdomenul superior E. Dureri la percuţie sub rebordul costal din stânga

19. CS Semnul Körte în pancreatita acută înseamnă:A. Absenţa pulsaţiei aortei abdominaleB. Silenţium abdominalC. Sonoritate situată transversal în abdomenul superiorD. Durere în regiunea scapulo-umerală stângă E. Rezistenţa musculară şi durere în proecţia pancreasului

20. CS Simptomul Bereznigovskii în pancreatita acută înseamnă:A. Dureri în hipocondrul stângB. Vomă necontenităC. Iradierea durerii “în centură”D. Cianoză în regiunea periombilicalăE. Iradierea durerii în regiunea scapulo-humerală stângă

21. CS Semnul Cullen în pancreatita acută semnifică:A. Tegumente abdominale marmorateB. Echimoza şi cianoza periombilicală C. Durere în punctul costovertebral stângD. Ansă santinelă pe o radiografie abdominală simplăE. Durere la palpare în punctul subcostal stâng

22. CS Semnul Grey-Turner în pancreatita acută semnifică:A. Tegumente abdominale marmorate B. Echimoză şi cianoză a părţilor laterale a abdomenului C. Durere în unghiul costovertebral stâng

103

D. Ansă santinelă pe o radiografie abdominală simplăE. Durere la palpare în punctul subcostal stâng

23. CS Cea mai exactă metodă de diagnostic în pancreatita acută complicată de peritonită fermentativă este:

A. Radiografia baritată a tubului digestivB. UltrasonografiaC. ScintigrafiaD. Laparoscopia E. Pancreatocolangiografia retrogradă

24. CS De ce patologie trebuie de diferenţiat în primul rînd pancreasul inelar?A. Atrezia esofaguluiB. Pancreatita acutăC. EmfalocelulD. Pilorostenoza şi pilorospasmul E. Atrezia căilor biliare

25. CS Metoda non-agresivă şi destul de informativă (75%) de diagnostic a pancreatitei acute în faza necrotică este:

A. UltrasonografiaB. LaparoscopiaC. ScintigrafiaD. Radiografia tubului digestiv cu contrastare dublăE. Pancreatocolangiografia retrogradă

26. CS Cea mai frecventă formă anatomo-patologică a pancreonecrozei este:A. MixtăB. Hemoragică C. ParenchimatoasăD. PurulentăE. Grăsoasă (lipidică)

27. CS În 85-90% cazuri pancreatita acută cuprinde forma:A. Interstiţială (edematoasă) B. NecroticăC. HemoragicăD. Infiltrativ- necroticăE. Supurativ- necrotică

28. CS Terapia în pancreatita acută severă în primele zile include:A. AntibioticeB. AntienzimeC. InsulinăD. Reechilibrare volemicăE. Hidrocortizon

29. CS Abdomenul acut de tip peritonitic din formele severe ale pancreatitei acute are ca substrat:A. Peritonita microbianăB. Peritonita enzimatică C. Celulita retroperitonealăD. Necroza pancreatică infectatăE. Ileusul paralitic difuz

30. CS În faza I (de edem) tratamentul optimal al pancreatitei acute este:A. Tratament conservativ complex şi în cazuri de necesitate - laparoscopie cu evacuarea

exudatului şi drenarea abdomenului şi bursei omentale

104

B. Laparatomie cu asanarea căilor biliare şi drenareC. Laparatomie, decapsularea pancreasuluiD. Laparatomie, blocaj peripancreaticE. Laparatomie cu abdominizarea pancreasului

31. CS Un pseudochist postnecrotic maturizat al corpului pancreasului se tratează prin:A. AntibioticeB. BursoomentostomieC. Duodenopancreatectomie cefalicăD. RadioterapieE. Chistojejunostomie

32. CS Pentru suprimarea secreţiei pancreatice se administrează un şir de medicamente şi proceduri. Cel mai puţin indicat, din cauza efectelor secundare este:

A. Aspiraţia nazogastricăB. Hipotermia locală extra- şi intragastricăC. FoameD. 5-FluoruracilE. Atropina 0,1% - 1,0 x 3 ori în zi

33. CS Dintre metodele de inactivare a fermenţilor proteolitici în tratamentul pancreatitei acute cea mai eficace este:

A. Aplicarea antifermenţilor în doze mari şi pe cale diversăB. Diureza forţatăC. Lavajul laparoscopicD. Limfosorbţia E. Transfuziile directe de sânge

34. CS Volumul optimal al operaţiei în pancreatita acută de origine biliară în faza de edem este:A. Asanarea şi drenarea căilor biliareB. Decapsularea pancreasuluiC. Rezecţia pancreasuluiD. Abdominizarea pancreasuluiE. Laparoscopia

35. CS Care este volumul optimal al operaţiei în pancreatita acută de geneză nebiliară în faza de edem:

A. Operaţia nu este indicată B. Asanarea şi drenarea căilor biliareC. Decapsularea pancreasuluiD. Rezecţia pancreasuluiE. Blocajul peripancreatic cu novocaină şi drenarea abdomenului

36. CS Pentru restabilirea homeostaziei în pancreatita acută se administrează un şir de substanţe, una dintre care este contraindicată în caz de oligurie:

A. Poliglucină, gelatinol B. Soluţii glucozate cu insulină C. Ser fiziologic cu soluţii de kaliu de 7% - 300,0 D. Sol. de 4% de bicarbonat de Na E. Plasmă, albumină

37. CS Ce afirmaţie referitoare la pancreatita cronică este exactă?A. Se însoţeşte totdeauna de creşterea amilazelorB. Se asociază întotdeauna cu o insuficienţă pancreatică exocrină totalăC. Se poate asocia cu calcificări pancreatice vizibile pe o radiografie abdominală pe golD. Se traduce prin icter

105

E. Apariţia durerilor reprezintă o indicaţie pentru tratamentul chirurgical38. CS Diabetul zaharat în pancreatita cronică se întâlneşte în 25-40% cazuri, este în general moderat, nonacidozic şi uşor de echilibrat. Mai tipic este pentru forma pancreatitei cronice:

A. PseudochistoasăB. Calculoasă (Wirsungolitiază)C. Indurativă D. HidropancreatozăE. Pseudotumoroasă

39. CS Referindu-ne la pancreatita cronică prezentaţi care dintre afirmaţii este falsă:A. În geneza pancreatitelor cronice factorul principal este etilismulB. În 25-40% din cazuri apare un diabet cu evoluţie benignăC. Tabloul clinic este dominat de durereD. Icterul este prezent în mai bine de 50% cazuri E. Sindromul hipertensiunii portale mai des este regional şi se însoţeşte de hemoragii

digestive superioare în 9% cazuri40. CS Ce operaţie este indicată în pancreatita pseudotumoroasă, când tabloul clinic este dominat de durere, iar permiabilitatea canalului Wirsung este păstrată?

A. Operaţie pe sistemul nervos vegetativ B. Rezecţia pancreato-duodenalăC. Rezecţia caudalăD. Papilosfincterotomia endoscopicăE. Pancreatojejunostomia longitudinală

41. CS Ce operaţie este indicată când pancreatita cronică este determinată de stenoza papilei Water?A. Papilosfincterotomia, virsungotomia endoscopicăB. Rezecţia cefalică a pancreasului (Duval)C. Pancreatojejunostomia longitudinală (Puestow)D. Pancreatojejunostomia caudală (Duval)E. Papilectomia

42. СМ Ce hormoni produce pancreasul?A. GastrinaB. InsulinaC. SomatostatinaD. GlucagonulE. Polipeptida pancreatică

43. СМ Ce fermenţi produce pancreasul?A. Alfa-amilazaB. Lipaza, fosfolipaza A şi BC. Tripsina, chimotripsina D. Elastaza, colagenaza E. Pepsina

44. CM Care formaţiuni sunt acoperite de peretele posterior al pancreasului?A. V. portă B. V. şi a. mezenterică superioarăC. Plexul celiac D. Aorta E. Venele hepatice

45. CM Care afirmaţii caracterizează corect anatomia vasculară a pancreasului?A. Artera pancreatoduodenală superioară este, de obicei, ramură a arterei gastrice stângiB. Artera pancreatoduodenală superioară este, de obicei, ramură a arterei gastrice drepte

106

C. Sistemul arterial pancreatoduodenal se alătură arterelor celiacă şi mezenterică D. Vasele pancreatoduodenale au ramuri superioare şi anterioare E. Toate de mai sus

46. CM Care tipuri de celule necesită insulină pentru transportul glucozei în celule?A. Celulele miocardice B. Celulele sistemului nervos centralC. Celulele G gastriceD. Celulele alfa pancreaticeE. Hepatocitele

47. CM Care dintre factori predispun la apariţia pancreatitei acute?A. Litiaza coledociană B. Hiperlipemia familiarăC. AlcoolulD. Traumatismele pancreaticeE. Hemocromatoza

48. CM Care afirmaţii referitoare la durerea din pancreatita acută sunt exacte?A. Debut brusc B. Localizare epigastrică difuză C. Se însoţeşte de semne generale alarmanteD. Iradiază în spateE. Nu se asociază cu greţuri şi vărsături

49. CM Care afirmaţii referitoare la durerea din pancreatita acută sunt false?A. Iradiază în umărul drept B. Violentă şi continuăC. Calmată de vome D. Este un semn clinic major şi precoceE. Poate conduce la şoc

50. CM Selectaţi afirmaţiile adevărate referitoare la diagnosticul de laborator al pancreatitei acute. A. Toţi pacienţii cu pancreatită acută prezintă amilază serică crescutăB. 35% dintre pacienţii cu hiperamilazemie nu au pancreatită acută C. Insuficienţa renală poate cauza hiperamilazemie D. Lipaza serică este un test mai specific pentru pancreatita acută decât amilaza E. Diagnosticul de pancreatită acută se instalează numai în baza hiperamilazemiei

51. CM Care dintre afirmaţiile referitoare la pancreatita acută hemoragică sunt false:A. Bolnavul este imobil, inert B. Durerea se caracterizează prin intensitateC. Creşterea pasageră a tensiunii arterialeD. Durerea poate lipsiE. Vărsăturile întotdeauna prezente pot ameliora durerea

52. CM Sindromul neuropsihic în pancreatita acută cuprinde următoarele fenomene:A. Sindromul confuzionalB. Delir acutC. Agitaţie psihomotorieD. Halucinaţii auditiveE. Sindromul depresiv

53. CM Care dintre semnele de mai jos au valoare în diagnosticul precoce al pancreatitei acute?A. Creşterea pasageră a tensiunii arterialeB. Zonele de cianoză periombilicaleC. Febră de tip hectic

107

D. Dispnee cu polipneeE. Discordanţa dintre gravitatea semnelor generale şi starea obiectivă a pacientului

54. CM În ce situaţii clinice poate apărea semnul Courvoisier-Terrier?A. ColedocolitiazăB. Cancerul de coledoc distal C. Colangiocarcinomul de hil hepaticD. Cancerul de pancreas cefalic E. Neoplasmul vezicular

55. CM În pancreatita acută radiografia abdominală de ansamblu care cuprinde şi logiile pulmonare ne poate arăta următoarele:

A. Meteorism cu distensie gazoasă a colonului transversB. Exudat pleural în sinusul costo-diafragmal stângC. Atelectazie lobară stângă bazalăD. Pneumoperitoneu

E. Reducerea excursiei cupolei diafragmatice stângi56. CM Care dintre afirmaţiile referitoare la examenul radiologic şi endoscopic al tractului digestiv în pancreatita acută sunt false?

A. Duodenostaza B. Bombarea peretelui posterior al stomaculuiC. Prolabarea mucoasei pilorului în duoden D. Ulceraţii multiple cu element hemoragicE. Gastroduodenita

57. CM Care dintre următoarele afirmaţii privind explorările paraclinice în pancreatita acută sunt adevărate:

A. Scintigrafia cu seleniu-metionină este utilizată în supuraţiile pancreaticeB. Colangio-wirsungografia endoscopică este explorarea de elecţie pentru diagnosticul

pancreatitei acuteC. Angiografia selectivă a trunchiului celiac arată lacune vasculare corespunzând zonelor de

necroză glandulară D. Ecografia poate aduce precizări asupra etiologiei litiazice a afecţiunii E. Pasajul baritat al stomacului şi duodenului evidenţiază lărgirea potcoavei duodenale

58. CM În pancreatita acută, în perioada tardivă, la inspecţia vizuală a abdomenului, se constată următoarele semne:

A. Durere difuză mai accentuată în epigastruB. Matitate prehepatică prezentăC. Semnul Grey-Turner, CullenD. Meteorizm abdominal, mai pronunţat în etajul superior E. Silenţium abdominal

59. CM Care dintre afirmaţiile referitoare la durerea din pancreatita acută sunt false?A. Iradiază în umărul dreptB. Violentă şi continuăC. Calmată de vărsăturiD. Este un semn major şi precoceE. Poate duce la şoc

60. CM Care dintre elementele de mai jos se pot încadra în tabloul umoral al pancreatite acute?A. Bilirubinemie crescută B. Leucopenie cu eozinofileC. Hiperglicemie D. Hiperazotemie

108

E. Hipocalcemie 61. CM Care dintre elementele de mai jos nu se pot încadra în tabloul umoral al pancreatite acute?

A. HipocalcemieB. LeucopenieC. HipocloremieD. BilirubinemieE. Monocitoză

62. CM Pancreatita acută se deosebeşte de ulcer duodenal perforat prin:A. Prezenţa dureriiB. Prezenţa pneumoperitoneului C. Prezenţa stării de şocD. Iradierea durerii E. Prezenţa oliguriei

63. CM Referitor la pancreatita acută următoarele afirmaţii sunt exacte:A. Este caracteristică hipoglicemiaB. Creşte amilazuria C. Se poate întâlni revărsat pleural stângD. Poate aparea hipocalcemia E. Hiperamilazemia nu este constantă

64. CM Pentru pancreatita acută sunt caracteristice următoarele modificări ale sângelui:A. Leucocitoză (15-20.000)B. MonocitozăC. Devierea formulei leucocitare în stânga D. Anemie E. Limfopenie

65. CM Vărsăturile în pancreatita acută au caracteristicele ce urmează mai jos:A. Gastrice, bilioase B. Nu aduc uşurareC. Mai târziu fecaloideD. Pot preceda uneori durereaE. Pot avea component hemoragic

66. CM Care dintre afirmaţiile de mai jos nu sunt reale în pancreatita acută?A. Vărsăturile în pancreatita acută sunt abundente B. Greţurile şi vărsăturile sunt simultane cu durerea sau o preced C. Vărsăturile în pancreatita acută calmează durerea D. Durerea este violentă, dar cedează morfinei E. Durerile iradiază în „centură”

67. CM Care dintre afirmaţiile de mai jos sunt false în pancreatita acută?A. Valorile amilazemiei în pancreatita acută ating un maximum la 18-24 ore şi se menţin 3-

4 zileB. Există întotdeauna un paralelism între valorile amilazemiei şi intensitatea leziunilor

anatomo-patologice C. Amilazemia şi amilazuria sunt specifice numai pentru pancreatita acută D. Pentru a fi semnificative pentru pancreatita acută valorile amilazemiei trebuie să fie

mari, iar urmărirea să se facă în dinamicăE. Amilaza reacţionează prima dintre fermenţii pancreatici

68. CM Care este scopul laparoscopiei de urgenţă în pancreatita acută?A. De a exclude alte patologii acute intraabdominaleB. Colecistectomia laparoscopică

109

C. Pentru a evita laparotomia în peritonita fermentativă D. Drenarea cavităţii peritoneale E. Înlăturarea elementelor steatonecrotice

69. CM Semnele laparoscopice directe ale pancreatitei acute sunt următoarele, exceptând:A. Pete de citosteatonecroză pe marele epiploon, mezocolon

B. Edemul marelui epiploon, lig.rotund, mezenterC. Hiperemia şi imbibiţia peritoneuluiD. Exudat hemoragic cu cifre mari de fermenţi pancreatici E. Stază în vezicula biliară

70. CM Semnele laparoscopice indirecte ale pancreatitei acute sunt:A. Pareza gastrică B. Pareza colonuluiC. Staza în vezica biliarăD. Hiperemia şi imbibiţia peritoneuluiE. Exudat peritoneal seros-hemoragic cu cifre elevate ale amilazei

71. CM Care explorări imagistice oferă date esenţiale în diagnosticul de urgenţă al pancreatitei acute?

A. Radiografia de ansamblu a abdomenuluiB. Tomografia computerizată C. UltrasonografiaD. Colangiopancreatografia retrogradăE. Laparoscopia

72. СМ Care dintre semnele paraclinice au valoare în diagnosticul precoce al pancreatitei acute? A. Amilazuria elevată B. La USG – lichid în bursa omentală C. La USG – colecţie heterogenă în corpul pancreasuluiD. „ Ansa” santinelă E. Creşterea hematocritului

73. CM Care sunt avantajele diagnostice ale ecografiei abdominale în pancreatita acută?A. Furnizează informaţii relevatoare B. Este o metodă de rutină C. Poate monitoriza procesul din pancreas D. Este o metodă definitivă în stabilirea diagnosticuluiE. Prezintă informaţii de valoare privind afectarea peritoneului

74. CM Care dintre afirmaţiile de mai jos sunt acceptate actual în tratamentul pancreatitei acute?A. Tratamentul cu antienzime este în primul rând un tratament preventiv al boliiB. În tratamentul cu antienzime se combinâ căile de administrare a acestora C. Tratamentul cu antienzime se continuă încă 3 zile după revenirea amilazemiei la cifre

fiziologice normaleD. Tratamentul cu antienzime este util în faza iniţială a bolii şi se realizează în doze mari E. Administrarea antienzimelor în doze mari (6-10 mln/24 ore) şi pe cale diversă (mai des

combinată) exclude celelalte metode de tratament75. CM Ce măsuri terapeutice include tratamentul medical al pancreatitei acute?

A. Terapie antişoc B. Preparate reologice C. Diureză forţată D. Morfină E. Bloc peridural

76. CM Complicaţiile precoce în pancreatita acută sunt următoarele:

110

A. Peritonita fermentativăB. Şocul pancreaticC. Fistula digestivăD. Atelectazia în segmentele bazale ale plămânului stângE. Encefalopatia

77. CM Complicaţiile tardive în pancreatita acută sunt următoarele:A. Chistul pancreaticB. Fistula pancreaticăC. Fistula digestivăD. Peritonita fermentativăE. Celulita retroperitoneală purulentă

78. CM Tratamentul chistului pancreatic supurat include:A. ChistogastrostomiaB. PancreatectomiaC. ChistojejunostomiaD. Antibiotice E. Drenajul extern

79. CM În cazul unui pseudochist pancreatic cefalic maturizat sunt indicate următoarele procedee chirurgicale:

A. ChistogastrostomiaB. Chistoduodenostomia C. ChistojejunostomiaD. Chistectomia E. Duodenopancreatectomia cefalică

80. CM În faza de necroză a pancreatitei acute se pot întâlni următoarele complicaţii:A. Tromboza a.pulmonareB. Pseudochistul pancreasului C. Hemoragie gastro-duodenalăD. EncefalopatieE. Parapancreatită infiltrativă

81. CM Parapancreatita (celulita retroperitoneală abcedantă) purulentă complică formele severe de pancreonecroză în faza a III. Indicaţi procedeul optimal de tratament.

A. Tratament conservator cu antibioticeB. Înlăturarea focarului – pancreatectomieC. Abdominizarea pancreasului, drenarea spaţiului retroperitonealD. Necrsechestrectomie în mai multe şedinţeE. Drenare laparoscopică

82. CM Următorii factori pot antrena o pancreatită cronică:A. Etilismul cronic B. HiperparatiroidieC. Regim carenţiat în proteineD. Diabetul zaharat E. În antecedente - acutizări frecvente ale pancreatitei cronice

83. СМ Care dintre afirmaţiile referitoare la pancreatita acută hemoragică sunt false? A. Pacientul este adinamic B. Direrea este de intesitate mareC. Durearea poate lipsi D. Creşterea tranzitorie a tensiunii arterialeE. Vomele întotdeauna prezente pot calma durerea

111

84. CM În pancreatita acută prognosticul este mai grav când vărsăturile sunt:A. Negricioase ca “zaţul de cafea”B. Bilioase repetateC. Chinuitoare, fără uşurinţăD. Sangvinolente E. Repetate, voluminoase

85. CM Care semne clinice sunt cele mai frecvente şi valoroase în diagnosticul pancreatitei cronice?A. Hiperamilazemia şi/sau hiperamilazuriaB. Scăderea ponderalăC. VărsăturileD. Tumora epigastrică dură, fixă, boselatăE. Durere

86. CM Care dintre investigaţiile imagistice sunt utile în diagnosticarea cancerului de pancreas?A. Radiografia de ansamblu a abdomenuluiB. Tomografia computerizată C. UltrasonografiaD. Colangiopancreatografia retrogradăE. Laparoscopia

87. CM Cu care dintre următoarele afecţiuni se face diagnosticul diferenţial al pancreatitei acute?A. Ocluzia intestinală acută B. Ulcerul gastroduodenal perforat C. Infarctul miocardic D. Apendicita acută E. Pneumonia pe stânga

88. СМ Care dintre semne caracterizează ascit-peritonita pancreatică? A. Durerea violentă impune adesea o laparotomie inutilă B. Albumina în lichidul ascitic este scăzută (<1,5 gr/l)C. Necesită tratament conservativ cu durata de 6-8 săptămâniD. Colangiopancreatografia retrogradă endoscopică este indicată majorităţii pacienţilor E. Se instalează rapid

89. CM Care dintre complicaţiile pancreatitei acute NU se încadrează în complicaţiile precoce (primele 2-5 zile)?

A. Peritonita fermentativăB. Pseudochistul pancreasului C. Hemoragia digestivăD. EncefalopatiaE. Parapancreatita infiltrativă

90. CM Ce procedee operatorii se utilizează în cadrul traumatismelor abdominale deschise cu lezarea pancreasului caudal?

A. Sutura pancreasului B. Hemostază şi bursoomentostomie C. PancreatectomieD. Rezecţia caudală a pancreasului E. Sutura pancreasului, drenarea bursei omentale

Traumatismele abdominale1. CS Cum se numeşte plaga parietală simplă, care are un orificiu de intrare şi unul de ieşire?

A. Plagă penetrantăB. Plagă penetrantă, dar neperforată

112

C. Plagă perforantăD. Plagă în seton E. Plagă transfixiantă

2. CS Care este cea mai optimală operaţie în leziunile multiple ale jejunului în perioada până la 6 ore după traumatism?A. Suturarea defectelorB. Rezecţia segmentului lezat cu anastomoză “termino-terminală” C. Suturarea defectelor şi ileostomie terminalăD. Jejunostoma terminalăE. Jejunostoma tip Maydl

3. CS De ce factor etiologic este determinat caracterul multiplu al majorităţii absolute (90%) a traumatismelor abdominale?A. CatatraumatismeB. Traumatisme de producţieC. Accidente de circulaţie D. Traumă sportivăE. Agresiuni fizice

4. CS La un pacient cu plagă prin armă de foc s-a constatat lezarea ficatului, leziuni ale intestinului subţire şi ale mezoului acestuia. Care este denumirea corectă a acestui traumatism?A. Traumatism complex multiplu (multivisceral) B. Traumatism simpluC. Plagă în setonD. Traumatism asociatE. Plagă transfixiantă

5. CS Pacientul a suferit un accident rutier. În secţia de internare s-au constatat următoarele leziuni: fractura oaselor bazinului, ruptura uretrei, leziunea splinei. Această traumă poartă denumirea de … :A. Traumă închisă nepenetrantăB. Traumă multiplăC. Traumatism asociat D. Traumatism simpluE. Traumatism izolat

6. CS Pacientul a căzut de la înălţime şi în secţia de internare s-au constatat următoarele leziuni: fractură compresivă a vertebrei L4, fracturi deschise ale ambelor gambe, fractură închisă a colului femurului stâng. Care este denumirea corectă a acestui traumatism?A. Traumatism asociatB. Politraumatism C. Traumatism combinat (închis, deschis)D. Traumatism simpluE. Traumatism izolat

7. CS Diagnosticul leziunii retroperitoneale a duodenului este foarte dificil. Care este semnul principal?A. BlumbergB. Mandel-RazdolskiC. Grassman-KulenkampfD. BernşteinE. Vighiatto

8. CS Ce operaţie este indicată în traumatismele pancreasului cu leziunea Wirsungului în regiunea cefalică a organului?

113

A. Suturarea parenchimului cu plastia WirsunguluiB. Rezecţia porţiunii distale a organuluiC. Drenarea ambelor segmente ale Wirsungului cu drenarea bursei omentale D. Suturarea parenchimului cu drenarea WirsunguluiE. Pancreatectomia

9. CS Care dintre leziunile ficatului după aspectul anatomo-topografic sunt cele mai severe din punct de vedere a tabloului clinic şi pronosticului?A. Asociate cu politraumatisme ale aparatului locomotorB. Combinate cu trauma splineiC. Asociate cu comoţia cerebralăD. Însoţite de alterarea vaselor sanguine şi a căilor biliare magistrale E. Combinate cu lezarea duodenului

10. CS Ce semnifică semnul Kehr în leziunile splinei?A. Durere provocată şi apărare musculară în hipocondrul stângB. Durere spontană în hipocondrul stâng cu iradiere în umărul stâng C. Matitate fixă în hipocondrul stângD. Matitate deplasabilă pe flancuriE. Hipotensiune arterială cu tendinţă la scădere în ortostatism

11. CS Care este succesivitatea metodelor paraclinice la un pacient cu hemodinamică stabilă şi suspecţie la leziuni ale organelor cavitare abdominale?A. Laparocenteza, laparoscopia, USG, radiografia de ansambluB. Laparocenteza, USG, laparoscopia, radiografia de ansambluC. USG, radiografia de ansamblu, laparocenteza, laparoscopiaD. USG, laparocenteza, laparoscopiaE. Radiografia de ansamblu, USG, laparocenteza, laparoscopia

12. CS În trauma închisă a abdomenului predomină leziunile organelor parenchimatoase, care în 40% cazuri sunt multiple. Pe locul I după frecvenţă se află …:A. Leziunile prin armă de foc B. Leziunile în urma căderii de la înălţimeC. Accidentele rutiere D. Traumatismele legate de producţieE. Leziunile prin armă albă

13. CS Care este procedeul de elecţie în diagnosticul leziunilor organelor cavitare?A. USGB. LaparoscopiaC. Radiografia abdomnală de ansamblu D. LaparocentezaE. Tomografia computerizată

14. CS Cele mai frecvente cauze ale rupturii diafragmei în trauma închisă (75% - cupola stângă) sunt accidentele de circulaţie şi căderea de la înălţime. Care este procedeul diagnostic de elecţie?A. USGB. LaparoscopiaC. LaparocentezaD. Tomografia computerizatăE. Radiografia toraco-abdominală

15. CS Care sunt cele mai frecvente leziuni ale pancreasului?A. Deschise izolateB. Deschise asociate

114

C. Închise univisceraleD. Închise complexe multiviscerale E. Combinate

16. CS Sindromul Reily prezintă abdomen traumatic acut fals şi este determinat de …:A. Fracturile coastelor cu revărsat intrapleuralB. Traumatisme vertebro-medulareC. Hematoame retroperitonealeD. Hematomul preperitoneal sau supraaponeurotic în rupturile incomplete ale muşchilor

abdominali E. Traumatisme cranio-cerebrale

17. CS Leziunile organelor cavitare în trauma închisă a abdomenului constituie 20-30%, printre acestea pe locul I (50-60%) se situează … :A. StomaculB. ColecistulC. DuodenulD. Intestinul subţire E. Intestinul gros

18. CS Leziunea duodenului are loc în 1-5% cazuri şi de cele mai dese ori se întâlneşte în traumatismele … :A. Simple, univisceraleB. Asociate C. Complexe multivisceraleD. Plagă în setonE. Plăgile regiunii lombare

19. CS Procedeul Ziuldovici e de mare utilitate în traumatismele:A. SplineiB. ColonuluiC. Intestinului subţireD. Leziunile uretreiE. Leziunile intraperitoneale ale vezicii urinare

20. CM Care indici calitativi indică lavaj peritoneal pozitiv?A. Lichid seros-hemoragicB. Sânge C. Urină D. Lichid serosE. Bilă

21. CM Care indici cantitativi indică lavaj peritoneal pozitiv?A. Peste 250 leucocite/mm3

B. Peste 500 leucocite/mm3 C. 2 ml de bilă la aspiraţia iniţială D. Peste 100.000 eritrocite/mm3

E. Amilaza lichidului peritoneal > 200un/100 ml 22. СМ Leziunile stomacului mai des se întâlnesc în traumatismele deschise (6-12%), decât în cele

închise (2-3%). Cele mai utile procedee diagnostice sunt … :A. Laparoscopia B. Radiografia spaţiilor subdiafragmale C. USGD. LaparocentezaE. Tomografia computerizată

115

23. CM În traumatismele duodenului este prezentă triada Laffit. Ce semne intraoperatorii include aceasta?A. Hematom retroperitoneal B. Emfizem al ţesutului adipos retroperitoneal C. Flegmon retroperitonealD. Colorarea foiţei periotneale posterioare cu bilă E. Flegmon retrocolic

24. CS Ce factori etiologici se află pe locul II după frecvenţă în traumatismele asociate?A. Leziuni prin armă de foc şi armă albă B. Traumatisme închise C. Leziuni în urma căderii de la înălţimeD. Leziuni legate de activitatea în producţieE. Traumatisme sportive

25. СМ Care sunt procedeele de drenare a coledocului în leziunile acestuia, inclusiv cele iatrogene?A. Kehr B. Robson-Wişnevskii C. Praderi-SmithD. Voelker E. Anastomoze biliodigestive

26. СМ Cele mai utile metode de diagnostic al traumei pancreasului sunt:A. USGB. LaparocentezaC. Radioscopia abdominalăD. Laparoscopia E. Tomografia computerizată

27. СМ În care stări patologice se poate manifesta abdomenul acut fals?A. Sindromul Reily B. Fracturile coastelor inferioare cu revărsat pleural C. La accidentaţi cu şoc severD. Traumatism cranio-cerebralE. Hematoame retroperitoneale

28. CM De ce factori este determinat diagnosticul tardiv al leziunilor extraperitoneale ale duodenului?A. Lipsa peritonitei B. Simularea patologiei acute renale C. Prezenţa pneumoperitoneumuluiD. Lipsa pneumoperitoneumului E. Adresarea tardivă după ajutor medical

29. СМ Procedeele chirurgicale adecvate în lezarea porţiunii proximale a jejunului după 24 ore de la traumatism sunt…: A. Rezecţia segmentului în cauză cu anastomoză “termino-terminală”B. Rezecţia segmentului în cauză cu anastomoză “latero-laterală”C. Jejunostomie terminalăD. Jejunostomie tip Miculitz E. Jejunostomie tip Maydl

30. CM Care dintre următoarele structuri nu sunt interesate obligator într-o plagă toracoabdominală penetrantă?A. Diafragma

116

B. Stomacul C. Splina D. Colonul E. Ficatul

31. CM Indicaţiile absolute către laparotomia de urgenţă sunt … :A. Pneumoperitoneumul B. Şoc la spitalizareC. Evisceraţia intestinului prin plagă D. Laparocenteză pozitivă E. Semnul Blumberg dubios în traumatismele închise

32. CM Un bolnav cu perforaţia ileonului şi peritonită generalizată după 6 ore de la traumatism prezintă următoarele semne...:A. Semnul Blubmerg B. Pneumoperitoneum C. Încordare musculară D. Meteorism abdominal pronunţat

E. Febră hectică33. CM Lezarea organelor parenchimatoase este urmată de dezvoltarea sindromului hemoragic, iar

în trauma organelor cavitare predomină sindromul peritonitei în dezvoltare. Leziunea cărui organ prezintă ambele sindroame?A. A splineiB. A duodenuluiC. A ficatului D. A pancreasului E. A stomacului

34. CM Principiile de bază în tratamentul traumatismelor pancreasului sunt următoarele:A. Hemostază definitivă B. Drenare adecvată C. Rezecţia de organ în limita parenchimului sănătos D. Suturarea parenchimului împreună cu capsulaE. Necrsechestrectomii de etapă

35. CM Care dintre investigaţiile paraclinice sunt mai informative în diagnosticul leziunilor ficatului:

A. Radioscopia abdominalăB. LaparocentezaC. LaparoscopiaD. Tomografia computerizatăE. Ultrasonografia

36. CM Reluarea hemoragiei în forma clinică cu evoluţie în 2 timpi în ruptura splinei poate fi favorizată de tuse, vărsături, eforturi fizice şi are loc mai frecvent:

A. În primele 2-3 zile B. În primele 2 săptămâni C. După 24 ore după traumă D. După 2 luni de zileE. În primele 24 ore după traumă

37. CM Rezultatele tratamentului traumatismelor abdominale depind de următorii factori:A. Starea premorbidă a accidentatului B. Timpul scurs între momentul traumei şi tratamentul aplicat C. Severitatea leziunilor organelor abdominale şi asocierea lor cu leziuni ale altor sisteme

117

D. Corespunderea măsurilor de reanimare dereglărilor funcţionale E. Eficienţa procedeelor chirurgicale

38. CM În care dintre următoarele situaţii se recomandă toracotomia în cazul unei leziuni toracice penetrante:

A. Evacuarea iniţială pe tubul de toracostomie a 1000 ml sângeB. Evacuarea iniţială pe tubul de toracostomie a 1500 ml sânge C. Eliminare continuă mai mare de 100 ml/orăD. Eliminare continuă mai mare de 250 ml/oră E. Toracotomia nu este indicată

39. CM Ce criterii determină amploarea operaţiei în leziunile traumatice ale intestinului subţire?A. Intervalul “traumă-operaţie” B. Răspândirea peritonitei C. Starea somatică a bolnavuluiD. Vârsta pacientuluiE. Nivelul leziunii

40. CM Care sunt semnele radiologice ale leziunii traumatice ale diafragmei? A. Imagini hidroaerice în abdomen

B. Migrarea viscerelor abdominale în torace C. Pleurezie bilateralăD. Neregularitatea conturului diafragmei E. Deplasarea mediastinului

Peritonitele1. CS Dintre semnele ce formează tabloul clinic de peritonită acută localizată cel mai mult

pledează în favoarea acesteia următorul … :A. Durerea violentăB. Debutul bruscC. Intervalul luminos între cele 2 perioadeD. Apărarea musculară E. Semnele de intoxicaţie

2. CS La un bolnav cu colecistită acută peste 48 ore de la debut constatăm durere şi contractură musculară în hipocondrul drept. Este vorba de peritonita … :

A. Locală necircumscrisă B. Locală circumscrisă C. DifuzăD. GeneralizatăE. Totală

3. CS Care dintre următoarele explorări şi gesturi diagnostice diferenţiază peritonita difuză de cauză genitală de hemoperitoneu?

A. Puncţia abdominală B. Tuşeul rectalC. LeucocitozaD. Ureea sanguinăE. Radiografia abdominală pe gol

4. CS Poziţia a II-a în peritonitele acute localizate, după cele apendiculare, îl ocupă … : A. Ulcerul perforat gastroduodenal B. PancreonecrozaC. Diverticuloza colonuluiD. Colecistita acută distructivă E. Afecţiunile acute genitale

118

5. CS Manevra Blumberg constă în … :A. Durere vie la decompresiunea bruscă a peretelui abdominal B. Durere provocată la palparea abdomenuluiC. Durere în abdomen în decubit lateral pe stângaD. Durere la palpare în regiunea ombilicală cu iradiere în regiunea suprapubianăE. Durere la percuţia pe arcul costal drept

6. CS Care este semnul major al peritonitei provocate de insuficienţa bontului duodenal?A. Meteorism pronunţatB. SeteC. FebrăD. LeucocitozăE. Eliminări bilioase pe dren

7. CS Care este cel mai sigur procedeu în profilaxia dehiscenţei bontului duodenal în ulcerele penetrante, joase (postbulbare) cu modificări pronunţate în zona piloroduodenală?

A. Reducerea tensiunii în bont prin rezecţie gastrică BalfourB. Profilaxia pancreatitei postoperatoriiC. Rezecţia gastrică “la excludere” D. Evitarea traumei pancreasuluiE. Tehnica operatorie impecabilă

8. CS La un bolnav cu apendicită acută după debutul căreia au trecut 24 ore se depistează semne de peritonită în fosa iliacă dreaptă şi în regiunea suprapubiană. Este cazul de peritonită …:

A. Locală necircumscrisă B. Locală circumscrisă C. Difuză D. GeneralizatăE. Totală

9. CS Peritonitele acute localizate au aceleaşi cauze ca şi peritonitele generalizate şi constituie …% din numărul total de peritonite purulente:

A. 5-10%B. 10-15%C. 15-20%D. 20-30% E. 30-35%

10. CS Peritonitele acute localizate apendiculare ocupă I loc după frecvenţă. Ele constituie …:A. 5%B. 7%C. 10% D. 15%E. 20%

11. CS Pierderile de proteine şi lichide în peritonita difuză ating cifrele de 300g şi respectiv 9-10 litri. De ce factori sunt determinate aceste pierderi?

A. Schimbările microcirculaţieiB. Pareza intestinală C. Dereglările macrocirculaţieiD. Alcaloza respiratorieE. Dereglările funcţiei renale

12. CS Care este calea de acces chirurgical în abcesul periapendicular?A. Laparotomia McBurneyB. Laparotomia medie mediană

119

C. Laparotomia medie inferioarăD. Acces retroperitoneal (Pirogov) E. Transrectal

13. CS La un bolnav cu ulcer perforat, internat peste 6 ore după îmbolnăvire, constatăm: limba de umeditate scăzută şi saburată, Ps – 96 b/min., TA – 120/70, dispnee, durere violentă în abdomen, la palpare "abdomenul de lemn", leucocitoza – 16.000. Indicaţi faza peritonitei.

A. Faza toxicăB. Faza reactivă C. Faza terminalăD. Faza de pseudoameliorareE. Faza de şoc toxico-septic

14. CS În ce cazuri se utilizează laparostomia (abdomenul "deschis")?A. În cazul asocierii perforaţie şi hemoragie din ulcerB. Microfloră cu virulenţă crescutăC. În pancreonecroză totală cu sechestreD. Măsurile terapeutice nu lasă siguranţa suprimării complete a peritonitei E. În timpul operaţiei s-a revărsat în abdomenul liber o colecţie purulentă cu miros fetid

15. СS Care dintre afecţiunile medicale extraabdominale, manifestate prin trombocitopenie fără leucocitoză inflamatorie, pot provoca sindromul abdominal?

A. Infarctul miocardicB. Infecţiile acute ale organelor toraceluiC. Diateza hemoragică D. PericarditaE. Astmul bronşic

16. CS Cea mai frecventă cauză de infectare a cavităţii abdominale este:A. Perforaţia organelor cavitare B. Calea hematogenăC. Ruptura în peritoneu a unei hidronefrozeD. Calea limfogenă E. Nici una dintre cele indicate

17. CS Un bolnav cu ulcer duodenal este spitalizat peste 32 ore după perforaţie având următoarele semne: limba uscată, saburată, Ps – 120 b/min., TA – 90/40 mm Hg, respiraţii – superficiale, 32 pe minut, facies Hipocraticus, abdomen balonat, dureros pe toată aria, silenţium abdominal, Le – 25.000. Care este faza peritonitei?

A. Faza reactivăB. Faza toxicăC. Faza terminală D. Faza de pseudoameliorareE. Faza de şoc

18. CS Cui îi aparţine postulatul: "Dacă se constată contractura abdomenului şi apare semnul Blumberg, timpul discuţiilor a trecut şi întră în acţiune bisturiul"?

A. KummelB. PirogovC. Mondor D. IudinE. McBurney

19. CS Printre cauzele concrete ale peritonitei acute pe primul loc se situează apendicita acută (30-50%). Locul doi (10-27%) îl ocupă …:

A. Ulcerul perforativ

120

B. Colecistita acută C. Pancreatita acutăD. Ocluzia intestinalăE. Perforaţia posttraumatică

20. CS Tratamentul peritonitei acute generalizate include mai multe compartimente, rolul principal revenind …:

A. Intervenţiei chirurgicale B. Terapiei cu antibioticeC. Corecţiei modificărilor grave metaboliceD. Restabilirii funcţiei tractului digestivE. Profilaxiei complicaţiilor

21. CM Într-o peritonită difuză la debut examenul clinic relevă … :A. Meteorism abdominalB. Echimoză periombilicalăC. Desenul muşchilor drepţi abdominali vizibili D. Abdomenul imobil cu mişcările respiratorii E. Semnul Kussmaul

22. СМ Contractura musculară este un semn major al peritonitei, însă poate lipsi în următoarele cazuri … :

A. La bătrâni B. La copiiC. Dacă au fost administrate antibioticeD. La gravideE. Dacă au fost administrate opiacee

23. СМ Ce semne clinice şi paraclinice pledează pentru diagnosticul de peritonită difuză prin perforaţie gastroduodenală?

A. Prezenţa antecedentelor biliareB. Amilazuria scăzutăC. Pneumoperitoneul D. Vărsăturile fecaloideE. Semnul Blumberg

24. CM De ce factori este determinată amploarea operaţiei în peritonita difuză?A. Particularităţile afecţiunii – sursa peritonitei B. Faza peritonitei C. Starea generală a bolnavului D. Tarele terapeutice concomitenteE. Experienţa chirurgului

25. СМ Care sunt semnele clinice obiective ale unei peritonite difuze la debut? A. Meteorismul abdominalB. Contractura musculară abdominală C. Fundul de sac Douglas supluD. Abdomenul imobil cu mişcările respiratorii E. Semnul “tusei”

26. СМ Printre măsurile terapeutice generale în peritonită, un rol de primă importanţă îi revine combaterii ileusului paralitic. În acest scop sunt indicate următoarele…:

A. Blocajul novocainic, blocaj epidural B. Perfuzii de potasiu, glucoză şi insulină C. Decompresia tractului digestiv D. Stimularea peristaltismului intestinal

121

E. Stimularea inervaţiei simpatice

27. CM Dereglarea conductibilităţii nervoase cu sporirea parezei intestinale şi acumularea de toxine în peritonita acută este determinată de … :

A. Polipeptidele de dimensiuni mediiB. Proteazele lizosomale C. MicrobiD. Pierderile esenţiale de serotonină E. Hipokaliemie

28. СМ Dereglările microcirculaţiei sunt mai severe în faza a II şi a III a peritonitei şi sunt determinate de următorii factori … :

A. Hipokaliemie B. Diminuarea hematocrituluiC. Acidoza metabolică intracelulară D. Dereglări proteice E. Dereglări hidro-saline

29. СМ Care sunt semnele clinice precoce ale peritonitei difuze?A. Dureri abdominale B. Contractură muscularăC. Imobilitatea peretelui abdominalD. FebrăE. Vărsături fecaloide

30. СМ După lavajul abdomenului în peritonita difuză purulentă cavitatea peritoneală se drenează, respectând următoarele principii … :

A. Drenul central se va exterioriza prin calea de accesB. Drenurile se exteriorizează la distanţă de plaga operatorie C. Cavitatea peritoneală se drenează din mai multe puncte D. Se introduc antibiotice (monomicină – 250 mg) + chimotripsină – 0,5 mg.E. Introducerea se va repeta fiecare 4-6 ore

31. СМ Care este procedeul chirurgical de elecţie în ulcerul duodenal perforat cu peritonită purulentă de 48 ore?

A. Rezecţia gastrică 2/3

B. Excizia ulcerului şi piloroplastieC. Sutura izolată a ulcerului D. Sutura ulcerului procedeu Oppel E. Vagotomia tronculară, excizia ulcerului şi piloroplastie

32. СМ Ce semne clinice la inspecţia abdomenului caracterizează peritonita difuză generalizată prin perforaţie?

A. Blumberg B. Mandel-Razdolschi C. “Semnul tusei”D. Păstrarea matităţii hepaticeE. Kulencampf-Grassman

33. СМ Semnele clinice tardive ale peritonitei acute generalizate sunt …:A. Durerea B. Vărsăturile C. “Abdomenul de lemn”D. Oprirea tranzitului intestinal

122

E. Sughiţul 34. СМ Durerea în peritonită are următoarele caracteristici … :

A. Poate fi mascată de administrarea de opiacee B. Întotdeauna se instalează bruscC. Întotdeauna corespunde organului afectat D. Se poate generaliza la întregul abdomen E. Se poate asocia cu senzaţia de sete

35. СМ În diagnosticul peritonitelor acute localizate se utilizează diverse procedee paraclinice. Evidenţiaţi-le pe cele ce confirmă diagnosticul în oricare localizare.

A. Tuşeul rectalB. Ultrasonografia C. LaparoscopiaD. Puncţia abdominalăE. Radiografia abdominală

36. СМ Cele mai grave forme de peritonită constituie 50% în structura mortalităţii şi sunt consecinţa următoarelor stări patologice:

A. Pancreonecroza B. Ruptura în peritoneu a colecţiei supurate de origine genitalăC. Abcesele intraabdominale D. Peritonitele postoperatorii E. Perforaţiile posttraumatice

37. СM Pentru faza toxică a peritonitei este caracteristică următoarea gamă de simptome … :A. Tahicardie B. Leucocitoză elevată cu deviere în stânga C. Abdomen balonat, dureros D. Vărsături frecvente E. Prevalarea simptomelor locale asupra celor generale

38. СМ Peritonita difuză în perforaţia gastroduodenală tipică şi pancreatită acută se deosebesc prin :A. Debut B. Caracterul durerilor C. LeucocitozăD. Datele examenului radiologic al abdomenului E. Vărsături

39. CM Ce semne caracterizează peritonitele acute locale circumscrise?A. Sindrom de supuraţie profundă B. Semne locale legate de sediu C. Se tratează chirurgical D. Beneficiază de antibioticoterapie ţintită E. Se vindecă prin tratament medical

40. CM Având o suprafaţă de circa 2m2, peritoneul posedă mai multe funcţii, cum ar fi…:A. De răspândire a infecţieiB. De fixare a organelor intraabdominale C. De protecţie antiinfecţioasă D. De rezorbţie E. De secreţie

41. СМ Peritonitele pot fi acute şi cronice. Care este originea celor cronice?A. Tuberculoasă B. Canceroasă C. Parazitară

123

D. BilioasăE. Fermentativă

42. CM Ce etape consecutive include intervenţia chirurgicală în peritonita difuză purulentă? A. Evacuarea exudatului purulent B. Suprimarea sursei peritonitei C. Asanarea cavităţii peritoneale D. Drenarea cavităţii peritoneale E. Profilaxia complicaţiilor precoce postoperatorii

43. CM În peritonita acută generalizată se depistează următoarele semne clinice…:A. ColapsB. "Ţipătul" fundului de sac Douglas C. Febră D. Debut brusc E. Dureri în epigastru

44. CM Care sunt modificările morfologice locale în peritonite? A. Mărimea permeabilităţii pereţilor vasculari B. Scăderea consumului de oxigen celular C. Translocaţia microbianăD. Creşterea producţiei de lactatE. Modificările microcirculatorii

45. CM De ce factori depinde septicitatea conţinutului peritoneal?A. Sediul cauzei primare B. Prezenţa afecţiunilor coexistente C. Durata contaminării D. Virulenţa florei E. Extensia contaminării

46. CM Care dintre semnele clinice sunt comune peritonitei difuze şi torsiunii de organ?A. Tumoră abdominală dureroasă, palpabilăB. Stare de şoc C. Durere abdominală violentă D. Bombarea fundului de sac DouglasE. Ocluzie intestinală paralitică

47. CM După criteriul agentului cauzal peritonitele sunt …:A. PrimitiveB. Microbiene C. Fungice D. Aseptice E. Difuze

48. CM Ce caracteristici are durerea la debut într-o peritonită difuză prin perforaţie digestivă?A. Debut lent, insidiosB. Debut ca "lovitura de pumnal" C. Intensitate medieD. Şocogenă E. Violentă

49. CM Ce semne sugestive se constată la examenul obiectiv local al abdomenului în peritonită?A. Timpanism abdominal difuzB. Matitate deplasabilă pe flancuri în fazele tardive C. Mobilitate activă a peretelui abdominal D. Durere provocată locală sau difuză

124

E. Apărare musculară

50. CM Ce fenomene locale apar în peritonite?A. Durere provocată locală sau difuză B. Matitate deplasabilă în faza toxică C. Mobilitate activă a peretelui abdominal la debutul perforaţiei tubului digestiv

D. Silenţium abdominal E. Contractură musculară locală sau difuză

51. CM De ce factori este cauzată evisceraţia abdominală?A. Peritonita postoperatorie latentă B. Caşexie C. Meteorism abdominal postoperator D. Acutizarea unei afecţiuni respiratoriiE. Infecţia locală

52. CM Care dintre situaţiile enumerate explică apariţia peritonitei secundare difuze?A. Perforaţia unui organ cavitar B. Plagă abdominală penetrantăC. Plagă abdominală perforantă D. Proliferarea microbiană prin peretele intestinal E. Hemoperitoneu masiv

53. CM Tratamentul chirurgical în peritonitele difuze este obligator. Care este scopul intervenţiei chirurgicale?

A. Activarea medicamentoasă postoperatorie a intestinului B. Sanarea cavităţii peritoneale C. Drenarea cavităţii peritoneale D. Laparotomia largă E. Suprimarea sursei de contaminare

54. CM După extinderea procesului inflamator peritonitele sunt …:A. Difuze B. PrimitiveC. Locale D. SecundareE. Criptogene

55. CM Care sunt primele semne clinice care apar în peritonita acută apendiculară?A. Durere în hipogastruB. VărsăturileC. Dureri în fosa iliacă dreaptăD. Contractura muscularăE. Prezenţa semnului Blumberg

56. CM Ce explorări imagistice confirmă diagnosticul de peritonită?A. Radiografia abdominală de ansamblu relevă pneumoperitoneum în orice perforaţie a

tubului digestivB. Radiografia abdominală de ansamblu arată distensia gazoasă pronunţată a intestinului C. USG abdominală pune în evidenţă revărsatul abdominal D. TC abdominală este o investigaţie de primă intenţieE. Scintigrafia este absolut necesară preoperator pentru localizarea cauzei

57. CM Care sunt efectele reechilibrării hidroelectrolitice eficiente în peritonite?A. Scăderea în continuare a presiunii venoase centraleB. Creşterea debitului urinar la oră

125

C. Ameliorarea stării generale a bolnavului D. Normalizarea calităţilor pulsului E. Tahicardie

58. CM Care sunt metodicile lavajului cavităţii peritoneale în cazul peritonitelor acute difuze? A. Nu este întotdeauna necesarăB. Se efectuează cu lichide la temperatura camereiC. Se pot folosi antisepticeD. Se efectuează de mai multe ori până la închiderea abdomenului E. Este urmată de drenarea cavităţii peritoneale

59. CM De ce factori depinde direct caracterul exudatului peritoneal în peritonitele difuze?A. Sediul focarului primar B. Durata contaminării C. Virulenţa florei D. Reactivitatea organismuluiE. Calitatea profilaxiei preoperatorii cu antibiotice

60. CM Ce factori provoacă hipovolemia în peritonite?A. Vomele B. Transudaţia lichidului în cavitatea peritoneală C. Distensia anselor intestinale D. Tensiunea arterială scăzutăE. Insuficienţa cardiacă

61. CM Evoluţia abcesului subfrenic este determinat de mai mulţi factori:A. Complexitatea şi dozele antibioticelor B. Terapia stimulatoare aplicatăC. Eficacitatea tratamentului chirurgical D. Reactivitatea organismuluiE. Vârsta pacientului

62. CM Care sunt complicaţiile cele mai frecvente ale abcesului pariapendicular?A. Erupţia în cavitatea peritoneală B. Metastazarea purulentă la distanţăC. SepticemiaD. Peritonita difuză E. Hemoragia în cavitatea abcesului

63. CM Ce semne clinice însoţesc durerea la debut în peritonitele prin perforaţia tubului digestiv?A. Dispnee B. Bradicardie C. MeteorismD. Contractura musculară E. Hipotonie

64. CM Antibioterapia în peritonite se administrează conform unor principii. Selectaţi-le.A. Este etiopatogenetică B. Se asociază căile de administrare C. Durata de tratament - numai 5-7 zile din cauza efectelor adverseD. Durata de tratament - 5-7 zile, după care urmează substituţia antibioticelor din cauza

rezistenţei microbiene E. Se asociază cu alte metode de tratament

65. CM În ce constă tratamentul chirurgical al peritonitei apendiculare generalizate?A. Laparotomie medie inferioară, apendicectomieB. Laparotomie medie-mediană, apendicectomie

126

C. Asanarea cavităţii peritoneale D. Drenarea cavităţii peritonelale: flancuri, bazinul mic E. Drenarea fosei iliace drepte

66. CM Sindromul umoral în peritonita acută este determinat în primul rând de 3 stări patologice:A. Inundaţia microbianăB. Hipovolemie C. HipokaliemieD. Creşterea proteazelor lizosomale în circulaţia sanguină E. Hipoproteinemia

67. CM În perforaţia patologică a colonului cu peritonită acută generalizată se întâlnesc următoarele semne:

A. Durere epigastrică violentă B. Contractură musculară difuză C. Păstrarea matităţii hepaticeD. Pneumoperitoneum E. Durere la tuşeul rectal la nivelul fundului de sac Douglas

Patologia venelor

1. CS Ce include triada Virhov în patogenia tromboflebitei acute?A. Tulburări de coagulare, leziuni endoteliale şi staza circulaţiei venoase B. Leziuni ale valvulilor, hipertensiune venoasă şi varicele venelorC. Deficienţa ţesutului conjunctiv, tulburări de coagulare şi staza venoasăD. Varicele venelor superficiale, hipoproteinemia şi staza circulaţiei venoaseE. Staza circulaţiei venoase, hipertensiune venoasă şi leziuni endoteliale

2. CS Alegeţi proba clinică ce permite de a explora concomitent sistemul venos superficial şi profund.

A. Proba Pratt-I B. Proba celor 3 garouriC. Proba PertesD. Proba Brodie-Troianov-TrendelenburgE. Proba Sheinis

3. CS Alegeţi proba clinică ce permite depistarea localizării comunicantelor incontinente.A. Proba DelbetB. Proba Pratt-IC. Proba Pratt-II D. Proba SicardE. Nici una dintre cele enumerate

4. CS Ce evidenţiază procedeul Delbe-Pertes?A. Funcţia valvulei ostiale (principale) a v.safena magnaB. Funcţia valvulelor venelor profundeC. Permebialitatea venelor profunde D. Gradul de dezvoltare a varicelor venelor superficialeE. Funcţia venelor comunicante

5. CS Care sunt verigile principale în patogenia bolii varicoase?A. Insuficienţa cardiacă, dilatarea venelor şi creşterea presiunii venoaseB. Obezitatea, insuficienţa cardiacă şi dilatarea venelorC. Insuficienţa valvulară, dilatarea venelor şi creşterea presiunii venoase

127

D. Boala hipertonică, insuficienţa valvulară şi creşterea presiunii venoaseE. Obezitatea, insuficienţa cardiacă şi creşterea presiunii venoase

6. CS Ce este pileflebita?A. Inflamaţia a.mezenteriale inferioareB. Tromboflebita v.lienalisC. Tromboflebita v.apendicularisD. Tromboflebita vv.hepaticeE. Tromboflebita v.portae

7. CS Pe ce se bazează acţiunea anticoagulanţilor în tratamentul tromboflebitelor?A. Liza fibrineiB. Stoparea creşterii trombului (cheagului) C. Fragmentarea chiaguluiD. Schimbarea Z – potenţialului peretelui vascularE. Diminuarea activităţii dezoxiribonucleazei

8. CS Care sunt complicaţiile tromboflebitei acute a venelor superficiale?A. PileflebităB. Infarct miocardicC. Tromboză mezenterială acutăD. Tromboflebită a venelor profunde E. Trombembolia a.pulmonare

9. СМ Care sunt măsurile de profilaxie a complicaţiilor trombembolice în perioada postoperatorie? A. Administrarea heparinei B. Masaj la extremităţile inferioareC. Exerciţii fizice curative D. Administrarea fibrinolizineiE. Aplicarea bandajelor elastice pe membrele inferioare

10. СМ Care sunt principalele simptome în varicele venelor membrelor inferioare? A. Claudicaţia intermitentăB. Edemul periferic spre sfârşitul zilei C. Convulsii nocturne ale muşchilor gambeiD. Schimbări trofice în regiunea supramaleolară E. Simptomul “ischemiei plantare”

11. СМ Ce unguente se aplică local în tromboflebita acută a venelor superficiale?A. SintomicinăB. Levosină C. SolcoserilD. TroxevazinăE. Vişnevski

12. CM Care sunt factorii patogenetici principali în etiologia bolii varicoase?A. Insuficienţa cardiacăB. ObezitateaC. Insuficienţa valvulară D. Hipertensiunea venoasăE. Staza venoasă

13. CM Care sunt factorii favorizanţi în boala trombembolică a membrelor inferioare?A. Tromboflebita cronică a venelor superficiale ale membrelor inferioare B. Sindromul posttrombotic C. Fibrilaţia artrială D. Dereglările de coagulare

128

E. Sexul

14. CM În boala trombembolică factorii predispozanţi sunt reprezentati de …:A. Sex B. Sarcină C. Tromboflebita cronică D. Cancerul gastric E. Septicemie

15. CM Indicaţi factorii determinanţi ai bolii trombembolice.A. ObezitateaB. Lezare vasculară parietală C. Staza venoasă D. Sindromul posttromboflebitic E. Modul de viaţă

16. CM Factorii declanşatori în boala trombembolică sunt următorii:А. Fracturile oaselor bazinului B. Intervenţia chirurgicală C. Operaţia Cezariană D. Reacţii alergice E. Septicemia

17. CM Care este tratamentul tromboflebitei venelor profunde ale membrelor inferioare?A. Flebectomia B. Anticoagulante C. Fibrinolitice D. Reologice E. Antiagregante

18. CM Ce remedii se utilizează în tratamentul fibrinolitic în trombembolismul pulmonar?A. FibrinogenulB. Fibrinolozina C. Streptokinaza D. FraxiparinaE. Heparina

19. CM Care dintre cele ce urmează nu sunt legate de boala varicoasă?A. Fistula arterio-venoasă B. Tromboza venelor profundeC. Tromboza venei portae D. Tromboza v.hepatice E. Anevrismul a.femurale

20. CS Durerile în molet la dorso-flexia labei piciorului în tromboflebita venelor profunde sunt cunoscute ca semnul:

A. DenecheB. LegerC. LovenbergD. TrendelenburgE. Homans

Patologia glandei mamare1. CS Termenul politelia înseamnă …:

A. Hipertrofia ţesutului glandular

129

B. Apariţia glandelor mamare auxiliare C. Lipsa mameloanelorD. Dezvoltarea incompletă a mameleiE. Surplusul de mameloane

2. CS Apariţia glandelor mamare auxiliare poartă denumirea …:A. MicromastiaB. HiperteliaC. Amastia D. PoliteliaE. Polimastia

3. CS Care este procedeul chirurgical de elecţie în tratamentul mastitei acute abcedante?A. AntibioterapiaB. Blocajul retromamar cu antibiotice şi novocainăC. AnticoagulanteD. Terapia infuzională pentru susţinerea homeostazieiE. Incizia radială deasupra abcesului

4. CS Care este cea mai frecventă formă a tuberculozei mamare?A. PseudoneoplazicăB. SuperficialăC. Desiminată #D. Galactoforita tuberculoasăE. Confluentă

5. CS În cazurile dificile de diagnostic al mastitei cronice cel mai important este… :A. DurereaB. FluctuenţaC. TurgescenţaD. Dereglări digestive sau infecţioase la sugar E. Transpiraţiile reci

6. CS Care este cea mai frecventă formă a sifilisului mamar?A. Şancrul sânului B. Sifilisul secundarC. Mastitele sifilitice terţiareD. DifuzăE. Întotdeauna bilateral

7. CS Mastita acută abcedantă apare la a 3-4 zi de la debutul bolii. Care este semnul major al mastitei?

A. Febra cu frisoaneB. Durerile insuportabileC. InsomniaD. Fluctuenţa în centrul plastron E. Imposibilitatea alăptării copilului

8. СМ Care dintre cauzele indicate nu joacă un rol primordial în etiopatogenia afecţiunilor mamelei?

A. Viaţa sexualăB. Dereglările hormonaleC. Modul de trai D. Alimentarea E. Condiţiile habituale

9. СМ Ce procedee se utilizează în tratamentul mastitei infiltrative?

130

A. Antibiotice B. AnticoagulanteC. Scurgerea sânului D. Incizia radială în regiunea plastronuluiE. Blocaj retromamar

10. СМ Adenofibromul mamelei se deosebeşte de cancerul acesteeia prin următoarele semne …:A. Formaţiunea tumorală este bine delimitată B. Histologic elementele componente păstrează întotdeauna o structură tipică C. Formaţiunea tumorală este indoloră D. Derma deasupra tumorii are aspect de coajă de lămâieE. Lipseşte adenopatia axilară

11. СМ Care sunt funcţiile glandei mamare?A. Erotică B. De protecţieC. Alimentară D. Estetică E. Hormonală

12. СМ Ce semne clinice caracterizează mastita acută infiltrativă?A. Febră înaltă cu frisoane B. Dureri insuportabile C. Turgestenţa sânului D. FluctuenţaE. Insomnie

13. СМ Adenofibromul mamelei este caracterizat de următoarele semne …:A. Mărimea unei alune (mici) B. Suprafaţa regulată şi rotundă C. Durere la palpare şi mobilitatea limitatăD. Vârsta pacientei 20-30 ani E. Creşte în volum în perioada de lactaţie

14. СM Adenofibromul se deosebeşte de mastopatia nodulară prin următoarele semne:A. Se întâlneşte la femei în vârsta de 20-30 ani B. Durerile nu se acutizează până la şi în timpul ciclului menstrual C. Are suprafaţa regulată, rotundă bine delimitată D. Tumoarea nu este însoţită de adenopatie perceptibilă în axilă E. Tumoarea poate creşte în volum în timpul lactaţiei sau sarcină

15. CM Mijloacele sigure de a stabili diagnosticul de mastită cronică este:A. Termografia sânuluiB. Radiografia sânuluiC. Datele fizicale D. Datele de laboratorE. Puncţia sau incizia exploratoare

16. CM Ginecomastia este o patologie dishormonală în glandele mamare la bărbaţi şi poate însoţi următoarele stări patologice:

A. Tumorile hormonale active feminizate din glandele sexuale B. Ciroza ficatului C. Tulburări de funcţie hipofizară D. Tulburări de funcţie corticosuprarenală E. Tireotoxicoza

131

Chirurgie nr. 2

Chirurgie endocrină

1.CM În legatura cu guşa sporadică sunt adevărate următoarele afirmaţii:A. Creştere de volum a tiroideiB. Normofuncţie tiroidianăC. Apare la cca 20% din populaţia unei zoneD. Apare mai frecvent la femeiE. Se transmite autosomal recesiv

2.CM În evoluţia unei guşi sporadice pot apare următoarele complicaţii:A. Compresiune pe structurile anatomice învecinateB. Hemoragii interstiţialeC. Tiroidita acutăD. HipertireodizareE. Degenerescenţa malignă

3.CM Indicaţii pentru tratamentul chirurgical al unei guşi sunt:A. Eşecul tratamentului medicalB. Guşa parenchimatoasă difuză la debutC. Guşa hipertiroidizatăD. Guşa nodularăE. Guşa suspectă de malignizare

4.CM În funcţie de situaţie pot fi utilizate următoarele tipuri de intervenţii chirurgicale în tratamentul unei guşi:

A. Tiroidectomia subtotalăB. Lobectomia totalăC. Tiroidectomia totalăD. Lobectomia subtotalăE. Disecţia radicală a gâtului (radical neck dissection)

5.CS Imaginea scintigrafică a adenomului toxic arată:A. Captare difuză şi omogenă a trasorului radioactivB. Captare difuză dar neomogenă a trasorului radioactivC. Captare în “tablă de şah”D. “Nodul fierbinte”E. „Nodul rece”

6. CS Tratamentul cu iod radioactiv în tireotoxicoze are următoarele indicaţii:A. Boala BasedowB. Adenomul toxicC. Asocierea hipertiroide – cancer tiroidianD. Tirotoxicozele induse de administrarea de hormoni tiroidieniE. Hipertioridii secundare tumorilor secundare tireotrope

7. CS Ce medicamente se folosesc în tratamentul tireotoxicozei :A. MebendazolB. BiseptolC. MercazolilD. OmeprazolE. Ampicilina

132

8.CM Tratamentul medical adresat tireotoxicozei are următoarele obiective:A. Corectarea tulburărilor de ritm şi tahicardieiB. Reducerea hipertiroidieiC. Prevenirea crizelor tireotoxiceD. Sedarea centrilor cortico-diencefalo-hipofizariE. Combaterea hiperparatiroidismului

9. CS La 24 ore după o tireoidectomie subtotală pentru tireotoxicoză, apare: agitaţie, stare prediliorioasă, tahicardie – 180 bat./min, aritmie, hipertermie. Va gândiţi....

A. Paralizie a recurenţilorB. HipertireozaC. Hipoparatireoza D. Criza tireotoxicăE. Embolie gazoasă

10. CS Complicaţiile tiroidectomii includ următoarele, cu excepţie:A. Pareza de recurentB. MixedemC. Criză tetanicăD. Criza tirotoxicăE. Sindrom exoflatmic

11.CM. Tireotoxicoză prezintă:A. Sindromul cardiovascular, digestiv şi neuropsihicB. Are particularităţi neuropsihic, legate de etiologie, vârstă, asociere morbidăC. Suma manifestărilor clinice şi viscerale este consecinţă unui exces de hormoni tiroidieniD. Suma manifestărilor clinice nu este consecinţa unui excess de hormoni tiroidieniE. Toate enumerate sunt false

12.CM. Manifestările crizei tirotoxice includ:A. Hipertermie, tahicardie, hipertensiuneB. Termofobie, transpiraţii, paresteziiC. Agitaţie, stare confuzională, vârsăturiD. Exoftalmie, insomnie, atrofii musculareE. Toate enumerate sunt false

13.CS. Care din următoarele modificări produse prin compresiunea hipertrofiei tiroidiene asupra simpaticului cervical sunt corect expuse:

A. Turgescenţă, cianoza feţeiB. Tulburări cardio-respiratorii şi gastriceC. Voce bitonală, afonieD. Mioză, enoftalmie, bradicardie, ptoza palpebralăE. Tulburări cerebrale, lipotimii

14.CS. Care din aceste afirmaţii sunt corecte:A. În tireoidită cronică Haşimoto se evidenţiază anticorpi antitiroglobulinici şi antimicrosomaliB. În boala Basedov se evidenţiază imunoglobulinele tireostimulatoare(LATS-P)C. Tumorile benigne tirodiene sunt reprezentate de adenomeD. Timoma este o tumoră a timusuluiE. Toate afirmaţii sunt corecte

15.CS. Ce afirmaţie referitor la denumirea adenomului toxic tiroidian este exactă?

133

A. Este numit şi boala Graves-BasedovB. Este numit guşa HashimotoC. Este numit boala PlummerD. Este numit guşa RiedelE. Toate afirmaţiile sunt false

16.CS. Factorii care declanşează apariţia crizei tirotoxice sunt:A. Suspendarea terapieiB. Agresiuni infecţioase sau agresiuni neuropsihiceC. Intervenţii chirurgicale insuficient pregătiteD. Toate afirmaţiile sunt falseE. Toate afirmaţiile sunt corecte

17.CM. Ce afirmaţii referitor la tumorile benigne ale tiroidei sunt corecte?A. Sunt reprezentate de adenome, sunt asimptomatice, se dezvoltă încetB. Au debut acut cu evoluţie rapidăC. Metastazarea este frecventă şi timpurieD. În 70% din cazuri apar ca noduli “reci” pe scintigramăE. În 70% din cazuri apar ca noduli “calzi” pe scintigramă

18.CM. Pentru diagnosticul unei guşi maligne preoperator sunt utile următoarele examinării:A. Scintigrama tiroidianăB. Titrarea în ser a anticorpilorC. Metabolismul bazalD. Indicii de iodcaptareE. Biopsie prin puncţie aspiraţie

19.CM. Adevărate pentru neoplazia endocrină multiplă de tip I (MEN1) sunt următoarele afirmaţii:A. Este compusă din tumori sau hiperplazii ale paratiroidelor, insulelor pancreatice şi hipofizeiB. Este compusă din tumori sau hiperplazii ale suprarenalelor, pancreasului şi hipofizeiC. În cadrul MEN 1 hiperparatiroidismul este cea mai comună manifestare (90-100%)D. Adenomul hipofizar pare a fi prezent la aproape toţi pacienţii cu MEN 1E. MEN 1 este o anomalie genetică autozomal dominantă

20.CS. Ce afirmaţie referitor la tiroida cronică Riedel este falsă?A. Glanda tiroidă este invadată de ţesut fibros sclerozant, densB. Poate însoţi alte afecţiuni fibrozante idiopaticeC. Clinic apare ca o guşă dură, lemnoasăD. Pacienţii prezentă guşă omogenă (nodulară bine deliminată, palpator moale)E. Scintigrama cu I131 evidenţiază o captare difuză, neomogenă

21.CM. Ce afirmaţii referitor la tiroidită limfocitară Hashimoto sunt adevărate?A. Este boala autoimunăB. Apare predominant la femeiC. În serul pacienţilor se evidenţiază titruri mari de anticorpi antitiroidieniD. Boala este deseori familială însoţită cu alte afecţiuni autoimuneE. Clinic apare ca o guşă dură, lemnoasă, compresivă

22.CM. Ce afirmaţii referitor la tiroidita subacută de Quervain sunt false?A. Este mai frecventă la bărbaţiB. Apare după un epizod de infecţie a căilor respiratorii superioareC. Debutează cu ferbă/frisonD. Tiroida creşte rapid în volum, dureroasă la palpareE. Este o forma gravă de tireotoxicoză

23.CM. Ce afirmaţii referitor la neoplaziile endocrine multiple sunt incorecte?

134

A. Sunt sindroame în care la acelaşi individ sunt prezente tumori interesând două sau mai multe glande endocrineB. Ambele forme MEN I şi MEN II au şi o componentă tiroidianăC. În formele MEN I şi MEN II lipseşte componenta tiroidianăD. Sindromul MEN II prezintă trei varietăţi: tipul а, B şi tip familialE. Feocromocitoma este componentă a sindromului MEN I

24.CS. Care din următoarele afirmaţii referitor la sindromul Zollinger-Ellison (ZE) sunt adevărate?A. Sindromul ZE este responsabil de aproximativ 10% din ulcere duodenaleB. Tumora (gastrinoma) se localizează predominant în cefalopancreas, clinic se manifestă cu ulcer pepticC. Tumora se poate localiza şi în ficat, stomac, hilul splenicD. Aproximativ 50-75% dintre ele sunt maligneE. Toate cele enumerate

25.CS. Cea mai sensibilă şi specifică metodă de identificare a pacienţilor cu sindromul Zollinger-Ellison este:

A. Titrarea în ser a anticorpilor antitiroidieniB. Dozarea gastrinemiei sericeC. Aprecierea kateholaminelorD. Ph-metria sucului gastricE. Toate cele enumerate

26.CS. Ce afirmaţie referitor la sindromul Zollinger-Ellison este falsă:A. Ulcere din gastrinoame sunt de obicei de mărime moderată şi mică (sub 1 cm în diametru)B. Diareea apare la mai mult de 1/3 din cazuriC. Ulcerul peptic este prezent în 90-95% din cazuriD. Pacienţii cu gastrinoame au nivele serice ale gastrinei <150 pg/mlE. Sunt prezente steatoreea şi malabsorbţia vitaminei B12

27.CM. Sindromul Zollinger-Ellison are următoarea triadă caracteristică:A. Ulcere multiple sau multiplu recidivante, atipică, cu evoluţie gravă şi rapidăB. Hiposecreţie gastrică cantitativă şi calitativăC. Chimismul gastric indică hipersecreţie bazală abudentăD. Tumoră gastrino-secretoare (gastrinom)E. Valorile gastrinei serice sunt mult scăzute

28.CS. Ce afirmaţie referitor la feocromocitom este incorectă:A. Boala reprezintă 1-5% din maladiile suprarenalelorB. Are o incidenţă maximă între 20-35 de aniC. Este o tumoră a celulelor cromofineD. Mai frecvent se localisează în suprarenală dreaptăE. Este o tumoră malignă

29.CS. Semnul dominant caracteristic feocromocitomul este:A. Hipotensiune arterialăB. HipertermieC. TermofobieD. Hipertensiune arterialăE. Insomnie

30.CS. Care din afirmaţii referitoare la tratamentul feocromocitomului este incorectă:A. Extirparea tumorii este unica soluţie terapeuticăB. Gestul chirurgical trebuie precedat, însoţit şi urmat de tratamentul medicamentos de reglare a tensiunii arteriale

135

C. Se practică enuclearea tumorii, rezecţia parţială a suprarenalelor sau adrenalectomia totalăD. Manipularea intraoperatorie a tumorii poate determină o criză hipertensivăE. Gestul chirurgical se efectuiază numai pe calea toracică

31.CM. Caracteristic timomului este:A. Este o tumoră a timusuluiB. Este o tumoră a suprarenalelorC. Este o tumoră a tiroideiD. Tumora poate fi asimptomatică, cu semne clinice compresive sau cu sindroame concomitenteE. Miastenia în combinaţie cu timom are un prognostic nefaborabil

32.CS. Care din afirmaţii referitor la răsunetul clinic al miasteniei, la bolnavii cu timoame, este incorectă:

A. Debut acut şi decurgere malignăB. Crize colinergice şa/sau miasteniceC. Dereglări severe motoriceD. Hipotrofii musculareE. Respiraţie parodoxală

33.CM. Următoarele fac parte din sindromul MEN-IIA:A. Carcinom medular multicentricB. FeocromocitomC. Hiperparatiroidism primarD. Hiperplazie de celule CE. Hiperplazie timică

34.CS. Următoarele fac parte din sindromul MEN-IIB, cu excepţia:A. Carcinom medular de tiroidăB. FeocromocitomC. Ganglioneuroame intestinaleD. InsulinomE. Nervoame mucoase

35.CS. Sindromul renal în hiperparatiroidism se manifestă prin următoarele, cu excepţia:A. Poliurie hipostenurică.B. Litiatză renală.C. Nefrocalcinoză.D. Insuficienţă renală.E. Atonia vezicii urinare.

36.CS. Pentru hiperparatiroidism sunt caracteristice următoarele manifestări, cu Excepţia:A. Scurtarea intervalului QT pe ECG.B. Hipotonia musculară.C. Sindroame radiculare.D. Reflexele osteotendinoase crescute.E. Stări depresive, astenie.

37.CM. Următoarele semne clinice pledează pentru un hiperparatiroidism primar:A. Sete, poliurie, pierdere ponderală.B. Crampe, fibrilaţii musculare.C. Slăbiciune generală şi musculară severă.D. Dureri în oasele supuse presiunii, fracturi patologice.E. Tegumente îngroşate, depigmentate.

38.CM. Următoarele afirmaţii privind criza hiperparatiroidiană sunt adevărate:

136

A. Se instalează lent.B. Apar greţuri, vome incoercibile, dureri acute abdominale.C. Se agravează insuficienţa renală cu trecere în coma uremică.D. Scade temperatura corpului.E. Pot fi hemoragii gastroinestinale, edem sau infarct pulmonar.

39.CM. Criza hiperparatiroidiană impune următoarele măsuri terapeuticeA. Hidratare masivă cu soluţie NaCl 0,9% (500 ml repetat).B. Sol. Diazepam 2,0 ml i/m repetat C. Forţarea diurezei cu sol. Furosemid 40 mg. i/v repetat.D. Sol. Hidrocortizoni hemisuccinati 100 mg. i/v repetat.E. Sol. Paratireoidini 100 un. i/m.

40.CM. Caracteristic pentru o criză tireotoxică este:A. Hipertermie, tahicardie, hipertensiuneB. Termofobie, transpiraţii, parasteziiC. Agitaţie, stare confuzională, vîrsaturiD. Exoftalmie, insomnie, atrofii musculareE. Enoftalm

41.CM. Pentru diagnosticul unei guşi maligne sunt utile următoarele examinării: A. Scintigrafie tiroidiană B. Titrare în ser a anticorpilor C. Metabolizmul bazal D. Indicii de iodcaptare E. Biopsie prin puncţie

42.CS. Pentru neoplazia endocrină multiplă de tip I (MEN1) nu este caracteristic: A. Este compusă din tumori sau hiperplazii ale paratiroidelor, insulelor pancreatice şi

hipofizei B. Este compusă din tumori sau hiperplazii ale suprarenalelor, pancreasului şi hipofizei C. În cadrul MEN 1 hiperparatiroidismul este cea mai comună manifestare (90-100%) D. Adenomul hipofizar pare a fi prezent la aproape toţi pacienţii cu MEN 1 E. MEN 1 este o anomalie genetică autozomal dominantă

43.CM. Ce afirmaţii referitor la tiroidita subacută de Quervain sunt adevărate?A. Este mai frecventă la bărbaţiB. Apare după un epizod de infecţie a căilor respiratorii superioareC. Debutează cu ferbă/frisonD. Tiroida creşte rapid în volum, dureroasă la palpareE. Este o forma gravă de tireotoxicoză

44.CS. Sindromul MEN-IIA nu include:A. Carcinom medular multicentricB. FeocromacitomC. Hiperparatiroidizm primarD. Hiperplazie de celule CE. Hiperplazie timica

45.CS. Sindromul MEN-IIB include cu excepţia: A. Carcinom medular de tiroidă B. feocromacitom C. Ganglioneuroame intestinale D. Insulinom E. Neuroame mucoase

137

46.CS. Care din semnele de mai jos sunt caracteristice unei crize tireotoxice: A. Tegumente uscate, dermatite B. Încurbaţii femurale, tibiale C. Calcificare ganglionilor bazali (pe radiografia de craniu) D. Agitaţie, febra, tahicardie E. Subţiere ciorticalei şi largire canalului medular al oaselor lungi

47.CM. Următoarele manifestări pot fi datorate exesului de hormonii tiroidieni în periferie: A. Cardiotireoză B. Enteropatie tiretoxică C. Diabet D. Insuficienţa renală E. Hepatoză

48.CM. Următoarele manifestări pot fi datorate carenţei de hormonii tiroidieni în periferie: A. Cardiopatia mixedematoasă B. Artopatii degenerative C. Diabet D. Litiază veziculară E. Distrofii musculare

49.CS. Triada: exoftalm, tireomegalie, aritmie este relevatoare pentru: A. Boala Hashimoto B. Cancerul tiroidian C. Guşa endemică D. tiroidită cronică E. Boala Basedow

50.CS. Sindromul ocular în boala Basedow include, cu excepţia: A. Strălucitare şi fixitatea privirii B. Retracţia pleoapei superioare C. Convergenţa insuficientă a globilor oculari D. Exoftalmia adevărată E. Enoftalm

Afecţiunile pleuro-pulmonare supurative

1.CS. Factorul etiologic (mecanismul) principal in dezvoltarea abcesului şi gangrenei pulmonare este:

A. factorul bronhogen B. traumatismele C. boala bronşiectactică D. emboliile septice E. răspândirea infecţiei din focare purulente din vecinătate

2.CS. Cauza principala in dezvoltarea gangrenei pulmonare este: A. reactivitatea imunologica scăzuta B. vârsta înaintata a pacientului C. bolile concomitente D. flora microbiană E. reactivitatea imunologică scăzuta şi flora microbiana

3.CS. Care flora microbiana mai frecvent provoacă declanşarea gangrenei pulmonare? A. protozoarele B. fungii

138

C. flora microbiana aeroba gram-pozitiva D. flora microbiana aeroba gram-negativa E. flora microbiana anaeroba neclostridiană

4.CS. Care este localizarea mai frecvente a abceselor pulmonare prin aspiraţie: A. segmentele bazale anterioare ale lobilor inferiori B. segmentele laterale ale lobilor inferiori C. segmentele apicale ale lobilor superiori D. segmentele anterioare ale lobilor superiori E. segmentele posterioare ale plămânilor /preponderent lobii superior/

5.CM. Abcesele de origine bronhogenică în majoritatea cazurilor sunt: A. multiple B. periferice C. solitare D. centrale E. bilaterale

6.CM. Abcesele pulmonare secundare unor embolii septice sunt: A. centrale B. multiple C. periferice D. solitare E. bilaterale

7.CS. Care simptom nu este caracteristic pentru I faza a abcesului pulmonar acut? A. tuşea B. sindromul de intoxicatie septico-purulenta C. expectoraţie purulentă D. dispnee E. sindromul algic

8.CM. Care sindrom se diminuează în faza a două a abcesului pulmonar acut? A. hemoptizia B. tuşea C. expectoraţie D. dispnee E. intoxicaţie septico-purulenta

9.CS. Sindromul fizic caracteristic pentru faza I a abcesului pulmonar este: A. sindromul de hiperinflatie pulmonara B. sindromul de condensare pulmonara C. devierea mediastinului contralateral D. sindromul fizic cavitar E. sindromul de revărsat pleural

10.CS. Sindromul fizic caracteristic pentru faza a doua a abcesului pulmonar acut: A. sindromul de hiperinflaţie pulmonară B. sindromul de condensare pulmonară C. devierea mediastinului contralateral D. sindromul fizic cavitar E. sindromul de revărsat pleural

11.CS. Care metoda paraclinică de diagnostic este mai informativa in faza I a abcesului pulmonar acut ?

A. scanarea cu radionuclizi B. bronhoscopia

139

C. tomografia asociata cu puncţie transtoracală D. ultrasonografia E. bronhografia

12.CM. Cea mai informativă metodă de diagnostic în faza a II a abcesului pulmonar acut este: A. angiopulmonografia B. radiografia de ansamblu în doua proiecţii C. scanarea cu radionuclizi D. tomografia E. ultrasonografia

13.CS. Imaginea radiologica caracteristica pentru gangrena pulmonara este: A. condensarea plămânului B. sindromul de hiperinflatie C. formaţiune cavitară solitară D. imagine lichidiana plina bine delimitată E. opacitate pulmonara răspândite cu focare de destrucţie /fagure de albină/

14CS. Cu care forma a empiemului închistat diagnosticul diferenţial a abcesului pulmonar este mai dificil?

A. empiem apical B. empiem mediastinal C. empiem interlobar cu fistula bronşică D. empiem parietal E. empiem supradiafragmal

15.CS. Cu care dintre formaţiunile cavitare ale toracelui diagnosticul diferenţial al abcesului pulmonar este mai dificil de efectuat?

A. cancerul pulmonar forma atipică B. tuberculoza pulmonara forma excavată C. chist supurat cu fistulă bronşică D. boala bronşiectatică E. abces mediastinal

16.CS. Complicaţia cea mai frecventa a abcesului piogen pulmonar acut: A. generalizarea procesului septico-purulent cu abcese la distanţă B. piopneumotoraxul C. hemoragia D. mediastenita acută E. afectarea plămânului sănătos

17.CS. Cea mai gravă şi periculoasă complicaţie a abcesului pulmonar acut este: A. pleurezia seroso-fibrinoasa B. pleurezia purulenta C. pleurezia purulenta cu fistula bronşică D. hemoragie profuză E. medistenita acută

18.CS. Hemoragia profuză survine mai frecvent în: A. boala bronşiectatică B. abcesele pulmonare C. tuberculoza pulmonară D. cancerul pulmonar E. gangrena pulmonară

19.CS. Sursa hemoragiei profuze în gangrena şi abcesele acute pulmonare mai frecvent este:A. eroziuni ale mucoasei bronhiilor

140

B. ramurile arterei pulmonareC. arterile intercostaleD. cârja şi aorta toracicăE. arterile bronşice

20.CS. Metoda veritabilă de determinare a florei microbiene in abcesul si gangrena pulmonară este:

A. în sputa expectorata B. în lichidul de lavaj aspirat C. în conţinutul aspirat in timpul bronhoscopiei D. în frotilul nazo-faringian E. în materialul prin puncţia transtoracală

21.CM. Metodele principale de tratament ale abceselor şi gangrenei pulmonare sunt: A. corecţia metabolismului hidro-salin B. antibioticoterapia C. dezintoxicaţia D. asanarea locala a focarului purulent E. imunocorecţia activă

22CS. Metoda de elecţie pentru asanarea a abcesului pulmonar acut este: A. inhalaţii cu aerozoli B. drenajul postural C. toracopleuropneumocinteza cu drenare D. lavajul bronşic prin cateterism E. bronhoscopia cu lavaj

23.CS. Metoda de elecţie în asanarea a abceselor voluminoase cu sechestre şi intoxicaţie septică pronunţată este:

A. toracopneumocinteza cu drenaj B. bronhoscopia C. lavajul bronsic prin cateterism D. microtraheostomia E. toracopneumotomia şi drenarea abcesului

24.CS. Care din metodele de hemostaza practic nu este realizabil în hemoragiile din abcesele pulmonare:

A. bronhoscopia cu obstruarea bronhiei de drenaj B. colabarea plămânului afectat C. embolizarea arterelor bronşice D. toracopneumotomia şi suturarea vaselor in cavitatea abcesului E. rezecţia pulmonara

25.CS. Metoda terapeutică de elecţie în gangrena pulmonara complicată cu hemoragii repetate şi importante este:

A. bronhoscipia cu lavaj B. punctia pleurala repetata C. pleurotomie minima (închisa) D. toracopneumotomie cu tamponament E. rezecţia pulmonara

26.CS. Metoda de baza al tratamentului local în cazul rupturei abcesului piogen sau gangrenos în cavitatea pleurala, este:

A. bronhoscopia cu lavaj B. puncţia pleurala repetată C. pleurotomie minimă (închisă)

141

D. toracotomie largă, asanarea, drenarea cavitaţii pleurale şi abcesului E. rezecţia pulmonară

27.CS. În aprecierea rezultatelor tratamentului conservator al abcesului pulmonar acut, care afirmaţie nu este corectă?

A. însănătoşirea are loc în 80-85% cazuri B. însănătoşirea definitivă (clinică şi morfopatologică) - în 25 -40% cazuri C. însănătoşirea numai clinica se marchează în 35-50% cazuri D. cronicizarea procesului are loc în 50% din cazuri E. mortalitatea constituie 1-2%

28.CM. Care din cauzele enumerate duc la cronicizarea abcesului pulmonar?A. tratamentul consevator întârziatB. terapia antibacteriană defectuoasăC. localizarea apicală a abcesuluiD. terapia de detoxifiere neadecvatăE. abcesul pulmonar voluminos cu sechestre, asanat defectuos

29.CS. Complicaţia cea mai gravă a abcesului pulmonar cronic este: A. tuberculizarea cavităţii reziduale B. suprainfectarea cu fungi C. amiloidoza viscerală D. hemoptizia E. pioscleroza cu bronşiectazii secundare

30.CS. Metoda cea mai eficace de diagnostic în abcesul cronic este: A. angiopulmonografia B. scanarea cu radionuclizi C. radiografia de ansamblu D. bronhoscopia E. tomografia şi bronhografia

31.CS. Care din formele evolutive ale abcesului pulmonar cronic nu vor fi supuse tratamentului chirurgical?

A. hemoragii repetate B. cavitate restantă asimptomatică C. progresarea piosclerozei D. acutizarea frecventă a procesului septico-purulent E. cancerizarea cavităţii restante

32.CS. Metoda de elecţie în tratamentul abcesului pulmonar cronic este: A. tratamentul medical general B. bronhoscopie cu lavaj C. toracopneumotomia cu drenaj D. terapia antibacteriană E. rezecţia pulmonară

33.CM. Care din complicaţiile enumerate apar mai frecvent în perioada precoce la bolnavii operaţi pentru supuraţii parenchimatoase pulmonare?

A. bronhospasmul B. plămânul de stres C. atelectaziile D. sindromul de încărcare bronşica E. bronhopneumoniile

34.CS. Cea mai periculoasa complicaţie pleurala în rezecţiile pulmonare este: A. pleureziile purulente

142

B. fistula bronşică C. supuraţia plăgii D. hemoragiile E. atelectaziile

35.CS. Metoda primordială de profilaxie a empiemului pleural în rezecţiile pulmonare efectuate pentru supuraţiile parenchimatoase este:

A. corecţia homeostazei B. administrarea preparatelor antibacteriene C. corecţia stării imunologice D. reexpansionarea plămânului şi drenarea adecvată E. inhalaţii aerozolice

36.CM. Care din următoarele afirmaţii, referitoare la structura anatomică a plămânilor, nu este corecta?

A. plămânul stâng este alcătuit din doi lobi B. plămânul drept este alcătuit din trei lobi C. plămânul stâng este alcătuit din trei lobi D. plămânul drept este alcătuit din doi lobi E. plămânul drept are lob mediu

37.CS. Segmentele lobilor plămânilor sunt următoarele, exceptând: A. lobul superior al plămânului drept are trei segmente /1,2,3/ B. lobul mediu are un segment /4/ C. lobul inferior pe dreapta - 5 segmente /6,7,8,9,10/ D. lobul superior pe stânga - 5 segmente /1,2,3,4,5/ E. lobul inferior pe stânga - 4 segmente /6,8,9,10/

38.CM. Locul de plecare al arterelor bronşice este: A. artera pulmonară B. arterile intercostale C. artera axilară D. artera subclavia E. aorta

39.CS. Mucoasa bronşiilor este tapetată cu: A. epiteliu alveolar B. epiteliu ciliat C. mezoteliu D. endoteliu E. epiteliu pavimentos

40.CS. Peretele bronşiilor are următoarele straturi, exceptând: A. stratul mucos şi membrana proprie B. stratul muscular C. stratul submucos D. stratul adipos-celular E. stratul fibros-cartilaginos şi adventitia

41.CS. Care din indicii volumului respirator nu este corect? A. volumul inspirator de rezervă 1500-2000 ml B. volumul expirator de rezervă - 500 ml C. volumul rezidual - 1000-1300 ml D. volumul respirator - 400-500 ml E. volumul respirator pe minută - 5000-10000 ml

42.CS. Care din indicii capacităţii pulmonare nu este corect?

143

A. capacitatea vitală - 3000-4000 ml B. capacitatea totală - 4000-5300 ml C. capacitatea inspiratorie - 2400-3200 ml D. capacitatea reziduală funcţională - 1500 ml E. capacitatea respiratorie maximă - 128000 ml

43.CS. Care din indicii presiunii gazelor sângelui nu este corect? A. O2 în sângele arterial - 60 mm/Hg B. O2 în sângele venos - 38 mm/Hg C. O2 în sângele arterial - 98 mm/Hg D. CO2 în sângele arterial – 37,8 mm/Hg E. CO2 în sângele venos - 42,5 mm/Hg

44.CS. Metodele de examinare ale funcţiei respiratorii sunt următoarele, exceptând: A. spirometria B. scanarea cu radionuclizi C. spirografia D. spiroergometria E. pneumotahografia

45.CS. Factorii cei mai importanţi în etiologia bolii bronşiectatice sunt: A. boala bronsiectatică preponderent este congenitală B. factorii ereditari C. factorul mecanic D. factorul infecţios E. factorii mecanic şi infecţios

46.CS. Boala bronşiectatică se dezvolta pe fondul: A. piosclerosei B. pneumoniei cronice C. parenchimului neschimbat D. emfizemului pulmonar E. empiemului pleural cronic

47.CS. Forma anatomo-patologica a bronşiectazielor mai frecvent întâlnite este: A. dilataţii moniliforme sau varicoase B. dilataţii cilindrice C. dilataţii sacciforme sau pseudochistoase D. dilataţii ampulare E. dilataţii mixte

48.CS. Care strat al peretelui bronşic este înlocuit cu ţesut conjunctiv în bronşiectaziile dezvoltate definitiv şi ireversibil (stadiul III)?

A. stratul mucos B. stratul submucos C. muşchii netezi D. cartilajul E. toate straturile

49.CS. Care este simptomul funcţional dominant al bolii bronşiectatice? A. sindromul algic B. sindromul hemoptoic C. sindromul de intoxicaţie septico-purulentă D. sindromul bronşic E. febra

50.CS. Boala bronşiectatică afectează preponderent:

144

A. lobul superior al plămânului drept B. lobul mediu al plămânului drept C. lobul superior al plămânului stâng D. lobul superior şi mediu al plămânului drept E. lobii inferiori

51.CS. Sindromul fizic caracteristic pentru boala bronşiectatică, este: A. sindromul de hiperinflatie pulmonară B. sindromul de condensare pulmonară C. sindromul fizic cavitar D. sindromul de revărsat pleural E. sindromul bronşic

52.CS. Cea mai frecventă complicaţie locală a bolii bronşiectatice este: A. pneumopatiile acute B. bronşitele acute şi subacute C. hemoptiziile D. pleureziile purulente E. piosclerozele

53.CS. Complicaţia cea mai grava de ordin general în perioada tardiva a bolii bronşiectatice este: A. abcese cerebrale B. abcese hepatice C. generalizarea procesului septico-purulent D. abcese subfrenice E. amiloidoza viscerală

54.CM. Diagnosticul diferenţial al bolii bronşiectatice este cel mai dificil de efectuat cu una din următoarele maladii:

A. bronşitele supurate fără dilataţii bronşice B. supuraţii bronhopulmonare cronice cu bronsiectazii secundare C. tuberculoza pulmonară D. bronhocelele E. formele chistice sau pseudochistice ale bolilor congenitale pulmonare

55.CS. Metoda cea mai eficace de diagnostic a bolii bronşiectatice este: A. angiopulmonografia B. radiografia de ansamblu C. tomografia D. bronhografia E. bronhoscopia

56.CS. Care din următoarele investigaţii paraclinice dau o informaţie mai buna despre rezervele funcţionale ale plămânilor?

A. scanarea cu radionuclizi B. determinarea presiunei O2 şi CO2 în sânge C. testele ventilatorii D. testele ventilatorii pe plămâni separaţi E. angiopulmonografia

57.CS. Metoda de elecţie în pregătirea bolnavilor pentru bronhografie cu boala bronşiectatică: A. administrarea parenterala a antibioticelor B. administrarea de expectorante C. corecţia homeostazei D. terapia de dezintoxicare E. asanarea arborelui bronşic

145

58.CS. Metoda cea mai eficace de asanare a arborelui bronşic este: A. inhalaţii aerozolice B. drenajul postural C. lavajul bronşic prin cateterism D. administrarea de expectoranţi E. bronhoscopia + lavaj bronşic cu antibiotici, anticepsici şi aspiratie

59.CS. Tratamentul strict conservator a bolii bronşiectatice este indicat în următoarele cazuri, exceptând:

A. bolnavii cu boli concomitente decompensate B. stadiile iniţiale a maladiei, mai cu seama, la copii C. cazurile de afectare a unui plămân şi al unui lob sau mai mulţi din partea opusă D. afectarea limitată a ambilor plămâni E. degerescenţa amiloida gravă a organelor interne

60.CS. Tratamentul conservator al bolii bronşiectatice include obligatoriu următoarele masuri, exceptând:

A. corecţia homeostazei B. terapia de detoxicare C. dezinfecţia bronşiilor şi a căilor aeriene superioare D. combaterea secreţiei gastrice E. tratamentul balneo-climatic

61.CS. Tratamentul chirurgical al bolii bronşiectatice în dependenţă de procesul local este indicat rar în următoarele cazuri:

A. bronşiectazii supurate unilaterale B. plămân bronşiectatic complet distrus C. bronşiectazii localizate bilateral bine delimitate D. bronşiectazii difuze din copilărie, mai cu seamă bilaterale, fără complicaţie E. bronşiectazii secundare, mai cu seama, hemoptoice

62.CS. Operaţiile radicale în boala bronşiectatică sunt următoarele, exceptând: A. rezecţia segmentară B. lobectomia, bilobectomia C. rezecţia cuneiformă D. decorticarea pleuro-pulmonară E. pneumonectomia

63.CS. Complicaţiile postoperatorii imediate în boala bronşiectatică sunt următoarele, exceptând: A. trezirea postanestetică tardivă a bolnavului B. hemoragia gravă C. şocul de durere D. bronhospasmul E. insuficienţa suturilor bronhiei

64.CS. Complicaţiile pleurale postoperatorie precoce în rezecţiile pulmonare pentru boala bronşiectatică sunt următoarele, cu excepţia:

A. empiemul pleural B. hematoraxul C. pneumotoraxul D. atelectaziile E. chilotoraxul

65.CS. Complicaţiile postoperatorii precoce ale parenchimului şi bronşiilor în rezecţiile pulmonare pentru boala bronşiectatică sunt următoarele, cu excepţia:

A. atelectaziile

146

B. pneumoniile C. încărcării bronşiilor D. edemul pulmonar E. emfizemul cervico-toracic

66.CS. Care din complicaţiile postoperatorii imediate în rezecţiile pulmonare pentru boala bronşiectatica necesită reintervenţie chirurgicala de urgenţă majoră?

A. atelectazia B. şocul de durere C. hemoragia intrapleurală D. pneumatoraxul E. inundaţia traheo-bronşică

67.CS. Seroasa pleurei este tapetată cu: A. epiteliu cilindric ciliat B. epiteliu alveolar C. endoteliu D. mezoteliu E. epiteliu pavimentos

68.CS. In pleură este bine dezvoltată reţeaua: A. reţeaua vasculară arterială B. reţeaua vasculară venoasă C. reţeaua vasculară limfatică D. reţeaua vasculară arterială şi venoasă E. şunturile arterio-venoase

69.CS. Care este cauza cea mai frecventă a dezvoltării pleureziilor purulente nespecifice ? A. afecţiunile inflamator-supurative ale bronşiilor şi parenchimului pulmonar B. afecţiunile septice din vecinătate C. afecţiunile septice la distanţă D. traumatismul toracelui E. operaţiile toracice

70.CS. Care floră microbiană cea mai frecvent decelată în empiemul pleural nespecific? A. flora microbiana aerobă B. flora microbiana anaerobă neclostridiana C. fungii D. flora microbiana anaerobă clostridiană E. flora microbiană aerobă si flora microbiană anaeroba neclostridiană

71.CS. Simptoamele funcţionale principale în pleureziile acute nespecifice sunt următoarele, exceptând:

A. durerea toracică B. tusea C. dispneea D. bradipneea inspiratorie E. polipneea

72.CS. În pleureziile de difuziune (perioada iniţială), durerea are următorul caracter: A. junghi toracic B. durere toracică difuză C. durere în punct fix D. durere în intercostală E. dureri în spaţiul interscapulo-vertebral

73.CS. În pleureziile colectate, durerea poartă următorul caracter:

147

A. junghiul toracic B. durerea toracică difuză C. durere în punct fix D. durere intercostală E. dureri în spaţiul interscapulo-vertebral

74.CS. Care este sindromul fizic caracteristic pentru pleureziile purulente? A. sindromul de hiperinflatie pulmonară B. sindromul de condensare pulmonară C. sindromul fizic cavitar D. sindromul de revărsat pleural E. sindromul fizic mixt

75.CS. Care din semnele sindromului fizic de revărsat pleural dispar în pleureziile colectate? A. vibraţia vocală abolită B. matitatea C. murmurul vezicular abolit D. hipersonoritatea apicală E. suflul si frecaturile pleurale

76.CS. Reeşind din localizarea pleureziilor închistate, care afirmaţie nu este corectă? A. pleurezii apicale B. pleurezii costo-parietale C. pleurezii intersegmentare D. pleurezii mediastinale E. pleurezii interlobare

77.CS. Care metoda de diagnostic este cea mai eficace în pleureziile purulente acute ? A. ultrasonografia B. scanarea plămânilor cu radionuclizi C. radiografia de ansamblu în diferite poziţii /de profil, de faţă, laterografia/ D. angiopulmonografia E. bronhoscopia

78.CM. In care forma de pleurezie închistata diagnosticul este foarte dificil? A. în pleureziile apicale B. în pleureziile mediastinale C. în pleureziile diafragmatice D. în pleureziile interlobare E. în pleureziile parietale

79.CS. Care este metoda indispensabilă de diagnostic în depistarea pleureziilor închistate? A. ultrasonografia B. examenul radiologic /radioscopia, radiografia, tomografia/ cu puncţia colecţiei şi

examenul citologic a lichidului recoltat/ C. scanarea plămânului D. angiopulmonografia E. bronhoscopia

80.CS. Examenul citologic al revărsatului pleural caracteristic pentru pleureziile purulente bacteriale este:

A. predominanta limfocitelor B. numărul de leucocite in câmpul de vedere nu mai puţine de 50 C. numărul de leucocite intre 50-70 în câmpul de vedere D. numărul de leucocite în câmpul de vedere 100 şi mai mult, dintre care 80% neutrofile E. predominanţa eritrocitelor schimbate

148

81.CS. Tratamentul conservator al empiemului acut bacterian include următoarele masuri, exceptând:

A. terapia de dezintoxicare B. terapia antimicrobiană C. evacuarea revărsatului pleural D. asanarea sursei septico-purulente primare E. ameliorarea reactivităţii organismului prin imunizarea activă

82.CS. Metoda primordiala în tratamentul local al pleureziilor purulente acute este: A. administrarea intrapleurala a antibioticelor B. evacuarea revărsatului pleural şi reexpansionarea plămânului C. toracoscopia cu aspiraţia revărsatului pleural D. bronhoscopia cu lavaj şi aspiraţie bronşica E. cateterizarea v.subclavia cu administrarea parenterală a antibioticelor

83.CS. Metodele tradiţionale de evacuare a revărsatului pleural sunt următoarele, exceptând: A. puncţia repetată B. pleurotomia minimă cu drenaj C. pleurotomia largă fără rezecţia coastelor cu drenaj D. pleurotomia largă cu rezecţia coastelor şi drenaj E. toracoscopia repetată cu aspiraţie revărsatului pleural

84.CM. Metoda de evacuare a revărsatului pleural depinde în primul rând de următoarele situaţii principale:

A. cauza pleureziei B. vârsta bolnavului C. reactivitatea organismului D. caracterul revărsatului şi factorul etiologic al pleureziei E. flora microbiană

85.CM. Care cauze din cele enumerate pot favoriza cronicizarea empiemului acut ? A. tratamentul întârziat B. drenarea insuficienta a cavitaţii pleurale C. flora microbiana agresiva şi rezistenţă la antibiotice D. reactivitatea imunologică scăzută E. boli concomitente decompensate

86.CS. Care este principiul de baza în tratamentul empiemului cronic? A. dezinfectarea cavitaţii restante B. terapia cu antibiotice C. tratamentul de dezintoxicare D. corecţia homeostazei E. lichidarea cavitaţii restante

87.CS. Procedeele chirurgicale contemporane in tratamentul empiemului cronic sunt următoarele, exceptând:

A. toracoplastia extrapleurală B. toracoplastia intrapleurală C. decorticarea pleuro-pulmonară D. decorticarea pleuro-pulmonară asociată cu rezecţia pulmonara parţială E. plombajul extrapleural cu materiale plastice

88.CS. Care metodă de plombaj intrapleural este utilizată în cazuri sporadice ale empiemului cronic pleural fără fistule bronşice?

149

A. plombajul cu parafină B. plombajul cu grăsimi C. plombajul cu bureţi din material plastic D. plombajul cu muşchi E. plombajul cu bile de acrilat

Maladiile pleuro-pulmonare nesupurative

1.CS.Care afirmaţii este corecta. Chistul hidatic pulmonar este o afecţiune:A. MicoticăB. ParazitarăC. BacilarăD. ViralăE. Provocată de protozare

2.CM. Starea adultă a viermelui cestod Taenia echinococcus granulosus trăieşte şi se dezvoltă în intestinul, exceptând:

A. CâneluiB. OmuluiC. VulpeiD. BovinelorE. Lupului

3.CM. Starea larvară (tumorală) a viermelui cestod Taenia echinococcus granulosus se dezvoltă în viscerele, exceptând:

A. PorcinelorB. VulpeiC. RozătoarelorD. OmuluiE. Cânelui

4.CS.Care este calea principală de infestare în hidatidoza pulmonară primară:A. Calea respiratorieB. Calea digestivăC. Calea directă prin mucoaseD. Calea directă prin muşcăturiE. Calea directă prin tegumente

5.CM. Echinococoză pulmonară secundară se produce pe:A. Cale enterogenăB. Cale bronhogenăC. Prin mucoaseD. Pe cale hematogenăE. Pe cale limfogenă

6.CS. În cazurile de infestare a organismului cu larva Taenia echinococcus granulosus plămânii se afectează în următoarele proporţii:

A. 5-10%B. 15-20%C. 25-30%D. 35-50%E. 60-80%

7.CS. Care dintre cele enumerate reprezintă elementele structurale proprie ale chistului hidatic pulmonar, exceptând:

150

A. Membrana chitinoasăB. Adventiţia (advenţia)C. Membrana proligerăD. Scolecş E. Vezicule fiice

8.CS.Lichidul hidatic conţine următoarele substanţe, exceptând:A. Substanţe albuminoideB. Glucide şi fermenţi glicoliticiC. Embrionul exacant (oncosfera)D. Scolecş E. Vezicule fiice, scolecş

9.CS Care din indicii enumeraţi ale hemogramei sunt caracteristici pentru hidatidoza pulmonară necomplicată:

A. LeucocitozaB. EozinofiliaC. BazofiliaD. LimfopeniaE. Monocitoz

10.CS. Care este cel mai frecvent simptom în chistul hidatic pulmonar necomplicat:A. Durerea toracicăB. UrticariaC. TuşeaD. FebrăE. Hemoptizia

11.CS. Care din complicaţii chistului hidatic pulmonar se asociază cu şoc anafilactic:A. Ruperea în bronhieB. SupuraţiaC. Ruperea în cavitatea pleuralăD. Ruperea în bronhie cu aspiraţie în plămânul sănătosE. Hemoragia

12.CS. Semnele radiologice clasice în hidatodoza pulmonară necomplicată sunt:A. Opacitate rotunda-ovalară de intensitate solidă cu calcificăriB. Opacitate rotunda cu contur şters de intensitate subcostală, care la examenul radioscopic prezintă mobilitate cu mişcările respiratoriiC. Opacitate rotundă cu contur şters de intensitate costală imobilă la mişcările respiratoriiD. Imagină rotunda cu nivel lichidian orizontalE. Opacitate intensă, neregulată şi neomogenă

13.CS. Diagnosticul diferenţial al chistului hidatic pulmonar rupt în bronhie se face cu următoarele patologii, exceptând:

A. Tuberculoza excavatăB. Empiemul închistat cu fistulă bronşicăC. Cancerul cavitarD. Tuberculomul (granulomul) pulmonarE. Abcesul pulmonar

14.CS. Care din intervenţiile chirurgicale pentru chistul hidatic pulmonar necomplicat este mai frecvent utilizată?

A. Rezecţia pulmonarăB. Chistotomia cu drenare a cavităţii restanteC. Chistotomia cu desfiinţarea cavităţii restante

151

D. Chistotomii cu perichistectomieE. Echinococectomie vidioasistată

15.CM. În care din următoarele situaţii în chistul hidatic este indicată rezecţia pulmonară?A. Chistul hidatic cu ruperea în bronhieB. Chistul hidatic suportat cu pioscleroza pulmonarăC. Chistul hidatic cu stenoze bronşice cu lipsa condiţiilor de reexpansionare a parenchimuluiD. Chistul hidatic rupt în cavitatea pleuralăE. Chistul hidatic necomplicat

16.CM. În care situaţii enumerate ale echinococozei pulmonare tratamentul chimioterapeutic cu derivaţii benzilmidozolici se practica ca metoda unică?

A. Chistul hidatic rupt în cavitatea pleuralăB. Chistul hidatic de dimensiuni miciC. Hidatidoza pulmonară difuză bilateralăD. Hidatidoza pulmonară şi hepaticăE. Boli concomitente decompensate

17.CM. Care din afirmaţiile enumerate se referă la chisturile aeriene pulmonare?A. Apar ca urmare a unor antecedente patologiceB. Au înveliş bronşic C. Apar la o vârstă mai mare D. Se întâlnesc în sechestraţiile pulmonare intralobareE. Se caracterizează prin caracterul schimbător al imaginilor radiologice

18.CS. Care din cele enumerate este complicaţia cea mai frecventa al chisturilor aeriene pulmonare subpleurale?

A. Supuraţia B. Pneumotoraxul spontanC. HemopteziaD. CancerizareaE. Sindromul compresiv

7. CS Diagnosticul diferenţial al chisturilor aeriene pulmonare se face cu următoarele afecţiuni, exceptând:

A. Tuberculoza excavatăB. Cancerul cavitarC. Hidatidoza pulmonară necomplicatăD. Abcesul piogen pulmonarE. Pleurezia purulentă interlobară cu fistula bronşica

8. CS Care din investigaţiile enumerate sunt primordiale în stabilirea diagnosticului de chist aerian pulmonar:

A. Investigaţie cu radionucliziB. ToracoscopiaC. Investigaţii radiologiceD. BronhoscopiaE. Investigaţiile citologice şi morfologice

9. CS Metoda terapeutică de elecţie în tratamentul chisturilor aerienie supurate este:A. Bronhoscopia cu lavajB. Electrocoagularea bulelor prin toracoscopieC. Rezecţia pulmonaraD. Excizia peretelui chistuluiE. Drenarea transparietală

152

10. CS Factorul etiologic al revărsatului pleural nesupurativ este, cu excepţia:A. Trauma canalului limfatic toracic (chilotoraxul)B. Traumatismul toracelui cu lezarea pleurei, arterelor intercostale, parenchimului pulmonar (hemotoraxul)C. Revărsatul plevral pancreatogenD. Ruperea abcesului pulmonar în cavitatea pleuralăE. Revărsatul pleural malign (metastatic)

11. CS Care din cele enumerate este metoda de elecţie de investigaţie pentru stabilirea aspectului revărsatului pleural

A. Investigaţiile radiologiceB. ToracoscopiaC. Puncţia pleurală cu recoltarea lichidului pentru examenul biochimic şi citologicD. Investigaţiile cu radionucliziE. Ultrasonografia

12. CM Care din afirmaţiile enumerate sunt adresate pneumotoraxului spontan primitiv (idiopatic):A. Este o urgenţa medico-chirurgicalăB. survine pe leziuni preexistenteC. apare bruscD. ca regulă fără o cauză cunoscută anteriorE. se întâlneşte preponderent la copii

13. CM Care sunt condiţiile principale pentru survenirea pneumotoraxului spontan:A. Existenţa unui loc de minimă rezistenţaB. VârstaC. Intervenţia unui element declanşator (efort fizic, tuse)D. Existenţa bolilor asociateE. Sexul

14. CS Perturbările respiratorii şi cardiovasculare sunt produse primordial de:A. Patologia de bazăB. Sindromul de compresiune endotoracicăC. DurereD. Boli concomitenteE. Vârstă

19.CS. Tabloul clinic al pneumotoraxului spontan acut este determinat primordial de următoarele, cu excepţia:

A. Forma patomorfologicăB. Atelectazie pulmonarăC. Caracterul schimbărilor patomorfologice în plămâniD. Funcţia sistemului cardiovascularE. Funcţia sistemului urinar

20.CS. Care din semnele enumerate sunt caracteristice pentru pneumotoraxul cu supapa, cu excepţie:

A. Dureri violenteB. Dispnee pronunţatăC. Bombarea unui semitoraceD. Turgistenţa venelor gâtului şi a membrilor superioareE. Hemoptizii

21.CS. Semnele radiologice caracteristice pentru pneumotoraxul compresiv sunt, cu excepţia:A. Hipertransparenţa unui hemitoraceB. Deplasarea pronunţata a mediastinului

153

C. Colabarea plămânuluiD. Deplasarea semidiafragmului corespunzător spre cavitatea peritonealăE. Balansarea mediastinului

22.CM. Care metoda de investigaţii din cele enumerate nu se vor efectua imediat după momentul acut al pneumotoraxului spontan:

A. Radiografia de cadru şi tomografiaB. Investigaţii cu radionucliziC. BronhografiaD. ToracoscopiaE. Fistulografia

23.CM. Complicaţiile cele mai frecvente ale pneumotoraxului nerezolvat sunt:A. HemoragieB. Empiemul pleuralC. Cancerizarea cavităţii pleuraleD. Tuberculizarea cavităţii pleuraleE. Cronicizarea

24.CM. Tratamentul conservator în pneumotoraxul spontan acut este indicat în următoarele situaţii, cu excepţie:

A. Pneumotoraxul benignB. Pneumotoraxul închisC. Pneumotoraxul de volum mic (15-20%)D. PiopneumotoraxulE. Pneumotoraxul deschis cu fistulă bronşică importantă

25.CS. Tratamentul chirurgical minor în pneumotoraxul spontan include următoarele procedee, cu excepţia:

A. Pleurotomia tip BulauB. Pleurotomia “a minima” cu drenaj pleural aspirativC. Drenajul pleural valvularD. Toracoscopie cu coagularea bilelor E. Rezecţia pulmonară

26.CS. Tratamentul chirurgical major (rezecţia pulmonară, pleurectomie parţială, decorticarea pulmonară, pleurotoracotomie largă) este utilizat în următoarele situaţii, cu excepţia:

A. Pneumotoraxul recidivantB. Piopneumotoraxul C. Pneumotoraxul cronicizatD. Hidropneumotoraxul hidaticE. Hemopneumotoraxul mic

27.CS. Care este procedeul terapeutic primordial în ajutorul medical de urgenţa majoră în pneumotoraxul cu subapa?

A. Administrarea de oxigenB. Administrarea analepticilor respiratoriC. Transferarea pneumotoraxul cu subapă în pneumotoraxul deschisD. Administrarea de cardiotomieiE. Respiraţie controlată

28.CS. Pneumotoraxul spontan acut se vindica prin medicaţii, exuflaţii şi practicarea metodelor chirurgicale minore în următoarele proporţii:

A. 85-90%B. 75-80%C. 65-70%

154

D. 55-60%E. 45-50%

Cardiopatiile congenitale şi dobândite

1. CS. Canalul arterial permiabil (CAP), selectaţi răspunsul fals: A. CAP uneşte cârja aortei cu artera pulmonară B. CAP uneşte aorta ascendentă cu artera pulmonară C. în perioada iniţială a CAP oxigenarea sângelui în circuitul mic este mărită D. iniţial în hipertenzia pulmonară miofibrele arteriolare se hipertrofiază E. în faza IV a hipertenziei pulmonare torentul sanguin îşi schimbă direcţia prin CAP

2.CS. Canalul arterial permiabil (CAP), selectaţi răspunsul fals: A. în caz de CAP după naştere tensiunea sângelui în artera pulmonară este mai mare

decât în aortă B. pentru CAP în debut este caracteristic suflul sistolo-diastolic în prezenţa fluxului

sanguin unidirecţional C. viciul CAP poate trece din palid în cianotic D. la bolnavii cu CAP în debut are loc hipervolemia pulmonară E. în CAP, în lipsa tratamentului chirurgical, cele mai severe schimbări în primul

rând au loc în micul circuit sanguin3.CS. Canalul arterial permiabil (CAP) - selectaţi răspunsul greşit:

A. ocluzia CAP poate fi efectuată fără toracotomie B. operaţia pe CAP se efectuează prin toracotomie cu ligaturarea canalului C. operaţia pe CAP poate consta în secţionarea şi suturarea capătului aortal şi pulmonar D. la lichidarea CAP în ligatură mai frecvent poate fi antrenat nervul vag E. la ligaturarea CAP în ligatura mai frecvent poate fi antrenat nervul recurent

4.CS. Defectul septului ventricular (DSV), care răspuns este greşit? A. în DSV suflul sistolic se propagă pe toată cutia toracică B. viciul din palid se poate transforma în cianotic C. operaţia paliativă poate fi efectuată numai după vârsta de un an D. operaţia paliativă poate fi efectuată în primele trei luni de viaţă E. operaţia efectuată în faza cianogenă este neefectivă

5.CS. Defectul septului atrial (DSA), care este răspunsul incorect ? A. în plastia defectului septului se aplică surjet în cotinuu B. în plastia DSA se aplică suturi punctate C. electrocardiografia depistează semne de suprasolicitare numai a camerelor drepte

ale inimii D. ventriculul stâng rămâne subsolicitat E. schimbările morfologice în micul circuit sangvin apar treptat

6.CS. Pericardita constrictivă, care răspuns este greşit ? A. micul circuit sangvin este antrenat în proces prin comprimarea venelor pulmonare B. ficatul relativ devreme se măreşte datorita strangulării venei cave inferioare şi a atriului

drept C. operaţia constă în pericardectromie totală D. operaţia constă în pericardectomie subtotală E. după pericardectomie inima se lasă denudată

7.CS. Insuficienţa tricuspidă, selectaţi răspunsul incorect:A. pulsează excesiv venele jugulareB. pulsează excesiv arterele carotideC. în ficat, ca urmare a stazei venoase, evoluează ciroza hepatică

155

D. apar edeme perifericeE. viciul poate fi corectat prin plastia valvei, îngustarea inelului fibros, aplicarea protezei valvulare

8.CS. Coarctaţia aortei, care răspuns este fals? A. îngustarea aortei are loc după începutul arterei brahiocefalice B. îngustarea are loc distal de artera subclavă stângă C. sângele trece în partea inferioară a corpului prin artera subclavă dilatată D. tensiunea în arterele femorale este micşorată E. plastia în coarctaţia aortei constă în excizia segmentului îngustat cu suturarea termino-

terminal sau şutare cu proteză vasculară, sau aplicarea protezei vasculare9.CS. Stenoza izolată a arterei pulmonare (SIAP), care răspuns este fals?

A. în SIAP îngustarea poate fi valvulară sau subvalvulară B. în SIAP trunchiul arterei pulmonare este dilatat C. în SIAP tensiunea în micul circuit sangvin reflector se măreşte D. în SIAP zgomotul doi pe artera pulmonară este diminuat E. operaţia în SIAP consta în comisurotomie deschisa, excizia surplusului muscular,

aplicarea peticului din material plastic10.CS. Tetrada Fallot. Selectaţi răspunsul fals:

A. se caracterisează prin cianoză excesivă B. sunt forme care periodic (mai ales la repaus) devin acianotice C. sunt asociate frecvent de lipotimii D. minut volumul circulant în micul circuit sangvin este diminuat E. atriul stâng este suprasolicitat

11.CS. Tratamentul chirurgical în tetrada Fallot. Care răspuns este fals?A. operaţia radicală subînţelege dilatarea arterei pulmonare, plastia defectului septal cu deplasarea aortei spre ventriculul stângB. operaţiile paliative sunt mai efective pînă la vârsta de trei aniC. mai frecvent în operaţia paliativă se restituie anastomoza a.subclavă - ramura arterei pulmonare pe dreaptaD. în tetrada Fallot numărul eritrocitelor este diminuatE. la ECG predomină semne de suprasolicitare a ventricului drept

12.CM. Tamponada cardiacă se traduce prin următoarele semne: A. presiune venoasă crescută B. şoc C. minut-volum cardiac scăzut D. umplere diastolică a inimii crescută E. tensiune arterială scăzută

13.CS. Un semn radiografic important în pericardita cronică constrictivă î-l constituie: A. inima mică B. deplasarea bronhiului drept C. hili pulmonari mai bogaţi D. calcificarea pericardului E. poziţia înaltă a cupolei diafragmatice

14.CS. Care din bolnavii cu tetrada Fallot se cere a fi supuşi intervenţiei chirurgicale ? A. toţi bolnavii B. bolnavii cu hipertrofie a ventricului drept C. bolnavii cu predominanţa stenozei arterei pulmonare D. bolnavii cianotici E. numai bolnavii în vârsta de peste 15 ani

156

15.CS. Printre defectele cardiace congenitale cel mai frecvent este: A. comunicarea interventriculară B. comunicarea interatrială C. persistenţa canalului arterial D. transpoziţia vaselor mari E. tetrada Fallot

16.CS. Pulsul slab bătut pe artera radială este caracteristic pentru: A. stenoza valvulară aortică B. coarctaţia aortică C. canalul arterial persistent D. stenoza mitrală E. tetrada Fallot

17.CM. Anevrismul aortei ascendente poate fi determinat de următoarele cauze: A. sindromul Marfan B. traumă C. sifilis D. ateroscleroză E. necroza chistică a mediei Erdheim

18.CS. Anevrismul disecant al aortei toracice este favorizat, în primul rând, de: A. ateroscleroză B. sifilis C. degenerescenta tunicii medii D. traumă E. coarctaţia de aortă

19.CM. Stenoza mitrală poate rezulta din următoarele: A. scădere a debitului cardiac B. fibrilaţie arterială C. embolie sistemică D. creştere a rezistenţei periferice E. edem pulmonar

20.CM. Indicaţiile pentru by-passul coronarian sunt date de: A. anghina severă refractară la tratamentul conservator B. anghina în progresie C. infarct în anamneză şi boala vasculară coronariană D. infarct în anamneză şi leziune univasculară E. anghina în regresie

21.CM. Tratamentul chirurgical în stenoza aortică este indicat în următoarele cazuri: A. când gradientul de tensiune prin valvulă depăşeşte 50 mm Hg B. când stenoza se asociază cu anghină C. când exista viciu cardiac asociat D. la toţi bolnavii E. când începe hipertrofia ventricului stâng

22.CS. Cel mai frecvent viciu cardiac congenital este: A. tetrada Fallot B. comunicarea interventriculară C. canalul arterial persistent D. comunicarea interatrială E. transpoziţia vaselor mari

157

Maladiile chirurgicale ale diafragmului

1.CM .Care sunt părţile musculare ale diafragmului:A. LombarăB. CostalăC. Lombo – costalăD. SternalăE. Sterno-costală

2.CM. Enumeraţi părţile slabe ale diafragmului:A. Fisura LarreyB. Fisura MorganiC. Fisura BohdalecD. Triunghului lui PaimerovE. Hiatus aorticus

3.CS. Calea de abord de elecţie în intervenţiile chirurgicale în caz de hernii diafragmale este :A. Toracotomie antero-laterală dreaptă în spaţiul V intercostalB. LaparotomieC. Toracotomie antero-laterală stîngă în spaţiul VII intercostalD. Sternotomie

4.CS. Cea mai frecventă localizare în caz de ruptură a diafragmului este :A. Pe partea dreaptăB. Pe partea stângăC. Bilateral

5.CM.Tabloul clinic al unei rupturi totale de diafragm include :A. Semnele insuficienţei respiratoriiB. Semnele insuficienţei cardiaceC. Semnele migrării organelor cavităţii abdominale în cavitatea toracicăD. Semnele insuficienţei renaleE. Semnele de hemoragie

6.CS. Care este distanţa între suturile aplicate pe diafragm în caz de plastie pentru profilaxia herniei recidivante :

A. 0.5cm.B. 1 cm.C. 1.5cm.D. 1.8cmE. 2 cm.

7.CM. Ruptura posttraumatică de diafragm cel mai des se asociază cu traumatismul următoarelor organe :

A. SplinaB. FicatulC. EsofagD. StomacE. Colonul transvers

8.CS. Tabloul clinic al herniei hiatale prin alunecare include :A. DisfagieB. Vome frecventeC. PerozisD. Micşorarea ponderii corporeale

158

E. Nici un răspuns corect9.CS Hernia paraesofagiană prezintă pericol din cauza:

A. Strangulării stomaculuiB. MalignizăriiC. Dureri precardialeD. Nici un răspuns corectE. Toate răspunsurile sunt corecte

10.CS. Pacientul a fost internat in clinică cu dureri în regiunea hemitoracelui stâng, dispnee care se intensifică postprandial şi la efort fizic, de asemenea în poziţie orizontală a corpului, greţuri, vome repetate care uşurează starea pacientului. La radiografia cutiei toracice sa depistat o formaţiune de volum cu nivel hidroaeric.Stabiliţi diagnosticul :

A- Pneumonie abscedantă pe stângaB- Angina pectoralăC- Hernie hiatală prin alunecareD- Hemotorace pe stângaE. Hernia posttraumatică a diafragmului

11.CS. Care sunt condiţiile necesare pentru diagnosticul radiologic al herniilor hiatale prin alunecare?

A. În poziţie verticalăB. În poziţie semişezândăC. În poziţie TrendelenburgD. Hipotonie artificială a duodenuluiE. În poziţie orizontală

12.CS. Enumeraţi cele mai frecvente semne clinice ale herniei hiatale prin alunecare:A. Perozis; Dureri retrosternale; MelenăB. Dureri retrosternale; Melenă; Ocluzie intestinală; VomeC. Ocluzie intestinală; Vome; PerozisD. PerozisE. Perozis; Vome; Melenă

13.CS. Care vor fi recomandările pentru un pacient cu esofagită de reflux pe fon de hernie hiatală:A. Poziţie ridicată a regiunii cefalice a corpului în timpul somnului; Administrarea antacidelor; Administrarea CerucaluluiB. Alimentare fracţionată în porţii mici; Poziţie ridicată a regiunii cefalice a corpului în timpul somnului; A nu se culca posprandialC. Administrarea antacidelor; Administrarea Cerucalului; A nu se culca posprandial D. Alimentare fracţionată în porţii mi; Administrarea antacidelor; A nu se culca posprandialE. Alimentare fracţionată în porţii mici; Poziţie ridicată a regiunii cefalice a corpului în timpul somnului; Administrarea antacidelor; Administrarea Cerucalului; A nu se culca posprandial

14.CS. Pacienta 54 ani acuză dureri retrosternale şi în regiunea epigastrală postprandial , disfagie , eructaţii. La radiografia cutiei toracice în mediastinul posterior s-a depistat o formaţiune rotundă cu nivel hidric .După administrarea contrastului s-a vizualizat porţiunea cardială a stomacului supradiafragmal. Ce patologie suspectaţi?

A. Cancer a regiunii cardiale a stomacului B. Diafragm relaxat C. Hernie hiatalăD. Hernie retrosternală Lorrey

159

E. Hernie paraesofagiană 15.CS. Pacient în vîrstă de 40 ani acuză dureri retrosternale cu iradiere în regiunea scapulară, eructaţii , perozis. Semnele susnumite se intensifică la flexia anterioară a corpului. La bolnav este suspectată hernie hiatală. Care investigaţii le enumerate pemit de a concretiza diagnosticul?

A. FEGDS; CPGRE; pH – metria stomaculuiB. FEGDS; R- grafia stomacului în poziţie Trendelenburg; Ionomanometrie esofagiană; pH – metria stomaculuiC. R- grafia stomacului în poziţie Trendelenburg; CPGRE; Ionomanometrie esofagiană; pH – metria stomacului D. FEGDS; R- grafia stomacului în poziţie Trendelenburg; CPGRE; pH – metria stomaculuiE. R- grafia stomacului în poziţie Trendelenburg; CPGRE; Ionomanometrie esofagiană; pH – metria stomacului

16.CS. La pacientă în vîrstă de 50 de ani brusc a apărut disfagie acută însoţită de dueri acute retrosternale. Indicaţi cauza posibilă:

A. Neuralgie intercostalăB. Angină pectoralăC. Hernie paraesofagiană strangulatăD. Esofagită de rafluxE. Hernia Lorrey

17.CS. Pacientul acuză perozis, dureri retrosternale, dureri în regiunea hipocondrului stîng cu iradiere în regiunea cordului şi scapulară stîngă. Mai frecvent apar la flexia anterioară a corpului, postprandial. La examenul radiologic s-a depistat esofagul scurt, nedilatat. Substanţa de contrast din esofag pătrunde intr-o formaţiune semisferică cu pereţi subţiri localizată supradiafragmal. Apoi pătrunde in stomac vizualizînd pliurile pronunţate.Concluziile D-stră?

A. Acalazie a esofaguluiB. Hernie diafragmală BohdalecC. Cancer esofagian cu trecere în stomacD. Hernie hiatală prin alunecareE. Hernie paraesofagiană

18.CS. Pacienta în vîrstă de 43 ani acuză la dureri de constîngere retrosternal ,care se intensifică postprandial şi în poziţie orizontală. În poziţie verticală durerile diminuiază. În hemogramă – anemie hipocromă moderată.Ce maladie suspectaţi?

A.Gastrită cronică B. Ulcer duodenal C. Hernie hiatală cu esofagită de reflux D. Cancer gastric E. Diverticul esofagian epifrenal

19.CS. Care sunt indicaţiile pentru tratamentul chirurgical al herniei hiatale?A. Tratament conservativ neeficace, Hemoragii esofagiene frecvente, Hernii hiatale prin alunecare necomplicateB. Formarea stricturilor de origine inflamatorii a esofagului; Hemoragii esofagiene frecventeC. Tratament conservativ neeficace; Formarea stricturilor de origine inflamatorii a esofagului; Hemoragii esofagiene frecvente D. Hernii hiatale prin alunecare necomplicate; Esofag scurt congenitalE. Tratament conservativ neeficace; Formarea stricturilor de origine inflamatorii a esofagului; Hemoragii esofagiene frecvente; Esofag scurt congenital

160

20.CS. Pacientul în vârstă de 55 ani acuza pirozis, eructaţii, dureri retrosternale. Pirozisul se intensifică postprandial şi în poziţie orizontală. Care investigaţii instrumentale sunt necesare pentru confirmarea diagnosticului şi diagnosticul diferenţial cu ulcerul gastric?

A. USG organelor cavităţii abdominale B. TC a peretelui abdominal C. R- scopia stomacului simplă D. R- scopia stomacului în poziţie Trendelenbburg şi FEGDS E. Laparascopia

21.CS.Esofagita eroziv- ulceroasă poate fi o complicaţie a: A. Cancerului gastric B. Ulcerului duodenal C. Cardoispazmului D. Herniei hiatale prin alunecare E. Gastritei cronice

Arteropatiile periferice

1.CS. In stenoza aterosclerotica a arterei carotide interne tratamentul de ales consta in A trombendarterectomie B rezecţie cu anastomoza termino-terminala C by-pass D ligaturarea arterei corotide interne E administrarea agenţilor antitrombocitari

2.CS. Tratamentul fistulelor artero-venoase consta în: A excizia fistulei cu restabilirea continuităţii vaselor B ligaturarea arterei distale de fistula C amputaţia membrului D ligaturarea venei distale de fistula E tratament exclusiv medicamentos

3.CM. Schimbările trofice condiţionate de ischemia cronica includ următoarele: A căderea parului B modificările unghiilor C atrofia pielei D atrofia musculaturii E osteoporoza

4.CS. Embolii arteriali se fixează mai des la nivelul: A bifurcaţiei aortice B arterei iliace comune C arterei femurale comune D vaselor cerebrale E arterei poplitee

5.CS. Ce afirmaţie referitoare la particularităţile maladiei Burger este incorecta? A se întâlneşte mai frecvent la bărbaţi B se observa intre 20 şi 40 ani C este însoţita de claudicatie intermitenta D este în raport strâns cu fumatul E prezintă o forma deosebita de ateroscleroza

6.CM. Referitor la ocluzia femuro-popliteala segmentara sunt exacte următoarele afirmaţii: A interesează de obicei artera femurala superficiala in limitele canalului aductor

161

B sunt obişnuite ulceraţiile şi gangrena C este caracterizata de claudicatie intermitenta D evoluţia maladiei este rapida E. incidenţă mai frecventă la femei

7.CM. Principiile de tratament ale ocluziei femuro-popliteale includ A un program de muscari energice B simpatectomie în caz de claudicatie intermitenta pronunţata C by-pass cu grefa autovenoasa D endarterectomie E. dilatare indovasculară

8.CM. Manifestările clinice ale fistulei artero-venoase a extremităţii includ: A vene varicoase dilatate B tahicardie la comprimarea fistulei cu degetul C murmur permanent D insuficienta arteriala distal de fistula E. ulcere trofice

9.CS. Claudicatia intermitenta ca urmare a aterosclerozei avansate a arterelor iliace externe este mai efectiv tratata prin

A simpatectomie lombara B gimnastica efectuata zilnic C by-pass D vasodilatatoare E rezecţie a segmentului afectat cu anastomoza

10.CM. Caracteristicile maladiei vasculare aorto-iliace includ A lipsa de manifestări clinice până când obliterarea lumenului nu atinge 90% B formarea frecventa a unui anevrism C afecţiune vasculara coronariana sau cerebrala se observa in 30-50% de cazuri D deseori are loc ocluzie totala a aortei in decadele 7 si 8

11.CM. Care din fenomenele enumerate mai jos se observa în fistulele artero-venoase A volum crescut de sânge B tensiune mărita a pulsului C dezvoltare a circulaţiei colaterale D minut-volumul cardiac redus E sporirea tensiunii diastonice

12.CM. Fistulele congenitale artero-venoase A se localizează de obicei pe extremităţi B deseori sunt multiple C duc la gigantism loco-regional D duc la insuficienta cardiaca E duc la schimbări trofice

13.CS. La apariţia trombozei acute arteriale al membrilor contribuie:A. cardioscleroza ateroscleroticaB. endocardita septicaC. viciul mitral reumaticD. ateroscleroza obliterantă al vaselor membrilor inferioareE. toate cele enumerate

14.CS. Condiţii, necesare pentru dezvoltare trombozelor intravasculare:A. lezarea intimei vasculareB. dereglarea fluxului sangvin

162

C. schimbarea componenţei sanguineiD. toate cele enumărateE. activare precoce

15.CS. Date despre starea arterelor magistrale distal de locul emboliei putem obţine la:A. capilaroscopieB. examenul obiectivC. examinare radionuclidaD. dopplerografieE. toate cele menţionate

16.CS. Operaţia de baza, efectuată în embolia arterii femurale este:A. dilatare renghenoendovascularaB. trombintimectomiaC. embolectomiaD. profundoplastiaE. by-pass

17.CS. Factorul principal, ce determină tactica de tratament în insuficienţa arterială acuta este:A. vârsta pacientuluiB. gravitatea stării generaleC. gradul ischemiei membruluiD. prezenţa ocluziei aterosclerotice concomitenteE. localizarea trombului sau embolului

18.CS. Restabilirea circulaţiei sanguine în insuficienţa arteriala acuta al membrului este absolut contraindicata în:

A. ischemia de gr. Ia lent progresivaB. ischemia de gr. Ilb pacientul cu infarct miocardicC. ischemia de gr. IIIa la pacient cu ictusD. ischemia de gr. IIIcE. vârsta pacientului >85 ani

19.CS. Amputaţia ca operaţie de elecţie în insuficienţa arterială acuta al membrelor este indicată:A. în ateroscleroza avansată al vaselor magistrale al membrelor cu manifestările incipiente ale trombozei acuteB. la pacienţi în vârsta avansatăC. în gradul IIIb de ischemieD. numai în gradul IIIc de ischemieE. în internare tardiva a pacientului

20.CSTerapia conservativa în embolie acută arterială poate fi metoda de elecţie în :A. în stadiu avansat al ischemiei acuteB. la pacienţi în vârsta >80 aniC. la pacienţi cu patologie concomitentă gravăD. în caz de contraindicaţii absolute pentru tratament chirurgicalE. în prezenţa maladiilor trombogene şi embologene

21.CS. Efect trombolitic se obţine prin administrarea:A. complamineiB. streptazeiC. aspirineiD. heparineiE. solcoserilului

22.CS. Îmbunătăţirea microcirculaţiei prin administrarea de TRENTAL este determinată de:A. efect spazmolitic

163

B. efect antiagregantC. activarea procesului de fibrinolizăD. proprietăţi anticoagulanteE. acţiune trombolitică

23. CS.La anticoagulante cu acţiune indirectă se atârnă:A. heparinaB. fibrinolizinăC. fenilinD. trentalE. acid nicotinic

24.CS. Anticoagulant cu acţiune directă este:A. neodicumarinB. pelentanC. curantilD. fibrinolizinE. heparină

25.CS. In lizarea vasului arterial cu hemoragie pronunţata pericolul principal constituie: A soc hipovolemic B soc soc cardiovascular C soc neurogen D sindrom de zdrobire E decebrare

26. CS Embolia arteriala acuta si flegmazia piciorului au simptoame comune, în afara de: A dureri B lipsa pulsului C paliditatea tegumentelor D parastezii E hipotermia tegumentelor

27.CS. Pentru tromboza acuta a arterei magistrale a piciorului nu este caracteristic: A paliditate B dureri C edem D parastezie E disparitia pulsului

28.CS. Către sindromul ischemic a membrelor inferioare se atirna tot în afara de: A lipsa pulsului B parastezii C ulcere trofice a gambei D paralizie inferioara E paliditatea tegumentelor si dureri

29.CS. In embolia arterei femurale, ischemie gradul III (contractura piciorului) metoda de electie este:

A embolectomie de urgenta B terapie trombolitica C terapie cu anticoagulati D terapie simptomatica E amputaţia primara a piciorului

30.CS. Embolia arterei brahiale poate fi cauzata de ori şi care maladie cu excepţie: A stenoza mitrala

164

B infarct miocardic acut C anevrisma cordului D anevrism a aortei abdominale E comprimarea arterei subclavia cu o coasta cervicala adaugatoare

31.CS. Viabilitatea piciorului ischemizat de origina embolica se poate aprecia prin: A sfigmografie B reovazografie C scintigrafie cu Te 99 (tehnetii)-pirofosfat D pletismografie E termografie

32.CS. Cel mai perfect instrument pentru embolectomie din artera magistrala este: A inelul vascular Wolmar B vacuum-aspirator C cateterul Fogarti cu balonaş D cateter Dormia E pensa fenestrata

33.CS. Ce-a mai frecvent cauza a emboliei arterelor circuitului mare este: A ateroscleroza cârjei aortei B boala ischemica a cordului C tromboza venelor circuitului mare D anevrism aortal E anevrism cardiac

34.CS. In diagnosticul ocluziei arteriale acute cei mai informativa metoda este: A sfigmografia B reovazografia C aorto-arteriografia D pletismografia E termografia

35.CS. Referitor la anevrismul arterei lienale ce afirmaţie nu este adevărata A printre anevrismele arteriale viscerale sa întâlneşte cel mai rar B este determinat de obicei de degenerarea tunicii musculare C provoacă dureri in hipocondrul sting cu iradiere in umăr D radiografia de ansamblu poate evidenţia un inel calcificat de anevrism E se asociază cu risc înalt de ruptura pe parcursul graviditatii

36.CS. Obliteraţia cerebro-vasculara afectează cel mai frecvent A artera meningee medie B bifurcaţia arterei carotide C artera bazilara D orificiul arterei vertebrale E orificiul arterei carotide comune

37.CS. Anevrismele aterosclerotice periferice se localizează cel mai frecvent la nivelul arterei

A carotide B subclaviculare C femurale D poplitee E ulnare

165

38.CS. Un bolnav în vârsta de 80 ani se prezintă cu maladie cardiaca severa si claudicatie intermitenta pronunţata in piciorul drept. Tratamentul de electie in acest caz este:

A by-pasul aorto-femural B by-pasul axilo-femural drept C by-pasul femuro-femural D by-pasul aorto-iliac drept E simpatectomia dreapta

39.CS. Peste trei zile după aplicarea by-passului aorto-femural la un bolnav de 65 ani au apărut melena si scaune lichide. Cea mai probabila cauza a complicaţiei poate fi:

A hemoragia dintr-un ulcer de stres B colita ulceroasa C colita ischemica D fistula aorto-duodenala E supuraţia in zona anastomozei proximale

40.CS. Peste 6 luni după aplicarea bypassului aorto-femural cu grefa de dacron la un bolnav de 77 ani a apărut o tumeficaţie pulsatila in regiunea inghinala din ambele pârti si febra. Pulsul la nivelul extremităţilor este normal. Cauza probabila:

A infectarea grefei B anevrismul venos consecutiv traumatismului intraoperatoriu C anevrismul fals determinat de desfacerea suturilor D bombarea grefei cu un lumen neobişnuit de larg E limfadenita

41.CS. Peste 18 ore după ocluzia traumatica a arterei femurale pacientul a fost operat si artera refăcuta. După operaţie in salon s-a notat ca gamba din partea traumatizata este dura si extrem de dureroasa. Cauza cea mai probabila este

A lezarea neobservata a venelor B reacţia la revascularizare C fractura nesuspectata a tibiei D ischemia preoperatorie de lunga durata a ţesuturilor E spasmul muscular consecutiv traumatismului nervilor

42.CS. Cea numai frecventa cauza a trombozei acute a arterelor piciorului este: A tromangiita obliternata B ateroscleroza obliteranta C puncţia si ceteterizarea arterei D compresia extravazala a arterei E policitemia

43.CS. Sindromul Leriş - aceasta este: A artereita nespecifică brahiocefala B ocluzie aterosclerotica a bifurcatiei aortei C capilaropatia periferica a extremităţilor D trombangiita migranta E ocluzia venei cave inferioare

44.CS. Pentru sindromul Leriş este caracteristic, tot afara de: A hipotermia membrelor inferioare B paliditatea pielei C tromboflebita migranta a membrelor D dureri in regiunea fesiera la şezut E impotentei

166

45.CS. Pentru sindromul Takaiasu nu este caracteristic: A dispariţia pulsului la membrele inferioare B dispariţia pulsului membrele inferioare C grafospasm D cefalee, vertijuri E scădere vederii până la cecitate

46.CS. Pentru tratamentul chirurgical in sindromul Leriş ce-a mai reuşita metoda va fi: A simpatectomie lombara B simpatectomie periarteriala C sunt aorto-femural bifurcaţi anal D sunt aorto-femural unilateral E trombectomie cu cateterul Fogarti

47.CS Alegeţi afirmaţie corectă referitor la manifestarea clinica aneurizmului aortic abdominal (AAA):

A. În 70-75% de cazuri din toate AAA sunt simptomatice la diagnosticareB. Examinare fizicala de rutină şi metodele imagistice permit a stabili diagnosticulC. AAA des se diagnostica întâmplător în timpul operaţiilor abdomenale pentru alte boliD. Pacienţii des pun diagnosticul de sinestătorE. Hipotenzie şi şoc sunt caracteristice pentru AAA neerupt

48. CM. Alegeţi afirmaţiile corecte referitor la manifestarea clinica AAA erupte:A. Dureri abdomenale, şoc şi tumora pulsativa abdominală B. Dureri sunt avansate, dar sunt caracteristice şi pentru AAA neerupt C. Dureri abdomenale nu depind de poziţia bolnavului şi relativ sunt constanteD. Hipotenzie şi şoc nu sunt caracteristice pentru AAA neeruptE. Icter

49.CM. Alegeţi afirmaţiile corecte referitor la AAA:A. Creşterea incidenţei a AAA reflecta creştere vârstei medie a populaţiei, îmbunătăţirea

metodelor diagnosticeB. Incidenţa AAA creşte cu alte leziuni ateroscleroticeC. La pacienţi cu aneurizmul femoral sau popliteal incidenţa AAA creşte până la 50%D. Majoritatea AAA sunt simptomatice înainte de erupţieE. AAA este asociat cu boala varicoasă a membriilor inferioare

Chirurgia mediastinului

1.CM. Care din afirmaţiile următoare este corectă:A mediastinul posterior conţine: traheia, esofagul, nervii vagi, venele azygos şi hemiazygos, ganglioni limfaticiB în mediastinul superior se află: segmentele proximale ale traheei, esofadului şi timusul: cârja aortei cu ramurile ei, canalul toracic limfaticC în mediastinul posterior sunt situate: esofagul, segmentul toracic descendent al aortei; canalul toracic limfatic, nervii simpatic şi parasimpatici, ganglioni limfaticiD în mediastinul mediu se afla: pericardul, inima, bifurcaţia traheei şi bronşiile principale, arteriile şi venele pulmonare, ganglionii limfatici ai bifurcaţiei traheeiE în mediastinul anterior intre pericard şi stern sunt situate: timusul, nervii vagi, canalul limfatic toracic, esofagul

2.CM. Care din metodele de investigaţii enumerate se folosesc pentru aprecierea localizării tumorilor şi chisturilor în mediastin?

A metodele radiologice

167

B biolocaţia ultrasonorăC rezonanţa magnetică nuclearăD metodele instrumentale de diagnosticE investigaţiile morfologice

3.CS. Pentru diagnosticarea tumorilor şi chisturilor mediastinului se folosesc următoarele metode radiologice, exceptând:

A radioscopia şi radiografia în două proiecţiiB tomografiaC pneumomediastinografiaD angiografiaE urografia cistoscopică

4.CS. Care din metodele de investigaţii enumerate confirmă histogeneza tumorilor mediastinului?A rezonanţa magnetică nuclearăB tomografia computerizatăC mediastinografiaD examenul morfologicE pneumomediastinigrafia

5.CS. Tumorile mediastinului de origine embrionară sunt următoarele, exceptând:A chisturile dermoide şi teratoameleB seminoamele primitiveC tumorile benigne şi maligne din mezenhimD corioepiteliomul primitivE cordomul

6.CS. Chisturi ale mediastinului de origine embrionara sunt următoarele, exceptând:A chisturi mezoteliale pleuro-pericardiaceB chisturi bronhogeniceC chisturi gastro-enterogene D chisturi paraesofagieneE meningocelul

7.CM. Tumori dezvoltate pe seama ţesuturilor mediastinale adulte sunt următoarele, exceptând:A tumori din ţesutul conjunctivB tumori neurogene C tumori din ţesut adipos celularD tumori ganglionareE tumori din vasele sanguine şi limfatice

8.CM. Tumori şi chisturi mediastinale primitive sunt următoarele, exceptând:A tumori timiceB meningocelulC chistul hidaticD tumori metastaticeE maladia Hodgkin

9.CS. Complicaţia cea mai frecventa a chisturilor primitive mediastinale este:A degenerarea malignăB comprimarea organelor învecinateC hemoragieD perforaţiaE inflamaţia şi supuraţia

168

10.CM. Contraindicaţiile absolute pentru intervenţia chirurgicală în tumorile maligne mediastinale sunt următoarele:

A metastaze la distanţăB sindromul venei cave superioareC paralizie laringiana stabilă (persistentă)D disfagieE sindromul doloric

11.CS. Care afirmaţie este corecta în atitudinea tacticei de tratament a tumorilor benigne şi chisturilor mediastinale?

A supraveghere în dinamicaB tratamentul chirurgicalC tratamentul radioterapeuticD chimioterapiaE tratamentul combinat

12. CS. Cea mai eficace metodă de tratament în tumorile maligne neganglionare a mediastinului este următoarea:

A tratamentul chirurgicalB tratamentul radioterapeuticC tratamentul chimioterapeuticD tratamentul radioterapeutic şi chimioterapeuticE tratamentul combinat: chirurgical şi chimioterapeutic

13.CS. Metoda de baza (principala) în tratamentul limfoamelor maligne primitive ale mediastinului este următoarea:

A tratamentul chirurgicalB tratamentul radioterapeuticC tratamentul chimioterapeuticD tratamentul chirurgical şi chimioterapeuticE tratamentul combinat: chimioradioterapeutic

14.CM. Emfizemul mediastinului poate fi provocat de următoarele cauze:A ruptura traheeiB ruptura esofaguluiC ruptura bronşiilorD ruptura stomaculuiE ruptura pericardului

15.CM. Care forme ale mediastinitei acute nespecifice sunt primitive?A mediastinita cauzata de traumatismulmediastinului fără lezarea organelor mediastinuluiB mediastinita cauzată de traumatismul mediastinului cu lezarea organelor mediastinuluiC mediastinita cauzată de trauma mediastinului cu lezarea pleurei şi plămânilorD mediastinita consecutiv unui focar din vecinătateE mediastinita metastatică (consecutiv unor infecţii generalizate)

16.CS. Care din metodele paraclinice de diagnostic în mediastinita acută purulentă sunt cele mai informative?

A ultrasonografiaB investigaţiile de laboratorC metodele radiologiceD bronhoscopiaE pneumoperitoneum

17.CS. Metoda de elecţie în tratamentul mediastinitei acute purulente este următoarea:A tratamentul de dezintoxicare

169

B tratamentul antimicrobianC tratamentul de dezintoxicare în combinaţie cu cel antimicrobianD tratamentul chirurgicalE tratamentul fizioterapeutic

18.CS. Cea mai frecventă flora microbiană întâlnită la pacienţii cu mediastinită acută nespecifică este :

A. aerobăB. fungiC. anaerobăD. mixtă (aerobă şi anaerobă).E. flora anaerobă neclostridiană.

19.CS. Căile de infectare a mediastinului în mediastinită acută sunt următoarele, exceptând:A. calea limfogenăB. calea hematogenă.C. dintr-un focar septic de vecinateD. mixtă.E. pe cale aerogenă

20.CS. Tabloul clinic în mediastinita acută se caracterizează prin următoarele semne, exceptând:A. febră 39-400

B. frisoane.C. Icter.D. Duri retrosternale.E. Insomnia, inapetenţă

21.CS. Diagnosticul diferenţial al mediastenitei acute se face cu următoarele maladii, exceptând:A. Pneumonii.B. Pleurezii.C. Pericardite.D. Tumori mediastinaleE. Relaxare a diafragmului

22.CS. Indicaţi metoda cea mai eficace în diagnosticul mediastinitelor acute purulente (abcedante):A. Bronhoscopia.B. Examenul radiologic în 2 proiecţiiC. AngiopulmonografiaD. Puncţia mediastinuluiE. Ecografia

23.CS. Chisturile dermoide şi teratoamele mediastinale cel mai des se localizează în:A. Mediastinul anterio-superiorB. Mediastinul posteriorC. Mediastinul mediuD. Mediastinul superior E. Mediastinul inferior

24.CS. Numiţi tipurile de abord chirurgical în mediastenita acută, exceptând:A. abord parasternalB. abord sternalC. abord dorsalD. toraco-abdominalE. abdominal

25.CS. Criteriile de înlăturare a drenajului în mediastinita acută sunt, exceptând:A. lipsa de intoxicaţie septică

170

B. temperatura normală a corpuluiC. lipsa eliminărilor pe drenD. starea generală satisfăcătoareE. tranzitul gastrointestinal reluat

26.CS. Care este cel mai convingător semn clinic şi radiologic în mediastinita acută cauzată de flora microbiană anaerobi:

A. dureri retrosternaleB. dispneeC. semne clinice şi radiologice de emfizemD. disfagie E. imobilizarea unul hemidiafragm

27.CM. Care din sindroamele şi simptoamele enumerate sunt caracteristice pentru mediastinita acută?

A. Dureri retrosternaleB. Dureri interscapulareC. DisfagieD. Dereglări respiratoriiE. Instabilitatea hemodinamicei

28.CS. Bioptatele în caz de tumori ale mediastinului pot fi recoltate prin următoarele metode, exceptând:

A. BronhoscopieB. Puncţia transcutanăC. MediastinoscopieD. MediastinotomieE. Laparoscopie

29.CS. Care din tumorile mediastinului mai frecvent sunt localizate în mediastinul posterior ?A. Tumorile neurogeneB. Dermoizii şi teratoameleC. Tumorile ganglionareD. Tumorile timusuluiE. Limfomul non-Hodgkin

Patologia chirurgicală a esofagului

1.CS. Sindromul esofagian cuprinde următoarele semne, exceptând: A regurgitaţii B sialoree C sughiţ D disfagie E dureri retrosternale

2.CS. Disfagia paradoxală caracterizează A tumori esofagiene benigne B cancerul esofagian C diverticulii esofagieni D stenozele esofagiene peptice E acalazia cardiei

3.CS. Care din explorările următoare poate evidenţia cel mai exact refluxul gastroesofagian? A endoscopia B esofagomanometria

171

C tranzitul baritat eso-gastric D scintigrafia esofagiană E pH-metria esofagoană

4.CS. Ruptura spontană a esofagului se traduce prin următoarele semne, exceptând: A durere vie retrosternală la deglutiţie B voce nazonată C emfizem subcutan cervical D disfagie paradoxală E hidropneumatorax

5.CS. Care este cea mai frecventă complicaţie a diverticului Zenker? A hemoragia B perforaţia C malignizarea D complicaţiile pulmonare E flegmonul peridiverticular

6.CS. Care afirmaţie referitoare la diverticulul Zenker este falsă? A este un diverticul de pulsiune B se localizează în 1/3 inferioară a esofagului C se poate rupe in timpul manevrelor endoscopice D peretele diverticulului este constituit din mucoasă E se operează numai dacă este simptomatic

7.CS. Care este complicaţia cea mai frecventă a ulcerului esofagian? A hemoragia B perforaţia C stenoza D malignizarea E complicaţiile pulmonare

8.CS. Mediastinita acută supurată este determinată cel mai frecvent de ruptura: A traheei B anevrismului aortic C esofagului D abcesului subfrenic E abcesului perinefretic

9.CS. Care afirmatie referitor la diverticulul epifrenic nu este exactă? A este insoţit de reflux gastro-esofagian B este un diverticul de tracţiune C se poate confunda cu hernia hiatală D poate fi mai mare decât diverticulul bifurcaţional E se poate însoţi de alte boli esofagiene

10.CS. O disfagie capricioasă, intermitentă, accentuată de emoţii evocă cel mai adesea: A o esofagită peptică B un reflux gastro-esofagian C un megaesofag D un cancer esofagian E o sclerodermie

11.CS. Stenozele esofagiene postcaustice se caracterizează prin următoarele, exceptând: A sunt multiple şi etajate B sunt excentrice C se situează la nivelul strâmtorilor anatomice esofagiene

172

D interesează numai mucoasa E se pot însoţi de stenoza pilorică

12.CS. Sindromul Mallori Weiss se datorează: A ulcerului eofagian hemoragic B varicelor esofagiene rupte C diverticulului epifrenic cu hemoragie D fisurii mucoasei joncţiunii eso-gastrice E herniei hiatale

13.CS. Care este cea mai frecventă tumoră benignă esofagiană? A adenomul B hemangiomul C fibromul D lipomul E leiomiomul

14.CS. Scopul esenţial al operaţiei în hernia hiatală cu esofagită este: A lichidarea sacului herniar B inchiderea orificiului hiatal C suprimarea refluxului gastro-esofagian D alungirea esofagului E reducerea secreţiei gastrice

15.CS. Leziunile traumatice esofagiene diagnosticate tardiv se tratează prin: A excluderea bilaterală a esofagului, drenaj mediastinal, antibiotice, plastie secundară B antibiotice C sutura, chirurgicală D gastrostomie E esofagoplastie imediată

16.CS. Tratamentul de elecţie în acalazia cardiei constă în: A bypas esogastric B vagotomie tronculară cu drenaj C esofagectomie cu plastie imediată D cardiomiotomie extramucoasă asociată cu o intervenţie antireflux E operaţia Nissen

17.CS. Urmatoarele circumstanţe pot antrena un reflux gastro-esofagian, exceptând: A diverticulul Zenker B hernia hiatală prin alunecare C gastrectomia polară superioară D brahiesofagul E scăderea presiunii sfincterului esofagian inferior

18.CS. Care afirmaţie referitoare la esofagita toxică corozivă este falsă? A nu se însoţeşte de leziuni gastrice B este secundară ingestiei de alcaline C poate evolua spre o stenoză esofagiană D este secundară ingestiei de substanţe acide E se însoţeşte de dstrucţia epiteliului

19.CS. Ce afirmaţie referitoare la acalazia cardiei este exactă? A presiunea sfincterului esofagian inferior este ridicată B se complică frecvent cu diverticuloză C vărsăturile sunt incoercibile D endoscopia este unica metodă care precizează diagnosticul

173

E se asociază cu tumori extradigestive20.CS. In acalazia cardiei persistă următoarele semne clinice cu excepţia:

A disfagiei frecvent paradoxale B rolul declanşator al emoţiilor C vărsăturile sunt frecvente D evoluţie capricioasă E este posibilă malignizarea

21.CS. Intervenţia chirurgicală de elecţie în cardiospasm este: A esofagogastrostomia B vagotomia tronculara cu drenaj C rezecţia de esofag D esocardiomiotomia combinat cu un procedeu antireflux E operaţia Nissen

22.CS. Metoda curativă de elecţie în perforaţia segmentului cervical esofagian este: A sonda gastrică cu antibioticoterapie B regim de pat cu antibioticoterapie C suturarea defectului, drenarea mediastinului, antibioticoterapia D rezecţia esofagului cu plastie, folosind colonul E plombaj endoscopic al defectului

23.CS. Tratamentul de elecţie în acalazia cardiei gr. I-II este: A spazmolitice B dilatarea instrumentală a sfincterului esofagian inferior C esofagomiotomia D sedarea bolnavului E dieta în asociere cu neurotropice

24.CS. Criteriile radiologice în cardiospasm includ următoarele, cu excepţia: A îngustare conică in segmentul cardial B dilatare suprastenotică C relieful pliurilor este păstrat D se asociază cu reflux duodeno-gastral E deschiderea cardiei in gradul I-II

25.CS. Factorul declanşator în cardiospasm este: A combustiile B refluxul gastro-esofagian C dereglările sistemului nervos central şi vegetativ D anomaliile de dezvoltare E pirozisul

26.CS. Lungimea medie a esofagului este de: A 18 cm B 21 cm C 25 cm D 28 cm E 32 cm

27.CS. Calibrul esofagului este îngustat de: A 3 strâmtori B 4 sfinctere C arcul aortei D trunchiul limfatic toracic E vena hemiazigos

174

28.CS. Funcţia principală a esofagului este: A eliberarea cavităţii bucale de secreţiile glandelor salivare B de a lubrifia alimentele cu secretul mucoasei esofagiene C conducerea bolului alimentar în stomac D de a asigura elibera aerul înghiţit din stomac E de a asigura producerea vomelor

29CS. Ulcerul Barret este definit de: A scăderea pH-ului esofagian B leziuni termice şi corozive C metaplazie prin celule cilindrice de mucoasă gastrică D perforaţie de corp străin E reflux gastro-esofagian

30.CM. „Gura esofagului” este situată: A la nivelul vertebrei a III cervicale B la distanţa de 14-17 cm de la marginea anterioară a incizivilori superiori C la nivelul bifurcaţiei traheei D la distanţa de 10-12 cm de la marginea anterioară a incizivilor inferiori E la nivelul vertebrei VI cervicale

31.CM. Sindromului Boerhaave este caracteristic: A ruptură postemică la nivelul esofagului distal B mediastinită acută C defect liniar de mucoasă în regiunea cardială cu hemoragie D defans muscular abdominal C prezenţa gazului sub diafragm la radiografia de panoramă a abdomenului

32.CM. Semnele radiologice ale acalaziei cardiei sânt: A îngustarea esofagului la nivelul sfincterului inferior esofagian B îngustări segmentare localizate pe traiectul esofagului C semnul „cozii de şoricel” D dilatare suprastenotică în formă de „pâlnie” a esofagului E lipsa sincronizării deschiderii sfencterului inferior esofagian cu deglutiţia

33.CM. Tratamentul dilatator în acalazie este indicat în caz de: A stadiul I al acalaziei B stadiul II al acalaziei C stadiul III al acalaziei D stadiul IV al acalaziei E în toate cazurile

34.CM. Tratamentul chirurgical al acalaziei are următoarele obiective: A cardiomiotomia extramucoasă B crurorafie posterioară C vagotomie tronculară D fundoplicaţie E rezecţie de esofag

35.CM. Numiţi mecanismele ce împiedică refluarea conţinutului gastric în esofag: A contracţiile tonice ale sfincterului inferior esofagian B gradientului dintre presiunea toracică şi cea abdominală C reflexul deschiderii cardiei la deglutiţie D unghiul His E valva Gubarev

36.CM. Ulcerul peptic esofagian poate fi asociat cu:

175

A refluxul gastroesofagian B herniile hiatului esofagian al diafragmului C brahiesofagul D acalazia esofagului E invazia de Helicobacter pilori

37.CM. Diverticulii esofagieni se întâlnesc mai des: A la bărbaţi B la femei C până la 30 ani D după 50 ani E pe segmentul toracic al esofagului

38.CM. După localizare se disting diverticuli esofagieni: A faringoesofagieni B supraaortici C bifurcaţionali D epifrenici E cardiali

39.CM. Numiţi particularităţile distinctive ale diverticului Zenker A este localizat pe peretele anterior la trecerea faringelui în esofag B este un diverticul tracţional C presiunea mărită şi discordanţa contracţiilor musculare sunt cauzele formării

diverticului D necesită diverticulectomie E poate fi rezolvat prin invaginare

40.CM. Pentru diverticulii bifurcaţionali este caracteristic: A rupere în trahee B dureri retrosternale C defans muscular abdominal D este prezent semnul „şnuruirii ghetelor” E mai des au clinică mută

41.CM. Diagnosticul diverticulelor se va face prin: A tomografie computerizată B radioscopia esofagului cu masă baritată C fibroesofagoscopie D pH – metrie esofagiană E manometrie esofagiană

42.CM. Tratamentului conservator vor fi supuşi diverticulele: A tracţionali B epifrennici C mici D fără complicaţii E asociaţi cu reflux gastro-esofagian

43.CM. Complicaţiile diverticulelor esofagieni sunt considerate: A perforaţia, penetraţia, hemoragia B stenoza de esofag C acalazia cardiei D fistulele E cancerul

44.CM . Indicaţii pentru tratament chirurgical al diverticulelor esofagieni servesc:

176

A complicaţiile diverticulelor B diverticulele mici fără complicaţii C pseudodiverticulele D retenţie de mase ingerate în diverticul E diverticule mari cu retenţie minimă de mase ingerate

45.CM. Dereglările primare de motilitate esofagiană sunt definite în următoarele patologii: A acalazia B sclerodermia C esofagospasmul difuz D boala Rendu-Osller E refluxul gastroesofagian

46.CM. Dereglări secundare de motilitate esofagiană sunt apreciate în următoarele patologii: A acalazie B sclerodermie C boala Chagas D diabet zaharat E pseudoobstrucţii digestive pe fondalul neuro- miopatiilor generalizate

47.CM. Care fenomene produse de perforaţia esofagului formează triada Mackler: A vomismente B hemoragie C durere toracică joasă D emfizem subcutanat cervical E disfagie

48.CM. Care fenomene produse de perforaţia esofagului formează triada Barret: A dispnee B vomismente C diaree D emfizem subcutanat E defans muscular epigastral

49.CM. Care fenomene produse de perforaţia esofagului formează triada Anderson: A vomismente B emfizem subcutan C polipnee D contractură abdominală E hemoragie

50.CM. Nu se vor aplica protocoalele conservatoare de tratament al perforaţiilor esofagiene: A în perforaţii de până la 24 ore B în perforaţii de până la 72 ore C în perforaţii complicate cu mediastinite ce determină starea foarte gravă a pacientului D în perforaţii de până la 12 ore cu emfizem subcutanat pronunţat, cu dereglări respiratorii E în perforaţii complicate cu pneumotorax

51.CM. Perforaţia de esofag va fi apreciată paraclinic prin: A aer liber în spaţiul retroesofagian B aer liber sub diafragm C simptomul Naclerio pozitiv D extravazarea substanţei de contrast în spaţiul periesofagian E hidropneumotorax

177

Boala stomacului operat

1.CS. Gastrectomia totală este utilă în: A sindromul dumping precoce B sindromul dumping tardiv C ulcerul peptic recidivant cauzat de sindromul Zollingher – Ellison D gastrita alcalina de reflux E diarea postvagotomică

2.CS. Irigoscopia are o importanţă majoră în diagnosticul: A gastrostazei postvagotomice B fistulei gastrojejunocolice C ulcerului peptic recidivant al gastroduodenoanastomozei D dumping sindrom E toate sus numite

3.CS. Frecvenţa ulcerului peptic recidivant este determinată în primul rând de: A vârsta bolnavului B vechimea bolii C sediul si dimensiunile ulcerului D complicaţii ale ulcerului existente la momentul operaţiei primare E tipul operaţiei primare

4.CS. În urma cărui tip de operaţie, frecvenţa ulcerului peptic recidivant este cea mai mică? A gastroenteroanastomoză B rezecţie gastrică 2/3 C vagotomie tronculară cu operaţie de drenaj gastric D vagotomie tronculară cu rezecţie gastrică economă E vagotomie selectivă proximală

5.CS. Pentru sindromul cronic al ansei aferente cel mai caracteristic semn clinic este: A dureri în epigastriu, greţuri, vome B pirozis C anorexie D constipaţii E tahicardie

6.CS. După care din intervenţiile menţionate poate apărea gastrita alcalină de reflux ? A vagotomie tronculară cu piloroplastie B rezecţia gastrică 2/3 tip Bilroth I C vagotomie tronculară cu gastroduodenostomie D vagotomie tronculară cu gastrojejunostomie E oricare din procedeele citate

7.CS. Cauza cea mai frecventă pentru apariţia ulcerului peptic recidivant este: A rezecţia economă a stomacului B vagotomia incompletă C rămăşiţa unui sector de ţesut a canalului piloric in bontul duodenal D gastrinoma E hiperparatireoidizm primar

8.CS. Excluderea gastrinomului la un bolnav ulceros, va începe cu: A ultrasonografie, computertomografie B angiografie selectivă C testul cu secretina D dozarea gastrinei serice

178

E testele secreţiei gastrice9.CS. Ulcerul peptic recidivant este cel mai frecvent determinat de:

A alegerea şi efectuarea incorectă a intervenţiei chirurgicale B hiperparatireoidizm C gastrinom D infecţie cu Heliobacter pylori E reflux duodeno-gastral

10.CS. La 5 zile după o rezecţie Bilroth-II bolnavul prezintă subicter scleroconjunctival, febră, dureri severe permanente în epigastru şi hipocondrul drept, greţuri şi vărsături, tahicardie, leucocitoză şi amilazemie. Local: abdomen mobil cu respiraţia, dureros şi rigid in epigastru şi hipocondrul drept unde palpator se depistează o formaţiune tumorală. Examenul radiologic pe gol evidenţiază o ansă intestinală dilatată conţinând aer. Tranzitul barietat - nesemnificativ. Examenul clinic repetat arată alterarea stării generale. La ce complicaţie va gândiţi?

A gastropareza postvagotomică B dehiscenţa bontului duodenal C sindromul acut al ansei aferente D ocluzie dinamică postoeratorie E hepatită acută

11.CS. Pentru astenia agastrală sânt caracteristice următoarele semne, excluzând: A diareea B iritabilitate C anemie D vome repetate E somnolenţa

12.CS. Pentru anemia agastrală sunt caracteristice, excluzând; A slăbiciuni generale B ameţeli, vertijuri C eritropenie si hipohemoglobinemie D paliditatea tegumentelor E creştere în pondere

13.CS. Care maladii ale stomacului operat, ca regulă necesită reintervenţie chirurgicală: A dumping-sindrom de gr. I – II B anemia agastrală C ulcerul peptic recidivant al gastroduodenoanastomozei D diareea postvagotomică E maladsorbţia enterogenă

14.CS. Numiţi maladiile stomacului operat: A hemoragie intraabdominală la a IV-a zi după rezecţie gastrică B sindromul hipoglicemic C astenia agastrală D anemia postgastrorezecţională E dehiscenţa suturilor gastroduodenoanastomozei

15.CS. Numiţi patologiile care nu sunt calificate drept maladii ale stomacului operat: A gradul III al dumping-sindromului B fistula gastrojejunocolică C dehiscenţa suturilor carenei gastrice D ulcerul peptic al jejunului E pancreatita acută postoperatorie în urma rezecţiei gastrice

16.CS. Marcaţi boala stomacului operat:

179

A hemoragia gastrică postoperatorie la a 2 zi postoperatorie B diareea postvagotomică C ulcerul peptic recidivant duodenal D dehiscenţa bontului duodenal E dehiscenţa suturilor gastroenteroanastomozei

17.CS. Care patologie nu este complicaţia bolii ulceroase şi nu este boală a stomacului operat: A insuficienţa cardiei B gastrita biliară de reflux C stenoza pilorică D fistula gastrojejunocolică E penetraţia ulcerului

18.CS. Boala stomacului operat este: A ulcerul peptic al jejunului B pancreatita acută postoperatorie C ocluzia acută a ansei eferente prin strangulaţie cu bride D hemoragia din ulcerul duodenal exclus E dehiscenţa suturilor bontului duodenal

19.CS. Boala stomacului operat se numeşte: A suferinţă ce apare în perioada postoperatorie tardivă după operaţiile la stomac curative, etiopatogenice pentru boala ulceroasă B patologiile ce se dezvoltă numai după rezecţiile gastrice C patologiile organice şi funcţionale postvagotomice D maladiile ce apar în urma intervenţiilor de drenare gastrică E maladiile ce apar în urma operaţiilor pentru boala ulceroasă

20.CS. Sindrom postvagotomic este: A stenoza cicatricială a gastroenteroanastomozei B ulcerul acut al jejunului C gastrostaza D gastrita atrofică E dumping – sindromul

21.CS. Sindrom postgastrorezecţional este: A anemia agastrală B sindromul cronic al ansei aferente cauzat de malrotaţia duodenală C reflux – gastrita biliară D stenoza piloroduodenală după suturarea ulcerului duodenal perforat E ulcerul peptic recidivant după vagotomie selectivă proximală

22.CS. Cel mai util în diagnosticul dumping-sindromului se consideră: A aprecierea manifestărilor clinice ale maladiei B anamneza C datele examenului radiologic cu masă baritată a tractului digestiv D examinarea funcţiei de secreţie a HCl de către stomac E testul cu soluţie de glucoză de 50%

23.CS. Semnul clinic principal a ulcerului peptic recidivant este: A pirozisul B dureri epigastrale C greţuri şi vome D pierdere ponderală E constipaţii

180

24.CS. Care investigaţie va începe diagnosticul ulcerului peptic recidivant: A irigoscopie B testul ureazic pentru aprecierea Helicobacter pylori C examenul radiologic baritat al etajului superior al tractului digestiv D examenul endoscopic E studierea secreţiei gastrice

25.CS. Operaţia de elecţie în sindromul Zolinger – Ellison de tip II este: A rerezecţie gastrică tip „Roux” B rerezecţie cu vagotomie tronculară C vagotomie tronculară D gastrectomie totală indiferent de faptul înlăturări gastrinomei E înlăturarea gastrinomei depistate

26.CS. Metoda de elecţie în diagnosticul sindromului stomacului mic este: A FEGDS B biopsia stomacului C pH-metria gastrică D examenul radiologic baritat E toate cele enumerate

27.CS. Frecvenţa maladiilor stomacului operat este cuprinsă în limitele: A 3 – 5% B 5 – 10% C 10 – 25% D 25 – 50% E 50 – 75%

28.CS. Disfagia în urma operaţiilor pentru ulcere gastrice şi duodenale este cauzată de: A rezecţia înaltă a stomacului B anastomozită C gastrita biliară de reflux D denervarea esofagului E vagotomia incompletă

29.CS. Sindromul Dumping tardiv apare postprandial la: A 30 min B 1 oră C 2 – 3 ore D 3 – 4 ore E 6 ore

30.CS. Metilen blau administrat per os, poate fi util în diagnosticul: A diareei postvagotomice B gastritei de reflux C fistulei gastrojejunocolice D gastrinomei E Dumping sindromului

31.CM. Următoarele explorări sunt utile pentru a stabili cauza ulcerului peptic recidivant: A esofagogastroduodenoscopia B examenul biopsic C dozarea gastrinemiei D dozarea calciului seric E testele de evaluare a secreţiei gastrice

181

32.CM. Tratamentul conservator preoperator al ulcerului peptic recidivant poate include: A antagonişti H2

B diclofenac, cu ţel de micşorare a edemului periulceros C vitamine D infuzii cu soluţii de aminoacizi E omeprazol

33.CM. Cauze ale ulcerului peptic recidivant sunt considerate următoarele, exceptând: A rezecţia economă a stomacului B gastroenteroanastomoza largă C evacuarea continue, rapidă a conţinutului gastric D hiperplazia celulelor parietale E reflux-gastrita

34.CM. Enumeraţi operaţiile în urma cărora poate survine boala stomacului operat: A suturarea ulcerului perforat B rezecţia gastrică tip Bilroth I C gastrojejunoanastomoza pe ansa „omega” D vagotomia tronculară cu excizia ulcerului şi piloroplastie tip Djudd E rezecţia gastrică cu aplicarea gastrojejunoanastomozei pe ansa „omega”

35.CM. Enumeraţi afirmaţiile corecte pentru sindromul Zollinger – Ellison: A simptomul dominant este hipersecreţia acidului clorhidric B se manifestă prin hipergastrinemie C poate fi cauzat de tumoră de celule D pancreatice D poate fi cauzat de hiperplazia celulelor G ale mucoasei antrale E gastrinomul poate fi localizat în peretele duodenului

36.CM. Hiperaparatiroidia primară se manifestă prin: A hiperclorhidrie B hiperacalciemie C fosfaturie D adenomatoză endocrină multiplă E osteocondroză a coloanei vertebrale

37.CM. Enumeraţi afirmaţiile ce definesc corect gastrina: A este produsă de celule G din mucoasa antrului B este produsă de celulele D ale pancreasului C nivelul seric la om sănătos este de 50 – 200 pg D nivelul seric la om sănătos este de 500 – 600 pg E se apreciază prin testul de stimulare maximă Key

38.CM. Semnele radiologice ale Dumping sindromului sânt: A stomac cu forma de „pâlnie” B refluxul duodeno-gastral C pasajul grăbit pe intestinul subţire D diaree peste 15 min de la administrarea masei baritate E „prăbuşirea” masei baritate din stomac în jejun

39.CM. Este caracteristic pentru gradul I al sindromului Dumping: A intensificarea pulsului cu 10-15 bătăi pe min după administrarea glucidelor B căderea TA cu 10-15 mm Hg C ineficacitatea tratamentului conservator D capacitate de muncă pierdută E deficit de masă corporală 5 kg

182

40.CM. Cauzele sindromului cronic al ansei aferente sunt: A stenoza ansei aferente B gastrostaza postoperatorie C denervarea duodenului D maladsorbţia intestinală E stenoza ansei eferente

41.CM. Sindromului acut al ansei aferente este caracteristic: A stenoza gastroduodenoanastomozei B prezintă pericol pentru viaţa pacientului C apare în urma invaginatului ansei aferente D apare în urma cudurii ansei aferente E apare în urma denervării duodenului

42.CM. Enumeraţi operaţiile utile în sindromul acut al ansei aferente: A reduodenizare B rerezecţie cu refacerea GEA pe ansa în „Y” a la Roux C jejunoduodenostomie D reversiunea segmentului jejunal E desinvaginarea ansei aferente

43.CM. Enumeraţi sindroamele postvagotomice: A gastrostaza B sindromul Dumping tardiv C duodenostaza D sindromul cronic al ansei aferente E sindromul Dumping precoce

44.CM. Enumeraţi tipurile de maladsorbţie postoperatorie: A gastrogenă B enterogenă C pancreatogenă D hepatogenă E endocrină

45.CM. Enumeraţi semnele clinice ale maladsorbţiei: A caşexie B anemie C hiperhidroza tegumentelor D hirsutism E steatoree

46.CM. Enumeraţi factorii favorizanţi pentru instalarea diareei postvagotomice: A secreţie minoră de HCl B disbacterioza C hipergastrinemia D dereglările de motilitate intestinală E dereglări de metabolism al acizilor graşi

47.CM. Enumeraţi cauzele ulcerului peptic recidivant după vagotomie: A secţionarea incompletă a ramurilor gastrice ale nervilor vagi B rezecţia economă gastrică C drenajul gastric neadecvat D hipercalciemia E hipergastrinemia

183

48.CM. Enumeraţi cauzele ulcerului peptic recidivant după rezecţia gastrică Bilroth II A invazie cu Helicobacter pylori B rezecţia gastrică economă C mucoasa antrală reziduală deasupra bontului duodenal D hipergastrinemia E maladsorbţia

49CM. Enumeraţi operaţiile inutile în caz de ulcer peptic recidivant cauzat de mucoasă antrală reziduală deasupra bontului duodenal:

A micşorarea dimensiunilor gastroenteroanastomozei B reduodenizare C rezecţia porţiunii antrale deasupra duodenului D reduodenizare prin gastrojejunoduodenoplastie E reconstrucţia anastomozei din Bilroth II în Bilroth I

50.CM. Enumeraţi operaţiile utile în tratamentul sindromului Dumping: A reversiunea segmentului jejunal B gastrojejunoplastia izoperistaltică C jejunoduodenostomie D reconstrucţia anastomozei din Bilroth II în Bilroth I E rerezecţie subtotală

Maladiile intestinul subţire

1.CS. Care este complicaţia cea mai frecventă a unui diverticul Meckel?A. divetriculitaB. ocluzia intestinalăC. malignizareaD. hernia Litre strangulatăE. hemoragia digestivă

2.CS. In infarctul intestino-mezenteric sunt adevărate următoarele afirmaţii, cu excepţia:A. durere periombilicala violentaB. vărsăturiC. stare generală alteratăD. colaps precoceE. zgomote peristaltice hiperactive

3.CS. Care este excepţia clinică cea mai frecventă în tumorile intestinului subţire?A. hemoragia digestivăB. perforaţiaC. tumora palpabilăD. ocluzia intestinalăE. tulburările dispeptice

4.CS. Ce tratament este indicat in complicaţiile boală Crohn?A. antibioticeB. salozopirinăC. tratament chirurgicalD. metronidazolE. radioterapie

5.CS. Prezenţa unui diverticul Meckel intr-un sac hernial se numeşte:A. hernie LittreB. hernie Richter

184

C. hernie SpiegelD. hernie MorganyE. hernie Gardner

6.CS. Cea mai frecventă indicaţie pentru tratament operator in boala Crohn o constituie:A. evoluţia îndelungată a boliiB. recidiva ordinarăC. ocluzia intestinalăD. fistulele externeE. hemoragiile digestive masive

7.CS. Care este localizarea cea mai frecventă a tumorilor carcinoide?A. intestinul subţireB. apendicele vermicularC. colonulD. rectulE. stomacul

8.CS. Tratamentul de elecţie în tumorile carcinoide intestinale este:A. radioterapiaB. chimioterapiaC. combinarea chimioterapiei şi radioterapieiD. chirurgia urmata de radioterapieE. rezecţia intestinală

9.CS. Semne radiologice asemănătoare cu cele din boala Crohn pot fi găsite şi în:A. rectocolita ulcero-hemoragică şi purulentăB. enterita necrozantăC. tuberculoza ileocecalăD. cancerul ceculuiE. actinomicoza cecală

10.S. Mecanismul cel mai frecvent al ocluziei în tumorile intestinului subţire este:A. volvulusB. aderenţeC. invaginaţieD. spasmE. mecanism mixt

11.CM. Tabloul clinic al ocluziei intestinale include următoarele semnul clinice:A. durere abdominală colicativăB. vărsăturiC. oprirea tranzitului de gazeD. meteorism abdominalE. zgomote hidroaerice

12.CM. Examenul radiografic pe gol al abdomenului în ocluzia intestinală mecanică poate arăta următoarele:

A. distensia gazoasă a intestinului subţireB. nivele hidroaericeC. pneumoperitoneuD. aerobilieE. ştergerea umbrei psoasului

13.CM. În ocluzia intestinală mecanică deshidratarea este determinată de următoarele cauze:A. acumulării de lichid în intestinB. pierderii ionilor de sodiu

185

C. vărsăturilorD. transvazării apei în cavitatea peritonealăE. pierderii ionilor de clor

14.CM. În embolia arterei mezenterice superioare se găsesc următoarele semne clinice:A. semne funcţionale de ocluzieB. semne generale de hemoragieC. vărsături rareD. meteorismE. tumefacţie mată cu contur şters

15.CM. Care din următoarele cauze pot determina un ileus paralitic:A. fitobezoariiB. colica renalăC. peritonitaD. volvulusulE. supuraţia retroperitoneală

16.CM. Ce semne radiologice se întâlnesc în ocluzia ileală:A. imagine hidroaerică unică periombilicalăB. imagini aerice perifericeC. nivele sub formă de arcuri orizontaleD. contur boselatE. distensia cadrului colic

17.CM. Ce afirmaţii referitoare la infarctul intestino-mezenteric sunt adevărate:A. tabloul clinic este dominat de durereB. durerea porneşte din regiunea lombarăC. pulsul este frecvent şi TA este crescutăD. abdomenul este suplu cu matitate pe flancuriE. la auscultaţia abdomenului nu se înregistrează zgomote

18.CM. Diverticulul Meckel poate să:A. conţină ţesut ectopic gastricB. determine hemoragie digestivăC. conţină tumoră carcinoidăD. determine ocluzie intestinalăE. ajungă într-un sac de hernie inghinală

19.CM. Cele mai folosite operaţii în boala Crohn sunt:A. derivaţii externeB. by-pas cu excluderea segmentului afectatC. rezecţii intestinale limitateD. rezecţii întinse de intestin subţireE. colectomie totală

20.CM. Ce semne clinice nu confirmă ocluzia mecanică a intestinului subţire:A. vărsături precoceB. absenţa meteorismuluiC. alterarea stării generaleD. sindrom KoningE. contractură musculară

21.CM. Ce semne se pot înregistra pe o radiografie simplă de faţă în ortostatism într-un sindrom ocluziv:

A. nivele hidroaerice numeroase şi centraleB. pneumoperitoneu

186

C. distensie gazoasă a unei anse intestinaleD. imagini hidroaerice în ”trepte de scară”E. imagine hidroaerică în omega ce ocupă ½ inferioară a abdomenului

22.CM. Enterita tuberculoasă se manifestă clinic mai frecvent prin următoarele semne clinice:A. subocluzie intestinalăB. tumoră abdominalăC. diareeD. hemoragie digestivă masivăE. poate mima o apendicită acută

23.CM. Decompresiunea intestinului destins în ocluzia mecanică este utilă prin următoarele efecte:A. reduce ischemia intestinuluiB. îndepărtează toxinele lumenaleC. facilitează cicatrizareaD. reduce riscul infecţiei plăgiiE. previne sindromul Mendelsohn

24. CM. Într-o ocluzie intestinală acută mecanică înaltă se găsesc următoarele semnul clinice:A. accentuarea undelor peristalticeB. linişte abdominalăC. zgomote hidroaericeD. meteorismE. apărare musculară localizată

Maladiile intestinul gros

1.CS. Lungimea colonului constituie:A. 50 cmB. 80 cmC. 150 cmD. 200 cmE. 300 cm

2.CS. Sursa arterială pentru colonul drept este:A. artera mezenterică inferioarăB. artera mezenterică superioarăC. artera renală dreaptăD. artera ileacă externă dreaptăE. artera ileacă internă dreaptă

3.CS. Inervaţia simpatică a colonului drept provine din:A. plexul hipogastricB. plexul mezenteric superiorC. nervii vagiD. simpaticul lombarE. nici una din cele de mai sus

4.CM. Care din următorii sunt factori de risc pentru cancerul de colon:A. polipoza rectocolonică familialăB. bolile colonice inflamatoriiC. diverticuloza colonicăD. colecistectomiaE. ureterosigmoidostomia

5.CM. Diseminarea cancerului de colon se poate face prin:

187

A. invazia de vecinătateB. limfaticeC. diseminare hematogenăD. diseminare lumenalăE. diseminare perineurală

6.CM. Care din următoarele explorări paraclinice sunt utilizate pentru diagnosticul cancerului de colon:

A. anuscopiaB. irigografiaC. tranzitul baritatD. colonoscopiaE. rezonanţa magnetică nucleară

7.CM. Care din următoarele explorări paraclinice sunt utilizate pentru determinarea stadiului evolutiv al unui neoplazm de colon:

A. ecografia abdominalăB. tomografia computerizatăC. rezonanţa magnetică nuclearăD. ECGE. radiografia pulmonară

8.CM. Care din următoarele constituie complicaţii frecvente ale cancerului de colon:A. ocluziaB. sindromul de malabsorbţieC. perforaţiaD. hemoragiaE. septicemia

9.CM. Care din următoarele metode sunt folosite în tratamentul cancerului de colon:A. intervenţie chirurgicalăB. radioterapiaC. chimioterapiaD. imunoterapiaE. imunosupresia

10.CM. Care din următoarele constituie obiective majore ale intervenţiei chirurgicale:A. îndepărtarea leziuniiB. refacerea tranzitului colicC. tratamentul complicaţiilor (stenoză, perforaţii)D. evaluarea leziunilor hepaticeE. conservarea unei porţiuni cît mai mari de colon

11.CM. Care din următoarele metode în chirurgia cancerului de colon au fost introduse în ultimii ani:

A. disecţia şi îndepărtarea ganglionilor limfaticiB. suturile mecaniceC. circulaţia extracorporealăD. rezecţiile laparoscopiceE. endoscopia intraoperatorie

12.CM. Care din următoarele antibiotice sunt utilizate pentru pregătirea preoperatorie a colonului:A. cefalosporineleB. gentamicinaC. metronidazolD. ampicilina

188

E. cloramfenicolul13.CM. Care din următoarele principii stau la baza intervenţiei radicale pentru cancerul de colon drept:

A. se rezecă colonul drept în întregime (hemicolectomie dreaptă)B. refacerea tranzitului se efectuează prin ileotranzverzostomieC. concomitent se rezecă pediculii vasculoşi şi limfoganglionii regionaliD. refacerea tranzitului se efectuează de obicei într-un al doilea timpE. ablaţia ganglionilor de la originea arterei mezenterice superioare este obligatorie

14.CM. Care din următoarele medicamente sunt utilizate ca imunoterapie la bolnavii cu neoplasm de colon:

A. levamisolulB. 5-fluoruracilulC. BCGD. corynebacterium parvumE. TNF (tumor nechrosis factor)

15.CM. Care din următoarele fac parte din tabloul clinic obişnuit al unui cancer de colon drept:A. anemiaB. febraC. semne de ocluzie intestinalăD. tumoră palpabilăE. sindrom de malabsorbţie

16.CS. Dilatarea toxică acută a colonului poate să evolueze la următoarea patologie:A. diverticuloza colonuluiB. polipoza familială difuzăC. rectocolita ulceroasă nespecificăD. colita ischemicăE. colita spastică

17.CS. Care din complicaţiile enumerate mai jos nu-i caracteristică pentru colita ulceroasă nespecifică:

A. fistulele intestinale interneB. perforaţia colonuluiC. hemoragia intestinalăD. malignizareaE. dilatarea toxică a colonului

18.CS. În tratamentul conservativ al rectocolitei ulceroase nespecifice totul e cotect, exceptând:A. preparatele antibacteriale din grupa salazopirineiB. hormonii steroiziC. preparatele antidiareiceD. nutriţia parenteralăE. antibioticoterapia

19.CS. În maladia Crohn pot evalua toate complicaţiile enumerate, cu excepţia:A. hemoragia intestinalăB. fistulele intestinale interneC. plastroanele intraperitonealeD. stricturile intestinuluiE. polipoza colonului

20.CS. Schimbări ale mucoasei colonului sub forma "pietrelor de pavaj” pot fi depistate la bolnavii cu:

A. colită ulceroasă nespecifică

189

B. polipoză adenomatoasă familială C. maladia CrohnD. colită ischemicăE. boala Hirshprung

21.CS. Examenul histologic al mucoasei colonului poate depista prezenţa celulelor Langhans la bolnavii cu:

A. boala HirshprungB. sindromul intestinului excitatC. colită ulceroasă nespecificăD. maladia CrohnE. colită ischemică

22.CS. Metoda de elecţie în tratamentul polipilor colonului este:A. tratamentul cu suc de rostopascăB. polipectomia endoscopicăC. aplicarea anastomozei de derivaţieD. rezecţia colonuluiE. chimioterapia

23.CS. Metoda de certitudine în diagnosticul polipozei adenomatoase familiale este:A. ultrasonografiaB. laparoscopiaC. fibrocolonoscopia cu biopsieD. angiografiaE. tomografia computerizată

24.CS. Toate simptomele enumerate mai jos sunt caracteristice pentru polipoza adenomatoasă familială cu excepţia:

A. hemoragiei intestinaleB. eliminarilor de mucus cu masele fecaleC. anemieiD. hipoproteinemieiE. achiliei gastrice

25.CS. Ce afirmaţie referitoare la tumorile viloase colice este exactă:A. sunt pediculateB. se localizează frecvent la nivelul ceculuiC. se pot transforma în adenocarcinomD. se întâlneşte la copiiE. au capacitate mică de malignizare

26.CM. Diverticulita sigmoidiană poate determina următoarele semne clinice:A. febrăB. scădere ponderală importantăC. impăstare în fosa iliacă dreaptăD. anemieE. hiperleucocitoză

27.CM. Care sunt complicaţiile posibile ale diverticulozei sigmoidiene:A. hemoragiaB. perforaţiaC. fistulizarea în vezica urinarăD. abcesul pericolicE. stenoză inflamatorie

190

28.CM. În cursul colitei ulceroase nespecifice :A. se găsesc emisii gleroaseB. se pot întâlni perioade lungi de remisiuneC. colonoscopia trebuie făcută sistematic la fiecare puseu acutD. puseele severe se vindecă întotdeauna prin tratament medical intensivE. leziunile sunt maxime la nivelul colonului drept

29.CM. Ce semne clinice caracterizează ocluzia prin volvulus de colon sigmoid:A. oprirea completă a tranzitului pentru materii fecale şi gazeB. febrăC. sânge la tuşeul rectalD. crize repetate de subocluzie în antecedenteE. meteorism asimetric

30.CM. Colita ulceroasă nespecifică se poate însoţi de următoarele complicaţii:A. artrităB. uveităC. endocardităD. perforaţieE. megacolon toxic

31.CM. În diverticuloza colonului irigografia:A. dispariţia haustraţiilor colonului sting cu spiculaţie fină a sigmoiduluiB. obstrucţia completă a lumenuluiC. colon cu aspect “în teanc de farfurii”D. aspect în “pantaloon de golf”E. aspect de “pavaj” al colonului

32.CM. Colectomia în diverticuloza colonului este indicată în următoare cazuri:A. apariţia fistulelorB. hemoragie digestivăC. perforaţiaD. absenţa complicaţiilor importanteE. în caz de diverticulită

33.CM. Boala Crohn şi colita ulceroasă nespecifică sunt boli inflamatorii care au caractere comune. Ce afirmaţie referitoare la caracterele comune ale acestor boli este falsă:

A. predomină la adultul tânărB. pot interesa şi colonulC. se pot asocial cu uveită şi eritem nodosD. pot recidiva după colectomia totalăE. se pot asocia cu fisuri anale

34.CM. Semnele radiologice ale bolii Crohn sunt:A. ileită folicularăB. ulceraţiiC. aerobilieD. stenozeE. fistule

35.CM. Ce semne clinice se pot întâlni în cursul diferitelor complicaţii ale diverticulelor colici:A. fecalurieB. rectoragiiC. contracturăD. constipaţieE. leucopenie

191

36.CM. Caracteristicile principale ale polipozei adenomatoase familiale difuze sunt:A. transmitere autosomal dominantăB. malignizare constantăC. necesitatea colectomiei totaleD. necesitatea supravegherii rectale atente după colectomieE. malignizarea este rară

37.CM. Prevenirea cancerului de colon se poate face prin supravegherea periodică a colonului la persoanele cu risc crescut. Care sunt subiecţii cu risc crescut:

A. descendenţii părinţilor operaţi de cancer de colonB. bolnavii deja operaţi de polipi coliciC. bolnavii cu rectocolită ulcero-hemoragică nespecifică cu debut în copilărie, evoluând de peste 10 aniD. bolnavii cu constipaţie cronicăE. bolnavii cu sindrom Peutz-Jeghers

38.CM. Sindromul Peutz-Jeghers:A. este forma clinică cea mai frecventă de tumori maligne ce interesează intestinul subţireB. se poate manifesta prin accidente ocluziveC. malignizarea este foarte frecventăD. se însoţeşte de lentiginoză periorificialăE. tumorile sunt desmoide

39.CM. În care din următoarele boli se poate întâlni limfogranulomatoza:A. boala CrohnB. sindromul de malabsorbţieC. diverticuloza colicăD. colita ischemicăE. polipoza rectocolică

40.CM. Complicaţiile polipozei rectocolonice sunt:A. anemia secundarăB. denutriţiaC. ocluzia intestinală prin invaginareD. malignizareaE. perforaţia intestinului

41.CM. Intervenţiile chirurgicale mai răspândite în tratamentul polipozei rectocolonice sunt:A. polipectomia endoscopicăB. rectocolectomia totală cu ileostomieC. colectomie subtotală cu anastomoză ileorectalăD. colotomia cu extirparea zonelor polipoase E. anusul contra naturii

42.CM. Gazul colonic este compus din următorii compuşi chimici:A. azotB. oxigenC. dioxid de carbonD. hidrogenE. metan

43.CM. Factorii care reglează motilitatea colonului sunt:A. glucagonulB. somatostatinaC. colecistochininaD. sistemul nervos intrinsec

192

E. sistemul nervos extrinsec44.CM. Care operaţii se practică în tratamentul bolii Hirschprung:

A. operaţia DuhammelB. operaţia SoaveC. operaţia SvensonD. operaţia KummelE. Operaţia Quenu-Miles

45.CM. Care investigaţii sunt mai importante în diagnosticul bolii Hirschprung:A. ecografia abdominalăB. irigografia în contrast dubluC. rectoromanoscopia cu biopsia mucoasei rectale după SvensonD. tomografia prin rezonanţă magnetică nuclearăE. determinarea reflexului recto-anal

46.CS. Leziunile anatomo-patologice din stadiile incipiente ale colitei ulceroase nespecifice sunt:   A. infiltrarea cu eozinofile la nivelul criptelor Lieberkuhn   B. la inspecţie mucoasa colonică este tapetată de ulceraţii profunde   C. mucoasa în totalitate este ingroşată   D. mucoasa este atrofiată cu zone avasculare   E. mucoasa colonică este tapetată de ulceraţii granulare superficiale, fiind în totalitate subţiată şi friabilă cu vascularizaţie bogată

47.CS. Cel mai frecvent semn al debutului colitei ulceroase nespecifice este:   A. scăderea ponderală   B. diareea sanguinolentă   C. durerile abdominale   D. constipaţia   E. leziunile dermatologice

48.CS. Colitei ulceroase nespecifice este o boală, care prinde totdeauna:    A. colonul    B. rectul   C. ileonul terminal   D. cecul    E. jejunul49.CS. Principalul drog acceptat în tratamentul colitei ulceroase nespecifice, capabil să realizeze

remisia episoadelor acute, este reprezentat de către:A. derivaţi de sulfsalazinăB. corticosteroiziC. antibiotice cu spectru larg de acţiuneD. imunodepresoareE. interferonul beta

50.CS. În serul bolnavilor cu colitei ulceroase nespecifice s-a constatat prezenţa de anticorpi:A. anti-celule cu mucus din peretele enteralB. anti-celule fără mucus din peretele rectalC. anti-celule fără mucus din peretele colonicD. anti-celule cu mucus din peretele colonicE. anti-celule fără mucus din peretele enteral

51.CS. Prevenţia degenerescenţei maligne în colitei ulceroase nespecifice se face pe baza:    A. decelării hemoragiilor oculte în scaun    B. explorărilor imunologice    C. explorărilor tomografice

193

    D. explorărilor eco-endoscopie    E. examenului baritat şi colonoscopiei52.CS. Dintre bolile inflamatorii cronice, diagnosticul diferenţial al colitei ulceroase nespecifice cel

mai frecvent trebuie făcut cu:A. colite viraleB. colite parazitareC. neoplasm de colonD. Boala CrohnE. polipoza rectocolică

53.CS. Cel mai fidel şi specific diagnostic în colitei ulceroase nespecifice este realizat prin:A. irigografieB. explorări imunologiceC. explorări biologiceD. rectosigmoidoscopie endoscopicăE. examen copro-parazitar şi coproculturi

54.CM. Sinonimele colitei ulceroase nespecifice sunt:A. boala CrohnB. rectocolita ulcero-hemoragicăC. colita ulceroasă idiopaticăD. ileita terminalăE. proctosigmoidita erozivă

55.CS. Etiologia colitei ulceroase nespecifice este de original:A. bacterianăB. necunoscutăC. viralăD. parazitarăE. medicamentoasă

56. CM În patogeneza colitei ulceroase nespecifice sunt incriminaţi factorii:A. infecţioşiB. psiho-somaticiC. alimentariD. geneticiE. imunologici

57.CM. Macroscopic pentru colita ulceroasă nespecifică sunt caracteristice următoarele particularităţi:

A. leziuni cu caracter segmentarB. afectarea difuză a mucoasei intestinului grosC. leziunile pot fi localizate numai în rectD. leziunile pot fi localizate numai în ileonE. afectarea se răspândeaţi în direcţie proximală

58.CM. Colita ulceroasă nespecifică poate evalua în următoarele variante:A. cronică latentăB. acută (fulminantă)C. cronică recidivantăD. cronică indurativăE. cronică continuă (permanent progresivă)

59.CS. Simptoamele locale ale colitei ulceroase nespecifice sunt cele afirmate, cu excepţia:A. rectoragieB. dureri abdominale

194

C. febrăD. diareeE. constipaţie

60.CS. Simptoamele generale ale colitei ulceroase nespecifice sunt cele afirmate, cu excepţia:A. anemiaB. febraC. asteniaD. pierderi ponderaleE. hipervolemia

61.CM. Manifestările extraintestinale (sistemice) ale colitei ulceroase nespecifice sunt:A. iridociclităB. artriteC. uveităD. eritem nodularE. artralgii ţi mialgii

62.CM. Criteriile endoscopice ale colitei ulceroase nespecifice sunt:A. mucoasa cu aspect granulosB. eroziuni ţi ulcere de formă neregulatăC. afectarea segmentarăD. pseudopolipiE. hemoragii de contact

63.CM. Criteriile radiologice ale în colitei ulceroase nespecifice sunt:A. mucoasa cu aspect neregulat şi granulosB. exulceraţii, ulcere subdenivelateC. pseudopolipiD. absenţa haustrelorE. scurtarea intestinului

64.CM. Complicaţiile locale ale colitei ulceroase nespecifice sunt:A. hemoragie profuzăB. megacolon toxicC. perforaţieD. fistule visceraleE. stricturi lumenale

65.CM. Complicaţiile generale ale colitei ulceroase nespecifice sunt:A. ileusB. abcese în cavitatea abdominalăC. tuberculoza intestinalăD. sepsisE. anemie severă

66.CM. Datele epidemiologice din literatura universală privitoare la colită ulceroasă nespecifică citează:A. o incidenţă de 400-600 cazuri noi la 100000 locuitoriB. prevalenţă estimată între 40-100 cazuri la 100000 locuitoriC. rectocolita ulcero-hemoragică afectează în general populaţia de rasă neagrăD. incidenţa este de 2 ori mai mare la rasa albă faţă de restul raselorE. factorul genetic nu pare a juca un rol preponderent

67.CM. La ora actuală, care din următoarele complicaţii ale colitei ulceroase nespecifice necesită tratament chirurgical:A. suspiciunea sau descoperirea unui cancer de colon

195

B. megacolonul toxic cu semne clare de perforaţieC. colita acută fulminantă, care răspunde la terapia cu corticoiziD. rectoragii masive, ce nu pot fi oprite prin metode conservativeE. ocluzie prin stricturi colonice

68.CM. Substanţele farmacologice, care şi-au dovedit eficacitatea în colita ulceroasă nespecifică, sunt:A. imunostimulanteleB. imunodepresoareleC. corticosteroiziiD. derivaţii acidului 5-aminosalicilic (5-ASA)E. Hormonii tiroidieni

69.CM. Imunitatea are rol în producerea colitei ulceroase nespecifice prin următoarele argumente:   A. anticorpii anticelulă cu mucus sunt prezenţii in serul bolnavilor cu colită ulceroasă   B. anticorpii anticelulă cu mucus sunt specifici   C. anticorpii anticelulă cu mucus sunt constanţi   D. la subiectii cu colită ulceroasă nespecifică s-a constatat un deficit în producţia de imunoglobuline, în special, a celor din clasa Ig G    E. fenotipurile HLA-AW 24 şi BW 35 sunt mai frecvent corelate cu boala

70.CM. Următoarele afirmaţii, privind anatomia patologică din colita ulceroasă nespecifică, sunt adevărate, cu excepţia:   A. boala interesează mucoasa şi submucoasa colonului   B. rectul este interesat totdeauna şi extensia se poate face la întreg colonul   C. ileonul terminal poate prezenta semne de inflamaţie moderată şi dilataţie   D. leziunile din colita ulceroasă seamănă foarte bine cu cele din boala Crohn   E. mucoasa este în totalitate subţiată, friabilă, cu vascularizaţie bogată

71.CS. În tratamentul chirurgical al colitei ulceroase nespecifice, una dintre operaţii este reprezentată de către rectocolectomia totală cu ileostomie tip Brooke. Care este cea mai frecventă complicaţie, care apare la purtătorii de ileostomă:

   A. sindromul de ansă aferentă   B. hemoragiile ulterioare C. infectarea ansei de ileostomie cu eventuala sa obstrucţie   D. sindromul de malabsorbţie cu de perdiţie hidro-electrolitică   E. ocluzia

72.CS. Culturile aerob-anaerobe ale conţinutului colonic în colita ulceroasă nespecifică:A. au arătat modificări specifice ale florei coloniceB. au arătat modificări nespecifice ale florei coloniceC. au arătat o creştere a debitului fecal pentru Stafilococcus aureusD. nu au arătat modificări ale florei coloniceE. nu au arătat modificări ale florei colonice decât în cazurile cu evoluţie îndelungată

73.CS. Care din următoarele complicaţii ale colitei ulceroase nespecifice nu necesită tratament chirurgical urgent:    A. megacolon toxic    B. colită fulminantă ce nu răspunde la terapia cortizonică    C. ocluzia prin stricturi colonice    D. malignizarea    E. pseudopolipii colonici

196

74.CS. În diagnosticul diferenţial al colitei ulceroase nespecifice faţă de boala Crohn, elementul patologic microscopic, care nu apar deloc în colita ulceroasă nespecifică şi apar în toate cazurile de boala Crohn, constituie:

A. inflamaţia transmuralăB. îngroşarea submucoaseiC. fisuriD. creşterea celularităţii submucoaseiE. granuloame tip Pirogov-Langhans

75.CM. Rolul factorului infecţios în etiologia colitei ulceroase nespecifice pare a fi susţinut de următoarele: A. culturile aerobe–anaerobe ale conţinutului colic în colita ulceroasă nespecifică arată creşteri ale florei colonice B. creşterea titrului anticorpilor anti Escherichia coli la pacienţii cu colita ulceroasă nespecificăC. proliferarea bacteriană este facilitată de antibioticele administrateD. anticorpii anticitomegalovirus au frecvenţă mult mai scăzută la pacienţii cu colita ulceroasă nespecifică E. prezenţa agenţilor infecţioşi la aceşti pacienţi nu pare a avea specificitate

76.CM. Operaţiile de elecţie în tratamentul chirurgical al colitei ulceroase nespecifice sunt:   A. rectocolectomia totala cu ileostomie tip Brooke   B. rectocolectomia subtotala cu anastomoza ileo-anala   C. rectocolectomia subtotala cu anstomoza ileo-rectala   D. colostomia   E. operatia Dixon

Maladiile chirurgicale ale rectului

1.CS. Principalele leziuni precanceroase care duc la apariţia cancerului rectal sunt:A. melanoamele cu localizare rectalăB. polipii colorectali, tumori viloase, rectocolita ulceroasăC. hemoroizii şi fistulele perianaleD. anorectitele nespecifice, pectenozaE. prolapsul mucos anorectal

2.CS. Grading-ul tumoral rectal reprezintă:A. clasificarea în funcţie de gradul de diferenţiere histopatologicăB. clasificarea clinică a cancerului rectalC. gradul de invazie tumorală în peretele rectalD. markeri biologici ai cancerului rectalE. metodă complementară de tratament al cancerului de rect

3.CS. Cea mai frecventă formă anatomopatologică de cancer rectal este:A. adenocarcinomul ulcerovegetantB. adenocarcinomulC. melanomul malignD. carcinomul spinocelularE. rabdomiosarcomul

4.CS. Examinările specifice în cancerul de rect sunt:A. tomografia computerizată, citologia exfoliativăB. tuşeul rectal, endoscopia colorectală, irigografiaC. echografia pelviană, determinarea antigenului carcinoembrionar

197

D. echografia endoluminală, limfografia, arteriografiaE. cromolimfoscopia, echografia transabdominală, citologia exfoliativă

5.CS. Chirurgia de teritoriu în cancerul de rect înseamnă:A. extirparea segmentului tumoral al rectuluiB. extirparea rectului şi a ganglionilor mezenterici inferioriC. îndepărtarea rectului tumoral sau a segmentului afectat împreună cu staţiile ganglionare şi ţesutul conjunctiv înconjurătorD. limfadenectomie extinsă şi extirparea segmentului de rect afectat E. exereza tumorii rectale sau a rectului împreună cu sigmoidul şi colonul descendent

6.CS. Principală atitudine chirurgicală, care se aplică în cancerul de rect sunt:A. criochirurgiaB. electrochirurgiaC. amputaţia de rect şi rezecţia rectuluiD. rectohemicolectomia stîngă lărgităE. rezecţia tumorală cu raze lazer

7.CS. Factorii inhibitori ai carcinogenezei cancerului colorectal sunt:A. alimentaţia vegetală, vitamina A, prostoglandineleB. antitripsina, acidul folicC. imunoglobulina A secretantă, heparinaza, vitamina ED. seleniul, retinoizii, steroizii vegetaliE. tromboplastina tisulară, complexul vitaminic B, lipoproteinlipaza

8.CM. Cancerul rectal se poate localiza la următoarele niveluri:A. rectului ampularB. joncţiunii rectosigmoidieneC. rectului perinealD. foselor ischiorectaleE. tecii rectului

9.CM. Principalele grupe de simptome în faza de debut a cancerului rectal sunt:A. scurgerile patologiceB. sindromul durerosC. tulburările defecaţieiD. tulburările neurologiceE. sindromul biliopancreatic

10.CM. Cauzele diagnosticului tardivei cancerului rectal sunt:A. evoluţie frustă îndelungatăB. tergiversarea prezentării la medic

C. superficialitatea examinării bolnavuluiD. raritatea cazurilor de cancer rectalE. absenţa investigaţiilor moderne

11.CM. Principalii parametri, care stau la baza tratamentului chirurgical în cancerul rectal, sunt:A. localizarea leziuniiB. concentraţia sanguină a antigenului carcinoembrionarC. stadiul boliiD. rezultatul biopsiei prin endoscopieE. determinarea markerilor tumorali

12.CM. Cele mai utilizate procedee tehnice în exerezele de rect sunt:A. amputaţia de rectB. crioterapiaC. rezecţia de rect

198

D. extirparea endoscopică a tumoriiE. excizia tumorii cu raze lazer

13.CM. Leziunile precanceroase incriminate în cancerul colorectal sunt:A. diverticuloza colicăB. polipii colorectaliC. displaziile vasculareD. rectocolita ulceroasăE. megadolicocolonul

14.CM. Tuşeul rectal dă informaţii referitoare la:A. tipul histologic tumoralB. localizarea tumoriiC. grading-ul tumoralD. extensia tumorii la organele vecineE. grupele ganglionare cu metastaze

15.CM. Intervenţiile chirurgicale cu viză oncologică în cancerul de rect sunt:A. amputaţia rectalăB. rezecţia rectalăC. operaţia HartmannD. rezecţia rectală joasă mecanicăE. colostomia în ”ţeavă de puşcă”

16.CM. În etiopatogenia cancerului rectal sunt incriminaţi:A. factorii ereditariB. leziunile precanceroase ale rectuluiC. factorii alimentari şi de mediuD. factorii iatrogeniE. afecţiunile hepatopancreatice

17.CM. Metodele moderne de explorare în cancerul rectal sunt:A. tomografia computerizatăB. echografia endoluminalăC. citologia exfoliativăD. dozarea antigenului carcinoembrionarE. anuscopia cu lumină laterală

18.CM. Principalele simptome ale cancerului rectal sunt:A. rectoragiile miciB. tenesmele rectaleC. mucozităţi rectaleD. senzaţia de corp străin intrarectalE. constipaţia alterând cu diareea

19.CM. Cei mai importanţi factori de prognostic în cancerul rectal sunt:A. factorii cliniciB. factorii tumoraliC. stadiul clinicD. prezenţa metastazelor la distanţăE. dozarea markerilor biologici

20.CS. Cea mai informativă metodă de diagnostic a perirectitei acute este: A. irigografia B. angiografia C. rectoromanoscopia D. punţia colecţiei purulente

199

E. laparoscopia 21.CS. Metoda de elecţie în tratamentul perirectitei acute este:

A. chimioterapia B. radioterapia C. deschiderea şi drenarea perirectitei D. vitaminoterapia E. administrarea sulfanilamidelor

22.CS. Cea mai informativă metoda de diagnostic a perirectitei cronice este:

A. ultrasonografia B. colonoscopia C. angiografia D. fistulografia E. tomografia computerizată

23.CS. Metoda de elecţie în tratamentul fistulei perirectale este: A. radioterapia B. vitaminoterapia C. antibioterapia D. chimioterapia E. excizia fistulei

24.CS. Cea mai frecventă cauză a fistulelor perirectale este: A. perirectita acută B. hemoroizii C. fisura anală D. coccigodinia E. pruritul anal

25.CS. Din simptoamele enumerate mai jos caracteristic pentru fisura anală este: A. temperatura anală B. leucocitoza C. incontinenţa de materii fecale D. dereri vii în timpul şi după defecaţie E. diaree

26.CS. Metoda de elecţie în tratamentul fisurei anale cronice este: A. antibioticoterapia B. excizia fisurei C. radioterapia D. oxigenoterapia E. administrarea spasmoliticelor

27.CS. La 85% din bolnavi fisura anală este localizată: A. la ora 12 B. la ora 3 C. la ora 9 D. la ora 6 si 12 E. la ora 6

28.CS. Intervenţia chirurgicală de elecţie în tratamentul hemoroizilor este considerată: A. aplicarea ligaturii B. operaţia Whitehead C. hemoroidectomie după procedeul Milligan-Morgan D. electrocoagularea hemoroizilor

200

E. fotocoagularea29.CS. Complicaţia mai rar întâlnită a hemoroizilor este:

A. hemoragia B. tromboz C. prolapsul al nodulilor interni D. strangularea cu necroză E. malignizarea nodulilor

30.CM. Ce semne clinice pot suspecta prezenţa unei tumori viloase rectosigmoidiene:A. rectoragiaB. prezenţa scaunelor geroase C. scaune purulenteD. dureri în timpul defecaţieiE. crampe musculare determinate de hipokaliemie

31.CM. Boala Crohn se manifestă prin următoarele semne clinice distructive:A. diareeaB. scaune sanguinolenteC. interesează adultul tânărD. prezintă adesea leziuni nedureroase E. mucoasa rectală este congestivă şi hemoragică fără zone sănătoase

32.CM. Ce afirmaţii referitoare la fistulele perianorectale sunt false:A. sunt supuraţii acuteB. pot recidiva postoperatorC. se malignizează frecventD. este necesară fistulografiaE. tratamentul fistulei anale este exclusive chirurgical

33.CM. La un bărbat în vârstă de 42 ani se descoperă endoscopic un polip rectal pediculat de 1,0 cm. Atitudinea ulterioară este:

A. clismă baritată cu dublu contrastB. rezecţie anterioară de rectC. polipectomie endoscopicăD. hemocult testE. anchetă genetică

34.CM. Intervenţia chirurgicală în hemoroizii de gradul II şi III va fi indicată în următoarele cazuri:A. cazurile necomplicateB. sarcinăC. anemie severăD. hipertensiune portalăE. cancer rectal stadiu IV

35.CM. Sindromul fisurar cuprindeurmătoarele semne clinice:A. durere tip arsură la defecaţieB. spasm sfincterianC. ulceraţie a comisurii posterioare analeD. melenăE. hemoroid santinelă

36.CM. Amputaţia abdomino-perineală a rectului se practică în următoarele cazuri:A. cazul tumorii maligne care se atinge la tuşeul rectalB. cancerul ampular mediuC. cancerul ampular inferiorD. cancerul ampular superior

201

E. cancerul rectosigmoidian ocluziv37.CM. Factorii care favorizează apariţia hemoroizilor interni sunt:

A. sarcinaB. constipaţiaC. hipertensiunea portalăD. tumorile pelvine voluminoaseE. cancerul rectal

38.CS. Ocluzia colică secundară cancerului rectosigmoidian operabil, prezentat tardiv se tratează cel mai bine prin:

A. amputaţia abdomino-perineală a rectuluiB. colostomie stângă de decompresiuneC. rezecţie anterioară de rectD. operaţia HartmannE. cecostomie

39.CM. Polipul rectocolic se caracterizează prin următoarele semne distructive:A. se localizează frecvent rectosigmoidianB. reproduce histologic glandele LieberkuhnC. poate da hemoragie episodicăD. este mai frecvent tubulos decât vilosE. se întâlneşte la subiecţii peste 45 ani

40.CM. Ce tumori benigne colorectale pot fi considerate hamartoame:A. sindrom GardnerB. sindrom Peutz-JeghersC. polipoza rectocolică familialăD. polip juvenilE. lipom

41.CM. Ce semne atrag atenţia asupra complicaţiilor în boala hemoroidală:A. rectoragia cu sânge roşu declanşată de emisia scaunuluiB. durere anală acută ce apare după defecaţie şi persistă câteva oreC. perceperea unei tumori anale de culoare albastru-violaceuD. melenaE. febra

42.CM. Investigaţiile obligatorii la un bolnav cu patologie a rectului sunt:A. inspecţia vizuală a regiunii analeB. tuşeul rectalC. pasajul masei baritateD. anoscopia sau rectoromanoscopiaE. sfincterometria

43.CM. Operaţiile mai frecvent aplicate în tratamentul chirurgical al prolapsului rectal sunt:A. operaţia HartmannB. operaţia Kummel-ZareninC. operaţia TirsheD. operaţia DuhamelE. operaţia Mikulitz

44.CS. Lungimea rectului, de la promontoriu până la linia anorectală, constituie:A. 8-10 cmB. 11-13 cmC. 15-16 cmD. 17-19 cm

202

E. 20-22 cm45.CM. Particularităţile anatomice ale trecerii sigmoidului în rect sunt:

A. este situată la nivelul vertebrei sacrale III, ceva mai jos de promontoriuB. dispare mezoul colonului sigmoidianC. intestinul devine imobilD. muşchii longitudinali (tenia coli) sunt distribuiţi uniform pe circumferinţa rectuluiE. poartă denumirea de ”rectosigm”

46.CM. Segmentele ampulei rectale sunt:A. rectosigmoidalB. superiorC. mediuD. inferiorE. anorectal

47.CM. Perirectita acută se divizează după următoarele criterii:A. după principiul etiologicB. în funcţie de nivelul sediului abceselor, plastroanelor, fuziunilorC. după raportul dintre triectul fistulei şi aparatul sfincterianD. după gradul de complexitateE. după timpul trecut de la spitalizarea bolnavului

48.CM. După deschiderea abcesului perirectal, se atestă următoarele variante de finalizare a bolii:A. formarea fistulei rectale (perirectită cronică)B. dezvoltarea perirectitei recidivante cu acutizări ale procesului inflamatorC. însănătoşireD. dezvoltarea amiloidozei organelor parenhimatoaseE. dezvoltarea incontinenţei sfincterului obturătoriu anal

49.CS. Metoda de elecţie în tratamentul fistulei perirectale este:A. excizia completă a canalului fistulos cu lichidarea orificiului intern al fistuleiB. băi de şezut după defecaţieC. spălarea fistulei cu soluţii antisepticeD. instilaţii de antibiotice în canalul fistulosE. microclisme cu ulei de cătină albă, cu colargol

50.CM. În tratamentul fistulelor perirectale se practică următoarele tehnici operatorii:A. sfincterolevatoroplastiaB. metoda de ligaturăC. excizia completă a canalului fistulos cu lichidarea orificiului intern al fistuleiD. rezecţia fistulei în lumenul rectal cu suturarea straturilor profundeE. incizia longitudinală a fistilei cu reglajul ţesutului din ductul fistulos

Traumatismul toracic

1.CS. Ce semne putem găsi în cazul compresiunii toracelui între două tampoane sau între un vehicul şi un zid?

A. Revărsare punctiformă de sânge sub piele – “masca echimotică”;B. Oligurie, anurie;C. Creşterea tensiunii arteriale, bradicardie;D. Hemoragii conjunctivale, tulburări de vedere;E. Murmur vezicular absent.

2.CS. Ce înţelegem prin volet costal ?A. Fractura mai multor coaste;

203

B. Fractura în două sau mai multe puncte distanţate între ele, a mai multor coaste succesive şi formarea a unui platou, care pierde legătura cu restul grilajului costal;C. Formarea unui platou intim legat de restul grilajului costal;D. Traumatism toracic însoţit de insuficienţă respiratorie acută;E. Este o formă de pneumotorace.

3.CS. Cauza respiraţiei paradoxale poate fi:A. Suferinţa centrelor respiratori superiori;B. Paralizia muşchilor respiratori;C. Voletul costal;D. Rarefierea aerului atmosferic;E. Scăderea debitului cardiac.

4.CM. Respiraţia paradoxală se manifestă:A. Respiraţie neregulată şi îngreunată din cauza voletului costal;B. În timpul inspirului voletul costal este atras în interior, colabând plămânul;C. Inspiraţie – pauză, expiraţie – pauză;D. În expir voletul e împins în afară de presiunea pozitivă;E. Parenchimul pulmonar subiacent voletului este hipoventilat.

5.CS. Ce trebuie făcut de urgenţă în caz de pneumotorax deschis?A. Transportat accidentatul la spital;B. Obturată plaga toracică parietală printr-un pansament ocluziv.C. Oxigenoterapie;D. Respiraţie artificială;E. Aspiraţie pleurală.

6.CM. Care din fenomenele de mai jos le întîlnim într-un hemotorax masiv?A. Paloarea tegumentelor şi mucoaselor;B. Dispnee intensă, cianoză marcată;C. Hipersonoritate pulmonară, suflu pleural;D. Matitate, dispariţia murmurului vezicular;E. Bradicardie.

7.CM. Tratamentul hemotoraxului masiv include:A. Transfuzie masivă de sânge;B. Pleurotomie cu drenaj aspirativ;C. Respiraţie artifiicială şi reechilibrare volemică;D. Toracotomie şi realizarea hemostazei chirurgicale;E. Simplă observaţie.

8.CM. Tratamentul voletului costal în spital constă în:A. Pansament compresiv, împiedicând respiraţia paradoxală;B. Osteosinteză;C. Tracţiuni ale voletului spre poziţia normală a coastelor, cu ajutorul diverselor aparate;D. Susţinând respiraţia şi circulaţia, urmărind bolnavul, voletul se va vindeca prin producerea de calus osos al tuturor coastelor fracturate;E. Toracostomia cu un tub de dren.

9.CS. Care este conduita terapeutică în cazul traumatismelor toracice închise, când avem dubii privind leziunea unor organe parenchimatoase intraabdominale?

A. Ţinem bolnavul sub observaţie;B. Combatem durerea administrând morfină, mialgin;C. Efectuăm intervenţie chirurgicală exploratorie;D. Aspiraţie gastrică.E. Laparocenteză, laparoscopia

204

10.CM. Hemotoraxul: A.  Este decelabil radiologic doar dacă depăşeşte 500 ml;   B.  Se caracterizează prin sindromul de compresiune pleuropulmonară;    C.  Se diagnostichează clinic prin hipersonoritate toracică la percuţie;    D.  Se tratează prin toracotomie de urgenţă dacă depăşeşte 100 ml;   E.  Reprezintă acumularea de sânge în cavitatea toracică.

11.CM. Fracturile costale: A.  Pot fi produse prin mecanism direct care determină hiperextensia coastei;    B.  Apar cel mai des la copii;    C.  Pot fi unice sau multiple;    D.  Pot fi produse prin mecanism indirect care determină hiperextensia coastei;    E.  Pot fi produse prin mecanism direct care determină hiperflexia coastei.

12.CM. Caracteristic pentru pneumotoracele posttraumatic este:    A.  Poate fi secundar fracturilor costale;    B.  Se asociază frecvent cu hemotoraxul;    C.  Poate fi închis, deschis si sufocant;    D.  Radiologic se constată revărsatul pulmonar;    E.  Poate fi simptomatic, asimptomatic şi curativ.

13.CM. Indicaţiile de urgenţă ale toracotomiei sunt:    A.  Aritmii cardiace în traumatisme;    B.  Fistula arterio-venoasă traumatică;    C.  Hemotoraxul masiv;    D.  Leziune diafragmatică;    E.  Pneumotorax închis.

14.CM. Ca caracteristică leziunile traumatice ale diafragmului au:    A.  Nu au nici un răsunet asupra stării generale;    B.  Pot fi produse prin mecanism penetrant;    C.  Au o simptomatologie ce se modifică în raport cu postură;    D.  Necesită tratament chirurgical obligatoriu;    E.  Sunt însoţite de sindrom ocluziv, hemoragic şi respirator.

15.CM. Care din cele expuse mai jos caracterizează voletul costal:    A.  Apare în urma fracturilor costale simple;    B.  Sunt frecvente la copii;    C.  Induce respiraţia paradoxală;    D.  Reprezintă un bloc costal mobil în timpul respiraţiei

independent de restul cutiei toracice;    E.  Determină apariţia imediată a insuficienţei renale acute ce impune dializă de

urgenţă.16.CM. Voletul costal produce urmatoarele modificări patologice ale mecanicii ventilatorii:

    A.  Respiraţie paradoxală;    B.  Hipoventilaţie;    C.  Ventilaţia nu este compromisă;    D.  Hiperventilaţie;    E.  Balansul mediastinal.

17.CM. Sursa hemotoraxului poate fi:    A.  Parenchimul pulmonar;    B.  Artera humerală;    C.  Arterele intercostale;

205

    D.  Arterele tiroidiene superioare;    E.  Cord şi vase mari.

18.CM. Tratamentul voletului costal beneficiază de următoarele metode:    A.  Toracostomie cu tub de dren a cavităţii toracice;    B.  Fixator extern;    C.  Imobilizare cu aparat gipsat;    D.  Stabilizare internă prin ventilaţie mecanică cu presiune pozitivă;    E.  Simplă observaţie.

19.CS. Examenul clinic în pneumotorax relevă, exeptînd:    A.  Dispnee;    B.  Cianoză;    C.  Hipersonoritate la percuţie;    D.  Matitate la percuţie;    E.  Absenţa murmurului vesicular.

20.CM. Pneumotoraxul conduce la:    A.  Sindrom de compresiune intrapleurală;    B.  Deplasarea mediastinală;    C.  Hemitorace mărit;    D.  Afectarea ventilaţiei plămânului sănătos;    E.  Afectarea peristalticii intestinale.

21.CM. Leziunile traumatice ale diafragmului:    A.  Pot apărea în cazul plăgilor penetrante toracice;    B.  Au incidenţa de 0,5-2% în cadrul politraumatismelor;    C.  Nu afectează activitatea cordului;    D.  Pot apărea hernieri ale organelor intraabdominale în torace;    E.  Se vindecă doar cu tratament medicamentos.

22.CM. Masca echimotică Morestin:    A.  Apare în sindromul de venă cavă inferioară;    B.  Se datorează unei creşteri de presiune în sistemul venos cav superior;    C.  Se însoţeşte de hemoragie sclero-corneeana;    D.  Apare în traumatismele deschise toracice;    E.  Este consecinţa compresiunii traumatice a toracelui între două tampoane

23.CM. Indicaţiile toracotomiei de urgenţă în hemotoraxul posttraumatic sunt:    A.  Acumularea a 300 ml sânge în cavitatea pleurală;    B.  Hemotorax masiv (peste 1000 ml);    C.  Hemoragie pe tubul de dren de 200 ml/ora timp de 3 ore;    D.  Prezenţa fracturilor costale multiple;    E.  Apariţia fibrotoraxului.

24.CS. Viscerul cel mai frecvent herniat printr-o ruptură a hemidiafragmului stâng este:   A.  Splina;    B.  Colonul;    C.  Ficatul;    D.  Stomacul;    E.  Rinichiul.

25.CS. Tratamentul fracturilor costale simple include:    A.  Imobilizare prin bandaj toracic;    B.  Combaterea durerii cu antalgice şi blocadă intercostală;    C.  Toracotomia;

206

    D.  Sutura cu fire metalice;    E. Fixator extern.

26.CS. Prima măsură de urgenţă în pneumotoraxul sufocant este:    A.  Intubaţia oro-traheală;    B.  Se întroduce un ac gros în spaţiul III-IV intercostal pe linia medio-claviculară;    C.  Se execută o pleurostomie în spaţiul V intercostal pe linia medio-axilară;    D.  Se execută o pleurostomie în spaţiul V intercostal pe linia axilară posterioară;    E.  Se aplică un pulsoximetru pentru a verifica oxigenarea bolnavului.

27.CS. Modalităţile de tratament ale pneumotoraxului iatrogen includ, cu excepţia:A. Simplă observaţie;B. Suplimentarea aportului de oxigen;C. Aspiraţie;D. Suturarea pleurei;E. Toracotomie.

28.CM. În legătură cu pneumotoraxul traumatic sunt adevărate următoarele afirmaţii:A. Este secundar traumatismelor penetrante;B. Este secundar traumatismelor abdominale;C. Toracostomia cu tub de dren reprezintă a doua linie terapeutică;D. În caz de pneumotorax se va monta un tub de dren în partea superioară a hemitoracelui

respectiv;E. În caz de hemo-pneumotorax se va monta un tub de dren în partea inferioară a

hemitoracelui respectiv.29.CM. Pneumotoraxul în tensiune :

A. Este secundar traumatismelor abdominale;B. Apare de obicei la manevrele de resuscitare;C. Este o formă gravă a pneumotoraxului, dar nu poate ameninţa viaţa pacientului;D. Ventilaţia este compromisă moderat;E. Presiune pozitivă se transmite mediastinului.

30.CM. Efectele presiunii pozitive, din pneumotoraxul în tensiune, la nivel cardio-circulator, constau în:

A. Scăderea întoarcerii venoase la inimă;B. Creşterea întoarcerii venoase la inimă;C. Tahicardie;D. Scăderea debitului cardiac;E. Bradicardie.

31.CM. Diagnosticul pozitiv de pneumotorax în tensiune se face pe baza examenului fizic al pacientului, care evidenţiază:

A. Murmur vezicular prezent doar la baze;B. Murmur vezicular absent în hemitoracele afectat;C. Hemitorace mărit;D. Împingerea mediastinului către partea opusă;E. Matitate de partea opusă.

32.CM. În legătură cu evoluţia pneumotoraxului în tensiune, nu este adevărat că:A. Pneumotoraxul compresiv trebuie tratat ca o urgenţă medicală;B. Pacientul poate deceda prin scăderea debitului cardiac şi hipoxemie avansată;C. Se întroduce un ac gros în spaţiul pleural prin spaţiul intercostal IV posterior;D. Dacă pe ac iese o cantitate mare de aer după puncţie, diagnosticul nu este confirmat;E. Acul trebuie lăsat pe loc până la inserţia unui tub de toracostomie.

207

33.CS. Pentru o plagă toracică penetrantă izolată externă nu este caracteristic:A. Pneumoperitoneum;B. Hemotorax;C. Hemopericard;D. Pneumotorax deschis extern;E. Pneumotorax sufocant extern.

34.CS. Pentru un pneumotorax în tensiune este caracteristic:A. Emfizem ţesuturilor moi a plăgii;B. Flotajul mediastinului;C. Compresiunea plămânului din partea opusă;D. Împingerea mediastinului către plămânul colabat;E. Împingerea mediastinului către partea opusă.

35.CS. Pentru un pneumotorax deschis este caracteristic:A. Colabarea plămânului din partea leziunii;B. Colabarea plămânului din partea lezată;C. Flotajul mediastinului;D. Împingerea mediastinului către partea leziunii;E. Împingerea mediastinului către partea opusă;

36.CS. Ajutorul medical primar în caz de pneumotorax deschis constă în:A. Tub de dren în cavitatea pleurală;B. Obturată plaga printr-un pansament ocluziv;C. Aplicarea corsetului gipsat;D. Întroducerea unui ac gros în spaşiul III intercostal pe linia axilară medie;E. Pleurostomie.

37.CS. Ajutorul medical primar în caz de pneumotoraxul în tensiune extern constă în:A. Ventilaţia artificială;B. Pansament ocluziv cu aspiraţie activă de aier;C. Pansament ocluziv şi dren permanent;D. Puncţia pleurală;E. Puncţia pericardului.

38.CM. Imediat după producerea unui traumatism toracic închis, accidentatul poate prezenta:A. Contuzie toracică cu leziuni parietale;B. Insuficienţa respiratorie acută;C. Rupturi ale organelor intratoracice;D. Pneumotorax cu supapă;E. Rupturi ale organelor parenchimatoase.

39.CM. Leziunile parietale toracice pot fi:A. Echimoze, hematoame subcutanate;B. Rupturi de coaste;C. Rupturi de ficat, splină;D. Rupturi musculare;E. Rupturi a vaselor mari intratoracice.

40.CM. Cum se produce hemoragia „în doi timpi”, apărută ca consecinţa a traumatismului toracoabdominal?

A. Hemoragie intra- sau subcapsulară în primul timp;B. Ruperea capsulei organului respectiv de la început;C. Ruperea capsulei prin creşterea presiunii sângerării intraparenchimatoase;D. Ruperea explozivă a organelor parenchimatoase în urma traumatismului;E. Hemoragie prin rupturi vasculare.

208

41.CM. La un bolnav cu traumatism toracic, ţinut sub observaţie şi care dezvoltă un sindrom hemoragic, vom găsi următoarele semne:

A. Puls din ce în ce mai accelerat, prăbuşirea TA;B. Hemitorace mărit;C. Hipoxemie avansată;D. Puncţia pleurală extrage sânge;E. Hipersonoritate la percuţie din partea afectată.

42.CS. Simptomul Hamman este specific pentru lezarea traumatică a mediastinului şi înseamănă:A. Murmur vesicular absent;B. Murmur vesicular prezent doar la baze;C. Crepitaţie la ascultaţia toracelui;D. Împingerea mediastinului în anterior;E. Scăderea debitului cardiac.

43.CM. Caracteristic pentru trauma penetrantă a traheei şi bronşilor este:A. Emfizemul subcutanat;B. Dispnee;C. Hemitorace mărit;D. Scăderea debitului cardiac;E. Hemoptizie.

44.CS. Caracteristic pentru pneumotoraxul în tensiune este:A. Hipotensiune;B. Pulmon „mut”;C. Distensia venelor jugulare;D. Emfizem subcutanat;E. Hemoptizie.

45.CS. Simptomul „hop-mitică” apare în traumatismul toracoabdominal cu lizarea :A. Stomacului;B. Ficatului;C. Pancreasului;D. Splinei;E. Jejunului.

Hemoragiile tubului digestiv

1.CS. Sursa de hemoragie in tubul digestiv se localizează mai frecvent in .. A esofag B stomac C duoden D intestinul subţire E colon

2.CS. Unde se afla linia de demarcaţie, pornind de la care putem vorbi despre hemoragii din segmentul superior si din cel inferior ale tubului digestiv

A la nivelul papilei Vater B la nivelul flexurii inferioare a duodenului C la nivelul unghiului duodeno-jejunal D cu 30-50 cm distal de ligamentul Treitz E la nivelul valvulei Bauhin

3.CS. Din semnele clinice ale hemoragiei cel mai puţin relevant ca criteriu de gravitate a pierderii de sânge este...

A Hematemeza B caracteristica pulsului si valoarea tensiunii arteriale

209

C frecventa muscarilor respiratorii D semnele vasoconstricţiei periferice E melena

4.CS. Nu participa la procesul de compensare a hemoragiei sistemul ... A nervos vegetativ B cardiovascular C endocrin D hematopoetic E imun

5.CS. Despre influenta microcirculatiei deficitare asupra organelor interne in condiţii de hipovolemie, cauzata de pierderea de sânge, este mai lesne sa judecam după tulburările funcţionale interesind...

A encefalul B cordul C plămânii D intestinul E rinichii

6.CS. Din metodele de diagnostic al hemoragiilor din segmentul superior al tubului degestiv este prioritara..

A endoscopia B radiografia baritata C scintigrafia D angiografia E laparotomia exploratorie

7.CM. Riscul persistentei sau recidivei hemoragiei este deosebit de mare, cind... A bolnavul este in soc B hemoglobina < 70 g/l C endoscopia releva un ulcer gastric singerind activ D virsta depaseste 50 de ani E tahicardie

8.CM. Din semnele endoscopice ale hemoragiei active din ulcer fac parte... A jetul de singe arterial B un vas vizibil C prelingerea singelui pe linga tromb D chiaguri de singe in stomac E fibrină pe ulcer

9.CM. Electia tacticii chirurgicale in hemoragiile ulceroase este determinata de ... A starea bolnavului B valorile Ht si Hb C datele endoscopiei D rezultatele reanimarii E informaţia radiologică

10.CM. Drept indicatii absolute de operatie in hemoragiile din ulcer servesc.. A socul sau hemodinamica instabila B recidiva hemoragiei in primele ore sau zile dupa stabilizare C hemoragiile asociate cu perforarea ulcerului D prelingerea neinsemnata de singe depistata endoscopic la un bolnav cu hemodinamica

stabila E anamneză ulceroasă îndelungată

210

11.CM. Ulceratiile de stres se deosebesc de ulcerul gastric si duodenal prin A etiopatogenie B caracteristicele morfopatologice C evolutia clinica D complicatii E răspunsuri corecte lipsesc

12.CS. Ce afirmatie referitoare la ulcerele de stres este eronata A se observa in stari de risc sporit B ulceratiile sint multiple C pina la aparitia complicatiilor evolueaza asimptomatic D se complica prin hemoragie si perforatie E hemoragiile din ulcerele acute au tendinta de hemostaza spontana

13.CS. In terapia incipienta a hemoragiilor, conditionate de ulceratiile acute, se aplica in primul rind...

A blocanti H2 histaminici B antacide C perfuzie selectiva cu vasopresina D perfuzii intravenoase, si refrigeratie gastrica E vitamina A in megadoze

14.CS. Persistenta hemoragiei dupa tratamentul conservator al ulcerelor acute, impune masuri suplimentare de tipul celor enumerate mai jos. Care din ele sint preferabile

A diatermo- si fotocoagularea B VT cu piloroplastie C VT cu antrectomie D rezectia subtotala a stomacului E gastrectomia

15.CS. Hemoragia difuza redutabila din mucoasa gastrica nu se preteaza hemostazei prin metode conservatoare de rutina, coroborate de perfuzia selectiva cu vasopresina, de embolizarea vaselor gastrice si de fotocoagulare. In 24 de ore bolnavului i s-au transfuzat 2,5 l de singe, insa starea lui ramine instabila. In aceste curcumstante este mai rationala ...

A VT cu piloroplastie B VT cu antrectomie C rezectia subtotala a stomacului D rezectia proximala a stomacului E gastrectomia

16.CS. Solutia de continuitate a mucoasei in sindromul Mallory-Weiss se produce predilect... A in zona jonctiunii cardioesofagiane B pe pereteele antral anterior C pe peretele antral posterior D pe mica curbura a stomacului E in zona pilorului

17.CS. Instalarea sindromului Mallory-Weiss este favorizata de urmatorii factori, exceptind... A perturbarea functiei evacuatoare a stomacului B reducerea mobilitatii mucoasei si submucoasei C disarmonia dintre contractiile esofagului si stomacului D refluxul gastroesofagian E distensia brusca a stomacului

18.CS. Din timpii operatori in sindromul Mallory-Weiss nu fac parte A gastrotomia larga

211

B explorarea stomacului in intregime C suturarea fisurii prinzind straturile submucos si muscular D explorarea organelor adiacente E piloroplastia

19.CS. Un remediu eficient de reducere a circulatiei portale in hipertensiunea portala il constituie... A lactuloza B cimetidina C neomicina D vasopresina E sedativele

20.CS. Până la 80-90% din cazurile de hemoragii acute din varicele esofagiene se preteaza controlului. Din metodele aplicate in acest scop este prioritara..

A vasopresina B tamponamentul prin sonda Sengstaken-Blakemore C scleroterapia D embolizarea transparietohepatica a venelor gastrice E anastomoza porto-cava

21.CS. Tamponamentul cu sonda Sengstaken-Blakemore al varicelor esofagiene singerinde de 4-9% complicatii. Cea mai frecventa dintre ele este...

A aspiratia B obstruarea traheei C necroza unor portiuni de mucoasa D necroza esofagului E ruptura esofagului

22.CS. Exista doua tipuri de operatii adresate prevenirii si tratarii hemoragiilor din variceele esofagiene: de decompresie si de deconexiune. Din cele enumerate mai jos, sint procedee de deconexiune...

A anastomoza spleno-renala centrala B embolizarea intraoperatorie a venelor gastrice C anastomoza porto-sistemica in "H" D operatia Sugiura

23.CM. Un bolnav cu staza spontana a hemoragiei din varicele esofagiene prezinta bilirubina serica in limitele 35-50 mcmol/l, albumina serica - 30-35 g/l, ascita tranzitorie, oligosimptomatologie neurologica, stare de nutritie buna. Ce procedee de tratament sint acceptabile in acest caz

A scleroterapia B suntul porto-sistemic C embolizarea transparietohepatica a venelor gastrice D operatia Sugiura

24.CS. Cea mai fracventa cauza a hemobilei o constituie A traumatismul ficatului B tumorile ficatului si cailor biliare C litiaza biliara D patologia vaselor intra- si extrahepatice E abcesul hepatic

25.CS. Pentru hemobilie sint caracteristice urmatoarele simptome, exceptind.. A colica hepatica B icterul C hemoragiile in tubul digestiv D hepatomegalia

212

E melena26.CS. Care afirmatie referitoare la hemoragiile inferioare din tractul digestiv este eronata

A afectiunile, care se complica prin hemoragii, sint foarte variate B pina la declansarea hemoragiei manifestarile clinice ale bolii sint fracvent fruste,

nespecifice sau absente C sursele de hemoragii se pot localiza simultan in diferite segmente ale intestinului D nu este obligator, ca patologia depistata in cadrul examenului preoperator, sa constituie

si cauza hemoragiei E sursa de hemoragie se indentifica mai lesne prin laparotomie

27.CS. Hemoragiile joase masive din tractul gastrointestinal sint mai putin verosimile, cind sursa coreleaza cu ...

A un proces inflamatoriu B o proliferare blastomatoasa C o anomalie de dezvoltare a intestinului D cauze macanice E o patologie vasculara

28.CS. Hemoragia masiva din colon poate fi prima si unica manifestare a afectiunii in ... A diverticuloza B polipoza familiala C neoplaziile maligne D colita ulceroasa nespecifica E endometrioza intestinala

29.CS. Hemoragia masiva in diverticuloza colonului se explica in primul rind prin... A insuficienta tramei conjuctive din peretele intestinal B amplasarea contigua a numeroase diverticule C corelatiile diverticului cu vasele peretului intestinal D retentia continutului intestinal in diverticul E diverticulita

30.CM. Pentru diagnosticarea intraoperatorie a cauzelor de hemoragii inferioare din tractul digestiv sint acceptabile..

A explorarea intestinului B videopanendoscopia C angiografia mezenterica selectiva D entero- si colotomia

31.CS. Pentru tratarea hemoragiei masive pe fond de colita ulceroasa nespecifica este recomendabila

A atitudinea conservatoare B ileostomia C hemicolectomia stinga D colectomia subtotala E colproctectomia

Fistulele intestinale1.CM . Fistulele intestinale se caracterizează:

A. Prezenţa unui defect în peretele intestinaleB. Prezenţa unui orificiu pe peretele abdominal, cu eliminări intestinaleC. Prezenţa unei comunicări patologice între diverse anse intestinaleD. Se caracterizează permanent cu o peritonita difuză

213

E. Este un proces septico-purulent2.CM. Fistule intestinale formate pot fi:

A. Comunicare izolată a intestinului cu mediul exteriorB. Comunicare izolată patologică între diverse anse intestinul C. Comunicare izolată a intestinului cu o cavitate purulentă, ce la rând său comunică cu mediul externD. Comunicare izolată cu o fuziune purulentăE. Comunicare cu cavitatea abdominală liberă

3.CM. Fistula intestinală neformată poate reprezenta:A. O comunicare izolată a intestinului cu mediul extern prin intermediul unui duct îngust, acoperit a epiteliuB. O comunicare a unei anse intestinale cu mediul extern prin intermediul unei fuziuni purulente (abces)C. O comunicare a unei anse intestinale cu un alt organ cavitar prin intermediul unui canal îngustD. O comunicare a ansei intestinale cu organele cavitare adiacente prin intermediul unei cavităţi purulenteE. Prognosticul este prost comparativ cu fistulelor intestinale formate

4.CM. Pentru fistulele intestinale înalte sunt ca regulă afirmaţiile:A. Pierderile intestinale sunt semnificative şi pot contribui la o decompensare rapidă B. Nu sunt caracteristice dereglările homeostatice (hidroelectrolitice, acidobazice, hipoproteinemia)C. Volumul conţinutului intestinul ca regulă este foarte micD. Derma alăturată orificiului extern al fistulei se caracterizează printr-o eritate exageratăE. Pacienţii cu o fistulă intestinală înaltă ca regulă au un prognostic bun

5.CM. Pentru o fistulă intestinală joasă este caracteristic:A. Dereglări hidroelectrolitice severeB. Dereglări hipoproteice pe fond de malnutriţie permanenta extrem de semnificativC. Pierderile intestinale sunt ca regulă ne importante şi nu aduc la dereglări homeostaticeD. Derma alăturată fistulei este uşor schimbatăE. Prognosticul unei fistule intestinale joase formate este bun

6.CM.După structura morfologică fistulele pot fi:A. TubulareB. CilindriceC. LabialeD. MixteE. Mucipare

7.CS. Cel mai alarmant prognostic î-l are fistula:A. Situate la nivelul jejunalB. Situată la nivelul ileonusulC. Situată la nivelul ceculuiD. TransversuluiE. Perirectală

8.CM. În porţiunea distală de intestin (în cadrul unei fistule cu debit semnificativ) au loc următoarele schimbări:

A. Hipertrofia epitelialăB. Atrofia mucoaseiC. Atrofia stratului muscularăD. Hipertrofia compensatorie a tunicii musculare

214

E. Schimbări nu sunt9.CM. Cauzele fistulei intestinale neformate pot fi:

A. Intervenţiile chirurgicale cu montarea unei anastomoze intestinaleB. Maladia CrohnC. TraumeleD. Colecistita cronică calculoasăE. Diverticulita

10.CM. Complicaţii a unei fistule intestinale neformate pot fi:A. Peritonita difuzăB. PieliflebitaC. Septicemia şi septicopiemiaD. Flegmonul peretelui abdominalE. Colita ulceroasă nespecifică

11.CM. Prognosticul unei fistule intestinale depinde:A. Durata prezenţei acesteaB. Nivelul C. Debitul D. Prezenţa complicaţiilor concomitenteE. Nu depinde nici de cea factor indicat mai sus

12.CS. Spontan pot a se autolichidă fistulele:A. LabialăB. Labiale cu un debit neînsemnatC. Fistule neformate cu debit excesivD. Fistule tubulare cu un debit micE. Toate fistulele cu timpul se închid fără intervenţie chirurgicală

13.CM. Indicaţiile pentru instalarea unei fistule artificiale poate servi:A. Apendicita acută cataralăB. Cancerul colorectal ocluzivC. Colita ulceroasă nespecificăD. Adnexita bilateralăE. Diverticuloza colonică complicată cu peritonită (perforaţi)

14.CM. La pacienţii operaţi la organele cavităţii peritoniale fistula intestinală poate fi cauzată:A. Dehiscenţa parţială a anastomozeiB. Lezarea intraoperative a unei porţiuni de intestinC. Ca cauza a unei eventraţii postoperatorii fixateD. Din cauza unei devascularizări exagerate a intestin la mobilizarea acesteaE. Ca cauza a unui regim de pot îndelungat

15.CM. Indicaţii pentru aplicarea fistulelor intestinale artificiale, ca regulă, pot fi:A. Cancerul ocluziv colorectalăB. Ocluzia intestinală acută pe fond de vulvulus intestinalC. Trauma abdominală cu lezarea intestinului, complicaţi cu o peritonită stercoralăD. Colecistita acută calculoasăE. Apendicita acută catarală

16.CS.Pentru care proces patologic este caracteristic apariţia fistulelor intestinale:A. Boala ulceroasăB. Malrotaţia duodenalăC. Maladia CrohnD. Sindromul colonului iritatE. Polipoza familială

215

17.CM. Semnele specifice pentru o fistule intestinale externă sunt:A. Eliminări stercoraleB. Evacuarea gazelor intestinaleC. Eliminări bilioaseD. FebraE. Semnele dispeptice

18.CM. Pentru o fistulă intestinală internă sunt caracteristice următoare semne specifice:A. Diareea B. VomeleC. Eliminările stercorale din vaginD. Eliminările intestinale la urinareE. Rectoragia

19.CM. Dezvoltarea caşexiei este caracteristica la pacienţii cu:A. Fistulă jejunalăB. Fistulă ilionuluiC. Fistulă tubulare joaseD. Fistulă colorectalăE. În cazul unei fistule interne ileocolice

20.CM. Pentru aprecierea localizării fistule intestinale este necesar de a recurge la:A. EUSB. FistulografieC. Administrarea per os unui colorant (verde de briliant)D. Pasajul cu BaSO4

E. Dopplerografie21.CS. Cea mai importantă condiţie pentru rezolvarea conservativă a unei fistule tubulare este:

A. DietaB. AntibioticoterapieC. Sanarea permanenta a canalului fistulelorD. Micşorarea maxima a debitului pe fistuleE. Administrarea corticosteroizilor

22.CM. Micşorarea volumului de eliminări a unei fistule intestinale poate fi obţinut:A. Prin administrarea OctreotideiB. Dietă cu alimente uşor asimilabileC. SpasmoliticeD. Instalarea unor obturatoare de cauciuc sau alte materialE. Preparate din grupul β-adrenoblocatori

23.CM. În perioada preoperatorie pacienţii necesită:A. Compensare hidroelectroliticăB. Compensare hipoproteicăC. Tratament a patologiilor concomitenteD. Regim de patE. Evitarea efortului fizic

24.CM. Fistulele colonului descendent se caracterizează: A. Dereglări hidroelectrolitice severeB. Ca regulă caşexia nu este caracteristicăC. Nu se înregistrează dereglări acidobazice semnificativD. Starea generală a pacientului satisfăcătoareE. Hemodinamică pacienţilor este instabilă

216

25.CM. Profilaxia dermatitelor parafistulare se realizează prin aplicarea şi administrarea:A. CorticosteroizelorB. Aplicarea unquent. ZnC. Razelor ultravioleteD. H-blocatorilorE. Micşorarea debitul

26.CM. Pentru stabilirea tacticii chirurgicale la pacienţii cu o fistulă artificială sunt bine venite:A. FistulografiaB. IrigoscopiaC. RectoromanoscopiaD. RMNE. EcoDopplerografia

27.CS. Metoda preferabilă actuală de rezolvare chirurgicală a fistulei intestinale este:A. Metoda extraperitonealăB. Metoda intraperitonealăC. CombinatăD. Metodele intra- şi extroperitoneală sunt folosite aproximativ egalE. Nu se folosesc metodele sus enumerate

28.CS.Letalitatea postoperatorie este mai frecventă în caz de folosire a metodei:A. IntraperitonealeB. ExtraperitonealeC. EgalD. Nu se înregistrează astăzi E. Nu este cunoscut aşa statistică

29.CM. Metoda extraperitoneală constă în:A. Suturarea orificiul extern al fistuleiB. Rezecţia porţiunii de intestin purtător de fistulă cu anastomozăC. Se recurge la incizia dermei la marginea fistulei cu aplicare unui lombou de piele asupra fistulei D. Anastomoza de ocolire E. Excluderea bilaterală a fistulei

30.CM. Metoda intraperitoneală reprezintă:A. Rezecţia porţiunii purtătoare de fistulă cu anastomoză termino- terminală B. Aplicarea anastomozei ¾ MelnicovC. Suturarea fistuleiD. Anastomoza de ocolire, excluderea fistuleiE. Suturarea şi plastia cu un lambou de piele

31.CM. La pacienţii cu o fistulă neformată colică, nedirijată, cu un sindrom de intoxicare progresiv, este bine venită:

A. Rezecţia porţiunii peritoneale de intestin purtător de fistulă cu montarea anastomozeiB. Enterorafie laterală cu anastomoză ¾ MelnicovC. Excluderea fistulei şi a procesului septic prin instalarea ileostomeiD. Sanarea fuziunii purulenteE. Nici o metodă enumerată nu poate fi utilizată în situaţia respectivă

32.CS. Aspectul negativ al metodei extraperitoneale de lichidarea a fistulei este:A. Dificultatea tehnică B. Frecvenţa înaltă a recidiveiC. Durata îndelungatăD. Complicaţiile severe frecvente

217

E. Nu sunt aspecte negative 33.CM. Metoda extraperitoneală este indicată şi preferabilă la:

A. Toţi pacienţii cu fistule formateB. La pacienţii cu o vârstă înaintatăC. La pacienţii cu patologii cardiovasculare severeD. La pacienţii cu o fistulă neformatăE. La pacienţii ce au suportat operatia Hartmann

34.CS. Care din complicaţiile enumerate sunt mai frecvente după folosirea metodei extraperitoneale:

A. HemoperitoneumB. Peritonita postoperatorieC. Recidiva fistuleiD. TrombemboliaE. Insuficienţa hepato-renală

35.CS. Termenii optimi de lichidarea fistulei intestinale artificial:A. 2-8 săptămâni de la instalareB. 2-8 luniC. 9-15 luniD. 16-24 luniE. Termenii nu au important

36.CM. Metoda intraperitoneală este indicată:A. La pacienţii ce au suportat operaţia Hartmann B. La pacienţii numai cu colostomie biluminareC. Fistulele interne colo-vezicaleD. Fistulele interne ileo-vaginaleE. La pacienţii cu patologii cardiovasculare severe

37. CM. Rezecţia marginală a intestinului cu anastomoza ¾ Melnicov poate fi realizată:A. În caz de o fistulă tubularăB. În caz de o colostomă biluminarăC. În caz de colostomă (iliacă) terminalăD. În cazul unei fistule neformateE. Este posibilă permanent

38.CM. Rezecţia porţiunii purtătoare de fistulă cu aplicarea anastomozei este posibilă:A. La pacienţii după operaţia HartmannB. După operaţia Queniu-MillesC. După hemicolectomie cu colostomă D. Numai în caz de fistulă neformatăE. Maladia Crohn

39.CS. Complicaţia cea mai frecventă după intervenţiile de lichidare a fistulei intestinale prin procedeul intraperitoneal:

A. Dehiscenţa anastomozeiB. Recidiva fistuleiC. Supurarea plăgii postoperatoriiD. Trombembolia arterei pulmonareE. Ocluzia intestinală

40.CM. Cauza fistulei după o rezecţie de intestin poate fi:A. Mobilizarea excesivă a intestinuluiB. Defectele tehniceC. Deserozarea şi lezarea intestinului

218

D. Infecţia şi antibioticoterapia neadecvatăE. Regimul de pat postoperator îndelungat

41.CM. La pacienţii purtători de o fistulă, ce comunică cu mediul extern printr-o cavitate purulentă, poate surveni:

A. Eruperea în cavitatea peritonealăB. Declanşarea piliflebiteiC. SepticemiaD. Formarea fistulei tubulareE. Autolichidarea rapidă

42.CM. Reabilitarea pacienţilor cu colostoma terminală în condiţia unui bont distal scurt (4-5 cm) poate fi atinsă :

A. Instalarea unei anastomoze termino-terminală colorectalăB. Anastomoză termino-laterală C. Anastomoze mecaniceD. Anastomoze de tip DuhamelE. Nu este posibilă

43.CS. Metoda preferabilă de reabilitate a pacienţilor după extirparea rectului este:A. Coborârea transperineală a colonuluiB. Coborârea transperineală cu modelarea unui rezervuar ”G-Pauci ” C. Coborârea transperineală cu formarea unui sfincter de musculus GratielisD. Colostomia transperineală cu formarea unui sfincter din musculus GratielisE. Reabilitarea chirurgicală nu este posibilă

44.CS. Irigoscopia în caz de o fistulă a colonului se îndeplineşte cu:A. VerografinB. IodlipolC. CardiotrastD. Soluţii BaSO4

E. Metilen albastru45.CM. Tratamentul local al fistulei prevede:

A. Tratamentul plăgii purulenteB. Protecţia ţesuturilor de eliminării fistuleiC. Micşorarea volumului de eliminăriD. Raze ultravioleteE. Electroforeza cu glucocorticoizi

46.CM. Cea mai frecventă cauză a fistulei intestinale interne este:A. Maladia CrohnB. Apendicita acutăC. Colecistita cronicăD. Ulcerul peptic penetrantE. Colita ulceroasă nespecifică

47.CM. În caz de o fistulă gastrocolică este caracteristic:A. DeareeaB. CaşexiaC. Edemele disproteiceD. PneumoniaE. Eructaţiile cu miros fetid

48.CM. Pierderile exigente în caz de o fistulă înaltă pot aduce la:A. Micşorarea volumului de circulaţie a sângeluiB. Hipotonie

219

C. Majorarea filtraţiei glomerulareD. Schimbări cataboliceE. Micşorarea diurezei

49.CS. În fistulele colorectale predomină:A. Schimbările hidroelectroliticeB. Schimbările acidobaziceC. Schimbările hipoproteiceD. Schimbări septico-purulenteE. Dereglări cardio-vasculare

50.CS. Reabilitarea chirurgicală optimă a pacienţilor ce au suportat colproctectomie subtotală cu ileostomie terminală în caz de colita ulceroasă nespecifică constă în:

A. Ileostomie transperinealăB. Ileostomie transanalăC. Ileostomie transanală cu formarea unui rezervuar ”G-Pauci”D. Tehnic nu este posibilăE. Operaţia Svenson

Obstetrică şi ginecologie1. CS Bazinul strâmtat anatomic reprezintă:

a. anomalia de formă a bazinului osos ce provoacă o piedică pentru naşterea fătului ;b. acel bazin în care cel puţin una din dimensiunile lui este micşorată cu 2 sau mai mulţi cm;c. disproporţia cefalopelviană într-un bazin cu dimensiuni normale;d. bazinul unde conjugata vera este 11 cm;e. bazinul unde conjugata diagonală este egală cu 12 cm.

2. CS Prin bazin clinic strâmtat se defineşte:a. acel bazin în care cel puţin una din dimensiunile lui este micşorată cu 2 sau mai mulţi

cm;b. disproporţia cefalopelviană într-un bazin de dimensiuni normale la dilatarea complectă ;c. cînd axul bazinului are formă de parabolă ;d. bazinul cu conjugata vera de 11 cm;e. bazinul cu conjugata diagonală egală cu 12.

3. CS În bazin strâmtat de gr. I conjugata vera are dimensiunea de:a. 9 – 10,5 cm;b. 9 – 7 cm;c. sub 7 cm;d. sub 6 cm;e. sub 5 cm.

4. CS În bazin strâmtat de gr. II conjugata vera are dimensiunea de:a. 9 – 10,5 cm;b. 9 – 7 cm;c. sub 7 cm;d. sub 6 cm;e. sub 5 cm.

5. CS În bazin strâmtat de gr. III conjugata vera are dimensiunea de:a. 9 – 10,5 cm;b. 9 – 7 cm;c. sub 7 cm;

220

d. sub 6 cm;e. sub 5 cm.

6. CS În bazinul uniform strâmtat:a. toate diametrele bazinului sunt micşorate cu 2 cm;b. e micşorat numai diametrul antero-posterior al intrării în micul bazin;c. sunt micşorate toate diametrele antero-posterioare;d. sunt micşorate toate diametrele transversale;e. sunt micşorate toate diametrele oblice.

7. CS În bazinul plat simplu:a. toate diametrele bazinului sunt micşorate cu 2 cm;b. e micşorat numai diametrul antero-posterior al intrării în micul bazin;c. sunt micşorate toate diametrele antero-posterioare;d. sunt micşorate toate diametrele transversale,e. sunt micşorate toate diametrele oblice.

8. CS În bazinul plat rahitic:a. sunt micşorate toate diametrele antero-posterioare;b. e micşorat numai diametrul antero-posterior al intrărilor în micul bazin şi DS-DC;c. sunt micşorate toate diametrele antero-posterioare al ieşirii din micul bazin,d. sunt micşorate toate diametrele transversale;e. sunt micsorate dimensiunile oblice.

9. CS Care va fi conduita naşterii în caz de bazin clinic strâmtat?a. stimularea travaliului cu preparate uterotonice,b. indicarea somnului în timpul travaliului;c. operaţia cezariană;d. aplicarea forcepsului;e. perineotomia şi epiziotomia.

10. CS Care va fi conduita obstetricală în caz de bazin strâmtat de gr. I în prezentaţia occipitală a fătului şi m=4000 gr?

a. proba de travaliu;b. operaţia cezariană planica;c. stimularea travaliului cu ocitocină;d. perineotomia;e. forcepsul obstetrical.

11. CS Care va fi conduita obstetricală în caz de bazin strâmtat gr. II la prezentaţia occipitală a fătului şi m=3800 gr?

a. proba de travaliu;b. operaţia cezariană; c. stimularea travaliului cu preparate uterotonice;d. perineotomia;e. forcepsul obstetrical.

12. CS II şi făt mort, hipotrof în prezentaţie cefalică şi dilatarea completă a colului uterin?a. operaţie cezariană;b. per vias naturalis;c. epizitomie;d. embriotomie;e. forcepsul obstetrical.

13. CS I şi prezentaţie transversală a fătului viu cu deschiderea colului uterin de 2 cm?a. versiunea externă şi internă a fătului;b. operaţia cezariană;

221

c. embriotomia;d. forcepsul obstetrical;e. perineotomie.

14. CS Conduita naşterii în bazin strâmtat plat rahitic, prezentaţie pelviană a fătului şi deschiderea completă a colului uterin prevede:

a. extracţia fătului de pelvis;b. operaţia cezariană;c. naşterea per vias naturalis;d. embriotomia;e. forcepsul obstetrical.

15. CS Numiţi punctul de reper în biomecanismul naşterii în prezentaţie occipitală varietate anterioară:

a. fontanela mare;b. fontanela mică;c. partea piloasă a frunţii;d. glabella;e. mijlocul suturii sagitale.

16. CS Numiţi punctul de reper în biomecanismul naşterii în prezentaţie occipitală varietate posterioară:

a. fontanela mare;b. fontanela mică;c. partea piloasă a frunţii;d. glabella;e. mijlocul distanţei dintre fontanela mare şi mică.

17. CS Numiţi punctul de sprijin în biomecanismul naşterii în prezentaţie occipitală varietate anterioară:

a. partea piloasă a frunţii;b. glabella;c. fosa suboccipitală;d. protuberanţe occipitale;e. fontanela mare.

18. CS Numiţi punctul de sprijin în biomecanismul naşterii în prezentaţie occipitală varietate posterioară:

a. partea piloasă a frunţii;b. glabella;c. mandibula;d. protuberanţa occipitală;e. fontanela mare.

19. CS Cu care diametru se angajează căpuşorul în prezentaţie occipitală varietate anterioară?a. 9,5-32 cm;b. 10-33 cm;c. 12-34 cm;d. 13-38 cm;e. 11-35 cm.

20. CS Cu care diametru se angajează căpuşorul în prezentaţie occipitală varietate posterioară?a. 9,5-32 cm;b. 10-33 cm;c. 12-34 cm;d. 13-38 cm;

222

e. 11-35 cm.21. CS Unde se localizează bosa serosanguină în prezentaţie occipitală varietate posterioară?

a. mare;b. pe frunte;c. pe fese. pe fontanela mică;d. pe mijlocul suturii sagitale;e. pe fontanela.

22. CS Definiţia angajării sinclitice a căpuşorului este:a. sutura sagitală angajată mai aproape de simfiză;b. sutura sagitală angajată mai aproape de promontoriu;c. sutura sagitală nu coincide cu axul longitudinal al bazinului;d. sutura sagitală angajată la mijlocul distanţei între simfiză şi promontoriu;e. sutura sagitală coincide cu axul longitudinal al bazinului.

23. CS Prin care diametru al bazinului mic trece sutura sagitală efectuând rotaţia internă în prezentaţia

occipitală varietate anterioară, I poziţie?a. diametrul antero-posterior;b. diametrul transversal;c. diametrul oblic stâng;d. diametrul longitudinal;e. diametrul oblic drept.

24. CS Prin care diametru al bazinului mic trec umerii fetali efectuând rotaţia internă în prezentaţia occipitală varietate posterioară, poziţia a II-a:

a. diametrul antero-posterior;b. diametrul transversal;c. diametrul oblic stâng;d. diametrul longitudinal;e. diametrul oblic drept.

25. CS Ce se numeşte biomecanism de naştere?a. integritatea de mişcări efectuate de făt trecând prin canalul de naştere;b. integritatea de mişcări trecând prin căile moi de naştere;c. 1 + 2;d. angajarea incorectă a fătului;e. flexia capului şi trunchiului.

26. CS Care este punctul de reper în biomecanismul naşterii, prezentaţie cefalică, varietate anterioară:

a. fontanela mare;b. fontanela mică;c. partea păroasă a frunţii;d. vârful bărbiei;e. osul hioid.

27. CS Care este punctul de fixaţie în biomecanismul naşterii, prezentaţie cefalică, varietatea anterioară:

a. fontanela mare;b. fontanela mică;c. partea păroasă a frunţii;d. bărbia;e. fosa suboccipitală.

223

28. CS În care plan al bazinului mic are loc flexia capului ca prim moment al biomecanismului naşterii:

a. în planul îngust al bazinului mic;b. la întrarea în bazinul mic;c. în partea lată a excavaţiei;d. la ieşirea din bazin;e. la naşterea capului.

29. CS Cu care diametru (şi circumferinţă) se angajează căpuşorul în prezentaţia occipitală, varietate anterioară:

a. 10 cm-33 cm;b. 12 cm – 34 cm;c. 9,5 cm – 32 cm;d. 12 cm – 35 cm;e. 13,5 cm – 36 cm.

30. CS În care plan al bazinului mic are loc flexia capului ca I moment al biomecanismului naşterii?a. în planul îngust al bazinului mic;b. la întrarea în bazinul mic;c. în partea lată a excavaţiei;d. în planul lat; e. în planul ieşirii.

31.CS Diagnosticul distrofiei lipidice acute a ficatului în sarcină se confirmă numai:a. Clinic;b. Paraclinic;c. Histologic;d. Bacteriologic;e. Bacterioscopic.

32. CS Conduita obstetricală în distrofia lipidică acută a ficatului la gravide prevede:a. întreruperea urgentă a sarcinii în condiţii de staţionar specializat;b. prelungirea sarcinii în instituţii medicale specializate;c. transferul gravidei în secţia de hepatologie pentru tratament şi păstrarea sarcinii;d. transferul gravidei la spitalul de boli infecţioase pentru tratament şi păstrarea sarcinii;e. tratamentul în secţia de patologie a sarcinii până la 37 săptămâni de gestaţie.

33. CS Finalul hepatitei virale acute în sarcină poate fi următorul, cu excepţia:a. transformării în hepatită cronică;b. distrofiei hepatice acute;c. sfârşitului letal matern şi fetal;d. rupturii de uter;e. hemoragiei masive.

34. CS pentru întreruperea sarcinii în patologii hepato-biliare sunt următoarele, cu excepţia:a. uter mecanic;b. hepatită cronică în fază activă cu evoluţie progresivă;c. distrofie lipidică acută a ficatului;d. hepatită cronică persistentă;e. ciroză hepatică.

35. CS asociată cu cardiopatii nu se poate complica cu:a. avort spontan;b. naştere prematură;c. insuficienţă feto-placentară;d. hipotrofia fătului;

224

e. insuficienţă istmico-cervicală.36. CS.În cazul viciilor reumatice drept indicaţii pentru întreruperea sarcinii servesc următoarele nozologii, cu excepţia:

a. carditei reumatismale active;b. endocarditei bacteriene;c. stenozei valvei mitrale cu simptome de hipertensiune pulmonară;d. insuficienţei valvei tricuspidale;e. stenozei valvei mitrale fără simptome de hipertensiune pulmonară.

37. CS În cazul protezelor mecanice tratamentul anticoagulant este necesar:a. în primele 3 luni de sarcină;b. în primele 20 săptămâni de sarcină;c. pe toată durata sarcinii;d. ultimele 20 săptămâni de sarcină;e. cu 2 săptămâni înainte de naştere.

38. CS Enumeraţi cea mai frecvent întâlnită complicaţie după operaţia cezariană :a. Endometrita;b. Pneumonia;c. Tromboflebita;d. embolia cu lichid amniotic;e. insuficienţa suturilor pe uter.

39. CS Frecvenţa operaţiilor cezariene în centrele perinatale constituie:a. 5-10%;b. 10-20%;c. 40-50%;d. 50-60%;e. 80-100%.

40. CS Numiţi metode pentru determinarea stării cicatricei pe uter după operaţia cezariană în timpul sarcinii:

a. Histeroscopia;b. Metrosalpingografia;c. examenul ultrasonografic a uterului;d. R-grafia organelor bazinului mic;e. Pneumogenicografia.

41. CS.Mărirea frecvenţei operaţiei cezariene în instituţia curativă are loc sub influenţa următorilor factori, cu excepţia:

a. utilajului necesar;b. prezenţa specialiştilor;c. contingentul pacientelor;d. localizarea instituţiilor curative;e. numărul paturilor.

42. CS Pentru copii extraşi prin operaţia cezariană este caracteristic:a. boala hemolitică;b. piodermia;c. pierderea patologică în pondere;d. disadaptarea;e. simptomatica neurologică.

43. CS Când se efectuează ligaturarea trompelor în timpul operaţiei cezariene?a. după prima operaţie cezariană;

225

b. la a doua operaţie cezariană;c. la dorinţa pacientei;d. după a treia operaţie cezariană;e. după indicaţii medicale.

44. CS În caz de incizie transversală suprapubiană după operaţia cezariană suturile se înlătură la a:a. 3-4 zi;b. 5-6 zi;c. 7-8 zi;d. la 9 zi;e. după 10 zile.

45. CS Semnele insuficienţei cicatricei pe uter în timpul sarcinii sunt cele enumerate, cu excepţia:a. sensibilitate la palparea cicatricei;b. prurit;c. eliminări vaginale sanguinolente;d. subţierea cicatricei uterine constatată la ultrasonografie;e. apariţia durerii în regiunea cicatricei la mişcările fătului.

46. CS Termenul optim pentru următoarea sarcină după operaţia cezariană este:a. 1 an;b. 2-3 ani,c. 5-6 ani;d. 8-10 ani;e. mai mult de 10 ani.

47. CS Naşterea per vias naturalis pe fondul cicatricei pe uter după operaţie cezariană este posibilă în caz de:

a. Naştere la termen, masa fătului 3.000 gr;b. masa fătului 3600 în prezentaţia pelviană;c. bazin anatomic strâmtat grad II;d. masa fătului 3200 şi situaţia oblică a fătului;e. sarcina supramatură, masa fătului 4.000gr.

48. CS Indicaţiile relative pentru operaţia cezariană la termenul sarcinii 33-34 săptămâni pot fi:a. prezentaţia pelviană;b. preeclampsia uşoară;c. cicatrice pe uter după cezariană;d. vârsta 28 ani;e. primipară.

49. CS Grupul de risc pentru diabetul zaharat în sarcină include următoarele, cu excepţia:a. femeilor ale căror părinţi ori rude au diabet zaharat;b. femeilor care au născut feţi macrosomi;c. femeilor obeze;d. femeilor gravide cu glucozurie;e. femeilor gravide cu gestoze precoce.

50. CS Complicaţiile obstetricale în diabetul zaharat includ următoarele, cu excepţia:a. fătului macrosom;b. bazinului clinic strâmtat;c. insuficienţei forţelor de contracţii;d. hipotoniei şi atoniei uterului în lăuzia precoce;e. asfixiei nou-născutului.

226

51. CS articularităţile nou-născuţilor de la mame cu diabet zaharat se referă următoarele, cu excepţia:

a. pielii de pergament;b. exteriorului cuşingoid;c. sindromului regresiei caudale;d. hipertrofiei pancreasului, inimii;e. hipotrofiei timusului şi a creierului.

52. CS Către contraindicaţiile pentru sarcină la gravida cu diabet zaharat nu se referă:a. diabetul la ambii părinţi;b. diabetul insulinorezistent cu chetoacidoză;c. asocierea diabetului cu tuberculoza;d. asocierea diabetului cu gestoze precoce;e. complicaţiile diabetului: retinopatie, nefropatie, azotemie.

53. CS Care din hormonii enumeraţi mai jos au importanţă majoră în reglarea metabolismului în sarcină pentru compensarea pierderilor energetice materne:

a. estrogeni;b. progesteron;c. corticosteroizi;d. lactogenul placentar;e. prostoglandinele.

54. CS Clinica tireoiditei include următoarele, cu excepţia:a. hiperexcitabilităţii, hipersensibilităţii;b. bufeurilor de căldură;c. dispnee;d. exoftalmului;e. distoniei vasculare.

55. CS Complicaţiile obstetricale la femeile cu tireoidită includ următoarele, cu excepţia:a. ruperea prematură a pungii amniotice;b. insuficienţa forţelor de contracţii;c. hipogalactie;d. hemoragii uterine: hipo şi atonia uterului;e. bazin clinic strâmtat.

56. CS Nou-născuţii de la mame cu tirioidită are următoarele particularităţi, cu excepţia:a. retardului în dezvoltare;b. dereglărilor de mielinizare a creerului;c. anomaliilor congenitale;d. infecţiilor intrauterine;e. dereglărilor proceselor de osificare.

57. CS Indicele de bază de laborator a diabetului zaharat este:a. hiperholesterinemia;b. hiperglicemia;c. hiperbilirubinemia;d. hiperkaliemia;e. acetonuria.

58. CS În debut diabet zaharat se manifestă prin:a. gust amar în gură;b. oligurie;c. obezitate;d. micşorarea apetitului (anexietate);

227

e. prurit al organelor genitale.59. CS Se recomandă testul toleranţei la glucoză la gravidele cu:

a. gestoze;b. adaos patologic în greutate;c. naşteri cu făt 3800 – 4200 g;d. naşteri cu făt mai mare de 4500 g;e. adaos mic în greutate.

60. CS Enumeraţi cele mai frecvente complicaţii a naşterii “diabetogen”:a. ruperea prematură a membranelor;b. naşterea rapidă;c. disproporţia feto-pelviană;d. angajarea deflectată a căpuşorului;e. traumatism fetal şi matern.

61. CS Semnul Hegar în sarcină se manifestă prin:a. cianoza mucoasei vaginului şi a colului uterin ;b. ramolirea istmului uterin;c. asimetria uterului cu dezvoltarea mai accentuată a cornului uterin în care s-a nidat oul;d. umplerea fundurilor de sac vaginale de către cornul uterin globulos;e. mobilitatea accentuată a corpului uterin faţă de istm/col.

62. CS Semnul Piskacec în sarcină se manifestă prin:a. ramolirea istmului uterin;b. contractilitate sporită a uterului la palpare;c. asimetria uterului determinată de implantarea oului fetal;d. cianoza vaginului şi a colului uterin;e. aprecierea bătăilor cordului fetal.

63. CS În prezentaţia cefalică varietate anterioară, poziţia I locul de auscultaţie a bătăilor cordului fetal se situează:

a. din stânga mai sus de ombilic;b. din dreapta mai sus de ombilic;c. din stânga mai jos de ombilic;d. din dreapta mai jos de ombilic;e. la nivelul ombilicului din dreapta.

64. CS În prezentaţia pelviană, poziţia II la termenul de 40 săptămâni locul de auscultaţie a bătăilor cordului fetal se situează:

a. din stânga mai sus de ombilic;b. din stânga mai jos de ombilic;c. din dreapta mai jos de ombilic;d. din dreapta mai sus de ombilic;e. la nivel procesului xifoid.

65. CS Care din testele enumerate se foloseşte actualmente în diagnosticul gravidităţii:a. aprecierea concentraţiei estrogenilor în sânge;b. aprecierea gonadotropinei corionice;c. aprecierea gradului de maturizare a foliculilor la epuroaică;d. aprecierea concentraţiei prolactinei în sânge;e. aprecierea concentraţiei pregnandiolului în urină.

66. CS Toate din simptoamele enumerate sunt prezente la o sarcină de 10-11 săptămâni, cu excepţia:

a. simptomului Hegar pozitiv;b. aprecierii activităţii cardiace fetale la ultrasonografie;

228

c. simptomului Sneghirev pozitiv;d. mişcărilor fătului percepute de mamă;e. lipsei menstruaţiei.

67. CS Prima mişcare a fătului la multipare se percepe la:a. 14-15 săpt.;b. 16 săpt.;c. 18 săpt.;d. 20 săpt.;e. 22 săpt.

68. CS Caracterizaţi zgomotele normale ale cordului fetal :a. regularitate, ritmicitate şi frecvenţă 120 – 160 b/min;b. zgomote sincrone cu pulsul matern;c. zgomote 100 b/min ce nu sunt sincrone cu pulsul matern;d. neregularitate, aritmicitate, frecvenţa medie 60 bătăi/min;e. 60-100 bătăi/min.

69. CS Ecografia în trimestrul III de sarcină identifică următoarele structuri, cu excepţia:a. diametrului biparietal;b. circumferinţei craniane;c. circumferinţei abdominale;d. lungimii femurului;e. aprecierii vilozităţilor corionale în curs de dezvoltare.

70. CS Hormonul care influenţează aparatul ligamentar al organelor genitale interne cu ramolirea oaselor simfizei pubiene la termenul de 28-32 săptămâni, se numeşte:

a. eritropoetină;b. melanină;c. relaxină;d. testosteron;e. progesteron.

71. CS Cauzele insufucienţei forţelor de contracţie a uterului pot fi următoarele, cu excepţia: a. emoţiile negative;b. anomaliile de dezvoltare şi tumorile uterului;c. procesele degenerative în colul uterin;d. polihidramnios, oligoamnios;e. prezenţa partenerului la naştere.

72. CS Perioada preliminară patologică se caracterizează prin:a. contracţii uterine neregulate cu durata mai mare de 6 ore, care nu duc la dilatarea colului uterin şi duc la surmenajul parturientei şi apariţia semnelor de hipoxie intrauterină a fătului;b. contracţii uterine regulate cu durata de 20 secunde şi interval de 6-7 min.;c. contracţii uterine regulate, şi dilatarea colului cu 0,3 cm/oră ;d. contracţii uterine neregulate care apar după o dilatare a colului de 4 cm ; e. contracţii uterine la interval de 5-10 minute cu durata 40 secunde. 

73. CS În caz de perioadă preliminară patologică şi surmenajului gravidei se recomandă : a. odihnă medicamentoasă;b. stimularea travaliului cu ocitocină;c. stimularea travaliului cu prostaglandine;d. efectuarea amniotomiei în caz de col uterin “matur”;e. efectuarea operaţiei cezariene

229

74. CS Tocoliza este contraindicată în caz de: a. afecţiuni cardiovasculare ;b. diabet zaharat ;c. glaucom ;d. suspecţie la decolarea prematură a placentei normal înserate ;e. iminenţă de naştere prematură la 32-34 săptămâni. 

75. CS Contraindicaţii pentru stimularea contracţiilor uterine sunt următoarele, cu excepţia :a. disproporţiei feto-pelviene ; b. prezentaţiei transversale a fătului ;c. surmenajului parturientei ;d. insuficienţei secundare a forţelor de contracţie în prezentaţia cefalică a fătului;e. decolării premature a placentei normal inserate.

76. CS Prin activitatea uterină discoordonată se subânţeleg următoarele, cu excepţia: a. discordanţa contracţiilor uterine între partea dreaptă şi stângă a uterului ; b. lipsa dilatării canalului cervical în prezenţa contracţiilor uterine adecvate; c. lipsa gradientului triplu descendent ; d. hipertonia segmentului inferior ; e. prezenţa gradientului triplu descendent.

 77. CS Criteriile maturizării colului uterin sunt:a. col uterin centrat, ramolit, scurtat până la 1 cm, orificiul extern permeabil pentru 2 cm;b. col uterin scurtat până la 2 cm, excentric;c. col uterin dur, excentric;d. lungimea colului uterin de 4 cm;e. col uterin scurtat până la 2-2,5 cm, centrat, canalul cervical permeabil pentru un vârf de deget.

78. CS Care este durata medie a perioadei de dilatare la multipare?a. 2-3 ore;b. 4-5 ore;c. 6-10 ore;d. 10-12 ore;e. 13-16 ore.

79. CS Scurgerea lichidului amniotic se consideră prematură la o dilatare a colului uterin de:a. 6-7 cm;b. până la 3 cm;c. 10 cm;d. 8 cm;e. dilatare completă.

80. CS Sfârşitul fazei latente a perioadei I a naşterii corespunde:a. ştergerii colului uterin;b. ştergeri şi dilatării colului uterin până la 3-4 cm;c. dilatării colului uterin până la 8 cm;d. scurtării colului uterin până la 1 cm;e. dilatării complete a colului uterin.

81. CS Cum se modifică contracţiile uterine peste 60 minute după efectuarea amniotomiei în faza activă?

a. devin mai slabe;b. devin mai frecvente;c. nu se modifică;d. se stopează;

230

e. devin discoordonate.82. CS Travaliul este eficient în cazul localizări pacemakerului în regiunea:

a. fundului uterului;b. corpului uterului;c. segmentului inferior al uterului;d. colului uterin;e. cornului drept al uterului.

83. CS Care va fi conduita în perioada a III de naştere în lipsa semnelor de decolare a placentei timp de 30 min:

a. expectativă timp de 2 ore;b. aplicăm metoda Abuladze;c. aplicăm metoda Krede-Lazarevici;d. dezlipirea manuală a placentei;e. aplicăm metoda Genter.

84. CS Care este viteza de dilatare a colului uterin în faza activă a naşterii la multipare?a. 1 cm/oră;b. 2 cm/oră;c. 3 cm/oră;d. 5 cm/oră;e. 10 cm/oră.

85. CS Care este durata maximă a perioadei II de naştere la primipare:a. 30 min;b. 1 oră;c. până la 2 ore,d. 3 – 4 ore;e. până la 30 min.

86. CS Care este durata unei naşteri rapide la primipare?a. 2 - 4 ore;b. 4 – 6 ore,c. 6 – 8 ore;d. 8 – 10 ore;e. 10 – 12 ore.

87. CS Greutatea placentei în cazul unei naşteri la termen constituie:a. 1/10 din greutatea fătului;b. 1/8 din greutatea fătului;c. 1/4 din greutatea fătului;d. 1/6 din greutatea fătului;e. 1/12 din greutatea fătului.

88. CS Funcţiile placentei sunt următoarle, cu excepţia:a. de respiraţie;b. de nutriţie;c. energetică;d. endocrină;e. imunostimulatoare.

89. CS Lungimea normală a cordonului ombilical este de:a. 20 – 40 cm;b. 45 – 70 cm;c. 80 – 100 cm;d. 110 – 140 cm;

231

e. peste 140 cm.90. CS Care este volumul normal al lichidului amniotic într-o sarcină la termen?

a. 200 – 400 ml;b. 600 – 800 ml;c. 500 – 1500 ml;d. 800 – 1000 ml;e. 1000 – 1200 ml.

91. CS Care este grosimea placentei mature?a. 1 cm;b. 2-3 cm;c. 3,5 – 4 cm;d. 4,5 – 5,5 cm;e. 5,5 – 6,5 cm.

92. CS Pentru preeclampsie sunt caracteristice următoarele modificări fiziopatologice, cu excepţia:a. vasoconstricţiei;b. hipovolemiei;c. scăderea rezistenţei vasculare periferice;d. creşterea permeabilităţii vasculare;e. activarea sistemului de hemostază.

93. CS La o gravidă normotensivă anterior, în a II jumătate a sarcinii, la termenul de 32 de săptămâni se determină TA 150/100 mm Hg, proteinurie 0,03 g/l, edeme pe membrele inferioare. Stabiliţi diagnosticul:

a. hipertensiune cronică;b. hipertensiune indusă de sarcină; c. preeclampsie uşoară;d. preeclampsie severă ;e. hipertensiune tranzitorie.

94. CS La o gravidă normotensivă anterior, în a II jumătate a sarcinii, la termenul de 32 de săptămâni se determină TA 150/100 mm Hg, proteinurie 0,5 g/l, edeme pe membrele inferioare. Stabiliţi diagnosticul:

a. hipertensiune cronică;b. hipertensiune indusă de sarcină (gestaţională);c. preeclampsie uşoară;d. preeclampsie severă ;e. hipertensiune tranzitorie.

95. CS Evoluţia sarcinii complicate cu preeclampsie se caracterizează prin următoarele particularităţi, cu excepţia:

a. retard fetal intrauterin al fătului ;b. dezvoltarea embriopatiilor,c. decolarea prematură a placentei normal înserate;d. naştere prematură;e. moarte antenatală a fătului.

96. CS Preparatul de elecţie pentru cuparea convulsiilor eclamptice este:a. diazepamul;b. fenobarbitalul;c. clofelina ;d. sulfatul de magneziu;e. fenoptina.

232

97. CS Complicaţii posibile ale preeclampsiei/eclampsiei sunt următoarele, cu excepţia:a. dezlipire de retină;b. hemoragii intracraniene;c. hipotrofie fetală;d. polihidramnios;e. insuficienţă renală.

98. CS Preparatul de elecţie pentru tratament antihipertensiv de durată la gravide este: a. metoprololul;b. labetalolul;c. nifedipina;d. metildopa;e. clofelina.

99. CS Utilizarea cărui preparat hipotensiv este contraidicată gravidelor cu preeclampsie:a. blocante ale canalelor de calciu;b. β – blocante;c. diuretice;d. metildopa;e. inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei.

100. CS Antidotul sulfatului de magneziu este:a. gluconatul de calciu;b. cafeina;c. atropina;d. clorura de potasiu;e. naloxonul.

101. CS Care dintre următoarele semne locale nu aparţine tabloului clinic al ulcerului puerperal?a.edem;b. durere;c.hiperemie;d. hipertermie locală;e.erupţie papuloasă.

102. CS Tabloul clinic al endomiometritei include următoarele semne locale, cu excepţia:a. subinvoluţiei uterului;b. uter flasc la palpare;c. uter dureros la palpare;d. lohii purulente;e. uter dur la palpare.

103. CS Către semnele ecografice ale endomiometritei puerperale nu se referă:a. dimensiuni mărite ale uterului; b. cavitatea uterină dilatată;c. incluziunilor ecopozitive;d. îngroşarea peretelui anterior al uterului;e. canal cervical întredeschis.

104. CS Tratamentul endomiometritei puerperale include următoarele principii, cu excepţia: a. antibioterapiei; b.tratament dezintoxicant; c. tratament uteroton;d.terapia magnezială;e.tratament imunomodulator.

233

105. CS La tratamentul local al endomiometritei puerperale nu se referă:a. Irigarea cavităţii uterine cu antiseptice;b. aspirarea conţinutului cavităţii uterine;c. băiţele vaginale;d. iradierea cavităţii uterine cu raze Laser (heliu-neon);e. hipotermia locală.

106. CS Către factorii de risc (în timpul sarcinii) pentru dezvoltarea endomiometritei puerperale se referă toţi cei menţionaţi, cu excepţia:

a. infecţiei urogenitale;b. vârstei gravidei;c. polihidramniosului;d. iminenţa de întrerupere a sarcinii;e. patologiei extragenitale gravă.

107. CS Factorii de risc (în naştere) de dezvoltare a endomiometritei puerperale sunt cei menţionaţi, cu excepţia:

a.durata naşterii mai mult de 18 ore;b.tuşee vaginale multiple (mai mult de 4 tuşee vaginale);c.corioamnionita în naştere;d.hipotrofia fetală;e.operaţia cezariană.

108. CS Factorii de risc (în naştere) de dezvoltare a endomiometritei puerperale sunt cei menţionaţi, cu excepţia:

a. aplicarea forcepsului obstetrical;b. controlul manual al cavităţii uterine;c. traumatisme ale canalului de naştere;d. naştere în prezentaţie pelviană;e. hemoragii masive în naştere.

109. CS Care intervenţie obstetricală comportă riscul major de dezvoltare a infecţiei puerperalea. controlul manual al cavităţii uterine;b. epiziotomia;c. operaţia cezariană;d. aplicarea forcepsului obstetrical;e. tuşee vaginale multiple.

110. CS Volumul lichidului amniotic creşte progresiv pe parcursul sarcinii pînă la termenul de (săptămâni amenoree):

a. 20 s.a.b. 25 s.a.c. 32 s.a.d. 35 s.a.e. 37 s.a.

111. CS După 40 săptămâni de sarcină volumul lichidului amniotic scade progresiv cu:a. 3% săptămânal;b. 4% săptămânal;c. 5% săptămânal;d. 2% săptămânal;e. 8% săptămânal.

112. CS La 42 săptămâni de sarcină volumul de lichid amniotic constituie:a. 50-100 ml;b. 100-500 ml;

234

c. 600-800 ml;d. 800-1000 ml;e. mai mult 1000 ml.

113. CS Din volumul total al lichidului amniotic cantitatea de apă reprezintă (%):a. 22 %;b. 44 %;c. 66 %;d. 88 %;e. 98 %.

114. CS În compoziţia lichidului amniotic, elementele neorganice constituie circa (%):a. 20 %;b. 15 %;c. 10 %;d. 5 %;e. 1 %.

115. CS Nivelul surfactantului pulmonar fetal este reflectat de prezenţa: a. lecitinei;b. alaninei;c. glutaminei;d. sfingomielinei;e. glicinei.

116. CS Alfa-fetoproteina este un marker fetal care serveşte drept metodă de screening în următoarele termene de sarcină (săptămîni):

a. 7-8 s.a; b. 11-12 s.a.; c. 12-13 s.a.; d. 15-22 s.a.; e. 23-25 s.a.

117. CS Care este metoda de cercetare a caracteristicilor calitative ale lichidului amniotic:a. USG;b. amnioscopia;c. culdoscopia;d. amniocenteza;e. tocografia.

118. CS Indicele lichidului amniotic reprezintă:a. suma pungilor verticale maxime ale fiecărui din cele 4 cadrane ale uterului;b. suma spaţiilor ecolibere din cavitatea amniotică;c. raportul dintre spaţiul ecoliber relativ şi spaţiul ocupat de către făt;d. raportul dintre spaţiul ecoliber relativ şi spaţiul ocupat de placentă;e. suma pungilor profunde neîntrerupte ale lichidului amniotic din două sectoare ale cavităţii amniotice.

119. CS Unul dintre criteriile ultrasonografice ale polihidramniosului este prezenţa unei pungi verticale mai mari de:

a. 8 cm;b. 5 cm;c. 11 cm;d. 13 cm;

235

e. 16 cm.120. CS În caz de polihidramnios indicele lichidului amniotic este mai mare de:

a. 24 cm;b. 25 cm;c. 26 cm;d. 27 cm;e. 28 cm.

121. CS Mecanismele producerii excesive a lichidului amniotic sunt următoarele, cu excepţia:a. creşterii diurezei fetale;b. dereglării procesului de deglutiţie;c. alterării integrităţii tegumentelor;d. anomaliilor de dezvoltare ale SNC;e. dereglării tranzitului digestiv.

122. CS Complicaţiile mai frecvente la gravidele cu polihidramnios sunt:a. hipertensiunea indusă de sarcină;b. infecţii ale tractului uro-genital;c. naşteri premature;d. ruperea prematură a pungii amniotice;e. hipoplazie pulmonară.

123. CS Termenul optimal pentru efectuarea amniocintezei diagnostice este (săptămîni amenoree):a. 6-8 s.a; b. 12-14 s.a.; c. 32-36 s.a.; d. 15-18 s.a.; e. 22-24 s.a.

124. CS Cea mai sigură şi utilă metodă de diagnostic în termenii precoce de sarcină este:a. determinarea gonadotropinei corionice în urină;b. determinarea concentraţiei de estrogeni în sânge;c. efectuarea probei biologice Galli-Mainini;d. testul imunologic de hemaglutinare;e. testul cu ocitocina.

125. CS La examenul ultrasonografic în termen de 20 săptămâni de sarcină nu se ia în consideraţie:a. vârsta gestaţională a fătului;b. activitatea cordului fetal;c. anomaliile de dezvoltare fetale;d. formaţiuni ale organelor genitale feminine;e. poziţia, atitudinea, prezentaţia fătului.

126. CS La examenul ultrasonografic la 34 săptămâni de sarcină nu este obligatorie aprecierea:a. corelaţiei dintre dimensiunile fetale şi termenul de gestaţie;b. prezentaţia şi atitudinea fătului;c. localizarea şi structura placentei;d. sexul fătului;e. volumul de lichid amniotic.

127. CS Fundul uterului la nivelul marginii superioare a simfizei pubiene corespunde termenului de sarcină:

a. 6 săptămâni;b. 8 săptămâni;c. 10 săptămâni;d. 12 săptămâni;

236

e. 16 săptămâni.128. CS Fundul uterului la termenul de 32 săptămâni de sarcină este situat:

a. la nivelul ombilicului;b. sub procesul xifoid;c. cu 4 cm mai jos de procesul xifoid;d. la mijlocul distanţei între procesul xifoid şi ombilic;e. la mijlocul distanţei între simfiză şi ombilic.

129. CS Oscilaţiile sincrone pe cardiotocogramă reflectă:a. BCF şi contracţiile uterine;b. BCF şi mişcările fetale;c. contracţiile uterine şi mişcările fetale;d. frecvenţa bătăilor cordului gravidei şi a BCF;e. contracţiile uterine şi tensiunea arterială.

130. CS Dimensiunile normale ale Indicelui Soloviov sunt:a. 1,5-2 cm;b. 3-4 cm;c. 5-6 cm;d. 14-16 cm;e. 18-20 cm.

131. CS Care din criteriile următoare nu se ia în consideraţie la aprecierea stării nou-născutului după scorul Apgar:

a. mişcările respiratorii;b. frecvenţa cardiacă;c. greutatea nou-născutului;d. tonusul muscular;e. reflexele.

132. CS Criteriul de laborator cel mai informativ în cazul vomei incoercibile este:a. cetonuria;b. hiperglicemia;c. accelerarea vitezei de sedimentare a hematiilor;d. proteinuria;e. azotemia.

133. CS Care din parametrii biochimici se modifică primul în cazul preeclampsiei:a. creatinina;b. bilirubina;c. ureea;d. proteina generală;e. transaminazele.

134. CS Indicaţi metoda contemporană de apreciere a stării intrauterine a fătului în naştere:a. fetometria ultrasonografică;b. determinarea alfa-fetoproteinei în lichidul amniotic;c. aprecierea profilului biofizic fetal;d. cardiotocografia;e. amnioscopia.

135. CS Coeficientul feto-placentar reprezintă raportul dintre:a. suprafaţa placentei şi masa fătului;b. masa placentei şi masa fătului;c. masa placentei şi lungimea fătului;d. masa fătului şi masa placentei;

237

e. suprafaţa placentei şi masa placentei.136. CS În complexul de investigaţii pentru diagnosticul insuficienţei placentare sunt utilizate următoarele metode, cu excepţia:

a. aprecierea bătăilor cordului fetal;b. examenul ecografic;c. determinarea nivelului de lactogen placentar;d. determinarea proteinelor specifice gestaţiei;e. determinarea nivelului somatotropinei.

137. CS Perioada de lăuzie durează:a. 4-6 săptămâni;b. 6-8 săptămâni;c. 8-9 săptămâni ;d. 2-4 săptămâni;e. 3-6 săptămâni.

138. CS Lăuzia imediată reprezintă primele:a. 10 zile după naştere;b. 10 ore după naştere;c. 4 ore după naştere;d. 2 ore după naştere;e. 6 ore după naştere.

139. CS Orificiul extern al colului uterin se închide:a. peste 3 săptămâni după naştere;b. peste 12 zile după naştere;c. peste 6 ore după naştere;d. peste 7 zile după naştere;e. peste 12 ore după naştere.

140. CS Epitelizarea suprafeţei interne a uterului se finalizează:a. în zilele 7-8 ale perioadei de lăuzie;b. în zilele 10-12 ale perioadei de lăuzie;c. în zilele 14-16 ale perioadei de lăuzie;d. în zilele 4-6 ale perioadei de lăuzie;e. în zilele 20-24 ale perioadei de lăuzie.

141. CS După naştere, endometrul se restabileşte în volum deplin la:a. 6-8 săptămâni;b. 10-12 săptămâni;c. 10-12 zile;d. 2-3 săptămâni ;e. 4-5 săptămâni.

142. CS Excoriaţiile şi fisurile postnatale de pe suprafaţa vaginului se cicatrizează peste:a. 4-5 zile;b. 7-8 zile;c. 10-12 zile;d. 2-3 zile;e. 13-14 zile.

143. CS După naştere fundul uterin se află la nivelul simfizei pubieie în ziua:a. 8-a;b. 10-a;c. 12-a ;

238

d. 16-a;e. 20-a .

144. CS Glandele mamare produc colostru în primele:a. 2-3 zile după naştere;b. 4-5 zile după naştere;c. 6 zile;d. 8 zile;e. 16 zile după naştere.

145. CS Din zilele 3-4 până în zilele 18-20 postpartum se produce:a. colostru;b. lapte “de tranziţie”;c. lapte propriu-zis;d. nu se produce nimic;e. colostru şi lapte de tranziţie.

146. CS În prima zi a perioadei de lăuzie fundul uterului se palpează: a. la nivelul ombilicului;b. la mijlocul distanţei dintre ombilic şi simfiză;c. la nivelul simfizei;d. la 2 cm de la simfiză;e. sub simfiză.

147. CS În a 4-a zi a perioadei de lăuzie fundul uterului se palpează:a. la nivelul ombilicului;b. la mijlocul distanţei dintre ombilic şi simfiză;c. la nivelul simfizei;d. la 2 cm mai sus de simfiză;e. sub simfiză.

148. CS În primele 8 zile postpartum cantitatea totală a lohiilor constituie:a. 500-1000 ml;b. 300-400 ml;c. 1000-1200 ml;d. 200-300 ml;e. 150-200 ml.

149. CS Retenţia lohiilor în cavitatea uterină se numeşte:a. lohiometra;b. lohia rubra;c. subinvoluţia uterului;d. lohiocolometrie;e. involuţie uterină.

150. CS La sfârşitul perioadei de lăuzie greutatea uterului constituie:a. 90-100 gr.;b. 60-70 gr.;c. 40-50 gr.;d. 20-30 gr.;e. 110-120 gr.

151. CS După expulzia placentei uterul are o greutate de:a. 500 gr.;b. 700 gr.;c. 1000 gr.; d. 300 gr.;

239

e. 1500 gr.152. CS Complicaţiile sarcinii în caz de patologie pulmonară includ următoarele, cu excepţia:

a. hipotrofia fătului;b. moartea antenatală a fătului;c. oligo- şi polihidramnios;d. ruptura de uter;e. acutizarea afecţiunii pulmonare.

153. CS În caz de patologie pulmonară sunt posibile următoarele complicaţii fetale, cu excepţia:a. infecţie intrauterină a fătului;b. anomalii congenitale la făt;c. moarte antenatală a fătului;d. sindromul regresiei caudale la făt;e. hipotrofie fetală.

154. CS Care este metoda de finalizare a naşterii la parturientele cu insuficienţă respiratorie de grad II:

a. forceps obstetrical;b. operaţia cezariană;c. perineotomie;d. epiziotomie;e. embriotomie.

155. CS Frecvenţa prezentaţiilor pelviene din numărul total de naşteri constituie:a. 0,3-0,5 %;b. 3 - 3,5 %;c. 5-7 %;d. 20-30 %;e. 10-14 %.

156. CS La clasificarea prezentaţiilor pelviene nu se referă:a. prezentaţie pelviană completă;b. prezentaţie pelviană decompletă,c. prezentaţie fesieră decompletă;d. prezentaţie podalică completă;e. prezentaţie podalică decompletă.

157. CS Care din cele enumerate este sinonim al prezentaţiei fesiere:a. prezentaţie pelviană completă;b. prezentaţie pelviană decompletă,c. prezentaţie podalică completă;d. prezentaţie podalică decompletă;e. prezentatie a feselor si picioarelor decompletă.

158. CS Diagnosticul de prezentaţie pelviană se pune în baza următoarelor semne, cu excepţia:a. palparea la intrarea în micul bazin a unei părţi mari, moi, care nu balotează;b. palparea la fundul uterului a unei părţi sferice, dure, care balotează;c. auscultaţia bătăilor cordului fetal la stânga mai jos de ombilic,d. auscultaţia bătăilor cordului fetal la dreapta mai sus de ombilic;e. auscultaţia bătăilor cordului fetal la stânga mai sus de ombilic.

159. CS Atunci cînd naşterea în prezentaţie podalică se complică cu ridicarea mănuţelor fătului conduita obstetricală va fi:

a. aplicarea procedeului clasic manual de eliberare a mănuţelor;b. extragerea fătului;c. aplicarea procedeului Ţovianov I;

240

d. aplicarea procedeului Ţovianov II;e. operaţia cezariană.

160. CS Procedeul clasic manual în prezentaţie pelviană se aplică:a. în toate cazurile de prezentaţie pelviană;b. în caz de prezentaţie podalică;c. în caz de prezentaţie fesieră;d. la survenirea complicaţiilor- ridicarea mănuţelor;e. actualmente nu se mai aplică.

161. CS Dacă la tuşeul vaginal se palpează ambele picioare ale fătului si pelvisul, prezentatia se numeste:

a. podalică completă;b. podalică decompletă;c. pelviană completă;d. pelviană decompletă, modul feselor;e. fesieră şi podalică decompletă.

162. CS Dacă la tuşeul vaginal se palpează fesele fătului si un picior, prezentaţia se numeşte:a. podalică completă;b. podalică decompletă;c. pelviană completă;d. pelviană decompletă, modul feselor,e. fesieră şi podalică decompletă.

163. CS Dacă la tuşeul vaginal se palpează fesele fătului, prezentatia se numeste:a. podalică completă;b. podalică decompletă;c. prezentaţie pelviană completă;d. prezentaţie pelviană decompletă, modul feselor;e. prezentaţie fesieră şi podalică decompletă.

164. CS Dacă la tuşeul vaginal se palpează ambele picioruşe ale fătului, prezentatia se numeste:a. podalică completă;b. podalică decompletă;c. pelviană completă;d. pelviană decompletă, modul feselor;e. prezentaţie fesieră şi podalică decompletă.

165. CS Dacă la tuşeul vaginal se palpează un picioruş al fătului, prezentatia se numeşte:a. podalică completă;b. podalică decompletă;c. pelviană completă;d. pelviană decompletă, modul feselor;e. prezentaţie fesieră şi podalică decompletă

166. CS Scurgerea prematura a lichidului amniotic in prezentaţie pelviană se explică prin:a. cantitatea mare a lichidului amniotic (polihidramnios);b. subţierea membranelor amniotice din cauza infecţiei asociate;c. lipsa inelului de contact între partea prezentată şi segmentul inferior;d. mişcările active ale picioruşelor fătului ce conduc la ruperea pungii amniotice;e. făt macrosom.

167. CS Cauza cea mai frecventă a avortului spontan este:a. insuficienţa istmico-cervicală;b. preeclampsiile;c. anomalii embrionare genetice;

241

d. anemia feriprivă a gravidei;e. uterul în retroflexie.

168. CS Scăderea concentraţiei de progesteron în sarcină corelează cu:a. evoluţia normală a sarcinii;b. faza a doua a ciclului menstrual;c. funcţia normală a placentei până la 16 săptămâni de gestaţie;d. iminenţă de avort spontan;e. nu are nici o semnificaţie.

169. CS Spitalizarea în caz de avort habitual este raţională în perioada:a. anteconcepţională;b. în primele săptămâni de sarcină;c. nu mai târziu de 20 săptămâni;d. în termenul la care a avut loc avortul precedent;e. în orice moment.

170. CS Termenul optimal de aplicare a cerclajului uterin în caz de insuficienţă istmico-cervicală este (săptămâni gestaţionale):

a. 4 - 8 s.a.b. 8 - 10 s.a.c. 14-16 s.a.d. 24 – 28 s.a.e. 30 - 34 s.a.

171. CS Elementul principal în tratamentul etiopatogenetic al insuficienţei istmico-cervicale este:a. regim protector;b. profilaxia hipoxiei fetale;c. anestezia pudendală cu novocaină şi lidază;d. cerclaj uterin după tratament tocolitic şi electrorelaxare;e. electroforeza cu sulfat de magneziu.

172. CS Scăderea persistentă a “temperaturii bazale” în primele 3 luni de sarcină este semnificativă pentru:

a. disgravidii precoce;b. insuficienţa suprarenaliană;c. evoluţia normală a gestaţiei;d. anomaliile fetale;e. iminenţa reală de întrerupere a sarcinii.

173. CS Indicaţi preparatele folosite pentru profilaxia detresei respiratorii:a. curantil;b. aspirină;c. no-spa;d. indometacina;e. dexametazonă.

174. CS Tratamentul conservativ în caz de naştere prematură declanşată spontan este posibil până la deschiderea colului uterin de:

a. 0 – 1 cm;b. 1 – 2 cm;c. 3 – 4 cm;d. 5 – 6 cm;e. 7 – 8 cm.

175. CS Apreciaţi termenul de gestaţie pentru care sarcină se consideră supramaturată :a. până la 37 săptămâni;

242

b. de la 37 până la 40 săptămâni;c. de la 40 până la 42 săptămâni;d. după 42 săptămâni;e. după 45 săptămâni.

176. CS Bacteriuria la gravide apare în următoarele afecţiuni, cu excepţia: a. uretrite;b. cistite;c. prolaps al peretelui vaginal posterior;d. pielonefrite;e. anomalii de dezvoltare a tractului urinar.

177. CS Tabloul clinic al pielonefritei acute la gravide se manifestă prin următoarele semne, cu excepţia:

a. febrei;b. hipertensiunii arteriale;c. durerii lombare;d. disuriei;e. semnelor de intoxicaţie generală.

178. CS Căile de infectare a fătului cu virusul herpes sunt cele menţionate, cu excepţia:a. transplacentară;b. transcervicală;c. prin căile moi de naştere;d. prin instrumente şi materiale contaminate;e. calea fecalo-orală.

179. CS Infecţia herpetică la nou-născut se manifestă prin semnele menţionate, cu excepţia:a. hepatosplenomegalie;b. sindromul CID (sângerări difuze);c. hipertensiune intracerebrală;d. sindromul regresiei caudale;e. hiperbilirubinemie.

180. CS Căile de contaminare a fătului şi nou-născutului cu virus citomegalic sunt următoarele, cu excepţia:

a. fecalo-orală;b. aspiraţională;c. aeriană;d. contact direct (prin tegumentele afectate, manipulaţii instrumentale);e. calea verticală (transplacentară, transcervicală).

181. CS La patogeneza citomegalovirozei nu se referă:a. localizarea virusului în glandele salivare;b. localizarea virusului în ţesutul pulmonar;c. diseminarea hematogenă în sarcină;d. contaminarea transplacentară a fătului;e. contaminarea fătului prin aspirarea lichidului amniotic.

182. CS Tabloul clinic al citomegalovirozei la gravide include următoarele simptoame, cu excepţia:a. febrei;b. simptomelor gripei;c. edem al glandelor salivare;d. edeme generalizate;e. sindromului mononuclear.

243

183. CS Care din infecţiile menţionate afectează cel mai frecvent sistemul imun al gravidei:a. sifilisul;b. trichomoniaza;c. citomegaloviroza;d. HIV;e. hepatitele virale.

184. CS Conduita gravidelor cu HIV presupune:a. supravegherea permanentă în staţionar;b. tratament continuu cu Zidovudină;c. întreruperea urgentă a sarcinii prin operaţie cezariană mică;d. întreruperea urgentă a sarcinii prin avort medical;e. păstrarea sarcinii.

185. CS Sepsisul neonatal provocat de streptococul de grup B include următoarele semne, cu excepţia:

a. pneumoniei congenitale;b. septicemiei;c. detresei respiratorii profunde;d. viciilor cardiace congenitale;e. manifestărilor sindromului CID.

186. CS Bacteriuria asimptomatică se caracterizează prin: a. bacteriurie cu peste 100.000 de germeni/ml de urină;b . bacteriurie cu mai puţin de 100.000 de germeni/ml de urină;c. bacteriurie cu peste 100.000 de germeni/ml de urină în absenţa semnelor clinice ;d. bacteriurie cu acelaşi germene, cu peste 100.000 de germeni/ml de urină evidenţiată la 3 determinări consecutive;e. bacteriurie cu acelaşi germene, cu peste 100.000 de germeni/ml de urină evidenţiată la 2 determinări consecutive, în absenţa semnelor clinice de infecţie a tractului urinar.

187. CS În cistita acută la gravide se pot întâlni semnele jos enumerate, cu excepţia :a. polakiurie;b. disurie;c. febră;d. dureri în regiunea suprapubiană;e. hematurie terminală.

188. CS Pielonefrita cronică gestaţională poate fi mascată de următoarele stări patologice, cu excepţia:

a. disgravidii precoce sau tardive; b. iminenţă de avort sau naştere premature;c. apendicita acute ;d. diaree;e. hepatite cronice.

189. CS Diagnosticul de pielonefrită cronică în timpul sarcinii este confirmat de următoarele semne de laborator, cu excepţia:

a. leucociturie peste 10 leucocite în câmpul de vedere;b. bacteriurie cu peste 100.000 de germeni/ml de urină în absenţa manifestărilor clinice; c. asocierea leucocituriei cu bacteriurie, inclusiv cea nesemnificativă (mai puţin de 100.000 de germeni/ml de urină);d. densitaţea urinei în limite normale în analiza generală;e.hipoizostenurie şi nicturiei conform probei Zimniţkii.

244

190. CS Piuria semnificativă recidivantă şi rezultatul negativ la examenul bacteriologic al urinei pledează pentru :

a. bacteriurie asimptomatică;b. abces renal;c. insuficienţă renală cronică; d. infecţie cu Chlamydia ;e. insuficienţa renală acută.

191. CS Ce perioadă a sarcinii se caracterizează prin risc major de dezvoltare a infecţiilor tractului urinar?

a. până la 12 săptămâni;b. 12-28 săptămâni;c. 24-30 săptămâni;d. 28-34 săptămâni;e. după 30 săptămâni.

192. CS Care din următoarele stări în timpul sarcinii necesită tratament în condiţii de staţionar:a. risc de dezvoltare a infecţiilor urinare ;b. bacteriurie asimptomatică;c. pielonefrită acută;d. pielonefrită cronică;e. anemie.

193. CS Greutatea uterului la sfârşitul sarcinii constituie:a. 600 gr;b. 650 gr;c. 700 gr;d. 850 gr;e. 1000 gr.

194. CS Oxitocina se depozitează în:a. lobul anterior al hipofizei;b. lobul posterior al hipofizei;c. lobul intermediar al hipofizei;d. ovare;e. suprarenale.

195. CS Glanda paratiroidă în sarcină influenţează preponderent metabolismului:a. natriului;b. calciului;c. kaliului;d. magneziulu;e. fosforului.

196. CS Corpul galben în sarcină produce preponderent următorii hormoni:a. estrogeni;b. progesteron;c. glucocorticoizi;d. tireoidieni;e. hipofizari.

197. CS Hormonul somatotrop se produce în:a. lobul anterior al hipofizei;b. lobul intermediar al hipofizei;c. lobul posterior al hipofizei;d. corticosuprarenală;

245

e. medulosuprarenală.198. CS Statutul imun în timpul sarcinii suferă următoarele modificări:

a. creşte;b. nu se modifică;c. scade;d. creşte periodic;e. scade periodic.

199. CS Mecanismul declanşator în patogeneza sindromului CID obstetrical este:a. activizarea coagulanţilor;b. activizarea anticoagulanţilor;c. leucocitoza;d. anemia;e. hipoxia.

200. CS Forma fulminantă a sindromului CID obstetrical se dezvoltă în caz de:a. preeclampsie severă;b. embolie cu lichid amniotic;c. insuficienţă placentară cronică;d. anemie feriprivă;e. obezitate.

201. CS Cauzele hemoragiei în lăuzia precoce sunt următoarele, cu exeptia:a. resturi placentare;b. hipotonie uterină;c. coagulopatie;d. ruptură uterină;e. placenta praevia.

202. CS Indicaţi originea hemoragiei în placenta praevia:a. fetală;b. maternă;c. mixtă;d. paternă;e. extragenitală.

203. CS La mecanismele compensatorii în cazul unei hemoragii nu se referă:a. vasoconstricţie periferică;b. centralizarea circulaţiei sangvine;c. scăderea reflexă a tonusului vascular;d. autohemodiluţia;e. eliberarea sîngelui din depouri.

204. CS Indicele de şoc Allgower reprezintă raportul:a. dintre puls şi TA sistolică;b. dintre TA sistolică şi puls;c. puls şi TA diastolică;d. TA diastolică şi puls;e. TA sistolică şi TA diastolică.

205. CS Valoarea normală al indecelui de şoc Allgower constituie:a. 0,5;b. 1,1;c. 0,9;d. 0,1;e. 2,0.

246

206. CS Volumul de sânge pierdut în cazul indicelui de şoc 1,5 reprezintă:a. 40-50%;b. 20-30%;c. 30-40%;d. 50-60%;e. 100%;

207. CS La o pacientă, peste 6 săptămâni după înlăturarea molei hidatiforme au apărut eliminări sangvinolente, au devenit pozitive semnele sarcinii, a crescut nivelul de gonadotropină corionică. Care e diagnosticul?

a. sarcină 4-5 săptămâni;b. corioepiteliom;c. mola hidatiformă distructivă;d. avort spontan incipient;e. perforaţia uterului.

208. CS Corioepiteliomul este:a. forma metastatică a cancerului pulmonar;b. forma distructivă a molei veziculare;c. tumoră malignă, ce se dezvoltă din elementele oului fetal;d. forma metastatică a cancerului de ovar,e. recidivă a molei veziculare.

209. CS Cea mai periculoasă complicaţie a molei hidatiforme este:a. hemoragia uterină;b. sterilitatea;c. hipofuncţia ovarelor; d. corioepiteliomul;e. amenoreea.

210. CS Ruptura perineului de gradul II include farmaţiunile următoare,cu excepţia:a. pielea perineului;b. comisura posterioară;c. sfincterul anal extern;d. pereţii vaginului;e. muşchii planşeului perineal.

211. CS La examinarea în valve a fost evidenţiată ruptura colului uterin de 4 cm, care nu atinge fornixul. Numiţi gradul rupturii:

a. I;b. II;c. III;d. IV;e. V.

212. CS Apariţia scremetelor când capul fătului se află la întrarea în bazinul mic indică:a. începutul perioadei de expulzie;b. insuficienţa forţelor de contracţie;c. hipertonia uterină;d. travaliul discoordonat;e. iminenţa rupturii uterului.

213. CS În cazul rupturii uterului este indicată:a. aplicarea forcepsului;b. versiunea obstetricală;c. embriotomia;

247

d. laparotomia de urgenţă;e. extracţia mare a fătului.

214. CS În clasificarea rupturilor de uter nu se foloseşte criteriul:a. momentul rupturii;b. tabloul clinic al rupturii;c. patogenia rupturii;d. intensitatea rupturii;e. caracterul rupturii.

215. CS Examenul USG efectuat la 30 săptămâni de gestaţie oferă următoarele informaţii, cu excepţia:

a. masa fătului;b. volumul lichidului amniotic;c. termenul de gestaţie; d. localizarea placentei;e. profilului biofizic.

216. CS Al III-lea examen medical antenatal este prevăzut pentru termenul de gestaţie: a. 16-17 săptămâni;b. 18-20 săptămâni ;c. 22-24 săptămâni;d. 25-26 săptămâni;e. 28-30 săptămâni.

217. CS Al IV-lea examen medical antenatal este prevăzut pentru termenul de gestaţie:a. 18-20 săptămâni ;b. 22-24 săptămâni;c. 25-26 săptămâni;d. 28-30 săptămâni;e. 32-34 săptămâni.

218. CS Al V-lea examen medical antenatal este prevăzut pentru termenul de gestaţie:a. 28-29 săptămâni;b. 30-32 săptămâni ;c. 33-34 săptămâni;d. 35-36 săptămâni;e. 37-38 săptămâni.

219. CS Concediul de maternitate se acordă la termenul de gestaţie:a. 30 săptămâni ;b. 32 săptămâni;c. 34 săptămâni;d. 35 săptămâni;e. 38 săptămâni.

220. CS Câte vizite de evaluare antenatală sunt prevăzute pentru gravidele sănătoase, fără factori de risc:

a. 4;b. 5;c. 6;d. 7;e. 8.

221. CS În cadrul evaluării antenatale a gravidelor sunt obligatorii următoarele investigaţii paraclinice, cu excepţia:

a. testul serologic la sifilis;

248

b. frotiul vaginal ;c. determinarea HBsAg la gravidele nevaccinate;d. testul la infecţia HIV/SIDA;e. examen general de urină.

222. CS Nivelul sporit al α–fetoproteinei serice indică prezenţa la făt a următoarelor patologii, cu excepţia:

a. hipotrofiei fetale;b. defectelor de tub neural;c. herniei diafragmale;d. omfalocel;e. gastrişizis.

223. CS Care din următoarele patologii se caracterizează prin diminuarea nivelului seric al α –fetoproteinei?

a. sindromul Down;b. defectele de tub neural;c. hernia diafragmală;d. omfalocelul;e. gastroshizis.

224. CS Diagnosticul prenatal al anomaliilor congenitale include metodele menţionate, cu excepţia:a. exameni USG;b. biopsia corionului;c. profilulul biofizic;d. amniocenteza;e. testul α-fetoproteină.

225. CS Examenul ecografic de rutină în cadrul supravegherii antenatale a gravidelor este efectuat la termenul:

a. 16-17 săptămâni;b. 18-21 săptămâni;c. 22-24 săptămâni;d. 26-28 săptămâni;e. 30-32 săptămâni.

226. CS Termenul de gestaţie se determină conform datelor menţionate, cu excepţia:a. ultima menstruaţie;b. coitusul fecundant;c. primele mişcări fetale;d. examenul USG efectuat la 30-32 săptămâni;e. termenul sarcinii la I-a vizită antenatală.

227. CS Care din următoarele investigaţii nu este efectuată la toate vizitele antenatale?a. determinarea masei corpului;b. examinarea la sifilis;c. examen general de urină;d. examen general de sânge / hemoglobina;e. măsurarea TA.

228. CS Algodismenoreea este o dereglare a ciclului menstrual ce se manifestă prin:a. hiperpolimenoree;b. disfuncţii anovulatorii;c. dureri în timpul menstruaţiei;d. menometroragii;e. hemoragii disfuncţionale ovulatorii.

249

229. CS La baza patogenezei algodismenoreei este:a. hiperestrogenia;b. hipoprostaglandinemia;c. hipoandrogenia;d. hiperprostaglandinemia;e. hiperglicemia.

230. CS Cărui diagnostic îi corespunde situaţia: apariţia durerilor cu câteva ore înainte şi în primele ore de menstruaţie pe fonul unor reacţii vegetative:

a. endometrioza retrocervicală;b. sindromul ovarelor polichistice;c. miom uterin;d. adenomioza;e. sindromul postcastraţional.

231. CS Dereglările vegetative, care însoţesc algodismenoreea sunt următoarele, cu excepţia:a. transpiraţie;b. cefalee;c. tahicardie;d. diaree;e. depresie.

232. CS Preparatele antiinflamatorii nesteroidiene în tratamentul algodismenoreei posedă efect:a. analgezic;b. inhibiţia prostaglandin-sintetazei;c. antispastic;d. antiinflamator;e. toate cele enumerate.

233. CS Amenoreea hipotalamică este prezentă în:a. sindromul Şihan;b. sindromul Şerşevski-Turner;c. boala Iţenco-Cuşhing;d. sindromul Chiari-Fromeli;e. boala Simonds.

234. CS Pentru amenoree este caracterstică:a. lipsa menstruaţiei timp de 1 lună;b. lipsa menstruaţiei timp de 3 luni;c. lipsa menstruaţiei timp de 4 luni;d. menstruaţii regulate;e. lipsa menstruaţiei timp de 6 luni, în lipsa sarcinii şi lactaţiei la o pacienta de 16-45 ani.

235. CS Amenoreea fiziologică apare în:a. aplazia uterului şi vaginului;b. femeile gravide;c. hipotirioză;d. maladii psihice;e. anemii grave.

236. CS La amenoreea patologică nu se referă:a. primară;b. secundară;c. de lactaţie;d. veridică;e. pseudoamenoreea.

250

237. CS Cea mai frecventă formă de amenoree este:a. centrală;b. hipofizară;c. ovariană;d. uterină;e. hipotalamică.

238. CS Pentru amenoreea primară e caracteristică:a. lipsa menstruaţiei la fete de 16 ani;b. lipsa menstruaţiei mai mult de 6 luni;c. lipsa menstruaţiei în sarcină;d. lipsa menstruaţiei în postmenopauză;e. lipsa menstruaţiei după naştere.

239. CS La organele genitale externe se referă formaţiunile enumerate, cu excepţia :a. labii mari şi mici;b. vestibulul;c. clitorisul;d. pubis;e. colul uterin.

240. CS Faţa externă a labiilor mari este acoperită cu:a. piele;b. piele şi glande sebacee;c. un strat celular fibroadipos;d. un strat de celule ciliare;e. un strat de celule cilindrice.

241. CS Labiile mici reprezintă repliuri:a. ale mucoasei vulvare;b. ale pielii;c. ale pielii şi mucoasei;d. de celule ciliare;e. musculare.

242. CS Glandele Skene sunt localizate:a. parauretral;b. în treimea posterioară a labiilor mari;c. în grosimea labiilor mici;d. în vagin;e. pe colul uterin.

243. CS Glandele Bartholini sunt localizate:a. parauretral;b. în treimea posterioară a labiilor mari;c. în grosimea labiilor mici;d. în vagin;e. pe colul uterin.

244. CS pH conţinutului vaginal 4, 2 – 4, 6 se datoreşte bacililor Doderlein, care:a. descompun glicogenul în acid lactic;b. produc acid lactic;c. nu acţionează asupra pH;d. produc acid clorhidric;e. produc acid sulfuric.

251

245. CS Lungimea medie a vaginului unei femei mature atinge:a. 7 – 8 cm;b. 8 – 10 cm;c. 5 – 6 cm;d. 15 – 20 cm;e. 1 – 3 cm.

246. CS Stratul mediu al perineului formează muşchi:a. sfincteri ani externi;b. transversus superficial;c. transversus profundi;d. bulbo-cavernosus;e. ischio-cavernosus.

247. CS Stratul intern al perineului este format din muşchii:a. transvers superficial;b. transvers profundi;c. bulbo-cavernos;d. ischio-cavernos;e. levatori anali.

248. CS Trompele uterine şi uterul se dezvoltă din:a. canelele mezonefrotice (Wolf);b. canalele paramezonefrotice (Muller);c. bulbii sinovaginali;d. canaliculele metanefrotice;e. pronefros .

249 . CS Gonadele primitive se transformă în testicul sub acţiunea:a. antigenului HY;b. testosteronului;c. factorului de inhibiţie (antimullerian);d. cortizolului;e. gonadotropinelor hipofizare.

250. CS Ductele paramezonefrotice degenerează sub acţiunea:a. antigenului HY;b. testosteronului;c. factorului de inhibiţie (antimullerian);d. cortizolului;e. gonadotropinelor hipofizare .

251.. CS Ductele mezonefrotice se transformă în ducte seminifere sub acţiunea:a. antigenului HY;b. testosteronului;c. factorului de inhibiţie (antimullerian);d. cortizolului;e. gonadotropinelor hipofizare .

252. CS Lipsa vaginului şi a unei părţi sau a uterului în întregime constituie sindromul:a. Rokitansky-Kuster-Hauser;b. Morris;c. Klinefelter;d. Turner;e. Sheehan.

252

253. CS Forma tipică a disgeneziei gonadice este numită sindrom:a. Rokitansky-Kuster-Hauser;b. Morris;c. Klinefelter;d. Turner;e. Sheehan.

254. CS Cariotipul 47YXX este caracteristic pentru sindromul:a. Rokitansky-Kuster-Hauser;b. Morris;c. Klinefelter;d. Turner;e. Sheehan.

255. CS Cariotipul 45XO este caracteristic pentru sindromul:a. Rokitansky-Kuster-Hauser;b. Morris;c. Klinefelter;d. Turner;e. Sheehan.

256. CS Genotip 45XO, organe genitale interne şi externe de tip feminin, lipsa semnelor sexuale secundare, anomalii somatice. Diagnosticul?

a. sindromul Rokitansky-Kuster-Hauser;b. sindromul feminizării testiculare (Morris);c. sindromul Klinefelter;d. forma tipică a disgeneziei gonadelor (sindromul Turner);e. sindromul Sheehan.

257. CS Genotip 46XY, gonade masculine, fenotip feminin, lipsa pilozităţii axilare şi pubiene. Diagnosticul?

a. sindromul Rokitansky-Kuster-Hauser;b. sindromul feminizării testiculare (Morris);c. sindromul Klinefelter;d. forma tipică a disgeneziei gonadelor (sindromul Turner);e. sindromul Sheehan.

258. CS Genotip 46XY, gonade masculine, fenotip feminin, lipsa pilozităţii axilare şi pubiene. Cauza?

a. lipsa HY antigenului;b. lipsa secreţiei testosteronului;c. anticorpi anti-T;d. lipsa fermentului 52-ά-reductazei;e. lipsa GnRH (liu-liberinei gonadotrope).

259. CS Pentru sindromul feminizării testiculare este caracteristic cariotipul:a. 46XY;b. 46XX;c. 45XO;d. 47YXX;e. 47XXX.

260. CS Pentru sindromul Turner este caracteristic cariotipul:a. 46XY;b. 46XX;c. 45XO;

253

d. 47YXX;e. 47XXX.

261. CS Pentru sindromul Klinefelter este caracteristic cariotipul:a. 46XY;b. 46XX;c. 45XO;d. 47YXX;e. 47XXX.

262. CS Tratamentul sindromului Rokitansky-Kuster-Hauser prevede: a. terapie de substituţie cu estrogeni;b. înlăturarea chirurgicală a gonadelor;c. înlăturarea chirurgicală a clitorisului;d. formarea vaginului artificial;e. administrarea Dexametazonei.

263. CS Tratamentul formei tipice a disgeneziei gonadelor (sindromul Turner) prevede:a. terapie de substituţie cu estrogeni;b. înlăturarea chirurgicală a gonadelor;c. înlăturarea chirurgicală a clitorisului;d. formarea vaginului artificial;e. administrarea Dexametazonei.

264. CS Frecvenţa malignizării tumorilor benigne ovariene constituie:a. 30-40%;b. 15-25%;c. 0,5-1%;d. 80-90%;e. 100%.

265. CS Mecanismul de apariţie a tumorii ovariene schematic poate fi reprezentat în felul următor:a. hipofuncţia primară ovariană şi micşorarea nivelului de estrogeni;b. hiperfuncţia ovariană primară şi hiperestrogenie;c. micşorarea compensatorie a nivelului gonadotropinelor hipofizare, în primul rând FSH;d. majorarea compensatorie a nivelului gonadotropinelor hipofizare, în primul rând FSH;e. toate răspunsurile sunt corecte.

266. CS Pot fi numite chisturi formaţiunile pseudomucoase ale ovarelor?a. da;b. nu;c. uneori;d. da, dacă formaţiunea e unilaterală;e. da, dacă lipseşte ascita.

267. CS La tumorile epiteliale ovariene benigne se referă:a. chistadenomul;b. lipom;c. teratom;d. fibrom;e. tecomul.

268. CS Mai frecvent se malignizează:a. tumorile mucinoase de ovar;b. chistoamele seroase;c. chistoamele seroase şi mucinoase;d. chistul dermoid;

254

e. fibromul.269. CS Pentru tecomul ovarian este caracteristic următorul tip de frotiu vaginal:

a. atrofic;b. tip III-IV;c. tip I-II;d. toate tipurile;e. nici unul.

270. CS Este oare androblastomul o tumoră producătoare de hormoni?a. da-tumoră feminizantă;b. nu;c. depinde de dimensiuni;d. da- tumoră masculinizantă;e. tumoră inertă.

271. CS În cazul depistării chisturilor paraovariene se indică:a. tratament hormonal;b. tratament chirurgical;c. supraveghere;d. fizioterapie;e. tratament conservativ.

272. CS În lipsa sarcinilor în antecedente se foloseşte termenul de: a. sterilitate primară;b. sterilitate secundară;c. sterilitate endocrină;d. sterilitate imunologică;e. sterilitate feminină.

273. CS Frecvenţa sterilităţii feminine constituie:a. 40%;b. 60-70%;c. 70-80%;d. 90%;e. mai puţin de 20%.

274. CS Frecvenţa sterilităţii masculine constituie:a. 40%;b. 50-60%;c. 70-80%;d. 80-90%;e. mai puţin de 20%.

275. CS Frecvenţa sterilităţii mixte constituie:a. 5%;b. 10%;c. 15%-20%;d. 25-30%;e. mai mult de 30%.

276. CS Schimbările patologice ale glerei cervicale pot fi cauzate de stările jos enumerate, cu excepţia:

a. infectării colului uterin;b. retroflexiei uterine;c. anticorpilor faţă de spermatozoizi;d. diatermocoagularea colului uterin;

255

e. eroziunea colului uterin.277. CS Numiţi metoda cea mai directă de apreciere a ovulaţiei:

a. histerosalpingografia;b. ecohidrotubaţia;c. instalarea sarcinii;d. histeroscopia;e. biopsia endometrului.

278. CS În caz de sterilitate laparoscopia nu este indicată în prezenţa:a. ovarelor sclerochistice;b. tratament ineficient al sterilităţii de etiologie neclară;c. galactoree;d. necesitatea precizării anomaliilor de dezvoltare a organelor genitale;e. suspiciunea endometriozei genitale externe.

279. CS Enumeraţi cauzele sterilităţii masculine atunci când indicele de FSH şi LH este majorat:a. proces inflamator al prostatei;b. azoospermie;c. epispadie;d. varicocel;e. insuficienţa testiculară primară.

280. CS Parenchimul glandei mamare constă din:a ţesut adipos;b. ţesut glandular;c. ţesut muscular;d. ţesut conjunctiv;e. ţesut endometrial.

281. CS Stroma glandei mamare constă din:a. ţesut adipos;b. ţesut glandular,c. ţesut muscular;d. ţesut conjunctiv;e. ţesut endometrial.

282. CS Numărul de lobuli ai glandei mamare a unei femei mature este de:a. 15-25;b. 3-5;c. 30-35;d. 5-10;e. 35-40.

283. CS Pereţii alveolelor glandei mamare sunt tapetaţi cu epiteliu:a. pluristratificat;b. cilindric;c. ciliar;d. unistratificat cubic;e. unistratificat ciliar.

284. CS Ductele galactofore mari ale glandelor mamare sunt tapetate cu epiteliu:a. pluristratificat; b. cilindric;c. unistratificat cubicd. ciliar;e. pluristratificat cubic.

256

285. CS În sarcină, glanda mamară este influenţată de hormonii:a. estrogeni;b. progesteron;c. gonadotropină corionică;d. prolactina;e. ocitocina.

286. CS La nivelul glandelor mamare hormonii estrogeni induc proliferarea:a. ţesutului alveolar al glandei mamare;b. ductelor lactofore ale glandei mamare;c. ţesutului adipos;d. ţesutului conjunctiv fibros lax;e. ţesutului cilindric ciliat.

287. CS Progesteronul contribuie la proliferarea:a. ţesutului alveolar al glandei mamare;b. ductelor lactofore ale glandei mamare;c. ţesutului adipos;d. ţesutului conjunctiv fibros lax;e. ţesutului cilindric ciliat.

288. CS Semnul Konig în cancerul glandei mamare reprezintă:a. desenul venos accentuat de asupra formaţiunii patologice din glanda mamară;b. pielea de asupra formaţiunii patologice are aspectul cojii de portocală;c. mamelonul retractat sau aplatizatd. palparea nodulului canceros la fel de uşor în poziţie verticală şi în decubit dorsal e. palparea induraţiilor de origine dishormonală mai clar în poziţie verticală şi mai puţin clar în decubit dorsal.

289. CS Pentru diagnosticul patologiei glandei mamare nu se foloseşte:a. mamografia;b. ductografia;c. colpocitologia;d. citologia;e. examenul ultrasonor.

290. CS Metoda de contrastare artificială a canalelor galactofore ale glandei mamare se numeşte:a. canaliculografia;b. ductografia;c. mamografia;d. ultrasonografia;e. sinusografia.

291. CS Mastopatia se întâlneşte mai frecvent la vârsta:a. 15-25 ani;b. 30-50 ani;c. 50-60 ani;d. după 60 –65 ani;e. după 65 ani.

292. CS Aspectul radiologic al glandei mamare are aspectul “reliefului lunii” în cazul:a. implicării numai a canalelor galactofore;b. modificării ţesutului alveolar ale glandei mamare;c. dilatarea chistică a segmentelor terminale ale canalelor galactofore;d. forma difuză a mastopatiei;e. combinarea diferitor forme de mastopatie.

257

293. CS Cel mai caracteristic semn al endometriozei este:a. dismenoreea dobândită;b. sterilitatea;c. oligomenoree;d. avorturi habituale; e. obezitatea.

294. CS Endometrioza ovarelor se referă la: a. endometrioza externă;b. endometrioza internă;c. endometrioza extragenitală;d. endometrită;e. sterilitate.

295. CS Care din preparate jos enumerate nu se utilizează în tratamentul endometriozei : a. nonovlon ;b. parlodel ;c. 17-OPC ;d. testosteron ;e. gravibinon.

296. CS La o femeie de 38 ani, adenomioza este însoţită de un sindrom algic stabil, menoragii. Suferă de boală hipertensivă stadiul IIA. Alegeţi varianta optimală de tratament.

a. progestine sintetice combinate ;b. danazol;c. tratament chirurgical ;d. inhibitori ai prostaglandinelor ;e. gravibinon.

 297. CS Pentru diagnosticul formelor precoce a endometriozei genitale externe se utilizează:a. histeroscopia ;b. laparoscopia ;c. histerosalpingografia ;d. chiuretaj diagnostic separat ;e. colposcopia.

298. CS Pentru ce patologie este caracteristic următorul tablou ecografic: structură neomogenă şi îngroşată a endometrului, prezenţa unui nodul cu structură neomogenă, fără capsulă:

a. miom uterin cu nodul intramural ;b. forma nodulară de adenomioză ;c. endometrioza colului uterin;d. endometrioza retrocervicală;e. endometrioza extragenitală.

299. CS Este posibilă coagularea focarelor endometriale în timpul histeroscopiei lichidiene :a. da ;b. nu ;c. parţial posibil ;d. da, după examenul histologic ;e. da, după examenul radiologic.

300. CS Prin histerosalpingografie nu poate fi depistată:a. tuberculoza anexelor uterine ;b. hipoplazia uterină ;c. corioepiteliomul;d. adenomioza;

258

e. miomul.301. CS Endometrioza colului uterin apare pe fondul:

a. leucoplakiei colului uterin ;b.diatermocoagularea colului uterin ;c.polip al colului uterin ;d. colpită ;e. endocervicoză.

302. CS CS Cum se numeşte menstruaţia atunci când volumul de sânge pierdut este de 25 ml:a. hipomenoree;b. hipermenoree;c. eliminări sangvinolente;d. amenoree;e. opsomenoree.

303. CS Cum se numeşte menstruaţia atunci când volumul de sânge pierdut este de 135 ml:a. hipomenoree;b. hipermenoree;c. eliminări sangvinolente;d. amenoree;e. opsomenoree.

304. CS Menstruaţia cu durata de peste 7 zile se numeşte:a. menoragie ( menometroragie);b. oligomenoree;c. proiomenoree;d. opsomenoree;e. amenoree.

305. CS Menstruaţia cu durata mai puţin de 3 zile se numeşte:a. menoragie, menometroragie;b. oligomenoree;c. proiomenoree;d. opsomenoree;e. amenoree.

306. CS Repetarea ciclului menstrual la fiecare 18-20 zile se numeşte:a. proiomenoree;b. opsomenoree;c. amenoree;d. spaniomenoree;e. hipomenoree.

307. CS Repetarea ciclului menstrual la fiecare 2-3 luni se numeşte:a. proiomenoree;b. opsomenoree;c. amenoree;d. spaniomenoree;e. hipomenoree.

308. CS Patologia care se caracterizează prin repetarea ciclului menstrual la fiecare 6 luni se numeşte:

a. proiomenoree;b. opsomenoree;c. amenoree;d. spaniomenoree;

259

e. hipomenoree.309. CS Patologia care se caracterizează prin repetarea ciclului menstrual la fiecare 4-5 luni se numeşte:

a. proiomenoree;b. opsomenoree;c. amenoree;d. spaniomenoree;e. hipomenoree.

310. CS Una din consecinţele serioase ale MST (infecţia papilomovirus) este:a. sterilitatea;b. cancerul de col;c. endometrioza;d. sarcina ectopică;e. BIP (boala inflamatorie pelvină).

311. CS Agentul patogen al cancerului de col, transmis pe cale sexuală este:a. gonococul;b. virusul papiloma;c. toxoplasma;d. herpesul genital;e. chlamidia.

312. CS Maladiile sexual transmisibile afectează de obicei: a. ambele trompe uterine;b. numai o trompă uterină;c. ambele trompe şi uterul concomitent;d. trompa şi ovarul;e. uterul şi trompa.

313. CS Pentru tratamentul specific al gonoreei se utilizează:a. penicilina;b. metronidazol;c. nizoral;d. valtrex;e. aciclovir.

314. CS Tratamentul specific al chlamidiozei include preparatele jos enumerate, cu excepţia:a. penicilinei;b. tetraciclinei;c. sumamedului;d. ciprobaiului;e. eritromicinei.

315. CS Alegeţi definiţia corectă a menopauzei:a. dispariţia spontană a menstruaţiei cauzată de epuizarea ovarelor;b. perioada de modificare a paternului menstrual în legătură cu epuizarea ovarelor;c. perioada care urmează după ultimul ciclu menstrual;d. perioada care incepe peste 12 luni după ultimul ciclu menstrual; e. nici una din definiţii nu este corectă.

316. CS Managementul nonfarmacologic al osteoporozei la femeile postmenopauzale nu presupune:a. dietoterapie;b. urmarea unui program de exerciţii fizice;c. sistarea fumatului;d. limitarea alcoolului;

260

e. terapia hormonală de substituţie.317. CS Alternativa terapiei hormonale de substituţie pentru controlul bufeelor şi a transpiraţiilor nocturne la femeile premenopauzale sunt :

a. clonidina;b. cofeina;c. clomifenul;d. vitamina Ee. acid ascorbic.

318. CS Alegeţi afirmaţiile false :a. femeile perimenopauzale nu sunt infertile;b. preparatele combinate ale terapiei hormonale de substituţie au şi efect contraceptiv;c. femeile după de 50 ani trebuie să utilizeze anticoncepţionale timp de 1 an după ultima menstruaţie;d. femeile mai tinere de 50 ani trebuie să utilizeze anticoncepţionale timp de 2 ani după ultima menstruaţie,e. consumatoarele de contraceptive orale combinate în perimenopauză nu necesită terapie hormonală de substituţie.

319. CS Componenta progestagenă din preparatele hormonale de substituţie la femeile postmenopauzale se administrează :

a. pentru profilaxia osteoporozei;b. pentru controlul bufeelor şi a transpiraţiilor nocturne;c. pentru controlul simptomelor atrofiei vaginale ;d. cu scop de profilaxie a cancerului mamar; e. cu scop de profilaxie a cancerului endometriului.

320. CS Care este durata minimă de administrare a progestativului în cadrul terapiei hormonale de substituţie la femeile postmenopauzale:

a. 6-7 zile;b. 8-9 zile;c. 10-12 zile; d. 14-16 zile;e. 18-21 zile.

321. CS Care din metodele de examinare enumerate nu se referă la cele endoscopice:a. colposcopia;b. cervicoscopia;c. laparoscopia;d. controlul ultrasonografic;e. histeroscopia.

322. CS Laparoscopia şi culdoscopia sunt contraindicate în caz de:a. suspecţii la tumori ale anexelor uterului ;b. endometrioză ovariană;c. sterilitate de geneză tubară;d. proces aderenţial pronunţat al bazinului mic;e. sindromul ovarelor polichistice.

323. CS Care este termenul optim pentru efectuarea chiuretajului diagnostic al cavităţii uterine?a. 10-12 zile până la menstruaţie;b. 1-2 zile până la menstruaţie;c. 5-6 zile înainte de menstruaţie;d. imediat după finalizarea menstruaţiei;e. în ziua a 14-a a ciclului menstrual.

261

324. CS Termenul optim pentru efectuarea metrosalpingografiei este:a. faza foliculară a ciclului menstrual;b. faza luteinizantă a ciclului menstrual;c. în timpul menstruaţiei;d. îmediat după menstruaţie;e. în ajunul menstruaţiei.

325. CS Prin intermediul histerosalpingografiei nu pot fi diagnosticate:a. tuberculoza anexelor uterine;b. hipoplazia uterului;c. corionepiteliomul;d. adenomioza;e. uterul bicorn.

326. CS Nu serveşte drept contraindicaţie pentru efectuarea histerosalpingografiei:a. metroragia;b. suspecţie de graviditate;c. forma latentă a tuberculozei genitale;d. acutizarea salpingitei cronice;e. endometrita latentă.

327. CS La testele de diagnostic funcţional a stării ovarelor se referă:a. proba Hrobas;b. cromodiagnosticul;c. biopsia aspiratorie;d. cervicoscopia;e. colpocitologia.

328. CS Histerometria (sondajul uterului) este contraindicată în caz de:a. suspecţie de sarcină;b. suspecţie de cancer al colului uterin;c. nod miomatos submucos;d. cancer de corp uterin;e. eliminări purulente din canalul cervical.

329. CS Numiţi contraindicaţia relativă pentru efectuarea biopsiei exploratorii a colului uterin:a. leziuni macroscopice ulcerative la nivelul colului uterin;b. vase atipice în tabloul colposcopic;c. graviditatea;d. proliferări papilare şi zone iod-negative;e. col uterin fără schimbări.

330. CS Miomul uterin este o tumoră:a. benignă;b. malignă;c. limitrofă;d. de obicei benignă;e. de obicei malignă.

331. CS Semnul clinic principal în caz de localizare subseroasă a nodulului miomatos este:a. algiile;b. dereglările ciclului menstrual;c. diminuarea volumului de sânge menstrual pierdut;d. scaderea libidoului;e. dispareunia.

262

332.. CS Semnul sugestiv la histerosalpingografie pentru un miom uterin submucos este:a. defectul de umplere;b. umbre după contur;c. conturul neregulat, ulceros al cavităţii uterului;d. substanta de contrast nu patrunde in trompe;e. substanta de contrast nu patrunde in cavitatea abdominala.

333. CS Defundarea uterului se efectuează cu scopul păstrării funcţiei:a. reproductive;b. menstruale;c. sexuale;d. secretorii;e. reproductive şi menstruale.

334. CS Indicaţii pentru histerectomie totală în caz de miom uterin sunt:a. noduli cu localizare în regiunea istmică fără afectarea colului uterinb. noduli localizaţi la nivelul colului uterinc. miom gigantd. asocierea cu patologia anexelore. vârsta după 40 ani.

335. CS Perioada pubertară cuprinde etapa (după clasificarea OMS) între:a. 9-16 ani;b. 10-16 ani;c. 10-15 ani;d. 10-14 ani;e. 8-10 ani.

336. CS Pubertatea precoce apare la vârsta de:a. Sub 9 ani;b. Sub 10 ani;c. Sub 11 ani;d. Sub 12 ani;e. Sub 13 ani.

337. CS Perioada neonatală de dezvoltare a sistemului reproductiv, cuprinde intervalul de timp de la naştere până la vârsta de:

a. 7 zile; b. 10 zile;c. 12 zile; d. 28 zile;e. 14 zile.

338. CS La examenul obiectiv al unei fetiţe cu vârsta de 3 ani (la exterior normal dezvoltată, cariotipul-46XX) sa depistat clitorisul cu lungimea de 5 cm şi concreşterea labiilor. Cel mai considerabil test pentru confirmarea diagnosticului va fi nivelul ridicat de:

a. estrogeni în urină;b. progesteron în sânge;c. prolactină în sânge şi nivel ridicat de 17 CS în urină;d. pregnandiol în urină;e. 17 CS în urină.

339. CS Raportul dintre colul şi corpul uterin la fetiţe nou-născute este:a. 3 : 1;b. 2,5 : 1;c. 2 :1;

263

d. 1,5 : 1;e. 1 .1.

340. CS La o fetiţă de 4 ani se stabileşte diagnosticul de sindrom adreno-genital. Momentul etiologic în această patologie este:

a. deficitul fermentului 21-hidroxilază;b. administrarea preparatelor hormonale în timpul sarcinii;c. tumoră ovariană;d. tumoră a suprarenalelor;e. aberaţii cromozomiale.

341. CS În cazul sindromului adrenogenital dexametazona se indică în doză:a. 1 mg în 24 ore;b. 5 mg în 24 ore;c. doza depinde de 17 CS în urină;d. doza depinde de nivelul de estrogeni în urină;e. doza depinde de nivelul de estrogeni în sânge.

342. CS Cum se modifică nivelul de androgeni după proba cu dexametazonă la fetiţele cu sindromul adrenogenital:

a. nu se schimbă;b. scade neesenţial;c. scade brusc;d. creşte esenţial;e. se măreşte nesemnificativ.

343. CS În tratamentul sindromului adrenogenital se indică hormonii:a. gonadotropi;b. androgeni;c. glucocorticoizi;d. andogeni şi glucocorticoizi;e. progestageni.

344. CS În sindromul adrenogenital, dereglările primare sunt la nivel de:a. hipofiză;b. suprarenale;c. ovare;d. hipotalamus;e. uter.

345. CS La baza dezvoltării sindromului adrenogenital este deficitul de sinteză a hormonilor:a. corticosteroizi;b. aldosteron;c. androgeni;d. estrogeni;e. progesteron.

346. CS Care tulburări neuro-endocrine duc la virilizare în cazul sindromului Shtein-Levental?a. hiperandrogenia;b. hipoandrogenia;c. hipoestrogenia;d. hiperestrogenia;e. hipercorticizm.

347. CS Tratamentul preventiv al sindromului Ştein-Levental se efectuează cu:a. estrogeni;

264

b. gestageni;c. estrogeni - gestageni;d. corticosteroizi;e. androgeni.

348. CS Eficacitatea contraceptivă este apreciată după indicele:a. Soloviov;b. Ţovianov;c. Perl;d. Abuladze;e. Genter.

349. CS Cum se modifică flora vaginală în perioada premenstruală?a. se măreşte flora aerobă;b. se micşorează flora aerobă;c. se măreşte flora anaerobă;d. se micşorează flora anaerobă;e. nu se modifică.

350 CS.În reglarea ciclului menstrual rolul declanşator îi revine:a. hipotalamusului;b. hipofizei;c. ovarelor;d. glandei tiroide.e. glandelor suprarenale.

351. CS În adenohipofiză se produc:a. hormonii tireotrop, somatotrop, adrenocorticotrop;b. prolactina, hormonii foliculostimulant şi luteinizant;c. ocitocina, vasopresina, hormonii tireotrop, somatotrop;d. ocitocina, vasopresina;e. hormonul melanostimulant.

352. CS În neurohipofiză se depoziteză:a. hormonii tireotrop, somatotrop, adenocorticotrop;b. prolactina, hormonii foliculostimulant şi luteinizant;c. ocitocina, vasopresina, hormonii tireotrop, somatotrop;d. ocitocina, vasopresina;e. hormonul melanostimulant.

353. CS În porţiunea mediană a hipofizei se secretă:a. hormonii tireotrop, somatotrop, adenocorticotrop;b. prolactina, hormonii foliculostimulant şi luteinizant;c. ocitocina, vasopresina, hormonii tireotrop, somatotrop;d. ocitocina, vasopresina;e. hormonul melanostimulant.

354. CS În ce fază a ciclului menstrual nivelul de FSH este maxim?a. prima fază;b. ovulaţie;c. a II-a fază;d. în timpul menstruaţiei;e. în timpul sarcinii.

355. CS În ce fază a ciclului menstrual nivelul de LH este maxim?a. la sfârşitul primei faze;b. perioade de ovulaţie;

265

c. la începutul fazei II-a;d. în timpul menstruaţiei;e. este constant pe parcursul ciclului.

356. CS Numiţi efecte caracteristice ale FSH:a. stimulează creşterea, dezvoltarea foliculilor;b. stimulează secreţia estrogenilor şi participă la ovulaţie;c. participă la dehiscenţa foliculului şi secreţia progesteronului;d. stimulează formarea şi maturizarea corpului galben;e. inhibă ovulaţia.

357. CS Numiţi efectele caracteristice ale LH:a. stimulează creşterea, dezvoltarea foliculilor;b. stimulează secreţia estrogenilor şi participă la ovulaţie;c. participă la dehiscenţa foliculului şi secreţia progesteronului;d. stimulează formarea şi maturizarea corpului galben;e. inhibă ovulaţia.

358. CS Corespunzător mecanismului de feed-back, dozele mari de FSH acţionează asupra secreţiei de GnRH în modul următor:

a. stimulator;b. inhibator;c. nu acţionează;d. stimulează secreţia de progesteron;e. inhibă secreţia de progesteron.

359. CS Corespunzător mecanismului de feed-back, dozele mici de FSH acţionează asupra secreţiei de GnRH:

a. stimulator;b. inhibator;c. nu acţionează;d. stimulează secreţia de progesteron;e. inhibă secreţia de progesteron.

360. CS În ce fază de dezvoltare a corpului galben începe secreţia progesteronului?a. proliferare şi vascularizare;b. metamorfoza glandulară;c. înflorirea corpului galben;d. involuţia corpului galben;e. în nici una.

361. CS În faza foliculară a ciclului ovarian în ovare are loc:a. dezvoltarea şi maturizarea foliculului cu producere de estrogeni;b. dezvoltarea şi maturizarea corpului galben cu producere de progesteron;c. atrezia şi persistenţa foliculului cu producere de estrogeni;d. dezvoltarea corpului galben;e. involuţia corpului galben.

362. CS Ovulaţia se produce sub acţiunea: a. FSH, LH, ocitocinei;b. enzimelor proteolitice;c. estradiolului, progesteronului şi androgenilor;d. ACTH, TTH;e. FSH şi a enzimelor proteolitice.

363. CS În faza luteinică a ciclului ovarian se secretă:a. FSH, LH, ocitocina şi enzime proteolitice;

266

b. estradiol;c. progesteron şi androgenid. ACTH, TTH;e. FSH şi enzime proteolitice.

364. CS Hormonul foliculostimulator (FSH) este secretat de:a. hipotalamus;b. adenohipofiza;c. epifiza;d. suprarenale;e. ovare.

365. CS Efectul specific al estrogenilor constau în :a. maturizarea şi funcţionarea tractului genital şi a glandei mamare;b. regenerarea şi proliferarea endometrului;c. dezvoltarea corpului galben;d. modificări secretorii ale endometriului;e. menţinerea sarcinii.

366. CS Efectele specifice ale progesteronului constau în:a. maturizarea şi menţinerea tractului genital şi glandei mamare;b. regenerarea şi proliferarea endometriului;c. maturizarea somatică ;d. modificări secretorii ale endometriului;e. menţinerea sarcinii.

367. CS Prolactina este un produs al:a. ovarelor;b. suprarenalelor;c. epifizei;d. adenohipofizei;e. hipotalamusului.

368. CS La organele-ţintă pentru acţiunea hormonilor steroizi se referă:a. uterul, vaginul;b. trompe uterine;c. foliculul pilos;d. pielea, ţesutul osos;e. ovarele.

369. CS Hormonul-luteinizant (LH) este un produs al: a. hipotalamusului;b. adenohipofizei;c. epifizei;d. suprarenalelor;e. ovarelor.

370. CS Sindromul ovarelor polichistice este cauzat de factorii jos enumeraţi, cu excepţia:a. factorului mecanic;b. factorului genetic;c. inhibiţia aromatazei;d. administrarea incorectă a contraceptivelor;e. disfuncţii hormonale.

371. CS Tratamentul de bază al sindromului ovarelor polichistice constă în:a. evitarea situaţiilor de stres;b. slăbirea în greutate prin efort fizic mare;

267

c. slăbirea prin dietă specială;d. vitaminoterapia;e. hormonoterapia.

372. CS Tratamentul sindromului premenstrual include următoarele principii, cu excepţia:a. psihoterapie;b. regimului alimentar;c. masajului general;d. electroforezei cu Zn şi Cu în regiunea suprapubiană;e. terapiei hormonale.

373. CS Tabloul clinic al sindromului postcastraţional include simptomele enumerate, cu excepţia:a. vegeto-vasculare;b. mastopatii;c. endocrino-metabolice;d. renale;e. osteoporozei.

374. CS Scopul administrării progestinelor paralel cu estrogenii în tratamentul sindromului postcastraţional constă în evitarea:

a. efectului de hiperplazie a endometriului;b. Sarcinii (scop contraceptiv);c. cancerului endometrial;d. virilismului;e. hipoplaziei glandelor mamare.

375. CS Tratamentul hormonal al sindromului postcastraţional este folosit cu scop:a. de substituţie;b. de stimulare;c. de inhibiţie;d. reflectorie;e. de nutriţie.

376. CS La formele virilizmului se referă cele enumerate, cu excepţia:a. suprarenalian;b. ovarian;c. tiroidian;d. hipofizar;e. constituţional-ereditar.

377. CS În boala Iţenco-Cushing se indică:a. terapie hormonală de substituţie;b. traramentul chirurgicală;c. radioterapie;d. tratament simptomatic;e. terapie hormonală de inhibiţie.

378. CS Oxitocina este sintetizată de:a. neurohipofiză;b. adenohipofiză;c. epifiză;d. suprarenale;e. hipotalamus.

379. CS Melanotonina se sintetitează în:a. hipotalamus;b. neirohipofiză;

268

c. epifiză;d. adenohipofiză;e. suprarenale.

380. CS Numiţi simptomele caracteristice pentru retroflexia uterului:a. dureri în regiunea sacrată;b. algodismenoreea;c. amenoree;d. dureri în regiunea lombară;e. disurie.

381. CS Operaţia plastică optimală la o pacientă de 45 ani cu prolaps uterin de grad III este:a. colporafia anterioară şi posterioară cu levatoroplastică;b. colporafia anterioară şi posterioară fără levatoroplastică;c. histerectomie totală transvaginală; d. histerectomie totală transabdominală;e. numai colporafia mediană.

382. CS La aparatul suspensor al uterului şi anexelor nu se referă ligamentul:a. lat al uterului;b. rotund al uterului;c. propriu al ovarului;d. cardinal;e. sacro-uterin.

383. CS Canalelel Muller reprezintă sursa de dezvoltare a organelor genitale enumerate, cu excepţia:

a. uter;b. ovare;c. trompe uterine;d. vagin;e. labii mari şi labii mici.

384. CS În cazul atreziei himenului se efectuează incizie:a. transversală;b. longitudinală;c. sub formă de “cruce”;d. sub formă de semilună;e. sub formă de stea.

385. CS Colul uterin coboară până la fanta genitală în caz de prolaps genital de gradul:a. I;b. II;c. III;d. IV;e. V.

386. CS Unghiul de versiune se formează între axa:a. uterului şi vaginului;b. uterului şi pelvisului;c. uterului şi colulului uterin;d. colului uterin şi axa bazinului;e. colului uterin şi rectului.

387. CS La cauzele prolapsului genital nu se referă:a. insuficienţa mijloacelor de susţinere;b. traumatismul muşchilor de susţinere;

269

c. efortul fizic sporit;d. infantilism genital;e. multiparitate.

388. CS La apariţia sarcinii extrauterine nu participă factorii: a. ovulari ;b. tubari ;c. hormonali ;d. anamneza ginecologică complicată ;e. sociali.

389. CS Pentru sarcina tubara în evolutie sunt caracteristice simptomele enumerate, cu exceptia :a. semnelor sarcinii ;b. amenoreei ;c. discordanţa între dimensiunile uterului şi termenul presupus al sarcinii ;d. palparea unei formatiuni în regiunea anexelor;e. hemoragie uterine nesemnificativă.

390. CS Diagnosticul sarcinii tubare în evoluţie se poate stabili pe baza simptomelor enumerate, cu exceptia :

a. testul de sarcină pozitiv ;b. ultrasonografiei ;c. chiuretajului diagnostic ;d. laparascopiei ;e. puncţiei fornixului posterior.

391. CS Diagnosticul de sarcină tubară intreruptă se stabileşte pe baza simptomelor enumerate, cu exceptia :

a. şocului dolor ;b. semnelor de hemoragie interna ; c. durerilor in epigastru;d. febră ;e. eliminări sangvinolente din vagin.

392. CS Diagnosticul de sarcină tubară întreruptă nu poate fi stabilit pe baza următoarelor criterii: a. palparea abdomenului cu evaluarea semnelor de excitaţie peritoneală ;b. evaluarea semnelor clinice de hemoragie intraabdominală;c. semne de impermeabilitate tubară la metrosalpingografie ; d. obtinerea de sănge necoagulabil la punctia fornixului posterior; e. depistarea a trompei rupte si a hemoragiei intraabdominale la laparascopie.

393. CS La forme clinice ale sarcinii tubare se referă cele enumerate, cu exceptia :a. pseudosalpingeană ;b. pseudoavortivă ;c. abdominală ;d. pseudoapendiculară ;e. pseudoperitoneală.

394. CS Tratamentul sarcinii tubare consta în :a. inlaturararea trompei prin laparascopie sau laparatomie ;b. raclajul cavitatii uterine;c. administrarea antibioticelor;d. administrarea preparatelor estrogen-gestagenice;e. aspirarea cavitaţii uterine.

395. CM Perioada caracteristică de dezvoltare a apoplexiei ovariene este :a. la începutul ciclului menstrual ;

270

b. la sfîrsitul ciclului menstrual ;c. în timpul ovulaţiei;d. în timpul menstruaţiei;e. în premenopauză.

396 CM Tabloul clinic al apoplexiei ovariene include simptomele enumerate, cu excepţia:a. durerilor in hipogastriu;b. semnelor de hemoragie intraabdominală ;c. semnelor pozitive de sarcina ;d. anemiei ;e. semnelor de excitare a peritoneului .

397. CM Diagnosticul de apoplexie ovariană se bazeaza pe simptomele enumerate, cu excepţia:a. tabloului clinic de hemoragie intraabdominală ;b. anamneziei (legatura cu ciclul menstrual) ;c. febrei ;d. puncţia pozitivă a fornixului posterior ;e. dereglarea integrităţii ovarului la laparascopie.

398. CM Selectaţi formele rar întâlnite de bazin anatomic strâmtat:a. osteomalitic;b. strâmtat plat simplu;c. cifotic;d. strâmtat plat rahitic;e. spondilolistic.

399. CM Numiţi factorii etiopatogenetici în dezvoltarea bazinului strâmtat:a. diabetul zaharat în perioada reproductivă;b. infecţii suportate în copilărie;c. traumatism pe parcursul vieţii;d. infantilismul;e. insuficienţa cardiacă.

400. CM Numiţi particularităţile biomecanismului naşterii în caz de bazin uniform strâmtat:a. flexia maximă;b. angajarea cu sutura sagitală în unul din diametrele oblice;c. naştere prelungită;d. supraextensia perineului;e. angajarea sinclitică a craniului fetal.

401. CM Numiţi particularităţile naşterii în bazin plat rahitic:a. angajarea îndelungată a căpuşorului cu sutura sagitală în diametrul transversal la întrarea în bazinul mic;b. asinclitism anterior; c. naştere prelungită;d. supraextensia perineului;e. angajarea sinclitică a craniului fetal.

402. CM Conduita naşterii în bazin strâmtat plat rahitic, situaţia fătului transversală, sarcină 38 săptămâni, hidrocefalie şi dilatarea completă a canalului cervical nu prevede:

a. operaţie cezariană;b. versiunea şi extracţia fătului de picioruş;c. embriotomie;d. naştere per vias naturalis;e. forceps obstetrical.

403. CM Selectaţi formele de bazin anatomic strâmtat frecvent întâlnite:

271

a. spondilolistic;b. strâmtat transversal;c. strâmtat în formă de pâlnie;d. strâmtat plat;e. general şi uniform strâmtat.

404. CM Numiţi în ordinea succesivă 4 elemente care apar în primul rând în fanta genitală în momentul deflexiei căpuşorului în prezentaţia occipitală a fătului, varietatea anterioară:

a. fruntea;b. bărbia;c. capul în întregime;d. regiunile temporale;e. regiunile parietale.

405. CM Numiţi în ordinea succesivă primele 4 momentele biomecanismului naşterii în prezentaţie cefalică, varietate posterioară:

a. flexia capului;b. rotaţia internă a capului;c. deflexia capului;d. flexiunea suplimentară;e. rotaţia internă a trunchiului şii externă a capului.

406. CM Definiţia corectă în caz de angajarea asinclitică este:a. angajarea capului cu sutura sagitală aproape de simfiză;b. angajarea capului cu sutura sagitală aproape de promontoriu;c. angajarea capului cu sutura sagitală la mijlocul simfizei şi promontoriu;d. sutura sagitală coincide cu axul longitudinal al bazinului;e. sutura sagitală situată transversal.

407. CM Numiţi în ordine succesivă momentele biomecanismului naşterii în prezentaţie cefalică, varietate anterioară:

a. flexia capului;b. deflexia capului;c. deflexia adăugătoare a capului;d. rotaţia externă a capului şi internă a trunchiului;e. rotaţia internă a capului.

408. CM Numiţi formele rare de gestoze cu afectare hepatică, caracteristice sarcinii: a. icterul idiopatic al gravidelor;b. icterul familial recidivant al gravidelor;c. distrofie adipoasă hepatică acută a gravidelor;d. maladii hepatice cronice;e. hepatită virală acută.

409. CM Indicaţi afecţiunile hepatice independente de sarcină:a. icterul idiopatic al gravidelor;b. icterul familiar recidivant al gravidelor;c. distrofie hepatică adipoasă acută a gravidelor;d. maladii hepatice cronice;e. hepatită virală acută.

410. CM Care din semnele clinice şi paraclinice enumerate se referă la colestaza intrahepatică în sarcină:

a. prurit de lungă durată;b. probele hepatice în limitele normei;c. creşterea uşoară a fosfatazei alcaline;

272

d. intoxicaţia organismului cu dereglarea probelor funcţionale hepatice;e. icter nepronunţat.

411. CM Conduita obstetricală a gravidelor cu hepatită virală acută în termeni precoce de sarcină prevede:

a. tratamentul simptomatic;b. întreruperea sarcinii după efectuarea tratamentului;c. tratamentul antibacterian;d. tratamentul orientat spre ameliorarea circulaţiei feto-placentare;e. nu se permite administrarea medicamentelor.

412. CM Conduita gravidelor cu patologie cardio-vasculară presupune:a. consultul cardiologului;b. evitarea excesului ponderal;c. prevenirea infecţiilor;d. evitarea efortului fizic, stresului;e. prevenirea şi tratarea hepatitei.

413. CM Numiţi termenele de gestaţie, la care este obligatorie internarea gravidelor cu patologie cardiacă:

a. 7-12 săptămâni;b. 13-14 săptămâni;c. 28-32 săptămâni;d. 20-24 săptămâni;e. 37-38 săptămâni.

414. CM Naşterea per vias naturalis la gravidele cu reumatism se admite în caz de:a. reumatism în faza inactivă;b. sistemu cardiovascular compensat;c. insuficienţă nepronunţată a valvei mitrale;d. stenoză izolată de grad 1 a orificiului aortic;e. reumatism acut.

415. CM Scurtarea perioadei de expulzie prin aplicarea forcepsului se indică în caz de:a. insuficienţă gravă a valvei mitrale;b. viciu aortic cu hipertrofia ventriculului stâng;c. viciu aortic cu dilatarea ventriculului stâng;d. vicii combinate;e. stenoză mică izolată a orificiului aortic.

416. CM Pronosticul matern în cazul viciilor cardiace congenitale este determinat de:a. tipul viciului;b. prezenţa cianozei;c. rezerva cardiacă funcţională;d. tratamentul chirurgical al viciului cardiac anterior sarcinii;e. gradul de maturizare a placentei.

417. CM Selectaţi contraindicaţiile pentru păstrarea sarcinii în cazul viciilor cardiace congenitale:a. viciu cu cianoză primară;b. viciile de tip palid care se însoţesc de hipertensiune pulmonară;c. viciile de tip palid cu cianoză secundară;d. viciu cardiac congenital combinat cu viciu reumatismal;e. stenoza arterei pulmonare fără hipertrofia ventriculului drept.

418. CM Selectaţi contraindicaţiile pentru păstrarea sarcinii la pacientele cu comisurotomie:a. restenoză;b. prezenţa viciilor concomitente necorijate;

273

c. cardită reumatismală;d. vicii concomitente corijate;e. insuficienţă cardiovasculară gravă.

419. CM Excluderea scremetelor la parturientele cu comisurotomie mitrală este indicată în:a. restenoză gradul II;b. insuficienţa mitrală evidentă;c. viciu aortal concomitent;d. insuficienţă cardiovasculară st II A-III;e. fază neactivă a carditei reumatismale.

420. CM Drept contraindicaţii absolute pentru sarcină la pacientele după protezarea valvelor cardiace servesc:

a. dereglarea funcţiei protezei;b. endocardita septică;c. insuficienţa cardiovasculară gr.II-III;d. prezenţa cardiomegaliei;e. prezenţa anemiei.

421. CM Drept contraindicaţii pentru sarcină după corecţia viciilor cardiace congenitale servesc:a. insuficienţa cardiacă II-III;b. endocardita septică;c. prezenţa modificărilor secundare ireversibile în organele interne;d. prezenţa anemiei;e. operaţia paleativă pentru tetrada Fallot în antecedente.

422. CM La naştere în cazul parturientelor cu patologie cardiacă este oblifatorie prezenţa următorilor specialişti:

a. obstetrician;b. chirurg;c. anesteziolog-reanimatolog;d. neonatolog;e. internist.

423. CM Selectaţi complicaţiile posibile în travaliu la o parturientă cu patologie cardiacă:a. naştere rapidă;b. hipoxie intrauterină a fătului;c. placenta praevia;d. hemoragie;e. edem pulmonar.

424. CM Care sunt metodele de analgezie a travaliului utilizate la parturientele cu patologie cardiacă?

a. analgezie epidurală;b. anestezie generală;c. utilizarea intravenoasă a drogurilor (premedicaţie);d. anestezie paracervicală;e. anestezie pudentală.

425. CM Selectaţi factorii predispozanţi pentru dezvoltarea hipotensiunii în sarcină:a. creşterea tonusului parasimpatic;b. diminuarea tonusului parasimpatic;c. micşorarea rezistenţei vasculare periferice;d. predominarea vasodilataţiei asupra vasoconstricţiei;e. predominarea vasoconstricţiei asupra vasodilataţiei.

274

426. CM Selectaţi particularităţile evoluţiei sarcinii în hipotensiunea patologică:a. hipoxia cronică intrauterină a fătului;b. insuficienţa feto-placentară;c. hipotrofie fetal;d. decolarea prematură a placentei normal înserate;e. sarcină suprapurtată.

427. CM Naşterea pe fond de hipotensiune arterială se poate complica cu:a. anomalii de dezvoltare a fătului; b. distocii de dinamică;c. hemoragii;d. placenta praevia;e. traumatism matern.

428. CM Către indicaţiile relative pentru operaţia cezariană se referă cele enumerate, cu excepţia:a. prezentaţiei pelviene;b. hipoxia progresantă a fătului;c. placentei praevia centrală;d. preeclampsiei severe;e. bazinului anatomic strâmtat gradul III.

429. CM Numiţi priorităţile inciziei joase transversale în operaţia cezariană:a. micşorarea complicaţiilorpostoperatorii la nivelul plăgii;b. micşorarea hemoragiei;c. efect cosmetic;d. externare mai precoce;e. externare tardivă.

430. CM Enumeraţi tipurile de incizie a uterului în operaţia cezariană :a. transversală în segmentul inferior, sub formă de semilună; b. corporală;c. sigmoidă;d. în formă de “U”;e. pe rebordul uterului.

431. CM Enumeraţi contraindicaţiile operaţiei cezariene: a. iminenţa de ruptură a uterului;b. prezentaţia pelviană a fătului;c. varice pronunţate în segmentul inferior al uterului;d. perioada alichidiană peste 72 ore;e. deschiderea completă a colului uterin, făt mort.

432. CM Enumeraţi indicaţiile absolute pentru operaţia cezariană:a. prezentaţia pelviană;b. placenta praevia centrală;c. bazin anatomic strâmtat gradul III;d. dezlipirea totală a placentei normal inserate în sarcină;e. angajarea transversală a fătului.

433. CM Enumeraţi indicaţiile relative pentru operaţia cezariană în mod planic:a. sterilitatea în anamneză;b. hipoxie cronică intrauterină a fătului;c. făt macrosom în prezentaţie pelviană;d. vârsta gravidei mai mare de 30 ani;e. duplex (I făt prezentaţie pelvină, II făt prezentaţie craniană).

275

434. CM Enumeraţi indicaţiile pentru operaţia cezariană corporală :a. operaţia cezariană corporală în anamneză;b. semestrul II al sarcinii;c. prezentaţia pelviană;d. dilatarea varicoasă pronunţată a venelor în regiunea segmentului inferior al uterului;e. placenta praevia centrală complicată cu hemoragie.

435. CM Starea cicatricei pe uter după operaţia cezariană depinde de:a. tehnica suturării plăgii;b. conduita postoperatorie;c. vârsta pacientei;d. calitatea utilajului;e. metoda de anestezie folosită.

436. CM Pentru diagnosticul precoce al complicaţiilor septico-purulente după operaţia cezariană se monitorizează:

a. dinamica Ps ;b. prezenţa factorilor de risc;c. dinamica involuţiei uterului;d. lactaţia;e. starea copilului.

437. CM Micşorarea glicemiei la gravidele cu diabet zaharat se produce:a. de la începutul sarcinii până la 12 săptămâni de gestaţie;b. de la 10 săptămâni până la 2-3 luni;c. de la 24-28 săptămâni până la 34 săptămâni;d. de la 35-36 săptămâni până la naştere;e. în naştere şi lactaţie.

438. CM Sarcina la femeile cu diabet zaharat se complică mai frecvent cu:a. preeclampsie;b. polihidramnios;c. pielonefrită, cistită;d. insuficienţă cardio-vasculară;e. anemie.

439. CM La femeile cu diabet zaharat în perioada post-partum pot să apară următoarele complicaţii:a. infecţii septico-purulente;b. sindromul CID;c. hipertensiune arterială;d. hipogalactie;e. anemie.

440. CM Enumeraţi indicaţiile pentru operaţie cezariană la o femeie cu diabet zaharat:a. chetoacidoza;b. progresia angiopatiei diabetice;c. bazin clinic strâmtat;d. insuficienţa istmico-cervicală;e. prezentaţia pelviană a fătului.

441. CM Care sunt termenele de gestaţie pentru internarea pacientelor cu diabet zaharat:a. de la survenirea sarcinii până la 12 săptămâni;b. de la 20 până la 24 săptămâni;c. la 34-36 săptămâni de gestaţie;d. pe parcursul sarcinii în întregime;e. la 38-39 săptămâni.

276

442. CM Diabetul zaharat reprezintă:a. insuficienţa insulinică absolută sau relativă;b. dereglarea metabolismului glucidic;c. dereglarea metabolismului în întregime;d. modificări patologice în toate organele;e. modificări patologice în pancreas.

443. CM Complicaţiile caracteristice la gravidele cu tireoidită includ:a. avorturi spontane;b. naşteri premature;c. gestoze precoce;d. anemii;e. sarcini oprite în evoluţie.

444. CM Indicaţi semnele prezumptive ale sarcinii:a. greaţă, vomă;b. pigmentaţia liniei albe şi a organelor genitale externe;c. modificări olfactive;d. modificări ale libidoului;e. variaţii ale tensiunii arteriale.

445. CM Enumeraţi modificările caracteristice care se produc la nivelul glandelor mamare în timpul sarcinii:

a. hiperpigmentarea areolelor mamare şi a mameloanelor;b. creşterea în volum a glandelor mamare;c. diminuarea turgorului glandelor mamare;d. prezenţa sectoarelor de infiltraţie dură, asimetria glandelor mamare;e. apariţia colostrului la exprimarea mamelonului.

446. CM Indicaţi semnele sigure ale sarcinii: a. aprecierea bătăilor cordului fetal;b. creşterea abdomenului în volum;c. creşterea uterului în volum;d. aprecierea mişcărilor fetale de către obstetrician;e. palparea părţilor fetale mari.

447. CM unei sarcini umane normale este de:a. 270-280 zile;b. 39-40 săptămâni;c. 9 luni calendaristice;d. 300 zile;e. 3 – 5 săptămâni.

448. CM Pentru determinarea datei probabile a naşterii se folosesc următoarele scheme:a. se adaugă 7 zile de la data primei zile a ultimei menstruaţii şi se scad 3 luni;b. se adaugă 256 zile de la data coitului fecundat (dacă a fost unic în perioada respectivă);c. se adaugă 280 zile de la data apariţiei colostrului;d. se adaugă 280 zile de la data apariţiei primelor greţuri şi vărsături;e. la data perceperii primelor mişcări ale fătului se adaugă 20 săptămâni la primipare şi 22 săptămâni la multipare.

449. CM Alegeţi variantele corecte care caracterizează uterul gravid:a. depăşeşte simfiza pubiană după 12 săptămâni;b. se află sub simfiza pubiană la 16 săptămâni;c. atinge procesul xifoid la 36 săptămâni;d. atinge nivelul ombilicului la 24 săptămâni;

277

e. atinge procesul xifoid la 40 săptămâni.450. CM Palparea Leopold include următorii 4 timpi:

a. delimitarea înălţimii fundului uterin ;b. palparea segmentului inferior cu aprecierea părţii prezentate;c. palparea flancurilor cu stabilirea poziţiei fetale;d. obstetricianul orientat cu faţa în direcţia podalică a gravidei palpează segmentul inferior cu aprecierea gradului de angajare a căpuşorului;e. obstetricianul efectuează tuşeul vaginal.

451. CM Selectaţi hormonii specifici sarcinii: a. coriogonadotropina;b. testosteronul;c. prolactina;d. estrogenii;e. hormonul lactogen placentar.

452. CM Care este rolul fiziologic al gonadotropinei corionice în evoluţia sarcinii?a. catalizator în biosinteza estrogenilor placentari şi a progesteronului în corpul galben;b. este responsabil pentru sinteza relaxinei;c. este responsabil pentru creşterea testosteronului în organismul gravidei;d. este responsabil pentru moartea antenatală a fătului;e. este responsabil pentru steroidogeneza în organismul fătului.

453. CM Numiţi indicaţiile pentru efectuarea amnioscopiei la sfârşitul trimestrului III de sarcină:a. sarcină suprapurtată;b. sarcină pe fond de Rh negativ;c. infecţii suportate în timpul sarcinii;d. colpită;e. placenta praevia.

454. CM Activitatea funcţională uterină se caracterizeză prin:a. tonus ;b. intensitate;c. excitabilitate;d. conductibilitate;e. permeabilitate.

455. CM Insuficienţa scremetelor poate fi :a. primară şi secundară ;b. cauzată de insuficienţa muşchilor drepţi abdominali ;c. rezultatul surmenajului parturientei ;d. manifestare a disproporţiei feto-pelviene ;e. cauzată de primiparitate.

456. CM La complicaţiile hipotoniei uterine se referă :a. travaliu prelungit cu surmenajul parturientei ;b. prelungirea perioadei alichidiene ; c. hipoxia intrauterină a fătului ;d. hemoragii hipotonice ;e. naşteri precipitate.

457. CM În insuficienţa primară a forţelor de contracţie nu se recomandă :a. supraveghere timp de 6 ore ;b. iniţierea imediată a tratamentului;c. efectuarea amniotomiei în caz de oligo- sau polihidramnios;d. iniţierea tocolizei;

278

e. stimularea travaliului cu ocitocină în cazul surmenajului parturientei. 458. CM În insuficienţa primară a forţelor de contracţie se recomandă :

a. administrarea ocitocinei intravenos ;b. administrarea prostaglandinelor intravenos ;c. administrarea combinată a ocitocinei şi a prostaglandinelor ;d. operaţia cezariană ;e. aplicarea forcepsului obstetrical.

459. CM Perfuzia intravenoasă cu ocitocină necesită respectarea următoarelor cerinţe : a. dizolvarea a 5 UI ocitocină în 500 ml 5% sol. Glucoză ; b. dizolvarea a 15 UI oxitocină în 200 ml sol 0,9% NaCl ; c. iniţierea perfuziei de la 8-10 picături/min, şi majorarea numărului picăturilor cu 8-10 picături la fiecare 30 min dar nu mai mult de 40 pic/min ; d. administrarea a 40 pic/min până la obţinerea efectului de 3 contracţii în 10 minute ; e. majorarea dozei până la stabilirea a 2-3 contracţii uterine în 10 minute, dar nu mai mult de 35-40 pic/1min.

460. CM Perfuzia cu ocitocină se întrerupe în următoarele situaţii : a. când funcţionarea în regim normal timp de 2 ore nu contribuie la dilatarea colului uterin ; b. uterul nu revine la tonusul normal între contracţii ; c. când viteza de dilatare a colului uterin este mai mare de 2 cm pe oră ; d. la apariţia semnelor de hipoxie fetală progresivă ; e. când viteza de dilatare a colului uterin este de cel puţin 1 cm/oră.

461. CM Consecinţele hiperactivităţii uterine sunt cele menţionate, cu excepţia : a. durata naşterii 2-4 ore; b. decolarea prematură a placentei normal inserate; c. creşte riscul de embolie cu lichid amniotic; d. durata naşterii 12-14 ore; e. perioada alchidiană prelungită.

462. CM Pentru tratamentul hiperactivităţii uterine în naştere se recomandă : a. administrarea intramusculară a metilergometrinei b. administrarea prostoglandinelor intravenos ; c. administrarea ocitocinei intravenios 5 UI în 500 ml Glucoză 5% ; d. administrarea spasmoliticelor ; e. tocoliză cu beta-mimetice.

463. CM Cauzele activităţii uterine discoordonate pot fi : a. prolabarea cordonului ombilical ; b. analgezia în naştere ; c. rigiditatea colului uterin ; d. stimularea travaliului cu ocitocină pe col uterin imatur ; e. anomalii de dezvoltare a uterului.

464. CM Complicaţiile contracţiilor uterine discoordonate pot fi următoarele :a. viteza de dilatare a colului uterin mai mult de 2,5 cm oră;b. hipoxia intrauterină a fătului;c. dereglarea circulaţiei feto-placentare;d. ruperea prematură a pungii amniotice;e. naştere rapidă.

465. CM Pentru tratamentul contracţiilor uterine discoordonate se recomandă : a. administrarea spasmoliticelor ; b. Administrarea β-mimeticelor ; c. supraveghere timp de 6 ore ;

279

d. administrarea ocitocinei intravenos ; e. prostaglandine intravenos.

466. CM În cazul insuficienţei secundare a scremetelor se recomandă:a. stimularea travaliului cu oxitocină ;b. forceps obstetrical ;c. operaţie cezariană în segmentul inferior ;d. operaţie cezariană vaginală ;e. embriotomie.

467. CM Perioadele travaliului sunt următoarele, cu excepţia:a. preliminară;b. de dilatare a colului uterin;c. postnatală precoce;d. de delivrenţă;e. perioada de expulzie a fătului.

468. CM Numiţi fazele I perioade a naşterii:a. latentă;b. expulzivă;c. de accelerare lentă;d. activă;e. discoordonată.

469. CM Ce modificări se produc în muşchii corpului uterin în timpul contracţiilor?a. nivelare,b. contracţie;c. retracţie;d. distracţie;e. scurtarea.

470. CM Hemoragia fiziologică în timpul naşterii constituie:a. 0.5% din masa corpului mamei;b. 0,6%-0,8% din masa corpului mamei;c. 400 ml;d. 250 ml;e. 500 ml.

471. CM Prima perioadă a naşterii fiziologice se caracterizează prin:a. ştergerea şi dilatarea colului uterin;b. creşterea frecvenţei şi duratei contracţiilor uterine; c. coborârea căpuşorului;d. ruperea prematură a pungii amniotice;e. asocierea scremetelor.

472. CM Enumeraţi complicaţiile principale ale naşterii rapide:a. morbiditate perinatală înaltă;b. naşterea la domiciliu sau pe stradă;c. perioadă alchidiană prelungită;d. traumatism matern sporit;e. hipoxia acută intrauterină a fătului.

473. CM Enumeraţi indicaţiile pentru epiziotomie:a. perineul înalt (scurt);b. degajarea căpuşorului fătului;c. sarcina gemelară;d. insuficienţa scremetelor;

280

e. aplicarea forcepsului.474. CM Sursa lichidului amniotic în timpul sarcinii este:

a. decidua vera;b. amnionul şi corionul; c. rinichii fetali;d. origine pulmonară;e. ficatul fătului.

475 CM Diagnosticul scurgerii prematură a lichidului amniotic se bazează pe testele enumerate, cu excepţia:

a. examenul în valve;b. determinarea pH-lui conţinutului vaginal;c. testul arborizătii;d. evaluarea bătăilor cordului fetal;e. contracţii uterine neregulate.

476. CM Diagnosticul de hipoxie intrauterină a fătului poate fi stabilit pe baza următoarelor investigaţii:

a. cardiotocografia fetală;b. pelvimetrie;c. amnioscopie, amniocinteză;d. culdoscopie;e. ultrasonografie (Doppler).

477. CM Insuficienţa feto-placentară se poate dezvolta pe fond de:a. prezentaţie pelviană;b. patologie cardiacă la mamă;c. anomalii congenitale la făt;d. patologie renală la mamă;e. preeclampsie.

478. CM La metodele contemporane de diagnostic a hipoxiei fetale se referă cele enumerate, cu excepţia:

a. auscultaţia BCF cu stetoscopul obstetrical;b. ECG fetală;c. măsurarea IFU şi CA;d. Dopplerometria;e. aprecierea profilului biofizic fetal.

479. CM Selectaţi metodele de tratament a hipoxiei intrauterine a fătului:a. tratamentul patologiei materne de bază;b. Enzaprost;c. Glucoză, Esenţiale, Riboxin;d. Partusisten;e. Curantil.

480. CM Pentru tratamentul insuficienţei feto-placentare nu se utilizează:a. preparate analgezice;b. antibiotice;c. beta-adrenomimetice;d. ocitocină;e. tocoferol acetat.

481. CM Selectaţi corect căile de oxigenare a fătului în uter:a. pe cale placentară;b. pe cale paraplacentară;

281

c. pe cale hematogenă;d. metabolism anaerob;e. pe cale limfatică.

482. CM Tipurile de hipotrofie fetală sunt cele enumerate, cu excepţia:a. simetric;b. asimetric;c. hipotrof;d. mixt;e. intermediar.

483. CM Diagnosticul de hipotrofie fetală se stabileşte pe baza investigaţiilor:a. determinarea înălţimii fundului uterin şi a circumferinţei abdomenului în dinamică;b. fetometria ecografică ;c. greutatea gravidei în dinamică;d. fetobiometria ecografică;e. pelvimetria în dinamică.

484. CM Porţiunea fetală a placentei este alcătuită din:a. amnios;b. corion; c. stratul Nitabuch;d. vilozităţi coriale;e. cordon ombilical.

485. CM Diagnosticul de hipoxie intrauterină a fătului se stabileşte pe baza rezultatelor următoarelor investigaţii:

a. cardiotocografia fetală;b. amnioscopie;c. testul non-stresd. profilul biofizic fetal;e. dozarea alfa-fetoproteinei.

486. CM Insuficienţa feto-placentară se poate dezvolta pe fond de:a. anemie;b. patologie cardio-vasculară la mamă;c. anomalii congenitale la făt;d. patologie renală la mamă;e. făt macrosom.

487. CM Selectaţi metodele contemporane de diagnostic a hipoxiei fetale:a. auscultaţia BCF cu stetoscopul obstetrical;b. ECG fetală;c. măsurarea IFU şi CA;d. Dopplerometria;e. estimarea profilului biofizic fetal.

488. CM Selectaţi metodele contemporane de tratament a hipoxiei intrauterine a fătului:a. tratamentul patologiei extragenitale materne şi a complicaţiilor sarcinii;b. ocitocină, enzaprost;c. glucoză, esenţiale, riboxin;d. ritodrin e. trental.

489. CM Pentru tratamentul insuficienţei feto-placentare nu se utilizeză:a. antianemice;b. antibiotice;

282

c. beta-adrenomimetice;d. beta-adrenoblocante;e. imunomodulatori.

490. CM Selectaţi căile inexistente de oxigenare a fătului în uter:a pe cale placentară;b. pe cale paraplacentară;c. cale hematogenă;d. fătul posedă un metabolism anaerob;e. pe cale limfatică.

491. CM Numiţi tipurile inexistente de hipotrofie fetală:a. simetric;b. asimetric;c. hipotrof;d. mixte. intermediar.

492. CM Diagnosticul de hipotrofie fetală nu poate fi stabilit pe baza investigaţiilor:a. determinarea înălţimii fundului uterin şi a circumferinţei abdomenului în dinamică;b. fetometria ecografică ;c. greutatea gravidei în dinamică;d. fetobiometria ecografică;e. pelvimetria în dinamică.

493. CM Porţiunea fetală a placentei nu face parte din:a. amnios;b. corion; c. stratul Nitabuch;d. vilozităţi coriale;e. cordon ombilical.

494. CM Semnele sindromului HELLP sunt:a. hiperglicemie;b. hipoproteinemie;c. hemoliză;d. creşterea transaminazelor;e. trombocitopenie.

495. CM Indicaţi criteriile diagnostice ale hipertensiunii în sarcină: a. TA sistolică > 140 mm Hg determinată la interval de 6 ore;b. TA diastolică > 90 mm Hg determinată la interval de 6 ore;c. creşterea TA sistolice cu 30 mm Hg faţă de valorile pregestaţionale;d. creşterea TA diastolice cu 15 mm Hg faţă de valorile pregestaţionale;e. modificarea TA pulsatile.

496. CM În preeclampsia severă se constată următoarele modificări în sistemul de hemostază:a. trombocitopenie;b. creşterea produşilor de degradare a fibrinei;c. micşorarea activităţii antitrombinei III;d. consumarea factorilor de hemostază;e. micşorarea numărului de leucocite.

497. CM La o gravidă normotensivă anterior în a II jumătate a sarcinii la termenul de 32 de săptămâni se determină TA 170/110 mm Hg, proteinurie 0,4 g/l, edeme pe membrele inferioare. Diagnisticul:

a. hipertensiune cronică;

283

b. hipertensiune indusă de sarcină;c. preeclampsie uşoară;d. preeclampsie severă ,e. hipertensiune tranzitorie.

498. CM La gravidele cu preeclampsie se pot determina următoarele particularităţi ale evoluţiei sarcinii, cu excepţia:

a. hipotrofie fetală;b. anomalii de dezvoltare a fătului,c. decolare prematură a placentei normal înserate;d. naştere prematură;e. moarte antenatală a fatului.

499. CM Factori de risc pentru dezvoltarea preeclampsiei sunt: a. sarcina gemelară;b. multiparitatea;c. antecedente familiale de preeclampsie / eclampsie;d. hipertensiune arterială cronică;e. anemie.

500. CM La complicaţiile preeclampsiei/eclampsiei nu se referă:a. dezlipirea de retină;b. hemoragii intracraniene;c. hipotrofia fetală;d. polihidramniosul;e. anomaliile de dezvoltare a fătului.

501. CM Enumeraţi consecinţele posibile ale eclampsiei:a. moartea antenatală a fătului;b. hemoragia coagulopatică (sdr. CID);c. naştere prematură;d. dezlipirea de retină;e. placenta praevia.

502. CM Care remedii hipotensive sunt contraindicate gravidelor cu preeclampsie?a. blocante ale canalelor de calciu;b. β – blocante;c. diuretice;d. metildopa;e. inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei.

503. CM La o gravidă în a II jumătate a sarcinii, la termenul de 32 de săptămâni se determină TA 180/120 mm Hg, cefalee, greţuri, vărsături, edeme. Care este conduita?

a. terapia antihipertensivă;b. evaluarea stării intrauterine a fătului;c. administrarea diureticelor;d. administrarea dexametazonei;e. finalizarea sarcinii după stabilizarea stării generale a gravidei.

504. CM Indicaţi agenţii patogeni mai frecvent implicaţi în dezvoltarea infecţiilor puerperale:a. stafilococul aureus;b. streptococul epidermal;c. esherihia colli;d. proteus vulgaris;e. peptostreptococii anaerobi.

284

505. CM Indicaţi agenţii patogeni mai frecvent implicaţi în dezvoltarea infecţiilor puerperale:a. gram-pozitivi;b. gram-negativi patogeni;c. gram-negativi facultativ patogeni;d. anaerobi;e. asociaţii aerobi-anaerobi.

506. CM Numiţi afecţiunile care se referă la etapa I de răspândire a infecţiilor puerperale: a. parametrita;b. anexita;c. endometrita;d. ulcerul puerperal;e. pelviperitonita.

507. CM Numiţi afecţiunile care se referă la etapa a II-a de răspândire a infecţiilor puerperale: a. parametrita;b. anexita;c. endometrita;d. tromboflebita pelviană;e. pelvioperitonita.

508. CM Numiţi afecţiunile care se referă la etapa a III-a de răspândire a infecţiilor puerperale: a. parametrita;b. pelviperitonita;c. şocul septic;d. peritonita difuză;e. tromboflebita progresivă.

509. CM Numiţi afecţiunile care se referă la etapa a IV-a de răspândire a infecţiilor puerperale: a. septicemia;b. şocul septic;c. peritonita difuză;d. septicopiemia;e. pelviperitonita.

510. CM Tabloul clinic al endometritei include semne enumerate, cu excepţia:a. diaree;b. febră;c. frisoane;d. creşterea tensiunii arteriale;e. tahicardie.

511. CM Formele endometritei diagnosticate la histeroscopie sunt cele enumerate, cu excepţia:a. forma pură ,b. necroza membranei deciduale;c. resturi placentare;d. asocierea cu miom uterin;e. asocierea cu polip placentar.

512. CM La factorii de risc pentru dezvoltarea endometritei puerperale se referă:a. durata naşterii mai mult de 18 ore;b. durata naşterii între 12 şi 18 ore;c. durata naşterii între 6 şi 12 ore;d. durata perioadei alichidiene 12-18 ore;e. durata perioadei alichidiene 6-12 ore.

285

513. CM Mecanismele patogenetice în dezvoltarea peritonitei după operaţia cezariană sunt cele enumerate, cu excepţia:

a. infectarea peritoneului în timpul operaţiei cezariene;b. infectarea peritoneului până la operaţie;c. pareza intestinală îndelungată;d. dehiscenţa suturilor pe uter;e. lohiometra.

514. CM Tratamentul chirurgical al peritonitei puerperale prevede:a. histerectomia totală cu anexe;b. histerectomia totală cu trompe;c. histerectomia supravaginală cu anexe;d. histerectomia supravaginală cu trompe;e. drenarea cavităţii abdominale.

515. CM Selectaţi funcţiile lichidului amniotic în timpul sarcinii:a. protejează fătul, placenta, cordonul ombilical de traumatismele externe;b. menţine temperatura constantă;c. lubrefiază căile de naştere;d. protejează fătul de infecţia ascendentă;e. permite acomodarea fătului în cavitatea uterină şi mişcările lui.

516. CM Selectaţi funcţiile lichidului amniotic în timpul naşterii:a. previne compresia cordonului ombilical;b. contribuie la dilatarea colului uterin;c. lubrefiază căile de naştere;d. protejează de infecţia ascendentă;e. asigură repartizarea uniformă a forţelor de contracţie asupra fătului.

517. CM Sursele principale ale lichidului amniotic sunt:a. urina fetală;b. lichidul pulmonar fetal;c. secreţia cavităţii bucale;d. secreţia cavităţii nazale;e. plasma maternă.

518. CM Pentru polihidramnios este caracteristic:a. volumul lichidului amniotic depăşeşte 1 l;b. volumul lichidului amniotic depăşeşte 800 ml;c. volumul lichidului amniotic depăşeşte 1,5 l;d. infecţia intrauterină a fătului;e. discordanţa dintre dimensiunile uterului şi termenul sarcinii.

519. CM În caz de polihidramnios naşterea se complică frecvent cu:a. poziţii anormale ale fătului;b. hipoplazie pulmonară la făt;c. anomalii a forţelor de contracţie;d. prolabarea anselor cordonului ombilical;e. dezlipire prematură a placentei normal inserate.

520. CM În caz de polihidramnios idiopatic în sarcină se indică:a. conduită expectativă, antibioticoterapie;b. efectuarea USG la fiecare 2-3 săptămâni;c. aprecierea în dinamică a creşterii volumului lichidului amniotic;d. aprecierea stării intrauterine a fătului;e. amniotomie precoce.

286

521. CM În caz de polihidramnios acut şi starea gravă a gravidei se indică:a. amniocenteza decompresivă;b. regim de pat;c. amnioinfuzie;d. indicarea inhibitorilor prostaglandinsintetazei;e. preparate contractile.

522. CM Enumeraţi semnele sigure ale sarcinii:a. mişcările fetale sesizate de către gravidă;b. cianoza mucoasei colului uterin şi a mucoasei vaginale;c. determinarea părţilor fetale prin palparea externă Leopold;d. auscultarea bătăilor cordului fetal;e. creşterea în volum a uterului.

523. CM Selectaţi semnele unei sarcini la termenul de 10-11 săptămâni de graviditate:a. simptomul Horvit-Hegar;b. prezenţa bătăilor cordului fetal la ultrasonografie;c. amenoreea;d. semnul Vasten;e. prezenţa mişcărilor fetale.

524. CM Alegeţi metode de investigaţii paraclinice utilizate rar pentru diagnosticul sarcinii:a. testele imunologice;b. reacţiile biologice;c. radiografia;d. ecografia;e. dopplerometria.

525. CM Numiţi dimensiunile bazinului osos care pot fi apreciate prin pelvimetrie externă?a. distanţa bispinarum;b. conjugata diagonală;c. distanţa bitrohanterică;d. distanţa bicristarum;e. conjugata externă.

526. CM Pentru determinarea masei probabile a fătului sunt utile următoarele criterii:a. înălţimea fundului uterin;b. distanţa bicristarum;c. circumferinţa abdomenului;d. indicele Soloviov;e. masa gravidei.

527. CM Colostrul conţine:a. corpi colostrici;b. leucocite;c. celule pentagonale;d. celule epiteliale;e. aminoacizi.

528. CM În perioada de lăuzie se determină clinic următorii parametri uterini:a. înălţimea fundului uterin;b. diametrul antero-posterior;c. diametrul transversal;d. consistenţa;e. sensibilitatea.

287

529. CM Examinarea glandelor mamare în postpartum include:a. inspecţia formei glandelor;b. starea mameloanelor;c. prezenţa fisurilor mameloanelor;d. prezenţa sau absenţa tumefierii;e. concretizarea numărului alăptărilor.

530. CM Involuţia uterină în postpartum se datorează:a. contracţiilor uterului care au loc reflex prin intermediul sistemului nervos simpatic;b. contracţiilor uterului care au loc reflex prin intermediul sistemului nervos parasimpatic;c. sub influenţa ocitocinei;d. sub influenţa foliculinei;e. sub influenţa prostaglandinelor.

531. CM Numiţi complicaţiile sarcinii în caz de patologii pulmonare:a. naşteri premature;b. moarte antenatală a fătului;c. ruptură de uter;d. acutizări frecvente ale afecţiunilor pulmonare;e. hipotrofie fetală.

532. CM Enumeraţi contraindicaţiile pentru sarcină în caz de patologii pulmonare:a. stări terminale în astm bronşic şi status astmaticus;b. bronşită cronică;c. insuficienţă cardio-pulmonară “cord pulmonar”;d. acutizarea bronşectaziei în primele 3 luni de gestaţie;e. pneumonie.

533. CM La contraindicaţii pentru sarcină în caz de patologie pulmonară se referă cele enumerate, cu excepţia:

a. Insuficienţa pulmonară de grad III-IV;b. insuficienţa cardio-pulmonară “cord pulmonar”;c. bronşita cronică;d. status asmaticus;e. acutizarea bronşiectaziei cu un an până la survenirea sarcinii.

534. CM Enumeraţi partcicularităţile de conduită a naşterii în insuficienţa respiratorie de grad I:a. operaţie cezariană;b. naştere per vias naturalis;c. perineo-, epiziotomie;d. forceps obstetrical;e. embriotomie.

535. CM Enumeraţi partcicularităţile de conduită a naşterii în insuficienţa respiratorie de grad III:a. naştere spontană;b. operaţie cezariană;c. forceps obstetrical;d. embriotomie;e. perineo-, sau epiziotomie.

536. CM Complicaţiile posibile a patologiilor pulmonare materne asupra fătului sunt:a. hipotrofia fetală;b. moartea antenatală;c. sepsis congenital;d. piodermia nou-născutului;e. pielea de “pergament”.

288

537. CM Insuficienţa respiratorie de grad III-IV la gravide se manifestă prin:a. cianoză;b. dispnee;c. diaree;d. tuse;e. turgescenţa venelor jugulare.

538. CM La palparea Leopold, semnele care sugerează diagnosticul de prezentaţie pelviană sunt depistate în:

a. primul moment;b. al doilea moment;c. al treilea moment;d. al patrulea moment;e. palparea Leopold nu este informativă pentru diagnosticul prezentatiei pelviene.

539. CM Numiţi particularităţile îngrijirii antenatale a gravidelor cu prezentaţie pelviană:a. internarea până la 12 săptămâni de sarcină cu scopul aprecierii contraindicaţiilor pentru păstrarea sarcinii;b. examen ecografic săptămânal în trimestrul III de gestaţie;c. recomandarea unui complex de exerciţii speciale între 30-34 săpămâni de sarcină (cu scop de versiune a fătului);d. recomandarea a unui complex de exerciţii speciale între 26-29 săpămâni de sarcină;e. spitalizarea prenatală pentru elaborarea planului de conduită a naşterii.

540. CM Numiţi complicaţiile posibile în timpul sarcinii la gravidele cu prezentaţie pelviană:a. naştere prematură;b. avort spontan;c. ruperea prematură a pungii amniotice;d. moartea antenatală a fătului;e. hipotrofia fetală.

541. CM Care sunt complicaţiile specifice naşterilor în prezentaţie pelviană?a. insuficienţa forţelor de expulzie;b. ruperea prematură a pungii amniotice;c. deflexia capului si ridicarea mănuţelor;d. moartea intranatală a fătului;e. traumatism matern înalt.

542. CM Procedeul Ţovianov I se aplică cu scopul:a. prevenirii ridicării mânuţelor şi deflexiei căpuşorului;b. păstrării altitudinii corecte a fătului;c. facilitării naşterii extremităţii pelviene;d. eliberării mânuţelor fătului,e. eliberării căpuşorului fătului.

543. CM Numiţi indicaţiile pentru operaţie cezariană în caz de prezentaţie pelviană a fătului:a. făt macrosom;b. sexul fătului (masculin);c. hipoxia fătului;d. masa fătului 3.000;e. vârsta parturientei 20 ani.

544. CM Numiţi particularităţile conduitei perioadei de expulzie în prezentaţia pelviană a fătului:a. auscultarea bătăilor cordului fetal după fiecare screamăt;b. aprecierea tensiunii arteriale după fiecare screamăt;c. stimularea travaliului cu ocitocină,

289

d.determinarea gradului de coborâre a părţii prezentate;e. perineotomia.

545. CM La cauzele avortului spontan în I trimestru de sarcină se referă:a. infantilismul genital;b. Rh negativ la mamă;c. placenta praevia;d. infecţia maternă;e. factorii genetici.

546. CM Selectaţi afirmaţiile corecte:a. gravida multipară cu antecedente obstetricale complicate, stare satisfăcătoare şi evoluţie

normală a sarcinii prezente, nu necesită o supraveghere şi investigaţie deosebită;b. femeile cu antecedente obstetricale complicate (avort spontan, naşteri premature,

mortalitate) necesită investigare complexă, pentru elucidarea cauzei prematurităţii şi un tratament adecvat preconcepţional;

c. gravida multipară cu antecedente obstetricale complicate (avort spontan, naştere prematură, mortalitate), iminenţa de naştere prematură, necesită următoarea tactică: spitalizare, tocoliză, tratament etiopatogenetic, monitorizarea vitalităţii şi maturităţii fetale;

d. naşterea prematură poate fi asistată numai de către moaşă;e. naşterea prematură va fi asistată de medic obstetrician în prezenţa medicului neonatolog-

reanimatolog, într-un salon dotat cu aparataj modern de reanimare şi resuscitare.547. CM Selectaţi afirmaţiile incorecte:

a. în iminenţa naşterii premature tocoliza este indicată în caz de făt mort, malformaţii fetale;

b. hemoragia nu este o contraindicaţie pentru tocoliză;c. decolarea prematură a placentei normal înserate pe un sector mare este o contraindicaţie

pentru tocoliză în iminenţa de naştere prematură;d. beta-adrenomimeticele nu se administrează în caz de patologie cardiacă maternă

decompensată, diabet decompensat, tireotoxicoză, glaucom, stări de şoc; e. suferinţa fetală cronică, retardul intrauterin fetal sunt contraindicaţii relative pentru

tocoliză.548. CM Numiţi preparatele care sunt indicate în iminenţa naşterii premature:

a. indometacin, Aspirina;b. alupent;c. sulfat de magneziu;d. dipiridamol;e. sinestrol.

549. CM Pentru tratamentul iminenţei de naştere prematură se indică:a. electroforeză cu iodură de potasiu în regiunea uterului uterului;b. electrostimularea uterului şi a mameloanelor;c. electroanalgezia centrală cu inducerea somnului;d. electroforeza uterului cu sulfat de magneziu;e. acupunctura.

550. CM Conduita corectă a naşterilor premature prevede următoarele metode, cu excepţia:a. stimularea travaliului cu ocitocină în toate cazurile;b. regim la pat în decubit lateral stâng;c. administrarea spasmoliticelor, analgezicelor şi electroanalgezia;d. manevre de protejare a perineului;e. perineotomia şi epiziotomia.

290

551. CM Selectaţi afirmaţiile corecte pentru conduita naşterilor premature:a. declanşarea naşterii numai prin operaţia cezariană;b. operaţia cezariană în naşterea prematură se face numai la indicaţii stricte;c. naşterea numai per vias naturalis;d. aplicarea forcepsului obstetrical;e. forcepsul obstetrical este contraindicat în naşterea prematură.

552. CM Enumeraţi modificările caracteristice care se produc în miometru într-o sarcină suprapurtată:

a. se dereglează transmisia sinaptică;b. sporirea nivelului de ARN;c. nivelul înalt de acid lactic;d. dereglări în sistemul electrolitic;e. scăderea glicogenului în miometru.

553. CM Pentru o sarcină suprapurtată este caracteristic:a. lichidul amniotic verzui;b. lichidul amniotic limpede;c. secretul glandelor mamare – colostru;d. secretul glandelor mamare – lapte integru;e. la USG – placenta cu calcinate multiple.

554. CM Selectaţi metodele de investigare care confirmă diagnosticul de sarcină suprapurtată:a. amnioscopia;b. pelvimetria;c. USG;d. secretul glandelor mamare;e. amniocenteza.

555. CM Care metode de declanşare a travaliului se preferă într-o sarcină supramaturată la o multipară, cu masa probabilă a fătului 3500 g:

a. operaţie cezariană planificată;b. embriotomie;c. maturizarea colului cu prostaglandine;d. inducerea naşterii prin amniotomie;e. stimularea travaliului cu ocitocină.

556. CM La caracteristicele nou-născutului postmatur se referă:a. absenţa de vernix coseosa, acoperit cu meconiu;b. palme şi tălpi încreţite, turgorul pielii micşorat;c. unghiile depăşesc vârful degetelor;d. suturi şi fontanele bine pronunţate pe craniul fătului, oasele moi;e. tegumente acoperite cu vernix caseosa.

557. CM Aspectul placentei în sarcina suprapurtată este: a. fenomene de senescenţă ;b. greutate mai mare decât intr-o naştere la termen;c. greutate mai mică decât intr-o naştere la termen;d. infarcte placentare, degenerescenţă hialină;e. edemul placentei.

558. CM Sarcina suprapurtată se caracterizează prin:a. reacţie de tip IV colpocitologice;b. reacţie de tip II colpocotologice;c. creşterea numărului de reticulocite (hemograma);

291

d. prezenţa corpilor colostrici în abundenţă la examenul microscopic al secreţiei glandelor mamare;

e. prezenţa laptelui în secreţia mamară.559. CM Acţiunea infecţiilor în timpul sarcinii sporesc incidenţa

a. hemoragiilor în naştere;b. preeclamsiilor;c. infecţiilor puerperale;d. naşterilor premature;e. mortalităţii perinatale.

560. CM Conduita gravidelor cu pielonefrită acută prevede:a. spitalizarea urgentă;b. tratament ambulator;c. întreruperea urgentă a sarcinii;d. colectarea uro- şi hemoculturii;e. terapia antibacteriană.

561. CM Tratamentul uretritelor, cistitelor, cervicitelor la gravide include:a. tratament local; b. tratament general;c. Tratament specific;d. tratament simptomatic; e. tratament primar şi secundar.

562. CM Manifestările clinice ale infecţiei herpetice la gravide includ:a. vezicule împlute cu lichid;b. ulceraţii, pustule, cruste;c. subfebrilitate;d. mialgii;e. greţuri, vomă, diaree.

563. CM Contaminarea fătului şi nou-născutului cu virusul HIV are loc prin următoarele căi, cu excepţia:

a. transplacentară;b. prin căile de naştere;c. fecalo-orală;d. aeriană;e. prin lactaţie.

564. CM Profilaxia infectării fătului şi nou-născutului cu virusul HIV prevede următoarele momente, cu excepţia:

a. excluderea lactaţiei;b. naştere prin operaţie cezariană;c. efectuarea perineo- şi epiziotomiei;d. naştere per vias naturalis;e. administrarea Zidovudinei în timpul sarcinii şi pe parcursul travaliului.

565. CM Manifestările clinice ale chlamidiozei în sarcină sunt:a. cervicite, uretrite, colpite;b. sterilitate;c. sarcină ectopică;d. ruperea prematură a pungii amniotice;e. sarcina oprită în evoluţie.

566. CM Tratamentul chlamidiozei la gravide include:a. tetraciclină;

292

b. sumamed;c. eritromicină;d. doxaciclină;e. spiramicină.

567. CM Infecţia virală în termene tardive de sarcină se poate manifesta prin:a. hipertermie;b. intoxicaţie;c. perturbarea circulaţiei feto-placentare;d. efect teratogen;e. anemie gravă.

568. CM Nou-născuţii din mame, care au suportat infecţii acute în timpul sarcinii pot avea:a. piodermie;b. omfalită;c. conjunctivită;d. pneumonie;e. anemie.

569. CM Acţiunea infecţiilor bacteriene asupra sarcinii se poate manifesta prin:a. sarcină oprită în evoluţie;b. avort spontan;c. naştere prematură;d. hipotrofie fetală,e. patologii de inserţie a placentei (increta, acreta, percreta, transcreta).

570. CM Semnele de debut ale pielonefritei acute în sarcină sunt :a. febră de 39-400C ;b. cefalee;c. greţuri ;d. alterarea stării generale; e. cetonurie.

571. CM Numiţi infecţiile urinare ce pot provoca şoc toxico-septic:a. cistita acută; b. pielonefrita acută purulentă;c. abcese renale; d. abcese perirenale;e. bacteriuria asimptomatică.

572. CM Pentru pielonefrita gestaţională sunt caracteristice următoarele semne:a. anemie hipocromă, nivelul hemoglobinei mai jos de 100g/l;b.leucocitoză, mai mult de 11,3 x103 cel/ml;c. piurie, bacteriurie ;d. proteinurie sub 1,0g/l;e. cetonurie.

573. CM Măsurile profilactice ale infecţiilor tractului urinar la gravide includ: a. regimul igienic şi dietetic ;b. asanarea focarelor de infecţie; c. sporirea rezistenţei nespecifice a organismului;d. depistarea precoce a gravidelor cu risc de dezvoltare a infecţiilor urinare; e. regim la pat.

574. CM Pentru tratamentul gravidelor cu pielonefrită se folosesc:a. peniciline semisintetice;b. cefalosporine;

293

c. aminoglicozide;d. macrolide;e. tetracicline.

575. CM Ce preparate antibacteriene nu sunt contraindicate în timpul sarcinii?a. oxacilină;b. tetraciclină;c. ampicilină;d. gentamicină;e. cefalexină.

576. CM Numiţi indicaţiile pentru spitalizarea gravidelor cu pielonefrită cronică:a. iminenţă de naştere prematură;b. anemie în termenii până la 12 săptămâni;c. anemie şi iminenţă de întrerupere a sarcinii în termenii 22-28 săptămâni;d. bacteriurie asimptomatică;e. acutizarea pielonefritei.

577. CM Excitabilitatea cortexului cerebral în sarcina suferă următoarele modificări:a. nu se schimbă;b. creşte;c. scade;d. scade până la 13-16 săptămâni;e. creşte de la 13-16 săptămâni până la 40 săptămâni.

578. CM Glanda tiroidă în sarcină contribuie preponderent la:a. creşterea conţinutului de Iod în sânge;b. menţinerea metabolismului hidric;c. menţinerea metabolismului bazal;d. menţinerea metabolismului glucidelor;e. menţinerea statusului hormonal.

579. CM În timpul sarcinii în glandele suprarenale se produc următoarele schimbări:a. se îngroaşă cortexul;b. se multiplică celulele cortexului;c. se acumulează lipide;d. se acumulează lichide;e. nu se produc schimbări.

580. CM În timpul sarcinii se produc următoarele schimbări în articulaţii:a. ramolirea fibrocartilajelor;b. ramolirea ligamentelor bazinului;c. ramolirea membranelor sinoviale;d. ramolirea nu se produce;e. ramolirea şi relaxarea tuturor articulaţiilor.

581. CM Efectuarea tuşeului vaginal în cazul placentei praevia este indicat când sunt respectate următoarele condiţii:

a. lipsa hemoragiei abundente;b. sala de operaţii pregătită pentru intervenţie chirurgicală urgentă;c. echipa de reanimatologi pregătită ;d. dilatarea completă a colului;e. prezentatie craniană.

582. CM Numiţi simptomele caracteristice pentru placenta praevia:a. hemoragii uterine repetate;b. hipoxie cronică intrauterină a fătului;

294

c. anomalii de dezvoltare ale fătului;d. prezentaţii vicioase ale fătului;e. mobilitate sporită a părţii prezentate.

583. CM Diagnosticul de placenta praevia poate fi stabilit prin:a. pelvimetria externă;b. examenul în valve;c. tuşeul vaginal;d. ultrasonografia;e. radiografia.

584. CM Placenta praevia în sarcină se diferenţiază de următoarele patologii :a. avortul spontan;b. mola hidatiformă;c. sarcina extrauterină;d. decolarea prematură a placentei normal înserate;e. polipoza endometrului.

585. CM Tratamentul conservativ în caz de placenta praevia include:a. regim la pat;b. antianemice;c. hemostatice;d. antibiotice;e. antiagregante.

586. CM Principiile terapiei conservative în cazul placentei praevia includ următoarele, cu exceptia:a. regim la pat;b. terapie antibacteriană;c. administrarea spasmoliticelor şi tocoliticelor;d. cerclaj uterin;e. terapia hipoxiei intrauterine a fătului.

587. CM Indicaţii pentru operaţia cezariană în cazul placentei praevia sunt următoarele:a. prezentatie pelviană ;b. hemoragia unică mai mic de 250 ml;c. vârsta sarcinii mai mare de 37 săptămâni;d. hemoragiei moderate repetate pe fond de anemie; e. placenta praevia totală şi hemoragie abundentă.

588. CM Care indice de şoc corespunde stării de şoc decompensat? a. 2,0;b. 0,54;c. 0,99;d. 1,0;e. 1,5.

589. CM Care sun metodele optimale de evacuare a cavităţii uterine în cazul molei hidatiforme?a. chiuretaj uterului;b. vacuum-aspiraţia;c. evacuarea digitală a vilozităţilor;d. laparotomia şi histerectomia;e. inducerea unui avort spontan.

590. CM Ruptura perineului poate fi determinată de:a. prezentaţiile deflectate;b. polihidramniosul;c. bazinul uniform strâmtat;

295

d. naşterea rapidă,e. oligoamniosul.

591. CM Selectaţi în ordine succesivă simptomele clinice ale iminenţei de ruptură a perineului:a. pielea devine palidă;b. edimaţierea perineului;c. bombarea şi cianoza perineului;d. pielea devine lucioasă,e. eliminări sangvinolente.

592. CM Enumeraţi care din patologiile menţionate duc la ruptura uterului?a. iminenţa de întrerupere a sarcinii;b. poziţia transversală a fătului;c. uter cicatricial;d. polihidramnios;e. bazin strâmtat.

593. CM Teoriile patogenetice ale rupturii de uter sunt următoarele, cu excepţia:a. mecanică;b. idiopatică;c. histopatologică;d. combinată mecanică-idiopatică;e. combinată mecanico-histopatologică.

594. CM Care din simptomele următoare aparţin tabloului clinic al iminenţei rupturii uterului:a. travaliul foarte intens;b. hemoragie abundentă;c. ridicarea inelului de contracţie la nivelul ombilicului;d. edemarea colului uterin;e. scăderea tensiunii arteriale.

595. CM Tratamentul iminenţei de ruptură a uterului include următoarele:a. stimularea travaliului cu Ocitocină;b. aplicarea forcepsului;c. suprimarea travaliului;d. embriotomia,e. operaţia cezariană de urgenţă.

596. CM Tabloul clinic al rupturii uterine constituite include:a. agravarea progresivă a stării generale;b. creşterea bruscă a tensiunii arteriale;c. dispariţia bătăilor cordului fetal;d. febră;e. durere abdominală violentă.

597. CM Diagnosticul rupturii uterine în travaliu se bazează pe următoarele criterii clinice:a. stare de şoc;b. hemoragie externă;c. modificări ale formei uterului;d. atenuarea bătăilor cordului fetal;e. micşorarea bruscă a tensiunii arteriale.

598. CM La factorii de risc pentru ruptura uterului se referă cei menţionaţi, cu excepţia:a. bazin anatomic strâmtat;b. făt macrosom;c. preeclampsie;d. multiparitaţe;

296

e. vicii cardiace.599. CM Cauzele cele mai frecvente ale decesului matern în caz de ruptură uterină sunt:

a. anemia acută;b. şocul hemoragic;c. encefalopatia;d. afecţiuni septico-purulente;e. şocul algic.

600. CM Scopul examenului ultrasonografic efectuat la 18-20 săptămâni de gestaţie prevede determinarea:

a. masei fătului;b. volumul lichidului amniotic;c. localizării placentei;d. profilului biofizic al fătului ;e. anomaliilor congenitale ale fătului.

601. CM La indicaţiile pentru examen ultrasonografic suplimentar, după 21 săptămâni de gestaţie se referă:

a. diabetul zaharat;b. placenta praevia;c. hipotrofia fetală suspectată;d. hemoragii vaginale;e. decurgerea fiziologică a sarcinii.

602. CM În cadrul îngrijirii antenatale a gravidelor este obligator screening-ul:a. sifilisului;b. infecţiei HIV/SIDA;c. hepatitei B;d. gonoreei;e. infecţiei cu Ch. Trachomatis.

603. CM Numiţi metodele de diagnostic prenatal al anomaliilor congenitale:a. examenul USG;b. biopsia corionului;c. testul la α-fetoproteină;d. amniocenteza;e. amnioscopia.

604. CM Numiţi investigaţiile de laborator obligatorii la a III-a vizită antenatală (22-24 săptămâni):a. examenul serologic la sifilis;b. determinarea hemoglobinei;c. determinarea glicemiei;d. analiza generală a urinii;e. frotiu vaginal.

605. CM Prin intermediul gravidogramei se protocolează: a. dinamica masei corporale;b. dinamica valorilor TA;c. bătăi cordului fetale (BCF);d. înălţimea fundului uterin;e. tonusul uterin.

606. CM Termenul de gestaţie poate fi determinat conform:a. datei ultimei menstruaţii;b. datei coitusului fecundat;c. datei primelor mişcări fetale;

297

d. examenului USG efectuat la 30-32 săptămâni;e. după prima vizită la medic (până la 12 săptămâni).

607. CM Cauza algodismenoreei primare este:a. endometrioza;b. anomalii de dezvoltare ale organelor genitale;c. procese inflamatorii cronice ale organelor genitale;d. dereglări funcţionale;e. ganglioneurita pelviană.

608. CM Cauzele algodismenoreei secundare sunt:a. endometrioza;b. dereglări funcţionale;c. anomalii de dezvoltare ale organelor genitale;d. dilatarea varicoasă a venelor bazinului mic;e. proces inflamator al organelor genitale.

609. CM Tabloul clinic al algodismenoreei se manifestă prin:a. sindromul algic;b. dereglări psiho-emoţionale;c. dereglări vegetative;d. dereglări vegeto-vasculare;e. dereglări endocrino-metabolice.

610. CM Numiţi dereglările psiho-emoţionale, care se întâlnesc în algodismenoree:a. iritabilitate;b. prurit cutanat;c. depresie;d. somnolenţă;e. poliurie.

611. CM Numiţi dereglările vasculare, care se pot întâlni în algodismenoree:a. vertij;b. greţuri;c. colaps;d. extrasistole;e. tahicardie.

612. CM Enumeraţi principiile de tratament a algodismenoreei :a. antioxidante;b. inhibitorii prostaglandin-sintetazei;c. spasmolitice;d. contraceptive orale;e. antibiotice.

613. CM Indicarea contraceptivelor orale în algodismenoree duce la:a. scăderea contractilităţii miometrului;b. întârzierea proliferării endometrului;c. stimularea prostaglandin-sintetazei;d. micşorarea concentraţiei estrogenilor;e. inhibiţia ovulaţiei.

614. CM Enumeraţi inhibitorii prostaglandin-sintetazei, care se folosesc în tratamentul algodismenoreei:

a. diclofenac;b. indometacin;c. clofelin;

298

d. paracetamol;e. naproxen.

615. CM Pentru sindromul Ştein-Levantal e caracteristică:a. apariţia la vârsta de 30-35 ani;b. majorarea 17-cetosteroizilor în urină;c. rareori apariţia obezităţii;d. proba cu gonadotropină horionică negativă;e. mărirea în volum a ambelor ovare.

616. CM Cauza amenoreei false este:a. disgenezia gonadelor;b. atrezia vaginului;c. atrezia himenului;d. hipoterioza;e. stresul acut şi cronic.

617. CM Menopauza fiziologică e cauzată de :a. micşorarea nivelului de progesteron;b. producerea în exces de gonadotropină;c. majorarea producţiei de hormoni steroizi;d. îmbătrânirea centerelor hipotalamice;e. îmbătrânirea organelor genitale.

618. CM La criteriile clasice ce caracterizează ovarele polichistice primare se referă:a. amenoreea;b. hirsutism;c. hiperpolimenoree;d. sterilitate;e. obezitate.

619. CM Vaginul se referă la:a. organele genitale externe;b. organele genitale interne;c. organele pare;d. organele impare;e. organe cu secreţie hormonală.

620. CM Vaginul e format din următoarele tunici:a. internă;b. medie;c. externă;d. peritoneală;e. cutanată.

621. CM Uterul este un organ:a. cavitar;b. muscular;c. impar;d. par;e. mobil.

622. CM Tunica mucoasă a uterului (endometrul) are următoarele straturi:a. funcţional;b. bazal;c. intermediar;d. parabazal;

299

e. suprabazal.623. CM Stratul funcţional al endometrului are următoarele zone:

a. compactă;b. spongioasă;c. zona de tranziţie;d. bazală;e. parabazală.

624. CM Enumeraţi porţiunile anatomice ale trompei:a. interstiţială;b. partea mijlocie;c. istmică;d. ampulară;e. infundibulară.

625. CM Din punct de vedere histologic în structura ovarului se distinge:a. epiteliul germinativ;b. zona corticală;c. zona medulară;d. epiteliul pavimentos;e. epiteliul cubic.

626. CM Vascularizarea ovarului se realizează prin:a. artera ovariană;b. artera uterină;c. aortă;d. Artera femurală;e. artera pudendală.

627. CM Enumeraţi straturile musculare ale planşeului pelvi-perineal: a. superficial;b. mediu;c. intern;d. transversal;e. oblic.

628. CM Stratul superficial al perineului este format din muşchii:a. sfincter anal extern;b. sfincter anal intern;c. transvers superficial;d. transvers profund;e. ischio-cavernos.

629. CM Vascularizarea uterului nu are loc prin intermediul următoarelor artere:a. uterinăb. ovarianăc. vezicalăd. ruşinoasăe. iliacă externă.

630. CM La pacientele cu sindromul Rokitansky-Kuster-Hauser se determină:a. genotip feminin;b. caractere sexuale secundare feminine bine dezvoltate;c. cariotip 45XO;d. ovare sub formă de cordon conjunctiv;e. lipsa uterului şi a vaginului.

300

631. CM La pacientele cu sindrom Turner se determină:a. lipsa uterului şi a vaginului; b. organe genitale externe de tip feminin; c. ovare sub formă de cordon conjunctiv;d. cariotip 47YXX;e. cariotip 45XO.

632. CM Pentru sindromul feminizării testiculare este caracteristic:a. cariotip 46XY;b. cariotip 45XO;c. organe genitale externe de tip feminin;d. organe genitale externe de tip masculin;e. gonade feminine.

633. CM Tratamnetul sindromului feminizării testiculare prevede: a. terapie de substituţie cu estrogene;b. înlăturarea chirurgicală a gonadelor;c. înlăturarea chirurgicală a clitorisului;d. formarea vaginului artificial;e. administrarea Dexametazonei.

634. CM Chisturile ovariene pot fi:a. foliculare; b. cilioepiteliale;c. paraovariene;d. echinococice;e. inflamatorii.

635. CM Chistoamele seroase şi mucinoase:a. sunt tumori epiteliale;b. nu se malignizează;c. o particularitate a lor este creşterea lentă;d. adesea sunt bilaterale;e. se însoţesc de ascită.

636. CM La tumorile hormonal active se referă:a. tumorile granuloaseb. fibromul;c. ginandroblastomul;d. tumora Brener;e. lipomul.

637. CM Tumorile ovariene feminizante se dezvoltă din:a. celule Leydig şi Sertoli;b. celule granuloase;c. celule epiteliale;d. celule tecomatoase;e. toate tipurile de celule.

638. CM Androblastomul:a. apare mai frecvent la vârsta de 20-30 ani şi 50-70 ani;b. de regulă e o tumoră bilaterală; c. se măreşte nivelul estradiolului în sânge;d. creşte nivelul 17-cetosteroizi în urină;e. e mărit nivelul testosteronei.

301

639. CM Tumora din epiteliu asemănător cu cel al trompei uterine poate fi:a. tecom;b. cancer primar;c. gonadoblastom;d. fibrom;e. chistadenom.

640. CM În chisturile luteinizante bilaterale este necesară:a. intervenţie chirurgicală urgentă;b. puncţiea fornixului posterior;c. determinarea nivelului de gonadotropină corionică;d. de exclus mola hidatiformă;e. excluderea corioepiteliomului.

641. CM Teratomul:a. aparţine tumorilor metastatice;b. se tratează chimioterapeutic;c. aparţine tumorilor germinale;d. se tratează chirurgical;e. frecvent se malignizează.

642. CM După provenienţă chisturile pot fi:a. de retenţie;b. de geneză embrionară;c. metastatice;d. de geneză inflamatorie;e. parazitare.

643. CM Alegeţi afirmaţiile incorecte: a. chisturile nu sunt tumori veridice;b. chisturile pot fi de geneză inflamatorie;c. se indică supraveghere timp de 2-4 cicluri menstruale;d. se întâlnesc variante multicamerale cu concreştere capilară;e. se soldează cu caşecsie şi ascită.

644. CM Chistoamele celioepiteliale:a. nu se soldează cu ascită;b. sunt unicamerale, multicamerale cu ţesut celioepitelial;c. nu se malignizează;d. frecvent se asociază cu ascita, în 70% cazuri sunt bilaterale;e. sunt formaţiuni conjunctive.

645. CM Tumorile se pot complica cu:a. torsiune;b. perforare;c. malignizare;d. hemoragii uterine;e. prurit vulvar.

646. CM Condiţii favorizante pentru fecundarea ovulului/concepţie sunt:a. ovulaţia;b. azoospermia;c. mişcarea spermatozoizilor spre trompă;d. impermeabilitatea trompelor;e. pH-ul spermei 10,3.

302

647. CM Numiţi factorii ce contribue la apariţia gravidităţii:a. spermatogeneza;b. ovulaţia;c. impermeabilitatea trompelor;d. polipoza endometrului;e. interacţiunea patoologică a spermei cu glera cervicală.

648. CM Pentru aprecierea factorului masculin al sterilităţii sunt informative următoarele investigaţii, cu excepţia:

a. spermogramei;b. testului postcoital;c. examenului ultrasonor al cavităţii abdominale;d. analiza generală a sângelui;e. testului de penetraţie.

649. CM Potrivit OMS indicii normali ale spermei fertile sunt:a. mobilitatea a 25% din numărul spermatozoizilor mobili peste 60 minute după ejaculare;b. volumul ejaculatului 2-5 ml;c. pH-ul spermei 7,2-7,8;d. Morfologia normală 30%;e. Granule de lecitină în cantităţi mari.

650. CM Tratamentul sterilităţii feminine cu scopul corecţiei factorului cervical include următoarele scheme, cu excepţia:

a. indicarea dozelor mici de estrogene;b. vitaminoterapia;c. administrarea GH;d. fecundare extracorporale;e. rezecţia ovarelor.

651. CM Următorii factori indică ovulaţia, cu excepţia:a. ridicarea T bazale la 0,2-0,3 grade;b. ridicarea T bazale cu 0,6- 0,8 timp de 10 zile. c. Indicile cariopicnotic 60-70 %;d. semnul ferigii pozitiv;e. endometrul în faza secretorie.

652. CM Diagnosticul factorului uterin al sterilităţii include:a. biopsia endometrului;b. histeroscopia;c. testele funcţionale;d. laparoscopia;e. însămânţarea conţinutului vaginului.

653. CM Enumeraţi cauzele sterilităţii tubare:a. aderenţe peritubare;b. aderenţe intratubare;c. dereglări endocrino-metabolice;d. obliterarea porţiunii fimbrilare;e. hidrosalpinx.

654. CM Enumeraţi cauzele dereglării ovulaţiei:a. insuficienţa hipotalamo-hipofizară;b. maladiile glandei tiroide;c. scurtarea fazei foliculare a ciclului menstrual;

303

d. micşorarea nivelului de progesteron;e. maladiile cronice ale aparatului digestiv.

655. CM În ce zi a ciclului menstrual se efectuează investigaţia hormonală la o pacientă cu sterilitate endocrină:

a. 2 zi;b. 5 zi;c. 14 zi;d. 17 zi;e. 21 zi.

656. CM Numiţi cauzele sterilităţii feminine:a. proces inflamator acut al organelor genitale;b. miom uterin subseros;c. anomalii de dezvoltare ale uterului;d. galactoree;e. amenoree.

657. CM Numiţi metodele de tratament care se folosesc în cazul sterilităţii imunologice:a. terapia cu corticosteroizi;b. tratament antiinflamator;c. însămânţarea artificială cu sperma soţului sau a donatorului;d. masajul ginecologic;e. hidrotubaţia.

658. CM Vascularizarea glandei mamare se realizează prin:a. arterele 3-7 intercostale anterioare;b. arterele 3-7 intercostale posterioare;c. ramurile laterale ale arterei toracice;d. artera toraciă internă;e. artera toracică externă.

659. CM Inervaţia glandei mamare se realizează prin:a. ramurile anterioare ale nervilor intercostali 2-7;b. ramurile posterioare ale nervilor intercostali 2-7;c. nervii supraclaviculari;d. nervii subclaviculari;e. nervul intercostal 1.

660. CM Glanda mamară e supusă acţiunii hormonilor:a. ovarieni;b. suprarenalieni;c. hipofizari;d. tiroidieni;e. hipotalamici.

661. CM În afara sarcinii, glanda mamară este influenţată de următorii hormoni:a. estrogeni;b. progesteron;c. gonadotropina corionică;d. prolactina;e. ocitocina.

662. CM Pentru procesele tumorale a glandelor mamare din modificările pielii sunt caracteristice următoarele modificări cutanate:

a. aspectul ridicat al pielii;b. ombilicării;

304

c. platformei;d. “coajă de portocală”;e. “sâmbure de vişină”.

663. CM Numiţi modificările care nu sunt caracteristice pentru mastopatie:a. atrofice;b. distrofice;c. proliferative;d. necrotice;e. supurative.

664 CM Mastopatia se asociază mai frecvent cu:a. tumoră a suprarenalelor;b. tumoră hipofizară;c. miom uterin;d. dismenoree;e. disfuncţie ovariană.

665. CM Cea mai informativă metodă pentru diagnosticul adenomiozei este:a. raclajul pereţilor uterini;b. histerosalpingografia; c. pneumoradiopelviometria;d. histeroscopia;e. laparoscopia.

666. CM Numiţi variantele endometriozei :a. heterotopie endometrială ;b. adenomioză;c. hiperplazia adenomatoasă;d. chist ovarian şocolatiu;e. endometrioză extragenitală.

667. CM Sindrom algic apare mai frecvent în:a. adenomioză;b. endometrioză a ovarelor;c. endometrioză a colului uterin;d. endometrioză retrocervicală;e. endometrioză extragenitală.

668. CM Endometrioza:a. este o tumoră;b. este o patologie virală ;c. poate fi genitală şi extragenitală;d. de regulă decurge cu sindrom algic; e. este un proces inflamator.

669. CM Mai frecvent se întâlneşte endometrioza:a. ovariană;b. trompelor uterine;c. vaginală;d. uterină;e. extragenitală.

670. CM Numiţi metodele de tratament a endometriozei:a. chirurgicală;b. hormonoterapia;c. fizioterapia;

305

d. medicamentoasă;e. radiologică.

671. CM Se utilizează inhibitorii sintezei prostoglandinelor (indometacin) în tratamentul endometriozei :

a. da ;b. nu ;c. da, în combinare cu hormonoterapia ;d. da, în combinare cu antibiotice ;e. nu, în combinare cu hormonoterapia.

672. CM Histerosalpingografia şi histeroscopia în adenomioza uterului se efectuează:a. nemijlocit înaintea menstruaţiei ;b. nu mai târziu de ziua a 7-10- a a ciclului ;c. nu mai devreme de ziua a 16-19 a ciclului ;d. după menstruaţie ;e. în timpul menstruaţiei.

673. CM Care sunt cauzele hemoragiilor uterine disfuncţionale anovulatorii:a. persistenţa temporară a foliculului;b. atrezia foliculului;c. scurtarea fazei foliculare sau luteinice;d. mărirea fazei luteinice;e. persistenţa îndelungată a foliculului.

674. CM Menţionaţi cauzele hemoragiilor uterine disfuncţionale ovulatorii:a. persistenţa temporară a foliculului;b. atrezia foliculului;c. scurtarea fazei foliculare sau luteinice;d. mărirea fazei luteinice;e. persistenţa îndelungată a foliculului.

675. CM Apreciaţi cauza hemoragiilor disfuncţionale la pacienta de 40 ani care acuză polimenoree, proiomenoree şi sterilitate, iar testele funcţionale denotă T bazală monofazică, semnele pupilei şi ferigii 3+, 4+, chiar înainte de menstruaţie, indicele acidofil şi cariopicnotic 60-70%:

a. persistenţa temporară a foliculului;b. persistenţa îndelungată a folicululuic. scurtarea fazei foliculare sau luteinice;d. mărirea fazei luteinice;e. atrezia foliculului.

676. CM Apreciaţi cauza hemoragiilor disfuncţionale la pacienta de 16 ani care acuză hiperpolimenoree , iar testele funcţionale denotă hiperestrogenie relativă:

a. persistenţa temporară a foliculului; b. persistenţa îndelungată a foliculului;c. scurtarea fazei foliculare sau luteinice;d. mărirea fazei luteinice;e. atrezia foliculului.

677. CM Apreciaţi cauza hemoragiilor disfuncţionale la pacienta de 30 ani care acuză proiomenoree, polihipermenoree, iar testele funcţionale denotă T bazală bifazică cu scurtarea fazei foliculare până la 9 zile, ovulaţia în a 10-11-a zi de ciclu menstrual:

a. persistenţa temporară sau îndelungată a foliculului;b. atrezia foliculului;c. scurtarea fazei foliculare; d. mărirea fazei luteinice;

306

e. scurtarea fazei luteinice.678. CM Enumeraţi acţiunile nespecifice şi specifice ale estrogenilor în hemostaza uterină:

a. stimularea proliferării endometrului;b. redresia bruscă a titrului hormonal estrogenic şi menţinerea la acest nivel;c. diminuarea permeabilităţii capilare;d. echilibrarea şi ridicarea tonusului vascular;e. efectul de transformare secretorie a endometrului.

679. CM Enumeraţi acţiunile nespecifice şi specifice ale progesteronului în hemostază:a. stimularea proliferării endometrului;b. redresarea bruscă a titrului hormonal estrogenic şi menţinerea la acest nivel;c. diminuarea permeabilităţii capilare;d. echilibrarea şi ridicarea tonusului vascular;e. efectul de transformare secretorie a endometrului.

680. CM Enumeraţi în ordine succesivă măsurile de hemostază în hemoragii juvenile cu anemie uşoară:

a. hemostază hormonală;b. hemostază chirurgicală (chiuretaj);c. administrarea preparatelor contractile (ocitocină, pituitrină etc.);d. administrarea preparatelor hemostatice (etamsilat, vicasol etc.);e. administrarea preparatelor antianemice şi vitaminoterapie.

681. CM Enumeraţi în ordine succesivă măsurile de hemostază în hemoragiile uterine juvenile cu anemie, formă medie:

a. hemostază hormonală;b. hemostază chirurgicală (chiuretaj);c. administrarea preparatelor contractile (oxitocini, pituitrini etc.);d. administrarea preparatelor hemostatice (etamsilat, vicasol etc.);e. vitaminoterapie.

682. CM Enumeraţi în ordine succesivă măsurile de hemostază în hemoragiile uterine juvenile cu anemie gravă:

a. hemostază hormonală;b. hemostază chirurgicală (chiuretaj);c. administrarea preparatelor contractile (oxitocini, pituitrini etc.);d. ligaturarea vaselor magistrale;e. vitaminoterapie.

683. CM Enumeraţi măsurile de hemostază şi succesivitatea lor în hemoragiile uterine în perioada reproductivă cu anemie medie şi gravă:

a. hemostază hormonală;b. chiuretaj 1 dată în 6 luni;c. administrarea preparatelor contractile (oxitocini, pituitrini etc.);d. administrarea preparatelor hemostatice (etamzilat, vicasol etc.);e. vitaminoterapie.

684. CM Enumeraţi măsurile de hemostază şi succesivitatea lor în hemoragiile uterine din perioada premenopauzală:

a. hemostază hormonală;b. hemostază chirurgicală (chiuretaj);c. administrarea preparatelor contractile (oxitocini, pituitrini etc.);d. administrarea preparatelor hemostatice (etamzilat, vicasol etc.);e. vitaminoterapia.

307

685. CM La complicaţiile sarcinii pe fond de MST se referă:a. avort spontan ;b. sarcină oprită în evoluţie;c. hipotrofia fătului;d. preeclampsiile severe;e. polihidramnios.

686. CM La factorii, ce favorizează incidenţa înaltă a MST în Republica Moldova se referă:a. deschiderea hotarelor;b. migraţia mare a populaţiei;c. şomajul;d. situaţia economică precară;e. nivelul înalt de cultură şi educaţie.

687. CM Numiţi agenţii patogeni ai proceselor inflamatorii specifice?a. escherichia colli;b. chlamidia trahomatis;c. toxoplasma hominis;d. trichomonas vaginalis;e. bacilus piocianicus.

688. CM La principiile de tratament a maladiilor sexual transmisibile se referă:a. tratamentul tuturor partenerilor sexuali;b. vitaminoterapia;c. tratament antibacterian;d. fizioterapia;e. tratamentul local.

689. CM La manifestările clinice ale vulvo-vaginitelor se referă:a. leucoreea abundentă;b. hiperemia;c. pruritul;d. greaţa, voma;e. disuria.

690. CM Numiţi preparate folosite în tratamentul herpesului genital:a. valtex;b. ciprobai;c. zivudina;d. sumamed;e. aciclovir.

691. CM Pentru tratamentul specific al candidozei genitale se foloseşte:a. nizoral;b. valtrex;c. diflucan;d. sumamed;e. tetraciclina.

692. CM Numiţi medicamentele ce se folosesc pentru profilaxia şi tratamentul osteoporozei la femeile în menopauză:

a. bifosfaţi;b. calcitonină;c. calcitrol;d. doze mici de corticosteroizi;e. modulatori selectivi ai receptorilor estrogenici.

308

693. CM Pentru profilaxia osteoporozei la femeile postmenopauzale NU se foloseşte:a. suplimentarea cu acid folic;b. suplimentarea cu fier;c. suplimentarea cu calciu;d. suplimentarea cu vitamina D;e. dieta hipoproteică.

694. CM Numiţi investigaţiile care nu se folosesc pentru depistarea osteoporozei la femeile postmenopauzale:

a. stadiometria;b. osteodensitometria;c. pelvimetria;d. ecografia;e. indicele masei corporale.

695. CM Numiţi semnele clinice caracteristice pentru osteoporoză la femeile postmenopauzale:a. descreşterea în înălţime;b. dureri acute sau cronice în partea de mijloc al spatelui;c. dureri acute sau cronice în regiunea lombară;d. scăderea în greutate;e. fractura de col femural.

696. CM Enumeraţi factorii medicali de risc pentru dezvoltarea osteoporozei la femeile postmenopauzale:

a. medicaţie cu heparină;b. medicaţie cu corticosteroizi;c. medicaţie cu hormoni paratireoidieni;d. mono-terapie hormonală de substituţie cu estrogeni;e. terapie hormonală de substituţie combinată.

697. CM Enumeraţi factorii generali de risc pentru dezvoltarea osteoporozei la femeile postmenopauzale:

a. antecedente familiale de osteoporoză;b. imobilitate de lungă durată;c. lipsa exerciţiilor fizice;d. alimentare cu conţinut mare de calciu;e. abuz de fumat şi/sau alcool.

698. CM Alegeţi cauzele posibile ale hemoragiilor de privaţiune, abundente sau de lungă durată la o femeie supusă tratamentului hormonal de substituţie :

a. supradozarea de estrogen;b. subdozarea de estrogen;c. supradozarea de progestativ;d. subdozarea de progestativ;e. fibromul, polipoza endometrului.

699. CM În ce constă tratamentul hiperpolimenoreei apărute pe fond de tratament hormonal substitutiv?

a. reducerea dozei estrogenului;b. ridicarea dozei estrogenului;c. ridicarea dozei sau duratei de administrare a progestativului;d. reducerea dozei sau duratei de administrare a progestativulu;ie. nici una din cele enumerate.

700. CM Care este conduita în caz de ineficienţă timp de 3-4 luni a tratamentului conservativ al unei hemoragii de privaţiune (hiperpolimenoree) apărute pe fond de tratament hormonal substitutiv?

309

a. histeroscopie;b. biopsie;c. chiuretaj;d. histerectomie;e. substitiurea preparatului.

Traumatologie, ortopedie şi chirurgie de campanie

1. CM Indicaţi semnele caracteristice pentru luxaţia ischiadică a femurului.A. scurtarea membrului cu 5-7 cmB. scurtarea membrului cu 1-2 cmC. flexie pronunţatăD. adducţia femuruluiE. rotaţia internă

2. CM Indicaţi semnele caracteristice pentru luxaţia pubiană a femurului.A. poziţie în extensie a membruluiB. flexia femuruluiC. abducţia femuruluiD. scurtarea nepronunţată a membruluiE. scurtarea pronunţată a membrului

3. CM Indicaţi semnele caracteristice pentru luxaţia obturatorie a femurului.A. flexieB. abducţia femuruluiC. rotaţia externăD. rotaţia internăE. scurtarea pronunţată a femurului

4. CM Enumeraţi fracturile extraarticulare ale metaepifizii proximale a osului femural.A. subcapitaleB. transtrohanterieneC. intertrohanterieneD. detaşarea trohanterului mareE. detaşarea trohanterului mic

5. CM Indicaţi direcţia deplasării fragmentului osos proximal la fractura femurului în treimea medie superioară.

A. lateralB. posteriorC. anteriorD. medialE. rotaţie externă

6. CS Indicaţi direcţia deplasării fragmentului distal în fractură supracondiliană de femur.A. anteriorB. posteriorC. medialD. lateralE. în sus

7. CM Enumeraţi leziunile articulaţiei genunchiului care nu-s urmate de hemartroza.A. leziunea meniscului lateralB. fractura condilului lateral al osului femural

310

C. leziunea ligamentului colateral tibial D. leziunea ligamentului încrucişat anteriorE. leziunea ligamentului colateral fibular

8. CM Indicaţi leziunea la care se determină mărirea fisurii articulare laterale a articulaţiei genunchiului.

A. leziunea ligamentului colateral tibialB. leziunea ligamentului încrucişat anteriorC. leziunea ligamentului colateral fibularD. fractura tasată a condilului lateral al tibieiE. fractura tasată a condilului medial al tibiei

9. CM Indicaţi leziunea la care se determină mărirea fisurii articulare mediale a articulaţiei genunchiului.

A. leziunea ligamentului colateral fibularB. leziunea ligamentului colateral tibialC. leziunea ligamentului încrucişat anteriorD. fractura tasată a condilului lateral al tibieiE. fractura tasată a condiluluii medial al tibiei

10. CM Care leziune se asociază cu ruptura ligamentului încrucişat anterior.A. fractura pateleiB. leziunea meniscului medialC. leziunea meniscului lateralD. leziunea ligamentului colateral fibularE. leziunea ligamentului colateral tibial

11. CM Care leziune se asociază cu afectarea meniscului medial.A. leziunea ligamentulni încrucişat posteriorB. leziunea ligamentului colateral tibialC. leziunea ligamentului încrucişat anteriorD. fractura condilului medial al femuruluiE. fractura condilului medial al tibiei

12. CM Indicaţi direcţia deplasării condilului lateral al tibiei la o fractură vertical tasată.A. proximalB. distalC. lateralD. anteriorE. posterior

13. CM Indicaţi direcţia deplasării condilului medial al tibiei la o fractură vertical tasată.A. proximalB. distalC. lateralD. medialE. anterior

14. CM Enumeraţi simptoamele fracturii condilului lateral al tibiei.A. hemartrozăB. deviaţia în varus a gambeiC. deviaţia în valgus a gambeiD. deformaţia medială a gambeiE. deformaţia laterală a gambei

15. CM Indicaţi leziunea în care se poate afecta artera poplitea.A. fractura condililor femurului cu dislocare

311

B. fractura condililor tibiei cu dislocareC. luxatia gambeiD. epifizioliză distală de femurE. fracturile supracondiliene de femur

16. CM Indicaţi leziunea în care e necesară reducerea de urgenţă.A. luxaţiile gambeiB. epifizioliză distală de femurC. fracturile condililor tibiei cu dislocareD. fractură supracondilară de femurE. fractura capului fibulei

17. CM Determinaţi poziţia gambei faţă de femur în tratamentul ortopedic al leziunii ligamentului colateral tibial a articulaţiei genunchiului.

A. flexie sub unghi de 90° B. flexie sub unghi de 20-30°C. extensie maximalăD. adducţie maximală a gambeiE. poziţie neutrală a gambei

18. CM Care sunt indicaţiile pentru imobilizare ghipsată a gambei.A. în fracturi diafizare fără dislocareB. în fracturi diafizare transversale după reducerea corectăC. ţntr-o stare psihică nesatisfăcătoare a bolnavului (ebrietate, psihoze, traume cranio-cerebralE.D. la bolnavi cu leziuni multiple şi şoc traumaticE. în fracturi diafizare cu dereglarea vascularizării magistrale

19. CM Care sunt contraindicaţiile aplicării unui aparat ghipsat circular în fracturile gambei.A. prezenţa semnelor de dereglări vasculare ale membruluiB. la necesităţi de a transporta bolnavul în perioada acută a traumeiC. în situaţiile critice create pentru a transfera bolnavul la tratament ambulator în perioada acută a traumeiD. la un edem extrem de pronunţat al gambeiE. la fracturi necorectate

20. CM În ce cazuri sunt necesare intervenţiile chirurgicale şi metaloosteosinteza în fracturile închise ale gambei.

A. leziunea vaselor sanguine magistrale 'B. interpoziţia ţesuturilor moi .C. contuzia nervului peroneuD. interpoziţia fragmentului ososE. imposibilitatea reducerii fracturii cu alte metode

21. CM Care este superioritatea osteosintezei amânate. A. se micşorează riscul complicaţiilor purulenteB. e posibilă folosirea transplantelor osoaseC. e posibilă efectuarea calitativă a operaţieiD. e posibilă aplicarea fixatoarelor extramedulareE. restabilirea vitalităţii ţesuturilor moi traumatizate

22. CM Indicaţi leziunea caracteristică abducţiei şi pronaţiei excesive a piciorului.A. fractura peroneului în treimea inferioarăB. leziunea ligamentului deltoidianC. fractură perpendiculară a maleolei medialeD. detaşarea sindesmozei tibiofibulare distale

312

E. fractura marginii anterioare a tibiei23. CM Indicaţi leziunea caracteristica adducţiei şi supinaţiei excesive a piciorului.

A. detaşarea ligamentului deltoidB. fractura spiralată a maleolei medialeC. fractura prin smulgere a maleolei lateraleD. fractura marginii posterioare a tibieiE. detaşarea sindesmozei tibio-fibulare distale

24. CS Indicaţi forma pansamentului ghipsat cea mai comodă pentru fixarea maleolelor după reducerea acestora.

A. circulară fără căptuşealăB. circulară cu căptuşeală de vatăC. U-forma cu atelă posterioarăD. U-forma fără atelă la piciorE. Pansament constrâns din tifon

25. CM Indicaţi condiţiile ce contribuie la dislocarea secundară a maleolelor în pansamentul ghipsat.

A. micşorarea edemuluiB. folosirea pansamentului ghipsat circular cu căptuşealăC. modelare nesatisfăcătoare a ghipsuluiD. prescrierea mişcărilor precoce a degetelor picioruluiE. efort fizic precoce

26. CM Indicaţi condiţiile ce contribuie la dereglarea circuitului sanguin în picior, după reducerea şi imobilizarea maleolelor.

A. o compresiune excesivă pe pansamentul ghipsat în timpul aplicăriiB. modelare nesatisfăcătoare a ghipsuluiC. prescrierea gimnasticii curative precoceD. mersul precoce al bolnavuluiE. încercări multiple de reducere a maleolelor

27. CM Arătaţi condiţiile ce ne impun să efectuăm intervenţii chirurgicale la fractura maleolară. A. dislocare însemnată a fragmentelor şi a picioruluiB.leziunea sindesmozei tibio-fibulare şi a maleolelorC.dacă după 1 -2 încercări nu s-a obţinut reducereD.imposibilitatea de a reţine fragmentele în poziţie redusăE.asociere cu defect de ţesuturi moi

28. CM Numiţi semnele radiologice caracteristice pentru osteoartroză.A. osteoporozaB. chisturi subcondraleC. osteofitozaD. discongruenţa suprafeţelor articulareE. anchiloza osoasă

29. CM Numiţi intervenţiile chirurgicale mai mult indicate la pacienţii cu O.A.A. osteotomiaB. sinovectomiaC. debridarea articularăD. amputaţia membruluiE. endoprotezarea în cazuri avansate

30. CS Metoda de reducere în luxaţiile posterioare ale femurului.A. DjanelidzeB. Coher

313

C. StamatinD. MothesE. Braun

31. CS Sub ce anestezie se realizează reducerea luxaţiei de femur?A. LocalăB. TroncularăC. GeneralăD. IntraosoasăE. Rahianestezie

32. CS Tactica tratamentului local după reducerea luxaţiei de femur.A. Pansament ghipsatB.Aparat derotatoriuC.Tracţie scheletalăD.Gimnastică curativă fără imobilizareE.Aparat Ilizarov

33. CM Cele mai efective procedee de detoxicare în "Craş-Sindrom" pot fi:A. hemodializa prin "rinichi artificial"B. administrarea insuficientă a diureticelorC. hemodializa peritonealăD. administrarea în cantităţi mari a soluţiilor detoxicanteE. hiperbarooxiterapia

34. CS Care elemente sunt obligatorii în acordarea primului ajutor în "Craş-Sindrom"? A. pansament compresiv, imobilizare, hipotermie, antidoloranteB. aplicarea garoului, imobilizare, antidoloranteC. hipertermie, antidoloranteD. transportarea de urgenţă fără ajutor medicalE. toate sunt corecte

35. CM Care intervenţii chirurgicale pot fi efectuate în "Craş-Sindrom"?A. tratamentul chirurgical nu este indicat B. incizii- fasciotomii decompresive C. amputaţiile segmentelor compresate D. exarticulaţia membrului compresatE. trombectomia vaselor segmentului compresat

36. CM Tumorile osoase mai frecvent afectează persoanele în vârstă de:A. 50-60 de ani B. 70-80 de aniC. 1-10 de ani D. 11-20 de ani E. 21-40 de ani

37. CM Care este clasificarea prioritară a tumorilor osoase?A. VinogradovaB. LichtenşteinC. VolcovD. LagunovaE. Schajowicz

38. CM Tumorile osoase maligne cel mai frecvent dau metastaze în:A. plămâni .B. creierC. ficat

314

D. rinichiE. coloana vertebrală

39. CM Simptoamele clinice timpurii de bază ale tumorilor osoase benigne:A. dureri acute permanenteB. incomoditate localăC. tumefacţieD. fractură patologicăE. dureri surde nocturne

40. CM Simptoamele clinice timpurii de bază ale tumorilor osoase maligne:A. dureri acute locale, preponderent nocturneB. fractură patologicăC. anemie D. pierderea poftei de mâncareE. incomoditate locală

41. CM Peste cât timp de la debutul durerilor în tumorile maligne apar schimbări locale în os, care pot fi depistate radiologic?

A. imediat B. peste 2 săptămâniC. peste 2 luniD. peste 5 luniE. peste 6 săptămâni

42. CS Osteomul produce ţesutA. ososB. cartilaginosC. vascularD. nervos E. condral

43. CS Condromul produce ţesut:A. ososB. cartilaginosC. vascular D. nervosE. adipos

44. CS Sarcomul osteogenic este producător de ţesut:A. ososB. cartilaginosC. vascularD. nervosE. adipos

45. CS Condrosarcomul este producător de ţesut:A. ososB. cartilaginosC. vascularD. nervosE. adipos

46. CM Care-s tumorile osoase maligne?A. osteomul, osteoid osteomul, osteoclastomul, condromul, condro-blastomul, fibromul

condromixoid, hemangiomul, lipomul, mixomul, şvanomul, neurofibromul.

315

B. exostozele osteocartilaginoase, chistul osos solitar, chistul osos anevrismal, ganglionul intraosos, fibromul neosificat, granulomul intraosos, fibromul neosificant, granulomul eozinofil, displazia fibroasă, miozita osificantă, fibromul neostiogenic.

C. osteosarcomul, condrosarcomul, sarcomul Ewing, reticulosarcomul osos, mielomul. angiosarcomul, fibrosarcomul, liposarcomul.

D. condromul, adimantinomul. E. histiocitozele.

47. CS Care-s procesele pseudotumori osoase?A. osteomul, osteoid osteomul, osteoclastomul, condromul, condro-blastomul, fibromul

condromixoid, hemangiomul, limfangiomul, lipomul, mixomul, şvanomul, neurofibromulB. exostozele osteocartilaginoase, chistul osos solitar, chistul osos anevrismal, ganglionul

intraosos, fibromul neosificat, granulomul intraosos, fibromul neosificant, granulomul eozinofil, displazia fibroasă, miozita osificantă, fibromul neostiogenic

C. osteosarcomul, condrosarcomul, sarcomul Ewing, reticulosarcomul osos, mielomul, angiosarcomul, fibrosarcomul, liposarcomul

D. condromul, adomantinomul, mezenchuwfîulE. histiocitozele

48. CS Principiile de tratament al tumorilor benigne şi leziunilor pseudotumorale.A. intervenţie chirurgicalăB. chimioterapieC. radioterapieD. fizioterapie cu aplicaţie de hormoniE. tratament cu biostimulanţi

49. CM Substituirea defectelor osoase restante după înlăturarea tumorilor benigne şi a proceselor pseudotumorale cu:

A. mese plasticeB. os alogenC. os autogenD. os xenogenE. pastă din antibiotice şi burete hemostatic

50. CM Substituirea defectelor osteoarticulare după rezecţii largi în cazul tumorilor maligne:A. endoprotezareB. grefe osteoarticulare alogene C. grefe osteoarticulare xenogeneD. grefe osteoarticulare autogeneE. reconstrucţii osteoarticulare locale

51. CS Boala Leg-Calve-Pertes afectează:A. capul femuralB. tuberozitatea tibieiC. capul humeralD. tuberozitatea calcaneanăE. corpul vertebral

52. CS Boala Osgood-Schlatter afecteză:A. tuberozitatea tibieiB. capul femural C. corpul vertebralD. osul iliacE. clavicula

316

53. CS Boala Kelier I afectează:A. osul navicularB. osul calcaneanC. osul astragal D. osul ischion E. osul pubian

54. CS Boala Keller II afectează:A. oasele metacarpieneB. oasele metatarsieneC. oasele carpieneD. oasele tarsieneE. vertebrele

55. CS Boala Calve afectează:A. corpul vertebreiB. osul calcaneanC. osul astragalD. osul ischionE. tuberozitatea tibiei

56. CM Principiile de tratament al osteocondropatiilor?A. intervenţie chirurgicalăB. administrare medicamentoasăC. conservator funcţional cu excluderea deplină a efortului fizicD. radioterapieE. chimioterapie cu citostatice

57. CM Factori care contribue la dezvoltarea osteocondropatiilor.A. microtraumatizareB. supraefort fizicC. proces displasticD. procese inflamatoriiE. avitaminoză

58. CM Stadiile de evoluţie a osteonecrozei avasculare (osteocondropatiei):A. distrucţie hiperbarică funcţionalăB. osteoporoză ideopaticăC. ischemieD. osteonecroza ischemicăE. microfracturare în focar

59. CM Fractura poate fi numită deschisă dacă:A. este o plagă a segmentului fracturat;B. focarul fracturii comunică cu mediul înconjurător; C. din plaga regiunii fracturiate iese un fragment osos; D. este o plagă în regiunea articulaţiei, fractura fiind diafizară;E. plaga este pe un alt segment, în afara celui cu fractură;

60. CS Fractura o numim deschisă secundar dacă:A. defectul tegumentar în regiunea fracturii este mai mare de 5 cm;B. fragmentele osului fracturat sunt larg decolate de ţesuturi moi;C. fractura este deschisă de acelaşi factor mecanic; D. fractura este deschisă de fragmentele osoase deplasate; E. fractura este produsă de armă de foc.

317

61. CS Fractura deschisă recent, în care s-au inoculat (au pătruns) diverse microorganisme este: A. infectată; B. contaminată;C. împuroiată;D. în faza de osteomelită (osteită) acută;E. un flegmon incipient.

62. CM Care din particularităţile enumerate mai jos sunt caracteristice pentru o fractură deschisă? A. fractura se poate complica mai frecvent cu procese infecţioase;B. microcirculaţia este mai grav dereglată decît în cazul celor închise;C. fractura este mai uşoară decât cea închisă;D. se consolidează în aceiaşi termeni ca şi cea închisă;E. fractura deschisă nu are careva deosebiri de cea închisă.

63. CS Fracturile deschise primar?A. fractura la persoana dată prima oară în viaţă;B. fractură la diafiza femurală şi plagă la nivelul gambei; C. fractură cu o plagă produsă concomitent de acelaşi factor traumatic;D. fractură cominutivă gravă;E. fractură la persoane ce suferă de diabet.

64. CS Durata consolidării fracturii deschise este mai mare decât a celor închise de:A. 3 ori;B. 2 ori;C. 5 ori;D. 4 ori;E. 6 ori.

65. CS Fractura proaspăt deschisă se află sub acţiunea microorganismelor de:A. infectare;B. contaminare;C. împuroiere;D. murdărire;E. devitalizare.

66. CM În clasificarea Gustillo-Andersen criteriul de bază este:A. nivelul fracturii fiecărui segment osos;B. gradul de cominutivitate a fracturii deschise; C. gradul de traumatizare a tegumentelor în focarul fracturii deschise;D. implicarea în fractura deschisă a vaselor sanguine magistrale;E. gradul de contaminare a fracturii deschise cu microorganisme.

67. CS În clasificarea Gustillo-Andersen sunt tipuri de fracturi deschise în sumă de:A. 2; B. 3; C. 4; D. 5; E. 6.

68. CS Pentru tipul II al fracturilor deschise în clasificareaGustillo-Andersen dimensiunea plăgii este de:

A. pîna la 1 cm; B. peste 1 cm; C. de 5 cm; D. de 7 cm; E. dimensiunea plăgii nu are valoare;

318

69. CS În care tip de fractură deschisă conform clasificaţiei Gustillo-Andersen este inclus elementul traumatismului vascular?

A. I; B. II; C. IIIA; D. IIIB; E. IIIC.

70. CS Din care cauză “fractura în lemn verde” este caracteristică numai pentru copii. A. forţa mecanică mai mică provoacă această fractură; B. osul la copil este mai fragil; C. periostul osului la copil este mai gros şi mai rezistent; D. aparatul ligamentar este mai elastic; E. copilul mai rapid reacţionează la traumatism cu o reacţie de protejare mai adecvată.

71. CM Care din particularităţile enumerate mai jos sunt caracteristice osului infantil? A. este mai hidratat ca osul la adulţi; B. este relativ puţin mineralizat; C. este mai poros: canalele Haves ocupă o mare parte din os; D. are zone fizare; E. este mai bogat în hidrooxyapatită.

72. CM Fractura prin zona de creştere la copii poartă denumirea de: A. fractură metafizară; B. fractură epifizară; C. osteoepifizioliză; D. metaepifizară; E. fractură intraarticulară.

73. CS Fracturile la copii în comparaţie cu cele la adulţi se consolidează: A. în aceeaşi termeni; B. în termeni mai mari; C. în termeni mai scurţi; D. în formă de pseudoartroză; E. în formă de “consolidare lentă“.

74. CM Fracturile mai frecvente ale extremităţii proximale a braţului sunt:A. fracturile trohanteruluiB. fracturile colului anatomicC. fracturile capuluiD. fracturi de col chirurgicalE. fracturi telescopate

75. CM Tabloul clinic pentru o fractură a EHS(extremitatea humerusului superioar):A. impotenţa funcţionalăB. deformaţie în varusC. deformaţie în valgusD. dereglări neuro-vasculareE. echimoze a regiunii umărului

76. CM Tratamentul de fracturi ale colului chirurgical.A. tracţie continuă transosoasăB. fără imobilizareC. osteosinteză funcţional-stabilăD. endoprotezarea articulaţieiE. aparat ghipsat toraco-brahial

319

77. CM Metodele de tratament al fracturilor diafizare şi supracondiliene:A. imobilizarea ghipsată în fracturile stabileB. reducere în fracturile stabileC. reducere în aparat ghipsat în fracturile instabile D. osteosinteză funcţional stabilă E. imobilizarea cu pansament pernuţă triunghiulară

78. CM Asistenţa medicală calificată în fracturile extremităţi superioare a radiusului.A. reducerea ortopedică (anatomică) în fracturi de gr.l-llB. excizia fragmentului în fracturi de gr. III-IVC. imobilizarea ghipsată în flexieD. fixare în extensieE. osteosinteză stabilă în gr. l-ll

79. CM Fracturile olecranonului: diagnostic, tratament:A. dereglarea funcţională de flexieB. decade funcţia la extensieC. tratament chirurgical stabilD. imobilizarea în extensieE. imobilizarea în aparat Ilizarov

80. CM Fracturile diafizare ale ambelor oase ale antebraţului; deplasările caracteristice.A. fracturi la un nivel -deplasare unghiularăB. fracturi la diferite niveluri -deplasare în rotaţieC. deplasări longitudinale însemnateD. pe osul radial (sau ulnar) fragment de "aripă de flutur"E. fractura unui os şi luxaţia capului altui os

81. CM Fracturi de claviculă -simptoamele clasice.A. deplasare în proximal al fragmentului centralB. crepitaţie la palpareC. scurtarea claviculeiD. poza de "umilinţă" a bolnavuluiE. întreruperea continuităţii osoase

82. CM Semne clinice clasice prezente în luxaţiile acromio-claviculare.A. edem şi dureri acute în regiunea articulaţieiB. ascensiunea extremităţii distale a claviculeiC. instabilitatea claviculeiD. imposibilitate de adducţie a braţuluiE. semnul "clapei de pian"

83. CM Care luxaţii de humerus se întâlnesc mai frecvent?A. luxaţii antero-interneB. luxaţiile posterioareC. luxaţiile inferioareD. luxaţiile superioareE. luxaţiile rotatorice

84. CM Semnele clinice în luxaţiile antero-interne ale humerusului.A. semnul "epoletului"B. semnul "loviturii de topor"C. rotaţie internă a braţuluiD. adducţia braţuluiE. dispariţia fosetei subclaviculare

320

85. CM Cele mai practice metode de reducere a luxaţiilor de humerus sunt:A. metoda HipocrateB. metoda Muhin-MatesC. metoda CoherD. metoda StamatinE. metoda Gianelidze

86. CM Cînd au loc mişcările paradoxale ale peretelui toracic în cazul leziunilor închise? A. comoţie toracicăB. fracturi izolate de coasteC. fracturi parasternale bilaterale de coaste D. fracturi de vertebre toraciceE. fracturi de coaste cu volet unilateral

87. CM Cînd are loc respiraţie paradoxală în cazul leziunii deschise a toracelui?A. Leziune nepenetrantă a toraceluiB. Leziune penetrantă unilaterală a toraceluiC. Leziune de mediastin D. Leziunea apofizelor vertebrelor toraciceE. Leziune penetrantă bilaterală a toracelui

88. CM Cauzele hemotoraxului masiv.A. Leziunea arteriilor intercostale B. Leziunea parenchimului pulmonar C. Leziunea esofagului D. Comoţie pulmonarăE. Leziunea arteriei bronşice

89. CM Sechelele ortopedice ale poliomielitei la extremităţi.A. atrofie musculară;B. pareză sau paralizie neuro-musculară flască;C. pareză sau paralizie neuro-musculară spastică;D. contracturi în flexie la articulaţii;E. contracturi în extensie la articulaţii.

90. CM Care pot fi sechelele ortopedice ale poliomielitei la aparatul locomotor?A. hipertrofie musculară;B. pareză sau paralizie flască neuro-musculară la extremităţiC. deformări ale coloanei vertebrale şi ale bazinului;D. contracturi în flexie la articulaţii;E. pareză sau paralizie spastică neuro-musculară la extremităţi.

91. CM Măsurile ortopedice de profilaxie precoce a contracturilor în articulaţii la bolnavii de poliomielită:

A. intervenţie chirurgicală;B. imobilizarea extremităţilor în poziţii funcţional corecte;C. tratament medicamentos;D. electrostimulare neuro-musculară selectivă;E. radioterapie.

92. CM Intervenţiile chirurgicale ortopedice care pot fi folosite la bolnavii cu sechele de poliomielită.

A. operaţii microchirurgicale;B. endoprotezări articulare;C. intervenţii reconstructive pe fascii, ligamente;D. intervenţii de corecţie la oase, articulaţii;

321

E. spondiloză.93. CM Boala Little, gr.l-ll; manifestări clinice.

A. paraplegie neuro-musculară spastică inferioară;B. contracturi în flexie şi aducţie a extremităţilor;C. luxaţii patologice în articulaţiile coxofemurale;D. contracturi în extensie în articulaţii;E. parapareza neuro-musculară flască inferioară.

94. CM Paraliziile spastice centrale cerebrale. Profilaxia contracturilor în articulaţii. A. intervenţii chirurgicale;B. tratament ortopedic, inclusiv imobilizare funcţional corectă a extremităţilor;C. tratament medicamentos;D. electrostimulare neuro-musculară selectivă;E. radioterapie.

95. CM Pseudoartroza este constatată în cazurile când fractura nu este consolidată în:A. 1,5 termeni;B. 2 termene;C. ½ termen;D. în 2/3 termen;E. în mai mult de 2 termene.

96. CM În dependenţă de manifestările clinico-rongtheno-morfologice manifestările pseudoartrozei pot fi:

A. incomplet consolidate;B. hipertrofice (hipervascularizatE.;C. atrofice (avascularizatE.;D. basculante;E. nu sunt pseudoartroze.

97. CS Redoare se numeşte:A. lipsa mişcărilor în articulaţie;B. mişcări limitate în articulaţie;C. mărirea volumului de mişcări;D. mişcări patologice, neobişnuite;E. mişcări inversate celor normale.

98. CS Anchiloza articulaţiei se numeşte:A. mărirea volumului de mişcări;B. mişcări limitate în articulaţie;C. mişcări patologice, neobişnuite;D. lipsa mişcărilor în articulaţie;E. mişcări inversate celor normale.

99. CM Fractură vicios consolidată se numeşte:A. dezaxarea segmentului consolidat;B. dereglarea funcţiei şi staticii segmentului;C. lipsa mişcărilor în zona consolidată;D. dureri fantome în segmentul proximal;E. limfostază în zona consolidării.

100. CM Ce stă la baza tratamentului ortopedic al contracturilor în articulaţii la bolnavii cu sechele de poliomielită?

A. intervenţii chirurgicale;B. etape de redresare la extremităţi;C. tratament medicamentos;

322

D. proceduri fizioterapice şi electro-fiziologice;E. radioterapie.

Oncologie

1. CS Bolnavii cu diagnosticul de cancer confirmat, necesitând un tratament radical fac parte din grupa clinică:

A. IbB. IIaC. IIID. IVE. II

2. CS Melanomul dispune de trei forme de metastazare cutanată. Excludeţi forma incorectă:A. satelităB. ulceroasăC. erizipeloidăD. tromboflebiticăE. satelită-tromboflebitică

3. CS Care este radioterapia metabolică în tratamentul cancerului tiroidian:A. radioterapia de contactB. radioterapia intratisularăC. telegamaterapiaD. radioiodoterapiaE. cobaltoterapia

4. CS Ganglionii Rotter sunt:A. mediastinaliB. axilariC. interpectoraliD. subscapulariE. inercostal

5. CS Esofagoplastia cu un lambou-tunel format din curbura mare a stomacului în rezecţia esofagului pe motive de cancer a fost efectuată de către:

A. LewisB. Dan GavriliuC. Amza JianuD. PetrovskiE. Beriozov

6. CS Radiologic semnul defectului de umplere în cancerul gastric este caracteristic pentru următoarea formă de creştere a tumorii:

A. endofităB. exofităC. infiltrativ-ulceroasă D. forma mixtăE. infiltrativ-difuză

7. CS Pentru investigaţia endoscopică diagnosticul de cancer prezintă dificultăţi în forma de creştere:

A. ulceroasăB. infiltrativ-difuzăC. exofită

323

D. forma mixtăE. conopidiformă

8. CS Rolul primordial în etiopatogeneza cancerului hepatic aparţine:A. consumării abuzive de alcoolB. incidenţei înalte de ciroză hepaticăC. tabagismuluiD. hepatitei AE. alimentaţia bogată în grăsimi animaliere

9. CS Câte forme clinice ale cancerului de colon cunoaşteţi:A. 3(toxico-anemică, ocluzivă, hemoragică)B. 6(toxico-anemică, dispeptică, hemoragică, entero-colitică, pseudoinflamatorie, ocluzivă)C. 5(toxico-anemică, pseudoinflamatorie, dizenteică, ocluzivă, hemoragică)D. 6(atipică, entero-colitică, pseudoinflamatorie, toxico-anemică, dispeptică, ocluzivă)E. 3(nodulară, difuză, atipică)

10. CS În cancerul joncţiunii rectosigmoidiene este indicată operaţia:A. DixonB. Babcock-Mandache-ChiricuţăC. Qenu-MilesD. BillrothE. Holsted

11. CM care dintre investigaţiile descrise mai jos sporeşte diagnosticul cancerului cutanat?A. examenul histologicB. tomografia computerizatăC. examenul citologicD. examenul radioizotopicE. limfografia regională

12. CM Formele clinice ale cancerului mamar sunt:A. nodularăB. difuzăC. cancerul PagetD. sclerozantăE. erizipeloidă

13. CM Factorii cancerigeni în apariţia unui cancer pulmonar sunt:A. tabagismulB. poluarea aerului atmosfericC. iradierea solară excesivăD. factorul geneticE. iradierea ionizantă

14. CM Formele histologice ale cancerului pulmonar sunt:A. adenomatoasăB. tranzitocelularăC. pavimentoasăD. nediferenţiată(anaplazică)(microcelulară)E. papilară

15. CM Semnele radiologice precoce ale cancerului pulmonar sunt:A. hipertransparenţaB. atelectaziaC. hipotransparenţaD. pleurezia

324

E. mărirea dimensiunilor mediastinului16. CM Metodele de tratament aplicate în cancerul pulmonar:

A. chirurgicalăB. crioterapicăC. radioterapicăD. chimioterapicăE. hormonoterapia

17. CM Stările precanceroase ale esofagului sunt:A. esofagitele croniceB. cicatricele postcombustionaleC. leiomiomulD. adenomulE. diverticulile

18. CM Principalele metode de diagnostic în cancerul esofagian sunt:A. radiologicăB. endoscopicăC. tomografia computerizatăD. laparoscopiaE. fibrobronhoscopia

19. CM Formele exofite ale cancerului gastric sunt:A. polipoidăB. cancer „în farfurie”C. conopidiformăD. ulceroasăE. infiltrativ-difuză

20. CM Principalele metode de diagnostic în depistarea tumorii primare a stomacului sunt:A. radioscopia-grafia gastricăB. tomografia computerizatăC. ultrasonografiaD. fibrogastroscopiaE. radiografia panoramică abdominală.

Urologie

1. СS.În care din situaţiile de mai jos nu veţi indica intervenţia chirurgicală la un pacient cu adenom de prostată?

A. Retenţie acută repetată de urinăB. Işurie paradoxăC. Polakiurie nocturnă cu reziduu vezical sub 50 mlD. Ureterohidronefroză bilateralăE. Hematurie macroscopică repetată.

2. СS.Poliuria este definită ca diureza de 24 ore ce depăşeşte:A. 500mlB. 1000mlC. 1500mlD. 2000mlE. 3000ml.

3. СS.Un bolnav poate fi etichetat ca anuric dacă:A. Diureza este sub 100ml/24h

325

B. Diureza absentă şi prezintă glob vezicalC. Clerensul cu creatinină este 10 ml/minD. Toate cele de mai sus sunt adevărateE. Toate cele de mai sus sunt false.

4. СS.Adenoma prostatei este o tumoarea benignă care se dezvoltă din:A. Veziculele seminaleB. Tuberculul seminalC. Zona centrală a prostateiD. Colul vezicii urinareE. Glandele Cooper.

5. СS.Care sunt simptoamele disurice precoce în cancerul de prostată?A. PolakiuriaB. NicturiaC. StranguriaD. Simptoame precoce disurice nu suntE. Toate cele de mai sus.

6. СS.Primul stadiu al adenomului de prostată se caracterizează prin:A. Urinarea în câteva etape, senzaţia de eliberare incompletă a vezicii urinare.B. Işuria paradoxă C. Polakiurie, reziduu vezical absentD. Reziduu vezical de 50-200mlE. Reflux vezico-ureteral.

7. СS.Cancerul renal metastazeaza mai frecvent în:A. ScheletB. PlămânC. FicatD. Coloana vertebralăE. Creier.

8. СS.Ce maladie vom presupune în primul rând în caz de hematurie macroscopică?A. Pielonefrită acutăB. CistităC. Ptoză renalăD. Tumoră renalăE. Tuberculoza renală.

9. СS.Care dintre acuzele de mai jos nu sunt caracteristice pentru colica renală?A. Durere izolată în epigastruB. MicrohematurieC. Dureri lombrare cu iradiereD. DisurieE. Polakiurie.

10. СS.Încontenenţa de urină esenţială este cauzată de:A. Insuficienţa sfincteriană a vezicii urinareB. Fistulă vezico-vaginalăC. Fistulă vezico-ureteralăD. Extrofia vezicii urinareE. Epispadie.

11. СS.Aspermia secretorie este cauzata de:A. epispadiasB. hipospadias

326

C. ejaculare retrogradăD. aplazie terminalaE. toate cele de mai sus.

12. СS.Consecinţa varicocelului este: A. LimfocelulB. HidrocelulC. IfertilitateaD. OrhiepididimitaE. Tumora testiculară.

13. СS.Care metodă chirurgicală se foloseşte în tratamentul chirurgical al varicocelului?A. Operaţia BergmanB. Operaţia WinkelmanC. Operaţia IvaneseviciD. VasorezecţiaE. Operaţia Nesbit.

14. СS.Tratamentul de bază în hidrocelul gigant la maturi este:A. Operaţia IvaniseviciB. Operaţia BergmanC. Operaţia WinkelmanD. Puncţia, aspiraţia şi întroducerea substanţelor sclerozante în cavitatea vaginalăE. Orhectomia.

15. СS.Boala Peyronie este :A. Scleroza postinflamatorie a corpilor cavernoşiB. Induraţia fibroblastică a ţesutului cavernos C. Induraţia fibroplastică a tunicii albuginee a corpilor cavernoşiD. Fibroza corpului spongiosE. Nici o afirmaţie nu este corectă.

16. СS.Priapismul este:A. Inflamaţia acută a corpilor cavernoşiB. Erecţia corpului spongiosC. Erecţia patologică a corpilor cavernoşiD. Deformaţie şi durere în corpii cavernoşi la erecţieE. Erecţia corpilor cavernoşi şi strangurie.

17. СS.Tratamentul cistitei acute include:A. Restricţie de lichideB. Antiseptice urinare C. AntipireticeD. Băi calde de şezut E. Asociere de antibiotice cu spectru larg si uroantiseptice.

18. СS.Prostatita cronică este cauzată cel mai frecvent de:A. GonococB. StafilococC. Germeni anaerobiD. ChlamidiaE. E.Coli.

19. СS.În hidronefroza infectată de gradul III este indicată:A. NefrectomiaB. PielostomiaC. Ureteroliza

327

D. PieloplastiaE. Ureteropieloneoanastamoza.

20. СS.Care este durata curei de bază în TBC urogenitală?A. 2 – 4 luniB. 9 – 12 luni C. 9 – 24 luniD. Pâna dispare simptomaticaE. In dependenţă de testele clinice la interval de 3 luni.

21. СS.Metoda principală de diagnostic a rinichilor malformaţi este:A. Urografia excretorieB. Pielografia retrogradăC. Scintigrafia dinamicăD. EcografiaE. Clişeul renal panoramic.

22. СS.Hipospadia se dezvoltă în urma:A. Întîrzierii sau dereglării în dezvoltarea uretreiB. Traumei în timpul naşteriiC. Poziţiei incorecte a fătului intrauterinD. Naşterii prematureE. Avorturilor în anamneză.

23. СS.După care metodă de tratament al hidrocelului apar mai frecvent recidive?A. Operaţia IvaniseviciB. Operaţia BergmanC. Operaţia WinkelmanD. Puncţia, aspiraţia şi întroducerea substanţelor sclerozante în cavitatea vaginalăE. Orhectomia.

24. СS.Complicaţiile priapismului.A. Retenţie urinară acutăB. UrosepsisC. Prostatită cronicăD. Fibroza corpilor cavernoşiE. Fimoză.

25. СS.Care este cura chirurgicală de elecţie în boala Peyrone?A. Operaţia Nesbit – ŞcepleovB. Protezarea corpilor cavernoşi C. Operaţia PalomoD. Operaţia BergmanE. Nici una din cele enumerate.

26. СS.Teratospermia este:A. Concentraţia spermatozoizilor mai mică de 20 mln/mlB. Lipsa spermatozoizilor mobiliC. Creşterea numărului de leucocite din ejaculat mai mult de 10 în câmpul vizualD. Concentraţia spermatozoizilor mai mare 150 mln/mlE. Prezenţa formelor patologice mai mult de 20%.

27. СS.Care complicaţie poate surveni mai frecvent în pielonefrita acută primară?A. Rincichiul ratatinatB. UrolitiazaC. PionefrozaD. Pielonefrtita apostematoasă

328

E. Hidronefroza.28. СS.Care preparate antibacteriene sunt indicate in tratamentul pielonefritei la gravide?

A. PenicilineleB. AminoglicozideleC. TetraciclineleD. Toate cele de mai susE. Nici unele din cele enumerate.

29. СS.În caz de pielonefrită acută obstructivă, esenţial este:A. Tratamenul antibacterian masivB. Tratamentul antispastic, antialgicC. Restabilirea pasajului de urinăD. Ttratamentul dezintoxicantE. Nefrectomia.

30. СS.Care acuze se întilnesc mai frecvent în traumele renale?A. Scăderea tensiunii arterialeB. Formaţiunea de volum în regiunea lombarăC. HematuriaD. Colica renalăE. Febra.

31. СS.În rupturile vezicii urinare, semnul Zeldovici înseamnă:A. Apariţia sângelui la cateterizarea vezicii urinareB. Evacuarea neadecvată a lichidului introdus în vezica urinarăC. Retenţa acută de urinăD. Chemări imperioase la micţiuneE. Palparea dureroasă a regiunii suprapubiene.

32. СS.În care caz de traumă a vezicii urinare se permite drenarea transuretrală a vezicii urinare?A. Ruptură intraperitonealăB. Ruptură extraperintonelă - 2-3 cmC. Perforaţie iatrogenă în timpul intervenţiilor endoscopiceD. La un termen de pînă la 24 ore de la traumatismE. În caz de hematom perineal.

33. СS.Care tumoare a aparatului urogenital se întâlneşte mai frecvent la copii?A. Adenocarcinomul renalB. Tumorile vezicii urinareC. NefroblastomulD. Tumorile penieneE. Seminomul.

34. СS.Numiţi complicaţia care poate surveni în colica renală.A. Şoc bacteriotoxicB. ProstatităC. VaricocelD. Ureterocel E. Hidrocel.

35. СS. „Işuria paradoxa” este caracteristic pentru:A. Pielonefrită cronicăB. Cistită acută C. Prostatită acutăD. Adenom de prostată gr.IE. Adenom de prostată gr.III.

329

36. СS.Densitatea urinei în normă este:A. 1,001 – 1,005B. 1,005 – 1,010C. 1,012 – 1, 028D. 1,030 – 1,040E. Nici una din cele de mai sus.

37. СS.Ureterohidronefroza este caracteristică pentru calculul situat în A. Calicele superiorB. Calicele inferiorC. BazinetD. UreterE. Vezica urinară.

38. СS.Nominalizaţi patologia cea mai frecventă ce provoacă IRC.A. Pielonefrita acutăB. Pielonefrita cronicăC. Glomerulonefrita cronicăD. Boala polichistică renalăE. Hipertensiunea arterială.

39. СS.Ce modificări clinice sunt caracteristice la pacienţii cu IRC faza terminală?A. AnemieB. Hipertensiune arterialăC. Osteodistrofie renalăD. Toate cele enumerate E. Toate sunt false.

40. СS.Proba Zimniţchii redă:A. Activitatea inflamatorie din rinichiB. Stadiul IRCC. Capacitatea de concentrare a rinichilorD. Germenii patogeni din urinăE. Osmolaritatea urinei.

41. СS.Stadiul IRC poate fi stabilit prin:A. Urografia intravenoasăB. Probele funcţionale renaleC. USG aparatului urinarD. Angiografia vaselor renaleE. Tomografia computerizată a rinichilor.

42. СS.IRA postrenală cel mai frecvent e cauzată de:A. UrolitiazăB. Adenomul de prostatăC. Adenocarcinomul de prostatăD. Tumorile renaleE. Displazia neuromusculară a ureterelor.

43. СS.Cauza principală a hipertensiunii arteriale la pacienţii cu IRC este:A. Reţinerea sodiuluiB. Reţinerea potasiuluiC. Reţinere de lichidD. Activarea sistemului renin – angiotenzin E. Hiperparatireoidemia.

330

44. СM.Care sunt indicaţiile telelitotriţiei extracorporale (ESWL) ?A. Calcul coraliformB. Colica renalăC. Calculi pînă la 1 cmD. Calculi ureterali pînă la 1 cmE. Toate cele de mai sus.

45. СM.Metoda chirurgicală în tratamentul calculilor renali este:A. UreterolitotomiaB. PielolitotomiaC. NefrolitotomiaD. CistolitotomiaE. Pielonefrostomia.

46. СM.Care metode de tratament sunt utilizate în tratamentul litiazei vezicale ?A. Cistostomia clasicăB. Cistostomia trocarăC. Cistolitotomia clasicăD. Cistolitotomia endoscopicăE. Toate enumerate mai sus.

47. СM.Diagnosticul diferenţial al pielonefritei acute se face cu:A. Infecţiile urinare joaseB. Pielonefrita cronică acutizantăC. Tumorile renaleD. TuberculozăE. Alte boli febrile.

48. СM.Clinic cistita acută se manifestă prin:A. Dureri lombareB. Polakiurie cu tenesme vezicaleC. Piurie ( urina tulbure )D. Durere la micţiuneE. Retenţie cronica de urină.

49. СM.Pentru tumorile vezicii urinare este caracteristic:A. Hematuria macroscopicăB. Metastazarea precoceC. Dureri precoce in oasele bazinuluiD. Metastazare relativ tardivă în alte organeE. Absenţa durerilor.

50. СM.Hidronefroza se caracterizează prin:A. Dilatarea sistemului calice-bazinetB. Dilatarea ureterului şi bazinetuluiC. Atrofia parenchimului renalD. Diminuarea progresivă a funcţiei renaleE. Scăderea diurezei.

51. СM.Printre semnele clinice iniţiale ale ptozei renale pot fi:A. PielonefritaB. Polakiuria nocturnăC. OliguriaD. Hipertensiunea arterialăE. Hematuria macroscopică.

331

52. СM.Numiţi factorii locali, care favorizează formarea urolitiazei:A. Chistul renal de pol superiorB. Refluxul vezico-ureteralC. Incontinenţa de urinăD. Stricturile ureteraleE. Stenoza joncţiunii pielo-ureterale.

53. СM.Urografia i/v permite:A. Cercetarea morfologiei renaleB. Cercetarea vascularizaţiei renaleC. Cercetarea funcţionalităţii renaleD. Depistarea calculilor radiotransparenţiE. Depistarea metastazelor hepatice.

54. СM.Pe ce cale se realizează puncţia-biopsie a prostatei?A. Transvezicală B. TransuretralăC. Transrectală D. TransperinealăE. Toate cele de mai sus

55. СS.Tumora renala Wilms are o frecvenţă maximă la:A. Sub 2 aniB. 2-5 aniC. 5-10 aniD. peste 40E. Incidenţa nu depinde de vârstă.

56. СS.Semnul de bază în diagnosticarea Tumorii Wilms este:A. Masa tumorală abdominalăB. HematuriaC. Durere lombarăD. Scăderea ponderalăE. Toate sunt esenţiale.

57. СS.Urografia intravenoasă la bolnavii cu pielonefrita cronică prezintă:A. Diminuarea funcţiei renaleB. Încetinirea eliminării substanţei de contrast din rinichiC. Calicele se dilată, colul calicilar se îngustează şi se lungeşteD. Linia Hodson este şerpuităE. Sunt prezente toate aceste semne.

58. СS.Calea de pătrundere a infecţiei în testicul.A. HematogenăB. LimfogenăC. Prin intermediul stratului subendotelialD. Nici un răspuns nu-i corectE. Toate sunt corecte.

59. СS.Cea mai frecventă cale de pătrundere a infecţiei în rinichi este:A. HematogenăB. LimfogenăC. Urinogenă – refluxD. Urinogenă per continuitatemE. Altă cale.

332

60. СS.Care din diagnozele enumerate pot declanşa o Insuficienţă renală acută de etiologie postrenală?

A. Sindromul poziţional de strivireB. Otrăvirea cu acid aceticC. Nefrolitiaza unicului rinichiD. Tumoarea suprarenaleiE. Şocul hemoragic.

Anesteziologie-Reanimatologie

1. CS. Starea de analgezie include:A. MioplegiaB. Lipsa sensibilităţii dureroaseC. Abolirea conştiinţeiD. Lipsa sensibilităţii tactileE. Lipsa sensibilităţii termice

2. CS. Starea de anestezie include:A. Suprimarea selectivă a sensibilităţii dureroaseB. Abolirea obligatorie a conştiinţeiC. Suprimarea tututor senzaţiilorD. Păstrarea sensibilităţii tactileE. Păstrarea completă a sensibilităţii termice

3. CM. Sistemele de monitorizare utilizate în cadrul anesteziei sunt:A. OximetriaB. Rezonanţa magnetică nuclearăC. CapnometriaD. Aprecierea debitului cardiacE. Electroencefalografia

4. CM. Răspunsul vegetativ hemodinamic tipic la impulsul nociceptiv include:A. HipotermieB. TahicardieC. TahifilaxieD. Hipertensiune arterialăE. Stop cardiac

5. CM. În Salonul de Terapie Intensivă:A. Se monitorizează funcţiile vitaleB. Se efectuează intervenţii chirurgicale programateC. Se tratează sindromul durerii acuteD. Se realizează triajul medical primarE. Se protezează funcţiile vitale

6. CM. Alegeţi 3 sarcini mai importante ale terapiei intensive:A. Trezirea pacientului din anestezieB. Concretizarea diagnosticuluiC. Restabilirea nutriţiei enteraleD. Tratamentul durerii postoperatoriiE. Corecţia dereglărilor funcţiilor vitale

7. CS. Capnografia este:A. Metoda de apreciere a debitului cardiac

333

B. Înregistrarea saturaţiei cu O2 a hemoglobineiC. Măsurarea ventilaţiei pulmonare globaleD. Înregistrarea grafică a concentraţiei CO2 în aerul alveolarE. Metoda electivă de apreciere a metabolismului oxigenului în organism

8. CM. Sindromul de insuficienţă multiplă de organe este:A. De obicei, însoţit sau provocat de infecţia primarăB. Manifestat la pacientul imunocompromis cu şoc septicC. Rezultatul leziunii tisulare multipleD. De regulă însoţit de tromboembolie de arteră pulmonarăE. Indus în majoritatea cazurilor de hemoragie masivă

9. CS. Care afirmaţie este incorectă?A. Anestezie rahidiană caudalăB. Anestezie monocomponentă cu HalotanC. Anestezie inhalatorie-intravenoasăD. Terapie intensivă a colapsului vascularE. Reanimare cardiacă tardivă

10. CM. Ketamina provoacă:A. Depresie minimă a formaţiei reticulareB. MioplegieC. HalucinaţiiD. Depresia sistemului cardio-vascularE. Mărirea presiunii arteriale

11. CM. Cauzele depresiei respiratorie la administrarea barbiturecilor sunt:A. Depresia scoarţei cerebraleB. Depresia sinusului carotidianC. Stimularea formaţiei reticulareD. Obstrucţia căilor respiratoriiE. Mărirerea frecvenţei respiratorii

12. CS. Efectul morfinei în doza de administrare 10 mg intravenos:A. Frecvenţa şi minut-volumul respiraţiei sunt diminuate, în timp ce profunzimea este

crescutăB. Spasticitatea musculară creşteC. Diminuarea volumului curent duce la insuficienţa respiratorieD. Difuziunea alveolocapilară scadeE. Mărirerea frecvenţei respiratorii

13. CS. Toate de mai jos relaxează musculatura netedă, exceptând:A. TiopentalulB. HalotanulC. PapaverinaD. MorfinaE. Diazepamul

14. CS. De câte ori mai puternic decât morfina, din punct de vedere analgetic, este considerat fentanilul?A. 10B. 50C. 100D. 200E. 400

15. CM. Fentanilul diferă de morfină, prin faptul că:A. Deprimă mai puţin respiraţia în doze echivalente

334

B. Nu poate induce sindromul de "torace rigid"C. Are o acţiune histamino-eliberatoare mai redusăD. La doze echivalente induce o depresie cardiovasculară mai accentuatăE. Are un efect analgetic mai puternic

16. CS. Care din următoarele este cel mai puternic agent opiaceu:A. MorfinaB. CodeinaC. FentanilulD. PromedolulE. Omnoponul

17. CM. Ataracticele se folosesc în principal, în scopul:A. Reducerii efectului opiaceelor sau hipnoticilorB. Prevenirii hipotensiunii posturaleC. Prevenirii neliniştiiD. Realizării unei linişti interioareE. Sedării medicamentoase

18. CS. La administrarea i/v a 10 mg de droperidol la un adult culcat pe spate, acesta:A. Produce o creştere a PaCO2.B. Exercită o acţiune blocant adrenergică semnificativăC. Creşte semnificativ frecvenţa cardiacăD. Produce greaţă şi vărsăturiE. Produce mărirerea frecvenţei respiratorii

19. CS. Care din următoarele formulări privind barbituricele este incorectă?A. Dozele hipnotice produc hipoventilare pulmonară tranzitorieB. Dozele mari produc depresie miocardicăC. Produc hipotonie muscularăD. Sporesc minut-volumul respiratorE. Produc sedarea medicamentoasă

20. CM. Barbituricele deprimă:A. Reflexul baroreceptorB. HipotalamusulC. Conducerea prin nervii autonomiD. Contractilitatea miocardicăE. Centrul respirator

21. CM. Ce produce depolarizarea musculaturii scheletice?A. Creşterea ionului de sodiu intracelularB. Scăderea ionului de sodiu intracelularC. Scăderea potasiului intracelularD. Creşterea potasiului intracelularE. Scăderea ionului de clor intracelular

22. CM. Ketamina administrată intravenos produce:A. Anestezie generalăB. Analgezie viscerală profundăC. Creştere moderată a presiunii arterialeD. Scăderea debitului cardiacE. Hipotonie arterială

23. CM. Absorbţia tisulară a unui anestezic local după injectare depinde de:A. Solubilitatea în ţesutB. Vascularizaţia ţesutului

335

C. Concentraţia droguluiD. Frecvenţa cardiacăE. Frecvenţa respiratorie

24. CM. Manifestările toxice ale injecţiei cu lidocaină sunt:A. Reduse de premedicaţia cu barbituriceB. CianozaC. SomnolenţaD. ConvulsiileE. Slăbiciune

25. CM. Diazepamul în doze mari produce:A. Depresie respiratorieB. Relaxare muscularăC. AnxiolizaD. Scăderea presiunii sângeluiE. Mărirea minut volumului respirator

26. CM. Acţiunea midazolamului constă în:A. AmnezieB. HipnozaC. Efect anticonvulsivantD. Efect anticoagulantE. Efect hipercoagulant

27. CM. Pacienţii vârstnici au:A. Debitul cardiac micşoratB. Capacitatea pulmonară totală crescutăC. Rezistenţa scăzută la agenţii anesteziciD. Rata filtrării glomerulare crescutăE. Debitul cardiac crescut

28. CS. Câtă lidocaină se conţine în 100 ml de lidocaină 1% în ser fiziologic?A. 10 mgB. 100 mgC. 1 grD. 10 grE. 100 gr

29. CM. Care din următoarele sunt proprietăţi ale protoxidului de azot?A. Produce monoanestezie profundăB. Nu se combină cu barbituricileC. Duce la mărirea numărului de leucociteD. Conferă analgezieE. Induce hipnoza

30. CS. Singurul analgetic local natural este:A. ProcainaB. LidocainaC. CocainaD. BupivacainaE. Novocaina

31. CS. Anestezia epidurală prevede:A. Administrarea lidocainei intramuscularB. Administrarea lidocainei intravenosC. Administrarea lidocainei în spaţiul cefalorahidian

336

D. Administrarea lidocainei în spaţiul peridural E. Administrarea lidocainei paravertebral

32. CS. De ce derivaţia a doua este folosită uzual la monitorizarea electrocardiografică a pacienţilor pe masa de operaţie?

A. Nu necesită împământareB. Evidenţiază mai bine complexul ventricularC. Undele P sunt cele mai bine reprezentateD. Este dată de legătura picior stâng-braţ stângE. Tehnic mai uşor de realizat

33. CM. În privinţa discului intervertebral:A. Poate fi lezat de acul de puncţie spinalăB. Ocupă 25% din lungimea coloanei vertebraleC. Ligamentul inelar este mai gros anteriorD. Poate fi îndepărtat fără a se reduce spaţiile intervertebraleE. Asigură presiunea intracerebrală constantă

34. CM. Ligamentul galben la nivel L-2, 3:A. Are două porţiuni ligamentoase uniteB. Are o grosime de 9 mmC. Este separat de dura printru-n spaţiu epidural de 4-8 mmD. Are 38 mm lărgimeE. Este concrescut cu dura mater

35. CM. La ce nivel apare percepţia dureroasă?A. SpinalB. TalamicC. MezencefalicD. CorticalE. Sistemul nervos periferic

36. CS. Care din următoarele droguri este indicat în tratamentul convulsiilor după administrarea unui anestezic local?

A. DroperidolulB. DiazepamulC. FentanilulD. KetaminaE. Oxibutiratul de sodiu

37. CS. Care este cea mai frecventă complicaţie a puncţiei lombare?A. SepsisulB. CefaleaC. TahicardiaD. Hipertermia malignăE. Poliuria

38. CS. În cadrul respiraţiei spontane presiunea pleurală la inspire este: A. Pozitivă B. Negativă C. Egală cu zeroD. Pozitivă şi negativăE. Egală cu presiunea atmosferică

39. CS. Tehnica PEEP în cadrul ventilaţiei artificiale constitue: A. Fluxul mărit în timpul inspirului B. Presiune pozitivă la debutul inspirului

337

C. Presiune pozitivă la finele exspiruluiD. Presiune negativă la finele exspiruluiE. Presiune negativă la inspir

40. CS. Care afirmaţie este corectă referitor la ventilaţia artificială?A. Măreşte travaliul respirator B. Micşorează travaliul respiratorC. Este contraindicată în edemul pulmonarD. Este unica metodă de tratament în tromboembolia arterei pulmonare E. Nu influenţează debitul cardiac

41. CS. Suprafaţa respiratorie alveolară totală a ambilor plămâni la adult este de aproximativ: A. 10 m2 (metri patraţi) B. 20 m2 C. 40 m2 D. 50 m2

E. 100 m2 42. CS. Care din urmatoărele joacă rolul cel mai important în reglarea respiraţiei?

A. pO2 arterial B. pO2 venos C. pCO2 arterial D. pCO2 venos E. Gradientul de oxigen arteriovenos

43. CS. Pacientul conştient expus la o atmosferă ce conţine 0,04% CO2, timp de 30 minute dezvoltă: A. Apnee periodică B. Hiperpnee C. Semne de acidoză D. Semne de alcaloză E. Nimic anormal

44. CS. Care din următorii factori influenţează capacitatea vitală? A. Înalţimea B. Greutatea C. Emfizemul D. Chifoza congenitală E. Toate cele numite

45. CS. Spaţiul mort fiziologic este cel mai mult sporit de: A. Atelectazie B. Insuficienţa cardiacă congestivă C. Şuntul dreapta-stânga D. Bronşitele cronice E. Embolismul pulmonar

46. CS. Care minut-volum produce cea mai bună ventilaţie alveolară? A. Volum curent de 160 cu frecvenţa de 50 B. Volum curent de 250 cu frecvenţa de 32 C. Volum curent de 500 cu frecvenţa de 16 D. Volum curent de 800 cu frecvenţa de 10 E. Volum curent de 1000 cu frecvenţa de 8

47. CS. Cel mai informativ criteriu de apreciere a eficacităţii respiraţiei este:A. Volumul curent B. Minut-volumul C. Frecvenţa respiratorie

338

D. Măsurarea spaţiului mort E. PaO2 si PaCO2

48. CS. Saturaţia în oxigen a sângelui arterial indică: A. Presiunea parţială O2 B. 1,34 ml/g de hemoglobină C. Conţinutul de O2 în raport cu capacitatea de oxigenare a hemoglobinei D. Miligrame-% de O2 E. Concetraţia în O2 a plasmei

49. CS. Cauzele creşterii diferenţei de presiune alveolo-arterială a oxigenului sunt: A. Afectarea difuziunii B. Sporirea şunturilor pulmonare C. Scăderea PO2 venoase datorită creşterii utilizării O2 D. Şunturile cardiace dreapta-stânga E. Toate cele numite

50. CM. Factorii ce cresc supravieţuirea după hipoxie sunt: A. Vârsta fragedă B. Vârsta avansată C. Hipotermia D. Hipertermia E. Inflamaţia

51. CS. Care din următoarele nu induce hipoxie hipoxică?A. Altitudinea mare B. Intoxicaţia cu CO C. Edemul pulmonar D. Emfizemul E. PO2 de 60 mm Hg în aer

52. CS. Monoxidul de carbon se combină cu: A. Proteinele plasmatice B. Proteinele din eritrocite C. Fierul din eritrocite D. Elementele membranei celulare eritrocitare E. Aminoacizii plasmatici

53. CS. Şuntul pulmonar se referă la: A. Perfuzie în exces comparativ cu ventilaţia B. Spaţiul mort C. Ventilaţia ineficientă D. Ventilaţia în exces de perfuzie E. Absenţa gradientului anestezic între sângele alveolar şi arterial

54. CS. Cianoza este produsă în mod obişnuit de toate cele numite, cu excepţia: A. Amestecul cu sânge venos B. Methemoglobinemie C. Defectul de sept atrial D. Tetrada Fallot E. Intoxicaţia cu monoxid de carbon

55. CS. Spasmul bronşiolar se manifestă prin: A. Inspir normal şi expir scurt B. Inspir prelungit C. Inspir prelungit şi expir prelung, greoi D. Inspir scurt şi expir lent, dificil

339

E. Expir şi inspir redus 56. CS. Pneumotoracele survine prin:

A. Ruptura alveolară sau a pleurei mediastinale B. Leziune a planurilor fasciale ale gâtului C. Conexiune directă a căilor aeriene inferioare cu spaţiul pleural D. Ruptură a pleurei parietale E. E posibil în toate situaţiile expuse

57. CS. Emfizemul subcutan posttraumatic tensionat poate fi produs de toate, cu excepţia: A. Delacerării pulmonare prin fracturi costale B. Mucusului bronşic vâscos C. Presiunii subcutanate ce depăşeşte presiunea inspiratorie D. Tuburilor neetanse de aspiraţie toracică E. Creşterii debitului cardiac

58. CS. La pacientul emfizematos cronic, oxigenoterapia poate să: A. Reducă frecvenţa respiratorie B. Crească frecvenţa respiratorie C. Lase neschimbată frecvenţa respiratorie D. Facă pacientul cianotic E. Facă pacientul dispneic

59. CS. Care din procedeele următoare produce cel mai mare volum curent în timpul respiraţiei artificiale:

A. Holger-Nielson (presiune pe spate, braţe ridicate, poziţie înclinată) B. Sylvester (presiune pe torace, braţe ridicate, poziţie întins pe spate) C. Sylvester modificat (bărbie înclinată, spatele pe rulou, întins pe spate) D. Respiraţie gură la gură (poziţie culcat pe spate) E. Ridicarea picoarelor (poziţie culcat pe spate)

60. CS. Un pacient cu obstrucţie respiratorie severă este supus temporar la traheostomie şi ventilaţie cu oxigen 100%. Aceasta produce:

A. Hipotensiune şi bradicardie B. Hipotensiune şi apnee C. Hipertensiune şi scaderea presiunii pulsului D. Nici o schimbare de presiune, dar cresterea pulsului E. Apnee şi creştere imediată a presiunii arteriale.

61. CM. La pacientul cu traumatism toracic sever: A. În primul rând, se va asigura libertatae calei aeriene B. Este utilă intubaţia traheala şi ventilaţia cu un ventilator de volum C. Pacientul va fi hipoventilat D. Se va face hemostaza înainte de instituirea respiraţiei artificiale E. Este contraindicată toracocenteza

62. CS. Respiraţia Cheyne-Stokes se caracterizează prin: A. Inspir scurt-expir prelung B. Inspir prelung-expir scurt C. Faze alternante de apnee şi hiperpnee D. Eupnee E. Apnee

63. CM. Care din următorii factori contribuie la hipoventilaţie? A. Bronşiectazia, fibroza sau edemul pulmonar B. Poziţia Trendelenburg, decubit lateral sau dorsal C. Miorelaxantele musculare fără ventilaţie asistată

340

D. Acidoză respiratorie E. Hipoxia hipoxică

64. CS. În realizarea traheostomiei percutane se recomandă ca acul să fie introdus: A. Subcricoidian B. Deasupra cricoidului C. Prin membrana cricotiroidiană D. Lateral sub cartilajul tiroid E. Nici una din cele de mai sus

65. CS. În care din următoarele situaţii poate fi utilă traheostomia?A. Angina Ludwig cu obstrucţie respiratorie B. Fractura coloanei cervicale cu paralizie intercostală C. Leziunea laringelui D. Poliomielita E. Toate cele numite

66. CM. Hipoxia cronică provoacă:A. Scăderea debitului cardiacB. Cianoză perifericăC. AnemieD. Creşterea eritropoezeiE. Policitemie

67. CM. Care sunt formele tipice de dereglare a echilibrului acidobazic în cazul instaurării unui stop respirator acut?

A. Acidoză respiratorie + Alcaloză metabolicăB. Acidoză respiratorie + Acidoză metabolicăC. Alcaloză respiratorie + Alcaloză metabolicăD. Alcaloză respiratorie + Acidoză metabolicăE. Acidoză + Hipercapnie

68. CS. Hiperventilaţia este însoţită de:A. HipercapnieB. Acidoză respiratorieC. Alcaloză respiratorieD. Acidoză metabolicăE. Hipoxemie

69. CS. Valoarea pH-lui sanguin de 7,20 reflectă:A. Hipoxie tisularăB. Alcaloză respiratorieC. Alcaloză metabolicăD. Acidoză metabolicăE. Hipocapnie respiratorie

70. CS. Care este interpretarea corectă a următorilor indici ai gazelor sanguine:pH-7,31, pO2- 76 mm Hg., pCO2 - 32 mm Hg., HCO3- 18mEq/l ?

A. Acidoză respiratorie decompensatăB. Acidoză respiratorie compensatăC. Acidoză metabolică decompensatăD. Acidoză metabolică compensatăE. Alcaloză metabolică

71. CS. Schimbarea căror parametri afectează controlul normal al respiraţiei:A. pHB. Saturaţie O2

341

C. pO2.D. pCO2.E. Bicarbonatul

72. CS. Interpretaţi următoarele valori ale conţinutului gazelor în sângele arterial:pH-7,35, pO2 - 60 mm Hg pCO2- 47 mmHg HC03- 35 mEq/l:

A. Gazele normale în sângele arterialB. Acidoză respiratorie compensatăC. Alcaloză respiratorie compensatăD. Acidoză metabolică compensatăE. Alcaloză metabolic

73. CS. Pacientul X s-a internat cu tahicardie şi hipertensiune. Indicii conţinutului gazelor în sângele arterial: pH-7,5, pO2-86 mm Hg, pCO2-25 mm Hg, HCO3-23 mEq/1. Interpretarea corectă a gazelor sângelui arterial este:

A. Alcaloză respiratorie decompensatăB. Alcaloză respiratorie compensatăC. Alcaloză metabolică decompensatăD. Alcaloză metabolică compensatăE. Acidoză respiratorie

74. CM. Organismul compensează alcaloza metabolică prin:A. HipoventilaţieB. Creşterea PCO2

C. Mărirea producerii bioxidului de carbonD. HiperventilareE. Tahipnee

75. CM. Cei 4 factori principali, care condiţionează performanţa ventriculară sunt reprezentaţi de:A. Frecvenţa cardiacăB. ContractilitateaC. Debitul cardiacD. PresarcinaE. Postsarcina

76. CS. În mod normal debitul cardiac stâng şi ventricular drept sunt în raport de:A. 2:1B. 3:1C. 1:1D. 1:2E. 1:3

77. CS. Insuficienţa ventriculară stângă în criza hipertonică se manifestă prin:A. CefaleeB. ConvulsiiC. OligoanurieD. Edem pulmonarE. Micşorarea presarcinei

78. CS. Care este hipotensorul preferat în criza hipertonică indusă de feocromacitom?A. Sulfatul de MagnesiuB. DibazolulC. DigoxinaD. FentolaminaE. Nitroglicerina

342

79. CM. În tratamentul crizei hipertonice complicate cu edem pulmonar sunt contraindicate:A. Utilizarea AlbumineiB. Perfuzia Nitroprusiatului de SodiuC. OxigenareaD. Administrarea NoradrenalineiE. Administrarea Furosemidului

80. CM. Nitroprusiatul de Na, în criza hipertonică, are ca obiectiv:A. Creşterea debitului cardiacB. Ameliorarea contractilităţii cardiaceC. Micşorarea presarciniiD. Scăderea postsarciniiE. Scăderea perfuziei coronariene

81. CM. Refacerea debitului cardiac în şocul cardiogen se poate realiza prin:A. Monitorizarea continuă a hemoglobineiB. Optimizarea presarcineiC. Optimizarea postsarcineiD. Creşterea contractilităţii miocarduluiE. Administrarea plazmei proaspăt congelate

82. CS. Preparatul de elecţie, cu efect inotrop pozitiv puternic şi un efect minim asupra frecvenţei cardiace, este:

A. AdrenalinaB. NoradrenalinaC. DobutaminaD. DopaminaE. Izoprenalina

83. CM. Şocul cardiogen se caracterizează prin:A. Debit cardiac scăzutB. PVC mărităC. PVC micşoratăD. Postsarcină scăzutăE. Postsarcină mărită

84. CM.Care afirmaţii sunt corecte versus tratamentului şocului cardiogen?A. Este indicat vasodilatatorul B. Este contraindicat vasodilatatorulC. Inotropicele pozitive sunt cele mai eficienteD. Inotropicele pozitive sunt puţin eficienteE. Digitala are indicaţie limitată

85. CM. Indicele cardiac în insuficienţa cardiacă acută:A. Este compensat de tahicardieB. Este în relaţie directă cu volumul-bătaieC. Este crescut comparativ cu valorile normale din cauza tahicardieiD. Este susţinut de presarcinăE. Nu este dependent de frecvenţa cardiacă şi presarcină

86. CM. Semnele caracteristice ale insuficienţei cardiace (circulatorii) sunt :A. Micşorarea presiunii arteriale mediiB. Creşterea presarcinii mai mult de 15 mmHgC. Valori sub zero ale presarcineiD. Creşterea gradientului temperaturii centrale-periferice ale corpuluiE. Creşterea semnificativă a diurezei

343

87. CS. Alegeţi unul dintre parametrii hemodinamici care reflectă cel mai elocvent starea funcţională a cordului:

A. Presiunea arterială sistolicăB. Presiunea arterială diastolicăC. Presiunea venoasă centralăD. Presiunea de inclavare în artera pulmonarăE. Frecvenţa cardiacă

88. CM. Alegeţi trei indici hemodinamici, caracteristici dereglărilor hemodinamice în stările de şoc:A. Presiunea venoasă centralăB. Frecvenţa cardiacăC. Indicele cardiacD. Presiunea de inclavare în artera pulmonarăE. Rezistenţa vasculară periferică

89. CM. Debitul cardiac scăzut (redus) se manifestă prin:A. Rezistenţă vasculară periferică scăzutăB. Rezistenţă vasculară periferică mărităC. TahicardieD. Hipotonie arterialăE. Poliurie

90. CS. Care este preparatul de elecţie în cazul valorilor înalte de PVC (> 20 cmH2O), debit cardiac scăzut şi tahicardie marcată (130 b/min)?

A. AdrenalinaB. AtropinaC. DopaminaD. DobutaminaE. Noradrenalina

91. CS. Alegeţi cel mai eficient remediu medicamentos în cazul: tahicardie – 130 b/min, PVC – 0 cm H2O, PA – 70/30 mmHg:

A. DigoxinăB. Perfuzie i/v – Dextran 70 – 200 mlC.Clorură de calciu 10% - 10 mlD.Nitroprusiat de sodiu – perfuzie continuăE.Cordiamină 4 ml i/v

92. CS. Care este diagnosticul cel mai probabil în cazul: PVC > 20 cmH 2O, PA – 80/50 mmHg şi frecvenţa cardiacă – 120 b/min?

A. Şoc anafilacticB. Criză hipertonicăC. Şoc hemoragicD. Şoc cardiogenE. Şoc septic

93. CM. Menţionaţi 2, cei mai reprezentativi indici, ai dereglărilor de circulaţie sanguină:A. Presiunea arterialăB. Saturaţia cu O2 a sângelui arterialC. Frecvenţa cardiacăD. Debitul cardiacE. Presiunea venoasă centrală

94. CM. Pentru compensarea acidozei metabolice rinichiul excretă:A. Radicali acizi liberiB. Radicali acizi combinaţi cu amoniu

344

C. Urină acidăD. BicarbonaţiE. Urină cu densitate joasă

95. CM. Rolul ficatului în metabolismul bilirubinei constă în:A. Formarea bilirubinei în celulele KoupferB. Captarea bilirubinei libere în sângeC. Creşterea valorilor fosfatazei alcalineD. Hipoprotrombinemie şi hipergemoglobinemieE. hipercolesterolemie

96. CS. Care dintre următoarele medicamente este diuretic de ansă?A. FurosemidB. HipotiazidC. TriamterenD. Nici unulE. Toate

97. CM. Ce nu e caracteristic pentru insuficienţa renală acută?A. Colapsul durB. Insuficienţa vasculara gr. II – IIIC. OligurieD. AzotemieE. Edemul cerebral

98. CS. Ficatul mărit în volum cu marginea netedă şi sensibilă sugerează:A. Hepatită, malignizareB. Ciroză, insuficienţa ventricolului dreptC. Hepatită, stază pasivăD. Hepatită cronică, cirozăE. Holestază

99. CS. Bilirubina indirectă este:A. Solubilă în grăsimi şi e neconjugată.B. Nu e legată cu albumina.C. Se află în hepatocite.D. Se află în vezica biliară.E. Este legată cu albumina

100. CS. La pacientul, cu nivelul mărit al bilirubinei directe, se presupune:A. Obstrucţia ductului biliarB. HepatităC. CirozăD. Insuficienţă hepaticăE. Steatoză

101. CM. Ce nu e caracteristic pentru insuficinţa hepatorenală: A. Alcaloza hipopotasiemicăB. Oliguria şi azotemiaC. HemoconcentrareaD. Pierderea în masă mai mult decăt 1kg/24 oreE. Hipertensiunea arterială

102. CS. Substanţa toxică ce contribuie la debutul clinic al encefalopatiei:A. Azotul rezidual al sângeluiB. AmoniaculC. Bilirubina

345

D. Acidul uricE. Albumina

103. CS. Insuficienţa renală acută se caracterizează prin:A. HipopotasemieB. HiperpotasemieC. HipocalciemieD. HipercalciemiaE. Hipocloremie

104. CM. Oliguria se caracterizează prin micşorarea diurezei mai puţin de:A. 400 ml/24 oreB. 800 ml/24 oreC. 60 ml/ orăD. 100 ml/ orăE. 16 ml/ oră

105. CS. Care condiţii vor induce patologia prerenală?A. preparatele nefrotoxiceB. glomerulonefritaC. necroza acuta a canaliculilorD. hipovolemiaE. nefrolitiaza

106. CM. Pentru prevenirea insuficienţei renale, acute sunt necesare:A. Dirijarea presiunii perfuzionale tisulareB. HemoconcentrareaC. Reechilibrarea hidroelectroliticăD. HipohidratareaE. Hiperpotasemia

107. CS. În insuficienţa hepatică cronică, una din următoarele afirmatii este falsă:A. Degenerarea grasă a ficatuluiB. Creşterea titrului complexului vitaminic B în organismC. Scăderea sintezei de proteine plasmaticeD. Scăderea formarii de protrombinăE. Scăderea capacităţii funcţionale hepatice

108. CM. Efectele hipopotasemiei sunt:A. Letargia B. Unde T ascuţite pe EKGC. ObosealaD. HipertensiuneaE. Vazodilataţia

109. CS. Care din următoarele modificări EKG apar în hiperpotasemie:A. Fibrilaţia ventricularăB. Fibrilaţia atrialăC. Undele T joase însoţite de unde UD. Unde T înalte şi ascuţiteE. Aplatisarea segmentului ST

110. CM. În cadrul tratamentului oliguriei este necesar:A. Asigurarea unei hidratări adecvateB. Cateterizarea vezicii urinare şi monitorizarea diurezeiC. Folosirea soluţiilor intravenoase de manitol

346

D. Măsuri de prevenire a deshidratării şi a dezechilibrelor electroliticeE. Corecţia hipotensiunii

111. CM. Hemodializa ameliorează:A. Sistemul nervos autonomB. Defectele de coagulare C. Simptomele gastrointestinaleD. HipertensiuneaE. Hipoalbuminemia

112. CS. Furosemidul (Lasix) acţionează, în primul rând, prin:A. Inhibarea anhidrazei carboniceB. Creşterea fluxului sanguin renalC. Inhibarea reabsorbţiei electroliţilorD. Creşterea ratei filtratului glomerularE. Antagonizarea efectului hormonului antidiuretic (ADH)

113. CS. Datele de laborator, cele mai caracteristice pentru pacienţii cu insuficienţă renală acută:A. Na, K, azotului rezidual creatinineiB. Na, K, azotului rezidual creatinineiC. Na, K, azotului rezidual creatinineiD. Na, K, azotului rezidual creatinineiE. Na, K, azotului rezidual creatininei

114. CM. Care afirmaţii sunt incorecte?A. Soluţiile cristaloide şi coloide sunt componente sanguineB. Soluţiile cristaloide şi coloide sunt derivate sanguineC. Soluţiile cristaloide sunt numai izotoneD. Soluţiile coloide refac mai durabil deficitul de volum sanguin.E. Soluţiile hipertone nu se administrează intravascular

115. CM. Indicaţiile utilizării albuminei sunt:A. Nutriţie parenteralăB. Tratamentul edemului pulmonar de origine cardiogenăC. Refacerea volemică în hemoragieD. Pentru corecţia hipotensiunii arteriale în arsurile graveE. Pentru corecţia hipotensiunii arteriale după evacuarea ascitei

116. CS. Care din soluţiile enumerate nu sunt coloidale?A. Dextranul 70B. Dextranul 40C. SorbitolulD. Derivaţii gelatineiE. Derivaţii amidonului

117. CM. În cazul înregistrării complicaţiilor transfuzionale:A. Se măreşte viteza de transfuzieB. Se opreşte imediat transfuziaC. Se administrează doze majore de hormoni şi se continuă trasfuziaD. Se administrează hormoni şi antihistaminice i/v şi se continuă transfuzia atentE. Se menţine un debit urinar de 100 ml/h, se administrează i/v fluide şi diuretice

118. CM. Soluţiile de elecţie pentru nutriţie parenterală sunt:A. Sol. Glucoză 5%B. Sol. Albumină 5%C. Sol. Glucoză 20 %D. Sol Albunimă 25%

347

E. Soluţii de aminoacizi119. CM. Reducerea severă a volumului extracelular (deshidratarea) include:

A. Hipotonie arterială cu tahicardieB. Mucoase uscate şi seteC. Diureză redusăD. Diureză crescutăE. Turgorul tegumentelor redus

120. CS. Cel mai informativ criteriu clinic în hiperhidratare este:A. TahicardiaB. Creşterea diurezei peste 1,5 ml/kg/orăC. Hipertensiunea arterialăD. Edemele membrelor inferioareE. Hipersalivarea

121. CM. Hipercaliemia necesită:A. ECGB. DigitalizareaC. Hidratare cu NaCl 0,9% şi FurosemidD. NaHCO3 8,4% administrat i/v.E. Ca- gluconat 10% administrat i/v

122. CS. Osmolaritatea normală a serului sanguin este în limitele:A. 250-275 mmoli/lB. 285-295 mmoli/lC. 275-325 mmoli/lD. 325-350 mmoli/lE. 350-370 mmoli/l

123. CS. Care component va influenţa prioritar osmolaritatea serică:A.NaB.GlucozaC.Azotul rezidual al serului sanguinD.PotasiulE. Hemoglobina

124. CS. Pacientul cu IRC (insuficienţă renală cronică) trebuie să urmeze dieta cu limitarea cantităţii de proteine pentru:

A.Menţinerea bilanţului azotic negativB.Prevenirea supraîncarcării rinichilorC.Micşorarea producţiei de ureeD.Micşorarea sintezei proteineiE. Creşterea osmolarităţii

125. CS. Conform definiţiei moderne, elementul fiziopatologic esenţial al stării de şoc este:A. Cresterea presiunii de perfuzie cerebralăB. Hipoxia tisulară consecutivă hipoperfuzieiC. Diminuarea ventilaţiei pulmonareD. Scăderea presiunii arterialeE. Toate cele enumerate

126. CM. Printre mecanismele, care condiţionează compromiterea perfuziei tisulare în şoc se enumeră:

A. Reducerea globală a debitului cardiacB. Diminuarea utilizării oxigenului de către ţesuturiC. Maldistribuţia debitului cardiacD. Creşterea transportului oxigenului către ţesuturi

348

E. Toate cele enumerate127. CM. Printre mecanismele fiziopatologice ale şocului hemoragic se enumeră:

A. Scăderea întoarcerii venoase către cordB. Diminuarea umplerii diastolice a corduluiC. Diminuarea debitului cardiacD. Cresterea reflectorie a transportului de oxigen către ţesuturiE. Micşorarea gradientului de temperatură (centrală periferică)

128. CS. În cadrul carui tip de şoc în faza iniţială se poate observa o creştere a debitului cardiac însoţită de o micşorare a tonusului arterial?

A. Şocul cardiogenB. Şocul septicC. Şocul hemoragicD. Nici unul din cele enumerateE. Toate tipurile de şoc enumerate

129. CM. Mecanismul de centralizare a hemodinamicii în cadrul stării de şoc se datorează:A. Creşterii presiunii de perfuzieB. Diminuării indicelui de transport al oxigenuluiC. Neuniformităţii repartizării alfa recertorilor în vasele din diferite ţesuturiD. Alterării perfuziei cerebraleE. Creşterii nivelului de catecolamine endogene

130. CS. Cea mai frecventă variantă de alterare a echilibrului acido bazic în şoc este:A. Acidoza metabolicăB. Alcaloza metabolicăC. Acidoza respiratorieD. Alcaloza respiratorieE. Toate în măsură egală

131. CM. Formula pentru calculul indicelui de transport al oxigenului include:A. Indicele cardiacB. Nivelul hemoglobineiC. Saturaţia sângelui arterial cu oxigenD. Saturaţia sângelui venos cu oxigenE. Frecvenţa respiraţiei (pe minut)

132. CM. Tensiunea arterială (T/A) în unele cazuri (în deosebi în faza iniţială a şocului) nu poate fi considerată un indice adecvat al gravităţii stării de şoc, deoarece:

A. Există o dependenţă direct proporţională între valorile T/A şi cele ale debitului cardiacB. Dependenţa directă între valorile T/A şi cele ale debitului cardiac şi, respectiv, ale

transportului de oxigen lipseşteC. Poate fi prezentă o T/A normală sau neînsemnat scăzută asociată cu o diminuare marcată

a debitului cardiac şi, respectiv, a indicelui de transport al oxigenuluiD. Valorile normale ale T/A sunt întotdeauna însoţite de o perfuzie tisulară adecvatăE. Toate răspunsurile corecte

133. CS. Din punct de vedere patogenetic medicamentul de electie în tratamentul şocului anafilactic grav este:

A. Glucocorticoizii administraţi intramuscularB. Dobutamina în perfuzie I/VC. Adrenalina I/VD. Antihistaminicele administrate intramuscularE. Adrenomimetice administrate subcutan

134. CM. Tegumentele bine colorate şi calde pot fi observate în următoarele varietăţi de şoc:

349

A. CardiogenB. AnafilacticC. Septic (în deosebi, în faza iniţială)D. Traumatic asociat cu o hemoragie severăE. Hemoragic

135. CS. Cea mai frecventă cauză a şocului septic este infecţia cu:A. VirusuriB. Germeni gram negativiC. Germeni gram pozitiviD. RichetsiiE. Toate cele enumerate în masură egală

136. CM. Medicaţia în şocul septic poate include:A. Dopamina B. AdrenalinaC. NoradrenalinaD. LidocainaE. Droperidolul

137. CS. Modificările patofiziologice ale hemodinamicii în şocul hipovolemic sunt următoarele, cu excepţia:

A. Diminuarea volumului circulantB. Scăderea întoarcerii venoase către cordC. Creşterea presarciniiD. Micşorarea debitului cardiacE. Creşterea compensatorie/reflectorie a frecvenţei cardiace şi a rezistenţei vasculare periferice

138. CS.Deprimarea funcţiilor sitemului nervos central, în şocul hipovolemic, survine la scăderea tensiunii arteriale medii mai jos de:

A. 110 mm HgB. 80 mm HgC. 70 mm HgD. 50 mm HgE. 20 mm Hg

139. CS. Cel mai des răspunsul inflamator hiperactivat primar ocupă un loc central în patogenia şocului:

A. Hemoragic B. AnafilacticC. SepticD. CardiogenE. Toate tipurile de şoc enumerate în măsură egală

140. CM. Printre factorii care contribuie la instaurarea Sindromului Disfuncţiei Organice Multiple (MODS) în şocul septic se enumeră:

A. Acţiunea tisulară directă a mediatorilor agresivi eliberaţi de toxinele microbieneB. Alterarea perfuziei tisulare prin mecanismul de maldistribuţie C. Creşterea indicelui de transport al oxigenului către ţesuturiD. Diminuarea indicelui de utilizare a oxigenului de către ţesuturiE. Alterarea barierei intestinale

141. CM. Hiperventilarea ce survine în şocul hipovolemic este cauzată de:A. Stimularea chemoreceptorilor B. Acidoza metabolică

350

C. Alcaloza respiratorieD. Oboseala muşchilor respiratoriE. Diminuarea resurselor energetice ale organismului

142. CM. Prioritatea ventilaţiei artificiale prin sonda tracheală contra administrării oxigenului prin mască la un pacient în şoc este condiţionată de următoarele:

A. Masca simplă nu asigură o fracţie de oxigen adecvată (FiO2 < 0,6)B. Ventilaţia mecanică asigură repausul muşchilor respiratoriC. Ventilaţia mecanică poate fi una din masurile de corectare a acidozei metabolice în şocD. Fracţia oxigenului administrat prin sonda tracheală poate atinge 1,0 (FiO2 = 1,0)E. Toate răspunsurile corecte cu excepţia B

143. CS. Metoda cea mai frecvent utilizată în clinică pentru monitorizarea saturaţiei sângelui arterial cu oxigen este:

A. Analiza spectralăB. FotocolorimetriaC. PulsoximetriaD. CapnografiaE. Rezonanţa magnetică

144. CM. Pentru utilizarea Dopaminei în şoc sunt corecte următorele afirmaţii:A. Actiţionează pe mai multe tipuri de receptori (alfa, beta, dopminergici)B. Selectivitatea acţiunii pe un anumit tip de receptori depinde de dozăC. În doze mici este utilizată în tratamentul insuficienţei renale în şocul hipovolemicD. Utlizarea ei în cadrul şocului cardiogen se datorează în exclusivitate efectului alfa

adrenomimeticE. Utilizarea Dopminei este de obicei precedată de repleţie volemică

145. CM. Pentru preparatele medicamentoase utilizate în tratamentul şocului se înaintează următoarele cerinţe:

A. Posibilitatea administrării intravenoaseB. Posibilitatea titrării (dozării) cât mai preciseC. Dependenţa doză/efect evidentăD. Durata vieţii în organism cît mai scurtăE. Timpul de biodegradare în organism cât mai mare

146. CM. Printre sindroamele de bază ale stării critice pot fi enumerate următoarele:A. Alterarea reologiei sângelui B. HipovolemiaC. CoagulopatiaD. Modificarea encefalogrameiE. Alterarea metabolismului

147. CM. Criteriile esenţiale de definire a stării critice includ:A. Ineficacitatea mecanismelor de autoreglare şi controlB. Posibilitatea unei reversibilităti (imbunatăţiri) spontane a stării pacientuluiC. Necesitatea corecţiei sau protezării funcţiilor fiziologice alterateD. Modificarea debitului cardiacE. Hiperventilaţia pulmonară

148. CM. Pentru obiectivizarea gravităţii stării critice pot fi utilizate:A. Scorul APACHE (Acute Physiology Age Chronic Health Evaluation)B. Scorul ISS (Injury Severity Score)C. Tripla manevră SafarD. Suportul vital bazal (Basic Life Support)E. Scorul Mallampati

351

149. CS. Indicaţiile pentru transfuzia de masă eritrocitară sunt următoarele:A. Refacerea volemieiB. Îmbunătăţirea capacităţii de transport a oxigenuluiC. Suport nutritivD. Diminuarea presiunii intracranieneE. Combaterea tulburărilor de hemostază

150. CM. Proprietăţi de plasmaexpander (marire a volumului intravascular ce întrece volumul perfuzat) posedă:

A. Soluţia Ringer lactat B. Soluţiile de glucozăC. Soluţiile de albumină umanăD. Plasma proaspăt congelatăE. Soluţiile de dextrani

Chirurgie pediatrică

1. CS Cea mai frecventă malformaţie congenitală a esofagului este: A.Duplicaţia de esofag B. Stenoza de esofag C. Atrezia de esofag D. Fistula esotraheală E. Megaesofagul

2. CS Simptomul principal al atreziei de esofag este: A. Disfagia B. Hipersalivaţia C. Vărsătura albă, D. Vărsătura bilioasă E. Hemoragia digestivă superioară

3. CS La copilul nou născut de la naştere se observă o secreţie salivară abundentă peri-oro- nazală. La prima tentativă de alimentaţie (după 2-3 înghiţituri) s-a declanşat o criză de cianoză cu tuse. Copilul a devenit dispneic, polipneic. Diagnosticul?

A. Fistulă esotraheală B. Stenoză esofagiană C.Hernie diafragmatică D.Duplicaţie de esofag E. Atrezie de esofag

4. CS Precizări valuroase în diagnosticul atreziei esofagului aduce: A. Radiografia toraco-abdominală "pe gol" B. Radiografia toraco-abdominală cu o sondă radio-opacă întrodusă în esofag C. Radiografia toraco-abdominală cu substanţă de contrast D. Bronhoscopia E. Scintigrafia

5. CS Următoarele afirmaţii despre atrezia esofagului sunt adevărate, cu excepţia: A. Atrezia esofagului este cea mai frecventă şi gravă afecţiune congenitală a esofagului B. Atrezia esofagului este incompatibilă cu viaţa, datorită imposibilităţii alimentării copiilor C. În unile tipuri ale atreziei de esofag pot exista comunicări între conductul esofagian şi trahee D. În atrezia esofagului simptomul dominant este pseudohipersalivaţia şi stagnarea

352

bucofaringiană a secreţiilor E. În atrezia esofagului simptomul dominant este vărsătura alimentară.

6. CS. Simptomul dominant în fistula esotraheală (fistula în H) este: A. Hipersalivaţia şi stagnarea bucofaringiană a secreţiilor B. Refluarea laptelui supt după 1-2 înghiţitură C. Cianoza generalizată de la naştere D. Respiraţia zgomotoasă, dispneea din primele ore de viaţă E. Tusea repetată în timpul suptului (suptul este întrerupt de pusee de tuse)

7. CS. Pneumonia recurentă cel mai frecvent se întîlneşte în următoarea afecţiune congenitală: A. Diverticuli esofagieni B. Achalazia esofagului (cardia spastică) C. Fistula esotraheală D. Hernie diafragmatică congenitală E. Stenoza hipertrofică de pilor

8. CS. Refluxul gastro-esofagian la copil exprimă: A. Pasajul involuntar şi inconstant al conţinutului gastric prin cardie, fără a fi implicat un mecanism activ prin contractura musculaturii gastrice B. Pasajul exploziv al conţinutului gastric datorită contracţiei puternice a musculaturii stomacului C. Refluarea laptelui după 1-2 înghiţituri, însoţită de o criză dramatică de asfixie cu tuse şi cianoză D. Imposibilitatea deglutiţiei şi tulburări respiratorii E. Jenă în deglutiţie şi dureri retrosternale

9. CS. Cauza cianozei generalizate la nou-născut este: A. Fistula esotraheală B. Hernia diafragmatică C. Toracele în carenă D. Toracele în pîlnie E. Bronşiectazia congenitală

10. CS. Copilul nou-născut peste 5 ore de la naştere prezintă dispnee expiratorie progresivă, polipnee, cianoză, tuse. La inspecţie hemitoracele stîng este bombat cu coastele orizontalizate şi spaţiile intercostale lărgite. La percuţie se constată hipersonoritate, iar stetacustic murmurul vezicular este absent. Abdomenul fără modificări. Diagnosticul?

A. Pneumotorax spontan B. Hernie congenitală diafragmatică C. Chist aerian congenital D. Bronşiectazie congenitală E. Emfizem lobar congenital

11. CS. Următoarele afirmaţii despre emfizemul lobar congenital sunt false, cu excepţia: A. În emfizemul lobar congenital manifestările clinice sunt absente în toate formele B. În emfizemul lobar congenital simptomul dominant este starea septică însoţită de febră C. În emfizemul lobar congenital simptomatologia dominantă este dispnea, polipnea, cianoza progresive D. În emfizemul lobar congenital simptomul dominant este tusea însoţită de o spută mucopurulentă E. În emfizemul lobar congenital radiologic se observă o imagine rotundă hidroaerică în hemitoracele afectat

353

12. CS. Care din explorările de mai jos permite precizarea diagnosticului de emfizem lobar congenital?

A. Radiograma toracică simplă în poziţie ortostatică B. Bronhografia C. Bronhoscopia D. Tomografia computerizată E. Scintigrafia

13. CS. Care din explorările de mai jos permite precizarea diagnosticului de hernie congenitală diafragmatică?

A. Radiografia toraco-abdominală simplă B. Scintigrafia C. Bronhoscopia D. Irigografia E. Tomografia computerizată

14. CS. Manifestările clinice ale emfizemului mediastinal: A. Dispnee, tuse uscată chinuitoare B. Durere retrosternală, dispnee, tuse, ascensiune termică C. Durere în hemitorace pe dreapta, dispnee, emfizem subcutanat D. Durere retrosternală, dispnee, voce răguşită, emfizem subcutanat în regiunile suprasternală, supraclaviculare E. Dispnee, tusă uscată, hemoragie pulmonară

15. CS. Pericardita la copil mai frecvent survine în: A. Tumoră mediastinală B. Pneumonie purulentă distructivă C. Emfizem lobar congenital D. Pneumotorax spontan E. Viciu congenital cardiac

16. CS. Simptomul permanent al pneumomediastinitei este: A. Tahicardia extremă B. Tusea chinuitoare C. Hemoptizia D. Emfizemul subcutanat suprasternal şi cervical E. Dispneea

17. CS. Stenoza hipertrofică de pilor este: A. Ocluzie înaltă situată la nivelul ampulei Vater B. Ocluzie joasă situată la nivelul pilorului C. Ocluzie înaltă situată la nivelul pilorului datorită hipertrofiei mucoasei D. Ocluzie înaltă situată la nivelul pilorului datorită hipertrofiei musculaturii E. Ocluzie joasă situată la nivelul pilorului datorită hipertrofiei musculaturii

18. CS. Care este elementul semiologic cel mai important la debutul stenozei hipertrofice de pilor? A. Dureri abdominale colicative B. Scaune abundente C. Febră D. Refuzul alimentaţiei E. Vărsătura alimentară "în jet", explozivă

19. CS. Simptomul principal în stenoza hipertrofică de pilor este: A. Dispneea B. Voma alimentară C. Voma bilioasă

354

D. Balonarea abdomenului E. Hemoragia digestivă

20. CS. În stenoza hipertrofică de pilor vărsătura este: A. precoce la naştere B. bilioasă C.albă în jet, explozivă D. rar întîlnită E. fără repercusiuni asupra dezvoltării staturo-ponderale a copilului

21. CS. În stenoza hipertrofică de pilor vărsătura apare: A. la orice vîrstă B. pînă la vîrsta de 1 an C. după vîrsta de 6 luni D. după vîrsta de 1 an E. în jurul vîrstei de 14-21 zile

22. CS. Vărsăturile alimentare "albe" în " jet", explozive la copilul de 6 săptămîni sînt prezente permanent în:

A. Intoleranţa la anumite feluri de lapte B. Stenoza congenitală hipertrofică de pilor C. Stenoza duodenului D. Sindromul Ladd E. Hernia hiatală

23. CS. Tumoreta dură nedureroasă la palpare în formă de olivă sub rebordul costal drept în zona pancreato-duodenală la copilul de 5 săptămîni, cu vomă alimen- tară de la 3 săptămîni de viaţă este prezentă în:

A. Duplicaţie de pilor B. Stenoză de duoden prin diafragm incomplect C. Stenoză congenitală hipertrofică de pilor D. Pancreas inelar E. Invaginaţie intestinală

24. CS. În stenoza hipertrofică de pilor, copilul (greutatea copilului): A. Creşte brusc în greutate B. Scade brusc în greutate C. Stagnează apoi scade în greutate D. Creşte normal în greutate E. Stagnează în greutate

25. CS. Vărsătura bilioasă de la naştere este simptomul dominant în: A. Stenoza congenitală hipertrofică de pilor B. Pilorospazm C. Stenoza duodenală D. Atrezia duodenală E. Atrezia ileonului26. CS. Semnul radiologic de certitudine în stenoza hipertrofică de pilor este:

A. Canal piloric filiform, alungit, situat central B. Canal piloric dilatat C. Canal piloric situat excentric D Stază gastrică mare E. Unde gastrice puternice pe mică şi mare curbură

27. CS. În fibroza chistică a pancreasului se produce: A. Atrezia duodenului

355

B. Stenoza duodenului C. Ileusul meconial D. Megacolon congenital E. Atrezia rectală

28. CS. Următoarele afirmaţii despre stenoza hipertrofică de pilor sunt false, cu excepţia: A. Stenoza hipertrofică de pilor este o ocluzie medie B. Dezvoltarea staturo-ponderală a sugarilor, operaţi pentru stenoza hipertrofică de pilor, va fi în viitor deficitară C. Evoluţia spontană în formele grave este spre vindecare D. Tratamentul iniţial medicamentos se instituie pentru 1-2 luni E. Sindromul Roviralta constă în asocierea stenozei hipertrofice de pilor cu malpoziţii eso- cardio-tuberozitare

29. CS. În cadrul sindromului Roviralta stenoza hipertrofică de pilor se asociază cu: A. Spasmul piloric B. Malpoziţii eso-cardio-tuberozitare C. Fistula esotraheală D. Megacolonul congenital E. Stenoza duodenală

30. CS. Diagnosticul diferenţial al stenozei hipertrofice de pilor se face în primul rînd cu: A. Dispepsia alimentară B. Achalazia cardiei C. Atrezia duodenală D. Spasmul piloric E. Ileusul meconial

31. CS. Simptomul dominant în atrezia duodenului este: A. Vărsături alimentare de culoarea laptelui ingerat, în get B. Vărsături bilioase precoce, repetate C. Vărsături bilioase, apoi meconiale D. Vărsături cu aspect meconial, apoi fecaloid E. Abdomen distensiat

32. CS. Următoarele afirmaţii despre sindromul Ladd sunt adevărate, cu excepţia: A. Sindromul Ladd reprezintă o obstrucţie congenitală a duodenului de cauză extrinsecă B. În sindromul Ladd colonul ascendent nu ajunge să se fixeze în flancul drept C. În sindromul Ladd colonul ascendent rămîne suspendat în locul colonului transvers pe linia mediană D. În sindromul Ladd ligamentul parietocolic drept (ligamentul Ladd) comprimă porţiunea a doua a duodenului (în cazul rotaţiei incomplete a intestinului) E. În sindromul Ladd ligamentul parietocolic drept (ligamentul Ladd) comprimă ileonul

33. CS. Diagnosticul clinic al ocluziei congenitale înalte se bazează pe: A. Vărsături alimentare B. Vărsături bilioase, lipsa tranzitului meconial C. Vărsături meconiale, apoi fecaloide D. Vărsături meconiale, apoi fecaloide, lipsa tranzitului meconial E. Vărsături hemoragice

34. CS. Diagnosticul ocluziei congenitale înalte se precizează: A. Radiograma toraco-abdominală simplă în poziţie ortostatică B. Laparascopia C. Irigografia D. Pneumoirigografia

356

E. Ultrasonografia35. CS. Prezenţa a 2 imagini hidroaerice în etajul abdominal superior (de o parte şi de alta a coloanei vertebrale) la radiograma toraco - abdominală simplă în poziţie ortostatică precizează diagnosticul:

A. Atrezia esofagului cu fistulă esotraheală distală B. Atrezia duodenului C. Stenoza duodenului D. Stenoza colonică E. Stenoza hipertrofică congenitală de pilor

36. CS. Vărsătura bilioasă la nou născut este simptomul capital în: A. Stenoza hipertrofică congenitală de pilor B. Spasmul piloric C. Stenoza duodenului D. Atrezia duodenului E. Malformaţii cardiotuberozitare (hernie hiatală)

37. CS. Simptomul dominant al ocluziei intestinale congenitale înalte este: A. Vărsătura alimentară B. Vărsătura bilioasă C. Vărsătura alimentară cu striuri sanguine D. Tranzitul meconial redus

E. Distensia abdominală impresionantă 38. CS. Ileusul meconial este cauzat de:

A. Hernii interne B. Stenoza intestinului C. Duplicaţia intestinului subţire D. Duplicaţia intestinului gros

E. Fibroza chistică a pancreasului 39. CS. Simptomul dominant al ocluziei intestinale congenitale joase este:

A. Vărsături bilioase din primele 24 ore de viaţă B. Vărsături bilioase după 24-48 ore de viaţă, apoi vărsături cu conţinut intestinal C. Durere colicativă abdominală D. Rectoragie spontană

E. Meconiu foarte vîscos, aderent la peretele intestinului 40. CS. Elementul esenţial care determină apariţia bolii Hirschsprung este:

A. Stenoza rectală congenitală sau dobîndită B. Sindromul de intestin scurt C. Cauze funcţionale D. Aganglionoza, hipoganglionoza

E. Malformaţiile anorectale 41. CS. Inervaţia parasimpatică pentru colonul distal, rect şi anus provine din:

A. Rădăcinile T1 - T2 - T3 B. Rădăcinile L3 - L4 - L5 C. Rădăcinile L4 - L5 - S1 D. Rădăcinile S2 -S3 - S4

E. Ganglionul stelat 42. CS. Următoarele afirmaţii despre megacolonul congenital sunt adevărate, cu excepţia:

A. Elementul esenţial care deternimă apariţia megacolonului congenital este aganglionoza, B. Diagnosticul pozitiv se pune pe semne clinice, tuşeu rectal, irigografie, biopsie de muşchi

357

rectal C. Evoluţia spontană în forma malignă este spre vindecare D. La tonografia rectală sa constată creşterea presiunii intrarectale E. În forma benignă constipaţia se instalează după primele luni de viaţă, cînd se diversifică alimentaţia

43. CS. Efectul aganglionozei în boala Hirschsprung este: A. Hiperperistaltism în segmentul aganglionar B. Dilataţie a segmentului aganglionar C. Atrezie colică D. Absenţa peristalticii în segmentul aganglionar E. Absenţa peristalticii la nivelul intestinului supraiacent

44. CS. Tabloul clinic al formei maligne a megacolonului congenital nu include: A. Stare generală alterată B. Insuficienţă respiratorie C. Ampula rectală goală D. Scaune cu grele muco-sanguinolente

E. Vărsături fecaloide45. CS. Care din următoarele semne şi simptome nu caracterizează forma tolerată a megacolonului congenital:

A. Eliminarea meconiului se face la 3-4 zile B. Palparea fecaloamelor la nivelul abdomenului C. Ţesuturi moi slab reprezentate D. Apetit păstrat

E. Scaunele pot fi de aspect normal 46. CS. Palparea abdomenului la copilul cu megacolon congenital poate evidenţia prezenţa unor fecaloame. Cum denumim semnul clinic care evidenţiază aceste fecaloame?

A. Semnul valului B. Semnul psoasului C. Semnul untului D. Semnul Blumberg

E. Semnul Rowsing 47. CS. În cadrul diagnosticului pozitiv al megacolonului congenital următoarele afirmaţii sunt adevărate

A. Se pune numai pe semne clinice B. Se pune numai pe tuşeu rectal C. Se stabileşte ecografic D. Se pune numai pe semne clinice, tuşeu rectal, irigografie

E. Se pune numai pe irigografie 48. CS. În forma gravă, malignă, a megacolonului congenital pot apărea următoarele complicaţii, cu excepţia:

A. Sindromului de coagulare intravasculară diseminată B. Dezechilibrării hidro - electrolitice C. Peritonitei D. Stării de şoc

E. Trombocitozei 49. CS. La tuşeul rectal în megacolonul congenital forma gravă se constată:

A. Ampula rectală conţine meconiu B. Stenoza anală

358

C. Ampula rectală este dilatată, conţine meconiu vîscos D. Ampula rectală nu conţine meconiu

E. Atonia sfincterului anal50. CS. În boala Hirschsprung a nou - născutului, forma gravă, tuşeul rectal pune în evidenţă:

A. Rect plin cu fecaloame B. Ampula rectală nu conţine meconiu C. Ampula rectală are sindrom de meconiu gros D. Ampula rectală conţine aer şi gaze

E. Tuşeul rectal nu se poate efectua 51. CS. Următoarele afirmaţii despre agenezia rectală sunt adevărate, cu excepţia:

A. Agenezia rectală este o malformaţie anorectală înaltă B. Agenezia rectală se extinde asupra canalului anal, care lipseşte C. Nivelul la care începe malformaţia se află pe rectul terminal D. Agenezia rectală poate exista fără comunicare cu rectul terminat orb, în deget de mănuşă

E. Agenezia rectală întotdeauna comunică cu rectul 52. CS. Cele mai frecvente invaginaţii intestinale acute ale sugarului sunt:

A. Ileo - ileale B. Colo - colice C. Jejuno - jejunale D. Apendiculare

E. Ileo - ceco - colice 53. CS. I nvaginaţia acută a sugarului apare:

A. La vîrsta de 1-2 luni B. La vîrsta de 12 luni C. În primele 7 zile de viaţă D. Cel mai frecvent între 3-10 luni

E. În primele ore după naştere54. CS. Cauza determinantă a invaginaţiei intestinale a sugarului este:

A. Dezvoltarea anormală a regiunii ceco-colice în raport cu intestinul subţire B. Lipsa de acolare a ceco-colonului ascendent la peritoneul parietal posterior C. Hiperperistaltismul intestinal D. Diversificarea alimentaţiei

E. Malrotaţia intestinală 55. CS. Cauza determinantă a invaginaţiei intestinale la copilul mare este:

A. Diverticulul Meckel B. Parazitozele C. Tumorile benigne D. Tumorile maligne

E. Hiperperistaltismul intestinal 56. CS. Care, din următoarele, nu este cauza favorizantă în apariţia invaginaţiei intestinale la copilul mare?

A. Tumora malignă intestinală B. Polipul intestinal C. Ghem de ascarizi D. Diverticulul Meckel

E. Hiperperistaltismul intestinal 57. CS. Care consideraţi că este etapa de vîrstă cea mai frecvent întîlnită pentru debutul

359

invaginaţiei intestinale: A. La naştere B. 3 - 10 luni C. 1-2 ani D. 2-3 ani

E. După 3 ani58. CS. Durerile colicative asociate cu vărsături alimentare în plină stare de sănătate la sugarul trecut la alimentaţie diversificată apar în:

A. Diverticulită B. Apendicită acută C. Gastroenterită D. Invaginaţie intestinală

E. Enterocolită ulceronecrotică 59. CS. Rectoragia spontană, instalată la 8-12 ore de la debutul bolii la sugarul cu

durere abdominală colicativă şi vărsături alimentare apare în: A. Diverticulul Meckel B. Enterocolită ulcero - necrotică C. Polipoza rectocolică D. Polipul rectal

E. Invaginaţia intestinală60. CS. Copilul de 7 luni este internat la 13 ore de la debutul afecţiunii cu dureri abdominale

colicative, vărsături alimentare, survenite în plină stare de sănătate. Copilul este agitat, refuză alimentaţia. Perioada de agitaţie alternează cu perioade de linişte. Abdomenul este de aspect normal, suplu, elastic, uşor sensibil. În regiunea subhepatică se palpează o tumoră alungită, cilindrică, elastică, cu suprafaţa netedă. Scaun n-a avut de la debut. Diagnosticul?

A. Plastron apendicular B. Volvulus intestinal C. Invaginaţie intestinală D. Tumoră retroperitoneală

E. Chist pancreatic 61. CS. Care din explorările de mai jos permite precizarea diagnosticului de invaginaţie intestinală?

A. Radiografia abdominală simplă B. Fibroesofagogastroscopia C. Radiografia abdominanală cu substanţă de contrast D. Scintigrafia

E. Tomografia computerizată62. CS. Diagnosticul diferenţial al invaginaţiei intestinale la sugar nu include:

A. Diverticulul Mechel complicat B. Enterocolita dizenteriformă C. Apendicita acută D. Megacolon congenital E. Polipoza recto - colică

63. CS. Cea mai frecventă localizare a invaginaţiei la copilul mare este: A. Ileo - ceco - colică B. Colo - colică C. Ileo - ileală D. Jejuno - jejunală

360

E. Ileo - cecală 64. CS. Diagnosticul de certitudine în invaginaţia intestinală a copilului mare se pune:

A. Doar pe examenul clinic B. Pe examenul clinic, radiografia abdominală simplă, pneumoirigografia, echografia abdominală C. Doar pe radiografia abdominală simplă D. Doar pe pneumoirigografie

E. Doar pe echografia abdominală 65. CS. Decesul unui copil cu invaginaţie intestinală neglijată poate surveni prin:

A. Fenomene de peritonită B. Fenomene de hemoragie internă C. Infarct entero - mezenteric D. Şoc anafilactic

E. Hemoragie meningo - cerebrală 66. CS. Tumora "fantomă" intraabdominală la nou născut este simptom patognomonic în: A. Volvulus intestinal acut B. Invaginaţie intestinală. C. Hidronefroză congenitală D. Sindromul dopului de meconiu E. Nefroblastom 67. CS. La copilul nou-născut se determină în regiunea feţei o "pată" roşie, violacee

de aproximativ 3x2 cm, nedureroasă la palpare, sub presiunea digitală dispare pe porţiunea supusă compresiei. Diagnosticul?

A. Hematom B. Hemangiom C. Limfangiom D. Nev

E. Erizipel 68. CS. Următoarele afirmaţii despre hemangiom sunt adevărate, cu excepţia:

A. Hemangioamele sunt malformaţii congenitale ale vaselor sanguine fără o structură histologică normală B. Hemangioamele se găsesc sub mai multe forme anatomo - clinice C. Hemangioamele au o mare putere de extensie, mărire, în suprafaţă şi profunzime D. Hemangioamele au o mare putere de extensie pînă spre vîrsta de un an

E. Hemangioamele se localizează numai în diverse regiuni ale feţei 69. CS. Următoarele afirmaţii despre limfangiom sunt adevărate, cu excepţia:

A. Limfangioamele sunt malformaţii ale vaselor limfatice B. În limfangiom vasele limfatice sunt extaziate ca nişte caverne mici, comunicînd între ele C. Limfangioamele se pot infiltra în muşchi D. În regiunea feţei limfangioamele nu se localizează

E. La palpare limfangiomul prezintă regiuni indurate, alternînd cu regiuni elastice, nedureroase

70. CS. La copilul de 2 ani se determină în regiunea cervicală pe dreapta o tumoretă elastică, nedureroasă la palpare, de aproximativ 2,5 x 2 cm cu tegumentul supraiacent de aspect normal şi mobil pe suprafaţa netedă a tumoretei. Diagnosticul?

A. Chist dermoid B. Limfangiom chistic C. Teratom latero-cervical

361

D. Chist congenital lateral cervical E. Adenită cervicală

71. CS. Următoarele afirmaţii despre chistul cervical median sunt adevărate, cu excepţia: A. Chistul cervical median este tumoretă de dimensiuni variabile, situată pe linia mediană a gîtului sub osul hioid B. Tegumentele supraiacente tumoretei sunt uşor destinse, de coloraţie normală C. La palpare tumoreta este elastică fluctuentă, nedureroasă D. La palpare tumoreta este întotdeauna dură, dureroasă

E. Chistul cervical median se poate suprainfecta, fistualiza 72. CS. Următoarele afirmaţii despre fistula cervicală mediană sunt adevărate, cu excepţia:

A. Fistula cervicală mediană se formează prin neresorbţia canalului tireoglos sau a unei porţiuni din canalul tireoglos B. Orificiul extern al fistulei este adesea de dimensiuni mici, rotund sau ascuns într-o fosetă C. În cele mai multe cazuri prin fistulă se elimină intermitent salivă D. Tratamentul fistulei cervicale mediane este chirurgical şi constă în extirparea în bloc a fistulei şi a osului hioid E. Fistula cervicală mediană întotdeauna se vindecă spontan

73. CS. Cea mai frecventă complicaţie a apendicitei acute la copil este: A. Plastronul apendicular B. Hemoragia intraperitoneală C. Ocluzia intestinală D. Abcesul hepatic

E. Peritonita difuză 74. CS. Contractura musculară generalizată a peretelui abdominal anterior la debutul

afecţiunii este semnul sigur în: A. Apendicita acută B. Invaginaţie intestinală C. Tromboza mezenterială D. Peritonita acută primitivă

E. Pancreatita acută75. CS. Următoarele afirmaţii despre apendicita acută la sugar sunt adevărate, cu excepţia:

A. Apendicita acută la sugar este rar întîlnită şi deosebit de gravă B. Diagnosticul adeseori se stabileşte în faza complicaţiilor peritoneale C. Apendicita acută la sugar evoluează cu o stare de agitaţie neobişnuită cu perturbarea somnului D. În apendicita acută la sugar apărarea musculară este înlocuită de o uşoară tensiune a peretelui abdominal în fosa iliacă pe deapta

E. Complicaţia cea mai frecventă a apendicitei acute la sugar este plastronul apendicular76. CS. Următoarele afirmaţii despre limfadenita mezenterică sunt adevărate, cu excepţia:

A. Substratul anatomopatologic al limfadenitei mezenterice îl reprezintă inflamaţia şi hipertrofia ganglionilor mezenterici situaţi în unghiul ileocecal B. Etiologia limfadenitei mezenterice este polimorfă: microbiană şi virotică C. Clinic, limfadenita mezenterică poate îmbrăca aspecte acute şi subacute D. Inflamaţia ganglionilor mezenterici se poate însoţi de o reacţie lichidiană abundentă în cavitatea peritoneală

E. În limfadenita mezenterică simptomul dominant la debutul afecţiunii este contractura musculară abdominală

362

77. CS. Următoarele afirmaţii despre volvulus intestinal sunt adevărate, cu excepţia: A. Volvulusul intestinal acut se produce cel mai frecvent la nou-născut şi sugar B. Volvulusul intestinal acut se manifestă prin vărsături bilioase repetate, stare de agitaţie, oprirea tranzitului intestinal C. La sugar abdomenul poate fi destins D. La nou-născut, dacă tubul digestiv nu s-a aerat, abdomenul este retractat

E. În volvulusul intestinal acut nou - născutul elimină meconiu foarte vîscos, aderent 78. CS. Dispariţia matităţii prehepatice este prezentă în:

A. Apendicita acută distructivă perforativă B. Invaginaţia intestinală C. Torsia intestinului D. Tromboza mezenterială

E. Perforaţia viscerelor cavitare 79. CS. Debutul peritonitei primitive la copil este

A. Brutal, cu durere abdominală violentă B. Brutal, cu durere colicativă C. Lent, cu durere difuză ştearsă D. Lent, cu durere colicativă

E. Lent, cu durere crescîndă 80. CS. Aspectul clinic al adenitei nespecifice este:

A. Formaţiune tumorală dureroasă la palpare B. Formaţiune tumorală nedureroasă la palpare C. Formaţiune tumorală înconjurată de formaţiuni mici tumorale D. Formaţiuni tumorale nedureroase la palpare

E. Formaţiune tumorală bilaterală 81. CS. Secreţia muco-purulentă prin ombilic e prezentă în:

A. Tumorete chistice B. Granulom ombilical C. Celulită necrozantă D. Tromboză a vienei ombilicale

E. Fistulă omfaloenterică 82. CS. Simptomul local principal al flegmonului necrotic extensiv al nou - născutului este:

A. Echimoza B. Limfostaza C. Hiperemia D. Zemuirea cutanată

E. Sectorul afectat e strict limitat83. CS. Următoarele afirmaţii despre flegmonul necrotic extensiv al nou-născutului sunt adevărate, cu excepţia:

A. Flegmonul necrotic extensiv al nou-născutului este cunoscut şi sub denumirea de gangre- nă cutanată extensivă a nou-născutului B. Flegmonul necrotic extensiv al nou-născutului este o leziune inflamatorie a ţesutului celular subcutanat urmată de necroza tegumentului C. Flegmonul necrotic extensiv al nou- născutului se extinde rapid pe suprafaţă mare, uneori în interval de cîteva ore

363

D. Prima manifestare clinică a flegmonului necrotic extensiv al nou-născutului este un placard unic, roşu, edemaţiat şi indurat

E. Sediul cel mai frecvent al flegmonului necrotic extensiv al nou-născutului este faţa84. CS. Următoarele afirmaţii despre osteomielita hematogenă acută sunt adevărate, cu excepţia:

A. Osteomielita hematogenă acută este inflamaţie osoasă gravă, de cauză microbiană B. Osteomielita hematogenă acută anatomic se caracterizează prin localizarea şi dezvoltarea procesului inflamator la nivelul metafizei osoase C. Procesul imflamator în osteomielita hematogenă acută are drept rezultat un proces dublu de distrugere şi reconstrucţie osoasă D. Osteomielita hematogenă acută se caracteriziază clinic printr-o reacţie osoasă vie

E. Evoluţia osteomielitei hematogene acute este favorabilă, lipsită de sechele85. CS. Cea mai frecventă complicaţie precoce a osteomielitei hematogene acute este:

A. Luxaţia patologică B. Exostoza osoasă C. Septicopiemia D. Necroza osoasă aseptică

E. Fractura patologică 86. CS. Copilul de 9 ani s-a internat la 60 ore de la debutul brutal (în plină stare de

sănătate) cu febră (39 - 40 grade), frison, inapetenţă, durere vie în treimea superioară a coapsei pe dreapta, impotenţă funcţională totală a membrului. La examinare membrul inferior pe dreapta e în poziţie antalgică, semiflectat în articulaţiile coxo - femurală şi genunchi. Diagnosticul?

A. Flegmon de părţi moi B. Reticulosarcomul Ewing C. Sinovita traumatică acută D. Osteomielita hematogenă acută

E. Afectiunea Legg-Calve-Perthes 87. CS. Osteomielita hematogenă acută a perioadei de creştere este:

A. inflamaţie osoasă gravă, de cauză microbiană B. un proces de hiperostoză marcată, care îngroaşă osul C. caracterizată prin atipia şi polimorfismul elementelor componente ale afecţiunii, capacitatea lor de a distruge ţesutul osos D. caracterizată prin necroză avasculară şi tulburări de osificare encondrală la nivelul centrilor de osificare E. afecţiune localizată numai la nivelul epifizei proximale a femurului

88. CS. Următoarele afirmaţii despre hidrocel sunt adevărate, cu excepţia: A. Este o afecţiune congenitală, care apare prin obliterarea incompletă proximal a procesului vaginal B. Apare ca o mărire de volum a hemiscrotului afectat cu dispariţia pliurilor scrotale C. Apare la scurt timp după naştere D. Se reduce prin taxis E. La palpare este elastic, nedureros, testiculul nu se evidenţiază 89. CS. Hernia inghinală congenitală se produce datorită:

A. Persistenţei canalului peritoneo-vaginal B. Obliterării incomplete a procesului vaginal

364

C. Obliterării incomplete proximal a procesului vaginal D. Obliterării incomplete proximal şi distal a procesului vaginal

E. Obliterării incomplete distal a procesului vaginal 90. CS. Următoarele afirmaţii despre hernia ombilicală sunt adevărate, cu excepţia:

A. Hernia ombilicală reprezintă o lipsă de închidere a inelului fascial ombilical B. Peretele abdominal la nivelul inelului ombilical este format numai din tegument tapetat cu peretoneu C. Inelul ombilical este de dimensiuni variabile D. Clinic în regiunea ombilicului permanent se determină o tumoretă foarte sensibilă spontan şi la palpare

E. Clinic în regiunea ombilicului periodic apare o tumoretă uşor depresibilă în clinostatism sau prin manevre manuale

91. CS. Peretele abdominal anterior lipseşte la nivelul ombilicului în: A. Hernia ombilicală B. Laparaschizis C. Omfalocel D. Meningocel

E. Extrofie de vezică 92. CS. Semnul dominant, care diferenţiază omfalocelul de hernia ombilicală este:

A. Prezenţa formaţiunii tumorale în regiunea ombilicală B. Lipsa tegumentului la nivelul formaţiunii tumorale C. Fantă para-ombilicală dreaptă D. Absenţa peretelui abdominal subombilical

E. Inelul ombilical mărit în dimensiuni 93. CS. Următoarele afirmaţii despre meningocel sunt adevărate, cu excepţia:

A. Meningocelul este o formaţiune tumorală lombosacrată B. Meningocelul este o formă localizată pe coloana vertebrală a spinei bifida C. Meningocelul, în general, este o tumoră de dimensiuni mici, acoperită cu tegument subţire D. Meningocelul este o leziune rară şi benignă

E. Meningocelul este o leziune frecventă şi malignă94. CS. Următoarele afirmaţii despre cefalhematom sunt adevărate, cu excepţia:

A. Cefalhematomul este o colecţie hemoragică situată subperiostic B. Cefalhematomul mai frecvent este situat în zona parietală în vecinatatea suturilor osoase C. Diagnosticul clinic se stabileşte pe existenţa unei deformări craniene cu fluctuenţă, care se evidenţiază în primele 2-3 zile după naştere D. Ulterior, circular, la periferia hematomului se formează un burelet dur din periost

E. Cefalhematomul este o malformaţie vasculară congenitală95. CS. La o fetiţă de 3 ani, care se dezvoltă conform vîrstei, de la naştere pe lîngă

micţiile normale, există concomitent o incontinenţă urinară permanentă. Analiza generală a urinei este fără devieri patologice. Diagnosticul?

A. Extrofie de vezică B. Duplicaţie vezicală C. Sindrom megavezică - megaureter D. Rinichi dublu cu ectopia ureterului E. Fistula de uracă

365

96. CS. Care din afecţiunile congenitale renale este bilaterală? A. Aplazia renală B. Hipoplazia renală C. Rinichi polichistic D. Hiperplazie renală

E. Rinichi dedublat 97. CS. Cel mai important semn în hernia inghinală strangulată la sugar este:

A. Agitaţia copilului B. Vărsăturile alimentare C. Oprirea tranzitului intestinal D. Tumoră inghinală evidentă, situată la orificiul extern al canalului inghinal, dureroasă la palpare, de mobilitate redusă, ireductibilă E. Tumoră inghinală evidentă, nedureroasă la palpare, cu mobilitate laterală, ireductibilă

98. CS. Indicaţi metoda de examinare, care ne confirmă diagnosticul de reflux vezico-renal: A. Cistoscopia B. Urografia intravenoasă C. Echografia sistemului urinar D. Cistouretrografia micţională

E. Scintigrafia renală 99. CS. Sindromul scrotal acut este produs de următoarea eventualitate:

A. Criptorhidie B. Hernie inghinală scrotală strangulată C. Torsiune a hidatidei Morgani D. Hidrocel

E. Varicocel100. CS. Simptomul dominant în hernia inghinală strangulată la sugar este: A. Tumoră inghinală evidentă, nedureroasă la palpare, cu mobilitate laterală, ireductibilă B. Tumoră inghinală - scrotală voluminoasă ireductibilă cu tegument întins, lucios,

violaceu C. Tumoră inghinală evidentă, situată la orificiul extern al canalului inghinal, dureroasă la palpare, de mobilitate redusă, ireductibilă D. Tumoră inghinală evidentă, nedureroasă la palpare, cu mobilitate laterală, ireductibilă E. Tumoră inghinală evidentă, elastică, nedureroasă la palpare, ireductibilă

101. CS. La sugari după prima săptămînă de viaţă pînă la trei luni cea mai frecventă cauză de ocluzie inte- stinală mecanică acută este:

A. Invaginaţia intestinală B. Stenoza duodenului C. Hernia inghinală strangulată D. Hernia ombilicală strangulată E. Magacolon congenital acut

102. CS. Simptomul principal, dominant în nefroblastom (tumora Wilms) este: A. Disuria B. Retenţia acută de urină C. Incontinenţă de urină D. Tumora abdominală în flanc cu contact lombar

E. Durerea abdominală violentă103. CS. Durerea în sarcomul osteogen e cauzată de:

A. Mărirea tensiunii în canalul medulo-osos B. Distrugerea stratului cortical

366

C. Afectarea periostului D. Concreşterea ţesuturilor moi

E. Toate afirmaţiile sunt corecte104. CS. Următoarele afirmaţii despre teratom sunt adevărate, cu excepţia:

A. Teratomul este cea mai frecventă tumoră care se vede la naşterea copilului B. Sediul mai frecvent al teratomului este regiunea sacrococcigiană C. Teratomul este tumoră benignă, lipsită de potenţial malign D. Teratomul are un puternic potenţial malign

E. Teratomul poare avea dimensiuni foarte mari105. CS. Pentru a determina hiperproductia catecolaminelor se efectuează;

A. Analiza generală a sîngelui B. Analiza biochimică a sîngelui C. Analiza generală a urinei D. Analiza biochimică a urinei

E. Analiza urinei de o zi şi o noapte 106. CS. Tumorile maligne mai frecvent intîlnite la copil la vîrsta de 0-2 ani:

A. Melanomul B. Reticulosarcomul Ewing C. Sarcomul osteogen D. Rabdomiosarcomul

E. Teratoblastomul 107. CS. Reticulosarcomul Ewing mai frecvent afectează:

A. Epifiza oaselor tubulare lungi B. Diafiza oaselor tubulare lungi C. Oasele pelviene D. Oasele craniului

E. Vertebrele108. CS. Sarcomul osteogen mai frecvent afectează:

A. Metafiza oaselor tubulare lungi B. Diafiza oaselor tubulare lungi C. Articulaţiile D. Oasele craniului

E. Vertebrele 109. CS. Fractura în formă de “lemn verde” este caracteristică pentru:

A. Fractura omoplatului B. Fractura claviculei C. Fractura vertebrelor D. Fractura oaselor antebraţului

E. Fractura oaselor pelviene 110. CS. Torticolisul muscular congenital se datorează:

A. Scurtării prin fibrozare a muşchiului sterno-cleido-mastoidian (consecinţă a lizării muşchiului) B. Paraliziei unilaterale a sterno-cleido-mastoidianului C. Scoliozei congenitale cervicale prin bloc osos sau cuie vertebrale D. Subluxaţiei laterale intervertebrale (C1 - C2 sau C2 - C3)

E. Cicarticii vicioase latero - cervicale 111. CS. Tabloul clinic clasic al torticolisului muscular la copilul mai mare de un

an este prezentat prin poziţia clasică: A. Capul este înclinat spre partea bolnavă

367

B. Capul este înclinat spre partea sănătoasă C. Capul este rotat cu faţa spre partea sănătoasă D. Capul este înclinat spre partea sănătoasă, dar rotat cu faţa spre partea bolnavă

E. Capul este înclinat spre partea bolnavă, dar rotat cu faţa spre partea sănătoasă 112. CS. Semnul clinic principal şi permanent în luxaţia congenitală de şold la copilul de 14 zile

este: A. Semnul resortului (Ortolani) B. Durerea paroxistică osteoscopă C. Tumefacţia articulaţiei coxo-femurale D. Impotenţa funcţională, limitarea antalgică a mişcărilor

E. Asimetria pliurilor tegumentare de pe faţa internă a coapselor113. CS. La nou născut se determină atitudinea vicioasă a piciorului pe dreapta: adducţia

piciorului pe gambă, supinaţia plantară, equinul - extensia piciorului pe gambă. Diagnosticul?

A. Picior strîmb congenital "esenţial" B. Picior strîmb paralitic C. Picior strîmb din I.M.C. (infirmitate motorie centrală) D. Picior strîmb din artrogripoză

E. Sechele de maladie amniotică 114. CS. Sindromul de insuficienţă respiratorie a nou-născutului se caracterizează prin:

A. Tahipnee B. Semne de atelectazie C. Icnet expirator D. Retracţie intercostală

E. Toate răspunsurile sunt corecte 115. CS. Ventilarea completă a plămînilor la nou-născut survine:

A. Imediat după naştere B. Într-o oră C. Într-o zi D. În 7 zile

E. Într-o lună116. CS. Ce preparat se foloseşte pentru anestezie la nou - născut?

A. Eter B. Ftorotan C. Neuroleptanalgetice D. Trilen

E. Hexenal 117. CS. Cauza convulsiilor în timpul anesteziei la copilul de trei ani este:

A. Predispunerea la accese convulsive B. Supradozarea barbituraţilor C. Hipertermia D. Anestezia cu eter

E. Anemia 118. CS. Numiţi cauza mai frecventă a depresiei respiratorii după anestezie la copilul nou

născut: A. Nedezvoltarea centrului respirator B. Hipotermia C. Acţiunia reziduală a anesteticului D. Insuficienţa cardiacă

368

E. Hiperkaliemia119. CS. Cauza mai frecventă a parezei intestinale în perioada postoperatorie la copilul cu

peritonită apendiculară: A. Hipoxia B. Intoxicaţia C. Hiperkaliemia D. Hipokaliemia

E. Acţiunea antibioticelor120. CS. Complicaţia mai frecventă a anesteziei generale este:

A. Depresia respiraţiei B. Dereglarea permeabilităţii căilor respiratorii C. Dereglarea ritmului cardiac D. Tahicardia

E. Cianoza121. CM. Simptomatologia dominantă la nou născutul cu atrezie de esofag:

A. Tuse şi cianoză în momentul alimentaţiei B. Regurgitaţie de alimente C. Hipersalivaţie D. Criză dramatică de asfixie cu tuse şi cianoză la tentativa de a alimenta copilul E. Stagnare bucofaringiană a secreţiilor salivare

122. CM. Manifestările clinice ale atreziei esofagiene cu fistulă eso-traheală inferioară sunt: A. Pasaj involuntar al conţinutului gastric în esofag B. Hipersalivaţie C. Stagnarea bucofaringiană a secreţiilor D. La radiograma toraco-abdominală: abdomen opac, neaerat

E. La radiograma toraco-abdominală: abdomen aerat (aerarea tubului digestiv) 123. CM. Următoarele afirmaţii despre atrezia de esofag sunt adevărate:

A. Atrezia de esofag este cea mai frecventă şi gravă afecţiune congenitală a esofagului B. Leziunea se produce la embrion între a 4 şi a 7 săptămînă de viaţă C. Forma cea mai frecventă a atreziei de esofag este reprezentată prin două segmente separate, fără comunicare cu trahea D. Forma cea mai frecventă a atreziei de esofag este reprezentată: segmentul superior se termină orb, segmentul distal se deschide sub formă de fistulă pe faţa posterioară a traheii

E. Simptomul capital al atreziei de esofag este tusea repetată în timpul suptului 124. CM. Următoarele afirmaţii despre fistula esotraheală (fistula în "H") sunt adevărate:

A. Fistula esotraheală este o malformaţie, în care esofagul fără să fie întrerupt comunică cu traheea B. Tabloul clinic este dominat de imposibilitatea deglutiţiei C. Simptomul capital este tusea repetată în timpul suptului D. Simptomul capital este prezentat de tulburări respiratorii din primele ore ale vieţii

E. Diagnosticul fistulei esotraheale se confirmă cu ajutorul cateterizmului esofagului125. CM. Simptomatologia clinică în refluxul gastroesofagian la copil este dominată de:

A. Regurgitaţie şi vărsătură din primele zile de viaţă B. În majoritatea cazurilor vărsăturile sunt alimentare C. Vărsături abundente bilioase D. Hematemeză

E. Stagnarea ponderală

369

126. CM. Perforaţiile esofagului pot fi produse în: A. Manevre endoscopice (de explorare, dilataţii) B. Intubaţie esofagiană C. Puncţii pleurale D. Corpi eterogeni

E. Spontan pe esofag patologic127. CM. În perforaţiile esofagiene simptomatologia dominantă este:

A. Durere retrosternală vie ascuţită B. Durere cu sediu corelabil cu sediul perforaţiei, agravată de deglutiţie C. Disfagie D. Emfizem subcutanat supraclavicular, cervical

E. Distensie abdominală 128. CM. Următoarele afirmaţii despre stenoza hipertrofică de pilor sunt false, cu excepţia:

A. Stenoza hipertrofică de pilor este situată la nivelul pilorului B. Stenoza hipertrofică de pilor se manifestă de la naştere C. În diagnosticul clinic al stenozei hipertrofice de pilor semnul de certitudine este vărsătura alimentară D. Formele comune clasice de stenoză hipertrofică de pilor au debut în ziua a 15-20 după naştere

E. Teoria cu suport ştiinţific în explicarea apariţiei stenozei hipertrofice de pilor este teoria spasmului de pilor

129. CM. Stenoza hipertrofică congenitală de pilor: A. Este o ocluzie înaltă B. Este o ocluzie medie C. Este o ocluzie joasă D. Nu este ocluzie

E. Este datorată hipertrofiei musculaturii pilorului 130. CM. Semne concludente în stabilirea diagnosticului stenozei congenitale de pilor: A. Dureri colicative abdominale B. Vărsături bilioase C. Vărsături în get de culoarea laptelui ingerat D. Unde peristaltice vizibile în epigastru E. Prezenţa tumorii pilorice131. CM. În stenoza hipertrofică de pilor se descriu următoarele forme clinice:

A. Forme precoce B. Forme diareice C. Forme cu debut tardiv D. Forme hemoragice

E. Forme icterice132. CM. În stenoza hipertrofică de pilor modificările anatomo - patologice includ:

A. Pilor mărit în dimensiuni B. Pilor de dimensiuni reduse C. Pilor dur la palpare D. Mucoasa pilorică normală

E. Musculatura pilorică îngroşată 133. CM. Vărsătura în stenoza hipertrofică de pilor:

A. Este rar întîlnită B. Apare în jurul vîrstei de 14-21 de zile

370

C. Se observă numai la băieţi D. Este albă

E. Poate conţine striuri de sînge 134. CM. Următoarele afirmaţii despre stenoza hipertrofică de pilor sunt adevărate:

A. Teoria malformativă susţine că nou - născutul se naşte cu tumora pilorică B. Semne de certitudine în stenoza hipertrofică de pilor sunt canalul piloric filiform, alungit, central situat C. Vărsătura în stenoza congenitală hipertrofică de pilor conţine, uneori, şi striuri de sînge D. Vărsăturile în stenoza hipertrofică de pilor sunt bilioase E. Vărsăturile în stenoza hipertrofică de pilor sunt în jet, explozive

135. CM. La examenul fizic în stenoza hipertrofică de pilor se evidenţiază: A. Oliva pilorică la palpare B. Pliu cutanat leneş C. Bula Bichat poate fi absentă D. Contractura musculară abdominală

E. Durere la palpare în epigastru 136. CM. În stenoza hipertrofică de pilor:

A. Copilul creşte normal în greutate B. Copilul stagnează apoi scade în greutate C. Urinile sunt hipercrome D. Urinile sunt hipocrome

E. Scaunele sunt abundente137. CM. Diagnosticul diferenţial în stenoza hipertrofică de pilor se face cu:

A. Greşelile de alimentaţie B. Hernia diafragmatică C. Atrezia de esofag D. Stenozele duodenale incomplete

E. Hernia hiatală 138. CM. Simptomatologia de debut în cadrul stenozei hipertrofice de pilor cuprinde:

A. Vărsătura bilioasă, în jet, explozivă B. Vărsătura albă, în jet, explozivă C. Urine hipercrome D. Vărsătura fecaloidă, în jet, explozivă

E. Scaune rare, sub formă de scibale 139. CM. Stenoza hipertrofică congenitală de pilor. Copilul afectat are:

A. Scaune rare B. Scaune reduse cantitativ C. Scaune sub formă de scibale D. Scaune nemodificate

E. Scaune diareice abundente cu mucozităţi 140. CM. La copilul de şase săptămîni cu stenoză hipertrofică de pilor poate apărea:

A. Deshidratarea B. Alcaloza metabolică C. Hiponatriemia D. Hipercloremia

E. Hipokaliemea141. CM. Cauzele ocluziei duodenale congenitale sînt:

A. Atrezia cordonală a duodenului

371

B. Diafragmul neperforat intraduodenal C. Pancreasul inelar D. Torsia intestinului mediu

E. Persistenţa ductului omfalo - enteric 142. CM. Simptomatologia dominantă la copilul cu atrezia duodenului:

A. Vărsătura bilioasă B. Vărsătura alimentară C. Abdomen distensiat cu edem al peretelui abdominal inferior D. Abdomen retractat E. Scaunul meconial apare normal

143. CM. Simptomatologia dominantă în ocluzia congenitală jejun - ileonală este: A. Din prima zi după naştere vărsături bilioase frecvente şi reduse cantitativ B. Din prima zi după naştere vărsături bilioase frecvente, abundente, apoi vărsături cu aspect meconial C. Abdomen distensiat D. Abdomen retractat

E. Lipsa meconiului sau prezenţa mucozităţilor cu puţine materii de culoare cenuşie144. CM. Simptomatologia dominantă în volvulusul acut al nou - născutului:

A. Vărsături bilioase în jet B. Distensie abdominală C. Rectoragia (scaune muco-sanguinolente) D. La palparea abdomenului - agitaţie, tahicardie E. La palparea abdomenului - formaţiune tumorală cilindrică, situată subhepatic

145. CM. Simptomatologia în volvulus acut la sugar este dominată de: A. Vărsături alimentare B. Vărsături bilioase C. Stare de agitaţie D. Oprirea tranzitului intestinal

E. Abdomen destins 146. CM. Simptomatologia dominantă în ileus meconial.

A. Vărsături bilioase B. Vărsături bilioase, apoi fecaloide C. Abdomen destins D. Abdomen retractat

E. Lipsa tranzitului meconial147. CM. Simptomele principale în sindromul ocluziv neo-natal jos sînt:

A. Vărsături bilioase, apoi cu conţinut intestinal B. Abdomen meteorizat C. Peristaltica vizibilă la peretele abdominal D. Abdomen retractat

E. Melena148. CM. În enterocolita ulcero - necrotică simptomatologia este dominată de:

A. Stare febrilă B. Vărsături alimentare C. Vărsături alimentare, apoi bilioase D. Scaune diareice abundente

E. Scaune diareice (reduse cantitativ), apoi oprirea tranzitului

372

149. CM. În enterocolita ulcero - necrotică cu perforaţie simptomatologia este dominată de: A. Vărsături fecaloide B. Abdomen intens meteorizat cu tegumente lucioase, circulaţie venoasă evidentă C. Scaune diareice abundente, rău mirositoare D. Rectoragie abundentă

E. Lipsa tranzitului intestinal pentru gaze şi materii fecale150. CM. Megacolonul este:

A. mărirea colonului în toate dimensiunile B. mărirea unui segment de colon C. gigantismul congenital de organ D. meteorismul grav produs de constipaţie

E. colopatie post antibiotice151. CM. Următoarele afirmaţii despre megacolonul congenital sunt false:

A. Aganglionoza, hipoganglionoza este elementul esenţial în apariţia bolii Hirschprung B. Enterocolita este o complicaţie gravă a bolii Hirschsprung C. În forma malignă de megacolon nou născutul elimină meconiu după 3-4 zile D. În forma benignă de megacolon nou - născutul nu elimină meconiu

E. Tratamentul megacolonului este medicamentos 152. CM. Următoarele afirmaţii despre megacolonul congenital sunt adevărate, cu excepţia:

A. Aganglionoza, hipoganglionoza este elimentul esenţial al bolii B. La tuşeul rectal se evidenţiază ampula rectală plină de materii fecale C. În forma benignă constipaţia se instalează după primele luni cănd se diversifică alimentaţia D. În explicarea patogeniei enterocolitei din megacolon se consideră că obstacolul funcţional este cauza principală

E. Diagnocticul pozitiv se pune pe semne clinice, tuşeu rectal, irigoscopie 153. CM. Din punct de vedere clinic tabloul megacolonului congenital este foarte variat şi generează anumite forme clinice distincte:

A. Forma gravă, malignă B. Forma tolerată C. Forma benignă D. Forma nou - născutului prematur

E. Forma familială 154. CM. În forma benignă de megacolon congenital:

A. Constipaţia se instalează după primele luni de viaţă, cînd se diversifică alimentaţia B. Sugarii au scaune zilnic C. Sugarii pot prezenta ocluzie sau subocluzie D. Sugarii au scaune la 3-4 zile

E. Se pot palpa fecaloame 155. CM. În forma malignă de megacolon congenital al nou - născutului diagnosticul diferenţial se

face cu: A. Ileusul meconial B. Sindromul de meconiu gros C. Peritonita meconială D. Constipaţia cronică

E. Enterocolita prematurului 156. CM. În forma gravă - malignă a megacolonului:

A. Nou-născutul nu elimină meconiu

373

B. Nou-născutul prezintă vărsături bilioase, apoi fecaloide C. La tuşeul rectal se constată că ampula rectală este plină de materii fecale D. Pe radiografia abdominală simplă se observă imagini hidroaerice şi distensia cadrului colonic

E. Starea generală a nou-născutului este bună 157. CM. În forma malignă de megacolon congenital:

A. Nou -născutul prezintă vărsături albe în jet B. Nou -născutul prezintă vărsături bilioase apoi fecaloide C. Nou -născutul prezintă distensie abdominală, prezentă, uneori de la naţtere D. La tuşeul rectal ampula rectală conţine meconiu E. La tuşeul rectal ampula rectală nu conţine meconiu

158. CM. În megacolonul congenital al sugarului diagnosticul diferenţial se face cu: A. Constipaţia de diverse cauze B. Celiachia C. Invaginaţia intestinală D. Abdomenul mare rahitic

E. Megacolon idiopatic 159. CM. În megacolonul congenital al copilului mare diagnosticul diferenţial se face cu:

A. Ileita ulcero - necrotică B. Hepatosplenomegalia C. Stenoze postoperatorii ano-rectale D. Tumori abdominale E. TBC - peritoneal

160. CM. Pentru boala Hirschsprung sunt caracteristice: A. Absenţa reflexului de deschidere a sfincterului anal B. Lipsa controlului conştient al defecaţiei C. Encomprezisul D. Enterocolita ulceroasă E. Insuficienţa sfincterului vezical

161. CM. Diagnosticul pozitiv în boala Hirschsprung se pune prin: A. Semne clinice B. Tuşeu rectal C. Pasaj eso-gastro-intestinal D. Colonoscopie

E. Irigografie 162. CM. Simptomatologia dominantă a afecţiunii Hirschprung, forma gravă (malignă):

A. Stare septică B. Vărsături precoce, bilioase, frecvente din primele zile de viaţă C. Constipaţie D. Distensie abdominală evidentă, progresivă E. Melena

163. CM. Următoarele afirmaţii despre atreziile colonice sunt adevărate: A. Simptomul dominant este vărsătura B. Vărsăturile apar din primele ore de viaţă C. Vărsăturile apar după 24-48 ore de la naştere D. Abdomenul are aspect absolut normal

E. Abdomenul se meteorizează 164. CM. Semnele radiologice ale atreziei colonice includ:

A. Imagini hidroaerice numeroase în etajul superior şi inferior al abdomenului

374

B. Imagini hidroaerice numeroase, în etajul superior al abdomenului C. Opacitate difuză a abdomenului D. Opacitatea etajului abdominal inferior

E. Două imagini hidroaerice în etajul abdominal superior 165. CM. Cauze favorizante în producerea invaginaţiei intestinale a sugarului sunt:

A. Polipozele intestinale B. Virozele sezoniere C. Diversificarea alimentaţiei D. Dezvoltarea anormală a regiunii ceco-colice în raport cu intestinul subţire

E. Lipsa de acolare a ceco - colonului ascendent la peritoneul parietal posterior166. CM. Mecanismul prin care se pot produce invaginaţiile intestinale la copil sunt:

A. Prolaps B. Volvulus C. Răsturnare D. Strangulare

E. Mixte167. CM. Care sunt elementele fizio - patologice, pe care le întîlnim la nivelul ansei intestinale într-o invaginaţie intestinală la copil?

A. Compresie la nivelul circulaţiei venoase B. Afectarea circulaţiei limfatice C. Afectarea circulaţiei arteriale D. Compresiune de nervi E. Vasodilataţie datorată durerii

168. CM. Se descriu următoarele forme clinice în invaginaţia intestinală a copilului mare: A. Forma icterică B. Forma tumorală C. Forma pseudo - apendiculară D. Forma hemoragică

E. Forma cronică - recidivantă169. CM. Invaginaţia intestinală acută a sugarului poate prezenta:

A. Forme enterocolitice B. Forme recidivante C. Forme precoce D. Forme toxico - septice

E. Forme clinice cu simptomatologie săracă 170. CM. Tabloul clinic al invaginaţiei intestinale la sugar în primele 12 ore include:

A. La tuşeul rectal ampula rectală este întotdeauna goală B. Abdomen meteorizat C. Vărsături cu conţinut intestinal D. Semnul biberonului

E. Semnul Dance171. CM. După 24 ore de la debutul invaginaţiei intestinale la sugar, tabloul clinic include:

A. Abdomen meteorizat B. Vărsături repetate C. Rectoragie D. Abdomen elastic, cu sensibilitate difuză

E. Tranzit prezent, scaun de aspect normal 172. CM. Simptomatologia în cadrul invaginaţiei sugarului cuprinde:

A. Durere abdominală colicativă

375

B. Durere abdominală continuă C. Vărsături alimentare D. Vărsături albe explozive, în jet

E. Scaune cu sînge sau serozităţi sanguinolente173. CM. Prin palparea abdominală în invaginaţia acută a sugarului:

A. Se constată apărare musculară B. Se constată contractură musculară C. Se poate palpa tumora de invaginaţie D. Se constată hepatosplenomegalie

E. Nu se evidenţiază clapotajul cecal (semnul Dance)174. CM. Diagnosticul diferenţial în invaginaţia intestinală a sugarului se face cu:

A. Apendicita acută B. Stenoza hipertrofică de pilor C. Polipoza ceco - colică D. Enterocolita dizenteriformă

E. Diverticul Meckel sîngerînd prin ulcer peptic175. CM. Diagnosticul de certitudine în invaginaţia intestinală a copilului mare se pune pe:

A. Rezonanţa magnetică nucleară B. Radiografia abdominală simplă C. Tomografia computerizată D. Pneumoirigografie E. Echografie abdominală

176. CM. Forma cronică recidivantă a invaginaţiei intestinale la copilul mare cuprinde în tabloul clinic următoarele semne şi simptome:

A. Dureri abdominale colicative neregulate B. Tumora fantomă la palparea abdomenului C. Meteorism accentuat D. Abdomen nedureros

E. Emisie de sînge prin anus177. CM. Simptomatologia dominantă în ocluzia intestinală mecanică aderenţială la copil.

A. Debut brutal B. Durere colicativă, intermitentă C. Durere permanentă şi progresivă D. Vărsături bilioase, apoi fecaloide

E. Hemoragie digestivă 178. CM. În patologia omfalo-mezenterică se pot observa:

A. Fistule omfalo-mezenterice B. Diverticul Meckel C. Chist de canal omfalo-mezenteric D. Omfalocel

E. Extrofie de vezică urinară 179. CM. Următoarele afirmaţii despre diverticulul Meckel sunt adevărate:

A. Diverticulul Meckel se află situat la circa 30-90 cm de valvula ileo-cecală B. Diverticulul Meckel poate să nu prezinte nici o simptomatologie C. Complicaţiile diverticulului Meckel pot pune în pericol viaţa D. Diverticulul Meckel posedă un potenţial înalt de malignizare

E. Diverticulul Meckel este cauza complicaţiilor herniei ombilicale180. CM. Posibilităţi de evoluţie patologică a diverticulului Meckel

A. Diverticulită

376

B. Rectoragie cu sânge parţial degerat C. Melenă neregulată D. Ocluzie intestinală prin volvulare sau bride

E. Ocluzie intestinală prin invaginaţie intestinală181. CM. Diagnosticul omfalocelului prezintă următoarele caracteristici:

A. Hernierea viscerelor abdominale prin inelul ombilical mult lărgit B. Exteriorizarea intestinului subţire printr-un defect paraombilical al peretelui abdominal anterior C. Viscerele eviscerate sunt acoperite de o membrană avasculară D. Ansele intestinale eviscerate sunt retractate şi edemaţiate

E. Ombilicul cu depresiunea sa sunt normale 182. CM. Diagnosticul laparoschizisului prezintă următoarele caracteristici:

A. Hernierea viscerelor abdominale prin inelul ombilical mult lărgit B. Exteriorizarea intestinului subţire printr-un defect paraombilical al peretelui abdominal anterior C. Viscerele eviscerate sunt acoperite de o membrană avasculară D. Ansele intestinale eviscerate sunt retractate şi edemaţiate E. Ombilicul cu depresiunea sa sunt normale

183. CM. Diagnosticul diferenţial al omfalocelului: A. Hernia ombilicală B. Laparoschizisul C. Meningocelul D. Extrofia de vezică

E. Persistenţa uracăi184. CM. Diagnosticul meningocelului prezintă următoarele caracteristici:

A. Formaţiune tumorală rotundă lobulată, încapsulată, situată în regiunea sacrococcigiană şi se prelungeşte presacrat în pelvis B. Formaţiune tumorală lombosacrată de dimensiuni mici C. Formaţiune tumorală lombosacrată cu o zonă centrală roşie, sîngerîndă D. Formaţiune tumorală mediană lombară de dimensiuni mari

E. Formaţiune tumorală acoperită cu tegument subţire, sub care se află sacul meningial cu lichid cefalorahidian

185. CM. Cauza eliminărilor seroase (intermitente, de la naştere) prin ombilic la copilul de 2 ani este:

A. Hernia ombilicală B. Omfalocelul C. Fistula ombilicală D. Omfalita catarală

E. Persistenţa uracăi186. CM. Simptomatologia dominantă în omfalită:

A. Edem, roşeaţă, induraţia bontului ombilical B. Regiunea ombilicală este congestionată, tumefiată C. După caderea bontului ombilical plaga ombilicală nu se cicatrizează, în centrul ei se vede un orificiu cu eliminări seroase D. Stare febrilă

E. Palparea regiunii ombilicale este dureroasă187. CM. Complicaţiile precoce ale omfalitei:

A. Fistula ombilicală

377

B. Peritonita C. Sindromul de hipertensiune portală D. Chistul de canal omfalo-enteric

E. Flegmon al peretelui abdominal anterior188. CM. Patologia canalului peritoneo-vaginal la copil încadrează următoarele afecţiuni:

A. Hernia ombilicală B. Hernia inghinală C. Hidrocelul D. Chistul de cordon

E. Varicocelul 189. CM. Hernia inghinală congenitală are următoarele caracteristici:

A. Apariţia unei tumefacţii în regiunea inghinală, accentuată în timpul plînsului, la tuse, efort fizic B. Variabilitatea dimensiunii tumefacţiei în timp C. Dispariţia periodică a tumefacţiei D. Absenţa durerii(cu excepţia situaţiilor în care hernia devine ireductibilă sau strangulată)

E. În hemiscrotul respectiv nu se palpează testiculul 190. CM. Diagnosticul diferenţial al herniei inghinale congenitale se face cu:

A. Chistul de cordon B. Hidrocelul comunicant C. Adenopatia inghinală D. Criptorhidia

E. Omfalocelul 191. CM. Diagnosticul diferenţial în atrezia de căi biliare se face cu:

A. Icterul nou - născutului B. Eritroblastoza fetală prin incompatibilitate Rh C. Sindromul bilei groase D. Icterul hemolitic

E. Icterul prin hepatită neonatală192. CM. Următoarele afirmaţii despre atrezia de căi biliare sunt false:

A. Atrezia poate afecta în întregime sistemele canaliculare (intra- şi extrahepatic) B. Macroscopic vezicula biliară apare hipoplazică C. Simptomul dominant este reprezentat de prezenţa tumorii abdominale D. Ascensiune termică permanentă

E Formaţiune tumorală de consistenţă elastică, nemobilizabilă193. CM. Următoarele afirmaţii despre atrezia de căi biliare sunt adevărate:

A. În atrezia de căi biliare ficatul este de aspect normal, dar conţine bilă groasă B. În atrezia de căi biliare ficatul este nodular, dezvoltînd o ciroză portală obstructivă C. În atrezia de căi biliare copilul prezintă de la naştere o culoare galbenă a tegumentelor persistentă, progresivă D. În atrezia de căi biliare icterul poate să apară în primele 2-3 săptămîni

E. Ficatul este mărit ca volum 194. CM. Mărirea de volum a abdomenului la nou - născut poate fi produsă de:

A. Hidronefroză B. Nefroblastom C. Neuroblastom D. Diverticul Meckel

378

E. Duplicaţie intestinală 195. CM. Simptomatologia în dilataţia congenitală chistică de coledoc este reprezentată de:

A. Apare la orice vîrstă B. Apare la nou - născut C. Durere abdominală intermitentă D. Formaţiune tumorală în hipocondru drept

E. Pusee icterice 196. CM. Examenul obiectiv al copilului cu pericardită evidenţiază:

A. Dispnee B. Creşterea matităţii cardiace C. Zgomotele cardiace atenuate, puls tahicardic, filiform D. Scăderea limitelor sonorităţii presternale E. Tuse umedă

197. CM. Formele intrapulmonare ale pneumoniei purulente distructive: A. Abcesul pulmonar B. Chisturi (bule, cavităţi aierice) C. Pneumotorax D. Piotorax

E. Piopneumotorax198. CM. Formele pleuro - pulmonare ale pneumoniei purulente distructive

A. Pneumomediastenita B. Piopneumatoraxul C. Pneumotoraxul D. Piotoraxul

E. Emfizemul mediastinal199. CM. Complicaţiile pneumoniei purulente distructive la copil:

A. Septicopiemia B. Mediastinita C. Emfizemul mediastinal D. Pericardita

E. Hemoragia pulmonară200. CM. Diagnosticul diferenţial al pneumoniei purulente distructive la copilul mic:

A. Apendicită acută B. Emfizem lobar congenital C. Ocluzie intestinală D. Chist congenital pulmonar E. Hernie diafragmatică

201. CM. Următoarele afirmaţii despre pneumonia purulentă distructivă la copilul mic sunt adevărate:

A. Factorul determinant este flora microbiană B. Calea mai frecventă de răspîndire a infecţiei este bronhogenă C. Procesul purulent distructiv în majoritatea cazurilor este bilateral D. Procesul purulent distructiv în majoritatea cazurilor este unilateral pe dreapta cu afectarea lobilor superior şi mediu

E. Afecţiunea are un debut brusc cu ascensiune termică, insuficienţă respitatorie progresivă

202. CM. Simptomatologia dominantă la nou - născutul cu emfizem lobar congenital: A. Dispnee expiratorie progresivă B. Polipnee, cianoză

379

C. Bombarea hemitoracelui afectat cu lărgirea spaţiilor intercostale D. Abdomenul este suplu

E. Abdomenul este fără modificări 203. CM. Următoarele afirmaţii despre emfizem lobar congenital sunt adevărate:

A. Emfizemul lobar congenital constă într-o distensie difuză, anormală şi uniformă a alveolelor B. Afecţiunea e localizată la un lob, de obicei, superior C Lobul afectat este masiv destins şi nu se dezumflă D. Clinic simptomele se manifestă din primele zile sau săptămîni după naştere

E. Simptomul dominant este tusea204. CM. Diagnosticul diferenţial al emfizemului lobar congenital se face cu:

A. Pneumotoraxul B. Hernia diafragmatică C. Chistul aerat bronhogenic congenital D. Hidatidoza pulmonară

E. Bronşiectazia 205. CM. Următoarele afirmaţii despre chistul bronhogenic congenital sunt adevărate:

A. Chistul bronhogenic congenital este, de obicei, solitar B. Chistul bronhogenic congenital este, de obicei, bilateral C. Manifestările clinice pot fi absente D. Se manifestă în primele ore după naştere

E. Chistul bronhogenic congenital poate produce suferinţă respiratorie, datorită compresiunii pe arborele traheo - bronşic

206. CM. Următoarele afirmaţii despre sechestraţia pulmonară sunt adevărate: A. Malformaţia se caracterizează prin existenţa unui teritoriu pulmonar neaerat B. Teritoriul neaerat nu comunică cu sistemul bronşic şi circulaţia sistematică C.Simptomatologia lipseşte D. Simptomatologia poate fi prezentă: tuse, dispnee, febră

E. Malformaţia cel mai frecvent se manifestă din primele ore după naştere: insuficienţa respiratorie domină tabloul clinic

207. CM. Următoarele afirmaţii despre bronşiectazia congenitală sunt adevărate: A. Bronşiectazia congenitală reprezintă o oprire în dezvoltare a bronhiilor cu formare de dilataţii chistice B. Cauza afecţiunii este o deficienţă a cartilajului bronşic C. Simptomul dominant este tusea, însoţită de o spută mucopurulentă D. Clinic debutează în plină stare de sănătate cu febră, tuse, dispnee, polipnee

E. Se manifestă din primele ore după naştere 208. CM. Pneumomediastinita la copil este cauzată de:

A. Pneumonii purulente distructive B. Tumori mediastinale C. Bronşiectazii D. Leziuni traumatice ale esofagului

E. Leziuni traumatice ale traheei 209. CM. Simptomatologia dominantă la nou - născutul cu hernie diafragmatică pe stînga:

A. Dispnee şi cianoză progresive, impresionante cu fiecare oră ce trece B. Respiraţie polipneică cu mare efort C. Regurgitaţii cu sănge modificat D. Disfagie

E. Zgomotele cardiace tahicardice se aud pe dreapta

380

210. CM. Următoarele afirmaţii despre hernia diafragmatică congenitală sunt adevărate: A. Hernia diafragmatică congenitală se produce prin orificii diafragmatice B. Prin hernie diafragmatică congenitală înţelegem pătrunderea viscerelor abdominale în cavitatea toracică C. Orificiile diafragmatice prin care se produce hernia diafragmatică congenitală sunt întotdeauna malformaţii congenitale D. Herniile diafragmatice congenitale mai frecvent se localizează pe stînga

E. Herniile diafragmatice congenitale se localizează numai pe stînga 211. CM. Următoarele afirmaţii despre hernia diafragmatică congenitală sunt false:

A. Herniile diafragmatice congenitale mai frecvent se localiziază pe dreapta B. Herniile diafragmatice stîngi au o manifestare zgomotoasă de la naştere C. La nou născutul cu hernie diafragmatică congenitală abdomenul este distensionat D. La nou născutul cu hernie diafragmatică congenitală abdomenul este excavat

E. Hemitoracele (din partea afectată) este mărit în dimensiuni 212. CM. Diagnosticul diferenţial al herniei diafragmatice se face cu:

A. Atelectaziile pulmonare ale nou-născutului B. Emfizemul lobar congenital C. Bronşiectazia congenitală D. Bronhopneumonia nou-născutului

E. Malformaţia cardiacă cianogenă213. CM. Diagnosticul herniei diafragmatice congenitale se stabileşte pe baza:

A. Semnelor clinice B. Radiogramei toraco-abdominale simple C. Bronhoscopiei D. Irigografiei

E. Tomografiei computerizate214. CM. Simptomatologia dominantă a limfangiomului:

A. Formaţiune tumorală în regiunea cervicală prezentă de la naştere B. Formaţiune tumorală elastică, fluctuentă, nedureroasă la palpare C. Formaţiune tumorală dură, dureroasă la palpare D. Formaţiune tumorală dură de 1-3 cm diametru

E. Formaţiuni tumorale dure cu aderarea tegumentului215. CM. Următoarele afirmaţii despre hemangiom sunt adevărate:

A. Hemangioamele sunt tumori vasculare cu un potenţial înalt de malignizare B. Hemangioamele sunt tumori vasculare diferite ca formă, întindere şi localizare C. Ca structură sunt vase capilare neoformate de tip benign D. Există hemangioame ale organelor interne

E. Hemangioamele se pot localiza în orice parte a corpului 216. CM. Următoarele afirmaţii despre limfangiom sunt adevărate:

A. Sunt formaţiuni tumorale limfatice B. Macroscopic poate fi formaţiune tumorală impresionantă C. Se pot infiltra în muşchi şi adera la vase şi nervi D. Nu aderă la ţesuturile adiacente

E. Posedă un potenţial înalt de malignizare 217. CM. Următoarele afirmaţii despre hemangiom sunt false, cu excepţia:

A. Hemangiomul întotdeauna evoluează spre dispariţie B. Hemangiomul poate cuprinde zone mari C. Evoluţia unui hemangiom nu se poate prevedea niciodată D. Hemangiomul tuberos este cea mai frecventă formă

381

E. Evoluţia spontană a hemangiomului este spre extindere, ulcerare, infectare, sângerare218. CM. Simptomatologia dominantă a hemangiomului:

A. "Pată" roşie, violacee, care sub presiune digitală dispare pe porţiunea supusă compresiei şi revine imediat după încetarea presiunii B. Tumoretă cu suprafaţa granulară roşie şi depăşeşte cu cîţiva milimetri tegumentul C. Tumoretă de consistenţă elastică, fluctuentă, nu aderă la tegument, tegumentul este nemodificat D. "Pată" de culoare cafenie, care nu dispare sub presiune digitală

E. "Pată" roşie dureroasă la palpare 219. CM. Diagnosticul diferenţial al hemangiomului:

A. Nevii B. Flegnom necrotic extensiv C. Melanomul D. Lentigo

E. Neurofibromatoza congenitală220. CM. Diagnosticul diferenţial al limfangiomului

A. Chistul dermoid B. Chistul cervical congenital C. Hemangiomul D. Torticolisul muscular

E. Limfadenita cervicală221. CM. Semnele dominante ale apendicitei acute la nou născut:

A. Vărsături repetate B. Agitaţia copilului C. Distensie abdominală D. Scaune diareice

E. Constipaţie222. CM. Semnele dominante ale apendicitei acute la sugar:

A. Stare de agitaţie neobişnuită cu perturbarea somnului B. Vărsături, refuzul alimentaţiei C. Distensie abdominală D. Sensibilitate dureroasă difuză, mai accentuată periombilical

E. Episoade dureroase intermitente 223. CM. Semnele dominante ale apendicitei acute la copilul mic:

A. Durere difuză pe tot abdomenul B. Stare febrilă C. Vărsături repetate D. Constipaţie E. Abdomen retractat

224. CM. La copilul de vîrstă mică cu apendicită acută (la debutul bolii) examenul palpatoriu al abdomenului evidenţiază:

A. Formaţiune tumorală dureroasă la palpare B. Contractură musculară generalizată C. Sensibilitate difuză a peretelui abdominal D. Un oarecare grad de rezistenţă a peretelui abdominal

E. Flexia coapsei drepte pe abdomen în timpul palpaţiei 225. CM. Diagnosticul diferenţial al apendicitei acute la sugar:

A. Otita

382

B. Enterocolita C. Pneumopatiile D. Afecţiunea Hirschprung

E. Afecţiunile renoureterale 226. CM. Diagnosticul diferenţial al apendicitei acute la copilul mic:

A. Pneumonii bazale sau pleurezie pe dreapta B. Amigdalită acută C. Vărsături acetonemice D. Peritonita primitivă

E. Gastroenterită şi enterocolita acute 227. CM. Diagnosticul diferenţial al apendicitei acute la copilul mare:

A. Limfadenita mezenterică - consecutivă infecţiilor rinofaringiene şi respiratorii B. Afecţiuni renourinare C. Purpura reumatoidă Henoch D. Leziunile anexiale (la fetiţe)

E. Bolile infecţioase - contajioase228. CM. Semnele ce permit diferenţierea apendicitei acute de coprostază:

A. Durere abdominală difuză progresantă B. Durere abdominală violentă, colicativă C. Vărsături alimentare violente D. Lipsa scaunului la copil

E. Dispariţia durerii abdominale după clister evacuator229. CM. Următoarele afirmaţii despre apendicita acută la copil sunt adevărate:

A. La copil apendicita acută este cea mai rară afecţiune chirurgicală B. La copil apendicita acută este cea mai frecventă afecţiune chirurgicală C. La copilul nou-născut şi sugar apendicita acută nu se întîlneşte D. Incidenţa maximă a apendicitei acute la copil este între 8 - 15 ani

E. Evoluţia apendicitei acute la copil este mai rapidă şi mai gravă 230. CM. Următoarele afirmaţii despre peritonita apendiculară la copil sunt adevărate

A. Peritonita apendiculară la copil poate apărea în cîteva ore B. Peritonita apendiculară la copil mai frecvent este localizată C. Peritonita apendiculară la copil mai frecvent este generalizată D. Peritonita apendiculară la copil nu se întîlneşte E. Peritonita difuză este cea mai frecventă complicaţie a apendicitei acute la copil

231. CM. Peritonita primitivă neo - natală se manifestă prin: A. Debutul este la 2-8 zile de la naştere B. Vărsături alimentare apoi bilioase C. Balonare abdominală progresivă D. Edem suprapubian

E. Asimetrie abdominală 232. CM. Inspecţia abdomenului la debutul peritonitei difuze la copil relevă:

A. Abdomen imobil cu mişcările respiratorii B. Abdomen balonat C. Contractură musculară abdominală D. Asimetrie abdominală

E. Dilatarea venelor subcutanate ale peretelui abdominal anterior 233. CM. Sindromul de hemoragie internă la nou–născut se poate datora lezării:

A. Unui organ parenchimatos intraperitoneal B. Unui organ retroperitoneal

383

C. Mezoului D. Intestinului subţire

E. Intestinului gros234. CM. Cauza hemoragiei digestive la nou născutul de 2 zile este:

A. Hipertensiunea portală B. Diverticulul Meckel C. Polipul rectal D. Boala hemoragică a nou născutului

E. Prolapsul mucoasei gastrice în duoden235. CM. Cauze chirurgicale ale hemoragiei digestive inferioare:

A. Purpura alergică Henoch - Schonlein B. Purpura trombocitopenică C. Sindromul Peitz -Jeggers D. Dublicaţii de intestin

E. Diverticul Meckel ulcerat 236. CM. Rectoragia la copil are drept cauză:

A. Invaginaţia intestinală B. Volvulusul de intestin C. Angiomatoza hemoragică congenitală D. Polipii rectali solitari

E. Diverticulita 237. CM. Hemoragia digestivă superioară are drept cauză:

A. Hernia hiatală B. Invaginaţia intestinală C. Varicele esofagiene, consecinţa hipertensiunii portale D. Diverticulul Meckel E. Fistula eso-traheală

238. CM. Sindromul Peutz - Jeggers prezintă următoarele caracteristici: A. Hemoragii digestive superioare, repetate B. Hemoragii digestive joase, repetate C. Lentiginoza cutaneo-mucoasă (pete brune, negricioase, distribuite peribucal, pe mucoasa bucală)

D. Invaginaţii sincrone E. Scaun redus cu caracter de constipaţie

239. CM. Spina bifida . Aspecte clinice. A. Spina bifida ulcerată B. Teratomul C. Teratosarcomul D. Spina bifida acoperită de un epitelium transparent

E. Meningocelul dorso-lombar240. CM. Simptomatologia în flegmon necrotic extensiv al noului născut la debut:

A. Stare de agitaţie a copilului B. Placard unic, roşu, edemaţiat şi indurat C. Placardul se extinde rapid şi în centrul său tegumentul devine violaceu D. Placard unic roşu cu mărginile proeminente, bine conturate în regiunea fieţei

E. Edem, tumefiere periarticulară

384

241. CM. Diagosticul diferenţial al flegmonului necrotic extensiv al nou - născutului se efectuează cu:

A. Hemangiomul B. Limfangiomul C. Erizipelul D. Hematomul

E. Adiponecroza 242. CM. Localizarea mai frecventă a flegmonului necrotic extensiv este:

A. Faţa B. Peretele toracic C. Regiunea posterioară a corpului D. Regiunea perinială

E. Palmele243. CM. Care din semnele de mai jos corespund debutului şi simptomatologiei flegmonului necrotic extensiv al nou - născutului:

A. Debut brusc cu febră (temperatura corporală 38-39 grade C) B. Agitaţia copilului C. Placard roşu cu mărginile proeminente, bine conturate în regiunea feţei D. Placard unic roşu cu mărginile neproeminente, neconturate în regiunea toracelui sau suprafeţei posterioare a corpului

E. Placardul se extinte rapid, iar în centru devine violaceu, cu apariţia ulterioară a necrozei 244. CM. Simptomatologia erizepelului:

A. Debut lent, stare subfebrilă, apariţia placardului erizipelatos B. Debut brusc, temperatură 39-40 grade, alterarea stării generale, apariţia placardului erizipelatos C. După apariţia placardului erizipelatos starea generală se ameliorează D. Sediul mai frecvent al placardului erizipelatos este faţa

E. Placardul erizipelatos este proeminent cu mărginile bine conturate 245. CM. Următoarele afirmaţii despre erizipel la nou născut sunt adevărate:

A. Localizarea mai frecventă este faţa, regiunea periombilicală, membrele inferioare B. Localizarea mai frecventă este toracele, fesele, lombele C. Local se determină placard roşu, unic cu mărginile bine conturate, proeminente la suprafaţa tegumentului D. Pe fondalul placardului roşu în cîteva ore apar pete violacee reci

E. Erizipelul se întîlneşte foarte frecvent la nou-născut246. CM. Semnele clinice ale adiponecrozei:

A. Debut brusc cu febră, agitaţia copilului B. Starea generală a copilului este nemodificată C. Infiltrate multiple, dure, nedureroase, cu tegumentul supraiacent infiltratelor nemodificat

D. Hiperemie cu mărginile bine conturate, tegument lucios, destins E. Sectoare de induraţie a ţesutului celular subcutan cu tegumentul supraiacent uscat, dur, rece

247. CM. Osteomielita hematogenă acută a perioadei de creştere se caracterizează prin: A. Debut brutal cu ascensiune termică B. Durere spontană vie, continuă C. Sediul durerii este metafizar D. Durere suportabilă osoasă

385

E. Durere osoasă intermitentă cu maximum nocturn248. CM. În forma septică pioemică a osteomielitei hematogene acute simptomatologia este dominată de:

A. Debut brutal cu ascensiune termică, care poate atinge 39-40 grade C, frison B. Durere violentă localizată la nivelul unui segment de membru C. Durere violentă articulară

D. Impotenţă funcţională parţială sau totală a membrului afectat E. Agitaţia sau adinamia bolnavului, tahicardie, respiraţie accelerată

249. CM. Simptomele permanente principale ale osteomielitei epimetafizare la nou-născut: A. Edem osteoarticular B. Contractură articulară C. Agitaţia copilului la mobilizarea membrului afectat D. Roşaţă (hiperemie) locală, periarticulară

E. Imobilitatea membrului afectat250. CM. Diagnosticul diferenţial al osteomielitei hematotogene acute se efectuează:

A. Reumatismul poliarticular acut la debut B. Fracturile metafizare şi decolările epifizare fără deplasare C. Reticulosarcomul Ewing D. Tuberculoza osteo-articulară

E. Metastaze osoase în neuroblastom

386

RĂSPUNSURI

Chirurgie generală, semiologie

1. c2. e3. b4. d5. d6. c7. e8. a, b, c, e9. d10. a11. b, d12. a, c, e13. b,c14. d, e15. a, b16. a, b17. e18. b19. e20. a, c, d, e21. a22. c23. d24. b25. b, c26. c, d27. d, e28. a, b, e29. c, d, e30. b, c31. a32. e33. a34. b35. c, d36. b37. c, d, e38. a, c39. e40. b41. a, b, c, d42. d, e43. b44. a, e45. c, d

46. a, b47. b48. a, b, c49. b, c, e50. a51. c, e52. e53. a, b, d54. c55. d, e56. a, b, c, e57. a58. d59. b60. a61. a, b, d62. a, b, c63. d64. a65. c66. b67. a, b, d, e68. a, b, e69. c, d70. b71. Ad72. d73. b74. c75. b, c, e76. d77. c78. a, b, c, d79. b, e80. c81. c82. a, d, e83. a, c84. a, d85. c86. a, e87. a, b, d88. Ce89. c. d90. d, e

91. d92. b, c, e93. d, e94. a95. c, d96. d97. a, b98. c, d99. c100. b101. b, c, d, e102. c, d, e103. b104. a105. d106. d107. a, b, e108. a,d109. e110. a, b, c, d111. a, d112. a, c, d113. c114. a, b, c, e115. D116. c, e117. b, d, e118. c119. c, d120. a, b121. a, b, c122. c, d, e123. c124. c, d, e125. b, e126. b, d, e127. b128. c129. b130. e131. a, c132. b133. c134. a, b, c, d135. d

387

136. c137. d138. b, c, e139. b140. d, e141. b, c142. c, d, e143. b, d144. b, c145. b, c, d146. d147. c148. a, b149. c150. a151. e152. a153. b154. d155. a, d, e156. b157. a158. a, b, c159. c160. a, b, d, e161. b, d162. c163. b164. a165. b166. b167. a, b, d168. a169. b170. b, d171. d172. a, c, d173. b, c, d174. a

175. d176. d177. e178. a179. d180. b181. b182. e183. c184. a, b, d185. a186. a, b, c187. a, b188. c189. a, b, e190. c, d, e191. a, b192. d193. a194. b, d195. C196. b197. b, e198. b, c, d199. c, d200. c201. b202. b, d203. c204. b205. c206. d207. e208. b209. a210. d211. b212. c213. d

214. a215. c216. a, b, d, e217. d218. c219. e220. c221. e222. d223. b, d, e224. d225. b, c226. b227. d228. c229. c, d230. a231. c232. c, e233. c234. c235. e236. b237. e238. b239. d, e240. a241. c242. e243. e244. b, d245. d246. a, b, c, e247. b, d248. a, b, c, d249. a, b, c, d250. d

388

Chirurgie nr. 1

Apendicita1. A2. A3. B4. C5. A6. E7. E8. C9. B10. D11. B12. D13. B14. A15. B16. C17. B18. D19. E20. B21. B22. A, D23. A, C, E24. A, C, D, E25. C, E26. A, C, D27. A, C, D, E28. A, B, E29. B, C, D, E30. B, D, E31. B, E32. A, B, C33. B, C, D, E34. A, D35. A, D, E36. A, C, E37. A, B, E38. A, B, C, E39. A, B, E40. A, B, D, E41. B, D42. C, D

Herniile1. A2. C3. A

4. D5. D6. B7. E8. A9. E10. D11. D12. D13. A, B14. A, C, D15. A, C16. D, E17. A, C, D18. A, B, D19. A, C, D20. B, C, D21. A, C, E22. A, D23. A, C24. B, E25. B, C26. C, D27. A, C, E28. A, C, D29. B, C30. A, D31. A, C, E32. A, B, C33. A, B, D34. B, C35. B, C, D36. B, C, D37. A, C, D, E38. A, B, D39. A, B, D40. B, D41. B, C, D, E42. A, B E43. A, C44. B, D, E

Boala ulceroasă1. B2. A3. C4. B5. B

6. C7. D8. B9. D10. E11. B12. A13. E14. D15. A16. C17. D18. E19. C20. C21. A22. D23. E24. A25. C26. D27. C28. D29. C30. D31. C32. D33. C34. B35. A36. D37. E38. C39. A40. A41. D42. C43. A44. A45. C46. C47. E48. D49. B50. C51. D52. A53. D

54. C55. E56. A57. E58. C59. D60. E61. A62. B63. D64. B65. D66. D67. B68. C69. C70. A71. D72. A, B, D, E73. A, B, C74. B, C, E75. A, C, E76. B, D77. A, B, C78. A, B79. A, D, E80. A, D, E81. A, C, D82. A, C, D, E83. A, B, C, D84. C, E85. B, D86. B, C87. A, D, E88. A, B, C, E89. C, E90. A, C91. A, C, D92. A, B, C93. B, C, D, E94. A, B, C, D95. D, E96. A, D97. B, E98. A, B, C, E99. A, B, C100. C, B101. A, B102. C, E103. B, C

104. A, B, C, E105. B, C, D, E106. C, D, E107. A, D108. A, C, E109. B, C, D110. C, D, E111. B, C112. A, B, D113. B, C114. A, C, E115. A, B116. B, D117. C, D, E118. A, B, E119. B, C, E120. A, B, C, E121. B, C, E122. A, D123. A, D, E124. B, C, D, E125. A, B, C126. A, C127. A, B, C128. A, B, D, E129. A, C130. A, C, D131. A, B, D, E132. A, E133. A, B, C, E134. A B C D E135. A, C, D136. B, C, D, E137. A, B, C, E138. A, D139. A, E 140. A, D 141. B, D

Litiaza biliară1. D2. B3. A4. B5. A6. C7. D8. A9. B10. C

11. D12. A13. A14. C15. D16. C17. A18. C19. E20. C21. D22. B23. B24. C25. E26. A27. A28. B29. D30. B31. B32. C33. D34. C35. B36. B37. B38. A D E39. A C40. B C D E41. A B E42. A C E43. A C D44. B D45. A C D46. A B C D47. A E48. A C D49. B E50. A B D E51. A E52. A C D53. C D54. B C55. A D E56. A C D E57. B C D58. A C59. A E60. B C E

61. B C D62. A B D E63. A B64. B C D E65. A B E66. B C 67. D E68. B C69. A D70. D E71. B C

Ocluzia intestinală1. B2. C3. E4. A5. A6. B7. E8. E9. E10. D11. E12. A13. C14. A15. C16. A17. D18. A19. D20. E21. C22. D23. C24. C25. D26. B27. B28. E29. E30. D31. C32. E33. A B C34. A E35. A B C E36. A E37. B C D

38. A E39. B C D E40. B C41. A C E42. A C D E43. B D44. C D45. A B E46. A C D E47. A B C E48. A C49. C D50. A B C E51. A B D52. A C E53. A E54. B D E55. A C D56. B D E57. B C D E58. B C59. B C D60. A B D61. B C E62. A D E63. A B C64. A C E65. A D66. A C E67. A D68. A B D E69. A B D E70. A C E71. B C72. C D73. A B D E74. B E75. A B C E

Pancreatita 1. C2. D3. B4. E5. E6. B7. D8. B9. E10. D

11. B12. B13. B14. B15. C16. C17. B18. D19. E20. E21. B22. B23. D24. D25. A26. E27. A28. C29. B 30. A31. E32. E33. A34. E35. A36. C37. C38. C39. D40. A41. A42. B C D E43. A B C D44. A B C D45. C D46. A E47. A C D48. A B C D49. A C50. B C D51. A B52. A B C D53. A D E54. B D55. A B C E56. A C57. C D E58. C D59. A C60. A C D E

61. B E62. B D63. B C D E64. A C D E65. A B E66. A B C D67. B C68. A C D69. A D70. B C D71. B C72. A B D E73. A B C74. B D75. A B C E76. A B D E77. A B C78. D E79. B C D80. A B E81. 81.C D82. A D E83. A C E84. A D85. B E86. B C D87. A B C D88. D E89. B E90. B D E

Traumatismele abdominale

1. D2. B3. C4. A5. C6. B7. E8. C9. D10. B11. E12. C13. C14. E15. D16. D17. D

18. B19. E20. B C E21. B C D E22. A B 23. A B D24. A 25. A B D26. D E27. A B E28. A B D E29. D E30. B C D E31. A C D32. A B C33. C D34. A B E35. C D E36. A B C E37. A B C D E38. B D39. A B E40. B D E

Peritonitele1. D2. A3. A4. D5. A6. E7. C8. C9. E10. C11. B12. D13. B14. D15. C16. A17. C18. C19. A20. A21. C D22. A C D E23. C E24. A B25. B D E

26. A B C D27. D E28. A C D E29. A B C30. B C D E31. C D32. A B C33. B D E 34. A D E 35. B E36. A C D E37. A B C D38. B D E39. A B C D40. B C D E41. A B C42. A B C D43. B C D44. A B C E45. A C D46. 46. B C E47. B C D48. B D E49. B D E50. A B D E51. A B E52. A C D53. B C D E54. A C55. D E56. B C57. B C D58. D E59. A B C60. A B C61. A C62. A D63. A B D64. A B D E65. B C D66. B C E67. B D E

Patologia venelor1. A2. E3. C4. C5. C6. E

7. B8. D9. A C E10. B D11. B D E12. C D E13. A B C D14. A B D E15. B C D16. A B C17. B C D E

18. B C19. A C D E20. E

Patologia glandei mamare

1. E2. E3. E4. C5. D

6. A7. D8. C D E9. A C E10. A B E11. A C D E12. A B C E13. A B D E14. A B C E15. C E16. A B C D

Chirurgie nr. 2

Chirurgia endocrină1ABDE; 2ABCDE; 3ACDE; 4ABCD; 5D; 6D; 7C; 8ABCD; 9D; 10E; 11ABC;12AC; 13D; 14E; 15C; 16E; 17AC; 18AE; 19ACDE; 20D, 21ABCD; 22AE; 23CE; 24E; 25B; 26D, 27ACD; 28E; 29D; 30E, 31ACE, 32E,

33ABCD; 34D, 35E, 36D, 37ACD; 38BCE; 39ACD; 40AC; 41AE; 42B, 43BCD; 44E, 45D, 46D, 47ABCE, 48ABDE, 49E, 50E.

Afecţiunile pleuro-pulmonare supurative: 1A, 2E, 3E, 4E, 5CD, 6BCE, 7C, 8DE, 9B, 10D, 11C,

12BD, 13E, 14C, 15C, 16B, 17D, 18E, 19E, 20E, 21ABCD, 22C, 23E, 24B, 25E, 26D, 27D, 28ABDE, 29C, 30E, 31B, 32E, 33CD, 34D, 35D, 36CD, 37B, 38BDE, 39B, 40D, 41B, 42D, 43A, 44B,

45E, 46C, 47B, 48E, 49D, 50E, 51E, 52B, 53E, 54BE, 55D, 56D, 57E, 58E, 59D, 60D, 61D, 62D, 63E, 64D, 65E, 66C, 67D; 68C;69A; 70E; 71D; 72A; 73B; 74D; 75E; 76C; 77C; 78BD; 79B; 80D; 81E;82B; 83E; 84AD; 85ABCDE; 86E; 87E; 88D;

Maladiile pleuro-pulmonare nesupurative1B, 2BD,

3BE, 4B, 5BD, 6C, 7B, 8C, 9B, 10C, 11C, 12B, 13D, 14C, 15BC, 16BCE, 17ACE, 18B, 19C, 20C, 21C, 22D, 23C, 24ACD, 25AC, 26B, 27E, 28E,

Cardiopatiile congenitale şi dobândite1-B; 2-A; 3- D;4-C; 5-C; 6- C; 7-B; 8-C; 9-C; 10-E; 11-E; 12-ABCE; 13-D; 14-A; 15-A; 16-A; 17-ACDE; 18-C; 19-ABCE; 20-ABC;

21-ABC; 22-B.

Maladiile chirurgicale ale diafragmului1ABD; 2ABCE; 3B; 4B, 5ABCE; 6B, 7ABCD; 8C; 9A; 10C; 11C; 12A; 13E; 14C; 15B; 16C; 17D; 18C; 19E; 20D, 21D

Arteropatiile periferice1A, 2A, 3ABCD, 4C, 5E, 6AC, 7AC, 8AC, 9C, 10ABC, 11ABC, 12ABC, 13D, 14D, 15D, 16C, 17C, 18D, 19D, 20D, 21B,

22B, 23C, 24E, 25A, 26C, 27C, 28C, 29E, 30D, 31C, 32C, 33B, 34C, 35A, 36B, 37D, 38C, 39C, 40A, 41D, 42B, 43B, 44C, 45B, 46C, 47 B, 48ABCD, 49 ABC

Chirurgia mediastinului1-BCD; 2-ABCD; 3-E; 4-D; 5-C; 6-E; 7-ABCDE;8-BCD; 9-E; 10- ABC;11-B; 12-E; 13-E; 14-ABC; 15- ABC; 16-C; 17-D; 18-D; 19-E;

20-C; 21- E; 22- D; 23-A; 24- E; 25- E; 26-C; 27-ABCDE 28-E; 29-А.

Patologia chirurgicală a esofagului1С; 2Е; 3C; 4D; 5D; 6B; 7A; 8C; 9B; 10C;11D; 12D; 13E; 14C; 15A; 16D; 17A; 18A; 19A; 20C; 21D; 22C; 23B; 24D; 25C; 26C; 27A; 28C; 29C; 30BE;31ABD; 32ACDE; 33AB; 34AD; 35ABDE; 36ABC; 37ADE;

38ACD; 39CD; 40ABE; 41BC; 42CD; 43ABDE; 44ADE; 45AC; 46BCDE; 47ACD; 48ADE; 49BCD; 50BCDE; 51ACDE.

Boala stomacului operat1C; 2B, 3E, 4D, 5A, 6E, 7A, 8E, 9A, 10C, 11D, 12E, 13C, 14B, 15C, 16C, 17A, 18A, 19A, 20C, 21C, 22E, 23B, 24D, 25D, 26D, 27C, 28D, 29C, 30C, 31ABCDE, 32ABCDE, 33BC,

34BDE, 35ABCDE, 36ABCD, 37ABC, 38ACDE, 39ABE, 40ACE, 41BCD, 42BC, 43AC, 44ABCDE, 45ABE, 46ABDE, 47AC, 48BC, 49ABDE, 50ABD

Maladiile intestinului subţire1A; 2E; 3D; 4C; 5A; 6C; 7B; 8E; 9C; 10C; 11ABCDE; 12ABD; 13ABCD; 14ABE; 15BCE; 16AC, 17AE; 18ABCDE; 19ABC; 20DE; 21ACDE; 22ABCE; 23ABE; 24ACD.

Maladiile intestinului gros1C; 2B; 3B;

4ABDE; 5ABCDE; 6BD; 7ABCE; 8ABCD; 9ABCD; 10AC; 11BD; 12AC; 13ABC; 14ACD; 15ABD; 16C; 17A; 18E, 19E; 20C; 21D; 22B; 23C; 24E; 25C, 26ADE; 27ABCDE; 28ABC; 29ADE; 30ABCDE; 31AC, 32ABC; 33D; 34ABCDE; 35 ABC; 36ABC; 37ABC, 38BD; 39AC; 40ABCD; 41ABCD; 42ABCDE; 43ABCDE; 44ABC, 45BCE, 46E, 47B, 48B, 49B, 50D, 51E, 52D, 53D,

54BCE, 55B, 56ABCDE; 57BCE, 58BCE; 59C, 60E, 61ABCDE; 62ABDE, 63ABCDE; 64ABC, 65DE, 66BD, 67ABDE, 68BCD; 69ADE, 70D, 71C, 72D, 73E, 74E, 75BCE, 76ABC

Maladiile chirurgicale ale rectului1B; 2A, 3A; 4B, 5C, 6C, 7D, 8ABC, 9ABC; 10ABC, 11AC, 12AC, 13BD, 14BC, 15ABCD, 16ABCD, 17ABCD; 18ABCDE; 19ABCDE, 20D, 21C, 22D, 23E, 24A,

25D, 26D, 27E, 28C, 29E, 30ABE, 31ABCD, 32AC, 33AC, 34AC, 35ABC, 36ABC, 37ABCDE, 38D, 39ABCDE, 40BD, 41ABC, 42ABD, 43BCE, 44C, 45ABCDE, 46BCD, 47ABCD, 48ABC,49A, 50BCDE

Traumatismul toracic1A, 2B, 3C, 4BD, 5B, 6ABD, 7ABD, 8BC, 9E, 10ABE, 11AC, 12ABCE, 13CD, 14BCDE, 15CD, 16ABE, 17AC, 18BD, 19D, 20ABC, 21ABD, 22BCE, 23BC,

24D, 25B, 26B, 27D, 28ADE, 29BE,30AD, 31BCD, 32CD, 33A, 34E, 35C, 36B, 37B, 38ABCE, 39ABD, 40AC, 41BCD, 42C, 43ABC, 44ABC, 45D.

Hemoragiile tubului digestiv1B; 2C; 3E; 4E; 5E; 6A; 7ABC;8ABC; 9ABCD; 10ABC; 11ABC; 12E; 13D, 14A, 15 E, 16 A, 17 A, 18 E, 19 D, 20 C, 21 A, 22 D, 23 BD, 24 A, 25 D,

26 E,27 A, 28 A, 29 C, 30 ABC, 31 D

Fistule intestinale1ABCE; 2ABCD; 3BDE; 4AD; 5CDE; 6ACD; 7A; 8BC; 9ABCE; 10ABCD; 11ABCD; 12D; 13BCE; 14ABCD; 15ABC; 16C; 17ABC; 18CD; 19AB; 20BCD; 21D; 22ABD; 23ABC; 24BCD; 25BE; 26ABC; 27B; 28A; 29AC; 30ABD; 31CD; 32B; 33BC; 34C; 35B; 36ACD; 37AB; 38ACE; 39C; 40ABCD; 41ABCD; 42ABCD; 43C; 44D;

45ABC; 46D;

47ABCE; 48ABDE;

49D; 50C.

Obstertică şi ginecologie

1. b2. b3. a4. b5. c6. a7. c8. b9. c10. b11. b12. b13. b14. b15. b16. e17. c18. a19. a20. b21. b22. d23. e24. c25. a26. b27. e28. b29. c30. b31. c32. a33. d34. d35. e36. e37. c38. a39. b40. c41. d42. d43. c44. b45. b46. b47. a48. a49. e50. d

51. a52. d53. d54. b55. e56. d57. b58. e59. d60. e 61. b62. c63. c64. d65. b66. d67. c68. a69. e70. e71. e72. a73. a74. d75. d76. e77. a78. c79. b80. b 81. b82. e83. d84. a85. c86. b87. d88. c89. b90. c91. b92. c93. b94. c95. b96. d97. d98. d99. c100. a

101. e102. e103. d104. d105. c106. b107. d108. d109. c110. e111. e112. с113. e114. e115. a116. d117. d118. a119. a120. a121. c122. d123. d124. a125. е126. d127. d128. d129. a130. d131. c132. a133. d134. d135. b136. e137. b138. d139. a140. b141. a142. a143. а144. a145. b146. a147. b148. d149. a150. b

151. c152. d153. d154. a155. b156. c157. b158. c159. a160. d161. c162. e163. d164. a165. b166. c167. c168. d169. d170. c171. d172. e173. e174. c175. d176. c177. b178. e179. d180. c181. b182. d183. d184. b185. d186. e187. e188. d189. e190. b191. c192. c193. e194. b195. b196. b197. a198. c199. a200. b

201. e202. a203. c204. a205. a206. c207. b208. c209. d210. c211. b212. e213. d214. d215. a216. c217. d218. d219. a220. c221. d222. a223. a224. c225. b226. d227. b228. c229. d230. d231. d232. e233. d234. e235. b236. c237. e238. a239. e240. b241. b242. a243. b244. a245. a246. c247. e248. b249. b250. c

251. b252. a253. d254. c255. d256. d257. b258. b259. a260. c261. d262. d263. a264. b265. d266. b267. a268. b269. b270. d271. b272. a273. a274. a275. c276. b277. c278. c279. e280. b281. d282. a283. b284. b285. d286. a287. b 288. b 289. c290. b291. b292. d293. a294. a295. b296. b297. b298. b299. b300. c

301. b302. a303. b304. a305. b306. a307. d308. c309. b310. b311. b312. a313. a314. a315. a316. e317. a318. c319. e320. c321. d322. d323. c324. c325. c326. c327. e328. a329. c330. a331. b332. c333. b334. b335. a336. a337. d338. e339. c340. d341. c342. b343. c344. b345. d346. a347. a348. c349. c350. a

351. a352. d353. e354. b355. c356. a357. c358. b359. a360. a361. a362. а363. с364. b365. a366. d367. d368. a369. b370. a371. e372. d373. d374. c375. a376. e377. a378. e379. c380. b381. c382. d383. e384. c385. c386. c387. d388. e389. b390. c391. d392. c393. e394. a395. c396. c397. c398. a,c,e399. c,d400. a,b,c

401. a,b,c402. b,d,e403. b,d,e404. e,a,d,b405. a,b,d,c406. а,b407. а,e,b,d408. a,b,c409. d,e410. a,d,e411. a,b412. a,b,d413. a,c,e414. a,b,c,d415. a,b,c,d416. a,b,c,d417. a,b,c418. a,b,c,e419. a,b,d420. a,b,c,d421. a,b,c422. a,c,d423. a,b,d,e424. b,c425. a,c,d426. a,b,c427. b,c428. c,d,e429. a,b,c,d430. a,b431. d,e432. b,c,d,e433. a,b,c,e434. a,b,d,e435. a,b436. a,c437. a,c438. a,b,c,e439. a,d,e440. a,b,c,e441. a,b,c442. a,b,e443. a,b,d,e444. a,c,d,e445. a,b,e446. a,d,e447. a,b,c448. a,b,e449. a,c,d450. a,b,c,d

451. a,e452. b,e453. a,b454. a,b,c,d455. a,b,c456. a,b,c,d457. a,d,e458. a,b,c459. a,c,d460. a,b,c,d461. d,e462. d,e463. d,e464. b,c,d465. a,b466. a,b467. a,c468. a,d469. b,c,d470. a,d471. a,b472. a,b,d,e473. a,b,e474. a,b,c,d475. c,d,e476. a,c,e477. b,c,d,e478. a,c479. a,c,d,e480. a,b,d481. a,b482. c,d,e483. a,b,d484. a,b485. a,b,c,d486. a,b,c,d487. b,d,e488. a,c,d,e489. b,d,e490. с,d,e491. c,d,e492. с,e493. c,d,e494. b,c,d,e495. a,b,c,d496. a,b,с,d497. b,d498. b,d499. a,c,d500. d,e

501. a,b,c,d502. b,e503. a,b,d,e504. b,c,d,e505. a,b,c,e506. c,d507. a,b,d,e508. c,d,e509. a,d510. a,d511. c,d,e512. a,d513. b,e514. b,d,e515. a,b,d,e516. b,d,e517. a,b518. c,d,e519. a,c,d,e520. a,b,c,d521. a,b,d522. a,c,d523. a,b,c524. b,c525. a,c,d,e526. a,c,e527. a,b,d528. a,d,e529. a,b,c,d530. a,b,c,e531. a,b,d,e532. a,c533. c,e534. b,c535. b,c,e536. a,b,c,d537. a,b,d538. a,c539. c,e540. a,c541. a,b,с542. a,b543. a,с544. a,c,e545. a,d,e546. a,b,c,e547. a,b,e548. a,b,c549. c,d,e550. a,b,d

551. b,e552. a,b,c,d553. a,d,e554. a,c,d555. с,d556. a,b,c557. a,c,d558. a,c,e559. c,d,e560. a,d,e561. a,b,c,d562. a,b,c,d563. c,d564. c,d565. a,d,e566. c,e567. a,b,c568. a,b,c,d569. a,b,c,d570. a,b,d571. b,c,d572. a,b,c573. a,b,c,d574. a,b575. a,c,e576. a,c,d,e577. d,e578. a,c,e579. a,b,c580. a,b,c581. b,c582. a,d,e583. c,d584. a,b,d585. a,b,c586. b,d587. a,c,d,e588. a,e589. b,c590. a,c,d591. b,c,a,d592. b,c,d,e593. b,d594. a,c,d595. b,c,d,e596. a,c,e597. a,b,c,e598. c,e599. b,e600. b,c,e

601. a,b,c,d602. a,b,c,d603. a,b,c,d604. b,d,e605. a,b,c,d606. a,b,c,e607. b,d608. a,d,e609. a,b,c,d610. a,c611. a,d,e612. b,c,d613. a,d,e614. a,b,d,e615. b,d,e616. b,c617. d,e618. a,b,d,e619. b,d620. a,b,c621. a,b,c,e622. a,b623. a,b624. a,c,d,e625. b,c,e626. a,b627. a,b,c628. a,c,e629. b,c,d,e630. a,b,e631. b,c,e632. a,c633. a,b,d634. a,c,d,e

635. a,c,d,e636. a,c637. c,d638. a,d,e639. b,e640. c,d,e641. c,d642. a,b,d,e643. d,e644. b,d645. a,b,c646. a,c647. a,b648. c,d649. a,b,c,e650. b,e651. a,e652. a,b,d653. a,b,d,e654. a,c655. b,c,e656. a,c,d,e657. a,c658. b,c,d,e659. a,c660. a,b,c661. a,b,d662. a,b,c,d663. a,b,d,e664. b,c,d,e665. a,b666. a,b,d,е667. a,b,d,e668. c,d

669. a,b,d670. a,b,c,d671. a,c672. b,d673. a,b,e674. c,d675. a,b676. a,е677. c,d678. a,d679. c,e680. c,a,d,b681. d,c,a,b682. a,b,c683. b,a,c,d684. b,a,c,d685. a,b,c,e686. a,b,c,d687. b,c,d688. a,c,e689. a,b,c,e690. a,c,e691. a,c692. a,c,e693. a,c,d694. a,c,e695. a,c,e696. b,c697. a,b,c,e698. a,d,e699. a,c700. a,b,c, e

Traumatologie, ortopedie şi chirurgie de campanie

1. B,C,D,E2. A,C,D3. A, C4. B,C,D,E5. A,C,E6. B7. C,E8. C,D9. B,E10. B, E11. B,C12. B,C13. B, E 14. A,C,E15. A,C,D,E16. A, B, D17. B, D18. A,B,C,D19. A,B,C,D20. A,B,D,E21. A,B,D,E22. A,B,C,D23. B, C24. C25. A,B,C,E26. A,B,D,E27. C,D,E28. C,D29. A,B,E 30. B31. C32. C33. A, C34. A

35. B, C, D36. D,E37. E,A38. A,E39. B,E40. A,E41. C,E42. A43. B44. A45. B46. C,D47. B48. A49. B,C,D 50. A,E51. A52. A53. A54. B55. A56. B, C 57. A,B, C 58. C,D,E59. B, C60. C61. B62. A, B63. C64. B65. B66. C, D67. B68. B

69. E70. C71. A, D72. C73. C74. A,D,E75. B,C,D76. A,C,E77. B,C,D78. A,B,E79. B,C,E80. A,B,D81. A,B,D,E82. B,C,E83. A,B84. A,B,D,E85. A,B,D86. C, E87. B, E88. A, B, E89. A,B,D.90. B,C,D;91. A,B,D.92. A,B93. B,C,D94. A,D,E.95. B, E.96. B, C,D.97. B.98. D.99. A, B.100. C,D,E

Oncologie

1. b2. b3. d4. c5. b6. b7. b

8. b9. d10. a11. a c d12. a b c e13. a b e14. a c d

15. a c16. a c d17. a b d e 18. a b19. a c20. a d

Urologia

1. C2. D3. A4. C5. D6. C7. B8. D9. A10. A11. D12. C13. C14. B15. C16. C17. E18. D19. A20. B

21. A22. A23. D24. D25. A26. E27. D28. A29. C30. C31. B32. C33. C34. A35. E36. C37. D38. C39. D40. C

41. B42. A43. D44. C, D45. B, C46. C, D47. B, D, E48. B, C, D49. A, D50. A, C, D51. A, D52. B, D, E53. A, C, D54. C, D55. B56. A57. E58. A59. C60. C

Anesteziologie-Reanimatologie

1. B2. C3. ACDE4. BD5. ACE6. ADE7. D8. ABC9. A10. CE11. AB12. A13. D14. C15. CE16. C17. CDE18. B19. D20. BDE21. AC22. AC23. ABC24. ABCDE

25. ABCD26. ABC27. AC28. C29. DE30. C31. D32. C33. ABC34. AC35. BD36. B37. B38. B39. C40. B41. D42. C43. E44. E45. E46. E47. E48. C

49. E50. AC51. B52. B53. A54. E55. D56. E57. E58. A59. D60. B61. AB62. C63. ABC64. C65. E66. DE67. BE68. C69. D70. C71. D72. B

408

73. A74. ABC75. ABDE76. C77. D78. D79. AD80. CD81. BCD82. C83. ABE84. ACE85. ABD86. ABCD87. D88. CDE89. BCD90. D91. B92. D93. BD94. ABC95. ABCE96. A97. AB98. C

99. A100. A101. ACDE102. B103. B104. AE105. D106. AC107. B108. AC109. D110. ABCDE111. AC112. C113. D114. ABCE115. DE116. C117. BE118. CE119. ABCE120. B121. ACDE122. B123. A124. A

125. B126. AC127. ABC128. B129. CE130. A131. ABC132. BC133. C134. BC135. B136. ABC137. C138. D139. C140. ABDE141. AB142. ABCD143. C144. ABCE145. ABCD146. ABCE147. AC148. AB149. B150. CDE

Chirurgie pediatrică

1 - C 2 - B 3 - E 4 - B 5 - E 6 - E 7 - C 8 - A9 - B10 - E 11 - C12 – A 13 – A 14 – D 15 - B16 – D 17 – D 18 - E19 - B20 - C21 - E22 - B23 - C24 - C

25 - D26 – A 27 - C28 - E29 - B30 - D 31 - B32 - E33 - B34 - A 35 - B36 – D 37 - B38 - E39 - B40 – D 41 – D 42 - C43 – D 44 – D 45 – D 46 – C 47 – D 48 - E

49 – D 50 - B51 - E52 - E53 – D 54 - C 55 - E56 - E57 - B58 – D 59 - E60 - C 61 - A 62 - D 63 - C 64 - B 65 - A 66 - C 67 - B 68 - E 69 - D 70 - D 71 - D 72 - E

409

73 - E 74 - D 75 - E 76 - E 77 - E 78 - E 79 - A 80 - A 81 - E 82 - C83 - E84 - E85 - C86 – D 87 – A 88 – D 89 – A 90 . D91 - C92 - B93 - E94 - E95 – D 96 - C97 – D 98 – D 99 – C100 - C101 - C102 – D 103 - C104 - C105 - E106 - E107 - B108 - A109 - D 110 – A 111 - E 112 – A 113 – A 114 – E 115 – D 116 – B 117 – B 118 – B 119 – D 120 – B 121 - CDE 122 - BCE123 - ABD124 - AC

125 - ABE126 - ABDE127 – ABCD 128 - ACD129 - AE130 - CDE131 - ACDE132 - ACE133 - BDE134 - ABCE135 - ABC 136 - BC137 - ADE138 - BCE 139 - ABC140 - ABCE141 - ABC142 - AD143 - BDE144 - ACD145 - BCDE146 - BCE147 - ABC148 - ACE149 - ABE150 - AB151 - CDE152 - BE153 - ABC 154 - ACDE155 - ABCE156 - ABD157 - BCE158 - ABDE159 - BDE160 - AD161 - ABE162 - BCD 163 - ACE164 - A D165 - BCDE166 - ACE167 – ABCD 168 - BCE169 - ABE 170 - DE171 - ABC172 - ACE173 - CE174 - ACDE175 - BDE176 - AB

177 - ABD178 - ABC179 - ABC180 – ABCDE 181 - AC182 - BDE183 - AB184 - BE185 - CE186 - ABDE187 - BE188 - BCD189 – ABDC 190 – ABCD 191 – ABCDE 192 - CDE193 - CE194 - ABCE195 - ACDE196 – ABCD 197 - AB 198 - BCD199 – ABCDE 200 - ACDE201 - ABDE202 - ABCE203 - ABCD204 - ABC205 - ACE206 - ABCD207 - AC208 - ADE209 - ABE210 - ABD211 - AC212 - ABDE213 - AB214 - AB215 - BCDE216 - ABC217 - BCDE218 - AB219 - ACDE220 - ABDE221 - ABCD222 - ABCD223 - ABC224 - CDE225 - ABC226 - ABCE227 - ABCDE228 - DE

410

229 - BDE230 - ACE231 - ABCD232 - AC233 - ABC234 - DE235 - CDE236 - ABCD

237 - AC238 - BCD239 - ADE240 - ABC241 – CDE242 - BC243 - ABDE244 - BDE

245 - AC246 - BC247 - ABC248 - ABDE249 - ABCE250 – ABCDE

411

LITERATURA

1. S. Stamatin, I. Marin, P. Pulbere: „Traumatologie şi ortopedie” Chişinău 1993.2. Prof. D. Antonescu şi coautorii: “Elemente de Ortopedie şi Traumatologie” Bucureşti 1999.3. I. Marin, S. Stamatin, P. Pulbere: „Chirurgie de campanie” Chişinău 1997.4. Cursul de prelegeri al catedrei pentru studenţii anilor IV-VI.5. A.Spânu. Chirurgie . 2001.6. N.Angelescu. Tratat de patologie chirurgicală. 2001.7. I.Kuzin Afecţiuni chirurgicale (traducere). 1994.

412

C U P R I N S

Prefaţă................................................................................................................................ 3Întrebările pentru Examanul de Stat „Boli chirurgicale”............................................ 4Chirurgie generală, semiologie.......................................................................................... 4Chirurgie nr.1..................................................................................................................... 4Chirurgie nr.2..................................................................................................................... 7Obstetrică, ginecologie...................................................................................................... 10Traumatologie..................................................................................................................... 12Ortopedie............................................................................................................................ 13Chirurgie de cmpanie.......................................................................................................... 13Oncologie........................................................................................................................... 14Urologia.............................................................................................................................. 15Anesteziologie - Reanimatologie...................................................................................... 16Chirurgie pediatrică............................................................................................................ 16Teste de evaluare.............................................................................................................. 19Chirurgie generală, semiologie.......................................................................................... 19Chirurgie nr.1..................................................................................................................... 51Chirurgie nr.2..................................................................................................................... 132Obstetrică, ginecologie....................................................................................................... 220Traumatologie, ortopedie şi chirurgie de campanie........................................................... 310Oncologie........................................................................................................................... 323Urologie............................................................................................................................. 325Anesteziologie -Reanimatologie........................................................................................ 333Chirurgie pediatrică............................................................................................................ 352Răspunsuri......................................................................................................................... 387Literatura........................................................................................................................... 408

413