BOALA LYME “Boala cu 1000 de feţe"

1. Definiţie

2. Areal

3. Evoluţie

4. Tratament

5. Prevenţie

1

Dr. O

limp

ia C

an

dre

a

DEFINIŢIE

Boala Lyme este o boală infecţioasă produsă de o spirochetă

numită Borrelia burgdorferi care se transmite prin

muşcătura de capuşă.

Capuşa vectoare cel mai frecvent întâlnită în zona noastră

aparţine speciei Ixodes ricinus.

2

Dr. O

limp

ia C

an

dre

a

AREAL

3

Dr. O

limp

ia C

an

dre

a

Arealul preferat de capuşe este reprezentat de:

parcuri

zone cu tufişuri, arbuşti

zone împădurite.

Climatul ideal este reprezentat de creşterile brusce de temperatură care urmează unor perioade ploioase.

Nu toate capuşele sunt infectate şi nu toate persoanele muşcate de capuşă se îmbolnavesc.

Ciclul de viaţă

Presupune existenţa a trei gazde, mamifere mari şi mici, şi

trecerea succesiva din faza de larvă în cea de nimfa şi apoi de

adult.

Femela adult depune ouă care se transformă în larve îi ciclul

se reia.

UNDE TE ADRESEZI?

Persoanele cu simptome care pot ridica suspiciunea de

Boala Lyme trebuie sa se prezinte la medicul infecţionist!

Aglomerarea altor servicii medicale este inutilă şi poate

prejudicia activitatea specifică acestora.

6

Dr. O

limp

ia C

an

dre

a

INCIDENŢA BOLII

Studii relativ recente au arătat o creştere a incidenţei bolii

în mai multe ţări, cum ar fi:

Germania

Olanda

UK

O mare parte a acestei creşteri poate fi atribuită unei

conştientizări sporite, rezultând un diagnostic şi o notificare

mai acurate.

Este cunoscut faptul ca diagnosticul este uneori

“supraevaluat”.

7

Dr. O

limp

ia C

an

dre

a

BOALA POATE EVOLUA ÎN TREI STADII

Stadiul I – Borrelioza incipientă, localizată

Stadiul II – Borrelioza Lyme diseminată

Stadiul III – Borrelioza Lyme cronică

8

Dr. O

limp

ia C

an

dre

a

STADIUL I – BORRELIOZA INCIPIENTĂ,

LOCALIZATĂ

Este caracterizată prin apariţia, la locul muşcăturii, a unei leziuni specifice, numite eritem migrator.

Această leziune iniţială apare la 60-80% din pacienţi.

Are un aspect caracteristic, de “ochi de bou” şi trebuie să atingă un diametru de minimum 5 cm.

9

Dr. O

limp

ia C

an

dre

a

Eritem cronic migrator

ALTE MANIFESTĂRI ACUTE

Asemănătoare celor întâlnite în gripa cu un caracter intermitent:

Astenie

Febră

Cefalee

Uneori uşoară redoare a cefei

Dureri articulare sau/şi dureri musculare.

Uneorii poate aparea un Limfocitom borreliozic care se prezintă

sub forma unui nodul sau placa roşu-albăstruie, apărute de

regulă pe lobul urechii, mamelon sau scrot şi este mai frecvent

la copii (în special la nivelul urechii).

10

Dr. O

limp

ia C

an

dre

a

Dr. O

limp

ia C

an

dre

a

11

Manifestările din stadiul I apar

la 2 - 30 de zile după înţepătura

capuşei!

Dr. O

limp

ia C

an

dre

a

12

STADIUL II – BORRELIOZA LYME DISEMINATĂ

Spirocheta se poate răspândi prin vasele de sange şi limfatice

către alte ţesuturi:

alte structuri ale pielii

sistem nervos

musculo-scheletal

cardiac.

Atingerea oricăruia dintre aceste sisteme poate cauza o largă

varietate de manifestări clinice, apărute de la câteva

săptămâni până la peste un an de la infecţia iniţială.

13

Dr. O

limp

ia C

an

dre

a

MANIFESTĂRI CLINICE

Semne şi simptome generale, asemănătoare gripei, mai

severe decât în primul stadiu.

Leziuni secundare multiple la nivelul pielii, asemănătoare

eritemului migrator, dar mai mici decât leziunea iniţială.

Manifestări musculo-scheletale:

atacuri scurte, recurente (care revin), timp de săptămâni

sau luni

umflarea uneia sau mai multor articulaţii (uneori urmate de

artrita cronică la nivelul uneia sau mai multor articulaţii). 14

Dr. O

limp

ia C

an

dre

a

MANIFESTĂRI CLINICE

Neuroborrelioza incipientă:

Paralizie de nerv facial care poate fi bilaterală

Paralizii ale altor nervi cranieni

Meningita aseptică, limfocitară

Radiculoneuropatii (afectarea nervilor)

Encefalo - mielita - rar; ea trebuie confirmata prin evidentierea

unui titru mai mare de anticorpi fata de spiriocheta in LCR, fata

de ser.

Manifestari cardiace: debut brusc al unor tulburări de conducere,

cu durata de zile-săptămâni, asociate uneori cu o miocardita.

Palpitaţiile, bradicardia, blocul de ramură sau miocardita ca manifestări

izolate NU reprezintă criterii clinice de diagnostic. 15

Dr. O

limp

ia C

an

dre

a

STADIUL III – BORRELIOZA LYME CRONICĂ

16

Dr. O

limp

ia C

an

dre

a

Acest stadiu neobişnuit apare după câţiva ani de la infecţia

initială.

Manifestari clinice:

Artrita Lyme

Acrodermatita cronică atrofică (ACA)

Sindroame neurologice cronice.

ARTRITA LYME

Este rară în Europa şi mai frecventă în America de Nord. Se

manifestă tipic ca o afectare a unei singure articulaţii (ex.

genunchi), cu caracter intermitent.

17

Dr. O

limp

ia C

an

dre

a

ACRODERMATITA CRONICĂ ATROFICĂ (ACA)

Este o leziune fibrozantă progresivă a pielii, probabil cea mai

comună manifestare clinică din stadiul tardiv, în Europa.

Apare, de regulă, la nivelul membrelor inferioare ale

vârstnicilor, debutând cu o pigmentare albăstruie a pielii,

urmată de o atrofie progresivă a epidermului.

Pielea devine subţire, strălucitoare, asemănătoare hârtiei.

18

Dr. O

limp

ia C

an

dre

a

SINDROAME NEUROLOGICE CRONICE

Encefalopatia Lyme - este rară.

Se poate manifesta cu:

Pierdere de memorie

Depresie

Polineuropatie senzorială

Parapareza spastică

Probabil urmare a infectării directe a Sistemului Nervos

Central.

19

Dr. O

limp

ia C

an

dre

a

EXAMENUL DE LABORATOR

Recoltarea de probe de sânge, din care se obţine ser, în care se vor căuta anticorpii care reprezintă răspunsul organismului faţă de infecţie.

Recoltarea primei probe de sânge imediat după muşcătura nu ajută la stabilirea unui diagnostic de Boala Lyme, pentru că este necesar un interval de timp pentru ca organismul să fabrice anticorpi.

Recoltarea de probe de sânge la un pacient fără simptomele prezentate mai sus nu are nicio relevanţă.

20

Dr. O

limp

ia C

an

dre

a

Momentul recoltării probelor de ser

Recoltarea serului I pentru IgM şi IgG să se facă la 21 zile

de la debut pentru că probabilitatea obţinerii de rezultate

pozitive la cazuri reale să fie mai mare.

Proba a II-a de ser pentru IgM şi IgG se va recolta numai în

caz de rezultat negativ pentru serul I.

DSP Alba trimit probele la CRSP Cluj

EXAMENUL DE LABORATOR

Pentru stadiile II şi III de boală, un prim test pozitiv trebuie

confirmat printr-un alt tip de test (Western Blot).

În lipsa acestei confirmări, primul rezultat pozitiv (ex.IgG)

poate avea doar semnificaţia trecerii prin infecţie cu

săptămâni - ani în urmă, fără ca tablou clinic actual să fie

cauzat de Borrelia.

22

Dr. O

limp

ia C

an

dre

a

TRATAMENT MEDICAMENTOS

Tratamentul bolii Lyme depistate de timpuriu înseamnă de obicei o cură de antibiotice administrate timp de 3 - 4 săptămâni.

Dacă este disgnosticată rapid şi este tratată cu antibiotice, boala Lyme, este aproape întotdeauna tratabilă. Urticaria dispare de obicei în câteva zile după începerea tratamentului, dar alte semne şi simptome pot persista mai multe săptămâni.

Medicii recomandă ca stadiile incipiente ale bolii Lyme să fie tratate cu antibiotice precum:

Doxiciclină

Penicilină sau Eritromicină

Stadiile avansate ale bolii Lyme, cele cu afectare neurologică, cardiacă sau articulară se tratează în spital, cu antibiotice administrate intravenos.

23

Dr. O

limp

ia C

an

dre

a

Scheme terapeutice

Se începe cu Cefort im 20 zile minim

Dacă simptomele cedează se contiunuă 10 zile per os cu:

Amoxicilină sau

Klacid sau

Zinat

După 10 zile se repetă Ac Ig M

Scheme terapeutice

Tratamentul cu antibiotice este necesar în majoritatea cazurilor de boală care vor genera complicaţii neurologice:

ceftriaxona administrată iv, în doză de 2 grame / 24 de ore, timp de 30 de zile ;

sau penicilina G, administrată iv, în doză de 20 milioane UI / 24 de ore, timp de 30 zile ;

sau, cefotaxima, administrata iv, în doză de 2 grame, de trei ori / 24 de ore, timp de 30 de zile.

Pacienţii asimptomatici pot beneficia de pe urma antibioticelor administrate pe cale orală.

În cazul apariţiei recăderilor, după un prim regim terapeutic, se procedează la instituirea unui nou regim de tratament ; din nefericire, tratamentul cu antibiotice nu pare să prezinte avantaje, în cazurile în care boala Lyme va fi urmată de apariţia unui sindrom de astenie cronică.

Profilaxia cu antibiotice

Profilaxia nu este indicată de rutină – totuşi, în cazurile în care s-a produs

o muşcatură de căpuşă, iar pacientul este foarte anxios, profilaxia poate fi

realizată urmând urmatoarea schemă terapeutică

amoxicilina sau doxicilina, administrate pe o perioada de 10 zile

(eficiente pentru a preveni apariţia bolii Lyme) .

În prezent sunt testate o serie de vaccinuri împotriva bolii Lyme, însă ele

nu sunt momentan disponibile în comert.

Pentru obţinerea unor rezultate clinice favorabile, se recomandă ca terapia

să fie iniţiată cât mai precoce ;

Efectul întârzierii în aplicarea tratamentului cu antibiotice, se repercută în

prelungirea excesivă a perioadei de convalescenţă.

Din fericire, recuperarea completă poate fi obţinută în majoritatea cazurilor de

boală Lyme.

MĂSURI DE PROŢECTIE PERSONALĂ FAŢĂ DE

MUŞCĂTURA DE CAPUŞĂ ŞI DE PREVENIRE A

BOLII

Purtarea unor haine dechise la culoare, cu pantaloni lungi

introduşi în şosete de culoare deschisă şi textura mai deasă.

Purtarea unor pantofi sport deschişi la culoare, fără orificii

sau decupaje; papucii/ sandalele sunt excluse.

Utilizarea DEET (Dietil toluamida) drept repelent, prin

aplicare pe pielea ce poate veni în contact cu capuşele

(mâini, braţe, antebraţe, ceafă) şi utilizarea de repelenţi pe

bază de permetrin prin pulverizări asupra hainelor (în

special pantofi, şosete, pantaloni, etc).

Tratarea (spălarea şi uscarea cel puţin o ora, cu aer cald/

fierbinte) a hainelor folosite în teren, după activităţi

desfaşurate în zone cu potenţial de infestare cu capuşe. 27

Dr. O

limp

ia C

an

dre

a

MĂSURI DE PROTECŢIE PERSONALĂ

După desfaşurarea de activităţi în afara casei, inspectarea tuturor zonelor

de piele expuse reduce riscul de infecţie;

Capuşele se pot fixa oriunde, fără a provoca disconfort la ataşare sau în

timpul hrănirii.

Înlăturarea promptă a capuşelor, în cazul în care sunt găsite pe corp, cu

ajutorul unei pensete cu vârful bont (fără cioc), prin prinderea cât mai

aproape de piele şi tragerea în sus, astfel încât rostrul capuşei (aparatul

bucal) să nu ramâna în piele.

După înlaturarea capuşelor, pielea se va dezinfecta cu acool sanitar (70%)

şi se va aplica un unguent conţinând un antibiotic cu spectru larg.

Sursa: Dr.Odette Nicolae - Institutul Naţional de Sănătate Publică Centrul Naţionalde Supraveghere şi Control

al Bolilor Transmisibile

28

Dr. O

limp

ia C

an

dre

a

MĂSURI PENTRU CONTROLUL INTEGRAT AL

POPULAŢIILOR DE CĂPUŞE

1. Managementul habitatelor favorabile capuşelor

presupune realizarea unor arii fără căpuşe în zonele

rezidenţiale în care s-a constatat o infestare

semnificativa cu ixodide şi se realizeaza prin:

Reducerea vegetaţiei înalte (ierburi, tufişuri), tunderea

gazonului sau a spaţiilor înierbate.

Înlaturarea frunzelor moarte, a crăcilor căzute şi

arderea acestora.

Înlăturarea vegetaţiei din vecinatatea sau de pe pereţii

caselor.

Astuparea găurilor/crăpăturilor din pereţii caselor

2. Managementul animalelor gazdă

Presupune următoarele măsuri cu caracter general:

Descurajarea prezenţei rozătoarelor (depozitarea corectă a gunoiului menajer, depozitarea corectă a proviziilor – inclusiv grâne, fân, etc., folosirea de capcane, momeli otrăvite, etc)

Descurajarea prezenţei unor animale de pădure (căprioare, arici, porci mistreţi, urşi etc.) prin preajma casei.

Aplicarea de tratamente cu acaricide adecvate asupra animalelor de companie (câini, pisici, etc) şi asupra celor domestice (oi, capre, vaci, cai şi păsări de curte)

3. Managementul aplicării de acaricide sau Controlul

chimic (cu acaricide) a populaţiilor de căpuşe

Aplicarea prin pulverizare a unor formulări recomandate de

acaricide pe zone restrânse şi în microfocare; nu se fac

aplicari masive prin pulverizare/stropire din avion sau

maşină.

Alegerea în functie de situatie, de la caz la caz, a acaricidului şi

concentraţiilor cele mai potrivite.

Aplicarea acaricidelor trebuie efectuată de către personal

calificat şi atestat în acest sens.

ACARICIDE

1. Carbamaţii tip Cabaryl

2. Piretrinii (Pyrethrin)

3. Piretroizii