UNIVERSITATEA DIN CRAIOVAFACULTATEA DE DREPT ŞI ŞTIINŢE SOCIALE

MASTER “SOCIETATE, COMUNICARE ŞI MASS-MEDIA”

BLOCURI FRUMOASE ŞI BLOCURI URÂTE

Masterand:

VOICU VIORICA

IDITA MARIANA CRISTINA

PETRE DUMITRU

2014

0

Cuprins

Introducere

Legislaţie

Conceptul de locuire

Metoda de cercetare

Eşantionarea

Limitele cercetării

Descrierea celor două imobile

Concluzii

Bibliografie

Anexa-Fotografii

1

Introducere

Cum nu exista societate fără comunicare, aşa nu există nici personalitate, individ fără

interacţiune cu mediul social. Între personalitate şi societate putem stabili o relaţie sistemică, în

care personalitatea integrată în diverse subsisteme (structuri de activităţi sociale care realizează

funcţii ale sistemului social, activităţi economice, politice, de familie, culturale, etc.), este în

raport cu societatea, considerat sistem global, element în sistem, agentul acţiunii sociale.

În cadrul acestei relaţii, societatea formează, modelează individual şi personalitatea

individului conform sistemului de norme şi valori acceptate într-un moment istoric dat, iar

personalitatea prin activitatea sa creatoare, optimizează societatea, perfectionează mecanismele

sistemului social, doar când se impune, proiectează, creează noi structuri sociale, adecvate

sensului devenirii istorice.

       Societatea participă la modelarea personalităţii, a comportamentului social, iar când

individual este activă, acest lucru se repercutează asupra sa şi totodată societatea asupra

personalitatii individului ţn stare pasivă a acesuia, suficientă fiind doar prezenţa în acel mediu şi

apoi acţiunea individului asupra mediului.

      Termenul de societate, din prisma sociologică se refera la instituţii, comportamente

sociale. Omul nu poate trăi izolat ci în relaţionare cu ceilalţi, în strânsa corelaţie, afecţiune şi

comunicare. Individul astfel socializează şi se integrează mai uşor ţn societate, totodată îi

determină pe unii indivizi în formarea personalităţii lor, dar şi a comportamentelor acestora.

     Gustave Le Bon, vorbeşte de comportamentul colectiv prin apariţia în 1895 a lucrării sale

“Psihologia mulţimilor”1- mulţimea este văzută ca o reuniune de indivizi oarecare, indiferent de

naţionalitate, profesie sau sex, indiferent de împrejurările care îi adună laolaltă.

       Premisa sa este că într-o comunitate , personalitatea conştientă dispare formându-se un 

“suflet colectiv “care prezintă trăsături distincte. Membrii unei astfel de comunităţi se supun

“legii unităţii mentale a mulţimilor”, care spune că toţi indivizii din grup au tendinţa de a-şi

ignora propriile sisteme de valori şi încep să se ghideze exclusiv după normele grupului

respectiv.

În oraşele din România, apariţia cartierelor de locuinţe colective s-a manifestat ca o

suprimare de identitate, atât în ceea ce priveşte spaţiul urban, cât şi omul. Identitatea unui spaţiu

este legată de percepţia şi de semnificaţia acestuia pentru componenta umană. Lipsa identităţii

1 Gustave Le Bon, “Psihologia multimilor”, 1895

2

înseamnă lipsa ataşamentului populaţiei şi a diversităţii de experienţe ale unui loc. Aceasta, se

asociază cu noţiunea de non-spaţiu, adică inexistenţa unei legături între locul fizic şi semnificaţia

acestuia, legătură în contextul nivelului cultural şi emoţional. 

În ideea ansamblurilor de locuinţe colective, non-spaţiul a survenit din schimbul  relativ

brusc al conceptului de locuire. Cazurile de migrare dintr-un ţesut de tip rural, tradiţional, către

unul urbanizat depersonalizat, precum şi transformările din cadrul oraşului, de la locuinţa pe

parcelă individualizată, la locuinţa colectivă standardizată, sunt situaţiile de schimbare majoră a

traiului, din spaţii cu identitate puternic amprentată în viaţa locuitorilor, către non-spaţii.

Semnificaţia şi identitatea elementelor de mediu construit în care se desfăşoară viaţa

contribuie la identificarea locuitorilor cu spaţiul în care trăiesc şi la apartenenţa de o comunitate,

aceasta fiind una dintre primele probleme ale conceptului de locuire colectivă impusă în era

comunistă a României, izvorâtă din sentimentul de neapartenenţă  pe care noul cadru urban l-a

impus populaţiei în cauză.

Este vorba de prima generaţie de locuitori, cea provenită din spaţii închegate, cu

identitate puternic resimţită, pe care nu au regăsit-o în noul concept de locuire. Situaţia a fost

percepută diferit, odată cu apariţia urmatoarei generaţii. A început, astfel, prin aceasta, ca spaţiul

public aferent blocurilor, să-şi capete propria “personalitate”. Fenomenul s-a petrecut însă pe

fondul unei lipse de culturi şi identităţi a spaţiului colectiv, potrivit ideologiei comuniste.

Neexistând deci o esenţă a lucrurilor, practicile nu au fost decât împrumutate din modele

exterioare sau de la diverse comunităţi (ale populaţiilor minoritare de alte etnii, cu identitate

pregnantă), resimţindu-se, în efect, dezorientarea culturală.

3

Legislaţie

Legea 230 / 2007 Legea asociatiilor de proprietari2

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale, definiţii

Art. 3

În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) clădire-bloc de locuinţe-condominiu - proprietatea imobiliară formată din proprietăţi

individuale, definite apartamente sau spaţii cu altă destinaţie decât aceea de locuinţe, şi

proprietatea comună indiviză. Poate fi definit condominiu şi un tronson cu una sau mai multe

scări, din cadrul clădirii de locuit, în condiţiile în care se poate delimita proprietatea comună;

b) proprietate individuală - apartamentul sau spaţiul cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă,

parte dintr-o clădire, destinată locuirii sau altor activităţi, care împreună cu cota-parte indiviză

din proprietatea comună constituie o unitate de proprietate imobiliară. Cu excepţia unor situaţii

pentru care există alte prevederi exprese în prezenta lege sau în acordul de asociere, dreptul de

proprietate asupra unei proprietăţi individuale dintr-un condominiu trebuie considerat în acelaşi

mod ca şi dreptul de proprietate asupra altor bunuri imobile;

c) proprietate comună - toate părţile dintr-un condominiu care nu sunt apartamente sau spaţii cu

altă destinaţie decât aceea de locuinţă;

d) proprietate comună aferentă tronsoanelor sau scărilor care nu poate fi delimitată - cel puţin o

instalaţie pe verticală care alimentează în comun tronsoane ori scări sau părţi de construcţie

comune tronsoanelor ori scărilor, care nu pot fi definite separat din punct de vedere fizic ca

poziţie şi suprafaţă;

e) cotă-parte indiviză - cota-parte de proprietate care îi revine fiecărei proprietăţi individuale din

proprietatea comună şi este egală cu raportul dintre suprafaţa utilă a proprietăţii individuale şi

totalul suprafeţelor utile ale tuturor proprietăţilor individuale;

2 Legea 230 /2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial nr. 490 din 23 iulie 2007

4

f) proprietar al spaţiului, respectiv al apartamentului - persoana fizică sau juridică, de drept

public ori de drept privat, care are în proprietate acel spaţiu, respectiv apartament, într-un

condominiu;

g) asociaţie de proprietari - formă de asociere autonomă şi nonprofit a majorităţii proprietarilor

dintr-un condominiu;

h) acord de asociere - actul care consfinţeşte decizia proprietarilor de a se asocia;

i) cheltuieli ale asociaţiei de proprietari - cheltuielile sau obligaţiile financiare ale asociaţiei care

sunt legate de exploatarea, reparaţia ori întreţinerea proprietăţii comune, precum şi cheltuielile cu

serviciile de care beneficiază proprietarii şi care nu sunt facturate individual către proprietăţile

individuale;

j) cotă de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari - suma corespunzătoare din

cheltuielile asociaţiei, pe care fiecare proprietar este obligat să o plătească lunar;

k) atestat - actul care dovedeşte calitatea de administrator de imobil.

CAPITOLUL III

Drepturile şi obligaţiile proprietarilor

Art. 16

(1) Proprietarii sunt obligaţi să ia măsuri pentru consolidarea sau modernizarea clădirii, pentru

reabilitarea termică şi eficienţa energetică, potrivit prevederilor legale. Indiferent de natura

intervenţiilor, se va avea în vedere menţinerea aspectului armonios şi unitar al întregii clădiri.

(2) CAPITOLUL III

Drepturile şi obligaţiile proprietarilor

(3) Art. 17

(4) Dacă proprietarul unui apartament ori spaţiu sau oricare altă persoană care acţionează în

numele său provoacă daune oricărei părţi din proprietatea comună sau unui alt apartament ori

spaţiu, respectivul proprietar sau respectiva persoană are obligaţia să repare stricăciunile ori

să plătească cheltuielile pentru lucrările de reparaţii.

5

Conceptul de locuire

Cu toate că sentimentul de proprietate a crescut în aceeaşi măsură a crescut şi lipsa

responsabilităţii asupra imaginii de ansamblu, acestea doua sunt două dintre cauzele ce

determină astăzi o problemă de estetică cu care se confruntă oraşul. Spaţiile verzi şi cele publice

aferente construcţiilor colective sunt pe de o parte lipsite de identitate, iar pe de altă parte nu sunt

tratate cu respect de către populaţie.  Motivul acestui fenomen se datorează în linii mari lipsei de

iniţiativă din partea autorităţilor în vederea formării unui spirit de comunitate. Astfel, lipsa de

respect a oamenilor faţă de acestea se manifestă pornind de la convingerea că nu ei le deţin.

Etapele evoluţiei concepului de locuire se definesc astfel:

- locuirea pe parcelă – unde imaginea urbană de la nivelul străzii juca un rol important, iar

amenajările peisagere ale grădinilor precum şi aspectul construcţiilor din spatele acestora aveau

puterea de a creşte respectul comunităţii pentru respectivul proprietar,

- locuirea colectivă - în care standardizarea şi disiparea indentităţii oamenilor, privarea de

intimitate, precum şi ştergerea culturii provenite dinainte de regimul dictatorial, au creeat baza

apariţiei unei crize identitare.

- noua locuire pe parcela – ca reacţie împotriva locuirii colective, ca proces de contra-

identificare a indivizilor cu spaţiul colectiv, acesta fiind o manifestare logică de “libertate” greşit

înţeleasă, a celor care acum reuşesc să “evadeze” din spaţiile lipsite de intimitate ale

apartamentelor din locuinţele colective. S-a ajuns aşadar, la o hibridizare a locuinţei pe parcelă,

rezultată în urma amestecului conceptului de locuire individuală cu a nevoilor apărute în

locuinţele colective: de spaţiu intim, puternic personalizat, de afirmare exagerată a caracterului.

   Lipsa unei identităţi a locului (inclusiv cultura) şi a unor modele de calitate determină în

prezent noi parcelări urbane, de regulă localizate spre periferia oraşului sau în zonele de

influenţă, în care se poate observa conceptul hibrid de locuire. Trăsăturile  comune identificate la

nivelul acestor noi proprietăţi sunt:

-Reducerea spaţiilor destinate circulaţiilor, uneori sub limita de funcţionalitate: profile

carosabile înguste,fără vegetaţie de aliniament prevazută, în unele cazuri fără trotuare;

-Inexistenţa spaţiilor publice de socializare şi relaxare (parcuri, scuaruri);

6

-Separarea clară a spaţiului public de cel privat prin garduri înalte şi impermeabile vizual, se

renunţă deci la ideea de spaţii semi-publice (reacţie provenită din dorinţa de intimitate);

-Supradimensionarea construcţiilor şi a spaţiilor interioare (reacţie cauzată de lipsa de spaţiu a

apartamentelor din locuinţele colective);

-Alegerea unor culori stridente în decorarea faţadelor (reacţie provenită din dorinţa de

individualizare, de ieşire din “comun”);

-Dezinteresul faţă de imaginea peisageră – amenajarea cadrului natural aferent construcţiilor

se reduce la simpla gazonare, uneori lipsind şi această intenţie, iar alteori renunţându-se complet

la acesta prin pavarea integrală a parcelei;

-Distanţa redusă între clădiri – deşi un paradox în ideea de intimitate, primează marimea

spaţiilor interioare.

Toate acestea scot in evidenta incapacitatea de a distinge esteticul de inestetic, a respectului faţă

de sine, de aproape, de spaţiu, lipsa unei identitati.

7

Metoda de cercetare

În cadrul studiului pentru culegerea datelor am folosit ca metode de cercetare observaţia

şi interviul. În primul rând am aplicat interviuri semistructurate: câte un interviu cu câte un

reprezentant al fiecărui bloc, pentru a afla date şi acţiuni importante din acest imobil, precum şi

alte informaţii necesare pentru crearea unui model de chestionar folosit în cercetarea noastră.

În paralel, am realizat câte o observaţie în fiecare bloc, încercând să aflăm toate

informaţiile necesare comparaţiei ulterioare. În această idee am efectuat poze digitale la ambele

locaţii.

Am folosit metoda observaţiei deoarece reprezintă o metodă de bază, o modalitate de

studiu, care stă la baza oricărui tip de experiment. Este cea mai veche metodă de cercetare din

socio-psihologie, utilizată atât în studiile de tip cantitativ, cât si în cele de tip calitativ.

Primele cercetări centrate pe această metodă au fost cele antropologice în scopul înţelegerii

altor culturi. Etimologie: "observare" (latina): a privi, a fi atent la.

În cadrul observaţiei s-au constat şi notat fidel fenomenele, aşa cum se desfăşoară ele în

realitate, scopul observaţiei fiind de a descrie contactul şi persoanele observate pentru a permite

înţelegerea a ceea ce se întâmplă acolo, în vederea unei înţelegeri corecte.

Eşantionarea

Eşantionul ales pentru efectuarea intervievării a fost alcătuit din câte un reprezentant din

fiecare imobil ce a constituit obiectul observaţiei.

Limitele cercetării

Cercetarea are ca limite atât timpul scurt de colectare a datelor şi implicit numărul mic

de persoane intervievate. Prin urmare, interpretarea datelor colectate, în urma analizei, acestea

asigură autenticitatea informaţiilor, dar nu sunt reprezentative.

În continuare facem o analiză comparativă a cele doua blocuri, pornind de la datele culese

de pe teren.

8

Descrierea celor două imobile

  „Blocul urât” este alcatuit din 10 apartamente şi este situat pe str. Gheorghe Ţiţeica,

Cartier Rovine, Craiova. Blocul se caracterizează printr-un nivelul estetic scăzut, fiind inconjurat

de alte blocuri, şi situat în imediata vecinătate a unui punct termic. Dupa cum se observa şi din

fotografia facută la faţa locului, nivelului scăzut „estetic” i se adaugă şi lipsa unui nivel mediu de

curăţenie cât şi un grad ridicat de uzură a cladirii. Geamul extern al scării blocului este puţin

fisurat şi lipit cu scotch şi tot pe el se află lipite diverse pliante de la asociaţia de locatari.

Gunoiul comun care cuprinde diverse pliante de la firmele de publicitate ocupă un colţ în

partea stângă a intrării în bloc undeva sub cutiile poştale şi nu este dotat cu niciun coş de gunoi

provizoriu. Iluminatul pe casa scării este aproape inexistent, fiind asigurat de un bec de

intensitate redusă de la unul din etajele superioare . Atmosfera mediului ambiant este pătrunsă de

un miros neplacut, greoi, amplificat şi de prezenţa câtorva cartoane şi a unei carpete pe care stă

aşezat un câine, imediat ce intri în bloc pe partea dreaptă şi evident că nu-i lipsesc acestuia

recipientele cu apă şi mâncare, toate acestea fiindu-i puse la dispoziţie de persoana care locuieşte

la apartamentul 1.

Aşa cum se poate observa din fotografii, la „blocul urât” tencuiala se desprinde încetul cu

încetul, iar din discuţia purtată cu unul din locatari, nimeni nu găseşte nicio soluţie pentru a

rezolva această problemă, formându-ne astfel o părere despre oamenii care locuiesc acolo. Ciclul

de viaţă al unei clădiri este de 30-40 de ani, susţin experţii în domeniu. În primul rând, în

momentul în care ajungi în faţa blocului se poate observa chiar fără să vrei dacă imobilul arată

civilizat, dacă nu este îngrijit, zugrăvit, dacă pomii din faţa blocului nu sunt îngrijiţi, vopsiţi,

dacă nu există flori, dacă blocul respectiv nu este curat înseamnă că acolo nu locuiesc oameni

gospodari şi nimeni nu ar vrea să aibă vecini astfel de oameni.

În urma consultării avizierului aflat la parterul blocului restanţele se ridică la câteva mii

ron pentru luna aprilie . Nimeni nu ar vrea să locuiască într-un bloc unde locatarii nu îşi achită

la timp facturile la întreţinere. Riscurile de a rămâne fără apă sau căldură pe timp de iarnă sunt

mari.

9

„Blocul frumos” este situat pe str. Bătrânilor, nr.12 tot în cartierul Rovine. Este dotat cu

cu interfon functionabil şi este proaspăt zugrăvit. Casa scării are un aspect îngrijit cu perdele la

ferestre şi flori la fiecare etaj.

„Blocul frumos” este alcatuit din 10 apartamente dintre care toate sunt dotate cu

geamuri termopan inclusiv balcoanele sunt închise cu acelaşi material şi numai 6 dintre

apartamente sunt dotate cu uşă antiefracţie.

În cadrul ,,blocului urat” locatarii acestuia se confruntă cu probleme administrative cum

ar fi nerespectarea programului de linişte, probleme referitoare la lipsa unei izolaţii exterioare,

divergente datorită interfonului care nu funcţionează. În ceea ce-i priveşte pe locatarii ,,blocului

frumos”, informaţiile obţinute de la persoana intervievată au scos în evidenţă faptul că ei nu se

confruntă cu probleme de această natură şi chiar dacă ar mai exista anumite probleme acestea

sunt nesemnificative.

Prin urmare blocul de pe strada Gheorghe Ţiţeica alcătuit şi el tot din 10 apartamente este

locuit de persoane care fac parte din clasa socială medie, iar priorităţile sunt împărţite în timp ce

pe unii dintre ei îi preocupă izolaţia acoperişului ceilalţi înclină spre izolarea exterioara a

blocului, observând şi noi deteriorarea pereţilor datorită lipsei izolaţiei, concluzia la care am

ajuns este că problemele cu care se confruntă aceşti oameni sunt de natură financiară, iar

principala cauza este lipsa de colaborare.

La polul opus se află ,,blocul frumos” unde locatarii colaborează atat de bine încat atât

cheltuielile pentru izolarea acoperişului cât şi cele pentru reabilitarea exterioară sau zugrăvirea

casei scăării sunt împărţite în mod egal la fiecare apartament, iar atunci când se realizează

şedinţe de bloc toată lumea este prezentă şi deciziile se iau de comun-acord şi în felul acesta

toata lumea este mulţumită de investiţia pe care o fac.

Lipsa de mobilizare în cadrul ,,blocului urât” reiese din faptul că oamenii de aici nu se

prezintă la şedintele de bloc, sunt pasivi, aproape indiferenţi, însă în urma intervievării reiese că

ar avea de fapt o singură problemă comună şi anume lipsa luminii pe casa scării de o lungă

perioada de timp, problema care face ca persoanele care vin la aceştia în vizită să-şi formeze o

părere nu prea bună despre cei care locuiesc aici fiind nevoiţi pentru a ajunge în vizită la

persoana la care şi-au propus să folosească mijloace de iluminat proprii improvizate.

Regulile interne ale ,,blocului frumos” sunt bine stabilite şi respectate de toţi locatarii. Se

respectă programul de linişte, iar în momentul în care cineva observă că un obiect din spaţiul

comun nu mai funcţionează sau este deteriorat, ori a apărut ceva nou pe piaţă şi care le-ar putea

10

fi de folos, le propune celorlalţi, le argumenteaza si apoi majoritatea decide dacă este sau nu de

acord cu propunerea, ideile noi fiind întotdeauna bine-venite.

În urma prelucrării datelor obţinute am aflat că nivelul de trai al celor din ,,blocul

frumos” este mult mai ridicat decât al celor din ,,blocul urat”, această situaţie datorându-se

faptului că cei din ,,blocul frumos” au şi o situaţie materială mult mai bună comparativ cu

ceilalţi, informaţie pe care am obţinut-o şi comparând cele doua file de la avizier în care sunt

menţionate restanţele pe care aceştia le au la regiile care le furnizează utilităţile de care au nevoie

pentru a supravieţui în bune condiţii şi a avea un trai decent. O altă caracteristică care arată

starea materială este cea referitoare la faptul că în ,,blocul frumos” majoritatea apartamentelor au

fost renovate fiind dotate cu aparate de aer condiţionat şi microcentrale electrice în timp ce

în ,,blocul urat” în fotografia realizată se poate observa prezenţa doar a unui aparat de aer

condiţionat.

În ,,blocul frumos” marea majoritate a relaţiilor care s-au stabilit între vecini sunt relaţii

la distanţă, însă există şi familii între care exista o legătură de prietenie strânsă şi care se

vizitează, există persoane care sunt colegi de serviciu şi chiar între două familii din cadrul

blocului există o relaţie de rudenie de tipul naş-fin.

În ,,blocul urat” s-au format grupuri restrânse de 2-3 familii şi fiecare dintre aceste

grupuri se află în conflict cu ceilalţi, având principii de viaţă diferite, opinii diferite, sugestii

diferite chiar şi prioritaţi diferite, chiar şi în ceea ce priveşte spaţiul comun şi de aceea aici nu se

poate lua niciodată o decizie comună.

11

Concluzii

        Desigur ca şi în societăţile contemporane poziţia socială a părinţilor, starea materială,

nivelul lor de pregatire, locul unde trăiesc, concepţia lor asupra vieţii, idealul lor de viaţă sunt

factori care vor influenta în mod important, încă din primii ani şi îin continuare de-a lungul

vieţii, procesul de integrare, formarea personalităţii şi comportamentul urmaşilor.

       Funcţiile integratoare îndeplinite de familie sunt determinate întotdeauna de către starea

generală a societăţii, de către macrostructura ei, de situaţia generală a progresului etnic şi

economic.

       O influenţă determinată asupra integrării socioculturale a individului, asupra formării

personalităţii va influenţa şi funcţiile integratoare ale familiei, de pildă, în societatea capitalistă

contemporană, într-un fel va pregati o familie de muncitori viitoarea generaţie pentru viaţă,

anumite modele comportamentale va asigura încă din primi ani de viaţă şi cu totul în alt fel şi în

alt mod vor fi soluţionate aceleaşi probleme privind pregatirea viitoarelor generaţii în familiile

intelectuale.

        Apartenenţa la o anumită  clasă defineşte locul individului în societate, accesul lui la

instruire şi educaţie, participarea lui la creaţia avuţiei naţionale, la conducere, la putere şi la

luarea deciziilor.

        Un alt factor deosebit de important în procesul de integrare socioculturală a individului şi de

formare a personalităţii lui îl constituie structura profesională.

         Exercitarea profesiunii este rolul social de bază al oricărui individ matur, acestei activităţi i

se acordă  cel mai mult din viaţă, exercitarea profesiunii este statutul existenţial al individului, dă

sens vieţii lui.

        Pregatirea profesiunii este cadrul obiectiv, optim de formare şi dezvoltare plenară a

personalităţii individului, în aces tip de activitate se dezvoltă aptitudinile, talentele, capacităţile,

se implinesc aspiraţiile, se definesc şi se exprimă un anumit stil de viaţă, un anumit mod de

gândire .

        Rezultatul activităţii profesionale reprezintă criteriul valoric apreciativ asupra locului şi a

rolului pe care îl îndeplineşte personalitatea în societate. Astfel că personalitatea reprezintă

12

rezultatul eredităţii, naturalului (trăsăturile caracteriale înascute), cât şi mediul social, exteriorul

(completarea şi asimilarea de alte valori, trăsături), fapt ce face ca personalitatea să devină mai

complexă.

      Prin urmare, cu cat un individ are o cultură şi o inteligenţă mai mare cu atat el   se poate

adapta mai uşor în societate, se descurcă mai uşor în viaţă, omul intrând astfel în acţiune şi dă

sens vieţii şi locului în societate pe care îl ocupă, de aici şi zicala că ,,Omul sfinţeşte locul”.

       

13

Bibliografie

1. Gustave Le Bon, “Psihologia mulţimilor”, 1895

2. Legea 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari,

publictă în molnbitorul Oficialbnr. 490 din 3 iulie 2007

3. Relatia societate – personalitate, dezvoltarea personalitatii prin educatie

http://www.naturalist.ro/arta-si-cultura/relatia-societate-ndash-personalitate-dezvoltarea-

personalitatii-prin-educatie/

14

Anexa

Blocul frumos

Blocul urât

15