Black TRIBUNA · scolasticã, de tipul O lume dispãrutã, În cãutarea comunismului pierdutsau Cartea roz a comunismului, Tovarãºe de drum...reconstituie ... cãrþii – o altã

TRIBUNA 142

PANTONE 2266U- aalbastru

PANTONE 2266U- aalbastru11

Black

Black

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV I I • 1 - 11 5 aa u g u s t 2 0 0 8 2 lei

Cu

lturã creºtin

ã ºi edu

caþie religioasãJudeþul Cluj

Molnos LajosGyörgy DragománAlexandru Jurcan

An

cheta T

ribun

a

Antoine CompagnonDemonulteoriei

Ilustraþia numãrului: Toshio Yoshizumi

Eliza Deac

Fotopoemul luiBogdan Ghiu

Interviu Analize critice

„Statul e un om de la miliþie” ne învãþa unpuºti de ºapte ani în cartea Experimentul Zaica(Meridiane, 2000), unde la întrebãrile„chibzuite” ale profesorului de desen DorelZaica, elevii rãspundeau aproape suprarealist,definind însã mai exact decît statisticile ºipropaganda oficiale realitãþile statului comunist.

Nu copii, ci ºaptesprezece autoare seîntîlnesc în Tovarãºe de drum: experienþafemininã în comunism (Polirom, 2008), ridicîndmãnuºa aruncatã de coordonatorii volumului,Radu Pavel Gheo ºi Dan Lungu. Pe urmele altorcercetãri mai „soft”, lipsite de rigiditatescolasticã, de tipul O lume dispãrutã, Încãutarea comunismului pierdut sau Cartea roz acomunismului, Tovarãºe de drum... reconstituie„cenuºiul vieþii cotidiene”, cu atenþie pentrudetaliile ºi nuanþele sale, de pildã pentru„experienþa de gen”. Situaþia femeii încomunism se ameliorase doar în rapoarteleoficiale, ele cîºtigîndu-ºi – cumva – dreptul de a-iconcura pe bãrbaþi în „cîmpul muncii”, dreptulde a participa la viaþa publicã etc., fiind – înacelaºi timp – obligate, în cele mai multe cazuri,sã-ºi pãstreze ºi atributele soþiei „de tiptradiþional” (care avea în grijã copiii, procurareaºi prepararea hranei sau curãþenia). Existau, deasemenea, legi care au influenþat (cînd nu audistrus) viaþa milioanelor de femei: „Decretul770 din 1966 interzicea avorturile în România,cu excepþia avortului terapeutic, permis înprimele trei luni de sarcinã”. Rezultat al obsesieidemografice a Ceauºeºtilor, decretul a dus latraumatizarea, mutilarea fizicã ºi – pe o scarãneverosmilã – la moartea a mii de femei.

Multe din „durerile înãbuºite” ale epocii deaur revin la viaþã, pe hîrtie, în exerciþiileconfesive ale autoarelor noastre, ºaptesprezecela numãr, cum spuneam: Adriana Babeþi,Anamaria Beligan, Carmen Bendovski, RodicaBinder, Adriana Bittel, Mariana Codruþ, SandaCordoº, Nora Iuga, Cerasela Nistor, IoanaOcneanu-Thiéry, Simona Popescu, IuliaPopovici, Alina Radu, Doina Ruºti, SimonaSora, Mihaela Ursa ºi Otilia Vieru-Baraboi.Mãrturiile acestora ar trebui sã dea seamã deexperienþele femeilor intelectuale, cu înaltãeducaþie, anticipînd – ne asigurã coordonatoriicãrþii – o altã serie de depoziþii ale unor femeide condiþie modestã, supravieþuitoare ale„deceniilor de împliniri mãreþe”.

Deºi iradiazã aproape la fiecare paginã rãulideologic, comunist, cartea se citeºte cuînfrigurare ºi plãcere, pentru cã autoarelenoastre sînt (ºi) prozatoare talentate, ludice ºilucide, care, în fond, au supravieþuit ºi graþieviciului artistic acestor ani ai coºmarului

generalizat. Aºadar, nu vã aºteptaþi la opledoarie feministã, la un discursdemisitificator, revanºard, limitat de teoriile ºipracticile actuale. Tovarãºe de drum... e (ºi cîteceva din toate astea dar) mai mult decît atît.Am citit, abia stãpînindu-mi „rîsu-plînsul”,capitolul Sarsanela, întocmit de Adriana Babeþi,unde – prin nu ºtiu ce chimism – umorul estesecretat, în doze terapeutice, în funcþie deamplitudinea dezastrului, ca în comediilesovietice din anii `80 ai secolului trecut.Povestirea Ginecologii mei, de Doina Ruºti, are– în schimb – o scriiturã tãioasã, morbidã, otristeþe de nevindecat, asumînd – cu sinceritateºi superbie – încã o datã supliciul uneiautobiografii dureroase, ca în videoclipul Onede la Metallica. La finalul acestui „blocnotes”,citiþi ºi ascultaþi, pe ritmuri de A-ha, o pãrticicãdin contribuþia Otiliei Vieru-Baraboi:

„Sînt ultimul embrion al mamei. Din ceidouãzeci ºi trei concepuþi, numai trei au avut decrescut ºi de vãzut lumina zilei, ceilalþi douãzecis-au întors în maþele de beton ale pãmîntului.Invidiez uneori încercarea ghilotinatã de aprinde formã a fraþilor ºi surorilor mele. Euînsãmi aº fi fost un astfel de avorton, dacãmaicã-mea s-ar fi lãsat convinsã de medici sãpunã capãt sarcinii. Un avorton rãmas în viaþã:un accident mai patetic nu existã. Erau mulþi camine, ne recunoºteam dupã plãcerea dementãcu care distrugeam trenurile în care neîmbarcam vara cãtre taberele de vacanþã.Împreunã, ne îmbibam cu alcool trupurilecaraghioase ºi inutile, cãutînd instinctivintimitatea de borcan a formolului. La ºcoalã,profesorii ne detectau din prima clipã, dupãuniforma strîmtã, prea scurtã, panglicuþa,urechiuºele ºi unghiuþele murdare, numãrulmatricol descusut, privirea plinã de urã. Lucidã.Un copil care a înþeles tot e un monstru. Aveamo privire de fiarã încolþitã, mã numeam «Vieru»ºi-atît”.

ªi dacã sînteþi dintre cei care vara au chef sãciteascã ºi lucruri inteligente, ceva maiincomode dar excelent scrise, puneþi mîna pevolumul Tovarãºe de drum: experienþa femininãîn comunism.

În fiecare luni, de la ora 22:10,scriitori, critici, traducãtori, editori

sunt invitaþi la

Radio-grafii literareUn talk-show de literaturã

contemporanã

Radio România Cultural

101,0 FM22 TRIBUNA • NR. 142 • 1-15 august 2008

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

Consiliul cconsultativ aal RRedacþiei TTribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMonica GheþVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Tehnoredactare:Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu

Colaþionare ººi ssupervizare:L.G. Ilea

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

bour

22

Black Pantone 2253 UU


bloc notes

ªtefan Manasia

Cînd femeile îºi povestescviaþa

În precedentele numere ale Revistei Tribunaam evidenþiat aspecte ale construcþiei ºicetãþeniei europene. Perspectivele istorico-

analitice oferite îºi gãsesc continuarea într-oanalizã a identitãþii spaþiului european. Acestadin urmã este definit, consistent cu demersurileanterioare, drept teritoriul Uniunii Europene,indiferent de dimensiunile acesteia, constantmodificate în urma valurilor de extindere.Recunoaºtem limitarea acestei abordãri ºiexistenþa unui spaþiu european mult mai vast cepoate oferi bazele unor interpretãri ºi analize maigeneroase din punct de vedere substanþial. Însã,perspectiva actualã, consistentã cu precedenteledemersuri, oferã câteva indicii asupra evoluþieiidentitãþii statelor ce au creat actuala UE ºi amodalitãþii în care eforturile lor au luat formãfinalã. În acest sens, abordãm formarea ºi criza„identitãþii europene”, a modului în care aceastase cristalizeazã ºi manifestã, precum ºiproblemele ºi antagonismele care sunt pãrþiconstituante ale construcþiei identitare.

Ce este identitatea euro-peanã?

Identitatea europeanã este un conceptabstract dificil de definit care suscitã destulecontroverse în mediul academic ºi politicdeopotrivã. Principala problemã rezidã înimposibilitatea de a stabili grupul þintã care sãmanifeste aceastã identitate. Cine sunt cei cetrebuie sã se identifice drept europeni ºi cândîncepe aceasta sã se manifeste? Va fi identitateaeuropeanã, un fenomen exclusivist manifestatdoar de cetãþenii þãrilor UE sau va fi ea extinsã ºiacceptatã de toate naþiunile BãtrânuluiContinent? Referindu-ne la cel din urmã concept,din punct de vedere geografic este aproapeimposibil sã gãsim un consens în ceea ce priveºtegraniþele Europei. Este sau nu Rusia o þarãeuropeanã? Este Turcia îndreptãþitã sã seidentifice drept europeanã? Luând ca indicatorprezenþele la Campionatul European de fotbal,rãspunsul este afirmativ. Însã, ºi Israel participã,exclusiv datoritã raþiunilor politice, în aceeaºicompetiþie ºi atunci cetãþenii sãi nu au motive sãnu se afilieze identitãþii europene. Sã analizãmpuþin detaliat fiecare dintre cele douã þãrimenþionate (Rusia ºi Turcia) pentru a observasimilaritãþi ºi diferenþe cu lumea europeanã.

Mulþi înclinã sã creadã cã Europa atingelimita sa esticã acolo unde Uralii opresc stepaasiaticã. Cu toate acestea, din punct de vederecultural Rusia a fost dintotdeauna o þarãeuropeanã. Odatã cu Petru cel Mare ea devine,prin aristocraþia sa, conectatã la spiritul europeanacceptând ºi nu de multe ori influenþând ºiîmbogãþind cultura europeanã. Luând doar câtevaexemple, îi considerãm pe Tolstoi ºi Dostoievskiscriitori europeni, Ceaikovski ºi Prokofiev (acestadin urmã nãscut pe teritoriul actualei Ucraine) aucontribuit la dezvoltarea muzicalã a continentului

european, iar partea europeanã aflatã subinfluenþa Rusiei (pentru o bunã perioadã URSS)pentru mare parte a secolului trecut a suferitmodificãri dramatice. Marea majoritate a acestorstate sunt acum membre ale UE, iar restul ºi-audeclarat deja intenþia de a deveni. Astfel,indiferent de poziþionarea geograficã, impactulRusiei asupra Europei ºi asemãnãrile culturale nuîndreptãþesc vocile ce îi contestã acesteia statululde þarã europeanã.

Un alt caz interesant este dat de situaþiaTurciei. Moºtenitoarea Imperiului Otoman, deºisecularã la nivelul elitelor, are foarte puþinelegãturi geografice cu Bãtrânul Continent.Regânditã de Ataturk la începutul secoluluitrecut, ea bate la porþile „clubului european” încãde le primele demersuri pentru constituireaacestuia, numai pentru a fi refuzatã cuamabilitate de fiecare datã. Turcia modernã ºicontemporanã are aspiraþii de apropiere defostele teritorii cucerite, iar la nivel spiritualaceastã provocare pare a fi foarte mare. Va fi eacapabilã sã dezvolte ºi sã accepte o identitateeuropeanã care sã se suprapunã peste tradiþiile ºispiritul sãu musulman? Turcia trebuie sãconvingã mult mai mult decât Rusia ºi prinprisma gesturilor politice recente: distanþare deSUA, acceptarea vizitei liderului Hamas,apropiere de state asiatice, represalii în sudul þãriiîmpotriva kurzilor. Privind din punct de vedereistoric, turcii nu au îmbrãþiºat cultura europeanãºi au contribuit la aceasta prin impunerea unorelemente care în marea lor majoritate nu au avutlongevitatea celor lângã care s-au aºezat.

În contextul extinderii sale ºi al controverselorlegate de statutul european al unor state, UE este

interesatã azi mai mult decât oricând dedezvoltarea unei identitãþi europene. Aceastãconstrucþie identitarã va trebui sã asigure sursacoeziunii sale ºi mai ales sã-i reprezinte spiritulatunci când europenii vor intra în contact cureprezentanþii altor culturi. La nivel spiritual,multe voci susþin cu tãrie cã identitateaeuropeanã este deja un proces care se manifestãîn sfera culturalã ºi politicã europeanã. Elitele dela Bruxelles ºi Strasbourg, ”primii europeni” aºacum se încãpãþâneazã unii sã-i numeascã pemembrii aparatului administrativ al Uniunii, tindsã le dea dreptate. Poate aleºii politici simtcristalizarea unui astfel de spirit, unei atitudini ºia unui comportament european. Însã, se poateafirma acelaºi lucru despre cetãþenii statelormembre, a cãror conºtiinþã europeanã mai aremult pânã sã se cristalizeze. În fond, ceînseamnã a simþi european? Eforturile recente aleUE de a formula o poziþie politicã comunã, de aaduce aproape elementele culturale prin diverseproiecte ºi de a reforma propriul sistem politicoferã indiciile eforturilor venite de sus în jos.Însã, identitatea colectivã începe de la nivelindividual, nu poate fi impusã sau creionatã deelemente artificiale. UE este o construcþierecentã, nu are decât 50 de ani. Scoþienii, galeziiºi irlandezii au probleme identitare datând desute de ani (adevãrat, create pe alte baze ºipornind de la alte premise). Aceleaºi exemple leputem regãsi ºi în Catalunia sau Þara Bascilor.Formarea unei identitãþi europene este un processinuos, cu multe obstacole, iar europenii suntdoar la început. Dacã irlandezii au respinsratificarea Tratatului de la Lisabona sau franceziiºi olandezii au spus „nu” TratatuluiConstituþional, nu înseamnã cã aceste popoaresimt mai puþin european decât altele. Poate,dimpotrivã, au conºtientizat mai bine decât mulþialþii dificultãþile cu care se confruntã UE, iarrefuzul unei conformãri de multe ori automateimplicã interes ºi raþionament distinct.

La nivel ideatic, identitatea europeanã are labazã trei elemente definitorii. În primul rând

33



TRIBUNA • NR. 142 • 1-15 august 2008 33

editorial

(Continuare în pagina 14)

Sergiu Gherghina ºi Radu Murea

Dincolo de observabilDe la formare la criza identitãþii europene

Deºi chiar într-una dintre primele pagini alevolumului (Poemul din carton) Urme dedistrugere pe Marte1 explicaþia datã titlului

este ironic-tautologicã: S-a(u) ales acest(e) titlu(ri) pentru a (se) spune

cã: 1) poemul e din carton;2) existã urme de distrugere pe Marte, el este deosebit de semnificativ pentru temele

majore în jurul cãrora se coaguleazã aceastã creaþie.Cele douã secvenþe ale titlului indicã, de fapt, celedouã nivele de existenþã ale poeziei – cel material ºicel spiritual – pe care le are în vedere meditaþiaeului liric. De asemenea, ambele variante conþinsugestia unei degradãri, a unei calamitãþi, care ar fiafectat formele existenþei poetice. „Prin cartea defaþã” poetul cere, conform spuselor sale, „adãposttemporar în apartamentul tot mai declasat care suntCartea ºi Poezia.” Volumul debuteazã deci princonstatarea unei duble catastrofe: a poeziei, dar ºi asuportului acesteia – cartea. Rãspunsul la întrebãrileprivind natura acestei distrugeri ºi modificãrile pecare le cauzeazã, precum ºi ce rãmâne în urma eidin vechile formule îl constituie întregul volum defaþã.

Una dintre noþiunile-cheie care atrage spre sinealþi termeni de bazã ai vocabularului acestui poemeste „urma”, noþiune cu sens ambivalent. Ea poatefi un indiciu al începutului sau al existenþei, ca înformularea curentã: „urme de viaþã pe Marte”, sauun indiciu al sfârºitului, al distrugerii, ca înformularea particularã a acestui poet: „urme dedistrugere pe Marte”. În definitiv, datul obiectiveste doar urma, nu ºi interpretarea ce i se conferã.Cã ea este un semn prim ce anunþã viitoaredezvoltãri ºi posibilitãþi sau cã ea este un semnultim, rãmãºiþã a ceva complex care a fost distrus,constituie o problemã de perspectivã. Poetul acestuivolum o adoptã evident pe cea din urmã.

Citirea urmelor ca semne ale distrugerii implicãsituarea pe frontiera dintre ceea ce a fost ºi ceea cea rãmas. Forma de viaþã afectatã de schimbare esteînsãºi creaþia poeticã, atât la nivelul concepþiei, câtºi la cel al suportului material. Într-un rezumat alprincipalelor mesaje ale cãrþii, care, datoritãstructurii particulare a acestui volum, constituieparte integrantã a poemului, este indicatã explicitmodificarea majorã ce a afectat ideea de poezie:„poezia s-a dizolvat în comunicarea intimã actualã:(ne) scriem tot mai mult ºi, de fapt, tot mai poetic,în situaþie de poezie, dar în afara a ceea ce maicontinuã, încã, sã se cheme (sigurã pe sine)<<literaturã>>.” Poeticul depãºeºte limitele literaturiiºi devine un atribut al oricãrei scrieri. Astfel, poetulse vede lipsit de rolul sãu consolidat de tradiþie. Încondiþiile în care toþi scriu poetic, în care fiecare sespune pe sine, în care scrierea existã înainteapoetului ºi nu este emisã de acesta, creatorulrãmâne un spectator în afara actului de producere.Scrisul „este departe, în altã parte, are nevoie de unmediu în plus care sã-l comunice (...) – în altã partese scrie, pânã la noi nu mai ajung (nu mai potajunge) decât imagini fotografiate ale textului.Semne de viaþã sau semne de distrugere?” Poetulnu mai produce semne, ci doar recepteazã urme aleactivitãþii productive care a avut loc altundeva.Acestea sunt rãmãºiþe ambigue, simple semnepâlpâitoare, motiv pentru care ele nu pot fi asociatepe criteriul sensului, ci constituie doar o colecþie de

imagini disparate. Poetul nu mai scrie, cifotografiazã „mesaje interceptate”. El nu mai poatespune, ci doar ex-(s)pune ceea ce s-a scris deja,urme ale unei comunicãri din care este exclus.Aceastã constatare prezentatã conceptual îºi gãseºteun echivalent la nivelul alcãtuirii formale avolumului. (Poemul din carton) se prezintã ca ocolecþie de poeme-urmã, de bucãþi de texte dediverse dimensiuni, scrise cu diverse tipuri decaractere ºi de diverse origini. Ele par sã fi fostscrise pe bucãþi de carton sau hârtie de mãrimi ºiforme diferite, unele chiar împãturite sautransformate în cocoloºi, ca apoi sã fie fotocopiateîn forma lor iniþialã ºi introduse în acest volum.Organizarea lor nu pare a þine cont de criteriulsensului. Astfel, în majoritatea cazurilor titlurilelipsesc, iar cuprinsul înregistreazã poemele subforma unui cod numeric, indicând în parantezeprimele cuvinte de pe paginã, însã fãrã a respectaconstrângerile pe care le impune semnatica ºisintaxa cuvintelor: (S-au), (Fãrã pic), (Scriu ca sã),(Lucrurile s-au), (Venire fãrã) etc. Mai mult,cuprinsul nu pare atât o enumerare a titlurilor, câto enumerare a paginilor ºi a ce se aflã pe acestea.Poemele care nu se încadreazã într-o singurã paginãsunt împãrþite în fragmente, fiecare având un cod alpaginii. Acolo unde lungimea rândului depãºeºtelungimea orizontalã a paginii, textul poate fi tãiatîn mijlocul cuvântului ºi lipit pe pagina urmãtoare.În ciuda acestei organizãri care aparent excludesensul, fragmentele ce compun volumul pot fi cititeca texte coerente în sine ºi coerente în ansamblulsuccesiunii lor. Artificiile tehnice sunt mai degrabãsugestii ale consecinþelor distrugerii, nu radicalizãriale acestora. Faptul se datoreazã nostalgiei poetuluifaþã de formula pe cale de dispariþie sau cel puþincãzutã în desuetudine a poeziei ca spaþiu intim alexpresiei. Confruntat cu risipirea de urme, poetulîncearcã sã le reuneascã ºi sã le dea coerenþã încadrul rotund oferit de precedenta convenþie, „oconvenþie deja fanatã, cãreia îi acordã privilegiulultim (...) de a o <<locui>>, încredinþându-ne cãacestea – Cartea ºi Poezia – mai pot fi <<casã>> ºi<<acasã>> (cu tot confortul).” Distanþa introdusã demodificãrile de perspectivã nu îi permite însãrevenirea totalã la modalitatea depãºitã. El sesitueazã mai degrabã în spaþiul dintre douã poetici,încercând sã vorbeascã despre cea de-a doua cumijloacele celei dintâi.

Pierzând rolul de creator, poetul îºi dezvoltãabilitãþile de bricoleur, de meºteºugar, dar, foarteimportant, nu de tehnician. În vreme ce ultimulopereazã cu instrumente precise, create special învederea scopului propus, cel dintâi lucreazã cu ceeace rãmâne din dezasamblãri, cu materiale eteroclite,s-ar putea spune chiar reciclabile. Meritul sãu constãtocmai în abilitatea de a da sens obiectelordisparate pe care le-a colecþionat, care ºi-au pierdut funcþionalitatea iniþialã. În plus, învreme ce inginerul acþioneazã inconºtient deefectele secundare ale utilizãrii instrumentelor sale,poetul meºteºugar, prin utilizarea voit-improprie atehnicii, le scoate în evidenþã. „Poetul se foloseºteminor, nepriceput, artizanal, batjocoritor-meºteºugãreºte – a-tehnologic, post-tehnologic – detehnologie: o transformã la loc, din mediu ambiantºi politicã de dresaj mutual, în ceea ce nu mai estede mult: în tehnicã ºi unealtã (...) Din proteze deviaþã infantilizatã, senilã, în instrumente pentru a

produce matur, tragic.” Distincþia confirmã, încã odatã, distanþa faþã de formele contemporane ºinostalgia reîntoarcerii.

Unul dintre poemele în care cele douã formulepoetice între care ezitã poetul sunt puse în opoziþie,este Poemul ca accident ºi expediþie poºtalã.Plasarea în paginã a celor patru unitãþi care-lalcãtuiesc contribuie la augmentarea sensului.Faptul este vizibil mai ales în cazul primelor douãbucãþi de text. Pentru a putea citi poemul, volumultrebuie rãsturnat cu 90 de grade. Ca urmare, axaverticalã ce desparte pagina din stânga de cea dindreapta se orizontalizeazã ºi creeazã o nouãopoziþie: sus-jos. Aceasta implicã ºi o ambiguizare aordinii lecturii. Dacã, în forma iniþialã, ordineafragmentelor era clar marcatã de succesiuneapaginilor, prin rãsturnare, ordinea este disturbatã.Privind acum cele douã pagini drept una singurã,cu toate cã textul este adus la poziþia normalãpentru lecturã (de la dreapta la stânga ºi de sus înjos), el nu poate fi citit astfel. În mod obiºnuitlectura începe de la titlu, însã aici el este plasat înjumãtatea inferioarã a paginii. Prin poziþionarea înpartea superioarã a paginii, fragmentul care înordinea rãsfoirii cãrþii este al doilea capãtãprecedenþã asupra celui dintâi. Cititorul ezitã între aîncepe lectura de la titlu sau din susul paginii.Observaþiile sugerate de ceea ce poate pãrea simpluartificiu de tipar sunt amplificate ºi consolidate deconþinutul fragmentelor. Poemul conþine douãperspective asupra modului în care poetul realizeazãcomunicarea. Ambele se prezintã sub formã deinstrucþiuni numerotate, fiecare începând de laprima literã a alfabetului. Însã a patra secþiune apoemului pune sub semnul ironicului tocmaiintenþia iniþialã de prezentare ordonatã a ideilor:fragmentele sunt „numerotate” ca „â)”, „a e i o u)”ºi „ã)”. Citite individual, cele douã variante de„expediere” reprezintã douã serii de operaþii înurma cãrora se naºte poemul, serii cu grade diferitede complexitate, astfel încât fragmentul al doileacontinuã pe urmãtoarele douã pagini de volum, învreme ce primul se limiteazã la o paginã. Citindînsã în paralel rândurile ce compun fragmentele, seobservã cã ele se anuleazã reciproc ca sens. Dinacest punct de vedere, lectura nu mai implicãordine, ci suprapunere. Precedenþa poziþionalã afragmentului al doilea însemnã suprapunerea sapeste cel dintâi ºi ºtergerea acestuia. Acest procesreflectã în alt fel conflictul între cele douãperspective asupra poeziei, cea de dinainte de„distrugere” ºi cea de dupã. Fragmentul întâidefineºte poezia ca punere în cuvinte a ceva ce esteadus pânã la acestea, urmatã de transmiterea lor,altfel spus – ca expresie. De cealaltã parte, procesulse complicã. Schema precisã a comunicãrii devinetotal confuzã. Destinatarul este schimbat, apoi esteºters, rãmâne secret ºi totuºi mesajul trebuie sãajungã la destinaþie. Mesajul însuºi se prezintã ca oalãturare de cuvinte sau ca o combinaþie destructuri deja aranjate, „momentul autentic alscrisului” fiind lãsat deoparte. Conþinutulcomunicãrii este un gol învelit în scriere. Ordineaproceselor obiºnuite ale comunicãrii este dereglatã.La fel de oscilant este înþelesul creaþiei pentru celcare scrie. Ideea de totalitate a elementelor carecompun mesajul, precum ºi ideea de comunicare cutoþi destinatarii sunt douã premise de a cãrorfalsitate este conºtient, dar pe care o uitã înprocesul creaþiei ºi se iluzioneazã cã poate regãsiunitatea pierdutã. Poezia nu mai este expresie aceva ce precedã limbajul. Acest emiþãtor-poetlucreazã cu urme ale unei comunicãri poetice care îlexclude, cu structuri gata alcãtuite. Tot ceea ce face

44



44 TRIBUNA • NR. 142 • 1-15 august 2008

cãrþi în actualitate

Eliza Deac

Fotopoemul lui Bogdan Ghiu

55



55TRIBUNA • NR. 142 • 1-15 august 2008

el este sã creeze legãturi. Cu alte cuvinte, elopereazã meºteºugãreºte. El nu mai scrie, dar îºipãstreazã nostalgia scrisului, la fel cum îºi pãstreazãnostalgia unitãþii mesajului ºi a adresãrii universale.Sunt opuse astfel douã poetici: una a expresiei, aunitãþii ºi a totalitãþii, alta a colajului, afragmentãrii. Cea dintâi este creaþia unui eu coerentcu sine, cea de-a doua – a unui eu fragmentat. Eulpoetic din urmã nu mai este un centru carecoaguleazã în jurul sãu un mesaj coerent, ci e unansamblu de mesaje interceptate aparþinând altoreuri. Rezultã un fel de monstru din punctul devedere al identitãþii, care nu este nici „eu”, nici„tu”, nici emiþãtor, nici destinatar, ci un amestecfantomatic de fragmente de identitãþi. Eul poeticnu mai este un instrument rezonant care uneºtediversitatea, cum este cazul eului romanticwhitmanian, de exemplu, ci este el însuºi risipit.Singurul loc în care diversitatea poate fi reunitã ºi„cusutã” laolaltã este „Cartea”. Poetul nu maiînþelege mesajele altora, ele sunt corpuri strãine cenu pot intra în propriul vocabular ºi prin urmare leprezintã ca atare, ca urme sau imagini, cãci citireaunui text ca imagine înseamnã cã accesul la sensulsemnelor s-a blocat. Poezia nemaifiind expresie,emiþãtorul pierde statutul de poet inspirat ºi îºiasumã rolul de poet artizan, însã nu la modul rece,calculat, ci tragic. Tragedia este aceea a pierderiiidentitãþii propriei voci, fapt dezvoltat sub diverseforme pe tot parcursul volumului.

În ultimul fragment al acestui volum secontureazã, în afara declarãrii explicite a morþiiartei în variantã tradiþionalã, ºi o formã proprie deactivitate în noul context, concentratã în noþiuneade „sub-gardã”, prin care creatorul se delimiteazãde poeticile contemporane. În vreme ce spiritulavangardist presupune ruptura de literaturã ºiexplorarea încrezãtoare de noi posibilitãþi, dusepânã la negarea acesteia, atitudinea „subgardistului”este una mai puþin „triumfalistã”. El scrie într-osituaþie ce s-ar putea numi „post-avangardistã”, într-un moment în care avangardele par sã-ºi fi realizatprogramul de „distrugere”, motiv pentru carepoetul se simte pus în faþa unui spaþiu poetic gol,presãrat, eventual, doar cu urme. A fi în subgardãînseamnã astfel a renunþa la destructivismul tipicavangardist, ce nu mai este necesar, ºi a încercareînvierea unei formule în prezent degradate.Întoarcerea însã nu poate fi niciodatã completã. Eaeste remodelatã de schimbãrile care au avut locîntre timp. Faptul este vizibil în alcãtuirea(Poemului din carton) în care se instaureazã o seriede tensiuni ºi paralelisme între teorie ºi formaconcretã de redare a acesteia. În vreme ce sevorbeºte despre un stadiu critic al poeziei ilustratde aranjamentele tipografice ce se doresc simpleimagini necomunicative ºi disparate, fragmentelecuprinse în volum se unesc, de fapt, ºi la nivelulsensului, permiþând o lecturã „tradiþionalã”.Refuzul punerii în practicã a ceea ce comunicã lanivel teoretic, demonstreazã tocmai aceastãnostalgie „subgardistã”, care se manifestã înevitarea literalizãrii metaforei urmelor. Volumul nuconþine nici fotografii, nici simple poeme, cifotopoeme care sunt, metaforic, imagini, dar carese citesc, în acelaºi timp, ca texte. Mai mult, înciuda aparentei fragmentãri, ele constituie, înrealitate, pãrþi ale unui cuprinzãtor întreg care esteacest volum, de aceea este necesarã utilizareasingularului – vorbim despre un singur (foto)poem,fapt evident chiar din titlu, ºi nu despre opluralitate.

1 Bogdan Ghiu, (Poemul din carton) Urme de distrugerepe Marte, Ed. Cartea Româneascã, Bucureºti, 2006

Demaratã în ianuarie 2001,ciberenciclopedia colectivã Wikipedia îºitrage numele din cuvîntul hawaian wiki,

care înseamnã „repede”. În prezent, enciclopedia„în linie” numãrã peste 7,5 milioane de articoleredactate în peste 250 de limbi. Versiunea înlimba englezã, cea mai exploratã, pune ladispoziþia amatorilor vreo 2 milioane de articole,urmatã de cea în germanã ºi de cea în francezã,ultima conþinînd 550000 de intrãri. Cu titlu decomparaþie, enciclopediile „concurente” Encarta ºiUniversalis au, fiecare, în jur de 30000 dearticole. Concepþia idealistã a proiectului(gestionarea fãrã profit ºi accesul gratuit alnavigatorilor), anonimatul autorilor, ce suprimãinhibiþiile, ºi dorinþa afiºatã a democratizãriicunoºtinþelor prin stocare ºi difuzare instantaneei-au adus Wikipediei un succes enorm, ce sfideazãlegile pieþei ºi care suscitã controverse ce se repetãperiodic. Ascunºi sub masca apãrãtorilorcompetenþei, o parte din detractorii Wikipediei, cepromoveazã ideea unei culturi validatã de experþi,aºadar costisitoare, se simt evident frustraþi depierderea de clientelã pe care le-o produceexplozia culturii virtuale de masã, oferitã tuturor,interactivã ºi neierarhizatã.

În unele privinþe, ei au dreptate. Concepþiafactualã, enumerativã a articolelor, acumularealipsitã de clasificare a informaþiilor ce face casimpla lor înmulþire sã fie prezentatã caîmbogãþire, precum ºi absenþa unui comitet delecturã alcãtuit din specialiºti sînt punctele slabeale întreprinderii. Cu toate acestea, studiereacomparativã a unor articole ºtiinþifice dinWikipedia ºi din Enciclopedia Britannica adetectat un numãr de 4 erori pentru fiecare dintreele ºi de 162 de omisiuni pentru Wikipedia faþãde „doar” 123 pentru Britannica (1). Pe de altãparte, principiul „vigilenþei cordiale” a dat naºtere,în sînul ciberenciclopediºtilor, a instituþiei„inspectorilor volanþi” ºi a „wiki-pompierilor” (2)ce încearcã sã „stingã” printr-o muncã de medierecontroversele prea aprinse. Chiar dacã niciuniidintre ei nu au pregãtire ºtiinþificã, calificareaunor materiale drept „articole de calitate” în ceeace priveºte stilul de redactare, virtuþileargumentative ºi, îndeosebi, bogãþia conþinutului,introduc un criteriu de fiabilitate semnificativ. Însfîrºit, solicitarea adresatã contributorilor de a citasursele informaþiilor pe care le vehiculeazã leasigurã acestora pertinenþa, chiar dacã, prinnatura proiectului, arbitrajul ºtiinþific nu existã.

Enciclopedia „rapidã” nu e o alternativã ci uncomplement al ºcolii ºi al cercetãrii. Studiileefectuate asupra ei aratã cã, uneori, redactarea nue de bunã calitate, însã acest fapt e vizibil maiales la articolele recente (în luna mai 2007 au fostintroduse peste 500 de contribuþii noi), încãneretuºate. De altfel, grija constantã awikipediºtilor de a corecta neîncetat scãpãrile ºierorile a sporit simþitor credibilitateaenciclopediei. Mai puþin rezervaþi decît literaþii,oamenii de ºtiinþã ºi studenþii lor consultãWikipedia într-o proporþie ridicatã (dupã unelestudii 70% dintre ei). Evoluþia divergentã îndomeniul ºtiinþelor ºi al literelor a concepþieiautorului ca „indice al adevãrului” ºi funcþieenunþiativã, începînd cu secolul al XVII-lea,descrisã de Michel Foucault în Ordineadiscursului, a atenuat prestigiul semnãturii în

discursul ºtiinþific, întãrindu-l în cel literar, cudeosebire în epoca romanticã (3). Întîlnirea dintreºtiinþã ºi comunicarea numericã, în reþea, slãbeºte,prin „rarefierea” discursului auctorial, supremaþiasuportului imprimat al cãrþii ºi revistei despecialitate.

Strãinã drepturilor de autor, brevetãriloroficiale, copyright-ului ºi comercializãrii,Wikipedia se prezintã, prin „autopromovare” (4),ca operaþiune de fluidizare a informaþiei numericeîn care profitul nu e izvorul creativitãþii. Prinaceasta, ea se delimiteazã de practica schimburiloreconomice. Riscul major al întreprinderii e însãabsenþa spiritului critic ºi a evaluãrii profesionalea articolelor, însoþitã de un gust al modei supusderapajelor ºi escaladei comunicaþionale, ce poatedeveni demagogicã. Utilizatorii Wikipediei „s-aunãscut cu ea”, într-un proces în care obiºnuinþaconsultãrii se substituie scrutãrii exigente aconþinuturilor, ºi în care expunerea instantanee,orizontalã a datelor ia locul transmiterii verticale,în timp, a cunoºtinþelor. Atuurile rapiditãþii ºi aleinteractivitãþii creeazã, printr-o derivã psihologicãfireascã, iluzia cã fiecare e expert în domeniul încare tocmai s-a lansat, ºi cã juxtapunerea prinacumulare a esenþialului ºi a anecdoticuluiproduce excelenþã intelectualã. Viitorul Wikipedieiva sta în capacitatea utilizatorilor de a evitacapcanele expunerii anonime ºi necritice ainformaþiilor ºi, de asemenea, în acceptareadificilã a faptului cã cetãþeanul dornic de a seinforma nu e, prin aceastã înclinaþie de bunãcredinþã, un cercetãtor-expert. Noutate radicalã ºisfidare intelectualã, construirea anonimã ºitotodatã masificatã a cunoaºterii prin dispozitivede intercomunicare rãmîne o virtualitate cuputernice conotaþii utopice. Colaborativã,participativã ºi agregativã, constituindu-se „înmers”, Wikipediei îi lipseºte angajamentul critic alEnciclopediei lui Diderot, la care face referirenumele ei ºi care, dincolo de înmagazinareadatelor, se recomanda ca un ghid al inteligenþeipornitã în cãutarea adevãrului.

N O T E: (1) Christian Vandendorpe, „Le phénomène

Wikipédia: une utopie en marche”, în Le Débat, 148,janvier-février 2008, p. 19.

(2) Béatrice Roman-Amat, Delphine Soulas, «Peut-on faire confiance à Wikipédia?», în L’Histoire, 325,novembre 2007, p. 10.

(3) Michel Foucault, L’ordre du discours. Leçoninaugurale au Collège de France prononcée le 2décembre 1970, Paris, Gallimard, 1971, p. 28 ºi urm.

(4) Pierre Assouline, Y a-t-il un bon usage deWikipédia? Entretien, în Le Débat, 148, janvier-février2008, p. 35.

incidenþe

Wikipedia - realizarea utopiei?Horia Lazãr

66




Stare de depresiune, amãrãciune, variante deobosealã, în vara aceasta româneascã, încã odatã confuzã. Un fel de vacanþã în celãlalt

sens, poate primordial, de lipsã, de gol, deabsenþã. Ai avea foarte mult de lucru, ai maifabrica ºi aºeza un fel de cãrãmizi, recapitulezi„zidul pornit ºi neisprãvit”, încerci sã-l contraziciprin gestul sacrificial ºi reparator pe care îl uitãmai toatã lumea. Tragi nãdejde cã va mai urmaºi în alte locuri ºi circumstanâþe, dupã repetatele,încãpãþânatele reluãri de Sisifi pedepsiþi cuobsesia cã bolovanii mereu împinºi în sus vorrãmâne într-o zi Acolo. Cazi tu însuþi, alunecândpe povârniºul nu tocmai neted al mic-mareluimunte, la poalele cãruia stai acum descumpãnit,cu genunchi zdreliþi, cu palme poate în zadarbãtãtorite. Îþi vine în minte ºi propoziþia dinCandide, dupã care e mai bine sã-þi cultivi propriagrãdinã câtã þi-a mai rãmas, te gândeºti, o clipã ºila paradoxala formulã a remediului în rãu, lasuliþa care, rãnind, poate ºi vindeca. Dar ºi lacercul în care te învârþi, ne învârtim, parcã mereuacelaºi, niciodatã închis într-o limpede rotunjime

Metafore, aºadar, epitete ºi comparaþii, ca la olecþie de compunere sau de mediocrã analizãliterarã, într-o clasã de gimnaziu cu profesorcomod de limba românã... Dar, dincolo de ele,chiar încotro vrem sã mergem, ce-i de fãcut?

În jur, oamenii politici s-ar zice cã lucreazã,din zori pânã noaptea, cã nu cunosc odihna degrija naþiei. Mai ales cã se apropie alegerilelegislative, cã trebuie definitivate cât mai atentcolegiile pentru noul vot uninominal din toamnã,mai ales cã sunt de imaginat cele mai atractivesloganuri, publicitatea cea mai coloratã pentruprodusele aflate în laboratoarele de partid: vommãri spectaculos pensiile, vom spori salariul debazã, vom construio, printr-un nou ºi mãreþ efort,o mie de kilometri de autostradã, vom combatecu ºi mai multã îndrârjire corupþia, vom face ºivom drege. Cine dã mai mult? - ca la oricelicitaþie...

Rezolvarea marilor, fundamentalelorprobleme a ºi început. Spiþeri cu balanþe fine aucântãrit, ca sã poatã pleca liniºtiþi în vacanþã,

procentele de aºa-numite ºtiri pozitive ºinegative, pe care se cuvine sau nu sã le transmitãradioul ºi televiziunea. Sã nu scadã cumva pestevarã optimismul viitorilor alegãtori, sã nu pãtãmcumva noi înºine, din nebãgare de seamã,„imaginea României în lume”. Ce facem noi, dela vlãdicã pânã la opincã, pentru luminoasatrezire a minþilor de pe urmã, începând cumãturatul gunoaielor de prin curþi ºi din peisaj,continuând cu limpezirea ºi aplicarea tot tât declarã a articolelor de lege, îmcheind, poate, curefacerea ordinii gramaticale în frazele propriilornoastre discursuri cãtre popor, rãmâne în sarcinaistoricilor ºi arheologilor viitorului.

Foarte important este, la sfârºit de sezon, ºiatacul la legea, ºi aºa mutilatã ºi întârziatã, arestituirii caselor naþionalizate de fostul regimcomunist, cumpãrate, neîndoielnic, de mulþidintre ei sub pavãza „bunei credinþe” de la statulce moºteneºte hooþia. Dar, mai ales, s-a truditmult pe culoarele Parlamentului, pânã ce s-areuºit blocarea urmãriririi penale a câtorva dintreprestigioºii lor colegi acuzaþi de corupþie. Ar fifost urât sã li se tulbure tihna vacanþei. Iar ceeace poate pãþi un biet gãinar nu se cade sã i seîntâmple ºi unui ministru, unui ºef de partid,unui industriaº, ajunºi prin forurile supreme: ar, fievident, sub Demnitatea lor...

Admonestaþi de la Bruxelles tocmai pentruobstrucþionarea politicã a justiþiei independente,n-au pãrut par prea impresionaþi: România se aflã,totuºi, pe calea cea bunã, a fãcut frumoaseprogrese, nu i s-au tãiat încã subvenþii de sute demilioane de euro, ca bieþilor grãdinari bulgari. ºiapoi, nu noi, ci adversarii noºtri politici sunt devinã, ba chiar Direcþia Naþionalã Anticorupþie...Pisica moartã, aruncatã dintr-o curte în alta, totva fi îngropatã pânã la urmã definitiv în viitorulfoarte apropiat, când vom fi obligaþi de viaþaînsãºi la sãnãtoasele compromisuri ºi alianþe„realiste”, pentru care nu mai e nevoie de þinerede minte. Scopul, între major ºi nobil, adicãInteresul Naþional, va scuza din nou toatemijloacele.

Dar naþiunea fãrã majusculã vede, mioapã,sub Interes, doar interesele. Uniþi atunci când vorsã se sustragã legii, aleºii noºtri joacã – i se pare -în Casa Poporului ºi împrejurimi, comediadisputelor doctrinare, între o pseudo social-democraþie îmbuibatã neruºinat dupã Revoluþie,predicând acum, în virtutea inerþiilor demagogice,dreptatea socialã, ºi un liberalism sau neo-liberalism scãpat din toate frâiele, ori cei cepropovãduiesc, „rrromâneºte”, cui mai arerãbdare sã-i asculte, marele ideal naþional, cubuciume ºi þepe desenate stereotip pe scuturi detinichea, pentru exaltãri ºi spaime profitabile. Nulipseºte de la aprinsele dezbateri de pe ºanþ nicipartida generoasã a „noii generaþii”, specializatãîn trasul din praºtie cu gologani ºi oscioare cãtreo parte din mulþimea flãmânzitã, gata sã zicã„bogdaproste” dupã orice firimiturã apucatã, la-nghesuialã, din praful drumului. ºi defilarea arputea copntinua...

Ce se va întâmpla de fapt la marile alegeri atâtde profund reformate se dezbate pe toate canalelede televiziune, trupele de analiºti de toate speþele,chemaþi ºi nechemaþi, cautã sã ghiceascã Viitorul,în vacarmul de voci concurente. În sprijin, cutaremoderator în vogã face apel chiar la cititorii înstele, cum s-a întâmplat de curând la un foarteserios canal TV: o doamnã astroloagã, un soi deMamã Omida trecutã prin ºcolile cele mari,invoca „aspecte” ºi „cãsuþe” astrale chemate sãrãspundã ce vor decide zodiile de deasupracâmpului de bãtãlie electoralã de la... Mizil,cerceta dacã steaua polarã mai ghideazã busolamarelui comandant de Navã, se strãduia sãdescifreze în ceruri dezastrele ce se vor abatepeste Patrie dupã anunþata, dureroasã retrageredintre candidaþii la Senat a unui cunoscut ortacdin subteranele Bãrãganului. ºi aºa mai departe...Prezumtivele opþiuni ale alegãtorului de rând,desigur înceþoºat la minte, sunt mai nimic pelângã luminaþii, clarvãzãtorii electori celeºti.Planetele sunt aºteptate ºi ele la urne, probabil înpremierã mondialã. ºtiam, oricum, de foartemultã vreme, cã fiecare om are steaua lui.Comedia continuã, iatã, ºi va continua, în mereubacoviana þarã tristã, plinã de humor...

Dar vara asta ne-a adus ºi însemnate recoltede pe ogoarele culturale, foarte încurajatoare ºiele. Aflãm, în fine, cã la examenul de bacalaureats-a copiat pe rupte, atât de mult încât, dincolo deexplicaþiile cam bâlbâite, Ministerul Educaþiei atrebuit sã ia hotãrâri urgente, schimbând din nou,pentru viitorul examen, metodologia ºiregulamentele succesiv modificate. În loc sã„copieze” ºi ei de pe la francezi, nemþi, englezi,dacã n-au singuri destulã imaginaþie, ºi sã-ºitempereze odatã avântul reformator manifestat caºi obligatoriu de la un ministeriat la altul, mai-marii învãþãmântului naþional nu contenesc sãinoveze, aflaþi într-o permanentã febrã creatoare.Rezultatele se vãd ºi ele, tot mai uimitoare înfiecare an. Cu dosare ºcolare în care nota de labacalaureat are o pondere importantã pentruadmiterea în învãþãmântul academic, se poateînþelege de ce destui profesori supraveghetori deprin comisii dau liber la copiat, dupã ce, la clasã,vor fi umflat calificativele pentru a probaexcelenþa ºcolii pe care o slujesc. Nivelul real depregãtire trece astfel de prea multe ori în plansecund, iar drumul spre Universitate e deschisfãrã prea mari obstacole. O instituþie care, aliniatãfãrã sã stea prea mult pe gânduri, la alte reforme,„europene”, a cedat, se pare, definitiv în faþaasediului mediocritãþii, lansat, culmea ironiei,tocmai sub emblema vechii universitãþi din

Ion Pop

Vacanþe de varãordinea din zi

Bologna... Dacã þi se pare cã trei ani de studiipropriu-zise nu pot asigura decât un simulacru depregãtire profesionalã; dacã bagi de seamã cã –cel puþin la noi – masteratele nu pot realiza operfecþionare realã în condiþiile în care absolvenþiicelor trei ani nu reuºesc sã frecventeze ºi sãciteascã suficient pentru aceste cursuri, fiindobligaþi de condiþiile materiale sã lucreze paralelpe unde gãsesc o slujbã; dacã notezi, în fine, cãdoctoratul fãcut tot gâfâind, în numai trei ani, nuare cum sã ducã la cercetãri serioase, - eºti taxatca fiind depãºit de ritmul vremii, refractar laînnoiri, reacþionar. Faci parte nu-i aºa, cum sespune de un timp încoace, din „generaþia„expiratã”...

ªi, pentru cã tot veni vorba despre lumeacãrþii, am intrat într-o nouã varã, fãrã ca graveleprobleme din acest domeniu, sã aparã printreprioritãþile actualilor ºi viitorilor guvernanþi. Vocidin presa scrisã ºi de la Radio ne reamintesc,printre altele, cã lozinca lansatã în urmã cu câþivaani de cutare ministru, „Prin lecturã, la culturã”,a rãmas un simplu slogan. Proasta finanþare abibliotecilor publice, de la cele judeþene la celeºcolare ºi sãteºti continuã, în contextul ºi aºadescurajator pentru lecturã pe care îl cunoaºtemcu toþii, în dezavantajul atât al editurilor cât ºi alcititorilor virtuali. Se închid biblioteci, disparlibrãrii. Nimeni nu pare îngrijorat cã, dupãcãderea, printr-o dubioasã privatizare, a mariiedituri Minerva, valorificarea prin ediþii critice apatrimoniului literar naþional este ca ºi blocatã.Iar cine trece prin Bucureºti poate constata, dupãaproape douãzeci de ani de la Revoluþie, stareade jalnicã degradare a edificiului rãmasneterminat, a ceea ce trebuia sã fie BibliotecaNaþionalã a României... Cu titlu de micãanecdotã, cam tristã ºi ea, aflãm cã spaþiul carefusese al bibliotecii Societãþii Române de Radio afost transformat nu demult, în... restaurant.Evacuate în depozitul unei uzine, readuse apoi, înurma unor proteste, miile de volume zac astãzipe undeva prin subsolurile instituþiei, pentru a fifolosite, probabil, la nevoie, la împachetatsandviciuri ºi cârnaþi... Am notat asta, desigur,pour la bonne bouche...

Însã gustul amar rãmâne, vocea pare a-þi sunaîn pustiu. Încotro vrem sã mergem? – La munte,desigur, ori la mare. Oricum, vacanþa, tot felul devacanþe, au început. ºi continuã.

77




Existã diverse tipuri de reacþii la marileevenimente ale colectivitãþii în rândulscriitorimii. Pe Ioan Groºan, revoluþia din

1989 l-a scos de pe ºinele unui scris major,azvârlindu-l în aventura foiletonisticii, nu o datã,bulevardiere (Nuþi, spaima constituþii), tocmai cândprimele sale volume de prozã scurtã anunþau ocarierã de lung parcurs ºi consistentã prestaþie. Ce ascos el ulterior, înafara reeditãrilor, nu justificã –deocamdatã – aºteptãrile întemeiate pe promisiuneade odinioarã. La fel s-a petrecut ºi cu carierelesomptuoase de autori de romane ºi povestiri ale luiªtefan Agopian ºi Bedros Horasangian, cãroradictatura le oferise, s-ar zice, cadrul optim demanifestare a talentului, disipat cãtre alte genuri –jurnalistice – ulterior.

Nu acelaºi lucru s-a întâmplat însã cu MirceaPora, care în deceniul dictaturii ceauºiste debutaprin fanzinele studenþeºti timiºorene ºi se alãtura,mai mult dintr-o greutate a clasificãrii ºi dinsolidaritate intelectualã, autorilor de science fictionde pe Bega. Pora nu ºi-a pierdut ritmul, suflul sauinteresul pentru proza scurtã odatã cu schimbareade macaz, deºi nici el nu a scãpat de traumatismeletranziþiei postcomuniste, inclusiv acela al depeizãrii.Volumele lui s-au succedat cu o anumitã cadenþã,proza scurtã ºi romanul alãturându-se unui efortjurnalistic de comentare a actualitãþii imediate.

Debutând într-un volum colectiv (Drumul celMare, Ed. Facla, 1985 unde semneazã secþiunea“Biblioteca Antiqua”, 62 p.), Mircea Pora aparþineaunei familii de intelectuali bãnãþeni. El s-a nãscut în4 iunie 1944, în Topolovãþ, judeþul Timiº, fiindistoric de formaþie ºi profesor de meserie. Dupãmãrturia vãrului sãu patern, Alexandru Nemoianu,“Mircea Pora, [era – n. O. P.] nepotul lui VirgilNemoianu [...]. Pãrinþii lui erau dr. Iuliu Pora ºiAurora (sora cea mai tânãrã a lui Virgil Nemoianu).În casa lor din Topolovãþul Mare era o liniºte ºiordine remarcabilã ºi acolo trãia ºi Valeria Ionescu(sora mai mare a lui Virgil Nemoianu) al cãrei soþ,notarul Gheorghe Ionescu din Teregova, fuseseîmpuºcat de comuniºti, fiind unul dintreconducãtorii miºcãrii de partizani din Banat.”

Colaborator al revistelor Orizont ºi Viaþastudenþeascã, Mircea Pora este membru al UniuniiScriitorilor din România ºi al Asociaþiei ScriitorilorProfesioniºti din România (ASPRO). Autorul atrecut de mai multe ori examenul civismului.Implicat din prima clipã în evenimentele rãsturnãriide regim din decembrie 1989, în 1990, el a datnumele Societãþii Timiºoara ºi ziarului omonim(dupã cum aminteºte Marcel Tolcea), iar în 2007 s-anumãrat printre semnatarii apelului la reformareavieþii universitare timiºorene.

Toate acestea compun un portret în plinãmiºcare, de prozator afirmat în ultimele douãdecenii ºi jumãtate (am debutat editorial în acelaºimod ºi an, ce vremuri!), dar ºi de cetãþean care nua înþeles sã îºi vâre capul sub preº, lãsându-i pe alþiisã se implicie în afacerile publice. La un momentdat, Pora a plecat din þarã cu familia, stabilindu-sela Paris, dar oraºul de pe Sena i-a provocat oviolentã reacþie de dezadaptare, aºa cã, dupã câþivaani francezi, s-a reîntors în Banat, continuându-ºicariera prozasticã ºi publicisticã.

Dintre volumele publicate de autorul timiºoreanmenþionez Indiile galante (Timiºoara, Ed. Sedona,1993, premiul Filialei Uniunii Scriitorilor), Celãlalttãrâm (Timiºoara, Ed. Sedona, 1994, 230 p.),Glasuri lângã leagãnul meu (Timiºoara, Ed. Sedona,

1996, 230 p.), Imperiul de praf (Timiºoara, Ed.Sedona, 2000), Bãi, profesore... (publicisticã,Timiºoara, Ed. Sedona, 2001, 156 p.), Nicãieri,Timiºoara, Ed. Sedona, 1998), Ieºind din vis puþinîngândurat, Timiºoara, Ed. Sedona, 2002, premiulFilialei Uniunii Scriitorilor ºi o nouã culegere depublicisticã, Republica Melcu, Timiºoara, Ed.Cecma Partner, 2004). Retrospectiva Opere I-II,Piteºti, Ed. Paralela 45, 2006, premiul FilialeiUniunii Scriitorilor din Timiºoara pe anul 2007,marcheazã încheierea unei etape de creaþie ºi orecapitulare amplã, remarcatã de criticã la vremeaei. Dilingo, Budapesta, Ed. Noran, 2008, culegere înmaghiarã ce dã o imagine asupra virtuozilor actualiai prozei noastre scurte ºi include zece autoriromâni (Gheorghe Crãciun, Mircea Cãrtãrescu,Nedelciu, Ioan Groºan, Viorel Marineasa, RaduÞuculescu, Cimpoeºu, Alexandru Vlad, Daniel Vighiºi Mircea Pora însuºi), îi reproduce textul “UltimulInterviu”.

Sunt destule de spus despre felul în care scrieMircea Pora prozã, dar pentru mai bunacaracterizare a scriitorului meritã amintite cuvintelecongenerului sãu Ioan Groºan, poate prozatorul celmai apropiat ca facturã a scrisului de formula luiPora. „Un fin, de mare clasã, parodist prozastic estetimiºoreanul Mircea Pora... O inventivitate amintindde cele mai bune pagini ale lui Mircea HoriaSimionescu din Ingeniosul bine temperat, o mânãsigurã în orchestrarea diverselor registre stilistice, oinepuizabilã poftã de a demonta ºi reface, la modulludic, mecanismele construcþiei livreºti sau pe celeale textelor «de bas étage» (interviuri, talk-show-uri,memorialisticã) - acestea sunt, cred eu, principaleletrãsãturi ale scrisului lui Mircea Pora. Peste care, mãgrãbesc sã adaug, se aºterne, ca la Sorin Titel,umbra beneficã a deja consacratei melancoliibãnãþene.” („O parodie în prozã”, în Ziua, 26august 2005). Într-adevãr, Groºan izbuteºte untablou dens ºi precis al scriiturii timiºoreanului,uitând însã sã precizeze cã ºi cel care face acestepertinente notaþii, ºi cel despre care se scriereprezintã aceeaºi linie a prozei româneºti, anumecea tributarã modelului ludic, satiric ºi melancoliccentral-european configurat de Bohumil Hrabal ºicare îºi trage sevele din scrisul lui Jaroslav Hasek. Pede altã parte, oamenii care populeazã universulnarativ al lui Pora (ºi Groºan) sunt „fãrã însuºiri”,comuni, de o aparenþã banalã, subsumându-semodelului lansat de Robert Musil, dar uºor deidentificat ºi în proza lui Milan Kundera. La noi,aceastã umanitate micã, fãrã pretenþii, dar mustindde viaþã, revine – cu variaþii – în textele altoroptzeciºti, la Marian Ilea ºi la Horia Ursu.

Avem, prin urmare, odatã cu Mircea Pora ºicomilitonii sãi o grupare de scriitori ce nu-ºirevendicã vreun manifest artistic comun, dar caresubscrie la aceeaºi tablã de valori ºi prezintãcaracteristici distincte în ambianþa literarãromâneascã actualã. ªi chiar dacã ei pot fi apropiaþifãrã dificultãþi de autori precum Mircea HoriaSimionescu – dar de ce nu ºi de CostacheOlãreanu, de ªtefan Agopian, de BedrosHorasangian ºi de Tudor Þopa sau chiar maiapolinicul Radu Petrescu? -, anumite „ticuri”provinciale (în sens valorizator, aici, vãzute caparticularitãþi zonale cu trimitere la o istoriecomunã ºi la comportamente comune) ºi înrudiritemperamentale fac din ardeleni o patã specificã peharta scrisului nostru beletristic.

Pora de la Cimiºoaraimprimatur

Ovidiu Pecican

88




Existã o ierarhie, poate neoficialã, care poatefi contestatã, în ceea ce priveºte modalitãþilede expresie literarã1. Dacã ne gîndim la

prozã, observãm tendinþa de a se privilegia înjudecatã creaþia “masivã”, romanul sau romanul-fluviu ºi a se deprecia o schiþã sau o nuvelã,pentru cã e mai scurtã ºi nu presupune un efortcreator atît de consistent. Nu sînt primul care aobservat aceastã prejudecatã. Iatã, cel maiimportant prozator din literatura românã n-apublicat niciun roman. Mã gîndesc la I.L.Caragiale, care a scris schiþe ºi nuvele ºi povestiri.ºi totuºi rãmîne cel mai mare prozator român.Tot astfel, pe ansamblul mesajului literar, existãispita de-a se situa aºa-numitele scrieri non-fictive(iar aici lumea se gîndeºte la jurnal, lacorespondenþã ºi la memorialisticã) pe o treaptãsecundarã. Se considerã cã acest gen de scriiturã îlînsoþeºte pe autor, este activitatea sa paralelã, careîl sprijinã la drum, dar e mai puþin semnificativãdin punct de vedere literar. Poate fi importantãdocumentar, ne ajutã sã înþelegem anumitemomente de culise din existenþa biograficã aartistului, din traseul lui spiritual, din frãmîntãrilesale sufleteºti, din lecturile ºi obsesiile salecreatoare. Însã ar fi mai puþin relevantã pentruliteraturã, în general. Este o opinie curentã. Eu nuo împãrtãºesc. Nu cred cã se poate face, la fel caîn prozã, o ierarhie, zicîndu-se cã romanul e maiimportant decît schiþa sau decît nuvela. Nu sepoate spune, am impresia, cã epistolarul unuiautor ºi jurnalul sãu ar fi mai puþin valoroasedecît restul creaþiei sale, numai pentruapartenenþa lor la o activitate “secundarã”.

Dacã ne gîndim la semnificaþia epistolelor, îngeneral, în literatura noastrã, trebuie sã observãmcã prima dintre ele a inaugurat chiar limbaromânã. Este Scrisoarea lui Neacºu, de la 1521.Noi toþi de-aici ne tragem activitatea, din “man-taua” unei scrisori! Sigur cã mesajul lui Neacºuera important din punct de vedere lingvistic, ºi nustrict literar, fiind primul document al limbii încare comunicãm. E memorabil pentru lexiculfolosit, pentru sintaxã, constituie o datã semni-

ficativã pentru însãºi exprimarea în românã.Pentru a mã concentra asupra subiectul în

dezbatere, aº vrea sã mai elimin o eventualãdirecþie de discuþie. S-a amintit, pe bunã dreptate,romanul lui Camil Petrescu, Patul lui Procust.Avem aºadar ºi scrisori fictive, gãsim adeseori per-sonaje literare care îºi scriu mesaje. Pînã la urmã,nu cred totuºi cã Patul lui Procust poate fiîncadrat în genul epistolar, despre care vorbimazi. Avem mai degrabã scrisoarea ridicatã la rangde ficþiune. Este vorba, pînã la urmã, de o con-strucþie, de un artefact al romancierului. Cred cãsîntem cu toþii de acord cã Patul lui Procust nu eun volum de corespondenþã, ci e roman în toatãlegea, care uzeazã de convenþia, sau de cortinascrisorii, pentru a transmite anumite sugestii artis-tice. Este o pseudoliteraturã epistolarã. Trebuie sãþinem seama cã existã ºi o asemenea categorie.

De ce unii scriitori uzeazã oare de punerea înscenã a epistolarului? Mã gîndesc eu, ca oipotezã, cã scrisoarea poate sã confere sugestiaacutã de autenticitate, de sinceritate, de onesti-tate. Romanul – care este un edificiu artistic deliberat, realizat de cele mai multe ori cu toatãrecuzita meºteºugarului – recurge, în numeroaserînduri, la o asemenea nevoie de autolegitimare,prin strategia de spontaneitate indusã. N-aºinclude, va sã zicã, Patul lui Procust sau romaneleepistolare fictive în categoria la care ne referimnoi.

Nu voi insista acum nici pe cantitatea uriaºãde literaturã epistolarã efectivã, care existã peplan mondial. În intervenþia mea aº vrea sã mãrefer la cîteva puncte de vîrf din literatura românãºi anume în aceea din perioada recentã, a ultime-lor decenii. Nu aº stãrui aºadar pe un antecesorde rãsunet, din istoria noastrã literarã mai înde-pãrtatã, cum este Ion Ghica, cel care prin scriso-rile sale cãtre Vasile Alecsandri a stabilit niºte re-guli, poate, în exprimarea artisticã autohtonã deprofil ºi a pus niºte baze. De altminteri epocaaceea romanticã, paºoptistã, a fost extrem defecundã pentru relaþiile de corespondenþã, întrucîtera nevoie de o comunicare mai dinamicã, în

contextul revoluþionar care se crease. Dar trec ºipeste contribuþia lui Ion Ghica, pentru a veni laetapa postbelicã.

Dupã al Doilea Rãzboi Mondial, avem o reali-tate în miºcare, incomplet analizatã. Insectarulcare sã aºeze scriitorii pe o treaptã fixã de ierarhienu s-a constituit încã. Existã mari posibilitãþi dedesfãºurare analiticã. Primul volum la care aº vreasã-mi opresc atenþia cuprinde corespondenþa din-tre I. Negoiþescu ºi Radu Stanca: Un roman epis-tolar. Acoperã perioada începînd cu 1945, îndatãdupã încheierea rãzboiului, ºi vine intens, concen-trat, cale de vreo zece ani, pînã prin 1955, iarapoi cu mari goluri, datorate rãstunãrilor de situ-aþie din biografia celor doi, continuã pînã lamoartea lui Radu Stanca, în 1962. Dar repet,primul deceniu, 1945-1955, este cel mai consistentacoperit. Avem aici, în primul rînd, unBildungsroman, ni se dã imaginea formãrii intelec-tuale a tinerilor scriitori. Ambii sînt reprezentanþide frunte ai Cercului literar de la Sibiu, care ainclus cîteva nume cunoscute ale literaturiiromâne: ªtefan Aug. Doinaº, Radu Stanca, I. Negoiþescu, Cornel Regman, Eta Boeriu, Ion D.Sîrbu, Nicolae Balotã ºi alþii. Ce au avut încomun toþi aceºtia? Grupîndu-se la Sibiu, înrespectiva ºcoalã literarã, au avut curajul, în con-textul zbuciumat al rãzboiului, sã-ºi proclame dorinþa unei sincronizãri cu marea culturã occi-dentalã. Pentru ei, lumina nu venea de la Rãsãrit.Voiau sã fie sincronizaþi la literatura Occidentului.ºi-au exprimat adeziunea în cunoscutul Manifestal Cercului Literar de la Sibiu, pe care i l-auadresat, în mod semnificativ, lui E. Lovinescu laBucureºti. Va sã zicã nu Lucian Blaga a fost mo-delul inspirator, deºi ca personalitate era zeul lortutelar ºi respectat. Dar, ideologic vorbind, tineriiautori ai Cercului literar de la Sibiu înþelegeau sãadere la dezvoltarea ºi deschiderea culturii occi-dentale. Devine extrem de interesant de citit Unroman epistolar, dintr-un asemenea punct devedere. Vã reamintesc cã sîntem în perioada 1945-1955. Ce se întîmplã cu aceºti intelectuali, atît deabsorbiþi de spiritualitatea vesticã, imediat dupãocuparea þãrii de cãtre trupele sovietice, atuncicînd a admira spiritul occidental, a te declara ast-fel constituia o culpã, un pãcat de neiertat, cîndoamenii puteau fi arestaþi pe stradã numai pentrucã purtau pãlãrie, sau pentru cã aveau o vestimen-taþie mai îndrãzneaþã, “mic-burghezã” (cum sespunea atunci). Este cartea unei tragedii, acestRoman epistolar. Cei doi autori încearcã sã-ºi uitesituaþia, sã evadeze din realitatea oprimantã. Ei îºiconsemneazã, cu amãrãciune, tribulaþiile prin caresînt obligaþi sã treacã, ºomajul, mizeria, felul încare rãmîn efectiv nemîncaþi – ºi nu e o figurã destil – zile în ºir. De multe ori le lipsesc banii sã seviziteze. Unul, Radu Stanca, a rãmas la Sibiu.Celãlalt, I. Negoiþescu, a venit la Cluj, în iluzia cãîºi va gãsi aici destinul, sau o carierã literarã. Nuau nici mãcar bani de tren, pentru a se deplasa dela unul la celãlalt, de la Sibiu la Cluj sau invers.Ulterior Negoiþescu se mutã la Bucureºti. Acolo,aceleaºi probleme, gãseºte accidental micidebuºeuri, amãgeli, încropeli de activitate cultura-lã, pentru a-ºi cumpãra de mîncare. Dupã nu ºtiucîþi ani, consemneazã satisfãcut cã are, în sfîrºit,ceva mãrunþiº pentru a-ºi primeni garderoba.

Pe de altã parte, pentru cititorul zilelor noas-tre, este surprinzãtoare prudenþa celor doi scri-itori, care nu abordeazã deloc fenomenul politic.Poate fi înþeles acest lucru, dacã ne gîndim cã, pevremea aceea, scrisorile se cenzurau, sedeschideau. Îndrãzneala scrisului se plãtea cupuºcãria. I. Negoiþescu a ºi fost închis la un

sare-n ochi

Scrisori din literatura românã (I)

Laszlo Alexandru

Critic format la ºcoala lui Roland Barthes,Antoine Compagnon este unul din numelede referinþã ale teoriei literare de astãzi.

Autor al mai multor cãrþi de criticã ºi istorieliterarã despre Montaigne, Brunetière, Proust,Baudelaire, Antoine Compagnon s-a impus mai cuseamã prin studiile sale teoretice care au prinsformã urmând parcursul profesorului la diverseuniversitãþi ºi instituþii de învãþãmânt superior(Sorbona, Columbia University, Collège deFrance). Titluri ca La Troisième République desLettres (1983), Les Cinq paradoxes de lamodernité (1990, apãrutã în traducere româneascãla Editura Echinox în 1998) sau Les Antimodernes(2005) sunt fãrã îndoialã interesante ºi pline desugestii fecunde, dar se înscriu într-o direcþie undealte studii majore nu lipsesc în nicio culturãeuropeanã, anume explorarea ideologieimodernitãþii literare.

Cele mai interesante întreprinderi teoretice alelui Compagnon rãmân La Seconde main ou letravail de la citation (1979, A doua mânã saulucrul cu citatul) ºi Le Démon de la théorie.Littérature et sens commun (1998). Despreaceastã din urmã carte, Demonul teoriei.Literaturã ºi bun simþ, apãrutã la Editura Echinoxdin Cluj în 2007, în traducerea lui Gabriel Marianºi Andrei-Paul Corescu, aº dori sã spun câtevalucruri. Cartea pleacã dintr-o dorinþã de arevitaliza teoria literaturii, intratã într-un con deumbrã din pricina tentativelor în mare mãsurãsterile propuse de structuraliºti ºideconstructiviºti. Credincios unui mod de gândirecare nu evitã – ba din contrã! – paradoxul,Compagnon subliniazã cã perioadastructuralismului a reprezentat în Franþa în acelaºitimp apogeul teoriei, dar ºi începutul uneidecadenþe ireversibile.

Pentru a revitaliza teoria literaturii, radicaldepãrtatã de orice percepþie neintermediatã afaptului literar, Antoine Compagnon alege ometodã care mi se pare dintre cele mai originaleºi mai interesante: scurtcircuiteazã ceea ce crede„bunul simþ”, simþul comun, despre o serie deconcepte literare cu pãrerile cele mai avangardisteale criticilor. Astfel, cititorii au ocazia sãdescopere acest tip de scurtcircuit aplicatconceptelor pe care le utilizãm cel mai frecvent îndiscursul nostru critic: literatura, autorul, lumea,cititorul, stilul, istoria, valoarea. Dacãargumentaþia lui Compagnon este întotdeaunastrãlucitoare ºi captivantã, rezultatele nu sunt lafel de convingãtoare în cazul tuturor celor ºapteconcepte implicate ºi aceasta dintr-un motivextrem de simplu. Un cititor mediu are idei foarteclare despre autor, de pildã, însã ideile sale desprestil sunt foarte vagi, sau chiar inexistente (în afarãde accepþiuni extrem de rãspândite, relative la unsportiv, la un creator de modã etc.). Scurtcircui-tarea pe care o încearcã Antoine Compagnon dãrezultate mai clare, mai precise ºi maioperaþionale în capitolul despre autor, decât încapitolul despre stil, în capitolul despre cititor

decât în capitolul despre valoare, în capitoluldespre istorie decât în capitolul despre lume(reprezentare, mimesis).

Cea mai interesantã secþiune a cãrþii mi separe aceea despre autor ºi voi încerca s-ocomentez pe scurt, în aºa fel încât cititorul sãpoatã observa cum procedeazã Compagnon ºi cetip de rezultate obþine când scurtcircuitul desprecare vorbeam funcþioneazã. Problema autoruluidepãºeºte mult cadrele conflictului între „bunulsimþ”, care îl identificã îndeobºte cu omul încarne ºi oase ce-ºi imprimã numele pe copertã ºipe pagina de titlu, ºi „noii critici” care ucidautorul fãrã niciun fel de remuºcare (Barthes,1968; Foucault, 1969), preferând sã-l reducã la unfel de funcþie abstractã a discursului. PentruAntoine Compagnon, problema autorului þine deiluminarea unei intenþii care transpare în (prin)text, cu mult mai mult decât de obligaþiacriticului de a strânge laolaltã toate faptelemateriale ale vieþii scriitorului, susceptibile de a ficontribuit la geneza textului în cauzã. Dacãacceptãm echivalenþa propusã autor = intenþie,descoperim cã toþi criticii nici nu au vizatniciodatã altceva în interpretãrile pe care le-aupropus pentru diverse opere literare. Toþi, fãrãdeosebire de curent (marxism, psihanalizã,structuralism, deconstrucþie), au fost obsedaþi – lafel ca ºi cititorii simpli, pânã la urmã – de oelucidare a intenþiei autorului, pentru cã aufolosit cu aceeaºi intensitate o metodã numitã deCompagnon „metoda pasajelor paralele”. Aceastãmetodã, care constã în tentativa de a explica unpasaj obscur dintr-un text prin alt pasaj – maipuþin obscur – din aceeaºi operã, sau dintr-ooperã diferitã a aceluiaºi autor, sau dintr-o operãa unui autor apropiat, a fost folositã în acelaºitimp de pozitiviºtii cei mai îndârjiþi ºi destructuraliºtii sau post-structuraliºtii cei maiconvinºi de dispariþia (elocutorie) a autorului. Toþiaceºti critici, aºadar, – la fel ca simplii cititori –admit cã în spatele unui text existã o intenþie,deci un autor (pe care-l definesc în chip diferitsau chiar divergent): aporia de la care pleacãteoreticianul nu este, în fond, atât de insolubilã.

ªi, fiindcã am vorbit despre aporie, sã spun cãAntoine Compagnon recurge la ea în modprogramatic, în calitatea ei de mod fundamentalal unei gândiri care se reclamã sistematic de laparadox (vezi ºi Cele cinci paradoxuri alemodernitãþii). O declaraþie de intenþie fãcutã lafinalul parcursului, în Concluzie, rezumã cartea înansamblu, cu metoda ºi reuºitele ei, cu strãlucirileºi slãbiciunile ei: „Aporia din finalul fiecãruicapitol nu are nimic îngrijorãtor: nici soluþiabunului simþ ºi nici aceea a teoriei nu este validã,sau validã de una singurã. Putem sã nu dãmdreptate niciuneia, numai cã ele nu se anuleazã,pentru cã adevãr existã, totuºi, de ambele pãrþi.”(p. 318). Scurtcircuitul dintre „bunul simþ” ºiteorie nu anuleazã niciunul dintre polii ecuaþiei, ci

99




Antoine Compagnon în lumea“pasajelor paralele”

Ioan Pop-Curºeu

moment dat. La fel au pãþit alþi membri aiCercului literar: ªtefan Aug. Doinaº (mai scurt,vreun an de zile), Ion D. Sîrbu (condamnat laºapte ani de închisoare, din care a executat vreocinci ºi jumãtate). Blaga a trãit permanent cufrica în sîn, sub iminenþa arestãrii. Aceastã pru-denþã a lor, în (ne)abordarea evenimentelorpolitice ale momentului, este oarecum de înþeles,dar acum, citind cu ochii de azi, ne lasã cu oanumitã frustrare. Este cartea destinului unor intelectuali români, simpatizanþi ai culturii occi-dentale, peste care se suprapune ºenila tancurilorsovietice ºi a culturii rãsãritene. Modificarea serealizeazã aproape pe neobservate. Trebuie sãcitim printre rînduri ºi sã punem totul în oglindãcu ceea ce ºtim noi, despre realitatea istoricã,pentru a înþelege mai bine lucrurile. În anii 1945,1946, 1947, ei schimbã scrisori ale cãror pre-ocupãri reflectã oarecum modelul întîlnit ºi înJurnalul lui Mihail Sebastian, unde autorul con-semna minunatele audiþii radiofonice de la Operadin Viena, de la Opera din Berlin ºi aºa maideparte. La fel procedau ºi Radu Stanca la Sibiu,sau I. Negoiþescu la Cluj, care ascultau cutareconcert al Operei din Viena, cutare simfonie aOperei din Berlin, radiodifuzate. Apoi îºi trans-miteau, prin scrisori, impresiile legate de audiþiilemuzicale, în speranþa cã au fost amîndoi peaceeaºi lungime de undã.

Dupã primii cîþiva ani, uºor-uºor, preocupãrilelor se schimbã. Radu Stanca devine regizor lateatrul din Sibiu ºi, la început, se mîndreºte cupunerea în scenã a Hangiþei lui Carlo Goldoni. Seplînge de greutãþile artistice, de necazurile pe carele-a avut de depãºit. Treptat însã ajunge sã seplîngã de dificultãþile pe care a trebuit sã leînfrunte punîndu-l în scenã pe Cehov, cu Treisurori. De cealaltã parte, I. Negoiþescu îºi noteazãfebril lecturile din Hegel, din Heidegger – pentruca apoi sã consemneze cum trebuie sã corecteze,deja, ºpalturi cu noile traduceri din Tolstoi, saudin Gorki. Direcþia culturalã luase o cotiturã sem-nificativã. Pe care ei însã nu o deplîng, în moddeschis, în epistolele lor, dar noi o putem recom-pune azi. Cu atît mai mult cu cît, ni se spune depildã în Dicþionarul scriitorilor români realizat detrio-ul Zaciu-Papahagi-Sasu, în dreptul articoluluiredactat de Ion Vartic, aceastã carte, Roman epis-tolar, a apãrut cu mari lacune. ªi atunci neputem întreba cît a tãiat cenzura din scrisorilecelor doi. În plus, volumul a fost publicat în1978, adicã în anul imediat urmãtor gestului dedisidenþã fãcut de I. Negoiþescu, prin adeziuneala Miºcarea Goma. Negoiþescu a fost atunci dinnou arestat, a avut o nouã tentativã de sinu-cidere, apoi a abjurat, a dat în România literarãun text de conivenþã cu regimul politic totalitar.Putem vedea aceastã publicare a volumului decorespondenþã, scuturat însã de aspectele inco-mode pentru regim, ca pe o tentativã derecuperare a lui Negoiþescu ºi o formã de conso-lare a lui, pentru tribulaþiile care i s-au impus. Euna din cãrþile care ne dovedesc, iatã, cã genulepistolar nu constituie o anexã, ci poate oferichiar imaginea centralã asupra devenirii, a dez-voltãrii intelectuale a doi scriitori de prim rangdin literatura românã.

(va urma)

1 Intervenþie în cadrul Colocviilor de la Beclean, petema “Genul epistolar în literatura românã”, joi, 17iulie 2008.

cartea strãinã

Demonul teoriei

1100




ramificã ºi rafineazã concluziile de la fiecare polîn oglinda polului opus. „Bunul simþ” devineastfel fãrã doar ºi poate mai profund, iar teoriafãrã îndoialã mai umanã, în continuarea uneimari tradiþii pe care Antoine Compagnon ointegreazã ºi o depãºeºte în acelaºi timp.

Cartea orchestreazã, de altfel, cu strãlucire,întreaga tradiþie a teoriei literaturii, de laAristotel, trecând prin poeticienii veacului clasic,pânã la Gérard Genette ºi Paul de Man, ale cãroridei sunt comentate cu subtilitate ºi vivacitate, înpuneri în scenã rareori aride ºi plicticoase.Autorul evocã ºi teorii ale unor lingviºti caFerdinand de Saussure, Roman Jakobson sauLouis Hjelmslev, precum ºi studii de antropologieculturalã semnate de Lévi-Strauss, fãrã sã omitãreferirea la mari clasici ai esteticii, Kant, Hegel,Croce, Adorno. Comedia erudiþiei se desfãºoarãspumos, într-un dialog niciodatã istovit cu simþulcomun ºi ale sale pãreri aparent simpliste despreliteraturã.

În însuºi dialogul dintre recursul permanent laaporie ºi spectacolul scenic al erudiþiei constã ºisecretul titlului ales de Compagnon. Pentru astãpâni ºi conduce un astfel de dialog e nevoie deo încordare teribilã a facultãþii logice, de carenumai un „avocat al diavolului” poate fi capabil.Sau poate chiar diavolul însuºi, definit de Dante,în Infernul, Cântul XXVI ca un logician deneegalat. Pe o astfel de poziþie „demonicã” sesitueazã Antoine Compagnon, mânat – teatral –de o lipsã de „doctrinã” ºi de „credinþã”, pradã„îndoielii hiperbolice în faþa oricãrui discursdespre literaturã” (p. 21). Din pãcate – sau dinfericire – o astfel de poziþie nu poate sã ducãdecât la ºi mai mult relativism în ceea ce priveºtecircumscrierea celor ºapte concepte: literatura,autorul, lumea, cititorul, stilul, istoria, valoarea...

Cititorul român care se va dovedi interesat deaceastã carte are acum la îndemânã o traducerecurgãtoare, limpede, fãrã prea multe asperitãþi,care va contribui – fãrã nicio îndoialã – laînscrierea fireascã a cãrþii lui Antoine Compagnonîn spaþiul cultural românesc, unde sper ca ea sãsuscite aceleaºi dezbateri ca în lumile culturalefrancofonã ºi anglofonã, unde este deja foartecunoscutã.

Între doi teoreticieni de anvergurã, chiar dacãunul aflat la zenit, iar celãlalt pe pantaascendentã a consacrãrii, m-aº face vinovatã de

lipsã de modestie dacã m-aº avânta într-o analizãaprofundatã a coborârii în infernul teoriei pe careni-l propune prin mijlocirea celor doi tãlmãcitori,Gabriel Marian ºi Andrei Corescu, AntoineCompagnon.

Îmi rezerv deci doar dreptul de a face câtevaconsideraþii care þin mai curând de ceea ce arputea fi o potenþialã subversiune a unei cãrþi pecât de incitante, pe atât de greu de clasificat, iarpe alocuri chiar de luat în serios ca teorie ... ateoriei!

Dacã cele Cinci paradoxuri ale modernitãþiiaveau ca punct de pornire o serie de conferinþe înfaþa unui public mai mult sau mai puþin informatasupra fenomenului artistic al veacului trecut(într-o accepþie largã, 1870 – 1970), Demonulteoriei e la rândul lui demersul unui „maestru”confruntat cu o asistenþã realã (nu doar virtualã,a unui cititor imaginar), o asistenþã gata sã îiaprecieze mimica, gestica, intonaþia, participând la spectacolul discursului sau la un discurs caspectacol ºi savurând polemica intrinsecã,întrebarea retoricã, emfaza bine temperatã,susþinutã de citatul savant care, dacã nu obuimãceºte, îi creeazã cu siguranþã iluzia cã seridicã la nivelul erudiþiei celui pe care îlurmãreºte.

Trebuie sã îi recunoaºtem lui AntoineCompagnon talentul de a transforma un subiect –ce risca sã devinã pe cât de arid ºi preþios, pe atâtde greoi ºi labirintic – într-o savuroasã conversaþieeseisticã în purã accepþie montaignianã „s’essayer,se connaître”, cu toate implicaþiile autoficþionalepe care le presupune. Avalanºa de întrebãri,aporiile care închid fiecare capitol, jocul cunoþiunile „sacre” ale teoriei literare ºi ale teorieiliteraturii (cu distinguo-ul de rigoare), argumentulales cu grijã, chiar ºi capriciile critice fac dinDemonul teoriei deopotrivã un discurs ºi un textrealmente inspirat, necesar ºi agreabil. Cu ouºoarã tentã de digest, menitã, desigur, sãfaciliteze înþelegerea.

Ceea ce m-a intrigat însã – dincolo de totalaadeziune la finalitatea afirmatã a cãrþii de asuscita predispoziþia criticã, de a trezi conºtiinþacriticã prin punerea în crizã a conceptelor – este,pe de o parte, bisemantismul cuvântului cheieteorie, ca ºi jocul subtil în jurul ecuaþiei bun-simþvs. teorie, în care, încã o datã, sensul celui de aldoilea termen e alunecos. Bunul-simþ, în versiunebergsonianã, definit ca o „continuitate dinamicã amodului în care suntem atenþi ºi rãspundem laceea ce ne înconjoarã”, ori bunul-simþ ca simþcomun, evidenþã, repertoriu împãrtãºit, doxã? Aºacum teoria apare la rândul ei fie ca proiecþieipoteticã contrazicând bunul-simþ (paradox), fie caun construct intelectual, abstract, articulat,sintetic, opoziþional ºi polemic.

Între teroarea teoriei (prezentã în cele Cinciparadoxuri ale modernitãþii) ºi demonul teorieiexistã o diferenþã de nuanþã a sensului cel puþininteresantã ºi uºor inconsecventã. Teroarea teoriei,prezumatã ca fiind una dintre cele cincicaracteristici ale modernitãþii, se acordã deminune cu reflecþia lui Malraux: „Relaþia dintreteorie ºi opere face parte adesea din comediaspiritului. Artiºtii teoretizeazã ceea ce ar vrea sãfacã, dar fac ceea ce pot; iar ceea ce pot e uneoriprea puþin lucru pentru o teorie, iar alteori multprea mult”. Demonul teoriei e acea dorinþã de atransforma totul în teorie ºi, totodatã, aceaneliniºte a teoriei însãºi, „viermele din fruct”,incapacitatea propriei relativizãri care oantreneazã spre abisul absurdului. E pretenþiateoriei de a deveni metodã.

În încercarea de a opune bunul-simþ teoriei,vãzutã, cum spuneam, ca fenomen reactiv,Compagnon pare a ignora cã primul ca ºi cea dea doua nu reprezintã, niciunul, date naturale, ciconstrucþii elaborate, fireºte, la altitudini diferite.Chiar dacã þine de o referinþã la existenþial ºi casimþ comun, ºi ca dinamicã, bunul-simþ rãmâne oconstrucþie – mai durabilã, mai puþin fragilã întimp decât teoria. Reîntoarcerea la întrebãrilefundamentale e deci mai fireascã decât pare sãne-o spunã Compagnon ºi poate mai necesarã ºimai puþin frustrantã pentru chiar teoreticianulliterar destul de înþelept pentru a-ºi comparamereu propriul edificiu cu cel comun.

Todorov scria cu ceva ani în urmã un „romande ucenicie” intitulat Critica criticii. Aventura„teoriei” în lumea literaturii despre care nevorbeºte, pe care ne-o povesteºte cu har ironicCompagnon, nu e departe nici ea de un altroman al criticii, al teoriei literare devenite saudorindu-se a fi, prin ambiguitatea pe care opropune, literaturã.

Bunul simþ ºi teoriaRodica Baconsky

Antoine Compagnon

1111




Primul contact cu o carte scrisã de AntoineCompagnon, ºi ne referim aici la operele luiteoretice majore, Cele cinci paradoxuri ale

modernitãþii (tradusã în româneºte de RodicaBaconsky*, ºi al cãrei titlu îl parafrazãm aici), LaSeconde main, Demonul teoriei etc., a fostîntotdeauna marcat, în experienþa personalã, deimpresia dialogului cu o inteligenþã ieºitã dincomun, cu un spirit iscoditor dotat cu atenþiainfinitã necesarã analizei celor mai mici detalii ºiimplicaþii revelatoare ale unei demonstraþii.Aceastã primã impresie se confirmã invariabilodatã cu perceperea planului de ansamblu alrespectivelor cãrþi, dar ºi a ingeniozitãþii moduluide abordare a fiecãrui subiect tratat. LecturaDemonului teoriei nu se abate de la acest tipar,inclusiv în privinþa considerabilei erudiþiimobilizate în redactarea acestei teorii a teorieiliterare. Însã dincolo de impresiile iniþiale sauulterioare, este evident vorba de enorma puterede seducþie a acestui tip de discurs teoretic,manifestatã adesea aproape subliminal. De aicidecurge ºi prima dificultate a traducerii unei cãrþide Antoine Compagnon, a cãrei versiune înromânã - chiar în ipoteza utopicã a atingerii uneifidelitãþi maximale - riscã sã eclipseze tocmaiaceastã putere de seducþie ºi suita de impresiiasociate cu ea, poate tocmai din cauza efortuluitraducerii cât mai exacte.

Al doilea paradox priveºte specificul limbiifranceze, care prin însãºi funcþionarea sa naturalãobligã locutorul la o precizie care, pentru a fireprodusã în românã, chiar în discursurile celemai îndelung gândite ºi academice, obligã laartificii suplimentare de limbã, ce pot fi perceputeca abateri de la limba naturalã / uzualã, sau camãrci ale unui stil personal. Structura frazei

franceze, relativ constrângãtoare ºi imuabilã(subiect-verb-complement), dar ºi necesitateaprecizãrii sistematice (prin instrumente lingvisticespecifice) a fiecãrui complement sau atribut – celmai adesea subînþelese în românã – sunt doardouã din exemplele cele mai banale în acest sens.Însã pe baza acestei structuri aparent rigide,autorii pot construi variaþii ce dobândesc un senssuplimentar (adesea expresiv) tocmai prin ieºireadin tipar: de pildã inversarea ordinii subiect-verb.Astfel, pentru a reproduce semnificaþia acestorabateri de la norma strictã a Academiei Franceze,traducãtorul se poate vedea obligat, în faþa uneilimbi cu uzanþe mai fluide ºi imprecise caromâna, sã forþeze structurile în sens invers, cel alunei rigidizãri artificiale, care sã capete forþãtocmai prin aceastã abatere de la firesc.

Traducerea Demonului teoriei a constituitaºadar o experienþã complexã ºi adesea derutantã,mai cu seamã atunci când a întâmpinatdificultatea de proporþii a reconstituirii stiluluipersonal al lui Antoine Compagnon. Autorulfoloseºte o scriiturã hibridã destul de dificil detradus ca atare: pasaje redactate în stilul cel maiacademic ºi ºtiinþific alterneazã cu expresiile celemai familiare, sau cu metaforele cele maideconcertante (de altfel specifice discursuluiteoriei literare ºi al ºtiinþelor umane franceze),uneori în cuprinsul unei singure fraze. Paradoxultraducerii acestei scriituri face ca în anumitemomente efortul traducãtorului sã se concentrezemai degrabã pe versantul stilistic ºi literar decâtpe cel teoretic, cu tehnicile specifice acesteiabordãri: identificarea de expresii, proverbe ºimetafore echivalente în românã, adaptãri,rescrieri.

În ce priveºte practica reproducerii de citatedin referinþele bibliografice, mai ales în cazullucrãrilor în englezã, autorul nu ezitã sã propunãel însuºi variante modificate sau adaptate ale unortraduceri care oricum existã deja în francezã. Înacest caz, pentru versiunea în românã am hotãrâtsã procedãm la retraducerea citatelor dupãvarianta datã de Antoine Compagnon, fãrã a maiconvoca traducerile existente deja în românã, cu osingurã excepþie notabilã, cea a pasajelor extrasedin Heidegger, Fiinþã ºi Timp, situaþie în care nuse punea problema sã ne mãsurãm cu variantapropusã de Gabriel Liiceanu ºi Cãtãlin Cioabã,publicatã de Humanitas în 2003.

Demersul lui Antoine Compagnon înconceperea acestei lucrãri se dezvoltã în paralel pedouã planuri, unul polemic ºi unul pedagogic.Demonul teoriei se înscrie astfel cu multãautoritate ºi succes în lunga tradiþie francezã adezbaterii asupra limitelor literaturii, însã nu e deneglijat faptul cã poate fi utilizat la fel de bine ºiîn calitate de curs pentru studenþii de lafacultãþile de litere, un curs ce propune operspectivã istoricã ºi sincronicã, sinteticã ºianaliticã asupra teoriilor literare din ultimul secol.Cu toate acestea, analizele ºi demonstraþiile luiAntoine Compagnon, chiar cele iconoclaste ºidemistificatoare, nu se dezvoltã niciodatã îndirecþia unui stil abscons, rebarbativ ºihiperspecializat, pãstrând mereu accesibilitateaunui discurs ce vrea sã propunã o a treia cale înfaþa opoziþiei sterile dintre teorie ºi bunul simþ alcititorului. Metaforic vorbind, autorul ajungeadesea sã-ºi asume rolul copilului care a avutsingur curajul sau inocenþa de a spune ce crededespre „hainele noi ale împãratului”, costumiluzoriu care în cazul de faþã ar corespundeexceselor teoriei literare în anii 1960-1970. Oatitudine care a încurajat traducãtorul sã adopteaceeaºi privire inocent-îndrãzneaþã ºi în limbaromânã, cu rezultate pe care cititorul le va puteaaprecia singur graþie editurii Echinox, iniþiatoareaacestui proiect.

* Antoine Compagnon, Cele cinci paradoxuri alemodernitãþii, Editura Echinox, Cluj Napoca, 1998

Cele cinci paradoxuri ale traducerii: versiunearomâneascã a Demonuluiteoriei de Antoine Compagnon

Gabriel Marian

1122




Plug in

nu aºtept nimiclucrurile mi se dãruiesc

în fiecare clipã în care vreau suntem isterici. tot ce ne rezistãe torsionarea

spaþiu pentru crize.

Spaþiu albcând vom face dragoste perfectca o glumã perfectãcând voi gãsi casa în care rozele sunt rozunde citesc semnele de pe ziduri

ºi totul e deschis. ca un film în care tãiem. ºi începutul e nefiresc.

când profesez stresul ºi nu vreau sã mã vindeccând am 7 ani ºi simtcã nimic nu e aºezatºi rãzboiul poate începe

când adun jucãrii pe care le plasez ca bombeleîn mintea noastrã de mai târziucând potrivesc în casãarmele mele de cioplit armemirosul în care mintea nu mai e limpedeºi nu mã simt bine. când sunt îmbrãcat cu drapeluri

sub care nu simt sfârºitul. când respir iarba dincimitirulcu iz de urzicãºi limba se lipeºte pe frunze ca un ritual

în care refuz sã mã doarãunde sunt liber de la început pânã în poveºtile cele mai acuteale pielii înfipteîn colþul beciului unde stãm ca producãtorii de filme mute

admirãm la nesfârºit în timp ce pleoapele lovescrãtãcirea

când suntem delicaþi când porii se luptãcu atingereavreau sã fac dragoste cu Siberiaºi oamenii negri sã îºi facã ritualul alãturi

Dimineaþã pe RUE 302mor tânãrîn sania în care mã legeni.articulaþii ca ochii de femeiepeste care trecem

încã o datãcu furiemai vreau o datãsã împrejmuiesc gâtul tãu de fierpieptul de animal de serpentine

Melatonin

bãrbatul meu e copil umezeºte la nesfârºit greaþa sentimentelor noastre

el e copilul din care fluturii îºi ridicã stãvilar

e lãcusta care îºi pierde corpul în agitaþie

bãrbat cu creneluri care mãrunþeºte viaþa fãrã membrane

bãrbatul meu e copil. în uterul soare înflorim în menghinã

**

îi aud pe locatarii casei de alãturi ºi picioarele lor pe rogojini. în spatele uºii în casa în care mã las presatca o tãieturã de ziar toxicã

în anticamere nu gãsesc nimic intim îmi aºtern propriile murdãrii

fieste unde prietenii lipsesc. cu ei petrec pe un cer în piele roºie cu ei stau lungitexult prin pupile masculine în sepia

mã hrãnesc îmi umplu iubitul mã baricadez

avem vedere direct în ochiul celuilalt în insectarul morþii

RUE 302avem timp de liniºtire. îmi port decadenþa ca pe o copertinãcare alunecãpeste liniile de tensiune

în fiecare primãvarã un rãpãit de lãcustãne ajutã sã ne regãsim

tu care nu iei niciodatã durereanici nu mã poþi face sã rãmân.corpul tãu în savoarea cãrnii mele.

lasã-mã sã nu vãd.disperaþi în merscorpuri sparteal tãu pe pauzã

un stres în care nu avem nimic de fãcut

suntem în fiecare bãrbatavem iz. avem mirosul capcanelorîn care intrã himenoptere tinere

poezia

Andra Rotaru

Doamnelor ºi domnilor, autorul despre care va fi vorba în urmãtoarele rânduri bine numãrate încuvinte (dintre care 16, plus o virgulã, mi s-au ºi dus!), n-are nicio fizionomie (ca, pânã acum vreo treidecenii, Isidore Ducasse, pseudoconte de Lautréamont, – de nu cumva fotoportretul sãu e apocrif, pelângã multele-i imaginare, semnate Salvador Dalí sau, dintre autohtoni, Taºcu Gheorghiu).

Fizionomia îi lipseºte pentru faptul cã nu-i un autor în carne ºi oase, ci fictiv: un personaj al lui AlbertCamus, din Ciuma, anume Joseph Grand.

Biet conþopist municipal, ducând o existenþã cenuºie ºi rutinierã de holtei, acest mic Grand are unmare vis: scrierea unui roman de geniu, dupã a cãrui lecturã editoru-i sã exclame entuziast, în plen:„Domnilor, jos pãlãria!”

De obârºie din Montélimar, el amestecã provincialismele hilare cu cele mai stereotipe expresii arhirã-suflate: „o vreme de vis”, „un ecleraj feeric”, – ceea ce cautã mereu, ca orice autentic scriitor, fiind cuvân-tul potrivit.

Negãsindu-l, Joseph Grand o tot ia da capo, dupã canonul lui Sisif (sau al lui Geo Dumitrescu: „printranscrieri succesive,/ nu încape îndoialã,/ versul se-mbunãtãþeºte!”), – astfel cã romanu-i se compunedintr-o unicã frazã incipientã, ºi anume:

„Par une belle matinée du mois de mai, une élégante amazone parcourait, sur une superbe jumentalezane, les allées fleuries du Bois de Boulogne.”

Cu oleacã de imaginaþie te-ai putea crede-n însuºi Marcel Proust, atunci când Odette e salutatã, peuna din aleile din Bois, de cãtre prinþul de Sagan, – cu deosebirea cã acesta e cãlãreþul, iar nu ea.

Remaniabilã la infinit, într-o versiune, alta, fraza are parte de câteva imperceptibile modificãri: „svelte[amazone]” în loc de „élégante” sau „matinée de mai” în loc de „matinée du mois de mai”.

Nemaifãcând, acum, numãrãtoarea cuvintelor de care-am (ab)uzat, mã grãbesc s-o iau din loc, pe,vorba lui Victor Hugo „mon agile alezan” (adicãtelea „sprinten roib”), nu mai înainte sã vã fac cvasi-pioasa invitaþie de a-l citi pe Joseph Grand.

ªerban Foarþã

emoticon

Viaþa ºi opera luiJoseph Grand

1133




interferenþe

ªtefan MManasia: – Dragã György Dragomán,îþi mulþumesc pentru amabilitatea cu care aiacceptat sã rãspunzi acestui mic “rechizitoriu”.Dialogul nostru (mediat, emailistic) are loc lapuþin timp dupã lansarea în limba românã, întraducerea doamnei Ildikó Gábos-Foarþã, a celuide-al doilea tãu roman, Regele alb. Trebuie sãmãrturisesc, aºteptam de ceva vreme aceastã cartea ta, mai precis de cînd, într-o discuþie prilejuitãde apariþia Tihnei în româneºte în 2006, AttilaBartis ne-a vorbit foarte frumos despre acestroman al unui (alt) autor maghiar nãscut la TârguMureº, în România lui Ceauºescu. Sînt tentat,poate ºi de aceea, sã vãd legãturi întreuniversurile celor douã romane: greºesc?

György DDragomán: – Sînt prieten bun cuAttila ºi pentru mine este o foarte mare bucuriecã Regele alb a fost lansat împreunã cu Plimbarea,primul sãu roman (al doilea roman de Bartisapãrut în româneºte, Plimbarea, reprezintãdebutul autorului din 1995 – n.m., ªt.M.). Viaþanoastrã a fost marcatã de copilãria petrecutã înTârgu Mureº, tot ce scriu va fi marcat deexperienþele pe care le-am trãit acolo. În planstilistic, realizez lucruri diferite de Attila, darmodul cum vedem lumea e foarte asemãnãtor.

– Cred cã traducerea în românã încearcã sã re-creeze cît mai fidel „harta” mentalã ºi lingvisticã alui Dzsátá ºi ale celorlalþi copii, neocolind jocurilede cuvinte, argoul bandelor de copii, înjurãturileetc. Cum priveºti aceastã nouã versiune (a 26-a) aromanului? Reuºeºte ea sã pãstreze ritmul teribil,tensiunea – aproape faulkneriene – din originalulmaghiar?

– Nu cred cã o sã uit vreodatã ziua cînddoamna Ildikó Gábos-Foarþã mi-a trimis textul înromâneºte. Era uimitor sã-mi vãd propriul text înromânã. Din pãcate nu o mai vorbesc destul debine ca sã fiu capabil sã apreciez tot ce a fãcutea, în toate privinþele cu iscusinþã ºi geniu, darºtiu cã limba cãrþii mele e destul de dificilã, ºicred cã pot sã apreciez fidelitatea cu care doamnaGábos-Foarþã a recreat peisajul mental a luiDzsátá. Privesc textul acesta cu o imensã bucurie,a fost foarte interesant sã-l citesc. Cînd am scrisromanul, existau capitole unde am încercat sãfolosesc logica limbii române. Ca sã-þi dau unexemplu, cînd am scris capitolul Belºug m-am gîn-dit la cuvîntul românesc. Titlul maghiar al capi-tolului, böség, este în fapt o traducere, ºi era fru-mos sã vãd cum în traducere a revenit cuvîntulromânesc pe care eu nu l-am folosit numai ca peun fel de bazã pentru structura de adîncime acapitolului.

– ªtiu, de asemenea, cã ai o susþinutã activi-tate de traducãtor în Ungaria, din englezã înmaghiarã. Într-un interviu susþii cã arta traducerii“sometimes it is even more demanding than writ-ing, as you have to take apart and recreate theoriginal text in a matter of months...”. Poþidetalia, te rog, aceastã poziþie “amfibie” a ta înlumea literelor?

– Cînd am început sã lucrez ca traducãtor, amprivit traducerea ca pe un fel de ºcoalã, eram con-vins cã nu existã nicio metodã mai bunã pentru aînþelege ºi a învãþa cum funcþioneazã proza decîtsã traduci un text literar care îþi place foarte mult.Pentru traducere ai nevoie de creativitate ºi deumilinþã în acelaºi timp ºi cred cã atitudineaaceasta e foarte folositoare ºi cînd scrii propriultãu text. Poziþia de traducãtor e o poziþie foarteasceticã, deoarece creativitatea trebuie sã fie con-centratã într-o perioadã cu mult mai scurtã decît

în timpul scrierii operei originale ºi, chiar dacã nue acelaºi fel de creativitate, lucrul poate sã devinãun exerciþiu mental destul de dificil.

– Mi s-a pãrut ºocant “sîmburele” capitoluluial treilea al romanului: povestea aceea cu interviuldat de Helmuth Duckadam, legendarul portar alStelei Bucureºti, unei televiziuni maghiare. Povestepe care, mãrturiseºti în Suplimentul de culturã, ointroduci în destinele acestor personaje copii.Poate funcþiona literatura într-o lume vidãmetafizic, lipsitã de speranþã, în care pînã ºijocurile copiilor sînt îmbibate de violenþã ºi despectrul extincþiei?

– Lumea pe care am creat-o e o lume totali-taristã, unde violenþa ºi agresiunea funcþioneazãca un fel de comunicare. Este groaznic ºi absurdîn acelaºi timp, dar poate cã libertatea ºi speranþaexistã numai în sens metafizic. Totuºi, nu e olume pur anti-utopicã, deoarece conceptul libertã-þii nu este eradicat. Dar cînd am scris cartea nueram interesat de teorii, am vrut sã povestesc cîte-va întîmplãri palpitante, am vãzut niºte imagini ºisituaþii ºi obiecte, am încercat sã descopãrpoveºtile dinapoia acestora.

– ªi pornind de la precedenta întrebare. Dacãe adevãrat cã “there`s very little nostalgia inEastern Europe about the 1980`s Romania”, atunci de ce se publicã atît de multe cãrþi(romane, poezie, eseuri) despre aceastã epocã crepuscularã a comunismului?

– Pentru mine faptul cã încercãm sã neapucãm sã facem ceva cu perioada asta nu arenimic în comun cu conceptul nostalgiei. Acumîncercãm sã ne amintim de aceastã epocã ºi eumã bucur foarte mult pentru asta, pentru cã eucred cã uitarea ar fi fost calea care ne-ar fi dus lanostalgie. ªi nu prea cred cã existã multe lucruridin anii de final ai comunismului românesc pecare-ar fi trebuit sã le privim cu nostalgie.Nostalgia se naºte din uitare ºi din construireamemoriilor false, aºa cã încerc sã privesc aceastãperioadã la modul propriu, fãrã sã încerc s-o edul-corez cumva. Încerc sã o pãstrez / conserv fãrã ao idealiza.

– Ne putem vindeca vreodatã, noi, cei nãscuþiînainte de 1989, de maladia comunismului sauvom rãmîne, ca în unele cazuri de hepatitã, purtã-tori ai microbului pînã la moarte?

– Din pãcate eu nu cred cã asta ar fi fost omaladie specificã. Cred cã abuzul puterii ºi dic-tatura vor fi totdeauna o parte integrantã a exis-tenþei umane, aºa cã sper cã noi, cei care am fostdestul de “norocoºi” pentru a vedea puterea ºiabuzul puterii manifestate în sensul practic, n-o sãmai avem iluzii despre bunãvoinþa puterii. Dar mise pare cã ar fi un optimism neîntemeiat sã cre-dem cã am învãþat ceva din asta.

Interviu realizat de ªtefan MManasia

“Nostalgia se naºte din uitareºi din construirea memoriilorfalse”

de vorbã cu György Dragomán

György DDragomán s-a nãscut în 1973 la Târgu-Mureº. În 1988 s-a stabilit cu familia în Ungaria. Astudiat filosofia ºi literatura englezã la ELTE, Budapesta, ºi lucreazã la o tezã de doctorat despre prozalui Samuel Beckett, desfãºurînd totodatã o intensã activitate de traducãtor din operele lui Beckett,James Joyce, Ian McEwan, Irvine Welsh. A debutat în 2002 cu A pusztitas konyve (Cartea des-facerii),roman distins cu premiul Brody, urmat de piesa Nihil (Niciunde, 2003) ºi de romanul A feher kiraly(Regele alb, 2005), pentru care i-au fost acordate premiile Tibor Dery ºi Sandor Marai.

Încep prin a lãuda strãdania unor edituri(Polirom, Paralela 45, Curtea Veche etc.) ºifundaþii (Hungarian Book Foundation etc.) de-aface cunoscutã cititorilor români o literaturãextraordinarã, care din cauza prea marii apropieriºi-a unor metehne locale ar risca sã ne scape – undemers care ne-ar putea trezi speranþele ºi-arputea sã ne zgîndãre productiv orgoliul creator, sãne bage-n cap cã se poate chiar dacã întîmplareane-a aruncat la marginea Europei. GyörgyDragomán ºi Attila Bartis sînt douã exemple maimult decît suficiente pentru a demonstra cãliteratura maghiarã contemporanã e una mare ºi,mai ales, cã o literaturã est-europeanã poate intraîn circuitul mondial prin valoarea producþiilor sale(cãrþile celor doi au fost traduse în toatã lumea,György Dragomán aflîndu-se în momentul scrieriiacestei cronici într-un turneu de promovare aromanului sãu în SUA). Laude se cuvin ºitraducãtorilor din aceastã literaturã, îndeosebi luiIldikó Gabos-Foarþã, care-a reuºit sã pãstreze toatenotele subtile ale Regelui alb, fãcîndu-l sãstrãluceascã într-o limbã românã superbã.

Regele alb, publicat de György Dragomán în2005 ºi apãrut la noi trei ani mai tîrziu, e unroman din povestiri – chiar dacã fiecare capitolare o rotunjime minunatã, rezistînd ca literaturã ºifãrã susþinerea celorlalte, cartea rãmâne unroman. Unul al copilãriei ºi transformãrilor, alcãrui mare merit este simplitatea extremã –autorul reuºeºte sã esenþializeze devenirilepuºtiului Dzsátá într-o suitã impresionantã demomente cheie, 18 la numãr ca ºi capitolele cãrþii.Acþiunea se petrece în Tîrgu-Mureºul anilor ’80,oraºul de baºtinã al autorului – deºi toate numelestrãzilor sau instituþiilor au fost schimbate, urbeae uºor recognoscibilã celor cãrora le e familiarã.Deºi surprinsã într-un plan secund, prin remarci ºitrimiteri indirecte (accidentul de la Cernobîl ºireacþia autoritãþilor române, manifestaþiile de pestadioane din zilele marilor sãrbãtori comuniste,

vizitele de lucru ale „tovarãºului” etc.) ºi cîtevaevenimente (devastarea magazinului alimentar decãtre mulþimea flãmîndã ºi furioasã care stãtuseore-ntregi la coadã, vizitele securiºtilor ºi criza dela cimitir), perioada istoricã în care se scaldãDzsátá constituie un fundal sumbru al tablouluivieþii sale. Pentru copilul de 11 ani maiimportante sînt însã întîmplãrile mãrunte,personale: furtul lalelelor din parc pentru mamasa, piesa de ºah furatã din casa ambasadorului ºicadoul primit de la bunicul nomenclaturist,concursul ºcolar de trageri ºi campionatul regionalde fotbal, vinderea jucãriilor ºi tunelul din piurede castane, femeia goalã vãzutã clandestin lacinema ºi concertul de pãsãri, ultima întîlnire cubunicul ºi-nmormîntarea acestuia. Ceea ce axeazãromanul, de la primul capitol care dã seama dedispariþia tatãlui ºi pînã la ultimul, în care acestarevine, e aºteptarea, speranþa care nu moare însufletul copilului nici mãcar atunci cînd mama luis-a resemnat cu pierderea. Iubirea lui pentru acesttatã care i-a povestit despre Amundsen, nevoia deel ºi legãtura invizibilã dintre cei doi sînt unadintre cele mai frumoase poveºti de dragostedintr-o epocã literarã în care demonizareapãrinþilor a devenit loc comun.

Uimitoare este balanþa pe care-o pãstreazãautorul, în vocea personajului sãu, între inocenþaºi naivitatea exprimãrii ºi maturitatea perspectivei– viziunea criticã a adultului care ºi-a înþelescopilãria se insinueazã în vocea lui Dzsátá în tuºefine, ironice, niciodatã discordant sau fals. Puþinorautori le-a reuºit atît de bine pãstrarea naivitãþiiautentice a unui personaj-copil, îmbogãþindu-ltotuºi cu rezultatul unor distilãri ºi selecþiiulterioare. Dzsátá e un copil aparte, unul dintreacei sensibili care observã, care þin minte. Deºi nue nici pe departe un inadaptat, avînd aceleaºipreocupãri ca toþii copiii de vîrsta lui, lumea lui eîn primul rînd una interioarã – ceea ce-lmaturizeazã înainte de vreme e dispariþia

inexplicabilã a tatãlui, sãrãcia în care se zbateîmpreunã cu mama lui, nevoia de-a supravieþuiîntr-o societate în care-au fost ostracizaþi ºi aceeade-a rãmîne uman în ciuda lipsurilor, imperativulde-a lupta ºi de-a învinge frica care se genereazãperpetuu în jurul sãu.

Cartea lui Dragomán va gãsi o rezonanþãaparte în acei cititori care-au copilãrit în Româniaanilor ’80, apucînd ultimii ani ai comunismului,trãind apoi o uimitoare schimbare a lumii. Pentruaceia care-au jucat prinsea ºi ascunsea în jurulblocului, care-au colecþionat cutii de chibrituri ºicapace de bere, care s-au rãzboit cu tuburiBergmann pe ºantiere pãrãsite ºi-au jucat fotbal cumingi de 18 lei, care-au fost duºi la cinema sãasculte cuvîntãrile tovarãºului ºi-au aºteptat sã seia curentul, care-au tresãrit pentru prima datã înfaþa unor fetiþe cu sarafane albastre ºi ºtrampialbi, care ºi-au vãzut pãrinþii siliþi sã ducã o viaþãfalsã, mutilaþi sufleteºte, pentru toþi aceºtia Regelealb va fi o carte de cãpãtîi – cartea propriei lorcopilãrii.

1144




Mihai Mateiu

avem moºtenirea culturalã a antichitãþii greco-latine. Sentimentul comunitãþii civilizate, alspaþiului delimitat de „barbaricum”, gândirealiberã, filosofia ºi multe dintre normele juridice ºiadministrative sunt emanaþii ale antichitãþiiclasice greco-romane, integrate azi corpusuluiconºtiinþei europene. Al doilea elementdefinitoriu pentru identitatea europeanã estereprezentat de Creºtinism. Moºtenirea iudeo-creºtinã a modelat spiritualitatea europeanã,conferindu-i distincþia sa aparte în cadrulcelorlalte culturi, precum ºi sentimentul uneiunitãþi religioase exemplificat cel mai adesea prinsintagma ,,Civitas Christiana” (Christendom).Creºtinismul a reprezentat, de asemenea, forþacatalizatoare a moºtenirii Antichitãþii, fãrã a maiaminti aici incontestabila influenþã asupra culturiiºi gândirii europene. Coagularea forþelor ºiintereselor mai multor state în jurul religiei areprezentat pentru multe secole calea de urmat.Apoi, distanþarea ºi separarea statului de religie adeterminat drumuri similare în multe stateeuropene. Al treilea ºi ultimul element major alidentitãþii europene este considerat a sta în

cuceririle Revoluþiei Franceze ºi ale spirituluiIluminist, care au imprimat spiritului europeanvalorile ce-l caracterizeazã azi: libertate, egalitate,fraternitate ºi democraþie. Este cu atât maiadevãrat cã Europa, nu a fost marcatã desentimentul unitãþii doar la nivel cultural,spiritual sau ideologic, ci ºi la nivel social ºieconomic. Schimburile tehnologice ºi economiceîntre europeni au avut darul de a crea modele ºitipare similare la nivel social ºi comportamental.Epoca modernã spre exemplu, ne oferã modeluldezvoltãrii burgheziei, o clasã care, foarte curândde la apariþia sa, a abandonat tiparele de gândireregionale, pentru a se integra în curenteleeconomice, sociale ºi, nu în ultimul rând,intelectuale transnaþionale. Aceste argumenteconduc spre ideea unei consistenþe la nivel elitist,spre o convergenþã a valorilor. Însã îngustareaperspectivei nu conduce la o generalizare sporitã,faptul cã liderii consimt nu implicã acordulcetãþenilor (cazul câtorva state care s-au opusacordurilor europene este elocvent).

Prin urmare, identitatea europeanã aºa cumeste ea perceputã de elitele politice, intelectuale ºiculturale, este strãinã europeanului de rând.Departe de a înþelege spiritul ºi idealul acesteia elrãmâne încã antrenat în identitatea sa naþionalã,regionalã sau localã. Nu putem rezuma într-o

frazã ce este identitatea europeanã aºa cum nu oputem face referitor la cea româneascã. Existãanumite trãsãturi pe care le-am identificat ºi acãror evoluþie am analizat-o în încercarea de areliefa ce este ea în prezent. În acest sens,articolul din urmãtorul numãr va prezentarezultatele discrepanþelor dintre opinia elitelor ºicea a maselor, situaþie care a generat o crizã aidentitãþii europene. Fãrã a ºti dacã cetãþenii dinstatele fondatoare ale UE simt mai europeandecât cei care au intrat în aceastã familie în urmãcu puþin timpii, este semnificativ de urmãritmodelele generale care caracterizeazã instituþia cuimpactul contemporan cel mai mare asupracoeziunii europene.

i Cei doi autori sunt membri ai Centrului de AnalizãPoliticã din cadrul Universitãþii Babeº-Bolyai(www.polito.ubbcluj.ro/cpa), iar acest articol faceparte dintr-un proiect ce se va finaliza cu o conferinþãinternaþionalã la finalul lui noiembrie 2008 pe temaidentitãþii româneºti. ii Studiul Eurobarometrelor poate reflecta care dintrecetãþeni se simte mai apropiat de UE comparativ cuceilalþi, însã identitatea europeanã nu se regãseºte înacele întrebãri.

(Urmare din pagina 3)

Dincolo de observabil

Aurul anilor ’80

1155




Întrebãrile:

1.Introducerea Religiei ca disciplinã în ºcoalã:

are caracterul de propagandã confesionalã (câtãvreme e predatã fie de preoþi, fie de absolvenþi aiunor Facultãþi de Teologie cu specific confesional)sau urmãreºte strict educaþia: asimilarea MariiNaraþiuni creºtine ºi a valorilor ei morale?

2.Cum judecaþi tentativa Bisericii Catolice,

colportatã ca informaþie de mass-media, de a lãrgilista pãcatelor capitale (cu practici precum:deteriorarea mediului natural, îmbogãþireaexcesivã, traficul de droguri, clonarea) sauintegrarea extratereºtrilor în aria creaturilor luiDumnezeu ºi considerarea acestora ca fraþi aioamenilor?

3.Care sunt instituþiile sau instanþele generatoare

de culturã religioasã, ce autoritate au acestea ºicare e raportul lor cu bisericile?

4.Este multiculturalismul o soluþie spiritualã a

lumii actuale sau doar o strategie politicã menitãa controla excesele tradiþiilor: monopolizareaRevelaþiei, dogmatismul, exclusivismul,intoleranþa?

5.În ce constã (dacã existã) conflictul dintre

homo religiosus (neopãgân, new-age, spiritualistlaic) ºi practicantul unui cult monoteist?

Descoperirea alteritãþii, ºansãa propriei autenticitãþi

Alin Tat, filosof

În primul rând, nu aº asimila predarea religieicu opera de propagandã în general deoarece nutrãim totuºi în timpurile pozitivismului comptiansau ale materialismului dialectic ºi istoric. Iarsintagma „propagandã confesionalã” trebuie ºi eabine cântãritã, în opinia mea. Pot sã accept ideeaunui parteneriat al statului cu diferitele Bisericisau instituþii religioase, deºi cred, de asemenea, cãîn formula româneascã actualã acesta favorizeazãaproape întotdeauna cultul majoritar. De aceea,mi se pare dezirabilã cãutarea unor forme maiadaptate ale acestui acord de principiu.

Mi se pare excesivã ideea de „tentativã aBisericii Catolice”, ºi mai plauzibilã înlocuirea eicu „încercãrile unor teologi sau chiar ale unorºcoli teologice (dacã vor fi existând acestea)”. Înfond, asumarea unor teme noi în cadruldiscursului teologic e un semn de normalitate ºievitã schizofrenia între viaþa de credinþã, pe de oparte, ºi activitãþile cotidiene, pe de altã parte.Cât despre extratereºtri, aici sunt mult mairezervat.

Aº plasa printre aceste instituþii Universitateaºi ºcoala în general, cartea – cu diversele saleincidenþe –, dar ºi mijloacele de comunicare,acestea nu doar comunicând, ci ºi creând, pealocuri, mesajul. Dar marele transmiþãtor alacestei culturi rãmâne, în spaþiul creºtin, Biserica,de unde ºi nevoia de „comunicare” a amintitelorinstanþe.

Aº zice cã ambele rãspunsuri sunt corecte,primul la nivelul dezideratului, al doilea, poate

mai mult, la nivelul stãrii de fapt. ªi spunândaceasta nu vãd neapãrat o incompatibilitate întrecele douã opþiuni, ci o diferenþã de altitudine.Cãutarea spiritualã personalã trebuie balizatã, înopinia mea, de condiþii politice care sã o facãposibilã într-un mod adecvat. Aºadar, atâtmonopolul în materie religioasã, cât ºi restultarelor amintite, pot reduce viaþa spiritualã latriumfalism ºi autocontemplare, în timp cedescoperirea alteritãþii devine o ºansã a proprieiautenticitãþi. Cu rezerva de a nu transforma acestmulticulturalism în ideologie sau panaceu.

Aici vãd lucrurile pe urma Pãrinþilor Bisericii,dar nu a tuturor, ce e drept. ªi anumereligiozitatea naturalã ca pregãtire pentru revelaþie(praeparatio evangelica). În acest sens, existenþamai multor forme ale cãutãrii religioase poate, pede o parte, sã garanteze seriozitatea unuiangajament spiritual de tip tradiþional, monoteistºi, pe de altã parte, sã oblige mereu la revenireaasupra esenþialului, chiar în materie religioasã.

Decesul familiei tradiþionale,evenimentul major al sfârºitului de secol XX

Mihail Neamþu, teolog

1. Întrebarea este legitimã dar se poaterãsturna oricând: educaþia sexualã în ºcolireprezintã o invitaþie discretã la promiscuitate?Beneficiazã tinerii de o educaþie sexualã în careelementele clasice de instrucþie platonico-stoicã,pentru a nu menþiona tradiþia creºtinã, sã fieprezente? Vorbeºte cineva despre rolulabstinenþei, dieta alimentarã, disciplina trupului

Culturã creºtinã ºieducaþia religioasã

Revista Tribuna a iniþiat o anchetã vizând reprezentarea culturii ºi a educaþiei religioase în societatea româneascã actualã. Preocuparea noastrã oconstituie identificarea gradului de susþinere, la nivelul intelectualitãþii laice ºi bisericeºti, a educaþiei religioase în ºcoli sau prin alte forme de instrucþie ºimediere culturalã. Pe fondul redefinirii sarcinilor instituþionale ale Bisericii, al degradãrii calitãþii învãþãmântului, al unei legislaþii neclare cu privire laeducaþia religioasã în instituþiile de învãþãmânt, precum ºi al prezenþei tot mai vizibile a ideilor multiculturalismului, religiozitatea devine tot mai mult ochestiune dificil de gestionat instituþional. Identitatea confesionalã ºi educaþia religioasã în sens mai larg devin, astfel, element problematic, când se puneîn discuþie competenþa celor meniþi sã asigure aceastã educaþie. Chestiunea e, ca atare, dacã educaþia religioasã are scop cultural sau etic, dacã aceastalãmureºte specificitatea unui fenomen vital pentru definirea civilizaþiei noastre, sau mai degrabã determinã comportamente, adeziuni, opþiune pentru unset sau altul de valori?

Evident, religia contribuie decisiv la realizarea unui model social, prin teologia, cultul ºi etica pe care le propune, precum ºi prin implicarea pastoralã ºipracticã în corpusul social. Cultura ºi practica religioasã variazã, totuºi, dupã criterii multiple, þinând în primul rând de gradul de educaþie, mediul deprovenienþã, tipul de familie ºi comunitate în care se formeazã valorile individului. Societatea româneascã suferã de acest paradox: deºi credibilitateaBisericii ca instituþie este la cote foarte ridicate, deºi majoritatea credincioºilor aparþin unui cult creºtin, gradul de asumare moralã ºi transpunere înpractica cotidianã a principiilor creºtinismului este scãzut. Asta ne conduce la concluzia cã eficienþa socialã a culturii noastre creºtine este diminuatã, cãinstituþiile care gestioneazã mesajul religios – Biserica, ºcoala, eventual – nu reuºesc sã genereze criterii de conduitã. Sau cã practicile sociale ºi opiniapublicã, prin lideri sau organizaþii, nu întreþin valori conforme cu religia ori se opun direct promovãrii acestora în numele unei laicitãþi iritate (ca exempledezbaterile pe problema prezenþei icoanelor în ºcoli sau a introducerii religiei ca disciplinã de studiu).

Momentul actual, al unei culturi ºi civilizaþii care tind sã se globalizeze, când legãtura societãþilor cu tradiþiile ºi valorile acestora pare tot mai firavã,ne invitã la angajarea unor interogaþii asupra locului pe care îl ocupã religia în acest context. Educaþia religioasã instituþionalã, nu neapãrat confesionalã,regândirea problemei pãcatului, autoritatea unor instituþii sau lideri, altele decât Biserica ºi preoþimea, multiculturalismul ºi consecinþele acestuia suntprincipalele elemente ale anchetei noastre. Au fost solicitate sã îºi exprime punctul de vedere personalitãþi care au contact direct cu instituþiile deînvãþãmânt, dar au ºi cultura necesarã unei analize detaºate a fenomenului religios în sens mai larg – filosofi, istorici, teologi, scriitori, diplomaþi.

Ancheta TRIBUNA

1166




sau paza minþii. Evident, aceste repere lipsesc într-o ºcoalã care a renunþat sã ofere o veritabilãpaideia ºi tolereazã, aºa cum ne aratã canalele deºtiri, pe lângã un învãþãmânt mediocru,nenumãrate porniri fornicatorii ºi exhibiþionismeerotice chiar în relaþia dascãl-elev.

Revenind la religie, existã un modpredicatorial de-a parcurge un curriculum, dar ºi omanierã reflexivã, interogativã, socraticã eventualde a citi datele tradiþiei (sunt aici cu gândul ºi lapilda Sf. Iustin Martirul ºi Filozoful). Dacã religiacreºtinã ajunge factor de propagandã atunci nueste nici vina religiei ºi nici culpa martirilor ei, cidoar greºeala celor care din goana dupã putere(inclusiv puterea simbolicã a celui care îºi lasãpupatã mâna în public) transformã credinþa înideologie. Or, când este experiatã la un nivelprofund personal, credinþa apare mereu ca otainã. Acest lucru nu trebuie uitat nici la catedrã,nici la amvon, nici în bancã.

Din punct de vedere istoric, apoi, creºtinismulreprezintã o culturã aparte, cu sinteze ºideschideri estetice sau conceptuale extraordinare.Ortodoxia de pe meleagurile româneºti ne faceastãzi sã arãtãm oricãror strãini frescele de laVoroneþ ori Suceviþa. Despre cum au ajuns lamaturitate toate aceste opere de artã trebuie sãafle nu doar pelerinii, ci ºi tinerii din Transilvania,Oltenia sau Moldova. Altminteri, tarele sistemuluide învãþãmânt rãmân aceleaºi. Aºa cum mulþiprofesori de francezã îi îndepãrteazã pe liceeni delectura lui Pascal, se vor gãsi mereu profesori dereligie care sã nascã sâmburele revoltei ºi alateismului în inima aceloraºi adolescenþi. Statulnu poate reglementa aceste lucruri prin chiarnatura impersonalã a mecanismelor sale juridice.

2. Este proba lamentabilã a unei crize deinspiraþie. De multe decenii numeroºi teologicatolici – între alþii, Hans Küng – nu reuºesc decâtsã converteascã limbajul secular al stângii la oretoricã pastoralã cu vagi aere spiritualiste.Deteriorarea intenþionatã a mediului este, deregulã, consecinþa unui pãcat mult mai rãspânditîn lume, printre bogaþi ºi sãraci deopotrivã:egoismul cinic, indiferenþa faþã de semeni,dispreþul pentru frumuseþea lumii lui Dumnezeu.Pentru aceasta trebuie vorbit despre cultura inimii,a unei sensibilitãþi lãuntrice faþã de bunãtateaintrinsecã a creaþiei divine – cea în absenþa cãreiamergi la pescuit în Deltã pentru a prinde peºtelenu cu undiþa, ci prin electrocutare. Îmbogãþirea

excesivã, apoi, cine va putea sã o mãsoare? SfinþiiPãrinþi ne spun cã nu averea, ci ataºamentul faþãde ban („iubirea de arginþi”) este problema.

Revenim astfel la chestiunea filocalicã adespãtimirii despre care exact aceeaºi teologi auuitat sã mai vorbeascã. Lista de pãcate estepotenþial infinitã ºi nu trebuie neapãrat înnoitãformal la fiecare cincinal. Esenþa problemei rezidãîntr-o redescoperire a interioritãþii fãrã de carereligia rãmâne doar o lege (o negativitate careinvitã la repulsie). Or, la abandonul acestui „sine”lãuntric ne invitã avid ºi alegru aproape toatãmass-media – un amestec de circ diurn ºi cabaretnocturn.

3. Familia – o instituþie de care patriarhulAvraam s-a bucurat nespus ºi pe care întreagaculturã iudeo-creºtinã a preþuit-o cu mari sacrificii.Tocmai aceastã realitate fundamentalã, unsacrament în interiorul Bisericii, este pe cale dedispariþie în Europa ºi puternic zguduitã înAmerica de Nord. În urma revoluþiei sexuale dinanii 1960, progresiºtii au reuºit paricidul culturalperfect. Descoperind într-un fel freudianslãbiciunile inavuabile ale pãrinþilor burghezi,tinerii de atunci au sfârºit prin a dispreþui întregsetul de valori al culturii occidentale clasice:proprietatea, libertatea individualã (diferitã destrigãtul turmei), virtutea, dreptul la viaþã,pietatea religioasã.

Statul patern a început sã preia tot mai multprin programe de asistenþã socialã („welfare”) dinresponsabilitãþile fundamentale ale familiei:educaþia copiilor (mutatã astãzi aproape exclusivîn grija grãdiniþelor ºi a ºcolilor etatizate) ºi grijapentru bãtrâni (transportaþi discret în cãmine).Inutil sã spunem cã, în absenþa unor repereafective esenþiale, s-a putut naºte o „naþiune debastarzi” (pentru a-l cita aici pe teologul canadianDouglas Farrow).

Bunica de la þarã cu zece nepoþi care nucunoºtea noþiunea de carierã dar rostea cuinocenþã ºi sinceritate rugãciunile la masã a fostrapid înlocuitã cu femeia stearpã, interesatã deultimele oferte turistice pentru o vacanþã înHawaii. La fel, bunicul urban ºi postmodern alOccidentului numãrã uneori trei-patru divorþuri lavârsta deplinei imaturitãþi. Cei reticenþi laexemple rurale se pot gândi la o comparaþie întredouã figuri intelectuale ale secolului XX: AliceVoincescu ºi Susan Sontag. Pentru aceasta dinurmã, ideologia revoluþionarã anti-patriarhalã aînlocuit gramatica afectivitãþii. Pentru cea dintâi,

studiul neokantianismului german n-a însemnatdeloc o îndepãrtare de rãdãcinile ascunse alemisterului vieþii trãitã prin suferinþã. Într-o familiedezbinatã sau fragmentatã, mesajul religios va fitransmis, if ever, în absenþa acelei pildenemijlocite de iubire ºi jertfã pe care, în ochiiunui copil binecuvântat, o pot întrupa buniciilongevivi ºi pãrinþii fideli învãþãturii lui Iisus. Pescurt: decesul familiei tradiþionale esteevenimentul major al sfârºitului de sec. XX. Osociologie a secularizãrii va trebui sã þinã cont deacest factor determinant al ideologiei stângiste.

A recunoaºte tensiunea spiritualã autenticã, oriundes-ar manifesta aceasta

Marius Vasileanu drd.Universitatea Bucureºti

Trebuie sã vã mãrturisesc cã eu însumi amfost în postura de a preda, timp de câþiva ani,atât religie ortodoxã, cât ºi istoria religiilor,elevilor unuia dintre cele mai prestigioase liceedin Bucureºti. Da, în general, asta se ºi urmãreºte:fiecare confesiune recunoscutã în România areprin lege posibilitatea de a livra elevilor propria eiviziune asupra Marii Naraþiuni (totuºi, revelate)creºtine. Cum se realizeazã acest lucru? Depindeevident de maturitatea spiritualã ºi de deschidereacelor care predau. Nu are rost sã ne ascundem:existã mulþi neaveniþi, profesori lipsiþi de vocaþieetc., dupã cum, de cele mai multe ori,confesiunile existente în România fac propagandãpro domo în detrimentul celorlalte. A ppredareligie ccreºtinã îîntru HHristos ººi nnu îîn ddetrimentulaltor cconfesiuni/religii eeste ssecretul ppe ccare ffoartepuþini îîl ddeþin ººi-ll ppracticã. Viitorul ne va arãta cãaltã cale nu existã. Vom învãþa sã trãim împreunã- toþi reprezentanþii confesiunilor ºi religiilorautentice (aici îi enumãr ºi pe atei, ºi pe agnostici)- sau ne vom autodistruge ca Oameni.

Regret, dar aþi muºcat precum aproapeîntreaga noastrã presã din nada uneidezinformãri. Vaticanul NU intenþioneazã sãlãrgeascã lista pãcatelor capitale (cu atât maipuþin în acest pontificat!). Pot fi socotite pãcateexcesele de natura celor arãtate în întrebare? –aceasta a fost problema. Chestionaþi, vã rog, oricepopã ortodox de la þarã ºi vã va rãspundeafirmativ, precum a fãcut ºi monseniorulintervievat de „L’ Osservatore Romano”!

Despre prezenþa extratereºtrilor putem vorbiîn termenii unei forma mentis a secolului XXI saua secolelor mileniului întâi d. H. (în care uniicreºtini contemporani vieþuiesc încã). Unii nuacceptã decât viziuni limitate ale revelaþieicreºtine. Aud ºi vãd numai ceea ce vor ei sã audãºi sã vadã. Cândva aceeaºi specie era gata sã sebatã „pentru credinþã” susþinând cã Pãmântul eplat ori situat în centrul universului iar Soareledãnþuieºte primprejur... Cum vor reacþiona oarepeste niºte ani când vizitele unor fiinþe de pe alteplanete sau din universurile paralele îºi vormanifesta prezenþa mai puþin discret decâtastãzi?? Poziþia Vaticanului (nu neapãrat oficialã,fiind vorba de un cãlugãr iezuit, astronom, care ariscat ºi speculaþii dogmatice pe care nu erapregãtit sã le facã) este, totuºi, o uriaºã provocare!ªtiinþa ºi „datele de pe teren” o iau adeseaînaintea dogmei, ce facem? Diabolizãm ceea cenu înþelegem încã? Ne prefacem cã nu existã? Oricercetãm în resursele Tradiþiei cu mult mai

1177




generoase decât credem la un moment dat? Nuuitaþi ceea ce nu înceteazã sã sublinieze Annickde Souzenelle: noi ccitim ttextele ssacre ccu oochiulomului ccãzut! Pãrerea unui om care crede atât înRevelaþia creºtinã cât ºi în imensitatea dovezilorcare susþin cã, da, existã semeni întru raþiune înunivers (universuri): religiile aautentice sse vvor îîntãriatunci ccând sse vva rrecunoaºte ooficial eexistenþa„fratelui eextraterestru”! Prin întãrire înþelegrevenirea treptatã la Lumina cea adevãratã ºidistanþarea de pueril ori de superstiþie. Da, pentrumulþi va fi ºocant ori chiar smintitor. Darprocesul nnostru dde mmaturizare cca ffiinþe ccosmicemerge mmânã îîn mmânã ccu mmaturizarea sspiritualã...Vom cerceta textele Tradiþiei cu alþi ochi, cevamai spirituali, iar nu ai omului cãzut, fãrã a cedanicidecum (pentru a reveni la oile turmei noastre)din credinþa realã întru Hristos.

Fiindcã locuim în România, nu cred încã îninstituþii „generatoare de culturã religioasã”. Credîn oameni ºi comunitãþi care fac asta. Relaþiile lorcu Bisericile sunt inconsecvente ºi, adeseori,penibile. Iar vina o poartã de cele mai multe oriBisericile.

Revelaþia nu poate fi „monopolizatã” aºalesne, fie ºi de un pretins multiculturalism ateu.Personal optez pentru multiculturalismul unui„ecumenism extins” (reprezentat la noi de opersonalitate excepþionalã precum cea a Pr.Andrei Scrima). Acest multiculturalism aducetoleranþã inteligentã, nãscutã, iar nu fãcutã,inteligenþã dogmaticã în loc de dogmatism ºiiradierea Revelaþiei non-monopolizabile, graþieinteligenþei inimii...

Practicantul dur al unei religii, al unui culttradiþional, fie el ºi monoteist, va respinge dinmotive “sanitare”, de “protecþie” orice formã dereligiozitate new-age. Acum, sã recunoaºtem, celemai multe astfel de manifestãri (pseudo)religioasese autoalimenteazã senil din surse foarte lumeºti –din cãrþi, din poveºti la gura sobei internetului,din pseudo-viziunile unor guru de ocazie – ºirareori se bazeazã pe revelaþii autentice (unii,sãracii, se-nchinã chiar la extratereºtri!!)… Estevorba aºadar despre manifestãri primare ale uneireligiozitãþi puerile (întâlnitã, deopotrivã, ºi înstraturile grobe ale religiilor/cultelor istorice, cupretenþii), de aceea procesul reciproc de respingereeste firesc.

Pentru cercetãtorul ºtiinþei religiilor maiinteresante sunt persoanele (rareori comunitãþile)care practicã forme de spiritualism laic. În generalintelectuali, aceºtia sunt prea pretenþioºi ºi mândrica sã se integreze profund unui cult oficial astfelîncât cautã de unii singuri... Acolo unde nu estevorba despre sincretisme neghioabe ori deaderenþe oarbe la obsesiile new-age, pot fipersonalitãþi remarcabile a cãror cãutare sincerãnu poate fi trecutã cu vederea – din perspectivaistoriei credinþelor ºi ideilor religioase, repet. Notabene: acel homo rreligiosus ccare îîºi dduce ppânã llaun aanume sstrat iinterior ccãutarea vva rrecunoaºtetensiunea sspiritualã aautenticã, ooriunde ss-aarmanifesta aaceasta.

Revenind la creºtinism, îmi aduc aminte devorba Pr. Benedict Ghiuº, unul dintre membrii deseamã ai Miºcãrii „Rugul Aprins”: „nimeni nupoate pãrãsi creºtinismul, epuizându-l” – iatã oprovocare pentru orice tentativã neaoºã despiritualism laic...

Teologia, cronica unei iubirifãrã sfârºit dintre Creator ºicreaturã

Radu Preda, teolog

Mã opresc la prima întrebare, la cea referitoarela locul ºi rolul religiei în ºcoalã. Eu vãdchestiunea aceasta în contextul mai larg alraportului teologie-culturã. O precizareterminologicã se impune însã de la bun început:ce înþelegem prin culturã? Dacã prin culturãînþelegem aglomeraþia formelor publice dedivertisment, cãrþile de mare tiraj ºi de micãadâncime ideaticã, filmele de senzaþie ºi actoriiacestora, modele de limbaj sau cãutãrilehalucinante ale artei descãrnate de rigorile formei,ideologiile de salon ce eºueazã pe câmpurile deluptã lãsând în urmã prãpãd – atunci, ei bine,teologia (ºi astfel religia ca disciplinã ºcolarã)poate fi liniºtit exclusã din aceastã definiþie. Dacãprin culturã înþelegem însã summa cãrþilorfundamentale ale gândirii ºi expresiei umane,obiectele de artã, arhitectura ºi muzica, tradiþiamereu vie a cuvintelor care îºi pãstreazã aromamediului din care au izvorât, terminologia juridicãºi medicalã, gesturile, zestrea unui vizual populatde reminiscenþe iconice, cutumele populare,detaliile orizontului personal ºi marile viziunicomunitare deopotrivã – atunci, cu adevãrat, toateacestea nu pot fi gândite în afara sau în ciudateologiei.

Ce este, atunci, teologia ºi în ce rezidãdimensiunea ei formativã? Ei bine, ea nu poate firedusã nici la „ºtiinþa popilor”, nici la acel „curatmeºteºug de tâmpenie” de care ne vorbeºte cuatâta savoare Creangã, nici la formule de genul„crede ºi nu cerceta” sau la recursuri la o istorieciuntitã din care sunt reþinute doar condamnarealui Galilei sau arderea pe rug a cãrþilor eretice, demulte ori, vai!, împreunã cu autorii acestora.Teologia este mai mult decât atât. Ea este maipuþin arta de a fi „locuit în mod definitiv decertitudine” (Þuþea) ºi mai mult expresia unuidialog mereu reînnoit între om ºi cer, jurnalul debord al unei umanitãþi în cãutare de rãspunsuri,cronica unei iubiri fãrã sfârºit – cu certuri ºidespãrþiri, reveniri ºi împãcãri, aºa cum se cadeunor sentimente reale – dintre Creator ºi creaturã.Vãzutã ºi trãitã astfel, teologia ca discurs raþionalal religiei are o dinamicã neaºteptatã ºi nebãnuitãde cãtre cei care reduc Biserica la cler ºi zidurilenoilor lãcaºuri de cult.

Oricât am dori contrariul, cultura europeanãrãmâne în continuare imposibil de înþeles ºi decultivat mai departe fãrã atribuitul ei teologicgenuin. În ciuda sau poate tocmai datoritã uneisecularizãri agresive, practicatã mai ales înformula ei terorizantã, tradusã azi princorectitudinea politicã, identitatea culturalã nu sepoate articula de la o generaþie la alta fãrã ocorectã punere în paginã din care nu pot lipsispiritul grecesc, geniul roman ºi moºtenirea iudeo-creºtinã. La acestea, cum o spune de câþiva aniîncoace ºi Habermas, nu avem alternativã. Sauavem, de fapt, una, însã este fatalã: amnezia. Maiputernicã decât ateismul combatant ºi decâtblasfemia sistematicã, amnezia este adevãratulduºman. Nu însã doar al credinþei, genericvorbind, ci al întregului mecanism social. Pefundalul amneziei valorilor ºi tradiþiilor, religioasesau nu, este posibil orice. Cu o vorbãdostoievskianã reformulatã: Dacã Dumnezeu nuexistã, pentru cã am uitat de existenþa Lui, totuleste posibil. Mai ales cãlcarea în picioare ademnitãþii irepetabile ºi de neînlocuit a fiecãrei

persoane în parte ºi a tuturor la un loc. Preþulamneziei nu este doar pierderea conºtiinþeiobârºiei cereºti, ci ºi cel al ignorãrii sensuluiterestru al vieþii.

Afirmarea funcþiei identitar-culturale ateologiei ca exerciþiu de reflectare a credinþei nueste un act de totalitarism spiritual în orizontulcatastrofei la care ne-au adus relativismul ºiamnezia. Autenticitatea discursului teologic rezidãtocmai în capacitatea, greu de regãsit lademersurile ideologice concurente, de a acceptadiversitatea ºi, la rigoare, contrariul. Istoricvorbind, teologia creºtinã se naºte în Orientulprimelor secole dupã Hristos, în mijlocul unorculturi complexe, cu centre multiple de referinþã,având drept vehicol comunicaþional mai multelimbi exprimând tot atâtea mentalitãþi ºi credinþe.Sfinþi Pãrinþi precum Vasile cel Mare, Grigore deNazianz sau Grigore de Nyssa se formeazã înplinã culturã ne-creºtinã, reprezentatã de uniiapologeþi anti-creºtini vehemenþi, acceptã tot ceeace este constructiv, participã la viaþa cetãþii, laschimburile ºi confruntãrile de idei, îi convertescpe unii ºi îi lasã indiferenþi pe alþii. Cu altecuvinte, teologia lor este oglindã a culturii,rãspuns la aceasta ºi, nu de puþine ori, partea eicea mai bunã.

Înstrãinarea dintre culturã ºi teologie este unfenomen relativ recent. La noi, comunismul maipoate scuza pentru cel mult încã o generaþie lipsaunei minime culturi religioase. Interesant estefaptul cã majoritatea celor care azi pun subsemnul întrebãrii destinul cultural al teologieiprovin din aceastã generaþie mândrã de inculturaei în cele sfinte. Pãcat! Pentru cã teologia de azi,mai ales cea de ºcoalã, chiar are nevoie de criticiautentici, în cunoºtinþã de cauzã, capabili sã oscoatã din propriile ei metehne, din autism ºisuficienþã. Teologiei noastre de azi îi lipseºte prizala realitatea culturalã la fel de mult cum îi lipseºteculturii priza la temele teologice. O situaþie sterilãdin care se nasc doar discuþii sterile. O întrecere aorgoliilor ºi complexelor la finalul cãreia depierdut are fiecare.

Pentru a mai spune acelaºi lucru cu altecuvinte: teologia (ºi prin ea religia ca disciplinãºcolarã) are o funcþie identitar-culturalã realã,verificatã timp de secole, a cãrei „utilitate” esteastãzi mai mult decât oricând reclamatã dedeclinul unei umanitãþi care, în deplinã amnezie aCulturii majusculate, se îndreaptã cu frenezie sprepropria ei auto-negare. Motiv suficient pentru avedea în dialogul dintre culturã ºi teologie ºidintre ºcoalã ºi Bisericã expresia acelui simþ realistîn virtutea cãruia oamenii nu se judecã doar dupãnumãrul cãrþilor citite, ci ºi dupã cel al semenilorcãrora le-au fost aproape în crizele de sens ºi deumanitate.

Religia are valoare tocmai înmãsura în care nu e predatãde un educator imparþial

Nicolae Turcan, filosof

1. În primul rând, cred cã întrebarea esterestrictivã, fiindcã oferã doar aceste douãposibilitãþi de rãspuns. Or nu e vorba, în fond,nici de „propaganda confesionalã”, care sunã câtun cap de acuzare, ºi nici de educaþia cu finalitatemoralã – care este doar o consecinþã. Pãrerea meaeste cã introducerea Religiei în ºcoli þine maidegrabã de dorinþa majoritãþii dupã normalitate,de patosul normalitãþii, aº îndrãzni sã-l numesc,

1188




explicabil dupã perioada ateismului comunist. Înal doilea rând, în ceea ce priveºte raportul dintrecaracterul confesional ºi educaþie, cred cã religiaare valoare tocmai în mãsura în care ea nu estepredatã de un educator imparþial. Atitudinile etice,benefice pentru societate, izvorãsc din credinþareligioasã, iar nu din informaþia religioasã, deaceea n-aº elimina prea uºor pe profesorulcredincios. Important este ca el sã fie de calitate.Restul se regleazã în funcþie de opþiunile elevilorºi ale pãrinþilor, fiecare putând merge la orele dereligie ale propriei confesiuni.

2. a) În ciuda validitãþii sale, ideea de pãcat acãzut astãzi în desuetudine ºi este, pentru omulcontemporan, destul de neconvingãtoare. Dacãpentru teologia moralã aceastã plasare ar putea ficonsideratã corectã, nu cred cã la nivelulconvingerilor sociale ea va avea vreo consecinþã.b) În privinþa extratereºtrilor, lucrurile sunt maicomplicate, fiindcã declaraþiile reprezentanþilorVaticanului pericliteazã, prin confuzie, realitateacredinþei creºtine. Afirmaþia preotului astronomºef cã „este posibil sã crezi în Dumnezeu ºi înextratereºtri” este ºocantã, fiindcã, în modimplicit, pune pe acelaºi plan invizibilitateaDumnezeului celui viu ºi real, cu invizibilitateaextratereºtrilor (care, pânã la probe contrare ºiconcludente, þine doar de imaginarul ºtiinþifico-fantastic). Or nu poþi amesteca cele douã tipuride credinþã fãrã a-þi asuma în cele din urmã risculde a face din creºtinism un soi de poveste cuextratereºtri, iar din extratereºtri o emoþionantã ºiludicã poveste a Creatorului ºmecher, care abiaacum ne dezvãluie tot adevãrul...

3. Depinde de ce se înþelege prin „culturã

religioasã”. Dacã e vorba de simple informaþii cuprivire la religie, atunci, probabil cã instanþele celemai importante sunt cele ale învãþãmântului,indiferent de grad. Dacã însã prin culturãreligioasã se înþeleg reuºitele culturale care suntcatalizate de religie, intrã în scenã personalitãþile:în acest caz, generatoare de culturã religioasã suntpersonalitãþile care au avantajul dublei formãri,atât culturale, cât ºi religioase. Instanþa ar fi maidegrabã una individualã: geniul religios, maestrul,sfântul.

4. Nu cred cã multiculturalismul ar putea aveapretenþia de a se erija într-o soluþie spiritualã, cicred cã el este o soluþie în primul rând politicã,de convieþuire non-violentã a unor soluþiispirituale deja existente ºi, în general, bineconfigurate identitar. Cât despre „exceseletradiþiilor”, ele sunt discutabile, fiindcã în raportcu o anumitã ideologie, care poate devenidominantã la un moment dat (comunismul, depildã), tradiþiile însele pot fi considerate excesive.

5. În mãsura în care existã conflicte între zeiiºi învãþãturile acestor oameni religioºi, ele suntrecognoscibile ºi la dimensiune umanã.Diferenþele dogmatice nu sunt lipsite deimportanþã, pentru cã ele fundamenteazãatitudini, comportamente etc. Conflictul, cândexistã, e între toþi ºi toþi, cel puþin din punctul devedere al ideilor ºi adevãrurilor, ºi aºa e firesc sãfie. A crede înseamnã a avea un adevãr tare înnumele cãruia, pe de o parte, eºti dispus sã-þi daiviaþa, inclusiv pentru cel de altã credinþã, dar pede altã parte, nu eºti defel dispus sã ucizi (vecheadiferenþã dintre sfânt ºi fanatic).

Multiculturalismul este menitsã diminueze forþa radicalismelor, fundamentalismelor, intoleranþei

Sandu Frunzã, filosof

Cred cã termenul de propagandã nu e chiarbine folosit aici. El mã trimite la paralela dintrepropaganda prin care se impunea ideologiacomunistã înainte de 1989 ºi religia ca instrumentutilizat pentru propaganda confesionalã în situaþiaRomâniei democratice. Paralela mi se pare uºorforþatã datoritã caracterului democratic al sfereipublice ºi al statului de drept din România aflatãîn interminabilã tranziþie. În sistemul actual,educaþia nu poate fi decât confesionalã ºiindiferent cine va preda religia va trebui sã o facãîntr-o manierã confesionalã deoarece prevederilelegale îl obligã pe profesor sã predea în acest fel.Problema predãrii religiei este o problemã dedecizie politicã ºi atât timp cât aleºii noºtri vormenþine reglementãrile actuale, pãrinþii nu potdecide decât pentru a alege între o confesiune saualta. Dacã se doreºte altceva atunci nu trebuieatacat modul de predare a religiei, ci fãcutepresiuni asupra factorilor politici care decidpoliticile noastre educaþionale. De aceea, cred cãenergiile trebuie canalizate spre ceea ce putemface în contextul actual. În situaþia datã cred cãtrebuie militat pentru forme complementare deeducaþie care sã ducã la o dezvoltare echilibratã atinerilor noºtri. Mi se pare firesc ca un tânãr carese bucurã de educaþie confesionalã timp de 12 anisã aibã ºi posibilitatea de a dobândi cunoºtinþefilosofice, antropologice, de eticã aplicatã, sã fiefamiliarizat cu doctrina evoluþionistã sau cuelemente de istoria religiilor. Cred cã teologiiînºiºi ar trebui sã fie susþinãtori fervenþi aiintroducerii acestei educaþii complementare.Numai în felul acesta educaþia religioasã îºi vaputea atinge scopul. Numai în felul acesta vadispãrea imaginea actualã a profesorului de religieperceput în mod inadecvat ca o rotiþã într-unmecanism al îndoctrinãrii.

Aici sunt douã probleme total diferite. În cepriveºte problema pãcatelor, din când în cândlista lor mai trebuie actualizatã în efortul Bisericiide a asimila modernitatea, în condiþiile în careBiserica utilizeazã doctrina pãcatului ºi a eliberãriide pãcat ca pe un fel de combustibil al doctrineimântuirii. Important e ca lista sã fie rezonabilã,utilã, deschisã. În privinþa extratereºtrilor nu mãvoi pronunþa, deºi de multã vreme mã simt nudoar un pãmântean, ci ºi o fiinþã cosmicã.

Raporturile dintre cult ºi culturã sânt de omare complexitate. Aº dori sã subliniez dinmultitudinea aspectelor doar unul singur. Unaspect care este chiar unul secundar. Biserica ºioamenii Bisericii nu au rolul de a crea culturãreligioasã. Este însã parte a activitãþii de cult ºi amisiunii Bisericii faptul de a fi depozitarã ºitransmiþãtoare a culturii religioase. Eu dau,desigur, Bisericii un sens foarte general. Dacã e sãrestrâng instituþional termenul Bisericã laCreºtinism, atunci probabil cã aº spune cãintelectualii sunt creatorii culturii religioase. Existãînsã un pericol. Aceºtia au uneori tendinþa de a sesubstitui teologului ºi preotului. Uneori ajung sãse creadã chiar transmiþãtori ai cuvântuluiprofetic. În felul acesta ei deschid o cale sprefundamentalism ºi schematism. Intelectualul

1199




creator de culturã nu trebuie sã-ºi asume o funcþiesacerdotalã sau una mesianicã. El trebuie sã-ºiurmeze chemarea nu în altar, ci mai degrabã încurtea Bisericii. Sunt nefericit când vãd cât demult se dezvoltã moda de a construi Bisericiprintre blocuri. Acestea nu mai au o curte, iarcurtea Bisericii mi se pare la fel de importantã caºi altarul. Creatorul de culturã religioasã este celce interiorizeazã modul de participare pe care îlcuprinde curtea, grãdina Bisericii.

Multiculturalismul nu este o spiritualitate ºinu este o soluþie spiritualã. Multiculturalismuleste o ideologie politicã ce vizeazã modalitãþiplurale de afirmare a identitãþii pe un fond alnecesitãþii convieþuirii. Ea este menitã sãdiminueze forþa radicalismelor,fundamentalismelor, intoleranþei etc. Existã însãdeja destule exemple în experienþa estuluieuropean care ne aratã cã multiculturalismul nueste ferit de pericolul de a fi folosit de cãtrepersonalitãþi autoritare atât împotriva majoritãþiicât ºi împotriva minoritãþilor sau pentru a mascaîn forme pluraliste instrumente ale controluluiautoritar. Nu doresc aici sã diminuez importanþamulticulturalismului, ci mai degrabã sã sugerez cãaceastã ideologie nu poate sã funcþioneze ca unpanaceu universal. Personal, rãmân un adept almulticulturalismului.

La un nivel teoretic conflictul este de naturãdogmaticã. La nivelul trãirii autentice a omuluireligios acest conflict se diminueazã pânã ladispariþie. Conflictul amintit este mai degrabã oproblemã a speculaþiei teologice decât una carevizeazã angajarea fiinþei care se apropie cu sfialãde multiplele manifestãri ale sacrului.

Fiecare spaþiu religios ºifiecare denominaþiune ar trebui sã-ºi gãseascãreprezentarea în sistemul educaþiei

Silviu Lupaºcu, istoric

Libertatea religioasã individualã este stipulatãîn Charta Internaþionalã a Drepturilor Omului,prin urmare ar trebui sã determine organizareaînvãþãmântului religios. La nivel ideal, fiecarespaþiu religios ºi fiecare denominaþiune dininteriorul fiecãrui spaþiu religios ar trebui sã-ºigãseascã reprezentarea în sistemul educaþiei, iarcopiii ºi adolescenþii sã aibã libertatea de a optapentru clasele care coincid cu religia în care s-aunãscut (sau la care s-au convertit). Din punct devedere practic, însã, este greu sau imposibil derealizat un asemenea peisaj al învãþãmântuluireligios. Nu se pot organiza clase speciale în ºcolisau licee unde marea majoritate a elevilor suntcreºtin-ortodocºi ºi doar câþiva elevi aparþin altorreligii sau denominaþiuni. Cu atât mai greu ar fisã se realizeze aceastã diversitate a ofertei deeducaþie în regiunile rurale. Soluþia ar putea ficrearea unei excepþii legislative pentru elevii cu oidentitate religioasã diferitã de a majoritãþii:þinerea orelor de religie în lãcaºurile de cult decare aparþin, de cãtre persoanele cu funcþiisacerdotale care deservesc aceste lãcaºuri.Lucrurile sunt, oricum, foarte delicate, deoarececlasele separate de religie ar putea sã generezesegregaþie ºi urã inter-religioasã între elevi. Religiaar putea fi o disciplinã opþionalã, dar în acest cazrãmâne de vãzut cât de pline vor fi sãlile de clasã.

Eu aº adãuga demonobestiariile construite peinternet ºi în interiorul blogosferei. Din pãcate,Biserica nu dispune de mijloace liturgice pentruexorcizarea internetului, dar sã încercãm sã facemun început, cu arsenalul artei armelor ºicuvintelor… Acesta este un compte rendu: eu amfost atacat recent, pe un website, de un bloggerneanderthalian, auto-botezat AVP. AVP, astãzi estecea mai fericitã zi din viaþa ta: ziua când SilviuLupaºcu îþi bagã un lansator de rachete polemiceîntre fãlcile gãlbejite de succubus ºi lanseazã orachetã talibanã care îþi va pulveriza craniul deurangutan decrepit ºi boaºele de eunuc meditativ,îþi va doborî elicopterul rãutãþii, cu tot cu pilotulomniscienþei hemoroidale oximoronice. Atuncicând vei ieºi din anonimatul laºitãþii ºi neiubiriide oameni, te voi aºtepta ca la OK Corral: bothguns blazing. AVP înseamnã, desigur, „am verbulprost”… Dacã „avp” este unul ºi acelaºi cu „ViorelPadina”, atunci, Viorel Padina, acest paragraf tepriveºte direct…

Aº invoca aici relaþia dintre Bisericã ºiuniversitãþi. Biserica este prezentã în mediuluniversitar prin Facultãþile de Teologie. Eu cred cãproblema este absenþa unor catedre de istorie areligiilor, a unei structuri a învãþãmântului religioslaic. Studiul spaþiilor religioase poate genera orelaþie tensionatã între discursul ºtiinþific ºidiscursul dogmatic. Libertatea spiritualã, libertateacuvântului, supremaþia cãutãrii ºi afirmãriiadevãrului, principii care definesc, la nivel ideal,mediul universitar, impun construirea unorcatedre ºi institute de cercetare în domeniulistoriei religiilor, ca alternativã la învãþãmântuluniversitar ecleziastic. Relaþia tensionatã se poatedezvãlui drept relaþie dinamicã, întemeiatã peîntâlnirea spiritualã dintre douã strategii decunoaºtere a adevãrului religios, pe dialog, peedificarea unui spirit critic constructiv, în mãsurãsã genereze eficienþa ºtiinþificã a cercetãrii ºi atransmiterii de învãþãturã.

Cred cã trebuie fãcutã distincþia întremulticulturalism ºi ecumenism religios. În marileoraºe occidentale existã deja cartiere (de exemplu,Barbès-Clignancourt în Paris, Borough ofWestminster în Londra, Bronx ºi Harlem în NewYork) în care multiculturalismul ºi diversitateareligioasã au generat o frescã socialã al cãreidinamism a depãºit demult amestecul dintreoniric ºi real, propovãduit de supra-realism. Fãrã afi profet, cred cã viitorul va fi dominat de aceastãîntrepãtrundere a culorilor rasiale, etnice,religioase, determinatã de deplasãrile de populaþieîntre Orient ºi Occident, între Nord ºi Sud, dinraþiuni economice, politice sau climatice. În modparadoxal, întrepãtrunderea culorilor nu înseamnãîntotdeauna un amestec al culorilor, ci maidegrabã o convieþuire întemeiatã pe un sistemcomplex de echidistanþe. În acest context, însã,amestecul devine inevitabil, prin trecereatimpului, prin translucidizarea limitelor dintrecomunitãþi iniþial separate. Multiculturalismul esteîn mãsurã sã favorizeze ecumenismul religios,prin respectul faþã de celelalte identitãþi religioase,faþã de valorile religioase ale celuilalt. În egalãmãsurã, conflictele marþiale-religioase din OrientulApropiat ºi Orientul Mijlociu se reflectã însurdinã ºi asupra relaþiilor dintre comunitãþilediverse înglobate de metropolele occidentale.

Nu cunosc aceste curente spirituale excentrice,prin urmare nu aº putea sã formulez un rãspunspertinent. Cred cã termenul homo religiosus îidesemneazã, deopotrivã, pe credincioºii integraþiîn marile spaþii religioase, caracterizate prin

anvergurã spiritualã ºi stabilitate. Convieþuireaamiabilã sau conflictualã dintre aceste spaþii vadetermina, în mare mãsurã, configuraþiile social-politice ºi religioase ale secolului XXI.

Nu ar trebui sã cãutãm instituþii, fie ele bisericeºtisau de altã naturã, ci revelaþia care le-a dat naºtere

Dan Tomuleþ, doctorand înFilosofie, University of DallasTexas, U.S.A.

Indiscutabil, religia trebuie sã facã parte dineducaþia oricãrui tânãr. Constituind o parteimportantã a experienþei umane, eliminarea ei dineducaþie ar fi un dezastru. În acelaºi timp,confesionalismul de orice nuanþã nu este o soluþieîn întregime lãudabilã. Perspectiva pe care o oferãeste intrinsec limitatã, indiferent de numãruladerenþilor. De asemenea, nu trebuie sã credem cão persoanã complet nereligioasã ar presta unserviciu superior în aceastã privinþã. Învãþãturacare ar veni din aceastã ultimã sursã ar fi puracademicã ºi prin urmare de mâna a doua. Ideal,religia trebuie predatã de cineva care areexperienþa ei directã, fãrã ca în acelaºi timp sã fieexponentul unor tendinþe confesionale. Aºîndrãzni sã sugerez cã toate aceste calitãþi coexistãcel mai bine în persona celui care adaugã uneiformaþii religioase ºi teologice o bunã pregãtirefilosoficã. În felul acesta se eliminã, în principiu,superficialismul propagandei confesionale, fãrã ase pierde valoarea moral-spiritualã a MariiNaraþiuni creºtine sau de altã naturã.

Dacã-mi permiteþi, aº dori sã mã abþin înprivinþa calitãþilor frãþeºti, sau de alt fel, aleextratereºtrilor. În ce priveºte îmbogãþirea excesivãºi deteriorarea mediului, aceasta din urmã fiindîntr-o mãsurã considerabilã consecinþa celei dintâi,nu cred cã lista cu pricina se cere împrospãtatã.Orice creºtin ºtie cã lãcomia de avere este întotalã contradicþie cu învãþãtura evanghelicãautenticã. Faptul cã o organizaþie bisericeascã arecurajul unei astfel de tentative, într-o lume preapuþin deschisã la alternative, altele decât celefinanciare, este cât se poate de lãudabil, deºi, înacelaºi timp, cât se poate de firesc.

Întrebarea dumneavoastrã implicã ocomparaþie între, dacã-mi permiteþi, ierarhiaspiritului ºi ierarhia diverselor organizaþiibisericeºti. Cu tot respectul, aº îndrãzni sã afirmcã alegerea nu cere prea mult timp de gândire.Oricine ºtie cã graniþele spiritului nu coincid înmod obligatoriu cu registrele bisericilor. Aceastaînseamnã cã, atât în interiorul cât ºi în afaraacestor instituþii, se pot gãsi surse spiritualeautentice. Autoritatea religioasã a cuiva constã încapacitatea persoanei respective de a comunicaadevãrul religios. Titulaturile nu pot avea altãputere decât eventual aceea de a confirma staturaspiritualã a purtãtorului. Nu cred cã ar trebui sãfim în cãutarea unor instituþii, fie ele bisericeºtisau de altã naturã, ci mai degrabã în cãutarearevelaþiei care le-a dat naºtere.

Întrebarea dumneavoastrã pare sã ascundã ofalsã dilemã. Multiculturalismul poate juca ambele

2200




roluri. Fãrã îndoialã, omenirea se confruntã astãzicu o recrudescenþã a intoleranþei, iar evangheliamulticulturalistã are un efect pacificator asupracelor care o primesc. Acesta este rolul sãu politicºi consider cã el este lãudabil. În acelaºi timp, subraport spiritual, orice om cu judecatã îºi dã seamacã nicio tradiþie nu rãspunde fãrã rest aspiraþiilorumane. Fiecare dintre ele conþine o înþelepciunecare se poate dovedi utilã oricui îºi cunoaºteinteresele în acest domeniu ºi poate trece dincolode haina culturalã pe care acesta o îmbracã. Însã,în mãsura în care universalul nu este sau nupoate fi distins de particular, multiculturalismulpoate avea efecte dãunãtoare, cauzând buimãcealãºi oferind celor superficiali posibilitãþi demanifestare.

În primul rând, în opinia noastrã, religios esteorice om care-ºi gândeºte viaþa din perspectivatotalitãþii. Orice privire care se ridicã deasuprazbuciumului imediat al vieþii este în esenþãreligioasã. Cu siguranþã, aceastã întoarcere cãtreorigini nu trebuie înþeleasã în sensul unuiexerciþiu pur intelectual, ci mai degrabã în sensulunei raportãri existenþiale. Niciun gânditor carenu-ºi trãieºte gândirea nu-ºi meritã numele.Obiºnuinþa, educaþia sau chiar apartenenþa laorganizaþii religioase nu sunt temeiuri suficientepentru a conferi cuiva calificativul de religios.

În al doilea rând, dacã existã vreun conflict înacest domeniu, el nu trebuie vãzut în luminacelor exterioare, ci mai degrabã în termeniideschiderii spirituale a celui în cauzã. Diferenþaesenþialã constã în primul rând în anverguraacestei deschideri. Limitarea orizontului aparþinemai degrabã superstiþiei decât religiei. Adevãrulacesta trebuie bine înþeles ºi scos în evidenþã.Apoi, la fel de importantã este orientarea acesteideschideri spirituale. Astfel, o persoanã a cãreiactivitate religioasã este orientatã în direcþiadesãvârºirii personale, mai degrabã decât îndirecþia convertirii altora, posedã mai multãautenticitate decât o persoanã care are acesteprioritãþi inversate. Aceste distincþii, desigur, nutrebuiesc absolutizate. Totuºi, niciun om care seconsiderã informat în domeniu nu trebuie sãconfunde homo religious cu propagandistul îngustla minte care-ºi îºi imagineazã cã transmite unmesaj pe care în realitate nu-l deþine.

Cei care-ºi iau în seriosvocaþia pot transforma oriceinstituþie într-o instanþã generatoare de valori religioase

Robert Lazu, teolog ºi filosofromano-catolic

Se poate presupune cã, atâta vreme cât estevorba despre o disciplinã predatã de persoaneformate din punct de vedere confesional care seadreseazã elevilor în funcþie de acest criteriu, va fivorba de o prezentare pozitivã a propriei bisericisau comunitãþi. În ce mã priveºte nu vãd niciuninconvenient în asta. Însã, totodatã, îmi punîntrebãri serioase asupra calitãþii acestor ore dereligie, mai ales atunci când ele devin simplecontexte ale îndoctrinãrii – fie ea ºi confesionalã.Nu agreez aºa ceva ci, personal, aº prefera caorele de religie sã fie prezentate de profesori carepot integra opere literare precum Stãpânul inelelor

sau Omul care era joi cu valorile creºtineesenþiale.

Fumatul nu era cunoscut în epoca patristicãsau în cea a marilor opere – precum aceea aSfântului Nicodim Aghioritul – dedicate cercetãriiconºtiinþei în vederea spovedaniei. Deci fumatulnu era menþionat în listele pãcatelor din altevremuri. Azi ºtim cã e vorba de un pãcat ceatenteazã la integritatea trupului – „templu alDuhului Sfânt”. Avem deci de a face cu o lãrgirea listei pãcatelor „clasice” în funcþie de un noucontext. Aºa-zisa „tentativã a Bisericii Catolice” dea lãrgi lista pãcatelor capitale este de acelaºi gen.Se precizeazã o serie de pãcate deosebit de grave,realmente mortale, care s-au nãscut în contextulunei lumi invadatã de tehnologii a- sau i-morale.Deci nu este vorba, nici pe departe, de vreo nouã„invenþie” catolicã. Acest mod tendenþios de aprezenta lucrurile este preferat de o media ostilãBisericii Catolice, mai ales într-o þarã unde existãtendinþe, pronunþate, de a menþine o animozitatestrãinã dialogului autentic dintre Biserica Catolicãºi cea Ortodoxã. Ceva asemãnãtor s-a întâmplat ºiîn cazul declaraþiei Pãrintelui Jose Gabriel Funes,directorul observatorului astronomic alVaticanului.

Primul lucru pe care trebuie sã-l menþionezaici e unul elementar: niciun teolog particular nureprezintã „vocea” Bisericii. Doar MagisteriuluiBisericii – în special Papa ºi Colegiul Apostolic – îirevine sarcina de a proclama adevãruri de credinþãsau morale. În rest, toþi teologii catolici, indiferentde funcþia pe care o au în diferitele organismeecleziale, pot avea opinii proprii însã nu potemite învãþãturi normative. În acest sens trebuiesã privim ipotezele, strict personale, ale PãrinteluiFunes. Într-un interviu acordat ziaruluiL’Osservatore Romano dânsul a vorbit dubitativ(„Ce-ar fi dacã…”) despre existenþa extratereºtrilor.De exemplu, pornind de la premisa imensitãþiispaþiului cosmic, a opinat cã e posibil sã existe ºialte fãpturi inteligente decât cele omeneºti.Subordonate unui domeniu numit de unii „exo-teologie”, acest tip de speculaþii sunt, oarecum,similare discuþiilor medievale despre naturacorpului angelic. Orice prezentare a lor dreptafirmaþie apodicticã reprezintã un abuz ºi, încazul cel mai rãu, o intoxicare menitã sãsubmineze adevãrul.

În primul rând, Biserica, dar, totodatã, oricealtã instituþie „locuitã” de persoane religioase care-ºi iau în serios vocaþia apostolicã. În conformitatecu învãþãtura Bisericii întemeiate de MântuitorulIsus Cristos, toþi creºtinii botezaþi au aceastãvocaþie, evanghelicã, care nu este una facultativãci obligatorie. Cei care-ºi iau în serios vocaþia pottransforma orice instituþie într-o instanþãgeneratoare de valori religioase.

Nu ºtiu. Uneori, multiculturalismul joacã unrol ce pare ostil la adresa creºtinismului apostolicdar ºi a altor tradiþii religioase „clasice”. Totuºi, pebaza unor cunoºtinþe mai mult decât lacunare,nu-mi îngãdui judecãþi generalizatoare.

Aþi fost curajos sã puneþi o astfel de întrebarecãreia nimeni nu i-ar putea rãspunde temeinicdecât în paginile unui volum consistent. Cum nue aici locul pentru aºa ceva, mai întâi îmi permitsã recomand un text de excepþie care abordeazãdetaliat asemenea chestiuni: Isus Cristos,aducãtorul apei vii (redactat de ConsiliulPontifical pentru Culturã ºi de Consiliul Pontificalpentru Dialog Inter Religios ºi tradus în limbaromânã în cursul anului 2004 la Editura PresaBunã din Iaºi). Acum, din cele câteva ideifundamentale care-mi vin în minte, am sã enumãrdoar trei. Nu iau în calcule alte „culte”, fie ele ºimonoteiste, ci exclusiv creºtinismul.

O primã opoziþie majorã se referã la concepþiadespre Dumnezeu: conceput ca o Treime dePersoane ce ipostaziazã o Unicã Fiinþã dum-nezeiascã, creºtinismul e strict personalist. Adicãputem vorbi cu Dumnezeu direct, „faþã cãtrefaþã”, fãrã sã ne împotmolim în acele concepþiidespre o fiinþã supremã, vagã ºi impersonalã,descrisã fie ca un „câmp”, fie ca o „energie” -oricum ceva cât se poate de abstract ºi îndepãrtatde noi. Mântuitorul Isus Cristos, Dumnezeu ade-vãrat ºi om adevãrat, a fost aici, pe pãmânt, printre noi ºi ne-a vorbit direct învãþându-ne sãfacem acelaºi lucru.

Învãþãtura din catehism despre suflet excludepanteismul, oricât de subtil ºi diluat.

De asemenea, antropologia creºtinã e directcorelatã cu o moralã care ne trimite, direct, la oviziune despre lumea de dincolo care postuleazãexistenþa a douã dimensiuni perene: una, pozitivã,„paradisul” destinat celor care mor în stare de harsfinþitor, alta, negativã, „infernul” destinat celor


care mor în stare de pãcat grav. Idei precum celede metensomatozã, metempsihozã ºi altele aseme-nea, sunt excluse de creºtinism.

Multiculturalismul e ideologiaunui imperiu fãrã eroi ºi fãrãepopee

Mircea Platon, istoric

1. Introducerea predãrii religiei în ºcoalã s-avrut un semn al normalizãrii României, alîntoarcerii la tradiþia învãþãmântului Românieimonarhice. Din pãcate, aceastã normalizare nu s-aprodus, astfel încât predarea religiei în ºcoli pareceva exotic în contextul agresivdemitizant/secularizant al învãþãmântuluiRomâniei U.Europenizate. În aceste condiþii, nuvãd cine altcineva ar putea preda religia în ºcoli înafarã de absolvenþi (hirotoniþi sau nu) aiinstitutelor confesionale (ortodoxe, catolice,protestante etc.). La urma urmelor, dacã biologia,geografia sau istoria sunt predate de absolvenþi aifacultãþilor de profil, nu vãd de ce religia ar trebuipredatã de altcineva decât de absolvenþi deteologie(-litere). Cât despre contrastul dintre“propagandã confesionalã” ºi “Marea Naraþiunecreºtinã”, trebuie spus cã poþi face propagandãcrezând cã prezinþi cât se poate de obiectiv mareanaraþiune creºtinã, sau cã “Marea Naraþiunecreºtinã” însãºi poate sã te ducã la concluzii careunora sau altora li se par propagandã. Cred cãB.O.R., Biserica Romano-Catolicã ºi toate celelaltebiserici sau culte au obligaþia de a pregãtiprofesori de religie buni, care sã-ºi facã meseriacât se poate de bine, adicã sã reuºeascã sãtransmitã acele valori morale care pot sta latemelia rezistenþei în faþa tãvãluguluimulticulturalist de astãzi. În condiþiile în care, înRomânia de astãzi, 300,000 de copii români crescfãrã pãrinþi, plecaþi sã munceascã în U.E., cred cãrolul predãrii religiei în ºcoli nu poate fi doarinformativ, ci educativ. Cred cã ºcoala trebuie sãcontinue sã predea o tradiþie. Nu “valorile” zilei,nu ultima modã, ci adevãrurile perene, stâlpii derezistenþã ai unei personalitãþi, asta trebuie sãformeze ºcoala prin educaþia religioasã.

2. Ca ortodox, nu am prea multe de comentatîn privinþa evoluþiilor interioare ale BisericiiCatolice. Condamnarea consumului de droguri, aclonãrii, a distrugerii naturii mi se pare un lucrusalutar. Apariþia “îmbogãþirii excesive” pe listapãcatelor capitale mi se pare însã a avea mai multo conotaþie politicã, þinând cont de faptul cãmorala creºtinã oricum condamnã iubirea dearginþi ºi consecinþele ei cum ar fi împietrireainimii, minciuna sau nedreptatea. Cât despre“integrarea extratereºtrilor în aria creaturilor luiDumnezeu ºi considerarea acestora ca fraþi aioamenilor”, mãrturisesc cã sunt puþin perplex.Care extratereºtri? De unde putem ºti cine a cuicreaturã ºi al cui frate este pânã nu l-am vãzut lachip?

3. Instituþiile generatoare de culturã religioasãpar a se înmulþi în România. Existã sistemuleducaþional ºi mass-media confesionale. În zonaortodoxã, am avut Fundaþia Anastasia, apoi existãinstituþii precum Asociaþia Christiana, AsociatiaProvita pentru nãscuþi ºi nenãscuþi, AsociaþiaRost, INTER-ul la Cluj, mai e apoi orbita artisticãºi publicisticã a lui Dan Puric. Au apãrutnenumãrate bloguri, în care vãd cã oameniidiscutã sau polemizeazã pe teme creºtine,

schimbã idei, sugestii de lecturã. Un bun exempluar fi blogurile lui Rãzvan Codrescu ºi ClaudiuTârziu, sau blogul Antiteze, animat de teologulMihai Neamþu. Toate aceste voci nu au autoritatejurisdicþionalã sau dogmaticã, dar sunt voci caredau consistenþã caracterului sobornicesc alBisericii ºi au un rol apologetic-misionar pe careunii ierarhi ºi mari duhovnici îl apreciazã ºi îlîncurajeazã.

4. Multiculturalismul nu e nici o soluþiespiritualã, fiindcã nu soluþioneazã nimic ºi numântuieºte pe nimeni, ºi nici o strategie politicãmenitã a controla “excesele tradiþiilor”.Multiculturalismul e o fundãturã dogmaticã alumii actuale, un discurs teologico-politic menit aeradica mlãdierile teologice, nuanþele sociale ºibogãþia antropologicã tradiþionale. Acolo unde, de-a lungul istoriei Europei, avem creºtiniaugustinieni sau pelagieni, iconoclaºti sauiconoduli, de dreapta sau de stânga, copernicanisau ptolemeici, newtonieni sau cartezieni,cosmopoliþi sau autarhici, multiculturalismul eunul singur. Multiculturalismul e ideologia unuiimperiu fãrã eroi ºi fãrã epopee. E Iliada anemicãºi plictisitoare a unui imperiu fãrã nicio povestede spus, a unui imperiu birocratic (U.E., O.N.U.)pentru care nimeni nu ºi-ar da viaþa dar de peurma cãruia toþi vor sã profite. Multiculturalismule, dupã cum îl definea istoricul american PaulGottfried într-o carte a cãrei traducere româneascão am în lucru, “the politics of guilt” (politicavinovãþiei). E specularea sentimentului devinovãþie indus Occidentului de zeci de ani deeducaþie “antifascistã, antiimperialistã” ºianticreºtinã. Multiculturalismul e ideologia(supra)statului totalitar-terapeutic care urmãreºtemodificarea naturii umane prin inginerie socialã ºigeneticã, a (supra)statului care îþi prescrie, dinumanism desigur, ce sã mãnânci, ce sã gândeºti,cum sã îþi creºti copiii, cum sã te porþi.

Multiculturalismul e ideologia occidentalilordezgustaþi de ei înºiºi, e ideologia sinucideriiOccidentului, a civilizaþiei europene tradiþionale.Ca atare, multiculturalismul cauþioneazã ideologicºi inspirã instituþional masiva invadare aOccidentului de cãtre imigranþi non-creºtini.Ironia (sau Pronia, ironicã la modulveterotestamentar) face cã, nefiind creºtini, aceºtiimigranþi nu au niciun sentiment de vinovãþie.Musulmanii nu au noþiunea pãcatuluioriginar/ancestral, de pildã. Imuni lamulticulturalism, beneficiarii multiculturalismuluiîi vor lichida cu prima ocazie exact pe pontifiimulticulturalismului. De când a apãrut,multiculturalismul nu a fãcut decât sã creascãtensiunea socialã, etnicã, religioasã, amestecând înnumele unei antropologii reducþioniste identitãþicare trãiau de zeci sau chiar sute de ani înechilibru tradiþional. Multiculturalismul distrugeecosistemul religios-identitar de dragul edificãriiunei grãdini zoologice de “identitãþi” închise încuºca unui habitat simulat, artificial. Mântuirefãrã Mântuitor, multiculturalismul nu poate ducedecât la haosul sângeros la care a dus oricemilenarism.

5. Homo religiosus aºa cum îl definiþidumneavoastrã e, de cele mai multe ori, unpanteist, un om care divinizeazã natura ºi pe sineînsuºi, un om care nu crede într-un Dumnezeupersonal, diferit de creaþia sa. Homo religiosus e,de cele mai multe ori, un om care cautã o tehnicãde mântuire, ceea ce creºtinii nu au. Rezultatul ecã, astãzi, în Occident, se întâmplã un fenomeninteresant. Sub asalt secularizant, Occidentul nuse secularizeazã, ci devine superstiþios, pradãtehnicilor divinatorii, cultelor obscure,impostorilor mesianici. Sub impactulmulticulturalismului agresiv, al

2222




postmodernismului etic, al ingineriilor sociale, alglobalizãrii economice, marile tradiþii religioasedau naºtere la mutanþi. Dispariþia satelor ºioraºelor tradiþionale, înlocuite de megalopolisuriºi suburbii, rãsfirarea neamurilor, dezrãdãcinatede globalizarea economicã, duc la pierderea unortradiþii milenare. Dar ceea ce le înlocuieºte nu eateismul, ci superstiþiile lui homo religiosus, carenu sunt altceva decât un soi de mutaþie globalistãa vechilor religii. Ciber-Islamul ºi tele-evanghelismul sunt doi astfel de mutanþi. În locde Islamul rural al turcilor ºi tãtarilor noºtri dinDobrogea, în loc de “ortodoxia babelor”, vomavea ciber-superstiþii fanatice, culte ºi secte fãrãþarã, tradiþie sau fidelitãþi perene. Aceste forme dereligiozitate new-age/spiritualiste sunt îndomeniul religios ceea ce corporaþiilemultinaþionale sunt în domeniul economic: uriaºemaºinãrii de stors profituri ºi suflete. Cu cât maiînrãdãcinate în istorie, cu atât mai opuse suntmonoteismele spiritualitãþii de spor gnostic a luihomo religiosus.

Adrian Popescu, poet

1.Asimilarea Bibliei este un act de culturã, nece-

sar unui cetãþean al Uniunii Europene, cum neconsiderãm, noi, românii, ºi efectiv, suntem. Maimult, asimilarea, nu doar a Marii Naraþiuni, apoeziei Sfintei Scripturi, a psalmilor inegalabili, apreceptelor, sfaturilor morale din marea Carte aomenirii, contribuie la formarea noastrã caoameni civilizaþi, indiferent de religie sau de con-fesiune.

Rãdãcinile Europei sunt, incontestabil,creºtine, chiar dacã unii, dintr-un oportunismpolitic, nu o recunosc oficial.

2.Lãrgirea repertoriului pãcatelor contemporane,

propusã de Biserca Catolicã este semn de flexibili-tate, de adecvare la viaþa de azi, alta desigur decâtcea de dinaintea Conciliului Vatican II, conciliucare a privit cu mult curaj teoretic ºi practicmodernitatea, a produs o primenire, pe care noi,aici, nu am descoperit-o decât târziu, din pricinacondiþiilor politice cunoscute. Informaþia reli-gioasã occidentalã nu circula decât rar, fragmen-tar, înainte de 1989, existenþa Cortinei de Fier,embargoul asupra dezbaterilor religioase, de din-colo, dar ºi de aici, nu o poate nega nimeni.

Integrarea extratereºtrilor e iarãºi un act deadecvare ºi este în spiritul Bisericii, care lasãspaþiu cuvenit Atotputerniciei divine, nu o limi-teazã la precarele noastre cunoºtinþe umane,oricât de orgolioºi am fi, ºi suntem, de progresulnostru tehnologic, de uluitoarele descopeririºtiinþifice.

Instituþiile ºi instanþele generatoare de culturãreligioasã sunt evident universitãþile, mãnãstirile,unele din primul mileniu creºtin, ca Subiaco,unde Benedict a predicat, prin secolul al VI-lea,sau Monte Cassino, Athosul, Mãnãstirea Sihãstriaa pãrintelui Cleopa, sau Schitul Darvari,bucureºtean, Mãnãstirea Neamþului, etc., apoiinstitutele teologice, seminariile ºi colegiile reli-gioase, ultimele active mai ales în Occident, vezi“Colegiul Pio Romeno”, de la Roma, printrealtele. Institute prezente pretutindeni, de pildã,“Institutul Saint Serge”, din Paris, unde teologiirãsãriteni, refugiaþi dupã 1917, din Rusia, au foststrãluciþi eseiºti, deschizând noi cãi de abordare asacrului, a dogmei creºtine, de-formalizând

reflecþia teologicã, aducând o prospeþime orientalãsurprinzãtoare, un lirism intelectual, de mareefect, o analizã a icoanei, ca semn divin, etc.Berdiaev, Lossky, Evdokimov, mai ales. Raportulinstitutelor ºi al altor instanþe cu linia oficialã aBisericii este de fidelitate, de ascultare, dar sunt,fireºte, ºi unele devieri de la aceastã linie, vezi“teologia eliberãrii” din America de Sud, undesunt propuse ingerinþe politice, situarea de partea,desigur, a celor sãraci. Existã, apoi bisericatradiþionalistã, separatã, a arhiepiscopului francezLefevbre, a celor urmãtori lui, care “bisericã” acontestat necesitatea deschiderii spre problemelelumii contemporane hotãrâtã de Vatican, a contes-tat rolul mai important pe care-l joacã laicii, sauchiar oficierea in limbile naþionale a liturghiei, nudoar în latinã, toate, altele, multe, ecumenism,mijloace mass-media, dialog, hotãrâte de ConciliulVatican II. Dar ºi cu acest grup tradiþionalist(cãreia i s-a aprobat, nu demult, cum am scris ºiîn Tribuna, folosirea specialã a unui missel scosdin uzul curent) Vaticanul a intrat într-un dialogmai strâns. Avem apoi reviste, cum sunt cele aleiezuiþilor, unde curajul unor perspective spiritualeinedite e mai vizibil, mare. De pildã, revista“Etudes”, care a ºi-a sãrbãtorit recent 150 de anide la fondare, sau revista “Christus”, “Projet”,altele.

De mare impact religios-cultural, cu scop for-mativ, misionar, caritativ sunt mari miºcãri cato-lice, precum “Acþiunea Catolicã Italianã”,“Forumul Internaþional al Acþiunii Catolice”, deunde face parte ºi România , sau AGRU nostruromânesc, nãscut la Blaj, cu mari oameni de cul-turã în frunte, apoi “Neocatecumenali”,“Comunione e Liberazione”, cu mult regretatulmonsenior Luigi Giussani, pe care l-am cunoscutºi eu, prin 1993, monseniorul propunând unmod direct, pe bazã de experienþã ºi observaþie,nu teorie, moralism etc. de a trãi sacralitateacotidianului. Un om al lecþiilor de viaþã magis-trale, fostul profesor de teologie generalã de la“Sacro Cuore”, din Milano, folosea bogãþia perenãa lecturilor literare esenþiale, Paul Claudel,Leopardi, Montale, Eliot, pentru a lumina nucle-ele religioase tari, care ordonau vizunea acestorautori exemplari. Felul cum operele lor vorbescomului religios de acum, omului concret, nu uneiabstracþiuni, ori vreunui om ideal... Fiecare dintreaceste miºcãri religioase, prezente la nivel mondi-al, toate recunoscute de Vatican, au carisma lorspecificã.

“Focolarii”, cu admirabila lor Chiara Lubich(pe care am ascultat-o la Castel Gandolfo, prin

1990, o intelectualã excepþionalã, nu demult dis-pãrutã) sunt preocupaþi mai ales de ecumenism,de pildã. “Opus Dei”, imaginatã nu doar fan-tezist-vulgar, într-o carte de doi bani, dar fãrã ominimã documentare, se adreseazã intelectualilorcare vor sã trãiascã dupa cerinþele unei vieþi reli-gioase profunde, cum o propusese JosemariaEscriva Balaguer. Scopul tuturor miºcãrilor esteformarea unui laic exemplar prin abnegaþie ºi priniubirea celuilalt, pentru Cristos... Multe idei cubãtaie lungã se nasc aici, la exerciþiile spirituale,seminarii, meetinguri, cum este cel din august dela Rimini, al C.L.

De pildã, când Don Giussani insista asuprafaptului cã “prima caracteristicã a credinþei este cãea porneºte de la un fapt, un fapt care ia formaunei întâlniri”, un “eveniment”, întâlnirea cuMisterul, cu o Persoanã, nu o filosofie, el consunãcu gândirea Sfântului Pãrinte, Benedict al XVI-lea,vezi enciclica “Deus caritas est” conform cãreia, la“începutul faptului de a fi creºtin nu se aflã odecizie eticã sau o mare idee, ci o întâlnire cu uneveniment, cu o Persoanã”, Isus Cristos.

4. Multiculturalismul are tendinþa unei diluãria religiei creºtine, a relativizãrilor extreme, undenimic nu mai e stabil, totul e egal, indiferentchiar. “Dictatura relativismului”, cum formuleazã,critic, Benedict al XVI-lea. “Dictatura” aceasta areun aliat tocmai în multiculturalism, unul abuziv,prost aplicat. Adevãratul multiculturalism esterespectul identitãþilor, nu exaltarea lor, în detri-mentul modelului cultural european unitar,universal. “Universalul ºi concretul” pot convieþuidoar dintr-o perspectivã autentic creºtinã, care nu-l exclude, ci-l include pe fiecare om de peaceastã planetã. Mântuitorul nu a venit doar pentru europeni, ci pentru toþi oamenii, iar IoanPaul al II-lea a dovedit, prin cãlãtoriile sale ecume-nice, cã este posibil sã vorbim un limbaj comun,contemporan, universal, pornind de la respectuldemnitãþii ºi unicitãþii persoanei, indiferent delocul unde se aflã ea, de cultura ºi tradiþia cãrorale aparþinem, pentru cã omul este chip ºiasemãnare ale aceluiaºi Creator. Revelaþia nu estemonopolul vreunei Biserici, dar o fidelitate, maimare sau mai micã, faþã de Vestea cea Bunã, deScripturã, de Tradiþie, de sinoadele ecumenice, sepoate decela. Esenþialã e Iubirea, desigur,“Dumnezeu este Iubire”.

5. Un “Homo religiosus” doar cu numele, cuvagi aspiraþii spiritualiste, iluzii de comunicare cuforþele supraumane, cu o energie cosmicã, etc.este semn de slãbiciune intelectualã, de nefixare,de labilitate psihicã. Este neproductiv “sincretis-mul”, amestecul indistinct de religii, confesiuni,practici devoþionale, experienþe mistice etc.“Gnoza”, pe de altã parte, e un capitol la careBisericile au renunþat din primele secole, aleprimului mileniu creºtin. Religiile monoteiste ºi-auavut reprezentanþii lor la Assisi, reuniþi prin rugã-ciune, fiecare conform religiei sale, începând cu1983, apoi de asemenea, în anii urmãtori, oreuniune planetarã, pornitã din iniþiativaregretatului papã de origine polonezã. Dar nu afost vorba acolo de vreun cocktail de religii, ci dereprezentanþi ai diferitelor religii ale globului, cares-au rugat împreunã.

Anchetã realizatã deVianu MMureºan

2233




În România au apãrut dupã 1989 surprinzãtor demulte studii de etnologie, etnografie ºi folclor,teoretice ºi / sau aplicate, scrise în principal de

cercetãtori din mediile academice ºi universitare(institute ºi catedre de specialitate). În paralel, aufost reeditate principalele opere ale fondatorilorfolcloristicii româneºti ºi ale specialiºtilor dininterbelic. Pînã la un punct, ai impresia unei miºcãricoerente ºi premeditate prin care se urmãreºte oabordare nouã ºi complexã a culturii tradiþionale.Deocamdatã însã cercetãrile inedite sîntpreponderent secvenþiale ºi majoritatea stau încãsub semnul metodologiei tradiþionale. Totuºi existãîn curs de afirmare o generaþie de cercetãtorisincronizatã cu metodologiile etnologiei occidentalecontemporane; dar, din cîte îmi dau seama, ea nu eîncã destul de vizibilã ºi n-a reuºit sã creeze uncurent cu impact major în procesul de valorificare ºivalorizare a tradiþiilor. Cercetarea e poluatã încontinuare de amatorism ºi veleitarism, se publicãdiverse compilaþii care îI pun pe acelaºi plan peSimion Florea Marian, Mircea Eliade ºi, sã zicem,Pascal Lardellier. O carte excepþionalã din noul valapãrut în 2007 la Cluj. Este vorba de Explorînd unritual a Eleonorei Sava, conferenþiar la catedra deetnologie ºi folclor a Facultãþii de Litere din Cluj.Autoarea descoperã un ritual (obicei) care, deºi cu ovechime considerabilã, mai este activ în anumitelocalitãþi din judeþele Cluj, Alba, Bistriþa-Nãsãud,Sãlaj, Mureº, Sibiu, Braºov, Covasna ºi Vîlcea.Obiceiul se numeºte datul cu ciubãrul ºi constã, încredinþa popularã, în identificarea hoþilor ºicriminalilor. Obiceiul n-a fost nici inventariat, nicianalizat în etnografia româneascã, astfel cãmaterialul etnografic pe care lucreazã Eleonora Savaeste cules de ea pe teren. Este prima performanþã, adoua ºi cea mai spectaculoasã fiind interpretareapropriu-zisã. Avem de-a face cu un exerciþiuhermeneutic complex ºi consistent, în care fineþeaºi perspicacitatea analiticã se conjugã cu intuiþia ºicu o subtilã ºtiinþã a analogiilor ºi conexiunilor.Limbajul e riguros conceptualizat ºi documentatîntr-o bibliografie de specialitate la zi. Forþa ºinoutatea metodologicã stau în perspectivainterdisciplinarã în care este interpretat ritualul.Astfel, analiza etnologicã, vizînd structura, funcþiileºi semnificaþiile ritualului, e întregitã cu analize denaturã sociologicã, psihosociologicã ºiantropologicã, pentru ca discursul construit întimpul actualizãrii ritualului sã fie analizat prinmetoda pragmaticii narative, adicã “observîndmodul în care naraþiunea personalã dã seama depractica simbolicã ºi de eficienþa ei în anumitegrupuri umane”. De la emic la etic ºi de la concretla abstract: acesta este formidabilul traseu analiticpe parcursul cãruia autoarea identificã în ritualul“datului cu ciubãrul” cîþiva dintre invarianþiiconstitutivi ai culturii populare. Descriereaetnograficã (primarã) se face inductiv, pornind de larelatarea unui actant (participant la desfãºurarearitualului). Naraþiunea acestuia oferã principaleleindicii ale structurii, funcþiilor ºi semnificaþiilorpracticii simbolice (urmînd ca elementele absente sãfie recuperate din variantele obiceiului). Aºadar, înobiceiul amintit este vorba despre o infracþiune(hoþia sau crima) care reprezintã o formã de“poluare simbolicã“ a ordinii sociale ºi morale. Prinidentificarea infractorului se urmãreºte de fapt

restabilirea echilibrului, în contextul practiciisimbolice vinovatul fiind mai degrabã unulsimbolic, deci “þapul ispãºitor”. Ritualul ca practicãsimbolicã, este un sistem coerent care implicã un“sistem simbolic” ºi un “sistem al semnificaþiilor”.Primul antreneazã o serie de elemente (actesimbolice): coordonate temporale, numãrul ºicondiþia socialã a actanþilor, recuzita simbolicã,“nucleul ritualului”, rãsplata ritualã. Nu e analizatãdoar morfologia ritualului, ci ºi transformãrile luidiacronice, cu constatarea cã el rãmîne eficientnumai cînd membrii colectivitãþii împãrtãºescacelaºi cod cultural. Poluarea codului culturaltradiþional (în contemporaneitate) duce lafenomenul de deritualizare. Dar e imposibil derezumat aici întreaga analizã care aproapeepuizeazã semnificaþiile ritualului pe mai multeniveluri; “unul simbolic - implicînd simboluri,semnificaþii ºi practici; unul social – cuprinzîndroluri ºi structuri sociale, relaþii între indiviziisocietãþii; unul psihologic – vizînd pe de o partepresiunea exercitatã asupra infractorului ºi pe dealta echilibrarea psihologicã a pãgubitului; unulmentalitar – clãdit pe credinþa în puterea uneijustiþii absolute, de esenþã divinã, chematã sã scoatãadevãrul la suprafaþã ºi sã realizeze echilibrul(social, moral) intracomunitar. Aceste palierefuncþionale comunicã într-un întreg, unificat depercepþia culturalã împãrtãºitã asupra practiciisimbolice”. În logica lucrãrii sînt importante, apoi,contextualizãrile, cãci semnificaþiile produc sensdoar în cadrul acestora, prin practica simbolicã. Aiciar fi de observat cã ritualul, încã activ în multelocalitãþi, se practicã nu doar în mediul rural (undeeste preponderent), ci ºi în cel urban. Cît priveºtevechimea lui, se pare cã în forma cunoscutã nudepãºeºte un secol, el fiind probabil o adaptare aaltor ritualuri arhaice. În sfîrºit, analiza contextualãrelevã faptul cã ritualul este o reacþie împotrivarãului venit din afara colectivitãþii ºi imposibil decontrolat; un stereotip al gîndirii populare: strãinuleste mai întotdeauna vinovat de ruperea echilibruluiîntr-un anume grup social. Studiul nu se opreºte

aici. Urmãtoarele capitole extind cercetarea asuprainterferenþelor ritualului cu practicile magice,juridice ºi religioase, iar, în altã ordine, îl analizeazãdin perspectiva pragmatismului narativ. Referitor laprimul aspect, e de reþinut cã cercetarea pune lalucru ºi o serie de documente etnografice ineditedin arhiva Institutului de Folclor din Cluj, dupãcum reevalueazã texte vechi (Cantemir, Gheorgheªincai, Codul penal Ipsilanti, cãrþi de blestem º.a.).Analizele acestea comparative sînt mereu subtile ºipline de substanþã, cu disocieri ºi apropierirevelatoare ºi, mai ales, cu capacitatea de a proiecta“documentele” într-un orizont al sensurilorabstracte ºi al unei viziuni coerente. Concluziacercetãrii diverselor interferenþe este cã datul cuciubãrul se înscrie într-un “sistem de practicisimbolice”, practici care se regãsesc ºi în tradiþiilemaghiarilor ºi rromilor din zona etnograficãinvestigatã. Interpretãri ºi deschideri interdisciplinareeste copilotul inovativ care completeazãinterpretarea etnologicã. Analiza se axeazã penaraþiunile ritualului vãzute ca “istorii exemplare” ºiporneºte de la premiza cã naraþiunea constituitã încadrul ritualului provoacã anumite acte deconduitã; cã, în cazul de faþã, “limbajul are funcþiade a acþiona asupra celor bãnuiþi de furt sau decrimã, iar recuzita ritualã ºi performarea ritualuluipropriu-zis servesc la construirea unei naraþiuni princare un grup social anume (reprezentanþiipãgubiþilor) încearcã sã acþioneze asupracolectivitãþii sociale a satului ºi implicit asuprainfractorului”. Sînt dezvãluite acum diversemecanisme de funcþionare a sistemului cultural,precum ºi modalitãþi de transmitere a tradiþieifolclorice, însã foarte importantã rãmîne observaþiacã “textele transmise pe parcursul lucrãrii aratã olume perfect coerentã, þinutã în bunã rînduialã dedivinitate” ºi cã “ritualul lasã sã se întrevadã oviziune asupra lumii, asupra dreptãþii ºi un întregsistem simbolic construit pentru menþinereaechilibrului”. Ar mai fi multe de spus despreaceastã carte eminentã însã oricîte secvenþe aidecupa e extrem de dificil sã reconstitui din ele oconstrucþie arhitecturalã în desfãºurare, binestructuratã ºi totuºi fluidã, cãci mereu înexpansiune spre alte ºi alte conexiuni. De remarcatsînt cunoºtinþele solide ºi bine asimilate aleautoarei, atît din spaþiul etnologiei cît ºi din altedomenii, de la sociologie ºi antropologie, la istoriareligiilor ºi a mentalitãþilor, pragmaticã, antropologiacomunicãrii etc. Ea nu compileazã informaþiibibliografice, ci aplicã inteligent diverse concepþiiteoretice aflate în adecvare cu tema sa. Am regãsit,de pildã, foarte bine integratã aici concepþia despreritual a lui P. Lardellier. La fel de bine asimilatã ºipracticatã eficient este teoria contextului care, dealtfel, cunoaºte o arie largã de aplicare, inclusiv încercetarea literarã. Sã mai spun, în final, cã volumulconþine un bogat “Dosar etnografic”, format dindocumentele celor doi ani de cercetare: Corpus denaraþiuni (din arhive), Transcrieri din caietele deteren, Ritualul în presa contemporanã ºi Naraþiunitematice pe situri de blog. Gãsim, aºadar, ºi în acestdosar o metodologie de lucru în parte ineditã. Pescurt: Explorînd un ritual se impune drept unmodel de cercetare ºi analizã etnologicã. În Cluj, celpuþin, mai pot da un singur exemplu întrucîtvasimilar prin Sistemul culturii þãrãneºti, o carte a luiTraian Vedinaº, publicatã în 2000. Asta, bineînþeles,în afarã de celelalte douã studii ale Eleonorei Sava,apãrute sub numele Nora Rebreanu-Sava: Sãrbãtoride primãvarã (2002) ºi De la Stretenie la Sîngeorz(2005).

Eleonora Sava -o cercetare etnologicã exemplarã

Petru Poantã

intermezzo clujean

2244




Ion CCristofor: – Stimate domnule Molnos Lajos,sunteþi, indiscutabil, unul din cei mai cunoscuþi clujeni. Unde v-aþi nãscut, unde aþi copilãrit defapt?

Molnos LLajos: – M-am nãscut la Budapesta,unde am trãit doar doi sau trei ani. Am copilãrit înSecuime, într-un sat cu nume magic pentru mine -la Corund. Corundul e un vestit centru de olari,unde se produce o frumoasã ceramicã, coloratã ºineagrã. Ca loc al copilãriei, Corundul m-a influenþatfoarte mult. Cred cã, în general, locul natal îiinfluenþeazã pe toþi scriitorii. Tot ce am scris e mar-cat de locul în care sunt originile mele spirituale,Corundul. În fiecare an mã întorc la casa pãrinteas-cã. Mai ales toamnele le petrec acolo. Dacã mãcartrei-patru zile nu m-aº duce pe an, cred cã aº muri.

– Aþi debutat devreme în presã. Când s-a petre-cut debutul dumneavoastrã editorial?

– Eram doar un copil când mi-au apãrut primelepoezii. Însã sunt texte lipsite de însemnãtate, avândnaivitatea vârstei. Prima poezie adevãratã mi-aapãrut în perioada în care eram elev în clasa a X-ala liceul din Odorheiul Secuiesc. Atunci am decis sãurmez filologia. Primul volum mi-a apãrut în 1967,când am terminat facultatea la Cluj. Era un volumpentru copii, Haideþi melcilor (Csigahívogató),apãrut la Editura Tineretului. A urmat apoi apariþiamea în vestita colecþie “Forrás” (Izvor), cu unvolum de poezie pentru adulþi, Cioplitor de statuie(Szobor- faragó, 1968).

– Care a fost relaþia dumneavoastrã cu aceastãgrupare “Forrás”, care a schimbat modalitãþile poeti-ce tradiþionale ale literaturii de expresie maghiarãdin România ?

– Prima promoþie a grupãrii “Forrás” a fost ceaa poeþilor Lászlóffy Aladár, Hervay Gizella, SzilágyiDomokos, Veress Zoltán, Jancsik Pál ºi alþii. Ei aujucat un rol foarte mare în dezvoltarea literaturiimaghiare din România, au reînnoit profund formelede expresie. Eu sunt inclus în cea de-a doua promo-þie a grupãrii “Forrás”, alãturi de Király Lászlo,Farkas Árpád, Magyari Lajos ºi mulþi alþii. Generaþiaa doua a “Forrás”-ului a constituit o revelaþie pentruliteratura maghiarã din România prin sinceritate,prin privirea criticã asupra realitãþii. Am învãþatfoarte mult de la poeþii primei promoþii, mai ales înce priveºte forma. Datoritã acestei priviri sincere,lucide, a poeziei noastre am fost arestat, împreunãcu alþi trei colegi de generaþie. Am fost cinci luni“oaspeþi” ai Securitãþii. Au încercat sã ne declare“duºmani” ai poporului, fiind etichetaþi ca“reacþionari” ºi sabotori ai socialismului. Din feri-cire, am scãpat fãrã temniþã. Asta se întâmpla prinultimul an de facultate. Fiecare dintre noi aveapromis un loc de redactor la diverse reviste literare.Doar dupã doi ani am avut voie, condiþionat, dacãne comportam bine, sã ocupãm un post într-oredacþie.

– Aþi avut, din câte ºtiu, ºi o intensã activitatede ziarist. În ce mãsurã gazetãria v-a influenþatscrisul?

– O perioadã am fost profesor, ceea ce a însem-nat foarte mult pentru mine. Mi-a plãcut aceastãposturã de dascãl, prezenþa în mijlocul tinerilor ºidialogul cu ei sunt întotdeauna profitabile pentruun scriitor. De altfel am continuat sã scriu literaturãpentru copii ºi tineret în toate etapele activitãþiimele. Din 1972 pânã în prezent am practicat ºigazetãria. Am fost redactor la revista literarã“Utunk”, actuala revistã “Helikon”, cum s-a numitdupã 1990. În 1982 am plecat la “Utunk”, fiindcãam fost dat afarã de la ziarul “Igazság”. Mi-amînceput cariera la Miercurea Ciuc în 1969. De prin1972 am scris mereu reportaje. Fiindcã nu eram “pelinie” ºi nu m-am conformat dogmatismului impusde ideologia de partid, am fost persecutat ºi datafarã ca element “contrarevoluþionar”, ca reacþionar.Am stat ºase sau ºapte luni ca ºomer ºi am fostetichetat ca parazit. Din 1972 am fost corector,fiindcã pentru acel post nu se cerea un “dosar”foarte bun. Dupã cum vã spuneam, din 1982 amfost din nou pus pe liber. Þin bine minte, se întâm-pla de 9 mai, Ziua Victoriei. Devenisem încã o datãºomer. Mulþumitã bunãvoinþei poetului Létay Lajosam fost primit în redacþia revistei literare “Utunk”,ca dactilograf, un post în care se bãnuia cã voi fimai puþin periculos. În realitate m-am ocupat desecþia de reportaje ºi de eseuri. Pe statul de platãfiguram ca dactilograf, iar situaþia aceasta a duratvreo zece ani. Am plecat apoi la o revistã pentrutineret ºi copii, unde lucrez ºi acum, “Géniusz”, unmagazin cultural.

– Cum vedeþi Transilvania?

– Faptul cã aparþin acestui spaþiu spiritual eimportant pentru mine ca om ºi scriitor. Dacã trã-iam la Stockholm sau la Londra, desigur cã scriamaltfel, aº fi privit lumea cu alþi ochi. Din punct devedere etnic ºi cultural, mã simt acasã înTransilvania. Nu aº putea trãi în altã parte a lumii.O sãptãmânã dacã plec, nu mã simt bine. Cred cãaþi încercat ºi dumneavoastrã acest sentiment:nicãieri nu e mai bine decât acasã. Acest sentimente împãrtãºit de altfel ºi de câþiva poeþi români dinTransilvania, mai ales din generaþia lui IoanAlexandru ºi Ana Blandiana.

– Aþi avut ºi o bogatã activitate de traducãtor...

– Da, am fost pasionat de traducere. Prima meacolaborare la revista “Utunk” a fost o traducere dinpoezia lui Tiberiu Utan. ªi înainte de ’90 m-amocupat de traduceri. Am tradus cu plãcere mai alespoeþi: Ioan Alexandru, Marin Sorescu, NichitaStãnescu, Ana Blandiana ºi mulþi alþii. Dupã 1989,am publicat, împreunã cu alþii, un volum cu tradu-ceri din aceºti poeþi, o carte care nu a putut apãreaînainte de 1989, din motive inexplicabile pentrumine. Antologia a apãrut în 1991 ºi a avut un fru-mos ecou în presã. Înainte de ’89, când aveam alteposibilitãþi bãneºti, citeam ºi toate revisteleromâneºti de culturã, Luceafãrul, Tribuna, Steaua,România literarã ºi altele. Acum, din pãcate, nu maisunt la zi cu literatura românã actualã, nici mãcarcu literatura maghiarã. Cunoaºterea comunã, dintreromâni ºi maghiari, este foarte importantã. De

aceea aº vrea sã realizãm o antologie a dramaturgieiclujene. Cele douã antologii realizate pânã acum,cea a prozatorilor ºi cea a poeþilor clujeni contem-porani, ambele bilingve, s-au bucurat de un maresucces. Nici eu nu am crezut cã vor fi aºa de bineprimite. Au fost, pentru mulþi dintre scriitoriiromâni ºi maghiari, o revelaþie.

În calitate de consilier am militat consecventpentru iniþierea de traduceri din limba românã înmaghiarã ºi invers, dar din pãcate aceste iniþiativenu s-au putut materializa în perioada 1992-2004.Mã bucur cã acum lucrurile s-au normalizat.

– Cele douã antologii v-au întãrit convingerea cãmunicipiul Cluj e, cu adevãrat, un centru cultural alArdealului...

– ªtiam foarte bine asta, dar antologiile amintitemi-au reconfirmat ideea. A fost, cred, o iniþiativãbeneficã pentru toatã lumea. Ca scriitori, români ºimaghiari, nu e normal sã respirãm acelaºi aer, sãbem din acelaºi izvor, dar sã nu ne cunoaºtemscrierile. Bine ar fi ca în anii viitori sã putem editamai multe traduceri reciproce.

– De ce aþi ales, ca scriitor de succes, ca gazetar,sã faceþi politicã?

– Eu, indirect, am fãcut politicã ºi înainte de1989. Când scriam reportaje ºi voiam sã arãt cevadin faþa deformatã, monstruoasã, a realitãþii în caream trãit cu toþi, încercând sã pãcãlesc cenzorii, totde politicã era vorba. Nu sunt deloc de acord cupãrerea unora cã scriitorii trebuie sã stea deoparte.E bine, cred eu, ca scriitorii sã facã politicã prinscrisul lor, nu sã cadã în capcana politicii active încare am cãzut eu.

– Sã înþeleg cã regretaþi faptul de a fi “pierdut”timpul cu politica?

– În calitate de consilier local, cred cã am fãcutmulte pentru comunitatea clujeanã. ªi nu mã refernumai la comunitatea maghiarã, pe care o reprezintca membru al Uniunii Democrate Maghiare dinRomânia. Din acest punct de vedere nu regret. Însã,când mã gândesc la manuscrisele mele, uneleîncheiate, altele aflate abia la început, mã apucã unsentiment de tristeþe. Dupã ’88 - ’89, am mai pu-blicat numai un volum de poezie. Doar o antologiedin poezia mea a apãrut de atunci pânã azi. Fizic,

“Politica e ca un drog de carenu mai poþi sã te laºi”

de vorbã cu poetul Molnos Lajos

interviu

2255




nu am mai avut timp pentru mine ºi pentru creaþiamea. Din acest punct de vedere, îmi pare rãu cã m-am amestecat în politica directã. Scriitorul ar trebui sã facã politicã doar cu mijloacele ce-i suntproprii, cele ale scrisului. Poate cã ar trebui sãnuanþez puþin ºi sã spun cã nu e vorba de sacrifi-ciu, ci doar de o pierdere personalã. Am mulþu-mirea sufleteascã de a fi fãcut ceva pentru clujeni,pentru mai buna cunoaºtere a celor douã culturi,cea românã ºi cea maghiarã.

Desigur, nu sunt singurul scriitor aflat înaceastã situaþie. Markó Béla este un poet foartebun ºi constat cã poetul a lãsat locul politicianului.Desigur, el se manifestã în ultima vreme ca publi-cist, dar ca poet Markó Béla e din ce în ce maipuþin prezent în revistele literare sau în librãrii. Dinnefericire, constat cã politica e ca un drog de carenu mai poþi sã te laºi.

– Care sunt defectele unui politician?

– Cinstit sã fiu, nu îmi place politica. Politicienibuni existã, dar - dupã mine - politicieni oneºti nuexistã. Politicianul e prin definiþie un cameleon, eltrebuie sã spunã doar ceea ce place, doar ceea cepublicul vrea sã audã. E multã demagogie în acestdomeniu. Recunosc cã mulþi dintre cei pe care-icunosc sunt buni politicieni, dar ca oameni eu nu-ipot accepta. În politicã nu existã sentimente, cidoar interese. Pentru mulþi nu existã probleme deconºtiinþã, ãºtia sunt niºte oameni fericiþi. Se gân-desc doar la interesele de partid. Mãrturisesc cã ceface politicianul, omul Molnos n-ar face totdeauna.

– Dupã aþâþia ani petrecuþi în politicã, ce credeþidespre extremiºti?

– Când mã gândesc la extremiºti, nu mã refernumai la anumite naþionalitãþi. Din pãcate, extre-miºti existã peste tot. E o naivitate sã crezi cã ei osã disparã. Nu dispar. Eventual nu mai au teren dejoacã la fel de mare, spaþiul s-a micºorat. Unii audispãrut, alþii apar în locul lor. Extremiºtii sunt daþiafarã pe uºã, dar ei intrã pe geam. ªansaextremiºtilor a fost ºi este toleranþa societãþii.Societatea îi tolereazã când ei sunt în minoritate,când numãrul adepþilor nu e prea mare. Sãrecunoaºtem cã populismul are încã prizã la alegã-tori, naþionalismul se bucurã ºi el de adepþi. Noi,membrii societãþii civile, suntem cei care-i acceptãmpe extremiºti. Ãsta e pãcatul nostru cel mare...

– Sã fie vorba ºi de un deficit de culturã alalegãtorilor?

– Da, e ºi lipsã de culturã generalã, de culturãpoliticã, de tot ce vreþi. Mentalitãþi extremisteexistã ºi în Occident. Dar acolo, fiind vorba dedemocraþii mai vechi, extremiºtii nu au întotdeaunainfluenþã majorã. Oameni cu idei mai fierbinþi suntpeste tot, în Ungaria, în Slovacia, în toate þãrile...Peste 50 de ani vom fi ca în Suedia, unde influenþaextremiºtilor e mult mai redusã.

– Totuºi, ce surprize editoriale ne pregãteºtescriitorul Molnos Lajos?

– Deºi existenþa mea din ultimii ani a fost aca-paratã de politicã, nu uit cã sunt membru alUniunii Scriitorilor din România, al celei dinUngaria, al PEN Clubului, al Ligii ScriitorilorMaghiari din Ardeal. Am “obligaþii” ºi faþã de scri-itorul care sunt. Am aproape gata un volum depoezie ºi un volum de prozã scurtã, pe care sper sãle vãd cât mai curând apãrute.

Interviu realizat deIon CCristofor

M-am hotãrât. Nu o sã caut prin arhive, cucreionul în mânã, sã vãd cine esteAlexandru Jurcan. Nu am sã-i recitesc

cãrþile, deºi am acest imbold mai mereu. Nu amsã-mi citesc cronicele despre cãrþile sale ca sã cautfirul conductor al creaþiei sale. Ca sã parafrazezfilmul lui Michel Gondry cu Jim Carrey în rolulprincipal, prefer the eternal sunshine of thespotless mind (strãlucirea eternã a minþiinepãtate).

La cei 60 de ani (nu-mi vine sã cred!),Alexandru Jurcan nu poate îmbrãca hainele clasi-cizãrii. Din douã motive: nu se considerã termi-nat, adicã drept unul care a spus totul ºi ce vaurma rãmâne doar la addenda. În al doilea rând,are o modestie funciarã, pe care o vedem atât derar printre scriitori, de a nu se considera marescofalã în literatura românã, deºi este, atâta câteste. El este un scriitor polivalent, cum nu preamai gãseºti printre generaþiile tinere (din leneoare, din nepãsare sau din griji materialiste sauplaisiriste?). Combinã fraza liricã densã îmbrãcatãîn hainã poematicã ºi o alta mai “aerisitã” de unumor detectabil în literatura românã modernã,însã într-un aliaj personal inimitabil. Nu-mirãmâne decât sã sar de la etajele lui Tacu dinPrintre iubirile altora la atât de pitoreasca saJojolicã, de la aromele lirice rafinate la povestirilelui scurte impregnate cu savoare ºi delicii de tot

felul. Comicul lui este unul personal, care îi carac-terizeazã atât proza, cât ºi felul de a fi mereu ino-vativ, pus pe ºotii, amestecând planurile existenþeica magicianul lui John Fowles, jucându-se cu per-sonajele dintr-o demonie pur auctorialã.

Nu ºtiu cât loc ocupã în literatura românã.Dar dacã un Nicolae Gheran s-a aplecat asupraunei cãrþi de-a lui, dacã Petru Popescu a afirmat“am citit prãpãdindu-mã de râs Jojolica lui Jurcan,ar putea fi material bun de un sitcom de o jumã-

tate de orã, la TV. Tema fiind, de fapt, intrareaRomâniei în secolul 21”, acest fapt spune totuldespre valoarea sa. Cãrþile lui sunt realmentecitite în varii colþuri ale þãrii ºi unele dintre elesunt în faza reeditãrilor. Aproape aº spune cãdeþine ceva din calitãþile unui scriitor de literaturãpop, de tip american, dacã n-aº ºti cât de cultivatãe poezia ºi proza sa. Am scris de repetate ori încronici despre feþele lui Alexandru Jurcan, despreludismul sãu, despre setea de realitate, despreplãcerea de a se multiplica la infinit, trãind, une-ori hãituit la limita dintre subterana dos-toievskianã sau kusturicianã sau cum o fi, alteoristrãluminat de elevãri lirice provenite din oînþelegere profundã a vieþii ºi oamenilor (pe cinenu ascultã Alexandru Jurcan, ca la confesor!) ºidin talentul acesta special de a simþi umorul însituaþii neverosimile, de la cele tragice pânã lacele groteºti. ªi nu ºtiu dacã l-am citit (a seîntelege: interpretat) destul.

Pot spune însã cu certitudine cã el este unscriitor profesionist, cã Nulla dies sine linea, cãînþelegerea literaturii, a artei în general porneºtede la ore trudite în biblioteca sa personalã, de laalergãri repetate la spectacolele de teatru din Cluj,Sibiu, Bucureºti sau la TIFF, de la punerea înpracticã a acestei experienþe în piesele trupeiºcolare “Assentiment” cu care cutreierã Europa…ºi ca sã epuizez doar câteva argumente, nu epuþin lucru sã transformi un oraº de provincie,precum Huedinul, într-un loc de emulaþie, aflatpe harta culturalã a României, mãcar prin cãrþilesale, trupa “Assentiment” ºi suplimentulClaviaturi de la Tribuna. ªi s-a spus prin aceastatotul.

profil de scriitor

Dinu Bãlan

“Strãlucirea nepãtatã” a luiAlexandru Jurcan

2266




– Trebuie sã încep prin a mãrturisi cã teinvidiez sincer ºi constant. Nu numai cã,începând din 2000 publici în fiecare an una saudouã cãrþi, dar mai sunt ºi genuri diferite: poezie,roman, prozã scurtã, prozã „serioasã“, prozã „derâs“, traduceri. Apoi: ºcoalã (a altora) - în calitatede prof de francezã la Huedin, doctorat (al tãu),rubricã permanentã în Tribuna, vezi filme ºispectacole de teatru, eºti animatorul unei trupe deteatru, cãlãtoreºti în þarã ºi strãinãtate, locuieºti înHuedin dar eºti mai mult în Cluj, faci comisioaneîntre (cele) douã oraºe, înfiripi ºi cultivi prietenii...ºi sunt convis cã lista este incompletã, cã am uitatceva. Mai mult, urmeazã sã împlineºti 60 de ani(pe care-i vei fi împlinit deja când acest interviuva fi publicat). Cum ai timp pentru toate?

– Sã nu crezi cã voi poza în mare boem, unulcare trãieºte între vise rebele, scriind ºi muncindcu intermitenþe, sub impulsurile inspiraþiei. Da,ºtiu, existã un mit al momentelor hieratice alecreaþiei, care nu mi se potriveºte. Nu sunt alesulacela dintr-un turn de fildeº, preocupat doar deliteraturã. De fapt, fãrã miºcare, cãlãtorii, teatru,prieteni, profesie… nu cred cã aº putea scrie. Îmiplace sã fiu prezent la festivalurile de teatru, laîntâlnirile cu scriitorii, în paginile unor reviste. Sãfiu în preajma elevilor, de la care vine o maredozã de energie pozitivã. Cei care evitã tinerii,îmbãtrânesc mai repede. Ziceai de… multitudineaactivitãþilor. Da, recunosc, încerc sã le ordonez, sãle planific, sã nu trãiesc la întâmplare. Fascinaþiamultiplei miºcãri naºte idei, pe care le notez cugrijã în carneþel. Poate va ieºi ceva, poate nu.Viaþa oferã nenumãrate subiecte de scris. Poate numã crezi, însã în tren scriu cu dezinvolturã, ideilese leagã, inspiraþia sporeºte. Cu alte cuvinte,stagnarea nu mi-e beneficã. A propos… n-aº puteatrãi fãrã prieteni ºi fãrã impulsul de a faceprozeliþi (scris, teatru, cinema). Liniºtea mea senaºte când sunt cu adevãrat agitat. Rãgazul întrefurtunile interioare e o bucurie, o vacanþã.Fericirea mereu invocatã este, în fond, acordul cutine însuþi. Sã te þii în mânã, cu calitãþi ºi defecte.ºi sã te accepþi. Ca sã-i poþi ajuta pe alþii, e musaisã te iubeºti un pic pe tine, sã ai grijã de propriulsuflet. O sã zici cã mã laud, însã eu continuu sãlucrez - sper cã fãrã infatuare! - de parcã aº aveaºapte vieþi în faþã.

– Ai „debutat“ ca dascãl la Ciucea, în deceniulopt al secolului trecut. Ai fost, atunci, „client“obiºnuit al castelului ºi al bibliotecii lui OctavianGoga, ai cunoscut-o pe Veturia Goga. Eºti însãfoarte discret, zgârcit cu mãrturiile legate deaceasta (alþii au scris cãrþi pornind de laexperienþe similare). Poate vrei sã dezvãlui acumceva din relaþia ta cu Veturia Goga ºi tot ceimplicã acest fapt...

– Cândva am avut gândul sã public amintiridespre Veturia Goga. Anumite proiecte ruginesc,îºi pierd pregnanþa. Acum ºtiu de ce m-am oprit.Prea s-au înmulþit cei preocupaþi de acest subiectºi - sincer sã fiu - nu-mi prea plac cãrãrilebãtãtorite. Cu toate acestea, nu voi uita magiacastelului de atunci, deloc kafkian, ci impregnatde livresc, reverie, nostalgii secrete… Veturia m-aprimit acolo SUS (la castel!) pentru cã ºtiamfranceza (aºa a afirmat). De la fraze de

convenienþã, am ajuns la discuþii elevate, dar ºispinoase. Uneori mã punea sã-i citesc versuri dinOctavian Goga. Cu elevii de la ºcoala din Ciuceaam fãcut montaje din versurile poetului ºi leprezentam pe scãrile de la mausoleu. Veturia,mereu prezentã, stãtea în primul rând. Îmi plãceacã acolo, la castel, veneau diverse personalitãþi,care aduceau cãrþi ºi reviste proaspete. Alþiialergau dupã un „Paris-Match“, în timp ce eu…aveam toatã colecþia. Am mai spus prietenilor cãeu am fãcut… încã o facultate la castel. Pe vremeaaceea nu cãlãtorisem în alte þãri, eram destul desperiat... Într-o zi Veturia m-a anunþat cã avea sãlipseascã o vreme, deoarece trebuia s-o vizitezepe… Agatha Christie! Mai apoi s-a apucat deconstrucþia teatrului de varã de la castel. Eu eramîn armatã, iar Veturia mi-a scris cât regreta cã nuputeam fi la inaugurare (suntem în 1973).Recunosc cã Veturia nu era foarte iubitã de ceidin jurul ei. Ea era exigentã, adesea cinicã,necruþãtoare. Când am vizitat-o întâia oarã, a fostreticentã. În cele din urmã s-a hotãrât sã mãprimeascã: „Ridicã mâinile!“, mi-a spus. M-amsperiat. „Ridicã ºi cautã cheia acolo…“

– Ai fost ani de zile asiduu corespondent alrevistei „Cinema“. Cum a ajuns cinefil un fiu deþãrani din Dârja? Ce este cinematograful? Deºicea mai popularã artã, impresia mea e cã este ºicea mai „dispreþuitã“ (poate chiar fãrã ghilimele!).Cinefilii, ba chiar ºi criticii de film, sunt priviþi îngeneral cu o uºoarã condescendenþã: niºte oameniºi ei acolo, destul de superficiali, care-ºi pierdtimpul prin sãlile de cinema în loc sã facã cevaserios, doct, respectabil - în loc sã munceascã!

– Nu ai dreptate ºi nici mãcar frustrãri decritic de film nu poþi avea. Vreau sã spun cãspectatorii au mare nevoie de critici de film, maiales acum, când piaþa e invadatã de atâtea titluri,iar criza de timp e tot mai drasticã. Asta trebuiesã-l oblige pe criticul de film sã-ºi cultivecredibilitatea. Ai vãzut afluenþa de la TIFF? ºi câtecomentarii, vervã cinefilã! Cum spuneai, eram laDârja ºi încã nu ºtiam ce e un film. Pânã în ziuaaceea binecuvântatã când a poposit ºi la noicaravana cinematograficã. Impactul m-a „mutilat“pe viaþã. Irevocabil ºi definitiv, fãrã scãpare. Nuºtii cum am plãtit sã vãd filmul acela rusesc curãzboi ºi cocori ce zburau? Bunica mi-a dat unou, cã se primea orice la intrare. Crezi cã m-ammulþumit cu statutul de spectator? Simþeamuluitorul viciu al comentatului. Mai târziu amscris la revista „Cinema“. Nu cred cã voi mai iubiastfel vreo revistã. Într-un fel, cred cã m-a format.Neuitat a fost dialogul cu Radu Cosaºu. Aveamaripi, simþind cã are încredere în mine. Peste untimp, ªtefana Steriade ºi Pavel Câmpeanu m-ausolicitat pentru cartea Oamenii ºi filmul. Pevremea aceea n-ai fi putut discuta cu mine, mãsimþeam un buric al pãmântului.

– Nu cã scriitorii ar mai avea azi cine ºtie ceprestanþã în societatea româneascã, de impact înrândul „maselor populare“ ce sã mai vorbim... Ladascãli cum e?

– La fel, de câþiva ani buni. Dascãlii sunt devinã pentru programa încãrcatã, pentru nereuºitaelevilor… Câinii latrã, dascãlul sperã. Nu maiexistã stabilitate ori continuitate în învãþãmânt.

Mereu se schimbã ceva, se mai pune de unexperiment. ªtii ce subiecte au fost la bac anulacesta? Mai apoi, cine e de vinã? Dascãlul!Trebuia sã-ºi imagineze ºi astfel de subiecte, nu?

– Ce preferi: sã scrii sau sã citeºti? Mai aibucuria purã a lecturii, „neîntinatã“ de obligaþiiconfraterne, ori de nevoia de a-þi completa sauîmbogãþi cultura... personalã?

– Întâi ºi-ntâi sã citesc cu bucuria aceea desprecare vorbeºti. Ca sã poþi fi original în scris, eabsolut necesar sã citeºti mult. La o întâlnire cucititorii, Dominique Fernandez spunea cã unscriitor poate evita cliºeele printr-o lecturã asiduã.Ca sã nu repete, ca sã ºtie ce s-a scris deja.Referitor la… obligaþii, eu citesc cu bucurie ºi fãrãinvidie cãrþile colegilor, acordându-le toateprioritãþile. A citi e o evadare spectaculoasã dincotidian, ba chiar un fel de protecþie. ªtiu, tineriinu cunosc acest viciu… sãnãtos, purificator. Sã teduci dimineaþa pe balcon, sã dai pâine pãsãrilor,sã uzi florile ºi sã deschizi cartea… Rui Zink ascris o carte despre redescoperirea lecturii. Evorba de Cititorul din peºterã. Cartea te obligã sãcãlãtoreºti, dacã are stil. Numai cã ºi cititorultrebuie sã aibã stil. Mai au tinerii de azi rãbdarepentru un asemenea stil?

– Cum scrii: uºor, greu, cu plãcere, de plãcere?Este scrisul o bucurie sau simþi cã pe umerii tãiapasã o responsabilitate creatoare cãreia nu i tepoþi sustrage?

– Scriu cu plãcere. Nu ºtiu cât de greu, dar îmiplace enorm. Poate cã funþioneazã ºi terapeuticascrisului. Acest dar - atât cât o fi - trebuie cultivatºi împlinit. E o ºansã, nu? În fiecare zi trebuie sãscrii. A amâna mereu, duce la un fel deanchilozare. Chiar dacã nu ai cele maiextravagante subiecte. Cioran spunea cã nu ainventat nimic, cã a fost doar secretarul propriilorsenzaþii. ªi dacã într-o zi nu mai poþi scrie?Atunci te gândeºti la proverbul „Când seacã apa,cunoºti preþul fântânii“. În fond, te naºti înfiecare zi cu fiecare rând scris. Trebuie sã crezi înceea ce faci ºi sã nu te gândeºti mereu cã lumeanu mai prea citeºte, cã… vine potopul… Scriipentru cã nu poþi trãi altfel. Dacã poþi, atunci epreferabil sã renunþi, înseamnã cã nu e vocaþia ta.Mulþi elevi scriu poezii, apoi, cândva vor povesticã a fost o vreme când scriau. Da… a fost… Fãrãvocaþie, fãrã continuitate.

– Unde te simþi mai împlinit: în prozã sau înpoezie? În roman sau în proza scurtã? În prozaumoristicã sau în cea „gravã“, „serioasã“?

– Dacã abordez ºi proza ºi poezia, înseamnãcã ele sunt complementare. Ca sã mã simt maiîmplinit, vreau ºi salatã lângã fripturã. Atuncicând îmi lipsesc amândouã, trãiesc din plin. Artade a trãi, nu? Totul e sã speri, sã ai vise cât maiînalte. Ce spunea Eminescu? „Decât un vissarbãd, mai bine nimic.“ ªi trebuie cultivatã inimaaceea tainicã, ºtiutã doar de tine ºi de Dumnezeu,care te poartã pe cãrãrile dorite. Cãrþile mele suntcasele mele, copiii mei. În toate camerele acesteamã simt acasã. Nu demult am fost la Reghin cuRadu Þuculescu ºi am lansat ediþia a doua aromanului comic Cocoºul ºi cocoaºa. Nu pot uitahohotele de râs ale cititorilor. O extraordinarãnevoie de fugã din stresul cotidian. Aºa cã… mãsimt bine ºi în… gravitatea umorului. Vreau sã ºtiicã nu ai scãpat de mine prin acest interviu, cã nuconsider cã mi-am terminat opera, cã mã simtfoarte tânãr… nici nu mi-aº permite altã variantã,întrucât mai am zece cãrþi de scris.

Interviu realizat deIoan-PPavel AAzap

de vorbã cu scriitorul Alexandru Jurcan

„Ca sã poþi fi original în scris,e absolut necesar sã citeºtimult“

2277




dezbateri & idei

Halucinogenul (termen generic pentru oclasã dominatã în secolul al XIX-lea lascarã largã de opiacee) ocupã o poziþie-

cheie în spaþiul cultural denunþat (dar ºi asumat,pe de altã parte) ca decadent(ist). Dintreproblemele esenþiale pe care le ridicã teoreticieniifenomenului degenerescenþei, vorbind despreconexiunea acesteia cu halucinogenele ar fisemnificativ de menþionat problema cauzalitãþii(este degenerescenþa produsul sau cauzaconsumului de halucinogene, se întreabã mediciiperioadei), dar ºi punerea în relaþie a narco-maniei cu patologia mentalã, considerându-se cãsimptomele ºi efectele de duratã ale adicþieiaparþin sferei psihopatiilor Cu toate cã lucrurilese gãsesc în contact pe anumite segmente, existãîn aceste teorii ºi o dozã de confuzie,dependenþa acutã (ori sevrajul cauzat de absenþastimulului halucinogen) nefiind sinonimã cupatologia nervoasã, aºa cum se credea în epocã,chiar atunci când se vorbea de o „nebunietemporarã” provocatã de substanþe, ºi cu atâtmai mult atunci când narcomania era asociatãexplicit cu maladia mentalã. Totuºi, pe aceeaºidirecþie dominantã a deteminismului bio-genetic,narcomania era mai degrabã asociatã unui fondpsihic fragil, „atins” de morbul degenerescenþeiºi sensibil cu precãdere la astfel de atracþii„teribile”: „ideea cea mai rãspânditã este aceeacã o ereditate morbidã furnizeazã un teren înmod particular favorabil dezvoltãriimorfinomaniei. Dacã pentru Morel utilizareasubstanþelor toxice era una dintre cauzeleprincipale ale degenerescenþei, [la alþi medici ea]devine una dintre consecinþe”(Max Milner). Dealtfel, aceastã predispoziþie provocatã de oereditate „bolnavã” este asociatã pânã laconfuzie de cãtre unii dintre cercetãtori cudependenþa însãºi, inversând cei doi poli din

relaþia de cauzalitate.Relaþia de interdependenþã între halucinogen

ºi fenomenul decadent se stabileºte începând cumotivaþia consumului (referindu-ne strict laconsumul extra-instituþional, din zona artisticã ºimondenã, care îºi asumã un tip de existenþãºi/sau creaþie) ºi care este cãutarea extazului încontrast cu banalitatea resimþitã ca asfixiantã arealului („cãutarea de noi voluptãþi sauprocurarea artificialã a mijloacelor de a strãluciºi seduce”- Max Milner). Halucinogenul vaseduce prin contaminare, insinuându-se prinexemplul ºi prozelitismul celorlalþi („Circe ceadecadentã cãpãta adepþi în fiecare zi [s.n.]”, scrieArnould de Liedekerke), dar ºi prin lecturile„otrãvitoare” (considerate adevãrate „instrumentede corupþie”, fie cã sunt texte decadentiste deprimã mânã sau romane vulgarizante ori demoravuri), societatea mondenã încurajândîmpãrãºirea „ceremonialurilor” narcomane.„Descrierile ritualurilor toxicomaniei, cu aspectullor iniþiatic [s.n.], ocupã de asemenea un locimportant” în literatura pe tema drogului [...].Exploatarea romanescã a temei drogului semanifestã printr-o structurã care e comunãtuturor operelor în chestiune. Ele povestescistoria unei degradãri progresive [...], dar cãreiacarcaterul irezistibil al dependenþei conferã unsoi de accelerare tragicã, punctatã uneori detentative de dezintoxicare”(Max Milner). Sprefinele secolului, drogul capãtã un caracterpreponderent negativ, o recunoaºtere a efectelorsale nefaste ºi gliseazã spre prohibiþia legalãinstituitã în primele decenii ale secoluluiurmãtor. Totuºi, încã mai pãstreazã,accentuându-l chiar, caracterul rafinat, cu aurãculturalã ºi semn al unui abandon legitimitatdacã nu de posibilitatea de a crea, mãcar deestetizarea unei existenþe (ºi apoi dispariþii)lipsite de orice alt sens.

Arnould de Liedekerke sugereazã interesantaipotezã cã prin stupefiante nu se cãuta atât orezolvare, o soluþie în faþa golului existenþial, câtsursa unei aºteptãri, (prin conºtientizarea unei, i-am spune noi, „morþi clinice a spiritului”). „Opipã de opiu, o dozã de morfinã reprezentauvisul la îndemâna oricui, cãlãtoria imediatã. [...]Era iluzia instantanee, suveranã, artificiul înstare purã. Pe de altã parte, proprietateatoxicomaniei era de a crea o lipsã, ea putândintroduce în mod artificial în vieþile lor otrebuinþã, o necesitate, într-un cuvânt, dorinþa.”

(Arnould de Liedekerke )Succesul termenului de fin de siècle ºi a celor

colaterali, exprimând aceeaºi idee de finitudinineºi epuizare, este unul evident în anii 1890: „dezece ori, de douãzeci de ori repetat, la fiecarepaginã, aproape în fiecare coloanã”, scrie RenéAlexandre la 1892 a ziarelor. Un alt jurnalist altimpului, Sérizier, vorbea de însuºirea acestuiinevitabil „sfârºit” ca despre o lipsã de asumareºi responsabilitate, o anulare a voinþei ºi acþiunii.Într-adevãr, e ilustrativã pasivitatea exhibatã,spectacularã, voit indecentã, o complicatã,rafinatã mixturã de estetic ºi vicios, permisivitateforþatã de un imaginar apocaliptic. Sub aceastãsuprafaþã dominatã de strãlucire ºi voluptate seregãseºte însã un subconºtient tulburat deangoase, îndoieli ºi spaime, pe care stupefiantul

le ascunde în imaginile sale delirante ºisecurizante, prin indiferenþa ºi iluzia indusã aînstrãinãrii, o absenþã in presentia.

Actul de negare a unui prezent insuficientofertant se poate realiza alteori prin regãsireaunui model cultural contrastant, care joacãfuncþia de oglindã, legitimând ºi stabilizând oidentitate decadentã care nu se regãseºte înnormele propriei contemporaneitãþi. Se gliseazãastfel spre epoci pe care natura decadentã lepercepe ca similare (Bizanþul, Roma decadentã),întreþinându-ºi iluzia unei apoteoze ºisentimentul unei grandori trecute, care sesublimeazã ºi devine spaþiul unei nostalgiiabsolute.

În complexul evaziunii se încadreazã,alãturi de narcozã, perversiunea, adevãrat cliºeuîn ceea ce priveºte epoca fin de siècle, la care seface apel prin opoziþie cu norma socialã, într-ungest de rebeliune, cãci se cultivã iluzia uneisuperioritãþi obþinute prin sfidare. Viciul, întoate formele lui, e de fapt o altã consecinþã aacelei senzaþii de epuizare ºi plictis, acel ennuice face carierã în secolul al XIX-lea, întreliteraturã ºi investigaþie psihologicã ºi/saupsihiatricã: ideea „cã s-a încercat totul, s-a vãzuttot, s-a experimentat tot, cã s-au epuizat toate

resursele”( Arnould de Liedekerke ).

Andrada Fãtu-Tutoveanu

Halucinogene fin de siècle

Fotografie la Gustav Klimt, Medicina (prezentatã în1901 la Expoziþia Secession)

Sticlã de heroinã Bayer.

2288




Cu aproape o jumãtate de an în urmã, îlprezentam cititorilor acestei rubrici pe scriitorulsuedez Henning Mankel, cel care a reuºit sãdeschidã o breºã în monopolul deþinut de anglo-americani în industria romanului poliþist. Iatã cãîntre timp un numãr sporit de autori din þãrilescandinave, cu osebire din Suedia, confirmã faptulcã în ceþurile nordului s-a constituit o puternicãºcoalã de specialiºti în domeniul romanelorcaptivante. Hebdomadarul francez L’Expresssubliniazã ºi el acest lucru. „Vârful de lance” parea fi Stieg Larsson, tradus în 34 de þãri ºi abonat laprimele locuri de pe lista cãrþilor celor mai binevândute din Italia ºi Franþa (nu ºi din MareaBritanie). Larsson este autorul unei trilogii cutitlul generic Millenium, constând din romaneleBãrbaþii care nu iubeau femeile, Fata care visa laun un bidon de benzinã ºi la un chibrit ºi Reginadin palatul curenþilor de aer. Vândutã în pesteºase milioane de exemplare, aceastã trilogie venitãdin frig este pe punctul de a fi tipãritã ºi înStatele Unite, la editura „Knopf”, ºi de a fiecranizatã. În Franþa, scrie L’Express, se vândzilnic 6.000 de exemplare, fenomenul Milleniumavând unele puncte comune, din punct de vedereal sociologiei lecturii, cu Harry Potter.Popularizatã de cãtre comunitatea fanilorromanului poliþist ºi beneficiind de o susþinutãpublicitate în media ºi în metroul parizian,trilogia este cumpãratã de cititori de toatecategoriile, de la adolescenþi la universitaripretenþioºi, editura care o publicã, „Actes Sud”,sperând sã poatã atinge fantasticul tiraj de unmilion de exemplare pe volum. În Italia,cotidianul La Repubblica îºi intituleazã o recenzie„Il thriller che piace alla sinistra”. Parteainteresantã este cã autorul, Stieg Larsson, a muritîn 2004, la numai 50 de ani, în urma unui atacde cord, fãrã a-ºi fi vãzut în librãrii nici mãcarprimul roman al trilogiei. Nãscut în 1954, KarlStig-Erland Larsson a fost jurnalist ºi prozator.Iniþial a fost activist politic pentru KommunistikaArbetareförbundet (Liga muncitorilor comuniºti)ºi editor al jurnalului troþchist Fjärdeinternationalen. Îndrãgostit de Science Fiction, aeditat fanzinul Sfären, Fijagh! ºi a fostpreºedintele celui mai numeros club al fanilorsuedezi. În 1981, Larsson a început sã lucrezepentru cea mai mare agenþie de ºtiri suedezã, TT.Convingerile politice de stânga ºi experienþa deziarist l-au îndemnat sã întemeieze Fundaþia Expo,având ca scop demascarea tendinþelor ºiorganizaþiilor totalitare sau rasiste. La moartea saprematurã, Larsson a lãsat trei romane înmanuscris, publicate postum, între 2005 – 2007,ºi devenite instantaneu best-seller-uriinternaþionale. Pentru Bãrbaþii care nu iubeaufemeile a primit Premiul Cheia de Sticlã, acordatanual celui mai bun roman detectiv nordic, iarpentru Fata care visa la un un bidon de benzinãºi la un chibrit i s-a decernat premiul AcademieiSuedeze pentru cel mai bun roman poliþist. Eroiiromanelor sale sunt jurnalistul de investigaþiiMikael Blomkvist (care lucreazã pentru revistaMillenium, de unde titlul seriei) ºi fata hacker-punk Lisbeth Salander. Peripeþiile lor au loc într-oSuedie hieraticã, stilizatã, dar ºi în þinuturi

exotice, folosite drept contrapunct. Anchetelepoliþieneºti ºi jurnalistice au menirea de a stârnigunoiul depus pe fundul apelor aparent liniºtiteale societãþii suedeze. Prostituþia, traficul deinfluenþã, violenþa instituþionalizatã sauperpetuatã de indivizi certaþi cu legea sunt temeleîn jurul cãrora se þes palpitantele intrigi ale luiStieg Larsson. Datoritã trilogiei semnate de StiegLarsson, n-a lipsit mult ca partidul comunist dinLaponia sã încaseze un cec de peste opt milioanede euro, întrucât romancierul îºi lãsase printestament banii acestei filiale a „SocialistiskaPartiet”, dar tatãl ºi fratele lui Larsson aucontestat testamentul.

O reprezentantã femininã a polaruluisuedez este Camilla Läckberg, a cãrei carte,Prinþesa gheþurilor, a apãrut în Franþa tot la„Actes Sud”. Ea a creat o eroinã atipicã ºisimpaticã, Erica Falk, de 35 de ani, celibatarã ºiautoare de biografii, scriitoare înrãitã – precumBridget Jones – de Jurnal intim, dar transformatã

într-un fel de Miss Marple nordicã dupã cedescoperã cadavrul unei prietene din copilãrie cuvenele tãiate. Camila Läckberg – în vârstã de 33de ani ºi de profesie economistã – a vândut înþara ei natalã peste un milion de exemplare dincele cinci romane poliþiste pe care le-a scris pânãacum, într-un stil cu mult mai intimist decâtMillenium-ul lui Larsson.

Regina thriller-ului psy suedez este KarinAltvegen, cea care, dupã L’Express, i-a datromanului poliþist suedez certificatul de nobleþe,

chiar înainte de fenomenul Millenium. Nãscutã în1965 în orãºelul Huskvarna, ea a aºteptat pânã latreizeci de ani înainte de a se consacra literaturii,domeniu în care excelase sora bunicii sale, celebraAstrid Lindgren, autoare a câtorva cãrþi pentrucopii rãspândite în lumea întreagã, printre caremult-apreciata serie Pippi Långstrump (Pippiciorap-lung). Moartea într-un accident, la numai28 de ani, a fratelui ei, a determinat-o peAltvegen sã se apuce de scris, remarcându-se însfera thriller-ului psihologic. Dupã Cãutatã,Trãdatã ºi Ruºinatã, cel de al patrulea titlu apãrutîn francezã este Tenebroasele, la editura „Plon”.Protagonistul acestui roman este venerabilul autorsuedez Axel Ragnerfeldt, câºtigãtor al PremiuluiNobel, care-ºi petrece zilele de octogenar într-unazil de bãtrâni. Decesul guvernantei lui, o femeiecare îi cunoºtea toate secretele, face sã aparãfantomele unui trecut nu chiar atât de curat ºiordonat cum se credea. Cititorul descoperã, încascadã, felurite întâmplãri imorale din viaþaautorului, de la un copil abandonat pânã la furtulunui manuscris aparþinând unei supravieþuitoare alagãrelor de exterminare. Caracteristica lui KarinAltvegen este cã nu foloseºte un protagonistreluat de la roman la roman, nu apeleazã lapoliþiºti sau detectivi particulari, ci îºi recruteazãpersonajele dintre oamenii obiºnuiþi, în a cãrorviaþã intervine de regulã o rãsturnarespectaculoasã, care-i obligã sã-ºi înfrunte trecutul.

Jonas Hassen Khemiri este botezat„Vikingul din sud” El este un svartskallar – termenpeiorativ cu semnificaþia „venetic cu pãrul negru”:mamã suedezã, tatã maghrebian, adulat, cu toateacestea, de inteligenþia suedezã. Cu romanul AxelGylden Montecore – un tigru unic, JHK îºi facedebutul pe piaþa cãrþii franceze. Acest best-seller,deja vândut în 400.000 de exemplare în Suedia ºiGermania, are ca subiect dispariþia unui imigranttunisian, a cãrui biografie este reconstituitã dedouã persoane: mai întâi de fiul lui, Jonas,aspirant la gloria scriitoriceascã, care îºi acuzãgenitorul cã ºi-a abandonat familia, dând dovadãde laºitate faþã de creºterea rasismului în Suedia,iar în al doilea rând, de Kadir, prieten al tatãlui,care îl bombardeazã pe Jonas, din Tunisia, cu e-mailuri conþinând sfaturi pentru romanul pecare îl scrie Jonas, exagerând calitãþile morale alevechiului sãu camarad, ajuns, totuºi, fotografporno la Los Angeles. Biografie pe douã voci,Montecore se citeºte ca un roman scris sub ochiinoºtri, dar acest stil mai puþin obiºnuit înromanele captivante ascunde ºi o meditaþie asupraputerii celui ce mânuieºte limbajul: paginã dupãpaginã, cei doi luptã pentru a-ºi impune, fiecare,adevãrul propriu.

Poate cã editura „Humanitas”, care apublicat deja în seria „Thriller & Mystery” unroman de o autoare nordicã (însã islandezã), YrsaSigurdardóttír (recomandatã cam fãrã acoperiredrept „noua reginã a thriller-ului nordic), se vaorienta ºi spre romancierii descriºi mai sus. Nu dealta, dar „Milleniummania” meritã sã aibã ºi odimensiune româneascã.

Despre romanul poliþistsuedez

Ing. Licu Stavri

flash-meridian

2299




structuri în miºcare

Tot sfîrºit de primãvarã-început de varã.Agitaþii, aglomeraþii, suprapuneri de o mie ºi unulde lucruri de fãcut deodatã. Perioadã de vîrf,înaintea lungii vacanþe.

Scenariu cu acþiuni paralele, desfãºurate camaºa:

În primul rînd, întregul sistem de învãþãmînt ecuprins de febrã, în lunile de final de an ºcolar.Studenþii intrã în sesiune în etape: întîi„terminalii”, cãrora le mai rãmîne un rãgaz pentrufinalizarea lucrãrilor de licenþã sau de dizertaþie(masteranzii), apoi ceilalþi, mai mici. Mormane deteze de corectat, tot atîtea note de trecut încataloage º.a.m.d. Marea problemã a lui 2008:absolvã simultan douã serii, ultima cu patru anide studii ºi prima cu trei, conform noii schemeeuropene („sistemul Bologna”, 3+2+3: licenþadupã 3 ani, apoi 2 de master ºi 3 pentru doctorat– pentru cine aspirã!). Pe scurt: un numãr dublude lucrãri de licenþã de coordonat, numãr dublude teze de corectat etc. etc. etc., totul pe umeriiaceluiaºi „corp profesoral”. Corp rezistent, dar...totuºi!

De febrele din licee mã þin departe, despreteze unice, bacalaureat ºi celelalte aflu din presã.Þin – însã – aproape de învãþãmîntul primar. Eperioada „serbãrilor”, aliniate acum în patru zileconsecutive (în iarnã, înainte de Crãciun, s-auîntins pe douã sãptãmîni). Cea dintîi – la ºcoalã,unde fiecãrei clase i se repartizeazã sala de

festivitãþi pentru un interval rezonabil, dupã-amiazã, de-a lungul ultimelor douã sãptãmîni decursuri. Toatã lumea urcã pe scenã, nimeni nutrebuie lãsat deoparte, aºa cã se gãsesc roluri depãsãrele, iepuraºi ºi alte lighioane ale pãduriipentru fiecare. Cîntece, dansuri, stîngãciiadorabile, gustate de publicul din amfiteatru(pãrinþi, bunici, fraþi, surori).

Ziua a doua e a marelui spectacol de balet, pescena Operetei. Dimineaþã ºi dupã-amiazã sîntprogramate reprize de acomodare cu noul spaþiu,dupã ce fetiþele fãcuserã repetiþii, luni de zile, pegrupe, la EDUCA (numele micii ºcoli de balet aJacquelinei Bratu). Totul e gata: povestea (libretul:Costin Bratu, autorul seriei de cãrþi cu poveºtidespre vrãjitoare în ambianþã (post)modernã...),

costumele (jucãuºe ori serafice), pieptãnãturile(linse, cu cocuri bine strînse, presãrate cu„sclipici”). Vine seara. Salã plinã, ocupatã cu maibine de jumãtate de orã înainte de primul gong.Puzderie de camere video ºi aparate de fotografiatcare vor emite încontinuu flash-uri, cam ca întribunele stadioanelor, la evenimentele sportive deînalt nivel. Se joacã Babiole, dupã Mme d’Aulnoy,pe un colaj muzical cu Johann Strauss ºi o seriede medievali minori, încît partitura pare neºtiutã,ca o ineditã de epocã. Întîmplãri peste întîmplãri,cu prinþese, zîne, cãluþi, maimuþici, vulpiþeº.a.m.d. Spectacolul e amuzant foc, cu tot cuîmpleticelile ºi defazajele celor mai micuþebalerine. Danda, la al treilea „final de stagiune” alei (dupã reprezentaþiile de acum un an ºi doi, pescena Operei), a ajuns solistã: e una dintre celedouã Regine ale apelor, împreunã cu prietena ei,Alex Viºan. Mai apare ºi în lotul expert alCãluþilor, care-ºi saltã în ritmul trapului cozileîmpletite din mãtase neagrã. Ansamblul areaproape o sutã de balerine. Nu lipsescactualizãrile metanarative caracteristice poveºtilorlui Costin Bratu, în dialog glumeþ cu Matei. Înfine, un deliciu!

Ziua a treia – la mica ºcoalã de francezã adoamnei Ioanesi, cãreia toþi copiii îi spun„Madame” (grãdiniþã dimineaþa, „absolvitã” ºi deDanda, grupe de ºcoleri dupã-amiaza, de douã oripe sãptãmînã). „Serbare” cu poezii, cîntecele ºi opiesetã, Les aaristochats, la a cãrei adaptare ºi-au

adus contribuþia ºi „actorii”, vreo opt-nouã lanumãr. Costume pisiceºti improvizate acasã, cuasistenþa pãrinþilor (Danda, în Duchesse, mamapisicuþelor, etaleazã o coadã de vatã prinsã înjurul unei sîrme...). Veselie, aplauze, cadouri, înatmosfera – de astã datã – „de camerã”, „enfamille” (ca sã fiu în ton).

În ziua a patra se distribuie diplomele laºcoalã, prilej pentru încã o rundã de bomboane ºisucuri. Trai pe vãtrai, cum se zicea altãdatã, înpopor!

Finiº pentru copii, nu ºi pentru pãrinþi, caremai au de lucru în comisiile de licenþe. Scãpãmabia pe 30 iunie, cu ultimele susþineri de lucrãri.Nu la-nceputul verii, deci; în plinã varã...

În paralel – Campionatul European de fotbal,din care nu prind decît bucãþi de meciuri în fazagrupelor. Integrale – doar cele ale României, carenu trece mai departe. Nici sferturile nu le vãd petoate, însã reuºesc sã nu ratez semifinalele ºifinala. Culmea e cã, deºi dãdusem campioanãOlanda, care pierde în faþa Rusiei în sferturi,cîºtig la puncte micul concurs de pronosticuri pecare-l pun la cale, în glumã, foºtii mei colegi deliceu, pe lista noastrã de adrese electronice.Ghicesc celelalte trei semifinaliste, Germania,Turcia ºi Spania, iar în finalã o plasez norocos pecea dintîi (lîngã Olanda). Însã nimeni nunimereºte cîºtigãtoarea, Spania, aºa cã adun celemai multe puncte. Voi primi bere gratis laurmãtoarele noastre întîlniri, la teraselebucureºtene!

Fãrã început ºi fãrã sfîrºit, fãrã vacanþã, cu atîtmai puþin într-un an electoral – politica! Punct devîrf: alegerile locale. Pe 1 iunie sînt în Bucureºti,pe 15 plecãm de pe „dealul nostru” mai devremeca alteori, încît sã ajungem în oraº înainte deînchiderea urnelor. În primul tur ºtampilezcandidaþii partidului celui mai apropiat deideologia în care cred, ca ºi în finala pe sector, iarpentru Primãria Generalã, între doi candidaþi încare nu cred, votez pentru dislocarea reþelelor deinterese consolidate acolo de prea mulþi ani.Comentez de mai multe ori campania în emisiunide analizã, la „mese rotunde” ºi în interviuri laRadio România Actualitãþi ºi la BBC. De lamicrofonul postului britanic fac prime evaluãri,alãturi de Christian Mititelu, ale rezultatelorestimate de institutele de sondare a opinieipublice. În fine, povestea rãmîne în urmã, cu totcircul mediatic, de-a dreptul grotesc la uneleposturi de televiziune.

Alte subiecte, înainte ºi dupã alegeri:actualitatea curentã, polemici, perspective, dar ºipoliticã internaþionalã, NATO, înfiinþarea armateilocale din Kosovo, referendumul din Irlanda carea respins ratificarea Tratatului de reformã aUniunii Europene º.a.m.d. Culmea, intervenþiilepe teme externe mã prind mereu pe „domeniul”nostru din Argeº, pe dealuri, între pãduri ºi livezi,de unde fac analize prin telefon!

Cam la o sãptãmînã dupã locale, întîlnire cuBogumil Luft, ziarist polonez, fost ambasador laBucureºti, revenit la meserie, comentatorspecializat – între altele – în politica româneascã,fireºte. Culege opinii despre rezultatele din 1 ºi15 iunie, despre evoluþiile generale din þarã,despre variantele de constituire a guvernului dedupã parlamentarele de la sfîrºitul anului. Îlintereseazã perspectiva mea pozitivã, a stat devorbã cu destui „negativiºti” care, în timp ce þarase dezvoltã ultrarapid, o descriu în culorile celemai sumbre. Deºi vine des pe la noi, e uimit deprogresele vizibile la tot pasul, de creºtereageneralã a nivelului de trai. Face – în schimb –observaþii critice privitoare la salturile bruºte aleveniturilor sau la lentoarea cu care se dezvoltãinfrastructurile. Îl duc la Palatul Parlamentului, areun rendez-vous la Senat. Va pleca apoi spre casãºi va scrie despre România în presa varºovianã –ce, oare?!

Nimic despre restul agendei acum. Dataviitoare – simpozioane, expoziþii ºi ce-o sã maiîncapã în paginã...

ªcoli (pentru mari ºi mici),fotbal, politicã...

Ion Bogdan Lefter

3300




Ce lucruri? Care lucruri? Vã spun imediat.Unde se întâmplã lucruri? Peste tot: laUE, la Londra, în China, la ªtefãneºti ºi...

la Cluj. Desigur cã pe mine mã intereseazã maiales cele de la Cluj (imediat dupã chestia aia cuneîngheþarea Polului Nord).

Deci, sã vedem ce se mai întâmplã la Cluj.«Bãrbieritul» Bastionului Croitorilor ºi a zidu-

lui aferent este pe sfârºite dar eu tot nu m-amdumerit: chiar sã fi fost vorba numai despre un«ras, tuns ºi frezat»? Parol cã ceva mai serios(cam cum a fost dar încã mai este de pildã laBiserica Minoriþilor) eu n-am vãzut. Ascundem«câhul» sub preº sau sã fie ceva doar cum ar fitrebuit sã fie? Oare, totuºi, nu m-am prins eu?Mai mult de un fel de vopsire pe dinafarã agardului (hrãnind leopardul din interior), zãu cãn-am observat. Dupã cum n-am observat niciniscaiva evoluþii observabile la cele douã ce-or fi(una e fântânã artezianã, cealaltã...) de pebulevardul Eroilor, chestiile alea neterminatecare îmi stau ca o musculiþã în ochi. Nu numaicã nu-s terminate, dar nici nu se lucreazã la ele.La fel ca niºte cabluri care se târãsc pe jos carâmele. În schimb, fântâna fãcãtoare de minunidimprejurul lui Avrãmuþ e pe ultima turnantã(pare-mi-se). Adicã eu am început s-o vãd, aºzice cã e mai cuprinzãtoare... dar unde-svictoriile de la fotbal? Dupã 0-0, 1-1 ºi 0-2, niciîn vanã nu mi-a venit sã mã arunc. Mai alesdupã ce am mai vãzut ºi cã „e unii care ºtiefotbal”. Cam dintre cei cu care a fost câºtigatcampionatul României (Semedo & Comp.). Dardacã mã gândesc mai bine: strãmoºii noºtricãrora acum le colonizãm puºcãriile, numai încampionatul intern se foloseau de mercenari? Penaiba: tocmai la cel european mergeau cu

echipa mare. Alþii n-au învãþat de la ei? Cum sãnu; n-aþi auzit de tot felul de «naturalizaþi» prinechipele vizibile la Austro-helveto-championship?

Da; ºi mã lucreazã o bãnuialã. Matei (al luiCorvin, nu al lui I.-P.A) nu aare ppile. Aþi bãgat deseamã de când stã „de-a moaca” învelit înschele? Pânã ºi armãsarul ºi-a plecat capul atristeþe! Parcã ar fi legat în stãnog. Pânã una-alta, poate cã era mai bine dacã îl lãsau liber pe-o vreme, sã se mai dezmorþeascã ºi el. Mateise putea trage la casa lui (sunt ºi baruriprimprejur!). Iar când Primãria se vedea cu baniºi dispoziþie de lucru, îi convoca elegant lalustruire ºi repoziþionare. Aºa, nici mãcarporumbeii nu ºtiu dacã se bucurã. Ei se camdedaserã la cununa de lauri.

Am observat ºi cã ceva nu-i clar cu cofetãriaCarpaþi. I-a crescut concurenþa chiar alãturi! Îmivine sã-i zic veºnicã pomenirea ºi aducereaaminte (asta chiar de pe când, sãraca, eravenerabilul ºi neîncãpãtorul bufet Prahova)!Cam acelaºi gând ºi pentru demult dusele dintrenoi Jiul, Oituz, Trei Trepte, Bastardul, Ciocanul,Spicul de Grîu, Darvas, Pescarul, Trei Pãduchi...Adicã n-a murit, doar s-a reîntrupat à lajaïniste. S-a reîncarnat.

ªi am mai observat cã stã sã se nascã unuldintre noile monumente vechi din Cluj (sunãidiot dar e adevãrat; ca tot ce e nou pe la noi).Care monument vechi nou? Pãi panoul cuCinema (fentat) de la colþul dintre Piteºti ºi 22Decembrie 1989. În urmã cu cincizeci de ani,acolo se anunþau filmele de la Steaua Roºie.Stele roºii mai existã (chit cã unele au virat-ospre verde), dar publicitate a filmelor pe acelpanou – nu. Chiar ºi fosta salã/clãdire a Stelei

Roºii, de pe Paris, ºi ea mai existã, sub formãde ruinã în devenire. La concurenþã serioasã ºiîntemeiatã (cred) cu fostul restaurant Casino(aici i s-a întâmplat, acum vreo 20 de ani, unatare fiului meu: dã fiul meu sã intre înrestaurant, deschide uºa, face un pas ºi... poc! seizbeºte cu fruntea de ceva metalic! De paftauacenturii lui Ghiþã Mureºan, Ghiþã care ieºea dinrestaurant. Ce-i drept, fiul meu are doar unmetru ºaptezeci ºi opt de centimetri). Ah, ºidacã tot vorbeam despre ruine cu carte deidentitate proaspãtã: am pomenit deja (altãdatã)despre catedrala din Cipariu condensatã încapelã catacombicã, despre Casa Cãlãului, darnu ºi despre Biblioteca Academiei, cea cãreia i s-a tãiat moþul înainte de naºtere ºi de aceeaaratã ca un grillage à la marmelade, ori despreclãdirea vecinã cu Casa Cãlãului, clãdirea în careîºi are sediul ceva asociaþie a studenþilor. Oarenu s-ar putea ajuta cu nimic?

Am mai vãzut ceva: în sfârºit, se pune lapunct (sper) faþada clãdirii de pe Brãtianu careadãposteºte administraþia UBB-ului. Foarte bine;e o clãdire frumoasã. Poate se gãseºte cinevacare sã o dreagã ºi pe cea de la numãrul 18 depe aceeaºi stradã, clãdirea în care locuia Clári,dacã ºtiþi despre cine vorbesc.

Ar mai fi ceva ºi am terminat: mã plângeamîntr-o „intervenþie” de savana din dosul bloculuimeu. Gata, a dispãrut. Cineva, nu ºtiu cine –persoanã importantã, a cosit-o. ªi încã ceva,iarãºi mã gândesc la un text pe care l-am scrisnu demult: „ºefii” de pe la «Mediu» au bãgat deseamã cã în cartierul „Bunã Ziua” ziua demâine nu se aratã ca fiind tocmai bunã. Se maipoate face ceva?

Se întâmplã lucruri!Tudor Ionescu

remember

ªansa înseamnã tot ceea ce, independent detine ºi de voinþa ta, te ajutã sã fii. Poþi sãexiºti fãrã nicio ºansã dar, de obicei, în

atari circumstanþe exiºti prost. Aºa încât cu toþiine dorim o ºansã ºi, de obicei, fiecare avem câteuna. Mai micã ori mai mare; dupã cum scrie încatastifele Celui de Sus. Dacã scrie acolo cã ai oºansã, atunci sigur o ai.

Eu unul pot spune cã am avut mai multe:ªansa de a mã fi nãscut, dacã nu în buricul

pãmântului, cel puþin în acela al ÞãriiRomâneºti, adicã în Argeº. În acea Toscanãvalahã în care Dumnezeu s-a hortãrât cândva sãfacã popas, lãsându-ne drept amintire pe ceralbastrul ochilor sãi ºi pe buze parfumullatinitãþii.

ªansa de-a mã fi ºcolit la curte domneascã,la Curtea de Argeº, vieþuind între nãlucileBasarabilor ºi demoniile înflorite ale unuimeºter zidar. ªansa de a învãþa carte într-unmare liceu, mare prin tradiþia unui ºir de dascãliiluºtri ºi unor generaþii de elevi dintre care s-auiscusit oameni de toatã isprava.

ªansa de-a ucenici sub mâna nu unuia, nu

doi, ci unui întreg corp profesoral de excepþie. Fiindcã a face o baie de literaturã cu domnul

Ion Rizescu, a te disciplina întru logicã avândalãturi nestâmpãratul, veºnic iscoditorul spirit aldomnului Dracu Moldovanu, a înþelege raþiuneanumerelor iraþionale cu euclidianul domnManolache ori taina emisferelor de Magdeburgcu maiorescianul domn Leca, cum s-ar puteanumi alfel decât ºansã? Dar sã visezi alchimiceretorte cu mucalitul domn Stoiculescu, sãdrumãreºti cu flegmaticul geograf Zaharescu ºisã faci incursiuni istorice cu blânda doamnãDinescu, cum? Sau sã descifrezi Lettres de monmoulin sub privirile, aproape la fel de copilãreºtica ale tale, delicios de tinerei profesoare defrancezã, cãreia, cu respectuoasã afecþiune,generaþia mea, prima generaþie de elevi adomniei sale, i-a spus, pe drept cuvânt«Bombonica» ori sã-þi cheltuieºti energia alãturide spiriduºul numit în acte domnul profesorTãnase Dima ce ar putea fi altceva decât ºansã.

ªi nici nu ºtiu dacã i-am numit aici pe toþiiluºtrii profesori ai liceului de pe vremea mea.Însã cerându-le iertare acelora al cãror nume se

va fi rãtãcit pe încurcatele cãi ale memoriei, numã pot opri a constata ce straniu, ce neiertãtorsunã acest «pe vremea mea»!

Neiertãtor, adevãrat, dar el înseamnã colegiide-atunci ºi strãzile cu iarba crescutã printrepietrele pavajului, farmecul orelor de lecturã ºicastanii bulevardului, meciurile de volei ºiumbrele serii cãzând peste San Nicoarã,olimpiadele de matematicã ºi degetele fragile ºitremurãtoare ºi buzele fierbinþi ale fetelor, adicãadolescenþa, adicã Arcadia care nu se maiîntoarce decât în vis.

Dar, la urma urmei, ºi faptul de-a fi vieþuitîn Arcadia, fie ºi mãcar o singurã clipã, este toto ºansã.

ferestre

ªansaHorea Bãdescu

3311




Multã vreme am fost îndrepãþiþi sã credemcã atotputernica industrie a automobiluluiºi tot ce mai depinde de extragerea,

rafinarea ºi distribuþia petrolului ºi a derivatelor salevor „gâtui” sistematic orice încercare de a introduceîn lumea contemporanã combustibilii alternativi.Unele iniþiative recente lasã totuºi sã se vadã fisuriîn zidul acestui monopol al vechilor combustibilifosili. Cu un procent încã mic, de 10-12%, resurselealternative îºi fac intrarea în scenã, bazate peenergia soarelui ºi a vântului, dar ºi pe rezultateleunor cercetãri avansate din sfera biotehnologiei. Înperspectiva ameninþãtoare a epuizãrii rezervelormondiale de þiþei, o soluþie ar fi înlocuirea treptatãa benzinei tradiþionale cu o benzinã biosinteticã.

Aplicatã iniþial în medicinã, apoi în agriculturã(sub forma unor operaþii de inginerie geneticãmenite sã facã plantele mai rezistente la ataculdãunãtorilor), biotehnologia începe deja sã preocupesectorul industrial. Þinta ei este, în acest domeniu,producerea de combustibili alternativi, iar faptul cãaplicaþiile sale neconvenþionale sunt tratate dediverse companii cu un real interes ne îndreptãþeºtesã vedem în noua orientare nu o curiozitatepasagerã, ci o cale profitabilã pentru industria (ºiindustriile) viitorului. Cuvântul-cheie este etanolul,produs obþinut prin fermentarea cerealelor ºi care,de altfel, este destul de bine cunoscut ºiproducãtorilor români, sub denumirea mai familiarãde alcool etilic.

Mai puþin familiarã ne-ar fi, presupun, ideea dea folosi rezultatul amintitei distilãri în loc debenzinã, dupã o lungã ºi greu demolabilã tradiþie aîmbutelierii lui în sticlele cu bãuturi spirtoase. Oconsolare pentru cei campaþi într-o asemenea solidãprejudecatã ar fi, totuºi, faptul cã automobilele potfuncþiona excelent cu un amestec de benzinã ºi E10(zece la sutã etanol), ceea ce înseamnã cã o parte

din producþia de cereale fermentate, în consistenþasa cea mai purã (E100), ar putea fi dirijatã încontinuare spre consumatorii rutinaþi. Brazilia,despre care încã se mai spune cã este o þarã acontrastelor, utilizeazã pe scarã largã acestcombustibil alternativ. Explicaþia e simplã: etanolulse extrage acolo din trestia de zahãr, culturãreprezentatã din abundenþã în economia locului.Americanii, care produceau etanol din porumb, s-auneliniºtit întrucâtva de faptul cã resursa astfeldeturnatã spre nevoi industriale putea la unmoment dat sã lase goluri în alimentaþia naþiunii.De la pop corn ºi pânã la greþosul ulei de porumb,moºtenirea aztecilor participã în nenumãrate reþetede hranã zilnicã pe Noul Continent. Din fericire,mai sunt ºi alte culturi capabile sã dezvolte etanol:grâul, orzul, ovãzul, iar cercetãrile de ultimã orãdeschid cale largã pentru etanolul celulozic.

Acesta din urmã provine din resurse mai puþinscumpe decât recoltele amintite mai sus: paie,resturi de lemn ºi diverse ierburi fãrã valoarenutritivã, care devin însã interesante pentruindustria combustibililor alternativi îndatã ce semacereazã ºi sunt puse la fermentat. Pentru caprocesul sã dea maximum de randament,laboratoarele – fie universitare, fie de firmã – aurealizat deja o serie de bacterii modificate genetic,capabile sã sintetizeze enzimele necesare convertiriicelulozei în etanol. Din 2004 ºi pânã astãzi,investiþiile de capital în biocombustibili au sãrit dela un singur milion de dolari la peste un miliard.Ceea ce spune mult despre avântul aºa-numitei„tehnologii verzi” ºi al biologiei sintetice. Un interesîntreþinut de agenþiile guvernamentale dinDepartamentul Energiei ºi exprimat din ce în cemai apãsat de companiile private în cadrulanualului Congres Mondial de Biotehnologie ºiBioprocesare. La acest nivel, este tot mai prezent

sentimentul cã lumea a intrat într-o erã nouã ºimult diversificatã a energiilor. Succesul comercial alfirmelor specializate nu mai poate fi garantat, deacum înainte, fãrã participarea lor coerentã laproducerea energiilor alternative.

Nu lipsesc, fireºte, „sabotorii” acestei cãioriginale de obþinere a unor combustibili noi.Concurenþa e durã în domeniu, iar unii afirmã cãbanii vârâþi de guvernul american în fabricarea deetanol ar fi mai bine folosiþi dacã s-ar încurajatehnologiile interesate doar de diminuareaconsumului actual de benzinã ºi motorinã. Alþiiapreciazã cã mai avem zece ani buni pânã sãvedem pusã pe picioare producþia de etanolcelulozic, aºa cã redirijarea interesului public ºi adolarilor spre întreprinderile producãtoare dehidrogen ar fi un gest extrem de inspirat. Cu atâtmai mult, cu cât existã deja automobilefuncþionând pe bazã de hidrogen, iar o parte dinprodusele reziduale ale acestei tehnologii vor puteaservi drept fertilizatori pentru sol. În fine, mairãsunã în corul divergenþelor voci care îºi proclamã,pe partituri proprii, interesul pentru ecologie. Suntfirmele ce mizeazã totul pe electricitate ºi careconstruiesc în forþã uzine de ardere a deºeurilor dematerial lemnos ca sã producã în acest mod energieelectricã. Au ºi ele argumente serioase, fiindcãpledeazã pentru recuperarea din pãduri amaterialului mort ºi infestat de insecte, scutindu-seastfel imense teritorii verzi de riscul unor frecventeºi catastrofale incendii.

Nouã ne este mai simplu, fiindcã nu de la noise aºteaptã sã pãºim în avanscena acestor rãzboaietehnologice, pe seama cãrora se prefigureazãrestructurãrile de energie ºi de combustibili alesecolului aflat în plinã desfãºurare. Etanolul nostrustã în continuare bine conservat în sticlele depalincã, vinars, vodcã ºi alte produse ejusdemfarinae. Aºteptãm cu înþeleaptã rãbdare sã vedemcum ºi-l toarnã alþii în rezervoarele maºinilor. Pe allor, bineînþeles!

Mircea Opriþã

ºtiinþã ºi violoncel

Parola: etanol

Numele sãu complet este George Vigdorovitsºi s-a nãscut la Cluj în l963. E de profesieinginer, a lucrat prin þarã iar în 1994 a

emigrat în Israel unde nu a rãmas definitiv, doarcîþiva ani, urmîndu-ºi „revoltat, destinul de jidovrãtãcitor”, cum singur mãrturiseºte, cu menþiuneacã el revine mereu ºi constant la vatrã. De ceVigdor? Acesta este numele sãu de poet ºi tare îmivine mie sã cred cã ºi-a „scurtat” aºa numele pentrua pune accentul mai apãsat pe particula dor... Da,este poet, cel mai bun dintre ingineri ºi, evident, ecel mai bun inginer dintre poeþi. Chiar dacã apublicat pînã acuma trei volume de poezie ºi unulde publicisticã (toate la editura Clusium), Vigdorare voluptatea unui looser de a rãmîne marginal.Se considerã un „colecþionar de neveste ºi cetãþenii”ºi un destul de dubios ideo-mason iar multmonetizata „salvare prin scris” este pentru el o purãîncercare de autodefinire. „Pribeag, îmi port lapiept/ steaua rãtãcitoare în cele ºase colþuri aleveºniciei./ Singur, sus, înfãºurat în pelerina înstelatãa nopþii/ îmi ºifonez destinul printre hãmesite/tentacule de femei..” George Vigdor este uniculurmaº a doi supravieþuitori, ca prin minune, ai

Holocaustului. Tatãl a fost deportat la Bergen-Bebeniar mama, tîrgumureºeancã, a fost ascunsã, întimpul deportãrilor, în pivniþa unor vecini maghiariunde a trãit o adevãratã odisee subteranã, timp demai multe luni. Iatã un subiect demn de atenþie, ziceu iar imaginaþia mea de prozator chiar a fremãtatpuþin... Indiferent prin ce colþuri ale lumii umblã,George Vigdor continuã sã scrie în româneºte, chiardacã, uneori, simte cã are „cetãþenie astralã”. Esteevreu român de limbã maternã maghiarã darrîndurile sale se vor mereu, o apologie a limbiiromâne, scrise într-un exil asumat... Frumos dinpartea lui, zic din nou ºi îi mai citesc cîteva paginide poezie, descoperind pasaje demne de a fi citate,precum: „Voluptatea tangenþei/ nebuniacircumferinþei/ deliciul razei/ orgasmul centrului...”sau „Ne vom retrage în liniºtea mineralã/ apietrelor împãcate cu sine.” Bineîneþeles, fiind, dupãpropria sa mãrturisire, ºi un colecþionar de neveste,nu poate ocoli sentimentul iubirii despre carevorbeºte cu destulã ironie fiind, totuºi, mai mult unelegiac care suferã, însã, pe deplin conºtient. „Te voiiubi pînã la începutul icnetului/ din care se naºtedorul,/ starea de graþie a cuvîntului gestant/ în

viscerele reci ale divinitãþii./ Sau alt exemplu: „Îþidãruiesc buchetul acesta ciudat de psihoze,/ cupilulele dorinþelor care s-au stins/ prin aºternuturilepãtate ale atîtor pasiuni/ trecãtor-umilitoare,umilitor-trecute...” Are sensibilitatea omului deformaþie „exactã”, precum cea barbianã, fãrã a lãsasã se întrevadã vreo influenþã directã. „Beatitudineacercului/ e aura clipei de sublim/ din jurul razei deluminã/ încremenite între realitatea ºi visul/propriei dualitãþi.” Limbajul sãu poetic are, adesea,asprimi, suprafeþe zgrunþuroase, dure. „Voi trece cubuldozerul dorinþei/ prin grãdina suspinelorneîncolþite./ voi azvîrli metaforele-spermã/ laþãrmul tãu infinit.” Dar întotdeauna existã ºitonalitatea contrapuncticã, pentru a echilibrabalanþa poeziei, a existenþei. „Pe muchia nopþii/Dumnezeu despicã clipa/ în viaþã ºi moarte.”

George Vigdor este un poet a cãrui poezie senaºte, uneori, dintr-o prea mare modestie... „Încercsã umplu gaura din steag/ cu prea rotundul visuluitricolor./ Încerc sã-mi întregesc destinul/ îninteriorul hexagonului de foc/ al eternitãþii în ºasecolþuri./ Restul, e o banalã zbatere/ a unui fluturemulticolor/ încãtuºat în paradisul trecãtor/ alobscurului George Vigdor.”

Vigdor, jidovul rãtãcitorRadu Þuculescu

rânduri de ocazie

3322




Cãrþile poºtale ilustrate pãstrând patinatimpului, cu centrul Clujului de altãdatã(din anticariate ºi librãrii specializate)

transmit privitorului imagini greu de recunoscutale oraºului din anii 1800 – 1900, pânã la 1942.Strãzile sunt aproape pustii (excepþie fac doarBulevardul Eroilor ºi Piaþa Mihai Viteazuldoldora de comercianþii vremii), trotuarele suntmult mai late, tot spaþiul pare destinatpromenadei, strãjuit de arbori ornamentali. Depildã, la 1879, pe Bulevardul 21 Decembrie, îndreptul bisericii cu douã turnuri, se vãd douãbirje ºi 7 trecãtori. La 1942 în Piaþa Unirii, îndreptul statuii lui Matei Corvin, pe locul undeºi azi e o staþie de taxiuri, vedem 7 maºini ºi obirjã. Atât. În rest, atmosferã tihnitã,patriarhalã. Ce vremuri! Vã vine sã credeþi cãera posibil aºa ceva?

În prezentul tot mai copleºitor prinmultitudinea formelor cu care ne împresoarãexistenþa, strãzile sunt invadate de maºini.Trecãtorii împinºi pe lângã ziduri se luptã dinrãsputeri sã strãbatã prin pãdurea techno,crescutã direct din asfalt. Pãdure miºcãtoareînsã, stresantã ºi stresatã la rândul ei, în nelipsitfreamãt de eºapamente ºi ambalãri nervoase alemotoarelor.

Traversarea centrului oraºului a devenit oproblemã acutã. Pe canalul NCN, primarul

nostru ne asigurã cã lucrurile se vor schimba ºine informeazã mereu în direct despre mãsurilede reglementare a traficului urban, despreregimul parcãrilor din centrul oraºului sufocatde maºini. Deciziile sunt juste, corecte, dar preapuþin aplicate în teren. Cele douã parcãrisupraterane existente stau mai mult nefolosite.Ridicãrile maºinilor parcate ilegal s-ar pãrea cãnu aduc la ordine pe nimeni.

Recent, cea mai cãutatã publicaþie distribuitãgratuit, Clujj EExpress, îºi informa cititorii cã înºedinþa Consiliului Local s-a aprobat mãsura deblocare a roþilor, „care vine ca o completare aactivitãþii de stopare a fenomenului de parcareilegalã din municipiu”. Ce vrea sã spunã asta?Cã e ultima soluþie de a veni de hac ºoferilor deJeep-uri ºi microbuze. Maºinile acestora nu potfi ridicate cu utilajele RADP ºi ºmecherii deMãnãºtur îºi etaleazã nestingheriþi obrãznicia,nesimþirea, lipsa de respect faþã de cetãþean ºifaþã de lege. Soluþia rãmâne blocarea roþilor,zice primarul Emil Boc, pentru ca ºoferii acestormaºini sã nu le mai râdã în nas celor de laPoliþia Comunitarã.

Alte aspecte: ce i se întâmplã unui ºofer caretrece pe roºu ºi enervat de atenþionareatrecãtorilor surprinºi pe zebrã opreºte maºina,coboarã ºi e în stare sã-i ia la bãtaie? Unde suntpoliþiºtii din intersecþii? Cine vede asta? Numai

când e un mort apare televiziunea. Cine-l vedepe puºtanul naþionalist cu steagul tricolormontat pe caroserie, în afarã, probabil rãmas dela vreun meci al naþionalei, care parcheazãelegant ºi plin de sine pe locul rezervat celor cuhandicap? Un român verde mândru de numelesãu!

Lucrurile merg în aºa fel încât se pare cãpoliþiºtii sunt tot mai timoraþi de îndrãzneala ºiagresivitatea unora. Par de-a dreptul înfricoºaþide aceºti bolizi pe patru roþi, dupã care aparecâte un mahãr arogant cu proptele pânã laDumnezeu. ªi atunci vezi pe câte un bietpoliþist cum opreºte o amãrâtã de Dacie ca sã-ºiexercite, chipurile, meseria. Lumea celor dinJeep-uri e situatã la o asemenea înãlþime înRomânia încât acroºãrile de tip contravenþionalrãmân fãrã ecou. Sunt simple ºi banaleînþepãturi de purice în pielea groasã a unui taurfurios ºi vânjos pe deasupra. Îºi va opri acestaalergarea-i turbatã pentru atât? Nici vorbã. Ceînseamnã pentru un boss umflat în bogãþiipurulente suma de 100 – 150 de lei plãtitã ladeblocarea roþilor? A doua zi va parca tot undeare el chef.

E bine cã s-a dat undã verde la blocatulroþilor, dar pânã se va da undã verde laasumarea riscurilor de a-i înfrunta curajos pe ceicertaþi cu legea mai este. Aºa cã sã nu ne facemiluzii.

Poliþia înfricoºatãzapp-media

Adrian Þion

Nu l-am mai întâlnit demult pe cãscatulSebastian, dar, totuºi, în urmã cu câtevazile, i-am vãzut gura enorm cãscatã ºi

ne-am oprit la o scurtã pãlãvrãgealã; Sebastianvenea de la cafenea ºi rumega o poveste auzitãacolo, era impresionat, se vedea starea lui dupãcât de cãscat era! La masa vecinã celei unde îºiservea el cafeaua, s-au instalat un tânãr ºi otânãrã, semãnau între ei, în timpul discuþiei lori s-a confirmat bãnuiala, erau fraþi! Bãiatul îipovestea surorii lui aventura tentativei lui de ase angaja sezonier la o firmã pe care i-orecomandase chiar ea, sora lui; în prima zi,tânãrul, devreme, s-a prezentat la sediul firmei;la imobilul respectiv, dupã ce a traversat curtea,a urcat o scarã interioarã ºi s-a prezentat lasecretariatul firmei; înafara secretarei, înîncãpere mai figura o femeie destul de urâtã,care se juca cu o minge micã ºi striga repetat“juice”; a fost primit de unul din cei doi patroniai firmei, un blond spãlãcit care, dupã ce i-acitit CV-ul, i-a pus câteva întrebãri ºi l-a anunþatcã îl angajeazã de probã, sã vinã urmãtoarea ziîn costum, dimineaþa, la 6,45. Tânãrului nu-iconvenea, din start, ora atât de matinalã ºiþinuta obligatorie, nu obiºnuia costum decât laocazii festive, dar dupã cum îi spunea surorii, n-a comentat ºi s-a conformat. A doua zi, în

costum, a ajuns la firmã abia la ºapte; angajaþiierau pe scãri ºi strigau, în cor, acelaºi cuvânt,“juice”; dupã câteva minute de strigãt, au intratîn secretariat ºi în biroul patronilor, toþi mimauo stare de mare voioºie, îºi promiteau succeseteribile, s-a pus muzicã, unii au început sã sebâþâie; râzând, sora ºi-a întrebat fratele dacã adansat ºi el; junele mãrturiseºte cã a fost invitatde o tipã ºtirbã, n-a vrut, alta, grasã ºi preascundã, l-a chemat sã se joace cu mingea încurte, a refuzat, din nou; ºi câþi erau, a întrebatsurioara; ºi bãiatul a numãrat: înafarã de cei doipatroni ºi secretara firmei, el a mai numãrat otipã care i s-a pãrut a fi lesbianã, ºtirba, grasascundã, un fraier pe nume Viorel, omoldoveancã volubilã ºi un alt individ, l-abotezat “Rapacu”, cu acesta a “lucrat”, vorbavine! Sigur cã delicata surioarã a dorit detalii înlegãturã cu numitul Rapacu, fratele i le-afurnizat, generos: dupã ce unul din patroni l-amustrat pentru întârziere ºi i-a explicatprogramul zilnic, l-a repartizat la vânzãri depliante cu Rapacu, 80 de lei noi pliantul,vânzare agresivã, oriunde se poate; cu toþii,înainte de a ploua la vânzãri de pliante, s-audus la o cafenea din apropiere, unde fiecaretrebuia sã-ºi motiveze elanul, bucuria de a lucrapentru firmã; junelui nu i-a plãcut deloc stilul

firmei, a luat ºi el un pachet de pliante ºi, pe ocãldurã infernalã, în costum, l-a urmat peconvinsul Rapacu; în timp ce strãbãteau strãzileoraºului, Rapacu îi explica junelui cum se vaîmbogãþi el, se sãturase de a fi un oarecareprofesor de istorie, opt ani stricaþi degeaba, nicidefinitivatul nu ºi-l luase, nu merita, firma astaurma sã fie salvarea lui, sã-l îmbogãþeascã ºi sã-lfacã om deplin, i-a mãrturisit cã lui îi placeenorm sã fie agresiv, sã vândã cât mai multepliante, sã se impunã patronilor; ºi, mãrturiseatânãrul, îl privea pe Rapacu cum agreseazãlumea, cum mai reuºeºte sã vândã câte unpliant, cum lui nu-i venea sã propunã sprevânzare nimic. “ªi câte pliante ai vândut tu?”, l-a întrebat surioara; “Doar unul!”, a venitrãspunsul, junele adãugând cã asta s-a petrecutdupã 12 ore de umblat prin caniculã, în costum,numai pe jos ºi cã, seara, istovit, ºi-a jurat cã numai calcã pe la sediul firmei nici mãcar pentruun dans sau un joc cu mingea. Frate ºi sorã, îºiterminaserã consumaþia ºi râsul, se ridicaserã dela masa lor, când junele i-a mai spus cevatulburãtor surioarei, vorbe auzite ºi deSebastian: “Tu, clar cã ãºtea nu sunt normali,dacã mã angajau ºi mai mergeam, trebuia, întermen de o sãptãmânã, sã-mi tatuez pe o bucã,numãrul oferit de ei, treisprezece!” Hohotind,cei doi au plecat, lãsându-l pe Sebastian cu guramai cãscatã ca de obicei.

anestezii de larg consum

La firmã, cu mingea, dansul ºitatuajul

Mihai Dragolea

3333




Un gest de recuperare culturalã s-a doritPlatero ºi eu (Fundaþia ACCUMM,Bucureºti), un spectacol de Petru Maier

Bianu ºi Costin Soare, pe muzicã de MarioCastelnuovo Tedesco ºi versuri de Juan RamonJimenez. Proza delicatã al lui Jimenez, al cãreierou e un... mãgãruº, s-a întâlnit foarte bine cumuzica modernist-romanticã a lui Tedesco, totulîntrerurpt uneori de un montaj cinematografic, cufragmente din jurnalele de actualitãþi ale Spanieifranchiste. Contradicþia dintre candoarea textului,acompaniat de nervul poetic al muzicii, ºiimaginile uneori banale, alteori traumatice, ar fiputut contura un spectacol de mare impact. Dinpãcate însã, prestaþia de o stângãcie ºi o falsitatestridente ºi supãrãtoare a actorului Eduard PetruJighirgiu a provocat o extremã nervozitate areceptãrii din partea publicului. Platero ºi eu afost o promisiune frumoasã, ratatã de un rolasumat fãrã nicio urmã de profesionalism.

Admirabil, bine susþinut, interactiv, a fostCyrano de Bergerac, poate… (Teatrul 74, TârguMureº, regia Adrian Iclenzan), interpretat deCãtãlin Mândru. Colaborarea dintre doi studenþi,primul în anul III, al doilea în anul IV, laUniversitatea de Artã Teatralã din Târgu Mureº, ºiîncrederea lui Nicu Mihoc, directorul Teatrului 74,care ºi-a asumat aceastã producþie, s-a doveditfastã. Cyrano… e un one man show alert, plin deumor, parodic, compus pe canavaua mai multortexte dramatice, de la Larry Thompson sautragedia unei tinereþi de Dusan Kovacevici laSexul femeii… de Matei Viºniec, Ursul ºi Cântecde lebãdã de Cehov, Regele Lear de Shakespearesau Cyrano de Bergerac de Rostand. Mândru îlîntruchipeazã pe actorul Albu din textul luiKovacevici, al cãrui monolog parodiazã micile„cabale” din teatre. „Confesiunea” lui Albu emenitã sã acopere timpii morþi dintr-un spectacolcu debut întârziat. Iar „bârfele” de culise suntîntrerupte de momente în care frustratul Albu,actor marginalizat, se transformã în vedetã,interpretând diverse roluri „mari”, care-i suntrefuzate. Trecerile de la un personaj la altul,schimbarea stãrilor scenice ºi capacitatea de ainteracþiona cu publicul, inclusiv prin momentede improvizaþie, au demonstrat talentul ºiprofesionismul lui Cãtãlin Mândru. Tânãrul actorºi-a dovedit „ambitusul” remarcabil în acestspectacol poate un pic prea lung, dar fãrã îndoialãcuceritor.

Teatrul 74 din Târgu Mureº a optat în ultimavreme pentru dramaturgia irlandezã extrem-contemporanã, sincronã cu literatura dramaticãeuropeanã, dar având ºi un pattern specific.

În Eden de Eugen O’Brien (regia CristianJuncu), avem de-a face cu povestea unui cupluaflat într-un moment delicat, dupã mai mulþi anide convieþuire. Deruta femeii încã îndrãgostite,dar simþindu-se deja în pragul bãtrâneþii, cuspectrul singurãtãþii în faþã, tonusul erotic al bãrbatului sãtul de rutina conjugalã se împletescîn Eden în douã monoloage paralele, cu o bunãdozã de rizibil ºi amãrui. Acþiunea are loc într-unsfârºit de sãptãmânã, cei doi soþi fãcându-ºi fiecare planuri „de bãtaie”: ea vrea sã-ºi petreacãtimpul cu el, reînviind romantismul relaþiei de

altãdatã, el vrea sã cucereascã o altã femeie. Totulse transformã într-o farsã cu tuºe groase: el se vaîmbãta ca un porc, incapabil prin urmare sã-ºiducã planurile la îndeplinire, în timp ce ea îl vaurmãri, ridicolã, tristã, deznãdãjduitã. Eden este ocombinaþie de sensibilitate ºi derizoriu, de grobianism ºi romanþã, de kitsch ºi firesc, într-uncronotop liminar. Actorii Nicu Mihoc ºi SerenelaMureºan s-au integrat perfect în acest orizontpromiscuu-edenic, reuºind, doar prin intermediultextului – cãci spectacolul nu are miºcare scenicã,cei doi actori fiind aºezaþi, faþã în faþã, pe douãscaune – sã trasnmitã întreaga încãrcãturã drama-ticã, de la ridicolul unei situaþii la trauma alteia.Un spectacol minimalist prin subtext ºi tratareregizoralã, dar bogat în semnificaþii, în cele dinurmã.

Tot minimalist, dar de o uscãciune cumplitã,care a abuzat de nervii spectatorilor, a fostMonged (Cu creierii varzã) de Garry Dugan(Teatrul La Scena, Bucureºti, regia Vera Ion).Spectacolul constã în trei monoloage ale unornarcomani juvenili, care-ºi evocã experienþelepsihotice. Pânã la un punct, demersul poate fiinteresant, însã repetarea aceloraºi stãri devinesupãrãtor-monotonã la un moment dat, mai alesîn lipsa unei puneri în scenã propriu-zise. Regianu a existat în acest spectacol de teatru cvasi-radiofonic, iar efortul celor trei actori – SorinPoamã, Alexandru Potocean ºi Alexandru Fifea –de a suplini aceastã deficienþã de construcþie,printr-un joc cel mai adesea susþinut, nu a salvatsituaþia. În argoul englezesc, monged înseamnãcam ce înseamnã varzã în româneºte. Cam aºa afost ºi acest spectacol care a întins la maximumnervii audienþei. Au dovedit-o ºi aplauzele firavede final, mai degrabã ospitalier-politicoase decâtde apreciere ºi mulþumire.

Un alt one (wo)man show remarcabil a fostAmalia respirã adânc de Alina Nelega (TeatrulAct, Bucureºti, regia Mariana Cãmãrãºan), pentrucare actriþa Cristina Casian a primit ºi PremiulUNITER pentru debut în acest an. Pe merit, ademonstrat-o reprezentaþia de la Baia Mare, încare Cristina a reuºit sã-ºi depãºeascã vizibileleemoþii ºi sã evolueze cu aplomb ºi fineþe, în notaimpusã de text, întruchipând personajul uºorinocent, uºor retardat, oarecum desprins de pulsulacut al realitãþii, dar pe care o evocã, adâncindu-itraumatic punctele de inflexiune teribile. Amalia…este un monolog copleºitor al unei femei pestecare trece tãvãlugul comunismului, dar care nuresimte aceastã cumplitã experienþã ca unasocialã, ci ca una redusã strict la umbrele pe carefantoma istoriei le face pe canavaua existenþeisale. Unul dintre cele mai bune texte pentruteatru din ultimii ani, pe care Cristina Casian areuºit sã-l interpreteze scenic nuanþat, cu emoþieºi acel amestec de inocenþã infantilã ºidecrepitudine senilã cerut de monolog. Ce aobturat oarecum fluenþa spectacolului au fostmomentele de trecere dintre scene, prea lungi îneconomia de ansamblu, o greºealã de regie, încele din urmã. Iar un dezavantaj al CristineiCasian – inevitabil ºi doar prin comparaþie cuacelaºi rol jucat de Monica Ristea, în regiaautoarei textului – a fost tinereþea care a fãcut-osã joace un rol de... compoziþie istoricã, feritãdeci, sau detaºatã, de un bagaj de experienþã

personalã din România anilor dinainte de 1989.Amalia respirã adânc aduce oricum în atenþie undebut actoricesc notabil.

O reprezentaþie mult prea slabã comparativ cuanvergura interpreþilor sãi a fost Chat de ªtefanCaraman (Teatrul Pi Buni, Piatra Neamþ, regiaDan Vasile). Cei doi eroi ai piesei, doi Don Juaniîn pragul senectuþii, se întâlnesc la un bar pentrua o aºtepta pe frumoasa de care s-au îndrãgostitprin intermediul dialogului internetic-virtual.Temperamente antagonice, unul fin, intelectual,calculat ºi politicos, celãlalt un soi de ºmecheraºlumpenproletar, ei vor avea un dialog contondent,dupã care îºi vor da însã seama cã „iubita dincalculator” e chiar chelneriþa care-i serveºte, acãrei duplicitate îi scandalizeazã. Chat nu e celmai bun text teatral al talentatului ªtefanCaraman. Dacã orizontul vag promiscuu-erotic eacceptabil, unele replici („Are chiloþi tanga. Amauzit ciripit de pãsãricã”) sunt cãznite ºi stridenteîn economia intrigii, oricât de „tare” ar fi miezulacesteia.

Reprezentaþia de la Baia Mare a fost susþinutãprea timorat ºi cu un anume disconfort vizibil decãtre Corneliu Dan Borcia, Constantin Cojocaruºi Ecaterina Hâþu. Ceea ce trebuia sã sune firesc asunat stânjenitor, miºcãrile ºi-au pierdutcursivitatea ºi au devenit sincope. Astfel,spectacolul a pãrut mai degrabã o improvizaþiedecât un întreg coerent ºi închegat. Se pare,totuºi, cã a fost doar un accident, cei carevãzuserã Chat în alte conjuncturi asigurându-mãde valoarea onorabilã a spectacolului. Poate cã eaºa.

În afara concursului de la „Atelier” s-a jucat ºiun spectacol al companiei independente locale,Teatrul Ararat, Bigudiuri de Mimi Brãnescu, înregia lui Claudiu Pintican. Textul savuros al luiBrãnescu redã universul dezaxat al unei familii defemei – bunica, mama, fiica – fiecare cu obsesii,frustrãri ºi dorinþe proprii. Bunica e cinicã,pragmaticã ºi mitomanã, mama e timid-traumatizatã, suavã ºi visând la un Fãt Frumossalvator, iar fiica flirteazã cu omul-sandwich de labãcãnie, pãrând la fel de retardatã ca ºi acela.Þâþânile universului domestic al celor trei suntrazna, absurdul ºi rizibilul le dominã acþiunile, iarsosirea întâmplãtoare a poºtaºului duce aproapelaun linºaj erotic al acestuia.

Bigudiuri ºi-a gãsit în concepþia lui ClaudiuPintican o înscenare care a scos în evidenþãinflexiunile „anapoda” ale personajelor, într-undecor de facturã cvasi-expresionistã, de casã-depozit. Regizorul a rezolvat destul de inspiratnevoia de dinamicã scenicã ºi confortulinterpretelor prin gesturile obsesiv-compulsive aleacestora. Problema acestui spectacol a fost unasingurã, însã destul de serioasã: cu excepþiaexperimentatei Dana Ilie-Bãrbosu, degajatã ºipregnantã în rolul Bunicii, ºi a lui Pintican –Poºtaºul – rezonabil în rol, dar cu o tendinþã cãtreuniformizarea partiturilor de care trebuie sã sefereascã, celelalte douã actriþe, Sanda Savolszky ºiWanda Farkas au avut deficienþe nu atât de joc,cât de vorbire scenicã, de la pronunþie neaoºistãla stridenþe în rostirea replicilor. Deficienþeaparent minore, dar impardonabile în cazul unoractriþe profesioniste. Sper ca ambele sã-ºi gãseascãun regizor care sã le insufle din nouprofesionismul firesc al interpretãrii.

Marele teatru de la Baia… (II)Festivalul Internaþional de Teatru „Atelier”, Baia Mare, 15-22 iunie 2008

Claudiu Groza

teatru

Spectacole ""minimaliste" ººi oone mman/onewoman sshow

În timp ce era la Cannes pentru a prezentaCaché, Michael Haneke a fost abordat deproducãtorul american Chris Coen, care l-a

întrebat dacã nu ar fi interesat sã refacã în Stateproiectul sãu din 1997, Funny Games. Filmulpropunea trei subiecte de meditaþie. Primul ar firelaþia dintre bine ºi rãu în cinema, al doilea punctde interes în demersul lui Haneke era dialecticadintre Realitate ºi Ficþiune, ea fiind o determinantãpentru maniera în care spectatorul este prins îninteriorul spaþiului filmic (aceasta fiind a treiaproblemã interogatã de Haneke). Pentru ChrisCoen, importanþa re-facerii acestui proiect proveneadintr-o consideraþie socialã: populaþia Statelor Unite,una care intrã cu mare greutate la filme ale cãrorreplici nu sînt în englezã, este cea mai expusãpracticilor hollywoodiene prin care valorileburgheze (familia patriarhalã, succesul,binele/moralitatea – implementat cinematograficprin înlãnþuirea logicã faptã-rãsplatã, unde un actcare declanºa un eveniment sau o suitã deevenimente negative trebuia sã fie închis cãtre finalprintr-un act reparator, punitiv, care sã restabileascãordinea lumeascã, binele general) sînt vehiculate însocietate; acest tip de gîndire cinematograficã estepus sub semnul întrebãrii de Haneke în filmul din1997, astfel cã ar fi fost interesant sã fie aºezaþi faþãîn faþã cu examinarea hanekenianã tocmaidestinatarii principali ai producþiei de laHollywood.

În ceea ce priveºte alcãtuirea peliculei din 2007,toate poziþionãrile faþã de film constatã cã FunnyGames U.S. ar fi o reconstruire cadru cu cadru apoveºtii austriece. Eu cred cã mai potrivit ar fi sãspunem cã este o reconstrucþie idee cu idee afilmului din ’97. Chiar dacã lungimea filmului este

aproape aceeaºi, chiar dacã în anumite secvenþeactorii americani fac acelaºi numãr de paºi precumcei din varianta anterioarã, existã ºi modificãri deþinutã prin care cele douã filme se deosebesc înconþinutul imagistic - dar nu în cel ideatic. ªi aci numã refer la diferenþele tehnologice vizibile îninteriorul celor douã versiuni, cum ar fi telefoanelemobile, televizorul etc., ci la ajustãrile fãcute în ceeace priveºte prezenþa personajelor pe ecran saudialogul.

Funny Games (indiferent de versiune) e odemonstraþie feroce de putere auctorialã:sentimentele spectatorului sînt necontenitmanipulate încît mila ºi speranþa, resimþitenecontenit în apropierea victimelor de pe ecran,rãmîn în viaþã pe toatã durata filmului; pe de altãparte, într-o mãsurã mai micã, filmul esteambivalent, el subliniazã ºi plãcerea de a urmãribarbariile sãvîrºite de tinerii din film – prezentatecu multã politeþe, totuºi! Prin tensiunea existentãîntre cele douã laturi, filmul îºi constituie discursulcritic la adresa cinematografiei, unde accentul cadepe poziþia pe care acestea i-o rezervã spectatorului.Pînã la urmã, în jocul plin de capcane pe carecinematografia îl pune la cale, singura victimã realãdevine chiar spectatorul. Întrebarea fireascã la carefilmul ajunge, care poate fi ºi punctul de intersecþieal celor trei teme majore din Funny Games, ar fiaceasta: spectatorul este în Realitate, personajelesînt în Ficþiune, de ce spectatorului îi pasã depersonaje?

Rãsturnarea convenþiilor genului thriller ºirãpunerea cauzalitãþii cinematografice clasice sîntalte douã aspecte care fac Funny Games extrem deinteresant (aº mai adãuga, ca fiþã personalã uºor

ironicã, muzica lui John Zorn, un artist pe care îlputeþi întîlni în note mult mai relaxate pe undocumentar semnat de Michael Glawogger –Wokingman’s Death).

Însã, pe baza aceloraºi ingrediente care stau labaza rãsturnãrii amintite în paragraful anterior –cuþitul uitat în barcã, uciderea copilului, vorbeleadresate spectatorilor –, comentatorii americani(Time Out, New York Times) au formulat ºirezerve faþã de film, pe trei direcþii esenþiale, pecare o sã le comentez în încheiere:

1. cã ar fi prea multã violenþã pe ecran.Aceastã replicã nu meritã multã atenþie, fiindcã

scapã esenþa filmului – tocmai critica violenþeigratuite. Replica americanilor þine mai degrabã degust decît de o raportare analiticã la proiectul luiHaneke.

2. cã filmul ar suferi de didacticism.Chiar dacã e unul în rãspãr, tot didacticism e,

sînt de acord – aceastã replicã meritã urmãritã, însãtrebuie avut în vedere faptul cã o argumentaþiecoerentã ori o polemicã susþinutã întotdeaunaconþin un anumit grad de didacticism.

3. cã filmul ar fi o mare înºelãciune – aici fiindinvocatã inutilitatea unui remake sau slãbiciuneaunor artificii precum adresarea directã cãtrespectatori, cea din urmã fiind consideratã slabã dincauzã cã literatura ar fi abordat-o înainteacinematografiei.

În urma aplicãrii acestui principiu e destul decomplicat sã mai nutrim ceva respect pentrucinema; fie din cauzã cã literatura a lucrat înainteafilmului în anumite stiluri de construcþie, cum ar fipovestea în ramã, nararea la persoana I sau lapersoana a III-a, fie din cauzã cã la un moment datfiecare figurã de construcþie cinematograficã – legatãde montaj, de încadrare – a fost inventatã, astfel cãnoutatea absolutã e imposibilã, doar una relativãexistînd în potenþã – noutatea sub formã decombinaþie între unelte vechi.

3344




colaþionãri

În primãvara lui 1650, doamna de SainteColombe a murit. Soþul a rãmas neconsolat.Locuia cu cele douã fiice într-o casã cu grãdinã,

pe malul râului Bièvre. Atunci a compusMormântul regretelor. Aºa îºi începe PascalQuignard romanul Toate dimineþile lumii(Humanitas, 2001, trad. Emanoil Marcu). Titlulprovine de la aforismul „Tous les matins du mondesont sans retour”. Scriitorul a terminat cartea în1991. S-a nãscut în 1948 ºi a mai scris Albucins,Salonul lui Wurtemberg, Scãrile din Chambord etc.

Aºadar Sainte Colombe s-a închis în casã ºi s-adãruit muzicii. Exersa pânã la cincisprezece ore pezi. Îºi construise o baracã în grãdinã, în crengileunui dud uriaº. Cu viola sa a ajuns la o virtuozitateuimitoare. Aºa cum scrie Teodor Baconsky înDespre necunoscut (Humanitas, 2007) au existatîntotdeauna indivizi supradotaþi, „care au alestãcerea”. Geniile ce nu se aratã, nu fac zgomot! El,Sainte Colombe, izbutea sã imite toate inflexiunilevocii umane, de la suspinul unei tinere, pânã laplânsul unui bãtrân, „de la gâfâitul sacadat pe careîl provoacã uneori plãcerea pânã la gravitateaaproape mutã, cu acorduri puþine ºi austere a unuibãrbat cufundat în rugãciune” (din aceastã frazã sevede clar cã literatura nu se va putea certa cucinematograful, întrucât cuvântul ºi imaginea suntentitaþi diferite, însã perfect empatice). Intervine

apoi nuanþa primordialã a transpiraþiei spreoriginalitate. Sainte Colombe era un bãrbat înalt,colþuros, slab, repezit, stângaci, timid. În 1992 AlainCorneau a realizat un film inspirat din cartea luiQuignard, purtând acelaºi titlu. Jean-Piere Marielle îlinterpreteazã pe Sainte Colombe. Actorul a alesdrept modalitate de interpretare tãcerile care...vorbesc. Filmul respectã epicul romanului. Peisajele,costumele, atmosfera, muzica ºi prim-planurileconstituie punctele forte ale filmului. Vocea din offdevine prea explicitã ºi prea obositoare. Filmul afost recompensat cu premiul César. În film maijoacã Gérard Depardieu, Anne Brochet, GuillaumeDepardieu. Sainte Colombe l-a avut elev pe MarinMarais. În film se insistã asupra unui singur punctde vedere, al lui Marin Marais. Muzica filmului afost selectatã de Jordi Savall, care a optat pentrurepertoriul baroc.

Celebrul violonist Marin Marais îºi aminteºte deviaþa austerã a maestrului sãu (Sainte Colombe).Marin o va seduce pe Madeleine, fiica lui Colombe.Ea îi va sacrifica totul ºi se va sinucide, deoarece el,iubitul, se va îndepãrta de ea pentru a-ºi slujicariera. În film, Colombe apare în negru, iar tânãrulîn roºu. Maestrul cântã în umbrã, elevul în luminã.Opoziþia e mai mult decât evidentã. Colombe vreasã-ºi perfecþioneze arta departe de Curtea regalã.Decelãm cu uºurinþã tema barocã a morþii ce

sãlãºluieºte în prezenþa vieþii. Sigur cã moartea va fisursã de viaþã, întrucât – precum Orfeu – Colombeface ca soþia sa sã revinã din lumea morþilor. „Sufãr,Doamnã, pentru cã nu te pot atinge”, îi spune el.„Nu-i nimic de atins, Domnule, e doar vânt”, ziceea. El îºi privi mâna descãrnatã, galbenã, cu pieleauscatã. Mainile lui „pãtate de moarte” îl apropiaumai mult de ea.

Filmul reprezintã confesiunea unui muzician,care vrea sã-ºi arate impostura. Prologul: ºaseminute pe faþa lui Marin Marais în vârstã. Un felde suspans. Anunþarea imposturii? Ne amintim derivalitatea Salieri-Mozart din Amadeus. Muzica dinfilm înlocuieºte cuvintele, iar vocea precedãimaginea. Regizorul aduce un omagiu picturii dinsecolul XVII (planuri fixe, clar-obscururi, culorisaturate). Ne amintim de tablourile lui Georges dela Tour. Sã nu uitãm: Marin Marais s-a nãscut în1656 ºi a murit în 1728. Ce înseamnã gloria?„Niºte nume repetate iar ºi iar.” Tãcerea econtrariul limbajului. Iar muzica? Ea existã pur ºisimplu ca sã vorbeascã „despre ceea ce cuvântul nupoate vorbi”. În acest sens, ea nu e întru totulumanã. În finalul cãrþii, maestru ºi elev cântãîmpreunã. Lumina ce intrã prin lucarna barãcii sefãcuse aurie.

Cu toate eforturile regizorale, picturale,muzicale, filmul lui Corneau nu se poate rivalizaartistic cu romanul, rãmânând doar o propuneremeritorie.

Toare dimineþile lumii...Alexandru Jurcan

film

Funny Games U.S.Lucian Maier

3355




(Urmare din numãrul trecut)

Din povestirea Rashomon va rãmâne înfilmul lui Akira Kurosawa doar spaþiultemplului, ploaia insistentã care cade peste

acesta ºi o aluzie la cadavrele care se gãsesc înpodul porticului medieval. Slujitorul samuraiului,personajul principal al povestirii lui Akutagawa,este înlocuit în film cu trei personaje: un preotbudist, un tãietor de lemne ºi un servitor. Apariþiaacestuia din urmã îi determinã pe primii doi,puternic afectaþi, sã-i relateze strania întâmplarepetrecutã în pãdure. Povestea violului urmat decrimã, comunicatã printr-o pateticã confesiune,determinã în fapt întreaga structurã vizualã apeliculei. Istoria fãrãdelegilor banditului Tajomaruva aºeza naraþiunea pe trei nivele de evoluþienarativã, lucru care nu se întâmplã în niciunadintre cele douã povestiri ale lui Akutagawa.Episodul podului ºi al întâlnirii slujitoruluiconcediat cu misterioasa bãtrânã din Rashomonsunt complet scoase în film. Povestirea În crâng –sau Într-un bunget de pãdure, aºa cum o traducepoetul Ion Caraion – se regãseºte în scenariu într-omai mare mãsurã, constituind de fapt firul epic alscenariului. Doar cã în filmul lui Kurosawa dincele ºapte declaraþii ale martorilor la evenimenteledin pãdure rãmân doar cinci: a tãietorului delemne, a preotului, a omului legii care îl prinde peTajomaru, a criminalului însuºi ºi, în fine, asamuraiului ucis, relatare de dincolo de moartespusã judecãtorilor, deci nouã, prin intermediulunui medium. Cu alte cuvinte avem mai multeformulãri asupra uneia ºi aceleiaºi întâmplãri.Spusã din perspectiva subiectivitãþii, a unui punctde vedere care se limiteazã doar la un anumitsegment din întreaga poveste, fiecare versiunedevine o cu totul altã poveste. În acest puzzlesituaþional, valori ca: iubire, fidelitate, minciunã,curaj, demnitate, onoare, laºitate, fricã sau urãrecompun de fiecare datã acelaºi episod în povestiritotal diferite – cu tot atâtea finaluri.1

Dacã în Citizen Kane, Orson Welles dezvoltã înconstrucþia personajului sãu Kane o structurãvizualã catoptricã astfel încât viaþa ºi personalitateaacestuia este vãzutã din mai multe puncte devedere, niciunul dintre ele nefiind complet ºidefinitiv2, în Rashomon, la zece ani dupã Welles,ni se prezintã nu conturul uman al unui unicdestin ci o situaþie, un eveniment, o întâmplare cuun înalt grad de relativitate tocmai din pricinaperceperii ei printr-o grilã interpretativã ce þine desubiectivitate. ªi asta pentru cã de câte oripovestea o ia de la capãt, prin depoziþia fiecãruimartor, ne gãsim într-un cerc interpretativ carepresupune întoarceri, reevaluãri ºi, prin urmare,dese opriri analitice.

Filmul se dezvoltã narativ pe trei nivele care secompleteazã unul pe celãlalt ca într-un joc deoglinzi: „compoziþia dramaturgicã îºi impune stilul«construit», imageria unui schelet foarte simplu,bazat pe mai multe serii de simetrii”3.Complexitatea acestei structuri extrem de inteligen-te, singularã ca demers regizoral în peste cinzeci deani de istorie a filmului, poate fi înþeleasã doarprin prisma analiticã a douã fenomene culturaleextrem de interesante care l-au influenþat decisiv peAkira Kurosawa nu numai în conturarea lumii dinfilmul de care ne ocupãm dar ºi în construireaaltor filme importante (Ikiru, Tronul însângerat,

Kagemusha, Vise etc.). Vorbim de poeziatradiþionalã de tip haiku ºi de teatrul No. S-a spusºi nu o datã cum cã arta japonezã are la bazã oanumitã percepþie esteticã prin care viziuneaartistului este exprimatã ca o totalitate. SpuneOtsuji: „Deºi gândirea noastrã existã ca o unitate,dacã dezvoltãm diferitele idei care o compun,putem realiza concretizarea ei esteticã, exact aºacum, la jocurile de artificii, o singurã pocnitoare ceþâºneºte spre înãlþimi împrãºtie în jurul einenumãrate nestemate.4”

Mai în glumã mai în serios, Roland Barthesvorbeºte de pe un alt plan de aceastã caracteristicãa spiritualitãþii nipone creatoare de nestemate.Existã un joc mecanic japonez numit Pachico,rãspândit în întreaga lume, în care trebuie sãintroduci o bilã care ajunsã în timp util într-unorificiu elibereazã alte bile ºi, prin urmare, totatâtea posibilitãþi de joc. Acest joc corupe în aºa felîncât jucãtorii – de la afaceriºti la studenþi, de labãtrâni la copii sau turiºti din toate colþurile lumii– pierd ore în ºir în urmãrirea micuþei bile. Joculeste în acelaºi timp colectiv ºi solitar, pentru cã înhale uriaºe cu zeci de ºiruri de astfel de aparateperfect aliniate, se gãsesc jucãtori care, cot la cot,se refugiazã într-o singuraticã urmãrire. În timp ce,spune Barthes, pentru jucãtorul occidental traseulbilei este corectat cu îndârjire pentru a ajunge laacel orificiu, acel punct final victorios, pentrujucãtorul japonez conteazã doar prima loviturã,siguranþa ºi precizia primei împingeri. Primaloviturã este hotãrâtoare. Prima atingere a tasteicare porneºte mecanismul trebuie sã fie ºi ultima.ºi asta deoarece mica bilã argintie nu trebuie înniciun caz sã fie deviatã ºi, prin urmare, ajutatã.Pentru asta îndemânarea, concentarea,antrenamentul sunt puse sub semnul unui efortepuizat într-o singurã clipã. Astfel încât, în chiarmomentul atingerii bilei, temporalitatea îºi pierdesensul pentru cã ea este redusã la un singur gesthotãrâtor ºi definitiv. Astfel „drumul bileipropulsate este predeterminat prin singurastrãfulgerare a bilei sale.”5

În eseul Principiul poetic, dând curs uneistrãlucite porniri polemice, E.A. Poe noteazãanalizând raportul dintre efortul naºterii unei operede artã ºi rezultatul efectiv: „Dacã printr-un «efortsusþinut» orice scriitoraº a produs o epopee, sã fimsinceri ºi sã-i lãudam truda – dacã e într-adevãr unlucru demn de laudã – dar sã ne ferim sã lãudãmepopeea doar de dragul efortului depus. Sã sperãmcã pe viitor oamenii cu bun simþ vor prefera sãaprecieze o operã literarã mai degrabã pentruefectul pe care îl produce – impresia pe care o face– decât pentru timpul necesar creãrii acestui efect,sau pentru «efortul susþinut» care a fost depuspentru a transmite acea impresie.”6

Întorcându-ne la afirmaþia de mai sus a luiOtsuji, unul dintre cei mai competenþi analiºti aipoeziei haiku, observãm cã de fapt Poe înþelegeprin conceptul de impresie acel unic efect carepânã la urmã se dovedeºte a fi rezultatulcontemplaþiei estetice. Aceasta ar putea fi tocmaiiluminarea de care vorbeºte profesorul KennethYassuda, sau acea veºnicã reîntoarcere a celebruluicreator de haiku Basho. Sau, mai aproape de noi,afirmaþia lui Gustave Flaubert care credea cãoperele lui preferate sunt doar cele care îl fac sã„viseze întreaga zi”.7

Haiku-ul se distinge ca poezie de sine stãtãtoare

abia cam de la mijlocul secolului XVI, atunci cândse rupe definitiv din tradiþia unei alte poezii cuformã fixã numitã tanka sau waka. Dacã aceastãpoezie conþinea cinci versuri dispuse în sistemul 5-7-5-7-7 silabe, poezia haiku, desprinzându-se dincorsetul poeziei tanaka, se va stabiliza la treiversuri a câte 5-7-5 silabe însumând în total 17silabe. Analiza unei astfel de poezii, ne va avertizaOtsuji, nu se poate face luând fiecare vers în parteci doar în ansamblul celor 17 silabe luate ca un totunitar, prin intermediul unei percepþii intuitive:„Momentul haiku este un moment estetic în carecuvintele ce au generat trãirea ºi trãirea însãºi devinuna. Natura unui moment haiku este anti-temporalã, iar calitatea lui e eternã, pentru cã înaceastã stare omul ºi mediul înconjurãtor formeazãun tot armonios, în care sentimentul timpului semistuie.”8 Cu alte cuvinte, poetul, în stare deiluminare, ne relateazã o experienþã. Aceastatrebuie redusã întotdeauna la o imagine unicãavând în vedere cã adesea s-a spus cã acest tip depoezie se adreseazã mai degrabã privirii decâtcititului. Ea este mai degrabã picturã decâtliteraturã. O astfel de vizualitate rãspânditã egal ºistelar prin intermediul celor 17 silabe rãspundesurprinzãtor de mult tripticului interogativ: unde,ce, când? Acestor întrebãri le corespund în faptcele trei versuri care astfel se autoreprezintã ca ototalitate, ca un întreg armonios, frumuseþearesimþindu-se din glisarea atenþiei cãtre toate celetrei nivele. O citire a unei astfel de poezii este defapt o continuã ºi neobositã reîntoarcere în careimaginile produse se recompun într-osimultaneitate vizualã reductibilã la o singurãimagine. Spaþiul este al unei singure clipe iartimpul resimþit este al eternitãþii. Timpul dispare caºi spaþiul iar produsul final, poezia, va trebui sãsuporte o emoþie extrem de puternicã:„Sentimentul nirvanic va fi exprimat prinorganizarea ºi aºezarea obiectelor potrivite în aºafel, încât ele sã ne dea aceeaºi senzaþie de armonieca ºi atunci când, dintr-o singurã privire, lepercepem intuitiv...”9

(Continuare în numãrul viitor)

1 Trebuie sã amintim cã finalul filmului surprindespectatorul acestui regal cinematografic. Dupã ce ploaiaa încetat, în liniºtea ce apasã spaþiul porþii se aude unscâncet de copil. Cei trei bãrbaþi dau peste un bebeluºabandonat în ruinele porþii Rashomon. Dupã mai multeezitãri ºi confruntãri cu ceilalþi confraþi, tãietorul delemne va lua cu el acest copil ºi va dispãrea în luminaserii.

2 A se vedea inscripþia de pe gardul proprietãþiiXanadu a magnatului C.F. Kane cu acel avertisment Notrespassing. În fapt o atenþionare a privitorului care astfeleste avertizat cum cã intrã pe un teritoriu interzis, cel alrelativitãþii adevãrului.

3 Ioan Lazãr, Teme ºi stiluri cinematografice, Ed.Meridiane, Bucureºti, 1987, p. 39.

4 Secolul XX, nr. 6-7/1972, p. 10.5 Roland Barthes, Împãrãþia semnelor, în Secolul

XX, nr. 6-7/1972, p.132, traducere de Virgil Tãnase.6 E.A. Poe, Principiul poetic, Ed. Univers, Bucureºti,

1971, p. 3.7 Gustave Flaubert, La corespondance du Flaubert,

Paris, Conrad, 1965, p. 294.8 Secolul XX, nr. 6-7/1972, p. 8.9 Idem, p. 9.

66. RashomonMarius ªopterean

1001 de filme ºi nopþi

Plasticianul nipon Toshio Yoshizumi (n. 1952)s-a impus de-a lungul ultimului deceniu drepto prezenþã familiarã pe simezele clujene.

Ritmate de participãrile sale succesive la ediþiileBienalei Internaþionale de Graficã Micã Cluj,expoziþiile personale ale artistului s-au succedat -în paralel - în spaþiile unor muzee clujene (1999 -Muzeul Naþional de Artã Cluj, 2000 - MuzeulEtnografic al Transilvaniei Cluj-Napoca, 2005 -Muzeul Naþional de Artã Cluj). Absolvent alAcademiei de Artã din Tokyo ºi ale cursurilor despecializare în gravurã - Studiourile R.A. pentruGravurã, Granada (Spania, 1978-’79) - ToshioYoshizumi se structureazã ca personalitateartisticã situatã într-un consecvent, amiabil dialogcu spiritul culturii europene. Fãrã, însã, a-ºi rãtãciurmele, sau de a-ºi slãbi în grafica sa de rezistenþãpecetea propriei arii culturale, lucrãrile sale rãmânimpregnate, atât de spiritualitatea zen-budistã, câtºi de varii reminiscenþe locale ale unor arhaicecredinþe animiste.

Activ în þara sa de origine, artistul este maiprezent, poate, în spaþiul european, estic, în þãriprecum Polonia, Bulgaria, Cehia, Serbia ºiMuntenegru, ºi, cu osebire, în România - undedezvoltã o intensã activitate expoziþionalã (Cluj-Napoca, Timiºoara, Arad, Bacãu, etc.) participândºi la diverse evenimente notabile, cum ar fiBienala Internaþionalã de Gravurã Experimentalã,organizatã recent de cãtre Fundaþia EuroCulturArt ºi Centrul Cultural PalateleBrâncoveneºti (ediþia a III-a, martie-aprilie, 2008)la Bucureºti.

În conformitate cu concepþia sa energetistãdespre cosmos, Toshio Yoshizumi se gândeºte pesine ca pe un gen de releu/transformator careconverteºte în opera sa cuantele de energierecepþionate din univers în însemne grafice astfeltensionate încât, fãcând joncþiunea cu privitorul,sã-i poatã transmite acestuia energia încorporatãºi, bineînþeles, modificatã de filtrul personal alartistului.

Aspirând - mai mult sau mai puþin explicit - sãrealizeze o sintezã a spiritualitãþii (extrem-)orientale cu cea europeanã - artistul cautã în modinstinctiv contactul cu posibilele zone deconfluenþã ale acestora, precum arealul spiritualromânesc sau cel bulgar, desfãºurând un efortcontinuu de adecvare a abilitãþii sale de exprimaretehnico-plasticã cu acest nobil, iluzoriu deziderat.Astfel, ignorând moºtenirea xilogravuriitradiþionale, specifice þãrii sale de baºtinã, artistulse serveºte în mod predilect de gravura în metal,de facturã clasicã, europeanã (aqua forte, aquatinta, mezzotinta, point seche), practicând-o înmajoritatea cazurilor în alb/negru, pentru asublinia relaþia energeticã yin/yang ºi a plusa îndirecþia deschiderii metafizice specific extrem-orientale care vizeazã pendularea pulsatorie aspeciei umane între Fiinþã ºi Neant.

Deºi afirmã cã se simte atras de producþiileartistice „ne-semnate” ale Egiptului antic sauChinei perioadei anterioare dinastiei Tang,paradoxal, artistul îºi „personalizeazã” în modaccentuat lucrãrile, fãcând deseori uz de propriasa imagine - e drept, în stare de meditaþie zen-

budistã, deci de golire de sine - situându-se îneconomia lucrãrilor sale drept principalul personajal experienþelor sale plastice ºi unicã instanþãcunoscãtoare ºi valorizatoare.

Ductul ºi factura liniei întrebuinþate de ToshioYoshizumi sunt întru totul europene, post-moderne, fãrã tangenþe cu linia cursivã, decorativsinteticã a stampelor tradiþionale nipone.Parcursul sãu plastic, aidoma multora dincongenerii sãi de aceeaºi naþionalitate suferã omutaþie lentã dinspre un expresionism „bine-temperat” cãtre abstracþia liricã, elementelefigurative sublimând în simboluri cvasi- saupseudo-geometrice, impulsivitatea gestuluiorientat cãtre o interioritate, de cele mai multeori afectatã de vacuitate. Gradul de elaborare allucrãrilor devine, astfel, direct proporþional curestrângerea/minimizarea elementelor de limbajplastic la care recurge artistul.

„Schiþele de cãlãtorie”, notaþii sumare, de uzpersonal, realizate de Toshio Yoshizumi în Clujulanului 2005, prezentate în numãrul de faþã alrevistei Tribuna, se constituie ºi ele într-un minorparadox, deja caracteristic memoriei sale afective,artistul exhibând abilitãþile de notaþie graficã tipiceuropene dobândite, grefate pe o mentalitate purasiaticã. Importantã rãmâne, însã, în acest caz,trãirea vie, emoþia sincerã prin care artistulîncearcã sã-ºi apropie profilul ºi duhul locului,personalizând succint elemente de arhitecturã aleurbei, considerate definitorii - siluete alenumeroaselor sale lãcaºuri de cult -, ºi careconferã Clujului, ca matrice stilisticã ºicomportamentalã, adevãrata sa configuraþie, atâtfizicã, cât ºi spiritualã.

3366

Black PANTONE 2266U- aalbastru

Black PANTONE 2266U- aalbastru

plasticabloc notesªtefan ManasiaCînd femeile îºi povestesc viaþa 2

editorialSergiu Gherghina ºi Radu Murea Dincolo de observabil De la formare la criza identitãþii europene 3

cãrþi în actualitateEliza Deac Fotopoemul lui Bogdan Ghiu 4

incidenþeHoria Lazãr Wikipedia - realizarea utopiei? 5

ordinea din ziIon Pop Vacanþe de varã 6

imprimaturOvidiu Pecican Pora de la Cimiºoara 7

sare-n ochiLaszlo Alexandru Scrisori din literatura românã (I) 8

cartea strãinãIoan Pop-Curºeu Antoine Compagnon în lumea "pasajelor paralele" 9Rodica Baconsky Bunul simþ ºi teoria 10Gabriel Marian Cele cinci paradoxuri ale traducerii: versiunea româneascã a Demonului teoriei de Antoine Compagnon 11

poeziaAndra Rotaru 12

emoticonªerban Foarþã Viaþa ºi opera lui Joseph Grand 12

interferenþede vorbã cu György Dragomán "Nostalgia se naºtedin uitare ºi din construirea memoriilor false" 13Mihai Mateiu Aurul anilor '80 14

Ancheta TRIBUNACulturã creºtinã ºi educaþia religioasã 15

intermezzo clujeanPetru Poantã Eleonora Sava - o cercetare etnologicã exemplarã 23

interviude vorbã cu poetul Molnos Lajos "Politica e ca un drog de care nu mai poþi sã te laºi" 24

profil de scriitorDinu Bãlan "Strãlucirea nepãtatã" a lui Alexandru Jurcan 25de vorbã cu scriitorul Alexandru Jurcan "Ca sã poþi fioriginal în scris, e absolut necesar sã citeºti mult" 26

dezbateri & idei Andrada Fãtu-Tutoveanu Halucinogene fin de siècle 27

flash-meridianIng. Licu Stavri Despre romanul poliþist suedez 28

structuri în miºcareIon Bogdan Lefter ªcoli (pentru mari ºi mici), fotbal, politicã... 29

ferestreHoria Bãdescu ªansa 30

rememberTudor Ionescu Se întâmplã lucruri! 30

rânduri de ocazieRadu Þuculescu Vigdor, jidovul rãtãcitor 31

ºtiinþã ºi violoncelMircea Opriþã Parola: etanol 31

anestezii de larg consumMihai Dragolea La firmã, cu mingea, dansul ºitatuajul 32

zapp-mediaAdrian Þion Poliþia înfricoºatã 32

teatruClaudiu Groza Marele teatru de la Baia… (II)Spectacole "minimaliste" ºi one man/one woman show 33

filmLucian Maier Funny Games U.S. 34

colaþionãriAlexandru Jurcan Toare dimineþile lumii... 34

1001 de filme ºi nopþiMarius ªopterean 65. Rashomon 35

plasticaLivius George IleaSchiþe de cãlãtorie 36

sumar

ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 12 lei – trimestru, 24 lei – semestru, 48 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 21 lei –

trimestru, 42 lei – semestru, 84 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei

(Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr.

R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Cititorii din strãinãtate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A. cu sediul în Piaþa Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureºti, România,

la P.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 sau email [email protected]; [email protected] sau on-line la adresa www. rodipet.ro.

Tipar executat la Imprimeria AArdealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

Schiþe de cãlãtorieLivius George Ilea

Documents

Black TRIBUNA · scolasticã, de tipul O lume dispãrutã, În cãutarea comunismului pierdutsau Cartea roz a comunismului, Tovarãºe de drum...reconstituie ... cãrþii – o altã