Black Pantone vviolet TRIBUNA...de cãtre scriitori, mai ales poeþi (Ana Blandiana a protestat, într-o poezie, împotriva decretului de interzicere a avortului, Mircea Dinescu s-a

TRIBUNA113

Pantone vviolet

Pantone PPantone vviolet11

Black

Black

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV • 1 6 - 33 0 mm a i 2 0 0 7 1,5 lei

Versuri dde AAurel DDragoº MMunteanuIon Pop

Octavian Paler “Singura nnoastrã ssperanþã eeste ddisperarea”

Claudiu K

omartin, R

ãzvan Þupa, C

ãtãlina George, R

adu Vancu, R

obert ªerban, Diana G

eacãr

Colocviu

l Naþion

al al Tin

erilor Scriitori

Judeþul Cluj

interviuJacques de Decker

supliment TTribunaEducaþional

Adrian Sandu Time 4 (fragment)ILUSTRAÞIA NUMÃRULUI

Adrian Sandu

Mass-media ºi cultura – în conflict?

În zilele de 4-5 mai a.c., la Institutul CulturalRomân din Budapesta a avut loc o interesantãdezbatere, pe tema relaþiei dintre mass-media ºi

culturã, în lumea de azi, acþiune organizatã deInstitutul Cultural Român ºi Centrul pentruJurnalism Independent din capitala ungarã.

La manifestãrile desfãºurare pe parcursul celordouã zile au participat, din partea maghiarã:Moricz IIlona, directoarea Centrului pentruJurnalism Independent din Budapesta, VarsanyGyula, ºef de departament la Nepszabadsag, celmai rãspândit cotidian din Ungaria, Ranki JJulia,ºefa Departamentului Cultural de laRadiodifuziunea Maghiarã, Klein JJudit, directoareaDepartamentului Studiouri Teritoriale ºi Minoritãþide la Televiziunea Maghiarã (MTV), Zoldi LLászlo,profesor universitar, vicepreºedintele UniuniiNaþionale a Jurnaliºtilor din Ungaria, Szeresi HHella,jurnalistã free lancer, Anamaria PPop, cunoscuta tra-ducãtoare din literatura maghiarã, Fleit GGyula, freelancer, Orbán SSándor, jurnalist. Din partea românãau fost prezenþi: Brînduºa AArmanca, directorulInstitutului Cultural Român din Budapesta, CarmenMuºat, redactor-ºef la Observatorul cultural, CezarPaul-BBãdescu, redactor-ºef adjunct la Dilema veche,Doina JJela, secretar general al Asociaþiei ZiariºtilorIndependenþi din România, Mihaela DDanga, referentla Centrul pentru Jurnalism Independent dinBucureºti, Nicoleta FFotiade, manager de proiecte laAgenþia de Monitorizare a Presei “AcademiaCaþavencu” din Bucureºti, Dana DDumitru, producã-tor la Jurnalul cultural al TVR, Albert RRobu,ataºatul cultural al Ambasadei României dinBudapesta, ºi semnatarul acestor rânduri, reprezen-tând Catedra de Jurnalism de la Universitatea“Babeº-Bolyai”.

Moderate, cu competenþã ºi umor, de MoritzIlona ºi Brînduºa Armanca, dezbaterile au scos laivealã o serie de aspecte care unesc cele douãdomenii: cultura ºi mass-media. În toate timpurile,literatura ºi presa au fost ºi rãmân legate prinsecrete vase comunicante. În regimul totalitar, depildã, literatura a preluat o parte din funcþiile pre-sei, anume de a informa corect cititorii, în legãturãcu evoluþia vieþii sociale ºi politice, misiune care nuse putea realiza de cãtre presã, din cauza inter-venþiei brutale a cenzurii, dar putea fi fãcutã, prinintermediul metaforiei ºi al limbajului subliminal,de cãtre scriitori, mai ales poeþi (Ana Blandiana aprotestat, într-o poezie, împotriva decretului deinterzicere a avortului, Mircea Dinescu s-a ridicatîmpotriva Festivalului Naþional “CântareaRomâniei” ºi a proliferãrii artei amatoare, în detri-mentul celei profesioniste, Ileana Mãlãncioiu s-aîmpotrivit, într-un poem, publicat chiar în Tribuna,

“noii revoluþii agrare”, iniþiate de Ceauºescu, ºidemolãrii satelor etc.). Pe de altã parte, presa este obunã ºcoalã de observare a realului, ºi nu întâmplã-tor, mari scriitori români sau strãini au fost iniþialmari ziariºti: Octavian Goga, Geo Bogza, CamilPetrescu, Ioan Grigorescu, Marius Mircu º.a, din literatura universalã putând fi invocate numele luiHemingway, Curzio Malaparte, G. G. Marques º.a.Se întâmplã apoi ca ºi unii ziariºti sã preia modelede creaþie specifice scriitorului, dupã cum scriitoriipot folosi instrumente ºi procedee împrumutate dela ziariºti. Desigur, între cele douã domenii sunt ºiunele deosebiri: textul jurnalistic moare chiar înmomentul în care se produce, fiindcã el vizeazã efe-merul, cotidianul, pe când cel literar are în vedereeternul, permanenþa. Textul jurnalistic are misiuneade a informa, pe când cel literar îºi arogã privilegiulde a emoþiona. De aici rezultã “gelozia” reciprocãîntre cei doi: scriitorul ar dori sã fie la fel de cunos-cut ca un jurnalist de televiziune, de pildã, în timpce jurnalistul doreºte sã îºi salveze creaþia de lauitare (a se vedea culegerile de articole ale unorziariºti, care nu se mai mulþumesc cu gloria obþin-utã în televiziune – cazul lui Robert Turcescu,Lucian Mîndruþã sau Mihaela Rãdulescu fiind sem-nificative în acest sens). În interventia mea, am insi-stat pe specificiul celor douã domenii în România:datoritã conjuncturilor istorice, literatura ºi presaromâneascã au avut mereu în vizor idealul naþional,de unde ºi caracterul militant al acestora. La dificul-tatea de a avea o presã în care informaþia sã fieseparatã de opinie contribuie, alãturi de tradiþie, ºispiritul nostru latin, pasional prin excelenþã, ca ºiînclinaþia noastrã de a politiza totul (Mircea Eliadespunea cã nu cunoaºte un alt popor care sã fie atâtde pasionat de politicã!). În perioada postcomu-nistã, promovarea culturii autentice se aflã sub pre-siunea factorului economic, a zeului “rating” etc.

Foarte interesante au fost discuþiile despreînvãþãmântul cu profil jurnalistic din cele douã þãri,despre rolul jurnalismului cultural, despre aspecteledeontologice ale meseriei de jurnalist ºi despre rolulorganizaþiilor profesionale în evitarea ºi sancþiona-rea derapajelor pe care le fac jurnaliºtii.

Cu ocazia acestei dezbateri, a fost organizatã,într-una din sãlile ICR, ºi o miniexpoziþie cu revisteºi carte de profil: Dilema veche, Dilemateca,Observator cultural, Tribuna, România literarã,Învãþãmântul jurnalistic clujean sau volume apãrutela Editura Curtea Veche, precum NeculaiConstantin Munteanu, Ultimii ºapte ani de-acasã.Un ziarist în dosarele Securitãþii (2007), CarmenMuºat, Canonul ºi tarotul (2006), VladimirTismãneanu, Democraþie ºi memorie (2006),Brînduºa Armanca, Media culpa (2006), Ilie Rad(coordonator), Jurnalismul cultural în actualitate(Editura Tribuna, 2006).

agenda

Dezbatere la InstitutulCultural Român din Budapesta

Ilie Rad

22 TRIBUNA • NR. 113 • 16-31 mai 2007

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ,CU SSPRIJINUL

MINISTERULUI CULTURII ªI CULTELOR

Consiliul cconsultativ aal RRedacþiei TTribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMonica GheþVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Tehnoredactare:Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu

Colaþionare ººi ssupervizare:L.G. Ilea

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

bour

22

Black Pantone 2253 UU


În fiecare luni, de la ora 22:10,scriitori, critici, traducãtori, editori

sunt invitaþi la

Radio-grafii literareUn talk-show de literaturã

contemporanã

Radio România Cultural

101,0 FM

(Continuare în pagina 12)

Cum spuneam în argumentul la CaieteleColocviului, din „dialogul” cu cei peste 90de tineri am aflat câteva lucruri noi despre

tinereþe ºi mi-am întãrit câteva vechi bãnuieli.Printre altele, cã generaþiile sunt operante ºinecesare pentru priviri didactice, dar sar în aer lao mai apropiatã cântãrire. Între tineri, diferenþelede atitudine sunt vizibile, iar contestãrilefuncþioneazã deja, discret, dar ferm. Se poartãdezbinãri, reticenþe, vanitãþi, orgolii semãnând leitcu ale mai vârstnicilor, dar sunt în stare ºi sã fiesolidari, generoºi, profunzi, echilibraþi. Tinereþeanu þine neapãrat de vârsta biologicã, iarînþelepciunea nu e automat o calitate avârstnicilor.

Am lãsat liberã (fãrã selecþii, fãrã restricþii, fãrãrecomandãri de bunã purtare) înscrierea laColocviu, convinsã cã piscurile au nevoie de unfundal deluros pentru a ieºi în evidenþã; ba, maimult, când e vorba despre literaturã, formele derelief sunt chestiune de perspectivã ºi gust.

Am încercat sã pregãtim locul, dar greulColocviului a cãzut în seama tinerilor înºiºi. Pânãºi amintirea pe care o vor pãstra Clujului deînceput de mai tot de ei depinde, în cele dinurmã.

Ar mai fi de adãugat acum câteva lucruri. Amorganizat ediþia clujeanã ºi ca pe un experiment.Mihai Iovãnel nu e departe de adevãr cândpomeneºte (în Gândul) de Împãratul muºtelor.Dacã tinerii scriitori dispreþuiesc cu atâta patimã(nu toþi, fireºte, generalizãrile îmi repugnã!!)Uniunea Scriitorilor ºi generaþiile „expirate” ºi nu-ºi mai doresc „pãrinþi” în preajmã, darmite„bunici”, asta înseamnã cã vor da randament

maxim dacã sunt lãsaþi singuri, ei înde ei. Amales Sala Tonitza a Muzeului de Artã fiindcã e încentrul oraºului ºi e frumoasã. Oricum, e greu degãsit o masã rotundã pentru 95 de oameni. Într-ologie însoritã cu coloane, îi aºteptau cafele caldeºi pateuri: unii veneau de pe drum. S-au adunatgreu. I-am poftit în salã cât sã le spun „bine aþivenit” ºi sã le comunic detalii legate de program.Era pregãtitã o staþie performantã. N-au folosit-o.Din cei patru moderatori au fost prezenþi trei:Bogdan Creþu, Alexandru Matei, Andrei Terian(Horea Poenar a anunþat cã e bolnav). Inºi serioºi,ºtiind cam cum stau lucrurile cu literatura deorice vârstã. Am plecat anume ca sã nu fiutentatã sã intru în vorbã. Când am revenit, pe laprânz, discutau grupuri-grupuri afarã, în salã.Exact asta speram sã se întâmple! Ar fi fost celpuþin straniu sã-i gãsesc pe toþi aºezaþi cuminþi însalã, înscriindu-se la cuvânt, disciplinaþi, sumbri,„canonici”. Unii abia se cunoscuserã în dimineaþaaceea, atmosfera se cocea încet. În plus, e destulde limpede pentru mine cã nu consensul îicaracterizeazã ºi nici nu acþioneazã „monolitic”când e vorba de literaturã ºi de viaþa lor. Haosuldespre care s-a vorbit le ºade bine. Lumea nici nuse construieºte ºi nici nu se dãrâmã în câteva ore.ªi nu sunt sigurã cã marile idei le dau ghes lacomandã. Sunt, ºi ei, singurãtãþi în cãutare deapartenenþe.

Dupã masa de prânz (la o terasã, în centru,alt loc însorit de stat la taclale), s-au întors însalã. Discuþiile au prins ceva cheag. Vreo 40-50 auasistat la spectacolul de teatru cu piesa lui MihaiIgnat Crize... jucatã de tineri actori clujeni în regiaregizorului-scriitor m.chris nedeea. Seara, uncocktail. În aceeaºi salã cu cei peste 130 de

participanþi la Festivalul Internaþional „LucianBlaga” (organizat de Societatea Culturalã „LucianBlaga” în colaborare cu Filiala Cluj a USR). Celedouã grupuri s-au intersectat paºnic, chiar amical.Surprinzãtor, a fost momentul cel mai gustat, deºiau existat temeri ºi multe reþineri la ideeareuniunii comune a generaþiilor. La ora 22, unautobuz comandat anume i-a condus pe cei careau dorit (nici un punct din program n-a fostobligatoriu!) la Studioul de Radio Cluj, pentru olecturã în direct.

A doua zi, la ora 10, îi aºtepta un amfiteatruplin de studenþi ºi elevi la Facultatea de Jurna-lism. Au ajuns abia la 10,30. Au citit Gelu Vlaºin,Cristina Ispas, Marin Malaicu-Hondrari, DanComan, V. Leac, Viviana Muºa, Rãzvan Þupa,Ovia Herbert, Gabriela Jugãnaru, ClaudiuKomartin, Adrian Georgescu, Diana Geacãr, OanaCãtãlina Ninu, Olga ªtefan, Radu Vancu, MihaiEne, Lavinia Braniºte, Rita Chirian, Laura Husti-Rãduleþ, ªtefania Mihalache, Anca Haþiegan,Mihai Ignat. A fost aleasã Miss Poezia: OanaCãtãlina Ninu. Mister Poezia: Rãzvan Þupa. Toatãîntâlnirea a fost moderatã, excelent, spun cititorii,de Alex Matei. Mai ºtiu cã s-au plimbat prin parc,prin Grãdina Botanicã, pe strãzi. Cã s-au întâlnitprin redacþii ºi cafenele, prelungind poveºtile. Auavut ºi un meci de fotbal, în afara programului.

La ora 13,30, pe terasa restaurantului, amanunþat Premiile. Fãrã juriu, fãrã prezidiu. Scurt,simplu, direct. Premianþii (Dan Sociu, DanComan, Andrei Terian, Marius Ianuº, DumitruCrudu) au fost deciºi de numãrãtoarea voturilortrimise prin e-mail (top 5, cei mai buni scriitoritineri de azi) începând din ianuarie. Imediat sublinie, Claudiu Komartin ºi ªtefan Manasia.Rezultatele, fireºte, nu mulþumesc pe toatã lumea.Nici o ierarhie, nici un top nu e dincolo dediscuþii ºi contestãri. De aici pânã la a bãnuifalsuri ºi mãsluiri mârºave, drumul e lung, dar nugreu de strãbãtut când orgoliul îþi depãºeºtetalentul. Fireºte, e discutabilã ideea de a lãsatinerii participanþi sã decidã, însã nu cred cãrezultatele ar fi fost mai bine primite dacãdecideau cinci „înþelepþi” ai lumii literare.

Aºadar, nu s-a întâmplat nimic ieºit dincomun. Habar n-am dacã va mai fi o ediþie atreia, oricât de haoticã, ºi la ce ar folosi. Dincolode diversele amãrãciuni, nu regret cã am cheltuito jumãtate de an pentru o zi ºi jumãtate. Maiales cã am avut grijã sã rãmânã urme: Caietele ºimarea antologie aflatã în lucru sunt firimituripentru cei care s-ar încumeta sã cãute drumulanul viitor...

33



TRIBUNA • NR. 113 • 16-31 mai 2007 33

editorial

Ce-am avut ºi ce-am pierdutsau 2007 din toamnã pânã înprimãvarã

Irina Petraº

Adrian Sandu Injineriu

Bogdan Creþu ºi Andrei Terian, doi din modera-toriii colocviului

Ion Agârbiceanu Faþa de luminã a creºtinismuluiCluj-Napoca, Editura Eikon, 2006

La numai un an de la recenta apariþie ameditaþiilor lui Ion Agârbiceanu la edituraBuna Vestire din Blaj, clujenii de la Eikon se

încumetã sã retipãreascã volumul Faþa de luminãa creºtinismului, într-o ediþie îngrijitã de MirceaPopa.

Spre deosebire de celelalte scrieri cu caracterprofund creºtin ale lui Agârbiceanu, materia medi-taþiilor teologice din componenþa Feþei de luminãa creºtinismului este furnizatã de comportamen-tul predicatorului iezuit ale cãrui conferinþe preo-tul român le audiazã – în plin rãzboi mondial –într-una dintre capitalele occidentale. Referitor la teoria iezuitului potrivit cãreia trupul ar fiduºman al sufletului, Agârbiceanu conchide din-tru început: “era o interpretare fanaticã a uneiaberaþii cãlugãreºti”.

Reticenþa teologului român la astfel de distor-sionãri ale mesajului biblic provine din faptul cãAgârbiceanu nu a gãsit în toatã scriptura niciunpasaj care sã ateste duºmãnia trupului cu sufletul,ci mai degrabã o profundã înþelegere pentru“legea firii”, care consacrã armonia celor douã.

E evidentã pe parcursul meditaþiilor o criticã acreºtinismului occidental, reprezentat aici de cãtreacel “predicator vestit”, pe care Agârbiceanuoscileazã în a-l trata când cu ironie, când cuiritare. Supremaþia modului de viaþã ortodox estescoasã în evidenþã în pasaje de o frumuseþe rarã:“Ascultând în ºapte dupã-amiezi cuvântãrile aceluipredicator vestit, m-am gândit ºi la un tâlc alseninãtãþii bisericuþelor noastre: în cursulveacurilor, în ele nu s-a predicat prea mult;creºtinii noºtri nu au fost siliþi sã interpretezecreºtinismul dupã explicãrile altuia; au ascultatcea mai desãvârºitã predicã: Evanghelia, autenticaînvãþãturã a Domnului aºa de limpede, aºa desimplã, bunã pentru toate minþile. Ei n-au fosttorturaþi cu cazuistica savantã a teologilor, cilãsaþi la naturala pricepere a minþii ºi a inimiisãnãtoase. Au cunoscut din Evanghelie adevãrurilefundamentale simple, pe cari le pipãiau ºi înnatura cãreia trãiau, ca un popor de pãstori ºiplugari ce erau”. Pentru Agârbiceanu, exemplul celmai elocvent al acestui mod de viaþã naturaliterchristiana este exprimat de versurile lui GeorgeCoºbuc, pe care îl citeazã la tot pasul.

În continuare, meditaþiile lui Agârbiceanu sunt ostile tuturor exceselor filosofice situate lagraniþa ateismului de tipul panteismului sauevoluþionismului, pe care le combate cuargumente de o supleþe excepþionalã.

Hybrisul, depãºirea limitelor firii, iatã ceincrimineazã Agârbiceanu, acest C. S. Lewisautohton, ºi nicidecum plãcerile trupeºti. Viaþa ne-a fost datã pentru a ne bucura de ea, nupentru a fi pedepsitã, negatã etc. Este un punctde vedere în care – paradoxal – scriitorul românprezintã câteva convergenþe cu Fr. Nietzsche. Laamândoi, morala trebuie sã respecte viaþa, sãplece de la ea, ºi nu invers. Agârbiceanu, asemenilui Nietzsche, dar cu argumente diferite, condam-

nã sterilitatea idealului ascetic, promovat de omulresentimentului, aflat sub influenþa uneiconºtiinþe încãrcate. Iatã cum se concretizeazã laînvãþatul român aceastã revoltã împotrivaipocriziei celor care vor sã suprime viaþa înnumele unor formule moarte: „Nu mã potîmpãca cu cei ce, fãrã sã aibã chemarea, intrã încinuri monahale ºi întreg creºtinismul lor se ridicãnumai la lupta împotriva acestui instinct, ºi secred mari creºtini ºi slujitori ai lui Hristos, dacãizbutesc sã-ºi þinã în frâu legea trupului. În viaþãsunt neasemãnat mai superioare alte faptecreºtineºti. Mai mult face cel ce hrãneºte pe celflãmând, îmbracã pe cel gol, decât cel ce sechinuie pe sine în abstinenþã”.

Numai cã, în opoziþie clarã cu filosoful dinBasel, Agârbiceanu rãmâne, în naivitatea sa,prizonierul concepþiei despre progres. El trãieºteîn pur iluminism kantian, aºteptând ziua când,prin eforturile conjugate ale tuturor oamenilor, seva crea societatea idealã, ai cãrei germeni el îivede deja. Utopia este corolarul ºi finalitatea feþeide luminã a creºtinismului. Apelul disperat al luiAgârbiceanu la idealurile iluministe de pace ºifraternitate e explicabil prin contextul de apariþieal meditaþiilor, care vãd pentru prima oarã luminatiparului în plin rãzboi mondial, în 1943.

Prezenta ediþie, îngrijitã ºi prefaþatã de MirceaPopa, pãstreazã textul original al ediþiei princeps.Redarea exactã a formulãrilor lui Agârbiceanu,pigmentate pe alocuri cu expresii populare,arhaisme ºi regionalisme, sporeºte verosimilulmeditaþiilor teologice al cãror mesaj îºi pãstreazãastfel farmecul.

Laura Husti-RãduleþProze de dupã-amiazã

Cluj-Napoca, Editura Limes, 2006

Ceea ce Sanda Cordoº sintetizeazã în prefaþãdrept „o lume a inocenþilor” se traduce, înfapt, într-un micro-univers al unei împliniri

permanent amînate ºi, mai ales, expulzate dinconcret în imaginar. Volumul de debut al LaureiHusti-Rãduleþ reuneºte „compoziþional (...)crochiuri, schiþe ºi poveºti organizate dupã uncalendar al zilei (...), ca ºi dupã o scarã a vîrstelor”– ne lãmureºte criticul dintru bun început,identificînd plusul cãrþii în chiar „candoareapunctului de vedere” narativ. Deºi adresîndu-se unui public extins ºi generos-generaþionist, proza debutantei scapã pe ici-pe colo,tocmai în punctele dorite a fi scufundate însubstanþã, de pregnanþa unui autentic pe deplinconvingãtor. Pe mãsurã ce naratorii acumuleazã aniºi experienþã, notaþia se umple de lirism cliºeizat,mixînd epicul ºi poeticul în parametriiabsenteismului plauzibilului.

Reflectorii, fie ei protagoniºti ori cvasi-obiectivaþi relatanþi ai ordinarului proxim,desemneazã trei ipostaze clasice existenþiale: copilul– proaspãt ºi vioi pînã la extremitatea pericolului

44



44 TRIBUNA • NR. 113 • 16-31 mai 2007

cartea

Apologia ortodoxiei

evident; tînãrul – plictisit, testîndu-ºi ºi construindu-ºi închipuirile în text, ca escapadã a sictirului, ºiadultul – marcat de obosealã ºi eternã îngrijorare,toate într-atît de debordante încît observaþia seestompeazã ºi se finalizeazã în gesturi reflexe, învicii la-ndemînã ºi-n spaime acute. Cele maicîºtigate episoade sunt acelea rostind perspectivanevinovat-puerilã, acordate atmosferic ºi strategicunei compuneri primare ca stil, ca declic, istorii încare cititorul îºi regãseºte ºi-ºi gustã reconfortatpropriile-i frînturi fascinante, apropriate unui timpal copilãriei, nostalgiind detalii ºi farse general-valabile, ale unui joc instabil, cu incipit ingenuu,dar cu final posibil ºi-n speþã ameninþãtor, fatal.Paginile în cauzã plaseazã eroina în ecuaþieconstant dependentã de reperul adult ºi surprindeinspirat-firesc reacþiile graduale ale copilei –prizonierã a jocului sãu – în conºtientizareateribilului, implacabilului sfîrºit abrupt, accidental ºioarecum absurdizat, toate într-o versiune idilico-serenizatã a morþii: „Adina a mâncat bucãþica depâine cu unt în mare grabã ºi a fugit la joacã. (...)Dupã ce-a cules câteva frunze de mãcriº ºi a ros cudinþiºorii ei mici mai mult de jumãtate dintr-ofrunzã foarte verde, Adina a trecut pe lângã mamasa, care se apucase iar de spãlat, în spatele casei.(...) Uºa frigiderului se închise ºi dintr-odatã peAdina o înconjurã întunericul. ( ...) Era din ce în cemai frig ºi pielea i se fãcuse ca de gãinã. (...)Broboane de transpiraþie îi alunecau, reci, pe frunte.Buzele ºi le-ncleºtase ºi împingea cu toatã forþa. (...)Obosise. Lacrimi de spaimã îi curgeau pe rochiþã.Se gândea cã tata trebuie sã soseascã ºi va deschideel uºa frigiderului(...) Se gândi cã poate o sã moarã.ªi cã va ajunge la Doamne Doamne, ºi va zburadeasupra casei, cu aripi albe, de pene...”.Adolescenta este conºtiincios revelatã în pozelefeminitãþii sale, într-un crescendo raportat erotic laiubit/amant, acesta din urmã dansînd încontratimp ºi eºuînd în epuizare precoce, stigmat alinconsistenþei lui. Erosul aplicã ºi el tacticadisimulãrii, a necesitãþii frapante a aparenþei bine-întreþinute, cãci tînãra preferã textul imediatului ºi-lsubstituie cu îndîrjire ca-ntr-un exerciþiu maniacalficþional, refuzîndu-ºi „binele” ca stare,abandonîndu-l, împreunã cu masculinul, înparagrafele unei filoloage amorezate exclusiv oniric,încãrcînd fraza de scenaritã, de interpretãrispeculative contradictorii ce penduleazã între apãrea ºi a fi, definind o lume a ei, ºi nu o lume anoastrã, a cuplului, a cãrui concretizabilã esenþãbeneficã rãmîne suspendatã în iluzoriu ºi-nimaginar ostentativ cultivat. – „Te-am visat foarteaproape, la o aruncãturã de bãþ de chibrit. Mãpriveai îndrãgostit, cum altfel, ºi nu ziceai nimic,tãcere ca de primãvarã ploioasã între noi...”; „Mi-arplãcea sã fim doar noi, (...) sã simt cã pereþiiîncãperii se lumineazã (...)”; „Iubitul meu a obosit”;„...ce moale-i obrazul tãu, iubite! Dacã þi-aº spunecã te iubesc, ar fi ca ºi cum aº agãþa o hainã încuier ºi aº uita-o acolo. Mai bine tac, nu zic nimic,nimic (...)”; „Îi ating, sfios, epiderma. (...) Îl gust.Fiincã suntem timizi, ne ascundem în gluga haineisale ºi stãm aºa, nemiºcaþi, foarte, foarte apropiaþi.”

Impresia cã din plictis se iveºte povestea fals-recuperatoare, nevizînd un catharsis, migreazã spreo infuzie tot mai accentuatã de liric ceminimalizeazã papil-gustativ miezul, provocîndinsatisfacþii ale lecturii; verosimile calitativ sunt, înschimb, consemnarea detaliatã a cotidianului cvasi-derizoriu ºi devoalarea vulnerabilitãþii umane,oscilînd între dogmatism ieftin ºi real angoasat.

Graþian Cormoº

Ioana Cistelecan

Sindromullirismuluipãgubos

Ovidiu Nimigean feat. Flori Stãnescu,Inerþii de tranziþie, altruisme & bahluviuni literare,Bucureºti, Ed. Vremea, 2006

L-am (re)cunoscut acum doi ani pe O. Nimigean, dupã o întîlnire semiratatã laSighiºoara, prin 2000. Atunci, în noaptea

ceva mai lungã a unei reuniuni literare sibiene, O.era mîndru de cele mai multe dintre proiectelesale cãrturãreºti: volume de prozã ºi poezie,studii, cîteva antologii traduse în limbi decirculaþie. S-a arãtat însã neînduplecat în acondamna efortul publicistic efemer, consumatorsteril de timp, nervi, viaþã. Poate cã din pricinaasta a ºi aºteptat atîta – pînã la 44 de ani! – ca sã-ºi adune în volum eseurile ºi pamfletele ºugubeþe,scrisorile deschise ºi articolele de atitudine civicã,cronicile empatice, substanþiale, seducãtoare.

Inerþii de tranziþie, altruisme & bahluviuniliterare este titlul ludic-piþulian al opuluiintransigent-critic pe care, în 2006, la edituraVremea, O. Nimigean îl semneazã featuring FloriStãnescu. Aceasta din urmã, un cunoscut istorical perioadei comuniste, joacã rolul demonuluighiduº, al alter-ego-ului capricios, neîncrezãtor.Notele scrise de Flori Stãnescu în josul paginiisînt, de fapt, comentariile lejere, chestionãrile ºicompletãrile, aplauzele sau – cînd e cazul –cravaºãrile pe care textele „titulare” ale lui O. Nimigean le primesc.

Aºadar, avem în faþã o carte dificil de clasifi-cat, experimentalã, condusã în permanenþã pemuchia dintre eseul doct ºi literatura gracil-sãltã-reaþã. O epocã – a savuroasei & interminabilei„tranziþii” româneºti, cu iz de nenea Iancu ºiUrmuz, mãnãstirea Secu ºi N. Vãcãroiubacktogether – povestitã din 2 perspective, la„patru mîini”, autoironic, în beneficiul cititoruluicandid, cultivat & inteligent. Un lexicon al tristeþiiproduse de „ºpagatul moral” al pedagogilor naþieiînainte ºi dupã decembrie ’89 (cei care – e cazuls-o ºtie – nu pot „ºi cu pula-n cur ºi cu sufletu-nrai”!), autoflagelãri (ca în tomsawyerianul episodal rememorãrii propriilor laºitãþi în faþaSecuritãþii, intitulat Care „compromis”?), încercãride a evada din nebunia zgomotos româneascã(titlul unui articol despre Mircea Iorgulescu eUnde fugim de lumea lui Caragiale?). Frumoaseacte de justiþie literarã, sãvîrºite nu o datã dinperspectivã est-eticã: e cazul rîndurilor prilejuitede apariþia unor cãrþi semnate de Nicolae Ionel(un fel de „domniþã” renascentistã cãreia„truverul” O. îi dedicã strãlucitoare pagini decriticã & istorie literarã, readucîndu-l într-obinemeritatã atenþie), de Szilágyi Domokos, SilviuLupaºcu, Paul Goma, Horia-Roman Patapievici,Emil Brumaru, Mariana Codruþ, ConstantinAcosmei, Dan Lungu, Lucian Dan Teodorovici,Gabriel H. Decuble, Radu Pavel Gheo, Dan Sociu,Michael Astner, Marius Ianuº, dar ºi – la polulcelãlalt – de atitudinile scriptural-crispate ale unorAlex. ªtefãnescu, Nicolae Manolescu, GabrielLiiceanu, Andrei Pleºu, Cassian Maria Spiridon,Lucian Vasiliu, C. Stãnescu, Eugen Uricaru, PetruDumitriu et alii...

(Rãmînînd pe terenul est-eticii, mã întreb dacãrîndurile dedicate lui Sorin Antohi ºi AndreiCorbea-Hoiºie ar fi putut fi – în luminadeconspirãrilor de ultimã orã – modificate,

înãsprite, cãpãtînd ceva din melancoliadisperãrii...)

ªi, mai cu seamã, admiri – la tot pasul –retragerea autorului în poltronerie savantã, încalambur, în apoftegmã sau proverb. Cãcioralitatea spumoasã face casã bunã – în Inerþii detranziþie... – cu sentenþiozitatea latinã. Iar numeleilustre ale literaturii universale (de la Juvenal laCioran ºi de la Don Quijote la Ilf ºi Petrov) sîntconvocate adesea sã explice o ecuaþie a politicii –nu neapãrat literare – dîmboviþene sau bahluiene,flagrant provinciale, româneºti. Dupã ºtiinþanoastrã, eruditul O. Nimigean este, în literaturaromânã actualã, unul dintre cei mai tonici autori,combinînd savant în retortele umorului,reamintindu-þi-i adesea pe Anton Pann ºi Twain,pe Caragiale ºi Cehov. Una din „tabletele” (scriseîn spirit arghezian) prinse în ultimul ciclu alvolumului, dedicat publicisticii lejere, se numeºte– nu degeaba – Reforma cu guºã: se întîmplã cãieºenii observã cei dintîi, pe sticlã, îngrãºareapremierului sindicalist: „L-am domolit peprietenul meu, mãrturisindu-i cã, zilele trecute,Mariana Codruþ, pe care n-am mai întîlnit-o deani, nu m-a recunoscut pentru cã... mãîngrãºasem. Am uitat, luat prin surprindere, sã-iofer poetei explicaþia: în zilele cu zeamã lungãurmãresc foarte multe filme cu Stan ºi Bran, cuChaplin, cu Norman Wisdom, cu fraþii Marx, cuLouis de Funes, cu Peter Sellers, cu Mr. Bean, cuBenny Hill. ªi cu alþii. Ori se ºtie cã rîsulîngraºã.// Or, dl Victor Ciorbea, ardelean cusimþul umorului, conduce un guvern destul dehîtru ca sã mai aibã nevoia unor compensaþiicalorice cu ajutorul marilor comici ai ecranului”.

Dacã doriþi sã aflaþi de ce este Cioran „unRimbaud fãrã talent poetic”, de ce ar fi trebuitfilmat în agonia-i alzheimeristã, de ce „odizidenþã de lux e un fenomen kitsch”, cum i-aliniºtit istoricul Andrei Pippidi pe mineriiabrutizaþi ºi cum a ajuns Radu Andriescu aproapede Vaslui (care pe atunci nu intrase încã înNATO), acestea ºi multe altele veþi afla numaicitind ºi recitind, rîzînd liber sau înfundat, cunoduri sau nu, cartea lui O. Nimigean feat. FloriStãnescu, Inerþii de tranziþie, altruisme &bahluviuni literare, scoasã la Vreme(a), în 2006.

Eugen Pentiuc Spaima de real Bucureºti, Ed. Cartea Româneascã, 2003

Eugen Pentiuc scrie o prozã sapienþialã a cãreiformulã este puþin întâlnitã la noi. Spaimade real nu poate fi cititã pur ºi simplu ca

ficþiune, ci mai degrabã ca o specie deosebitã,aflatã la conjuncþia eseului teologic cu pildabiblicã ºi cu povestirea. De la primul, textulîmprumutã un substrat informaþional de maximãgreutate (autorul, de altfel, este expert în teologievetero-testamentarã ºi în limbi ºi civilizaþiiorientale la Holy Cross School of Theology,Boston), de la a doua gustul pentru surprindereageneralului în concret, iar de la cea din urmãpunerea în scenã a oricãrui discurs în termeniirelaþiei de personaj. Cred cã, pentru a receptacum se cuvine proza acestui autor, este nevoie de

ªtefan Manasia

55



55TRIBUNA • NR. 113 • 16-31 mai 2007

aceastã aºezare a ei sub specia compozitã sus-amintitã, deoarece, încadratã în categorii dejaexistente, ea nu poate fi apropriatã.

Volumul este o culegere de povestiri cu mizãbiblicã, a cãror justificare o descoperim, de pildã,în Pelerin în lumea copilãriei, unde unul dintrepersonaje, pãrintele Daniel, mãrturiseºte a fiînvãþat „de la Eminescu” faptul cã „taineledumnezeieºti pot fi redate în grai simplu, peînþelesul tuturor”, iar pãrintele Traian dã tonulîntregului volum spunând „Clipele când reintrãmîn universul copilãriei sunt clipe de har, pe care leputem gusta doar în vis ºi rugãciune.” Oconexiune directã cu propria copilãrie stabileºteautobiografic autorul în Rugãciunea Anei, underugãciunea funcþioneazã ca un transportormnezic între un azi, când Emil se întoarce dinstrãini pentru a-ºi îngropa mama, ºi un ieri, cândmama îi protejeazã copilãria ºi îl ajutã sãdescopere credinþa. La fel, în povestirea care dãtitlul volumului, ieºirea din copilãrie este pusã înlegãturã directã cu agresiunea realului, de carenumai credinþa salveazã.

Nu neapãrat reintrarea în universul copilãrieieste însã scopul povestirilor lui Pentiuc, câtimersiunea în vis ºi rugãciune, prin simplitateaunei poveºti accesibile oricui, pentru atingerea,abia acolo, a unei adâncimi a conºtiinþei undeadevãrul se descoperã fãrã nici o greutate. Ceeace ar putea fi privit ca un impediment în caleacurgerii acestui tip de prozã, rostirea atentã,mereu gravã ºi tradiþionalã, niciodatã colocvialã,devine în acest context o necesitate discursivã. Adoua povestire, Penultima bãtãlie, este exemplarãpentru volumul de faþã, deoarece aici vedemintenþia autorului în acþiune: un comentariudeosebit de important despre Iosia devine onaraþiune în care intervenþia teologilor esteîntreruptã de punerea în scenã a însãºi poveºtiilui Iosia, în contextul legãturilor sale cu figuracristicã, dar ºi cu scenariul apocaliptic. Lectura sa ilumineazã, pe de o parte, aspecte greu dedescifrat ale cãrþii biblice, dar pe de alta obligã ºi la o asumare non-intelectualã, profund umanãa istoriei. Vârstele crucii este o povestireapocalipticã, în care sfârºitul lumii estecontemplat din perspectivã strict individualã, ca o parcurgere a mai multor cruci (a tinereþii, a maturitãþii, a sfârºitului), dar ºi o nouã referinþãautobiograficã la moartea tatãlui, anunþatã fiuluiîndepãrtat printr-un vis premonitoriu. Sens fãrãsens ºi Nefilim, povestirile care încheie volumul,sunt poate cele mai pronunþat teologice: primarecupereazã istoria lui Iov într-o lume care ºi-apierdut reperele ºi dragostea, iar cea de a douacomenteazã, în maniera unui policier, asupraconsecinþelor posibile ale împreunãrii îngerilorcãzuþi cu fiicele oamenilor, în intenþia degradãriichipului lui Dumnezeu din om. Deºi scrise câtmai simplu cu putinþã, textele nu se parcurg uºor,necesitând actualizarea sau deprinderea unorsemnificaþii teologice documentate lingvistic ºiistoric, precum ºi permanenta interogaþie biblicã.

Douã intenþii caracterizeazã vocea auctorialãdin Spaima de real: aceea de a comunica niºtetaine chiar ºi neiniþiaþilor (iar aici profesorul deteologie iese la luminã, mai degrabã ca un dascãlmereu preocupat de învãþãceii sãi, decât ca unspecialist de elitã, îmbãtat de propriul sãu jargon)ºi în plus aceea de a pãstra mereu rostirea înlimitele sale sacrale, teologice (iar aici îl vedem pepreotul deprins cu cuvântul care, o datã rostit,creeazã lumea).

O, Nimigeanfor ever young...

Povestireateologicã

Mihaela Ursa

Înþeleg cã aþi venit nu pentru a ne vedea pe noi,ci dintr-o dorinþã legitimã, cãci dragostea de þarãvã aduce sã ºtiþi ce se întâmplã acasã. Câteodatã

cred cã înþelegeþi mai bine întâmplãrile de acolo.Vã fac o revelaþie dupã câteva momente aici: ºidumneavoastrã faceþi parte din Piaþa Universitãþii.Acolo, în perimetrul acestei Pieþe, întâlneºti oamenicu care te înfrãþeºti. Realitatea Pieþii e tragicã ºidisperatã. Acasã existã teamã. Frica este de maimulte feluri.

Mã voi duce în faþa celor care cer moartea meaîn faþa românilor.

Moarte intelectualilor. Asta este grav.Intelectualii nu sunt mai importanþi în societate,dar au o calitate unicã, anume aceea de a formulaîntrebãri. O societate fãrã dileme ºi fãrã spirit criticeste condamnatã de a fi supusã regimului dedictaturã.

Frica la noi meritã un studiu anatomiccomplex. Cine a trãit într-o societate totalitarãnumai poate sã o judece. Un coºmar nu poate fijudecat decât de cel care l-a trãit. Pentru Occident,Statul este doar o administraþie. În Est, statulconfiscã întreaga societate.

Aici este eroarea partidelor politice la noi: aucrezut cã pot relua istoria de când s-a spart istoria.Aceastã greºealã, gravã, ignorã logica. Diferenþaîntre 1946 ºi 1990 este cã atunci exista, chiarzdruncinatã, societatea civilã bazatã pe þãrani,industrie, comerþ. Pe urmã, individul s-a vãzutprins într-un mecanism covârºitor. Numai cine atrãit într-o societate totalitarã poate sã înþeleagã.

Nu poþi acuza un om cã a colaborat, fie printãcere, fie prin resemnare. Iatã cum decurgeaulucrurile: mergeai la o ºedinþã ºi ascultai în silã doisau trei demagogi care luau cuvântul. Dar viaþaeste dincolo de ºedinþã ºi viaþa includea tãcerea.

Frica este o problemã complicatã care acum secomplicã. Acum mie mi-e fricã de cei care i-auaplaudat pe mineri. Niciodatã nu am considerat cãSecuritatea face parte dintre ai mei. Eu i-amconsiderat ca pe niºte extratereºtri. Niciun românnu putea sã acþioneze în contra compatrioþilor sãi.Dar dictatura a creat mutanþi. A desfiguratcaracterul, a înrãit sufletul oamenilor. Lumea s-avãzut prinsã într-o maºinã de tocat carne.

Acum un an, când eram interzis, mã þineambine ºi chiar îmi plãcea situaþia. Mã vedeam obligatsã nu public ceva care nu mi-ar fi plãcut. Aceastãbunã stare mi-a durat pânã când fiul meu a fostchemat la o anchetã în care i s-a cerut sã-ºi deapãrerea despre mine. În momentul acela, a apãrut

problema dacã poþi sã iei decizii în numele altora.Prin câte mijloace frica îºi întinde tentaculele.

În ce mãsurã te poate mutila frica. Nu m-amtemut pentru persoana mea. ºtiam cã lumea îl urape fostul dictator ºi eu mã simþeam solidar cu aimei.

Astãzi, Securitatea lucreazã mai în culise. Darteama de cel de lângã tine poate fi mai mare decâtcea pentru viaþã. În þarã am trãit un rãzboi religiosfãcut de atei, în care o noapte de SfântulBartolomeu a fost mutatã ziua.

În ultimele ºase luni, istoria a fost foartecomplicatã: s-au succedat disperare-euforie-decepþie-întrebãri-speranþã.

Întâmplãrile din decembrie au fost spontane,sau eu aºa cred. Discuþia dacã a fost o loviturã destat sau un act spontan constituie un subiectpredilect al presei franceze. Revista Le NouvelObservateur a organizat chiar un colocviu cu acestsubiect.

Istoria e plinã de jumãtãþi de adevãruri ºijumãtãþi de minciuni. Acum un an þineam unjurnal. O idee pe care o aveam era cã tiraniatiranizeazã cu ajutorul celor tiranizaþi.

Greºeam când, din prejudecatã, susþineam cãtineretul este înstrãinat de ideal, vrea numai sãfugã la Toronto sã asculte cu compasiune....

La 22 decembrie (diferit prin atmosferã de 21decembrie) am verificat cã prejudecata mea eranumai asta, dat fiind cã sufletul Revoluþiei au fosttinerii. Eu, prudent, m-am retras cãtre Universitate.

A doua prejudecatã pe care am avut-o a fost cãnoi românii þinem la viaþã mai presus de toate.Dacã pierdem viaþa, totul este pierdut. Miracoluldin decembrie a dezarmat psihologic ºi armata.Am avut o revelaþie: acei bãieþi vroiau sã moarã.Poate în aceste momente existã o ebrietate specialãa spiritului.

La un moment dat scriam în jurnalul meu cãsperanþa nu ne mai oferã nimic. Singura noastrãsperanþã este disperarea. Atunci când riscul nu maiconteazã, se ivesc diferite feluri de disperare. Un feleste disperarea activã a celui care vrea sã-ºi atingãscopul fãrã sã mai þinã cont de pericol.

Revoluþia românã a fost o revoluþie a disperãrii,condusã doar de ura de regim, dar fãrã unprogram ulterior. „Sã dea Dumnezeu sã nu maiapuci ziua.” Revoluþia noastrã a vrut sã doboare,dar nu sã construiascã. Scopul Revoluþiei întunecaviziunea, nu s-a vãzut cã Ceauºescu era doar unefect al sistemului, noi am vãzut doar un monstru.Am personalizat, în mod excesiv, rãul. ªi Revoluþia,

fiind negativã, s-a oprit când ºi-a atins scopul.

Aici începe partea a doua. S-a creat un vidpolitic, de autoritate. S-au introdus diferitepersoane care au putut sã dovedeascã cã aucomplotat cumva cãderea lui Ceauºescu. Poate cã afost suficient sã doreascã cãderea lui ºi sã-ºimãrturiseascã dorinþa reciproc. Eu cred cãCeauºescu nu putea sã fie doborât decât aºa cum afost, cu forþa disperãrii. La procesul lor, cele patru„gorile” care îl însoþiserã în momentul când ºi-aluat zborul de pe clãdirea Comitetului Central aucoincis în descrierea momentului. Senzaþiapredominantã a fost aceea creatã de un vuietînfricoºãtor al manifestanþilor. Acest vuiet adezarmat Securitatea din interiorul ComitetuluiCentral. Toatã Securitatea nu ar mai fi putut sã-lapere. Cei care s-au iniþiat în sistem au putut cucerio revoluþie, oferi un proiect...

La început, Frontul Salvãrii Naþionale aîntâmpinat consens. Noi cu toþii am fost bucuroºisã auzim lista Consiliului Frontului SalvãriiNaþionale. Între timp, rodul Revoluþiei era deturnatînsã în altã direcþie. A urmat misterul, neexplicatnici astãzi, al teroriºtilor care au dispãrut fãrã deurmã. În þarã, unii avanseazã [ideea] cã aceastãchestiune ar fi fost exageratã în scopul de a þinepopulaþia în casã, ca sã permitã instalareanestingheritã a Frontului la guvern, cum s-apetrecut în R.F.G. În parte, s-ar ascunde o farsãsângeroasã. E semnificativ faptul cã existã multeîntrebãri. Când acestea sunt formulate autoritãþilor,ele nu dau rãspuns.

Atunci trãiam consens, acum, dupã ºase luni,trãim contrariul ºi nu vã puteþi da seama cât desfâºiatã este societatea noastrã. Niciodatã apa vieþiinoastre nu a fost mai impurã. Calomniile, insultelefãrã precedent au condus la o stare de nevrozãcolectivã, care a îmbolnãvit aproape întreaganoastrã societate. Îmi place sã spun cã ceea ce amtrãit noi în timpul dictaturii a fost o boalã ºi cãacum suntem în timpul convalescenþei, dar stau ºimã întreb dacã nu cumva ºi convalescenþa noastrãeste o formã de boalã. Cine nu înþelege aceastãstare nu poate înþelege ce s-a petrecut la 20 mai.Rezultatul alegerilor a produs perplexitate ºi înþarã, nu numai în afarã. De aici o oarecare tendinþãde a simplifica, pe care am remarcat-o inclusiv în

66



66 TRIBUNA • NR. 113 • 16-31 mai 2007

prim plan

În 1990, Octavian Paler viziteazã Canada ºi participã, împreunã cu Ana Blandiana, la CongresulAcademiei Româno-Americane de Arte ºi ªtiinþe (Montréal, 14-18 iunie). În continuare, viziteazã oraºulToronto, la invitaþia poetei Flavia Cosma, directoarea „Asociaþiei pentru Democraþie în România”. În seara zilei de 20 iunie, romancierul se întâlneºte cu membri ai comunitãþii româneºti la Biserica„Sfântul Gheorghe” din localitate. Cuvântarea pe care o þine cu acest prilej a apãrut în nr. 3,octombrie 1990, al unei publicaþii efemere, nãscutã în zilele Revoluþiei, din „emoþia momentului”: ªtiri din Parohia „Sfântul Gheorghe” ºi Ecouri din comunitatea românã din Toronto (nr. 1, decembrie1989; redactor-ºef: Alin Moºoiu). Textul, practic, e necunoscut cititorului român. Îl publicãm acum,prin bunãvoinþa revistei Tribuna, pentru importantele diagrame de incertitudine ale unei conºtiinþetorturate ºi ale unui mare scriitor, atât de singur în deznãdejdea luciditãþii lui.

Aurel Sasu

Octavian Paler:„Singura noastrã speranþãeste disperarea”

cercuri din exil. Se spune, cred eu, cu oarecareuºurinþã, cã poporul s-a lãsat prostit. E adevãrat,manipulãri au existat, ºi manipulãri grave, dar esteconvingerea mea cã adevãratele fraude nu s-aucomis la 20 mai, atunci au putut avea lociregularitãþi de diferite grade, fraudele s-au produsînainte. Ele au influenþat, în bunã mãsurã,opþiunile electoratului pentru cã au intoxicatpsihologia noastrã socialã. Frontul a influenþatopinia electoratului, fiindcã a intoxicat psihologianoastrã electoralã.

Obsesia jurnalisticã francezã ºi strãinã deevenimentele Revoluþiei române duce la un punctde vedere pe care noi nu-l putem îmbrãþiºa. Încursul traversãrii Oceanului spre Montréal, am citito carte recent apãrutã, al cãrei titlu, în traducere,este: O minciunã mare cât secolul. Este vorbadespre manipularea Revoluþiei din România, carepe mine m-a întristat foarte tare: pornind de laexagerarea numãrului victimelor, avansat iniþial lacirca 60.000 de morþi, pe care jurnaliºtii l-au luatdrept bun pentru ca ulterior sã se vadã nevoiþi sã-ldezmintã ºi sã-ºi facã mea culpa, protestând încontra manipulãrii la care au fost supuºi.

De aici, presa francezã a tras o concluzie carecred cã pentru noi reprezintã o ofensã: cã la noinu ar fi fost genocid, cã Ceauºescu nu ar fi fostvinovat de aceastã crimã, cã în România nu a fostmasacru, ºi poate nici Revoluþie. Totul esteminimalizat. Românii le-ar fi jucat o farsã strãinilorpentru a-i sili sã le dea ajutor, stimulându-lecompasiunea. Aceastã interpretare este nu numaiinsultãtoare, dar ºi profund neadevãratã, dat fiindcã la noi, de fapt, a existat genocid.

Toatã lumea cautã genocidul strict însãptãmâna 16-22 decembrie, când genocidulprofund ºi complex a fost comis timp de 45 de aniºi putea sã ducã ºi la dispariþia unei þãri. Nu estevorba numai de cei care au murit în puºcãrii, lacanalul Dunãre-Marea Neagrã, în beciurileSecuritãþii, din lipsã de medicamente, pentru cã nuau suportat frigul, pentru cã nu au suportat fricade stress-ul în care trãiam cu toþii, de copiii care au

murit în maternitãþi, bãtrânii care au murit ºi eipentru cã nu venea salvarea sã-i ia sã-i ducã laspital, oamenii care au murit de stress ºi atâteaforme de moarte moralã, chipurile, care, în fond,erau crime politice. ªi toate acestea intrã înnoþiunea de genocid. Dacã s-ar face o socotealã aromânilor care au murit din diverse cauzeprovocate de regim, de ce n-aº crede cã un om carestã zi de zi la coadã ore în ºir pentru a-ºi lua ohranã cu care nu se poate nutri ca lumea, unasemenea om este evident lovit în propria lui viaþãºi cã bugetul de viaþã a unui asemenea om esteevident mutilat?

Dar ºi dincolo de aceste limite, faptul cãtradiþiile noastre au fost mutilate ºi confiscate,faptul cã mascaradele dictaturii îi convocau pe toþivoievozii noºtri, obligându-i sã dea onor luiCeauºescu, ºi cã românii vãzând aceste sinistrefarse la TV începeau sã nu mai aibã aceleaºisentimente faþã de propriul lor trecut, faptul cã eu,ca fiu de þãran, nu mai vroiam sã ascult muzicapopularã, nu mai puteam sã aud muzica popularãpentru cã eram sãtul de câtã muzicã popularã erainclusã în „Cântarea României”, ºi în alte diversespectacole asemãnãtoare – oare toate acestea nuînseamnã un genocid? Când moare ceva dinpatriotismul omului, nu este lovit sufletul naþional?Faptul cã limba românã a fost schiloditã, vorbitãcum era vorbitã ºi înjositã de cãtre limba de lemn,faptul cã satele noastre au trecut prin experienþatragicã prin care au trecut, faptul cã satele s-augolit de oameni ºi cã vatra noastrã naþionalã, vatraistoricã, satul – zicea Blaga – eternitatea s-a nãscutla sat, dar eternitatea chiar a fost lovitã prinsistematizarea satelor. Dacã ar fi fost numai satele,dar au fost sistematizate conºtiinþele, mentalitãþile,totul practic. Toate acestea riscau, cum spuneam,foarte mult sã ne deznaþionalizeze de fapt. ªiprintre cele mai bune valori ale þãrii noastre, adicãcâþiva matematicieni, artiºti, sportivi, ingineri, câtevalori nu s-au risipit prin lume, câþi nu au luatcalea pribegiei pentru cã nu s-au mai pututexprima acasã. Dacã n-am privi câte valori s-aupustiit acasã pentru cã nu au putut sã se valorifice

ºi cã, în felul acesta, patrimoniul naþional alromânilor a fost foarte grav avariat. ªi proprianoastrã identitate a fost lovitã. Gândiþi-vã doar laacest aspect: oare faptul cã noi, ca români, amajuns sã aºteptãm salvarea privind spre Moscovanu înseamnã oare nimic pentru identitatea noastrãnaþionalã? Oare faptul cã noi ºtiam cã, spredeosebire de francezii care în timpul ocupaþiei lacomandamentul german, erau interogaþi nu înlimba francezã, ci în germanã, tu ca român tetrezeºti în faþa unui anchetator care este tot românca ºi tine, care-þi vorbeºte în limba românã, teinsultã în limba românã, te ameninþã în limbaromânã ºi te condamnã la moarte în limbaromânã, oare toate astea nu afecteazã, nu stricãnimic în identitatea fiinþei naþionale?

Iatã de ce, dupã pãrerea mea, genocidul esteprost înþeles ºi atunci când este redus la un numãrde opt sute de victime; nu e vorba de opt sute deoameni, chiar dacã un singur om ar fi fost omorâtar fi fost tragedie. Pentru cã crimã este ºi moarteaunui om ºi moartea a o sutã de oameni. Deci, toþicei care vorbesc cã în România nu ar fi fostgenocid ºi cã Ceauºescu nu ar fi comis un genocideu cred cã insultã suferinþele poporului român.

Occidentul a avut faþã de noi atitudini diverse.ªi nu e chiar atât de rozã relaþia noastrã cuOccidentul. ªi cred cã e important sã ne gândimbine la asta, pentru cã în momentul de faþã existãîn noi douã tendinþe contrarii; una anti-occidentalã,fiind ea însãºi disimulatã, ºi o tendinþã pro-occidentalã. Existã voci care spun: Occidentul?, sãvinã Occidentul la noi, dacã vrea. Eu mã îndoiesccã va veni Occidentul la noi dacã nu vom veni noiîn Europa. Dar sã mã întorc la relaþia noastrã cuOccidentul. Eu cred cã noi am trecut prin treiYalte. Prima a fost cea binecunoscutã, când, înnumele pãcii, þãrile din Est au fost lãsate în zonade influenþã sovieticã. Chestiunea e binecunoscutã, nu are rost sã mã lungesc pe temaaceasta. A doua Yaltã a început, cred eu, atuncicând Occidentul a devenit complice cu Ceauºescu,pentru cã, la un moment dat, ne aducem bineaminte, Occidentului, în numele unor calculediplomatice, în numele intereselor lui diplomatice,pentru cã li se pãrea cã disidenþa lui Ceauºescueste o carte pe care se poate juca în Orient,Occidentului nu i-a pãsat de fapt de suferinþelepoporului român, i-a pãsat de diplomaþia sa faþã desovietici. ªi atunci l-a plimbat pe Ceauºescu încaleºti regale, la Londra, l-a primit în toate marileUniversitãþi ale Occidentului ºi a dat laurii culturiioccidentale obscurantismului ideologic, i-a declaratpe el ºi pe ea doctor honoris causa în diverse mariinstituþii, iar noi am suportat aceastã celebritate,nouã ni se dãdea senzaþia cã nu ºtim sã apreciemun mare lider mondial. Pentru cã aºa vorbeaOccidentul despre Ceauºescu, ca despre un marelider mondial, ºi noi am ajuns în situaþia de a-iinspira lui Ceauºescu gândul cã el e un conducãtormult prea mare pentru un popor atât denerecunoscãtor ca poporul român.

Bine, acea perioadã când Occidentul a fostcomplice cu Ceauºescu a însemnat în psihologianoastrã ceva. Pentru cã atunci noi am cãpãtat unfel de ranchiunã secretã împotriva Occidentului.Ne place, nu ne place, trebuie sã recunoaºtem asta,cã aceastã experienþã ne-a modificat cumva ºi poatede aceea, de câte ori un occidental încerca sã nejudece pentru pasivitatea noastrã, pentruresemnarea noastrã, în sinea noastrã ne spuneam:va-sã-zicã tot ei ne judecã, tot ei ne compãtimesc.

Dupã aceea, Occidentul ºi-a rãscumpãraterorile ºi, probabil, ºtiþi ºi dumneavoastrã foartebine cât de mult a contat pentru românisolidaritatea Occidentului în preajma Revoluþiei ºi

77



77TRIBUNA • NR. 113 • 16-31 mai 2007

Adrian Sandu Miraj

88



88 TRIBUNA • NR. 113 • 16-31 mai 2007

în timpul Revoluþiei. Pentru ca sã intervinã apoi onouã eclipsã în relaþia noastrã cu Occidentul.Multã vreme, dupã Revoluþie, Occidentul, presa,lumea, tot timpul vorbea despre Revoluþia românã,pentru ca acum sã se instaleze un fel de tãcere, unfel de nepãsare. Fireºte cã aici este vorba nu numaide faptul cã, prin forþa lucrurilor, evenimenteletrec, niciun eveniment de pe lume nu poate sã þinãla nesfârºit pagina întâi a vreunui ziar.

Pe de altã parte, trebuie sã recunoaºtem cãautoritãþile provizorii în România au fãcut tot cetrebuia pentru ca România sau Revoluþia românãsã-ºi piardã treptat creditul în ochii opiniei publice.În felul acesta, de unde în decembrie ne aflam înavangarda þãrilor din Est, la 23 decembrie ºi, îngeneral, la sfârºitul lui decembrie eram þara cea maiavansatã din Est în ceea ce priveºte dezlegarea detrecut – avuseserãm o revoluþie, ºi nu o revoluþiede catifea, ci o revoluþie plãtitã cu grele jertfe desânge, la noi Partidul Comunist pierise, sevolatilizase, în timp ce în alte þãri el rãmãsese peloc, la noi democraþia pãrea cea mai aproape ºi ceamai singurã – pentru cã, iatã, dupã ºase luni, sã nevedem în situaþia de a fi în urma altor þãri din Est,fiind consideraþi excepþia ciudatã a estuluieuropean.

De ce s-a întâmplat asta? Cauzele suntmultiple ºi cred cã nu pot fi simplificate. Sãenumãr câteva. Eu cred cã pentru noi a fost oneºansã dispariþia Partidului Comunist. ªi sã-mipermiteþi sã explic de ce. Partidul ComunistRomân avea aproape patru milioane de membri,de fapt aproape patru milioane de cotizanþi pentrucã cei patru milioane de oameni nu erau, în fapt,convinºi de o ideologie, ci erau oameni care seînscriseserã în partid majoritatea pentru a-ºi apãraºansele profesionale, pentru a nu se expune, pentrua-ºi facilita, în general, existenþa, cum s-a zis la noi,o vorbã care cred cã e foarte aproape de adevãr,carnetul de partid era un fel de permis deconducere. ªi, de fapt, nu era vorba numai depatru milioane, dacã ne gândim cã fiecare dinaceºti posesori de carnet aveau pãrinþi, fraþi, surori,copii. Deci, dacã înmulþim, sã zicem, cu doi sau cutrei, ajungem la cifra foarte importantã de vreoopt-nouã milioane în aceastã chestiune. Aceºti opt-nouã milioane de oameni s-au vãzut la un momentdat într-o situaþie ambiguã. Dacã Partidul Comunistde la noi n-ar fi dispãrut cum a dispãrut el încelelalte þãri din Est, aceºti patru milioane ar fiputut sã se decidã sã dea înapoi carnetul ºi sãpãrãseascã acest partid sau sã rãmânã dacã vroiausã rãmânã. Atunci Partidul Comunist ar fi putut,pentru prima datã, sã facã un examen onest allungii sale imposturi istorice ºi ar fi vãzut, în fapt,pe câþi comuniºti adevãraþi ar fi putut conta.Probabil cã foarte puþini. Ei bine, oamenii care ar fipãrãsit Partidul Comunist s-ar fi consideratexoneraþi de orice fel de trecut. Aºa cum s-aîntâmplat în Ungaria, în Cehoslovacia ºi aºa maideparte. Puteau trece frumos în alte partide,încheind conturile lor cu comunismul.Neîntâmplându-se aºa, oamenii aceºtia au rãmas cuun carnet de partid în buzunar, pe care nu maiaveau cui sã-l predea, nu mai aveau ce sã mai facãcu el, nu mai puteau sã se delimiteze. Nu s-a maiputut face împãrþirea între cei care vroiau sãpãrãseascã partidul ºi cei care vroiau sã rãmânã înpartid.

Mai mult ºi mai grav, opoziþia nu a înþeles unlucru extrem de important ºi anume cã foartemulþi din aceºti patru milioane de membri aiPartidului Comunist Român erau ei înºiºi înintimitatea lor anticomuniºti ºi cã ei au fostabsolut euforici în privinþa doborârii dictaturii. Ei

au fost fericiþi cu toþii în decembrie, la 22decembrie ºi în zilele urmãtoare. Dacã la noi, la unmoment dat, când s-a accentuat, admit, cum seîntâmpla în Piaþa Universitãþii, ura împotrivacomunismului, oamenii aceºtia au început sã seteamã de un lucru aproape normal. Eu mi-am datseama de asta prin scrisorile pe care le-am primit,foarte multe pe aceastã temã. Au început sã seteamã cã ura împotriva comunismului se vaîndrepta împotriva lor, mai ales cã, spre deosebirede Piaþa Universitãþii, în alte locuri s-a strigat nunumai „moarte comunismului”, ci ºi „moartecomuniºtilor“, nu numai „jos comunismul“, ci ºi„jos comuniºtii“. În clipa în care au auzit acestestrigãte, înþelegeþi, de ce nouã milioane de oameniau intrat în bârlog, nouã milioane de oameni s-ausimþit dintr-o datã descumpãniþi. Adicã cum, ce seîntâmplã cu noi, înseamnã cã noi vom fi traºi larãspundere pentru cã noi am intrat într-un partidpentru ca sã ne apãrãm ºansele profesionale? Sigur,evident, e o culpã faptul cã am acceptat sã fimmembri de partid, dar chiar aºa sã plãtim încã odatã dupã ce am plãtit prin duplicitate? ªi acestenouã milioane de oameni, în loc sã fie ceea ce eierau în fapt – oameni ai libertãþii, oameni aidemocraþiei, anticomuniºti – au început sãderapeze uºor, uºor spre Frontul Salvãrii Naþionale,spre o autoritate care le asigura o anumitãambiguitate foarte bunã pentru ei. Adicã sesimþeau ocrotiþi, se simþeau din nou sub umbrelã.Faptul cã Frontul nu desfiinþa structurile vechi alestatului ºi cã reprezenta, într-un anumit fel, oprelungire a trecutului, le permitea lor sã trãiascãîn continuare acest trecut ºi sã nu se aventurezeîntr-un viitor, într-un necunoscut care putea sã-ipunã în pericol.

Eu am înþeles foarte bine ºi de ce Vaclav Havel,care este o persoanã foarte inteligentã, a fostreticent sã elimine securiºtii cehoslovaci, adicã nu s-a grãbit sã cearã moarte securiºtilor, cum s-aîntâmplat în alte þãri, tocmai pentru a nu provocao anumitã ostilitate.

Sigur cã o purificare trebuie sã existe ºi cã nutrebuie sã pui un om normal lângã un torþionar,dar o anumitã deosebire poate cã ar fi fost util sãse facã ºi la noi, adicã o deosebire între cei care aufost torþionari, între cei care au avut pe conºtiinþãcrime, molestãri, abuzuri, între cei care au fostcentri funcþionali ai aparatului represiv. Nu spunpentru a fi scoºi în cauzã, ci pentru a nu punelucruri pe acelaºi plan. Deoarece toate acestecategorii, în lipsa unei judecãþi mai subtile, au fostîmpinse cumva spre teama de viitor ºi spre oinerþie, spre o tendinþã de a duce sau a târî trecutulmai departe. Chiar aceastã problemã a culpabilitãþiiintra ºi ea între cauze.

Eu mã întreb câþi oameni în România pot sãspunã: eu n-am nici o vinã. Probabil, din generaþianoastrã, oricum doar cei care au stat exclusiv înînchisori sau cei care au suferit tot timpul, dar ceicare au dus o viaþã cât de cât normalã, normalã înanormalitatea noastrã, deci cei care am lucrat, ceicare am tãcut, cei care ne-am resemnat, cei care amaºteptat, cei care am avut mai mici sau mai marilaºitãþi, toþi avem bugetul nostru de vinã. Dar efoarte greu sã recunoºti cã eºti vinovat. Rousseauzicea undeva: „nu mi-e teamã sã mãrturisesc ceeace mã învinovãþeºte, ceea ce mã acuzã, ceea ce nupot sã spun este ceea ce mã face de râs”. Asta oputea spune Rousseau, oamenii obiºnuiþi se pare cãau dificultãþi sã mãrturiseascã ceea ce-i acuzã, ceeace-i pune în culpã.

Fapt este cã, în România, la aceastã orã, este ofoarte mare nevoie de inocenþã. Nu prea avemcuraj sã ne privim trecutul în faþã, nu ne simþimîndemnaþi sã ne intentãm singuri procese morale

pentru a ne judeca pentru ceea ce am fãcut, ceeace n-am fãcut, ºi cu toþii, sau aproape cu toþii,încercãm sã uitãm. Este un imens efort deamnezie, care, în fond, este extrem de primejdios,pentru cã el ne þine pe loc întrucât nu dorim sã nejudecãm, dorim sã uitãm, nu avem nici puterea sãvedem din trecut ceea ce reprezintã viitorul. Elimpede, cred, pentru oricine, cã fãrã sã ºtii foartebine de unde vii, din ce vii ºi cum vii, e foarte greusã vezi mai departe, sã ºtii spre ce te duci, spre cete îndrepþi. Pe la noi nu existã numai teamã deviitor ºi de prezent, existã ºi teamã de trecut.Teama de a tenta oglinda trecutului, de a vedea cea fost acolo, ce am fãcut, de ce am fãcut-o.

Poate din cauza asta cei mai radicali sunttinerii, pentru cã ei sunt cu adevãrat inocenþi. Einu au avut timp sã greºeascã, sã devinã vinovaþi.Deci sunt foarte lucizi, foarte disponibili pentruviitor. În timp ce noi, cei în vârstã, având un bagaj,o povarã în spate a acestor vinovãþii, cu siguranþãcã nu suntem liberi ºi n-am fost liberi nici sãjudecãm cu luciditate la alegeri ce facem, încotrone îndreptãm.

Pentru cã ce vreau eu sã ºtiþi dumneavoastrã?Vreau sã ºtiþi cã ceea ce se întâmplã în PiaþaUniversitãþii reprezintã într-adevãr ceva deosebit depur, de frumos ºi de înãlþãtor, dar este vocea uneiminoritãþi. Trebuie sã acceptãm aceasta culuciditate. Sã nu ne minþim ºi sã credem cã PiaþaUniversitãþii se-ntinde cât România. Asta nu eadevãrat. Piaþa Universitãþii este o excepþie tragicã.De aceea, nici nu a fost, nici nu este înþeleasã aºacum ar trebui sã fie. Trebuie sã ºtiþi cã cei din PiaþaUniversitãþii au fost, în repetate rânduri, jigniþi,calomniaþi, cu tot felul de infamii, judecaþi ºicondamnaþi în toate modurile, iar autoritãþilemunicipale, probabil, eu ºtiu, nu ºtiu ce autoritãþimai oculte au avut grijã ºi sã ofere argumente. Euînsumi când mã duceam pe lângã Piaþã trebuia sãam o micã reticenþã, când treceam prin margine,pentru cã în marginile Pieþei Universitãþii au venitca gâzele la luminã, sau au fost aduºi niºte biºniþaricare jucau acolo tot felul de jocuri de noroc, uncordon de ãsta mai dezagreabil – evident în afarateritoriului pe care cei din Piaþa Universitãþii îlnumeau teritoriu liber de neocomunism – dar cinetrecea pe acolo ºi nu fãcea un pas mai departe: a,pãi, uite, sunt... ºi imediat începeau calomniile,imediat prindeau calomniile chiar la unii oamenide bunã credinþã.

Poate ar fi bine sã vã spun, în legãturã cutinerii, despre cea mai frumoasã lozincã care mi-afost dat s-o vãd în Piaþa Universitãþii. O pancartãpurtatã de elevii Liceului „Gheorghe Lazãr”, decide cei mai tineri dintre tineri, pe care ei au purtat-o prin toate strãzile Bucureºtiului ºi care spunefoarte mult de sfâºierile la care este supusã azisocietatea noastrã. Pe pancartã scria: „Pãrinþi, ne-aþivândut comunismului!”. Iatã deci cum copiii îºiacuzã proprii lor pãrinþi cã i-au trãdat. Cã le-autrãdat idealurile, aºteptãrile, speranþele. Mie mi s-apãrut absolut tulburãtoare ºi tragicã aceastãinscripþie. Ea cred cã spune aproape tot despre cese întâmplã acum la noi. Spune, pe de o parte, cãprincipalii rãspunzãtori pentru confuziile caremacinã societatea noastrã sunt vârstnicii, sã orecunoaºtem, ºi cã principala speranþã pentruieºirea din acest impas sunt cei tineri.

În momentul de faþã, situaþia politicã estefoarte dramaticã. Cum bine ºtiþi, alegerile au dus lao victorie zdrobitoare a Frontului, victorie care estefoarte primejdioasã ºi pentru Front, ºi pentruopoziþie, ºi pentru þarã. Este primejdioasã pentruFront, pentru cã ea împinge Frontul la o

(continuare în pagina 31)

99



99TRIBUNA • NR. 113 • 16-31 mai 2007

Din scrierile rãmase în arhiva lui AurelDragoº Munteanu, dispãrut pematur cuaproape doi ani în urmã, editura clujeanã

Eikon a tipãrit în 2006 un volum de versuri, subtitlul Singurãtate vie. Cunoscut ca ºi exclusiv încalitate de prozator cu gusturi novatoare(debutase în 1967 cu povestirile din Dupã-amiazãneliniºtitã, a publicat apoi trei romane – Singuri,1968, Scarabeul sacru, 1970, ºi Marile iubiri,1978, precum ºi culegerea de eseuri Opera ºidestinul scriitorului – 1972), A.D. Munteanurevine, iatã, postum, în ipostazã de poet.Intelectualul cu lecturi filosofice solide încã dinanii de formare decide ºi asupra naturii acesteiproducþii lirice impregnate de livresc, marcate deefigii istorice ºi mitico-religioase, de referinþeliterare ºi chiar muzicale. Trimiteri la religiileorientale, la argonauþii greci, la împãratul romanCaligula, la un poet precum alexandrinul Kavafis,articuleazã aceastã armãturã cãrturãreascã a unuidiscurs înclinat majoritar spre reflexivitate. Cevadin amprenta aforisticã a primului Blaga se va fighicind în unele pagini, cu o anumitã tendinþã„decorativã”, încurajatã tocmai de frecventareaOrientului cu repere statuare budiste, munteînzãpezit ºi cireºi japonezi, din repertoriul hai-ku-ului.

Mai auster-conceptualã, partea accentuatmeditativã a versurilor gloseazã pe temasingurãtãþii, începând cu cea divinã, în termenitradiþional-romantici („O, singur, Doamne, însingurãtatea ta / Purtând durerea lumii în ochiulTãu pustiu, / E lava stinsã a unui mut vulcan, /Singurãtatea vie a mortului de viu”...), angajândalteori motivul de aceeaºi sorginte al rãtãcirii-pelerinaj, într-o asociere mai expresivã cuatitudinea contemplativã în decor asiat („Sã plecisingur, / Sã rãmâi singur pe cale, / Etern pelerin,sã fii / Raza lunii pe apa unui lac / Nemiºcat, /Floare albã de cireº / Liniºtitã ºi trecãtoare. / Pecale sã fii, totul curge, / Linã cântare, / Niciînvins, nici învingãtor, / Totul curge ºi este”), oripunând intensitãþi hiperbolice pe schiþa unuitablou de pustietate genericã: „Sunt pustiul galben/ Al unei împãrãþii de nisip / Pe care bate unsoare sãlbatic / ºi neînduplecat”.

Senzaþia golului marcheazã ºi poeziile de

dragoste, cu o pondere însemnatã în carte, ca înmicul poem intitulat chiar Gol: „Atâta gol seadunã, / Iubito.. / Obosit / Mã întorc acum spretine / Cu ochii arºi de spaimã! / Nu eºti, nu maieºti aici, / Chipul tãu se vede departe, departe, /Lângã mine e gol, lângã tine se-adunã ceaþa /Unei vieþi”... Sau, într-un Istm: „Înstrãinaþi de tot,/ Iubito, / Alãturi ne aflãm în þara nimãnui, /Sub cer de gheaþã. / Nu, ºi iar nu! / Vom spuneastfel spaimei care vine / Ne-aºteaptã lupii, / Uliise rotesc / E frig, Iubito, / E-atât de frig / Înochii tãi”. La altã paginã, cuplul este vãzut, dinnou în regim dilatoriu, exclamativ ºi solemn: „Întoate gãrile din lume / Fluturã atâtea batistealbe... / Atâtea mâini fac gestul renunþãrii! / Iarnoi suntem aici, pe istmul fumuriu / În Patriasingurãtãþii”. Cum se vede, convenþia poetizantãnu e ocolitã în asemenea versuri ce par ale uneivârste de ucenicie literarã, ºi ea reapare ºi în celecâteva piese dedicate þinuturilor natale, „patrieibinecuvântate / cu dealuri de abur ºi vis”, oriunui Avram Iancu din al cãrui fluier „picurãboabele de rouã ale veºniciei”.

Texte ce par de datã mai recentã, poartã cevadin pecetea stanþelor bacoviene, cu notaþia lorfugarã, puþin obositã, dezabuzatã, sugerând înpuþine cuvinte aceeaºi stare de singurãtate ºinesiguranþã, ca în Nãluci: „Mã dor / Nãluci deiarnã pluvioasã. / Înalt e cuvântul / Þesut pecerul fragil / Deasupra oceanului. / Ce strigãt /Întrebare: / Mâine, mâine, niciodatã, / A fost, vafi?”. E o economie de mijloace acum beneficã înacest impresionism concentrat, în echilibru cusubstanþa reflecþiei: „Oraºele mãrii / Singurãtatepe sticlã, / Rãtãcitoare / Ca un gând lunecat /Prin istorie. / Pãmântul se ridicã, / ªi braþul deapã se-nchide / Cu margini de corali / Împietriþi,/ Uluiþi, / Jupuiþi” (Istorie). Trimiterile altãdatãcumva exterioare la universul filosofic-culturalasiatic-budist sunt abandonate, lãsând doar urmasugestiei contemplative, detaºate. „Revelaþia”despre care se vorbeºte într-un titlu de poem parea fi avut loc, ºi ea va fi tot una a nevoii dedistanþare spiritualizatã de lumea evenimentelor:„Treptele s-au sfârºit / Aici. / Am ajuns! / Retraseste timpul / În sanctuar”. Ca o vagã prelungire

dinspre „indianismul” Glossei eminesciene, citimîn Kohelet aceste versuri: „Rotire, rotire, /Pãmânt, þãri ºi oraºe / Înapoi totul curge /Dinainte rotind / Într-un cerc fãrã scãpare. / Afost ce va fi, / Un om supt în cer / Pãmânt ºi oapã. /Totul este, a fost / Ce va fi”. Între acelEminescu ºi un Bacovia asistând fãrã iluzii laspectacolul unei lumi vechi-noi, prinse în aceeaºimecanicã a universalului reportaj, se defineºte ºisolitudinea cãrturarului de acum, într-un expresivdiscurs al decepþiei stoice: „Din nou singurãtateînconjuratã de cãrþi / Pieþe de capital, matematicãaplicatã ºi limba marilor corporaþii / Scãldate întãcerea unei gramatici feniciene. / Luminapluteºte peste un fluviu cu nume de regi ºi deoameni de rând / Spre izvoare. / Aminteºte-ºi deprima poruncã: / Gângãveli pamfletare, sosulspurcat, cunoscut / Bãlcescu aºteptând, refuzat. /Profeþii politice, vechea poveste” (Einsamkeit). Înproximitatea unei asemenea viziuni deceptiveasupra lumii se situeazã ºi imaginea oraºuluiactual, invadat de resturi care nu þin doar delumea obiectelor, ci trimit totodatã spre ununivers interior asimilat deºeului ºi cãtre unlimbaj al confuziei generale a valorilor, în mijloculcãruia o maximã anticã despre mãreþia omului nupoate suna decât dureros-ironic: „Ziua se scuturãde febrã / Subt un arc de oþel, între geamuri /Oarbe, / Deasupra infernului. / Apã murdarã,sticle goale / Obosealã stãtutã / Cadavre de vise /Stafii. / Omul este mãsura tuturor lucrurilor. /Aici / Acolo / Peste tot. / Cine spune da, cinespune nu / Cine mai ºtie sã vorbeascã”... (Oraº).Douã-trei piese localizeazã reflecþia în mediuamerican, cu un benefic, sub raportul expresivi-tãþii, aport de concret ºi de „trazitivitate” adiscursului (Elegie pentru Nat Turner, VillageSutra, Taina). Nu lipseºte nici ecoul în amintire al„zidului pãrãsit ºi neisprãvit” rãmas acasã, cu”domn analfabet din Tartaria”, lume în care,grotesc, „Il popolo romano tresaltã pe muzicãrock / Cu fervori post-moderniste”, care cereversul de Requiem al mîntuirii: „Libera medomine” (Requiem).

În alte locuri, însã, aceeaºi privire asupranoului Babel mundan apare echilibratã deprezenþa femeii iubite, reper, acum, de stabilitateºi liniºte lãuntricã: „Adâncã este tãcerea ta, niciun murmur / Nimic nu adaugã / La stricarea dinjur, vorbe, vorbe.../ Se amestecã limbile din nou /Ambiþii înalþã, lãcoimia ucide, / Poftele sebulbucã, ochii / Se umflã ºi crapã. / Liniºtea, dela tine” (Tãcere). Tot aºa, în Eternitãþi, în versuride o remarcabilã concizie, contemplaþia calmã seregãseºte sub semnul iubirii, în decor evocator deistorie ºi într-o luminã de primãvarã regãsitã:”Cavalerul a încremenit în piatrã / Pe un soclu deBrabant. / Un vis au rãmas. / Mãreþul soare ºicerul înalt / În cetatea Ierusalimului cruciat. / Iareu, / Învãluit în magnolii, / Ascult cum inima îmibate / Triumful eternitãþii, / Ora ta” (Eternitãþi).Este poemul ce încheie frumos aceastã carte custraturi diferite ºi de inegalã consistenþã liricã, încare discursul poetic comportã, fie ºi pesuprafeþele mici ale paginilor puse acum în circuitpublic, un evident ºi salutar proces de decantare.Dacã nu e capitolul care va conta cu adevãrat la oreevaluare a scrisului lui Aurel Dragoº Munteanu,în spaþiul cãruia practica poeticã a reprezentatceva oarecum marginal, versurile din Singurãtatevie adaugã totuºi o tuºã expresivã, nu o datãemoþionantã, portretului sãu de scriitor, pe calede a se definitiva.

Versuri de Aurel Dragoº Munteanu

Ion Pop

comentarii

Adrian Sandu Aqua 2

1100



1100 TRIBUNA • NR. 113 • 16-31 mai 2007

L.G. IIlea - Ai revenit la Cluj cu o expoziþie,gãzduitã de Muzeul de Artã, având, de dataaceasta, un mesaj mai explicit ...

Radu MMaier- Este o expoziþie care are ceva ad-hoc în ea, dar nu este doar o adunare de lucrãri ciare o tematicã centralã, un numitor comun: LagunaMalata – adicã Laguna Bolnavã care trebuie undeva,de bine, de rãu, sã fie salvatã ... Aceastã serie delucrãri – care nu sunt foarte dramatice – nu suntaici lucruri pesimiste sau sinistre, este un semnal dealarmã pentru anumite cercuri, care, încã, nu s-auconvins cã aici este vorba despre un caz grav, uncaz clinic ... Laguna se aflã, dupã pãrerea multorspecialiºti, într-o agonie ... lucrurile acestea ar trebuiundeva fãcute cunoscute ...

- ªi Eminescu deplângea faptul ...- “S-a stins lumina falnicei Veneþii ”- exact

despre asta e vorba! ºi, acum ce se întâmplã … eunu vreau aici sã asum, o atitudine politicã, nuîncerc sã dau dovadã de un – între ghilimele spus –“angajament”.

- Sau militant pentru ...- Exact, eu nu-mi pun baioneta la puºcã ºi-ncep

sã trag în cineva ... eu nu fac altceva decât sãîncerc, într-o formã mai mult sau mai puþin drama-ticã sã atrag atenþia asupra unui fenomen, ºtii?

- Totuºi, mesajul artistic are întotdeauna unimpact care dacã nu este susþinut colateral – cum sespune astãzi – riscã sã cadã în gol …

- Dar, Liviule dragã, hai sã-þi spun ceva ... ºiabsenþa unui mesaj este un mesaj ...

- Asta ar fi o altã discuþie …- Adicã, mesajul nu trebuie sã fie atât de mani-

fest încãt sã zicem la un moment dat ... stai dom-nule, cã noi suntem în faþa unui Plakat, unui afiº,ºtii ... deci lucrurile trebuiesc fãcute pe undeva ... laun nivel de discreþie corespunzãtor. Este foarteimportant pentru mine ca anumite coordonateestetice sã fie pãstrate, sã fie undeva foarte bineancorate în fiecare din aceste lucrãri ...

- ªi totuºi …- Mie mi se pare cã, în arta actualã, sau eºti cu

spada în mânã, sau nu spui nimic. Undeva lucrurileastea trebuie sã se-mpace cu ceea ce punem noi peperete, ºtii? Undeva sã pãstrãm o mãsurã ... omãsurã care este axatã pe comandamente estetice.

- Tehnic, efortul de inovaþie, de adaptare latemã, trebuie sã rãmânã la fel de discret?

- Unele lucrãri sunt într-o altã tehnicã ... suntdesene ... sunt studii ... Ceea ce aº vrea sãaccentuez este ºi faptul cã aici este pentru primadatã când eu folosesc un amestec, nu numai detehnici diferite, ci ºi straturi diferite pe aceeaºilucrare. Anumite straturi sau culori sunt tratatechimic în aºa fel încât sã se disperseze, altele secontractã – adicã sunt niºte procese strict chimicecare au loc într-un timp oarecare, câteva ore ... ceeace mã intereseazã pe mine este sã le pot dirija, sãnu scape de sub control, ºi în mãsura în care suntîntr-o fazã dincolo de cea experimentalã ...

- Ai probleme ca ºi ceramiºtii, de „ardere” ...- Acolo trebuie sã fii foarte atent ...- ªi când e rebut, e rebut ...- Aºa este ºi nu se poate reveni.- Nu merge ca în pictura clasicã în ulei ...- ... Aºa e ºi aici este o procesare foarte

importantã: cum fac ca sã pot revii asupra uneilucrãri care a scãpat de sub control. Trebuie o

clarificare foarte minuþioasã ...- Un timing riguros...- Exact, aºa e – un timing cât se poate de

ºtiinþific ... aproape cu cronometrul în mânã,depãºeºti o anumitã limitã – cum spui tu – de timp,a luat-o razna. De aceea eu îmi fac o pregãtirefoarte minuþioasã ºi îmi pregãtesc ºi pe calculator ...adicã aici intervine o nouã coordonatã în aceastãserie ... prima datã când o fac ...

- Pânã la urmã asta-i ... lucrul asistat decalculator ... Faci un fel de model ... fiindcã altfel,dacã te bazezi numai pe inspiraþie ºi pe gestualism -care e atât de la modã - s-a dus ... deci ... eºti chiarla polul opus, eºti neamþ.

- Acolo sunt volens nolens, însã ceea ce estefoarte important este cã aceste procese chimice nule-am inventat eu, sunt alþii mai deºtepþi, suntchimiºti cei care mi-au sugerat sã încerc aceastãoperaþie ...

- ªi culorile, pigmenþii?- Pigmenþii sunt livraþi de ei, ºi nu numai

pigmenþii ci ºi substanþele care îi trateazã ca sã sedisperseze sau sã se contracte, ºtii ... pânza este amea, pe care eu o plãtesc, dar ei mi-au pus ladispoziþie - ceea ce este foarte important pentru ei -un program prin care se fac simulãri de dezvoltarea acestui proces în timp. Adicã ei simuleazã în timpcum va îmbãtrâni ceva, cum se va îngãlbeni ceva ...

- Un program experimental ...- Strict experimental ... ºi este o muncã titanicã

sã faci o programare în viitor ... cum se va ... cumva decurge un proces ... Este un proces dedescompunere ... sau de recompunere ...

- Sau de sintezã ... - Este ºi de sintezã, eu exact nu ºtiu care sunt

formulele ºi reacþiile chimice, dar eu le pot constataºi mi s-a arãtat ºi cum trebuiesc ele – de bine de rãu- dirijate, conduse, ºtii? Este un drum care nicimãcar în Germania nu este cunoscut ... Am intratîn legãturã cu oameni care se ocupã de asta închimie, dar ... se ocupã ... îþi spun de ce ... pentrucã tocmai aceste procese trebuie stopate. Ei, eu nule stopez, dimpotrivã, le potenþez ... Când e vorbadespre culoare ... ce rezistenþã va avea aceastãculoare tratatã chimic în timp ... asta îmi permiteprogramul – un program special pentru asta fãcut,înþelegi? Ei pot sã simuleze în viitor pânã la 50-60de ani, cum se va comporta aceastã culoare.

- Revoluþionarã ... interesantã ºi pentrurestauratori.

- Asta este, restauratorii trebuie sã se ocupe cuasta. E o ºtiinþã aparte ... într-adevãr. ºi, ºtii Liviule,mai este încã ceva, calculatorul mã ajutã la creareaunei serii întregi de variante, dintre care eu alegvarianta finalã. Aceste variante se deosebesc foartepuþin una de alta, dar eu am acel “undo”, pot sãrevin întotdeauna, în picturã foarte greu ajungi laun “undo”; ai fãcut, ai ºters, dar cu ce înlocuieºti?... asta este o chestie foarte importantã ºi eu aºrecomanda-o tuturor colegilor, sã binevoiascã sã-ºifacã variante pe calculator. Pentru cã asta îi ajutã sãnu aibã, pe urmã, tot felul de cãderi psihice ...“Mãi, de ce n-am lãsat tablou respectiv în fazaaceea, pentru cã era mult mai bun, l-am stricat!”

- Uneori rezultatul final e sub unele realizãri deetapã.

- Ei, exact asta este; la un moment dat trebuiesã fii foarte atent cu fiecare trãsãturã de pensulã, ºi-

atuncea ce se întâmplã, devii contractat, cabrat, numai ai acea lejeritate care þi-ar trebui, acea supleþesau ...

- Pânã la urmã, libertatea de a greºi ...- Eu îi zic “je m’en fiche”-ism, ºtii ... trebuie ca

sã ai aºa ... tragi o pensulã ... aºa ... cine-ºi permite?– Rubens sãracu’ ºi el a ºters ºi a ºters, da’ el l-atransformat într-unul nou ... ºi mai fãceau ºi elevii,ºtii ... noi nu ne putem permite ... la ora actualã nune putem permite sã greºim ... poate câteodatã, da’...

- ªi timpul e comprimat – timpul tãu de creaþie... care nu-þi permite sã experimentezi în gol.

- Asta este, sigur cã da, experimentarea în goleste ceva deprimant, ºi mai ales energia investitã,când la un moment dat vezi cã n-a ieºit nimica ...Alt pericol ar fi sã te subjuge calculatorul, pentru cãse pot face enorm de multe lucruri, se poate ajungela niºte sublimãri nemaipomenite. Asta s-aîntâmplat ºi în muzicã, în anii ’20-’30, când aapãrut electronica în muzicã, atunci, la un momentdat, toþi fãceau electronic ... Sunetele aveau deja oorigine de sintetizator ºi pe undeva ... nu auzeaidecât artificii în muzicã.

- O muzicã prefabricatã ... eventual fãceau niºtecolaje, aºa ca disc-jokey –ii ...

- Stai, cã aici e deja mai bine ... am trecut deacolo la aceastã fazã, când din muzica aceastaelectronicã noi folosim, alegem ceva, dar rãmânemmai departe cu orchestra, rãmânem mai departe cumuzica produsã de un instrument, de un arcuº,care chiar dacã nu este perfect, este foarte cald ºipe undeva este din inimã. Ei, acelaºi lucru seîntâmplã ºi cu calculatorul, noi nu trebuie sã îlfolosim doar pe acesta. Trebuie sã folosim atâtpensula cât ºi ºpaclul peste ceea ce ne-a furnizatcalculatorul ºi sã folosim ºi pe mai departe o lamãde ras, sã mai scobim cu ea ... sã fie un amestec demai multe tehnici ... asta încerc eu, penru cã aºacum în muzica electronicã, la un moment datsintetizatoarele au devenit nu un mijloc, ci un scop,acelaºi lucru se poate întâmpla ºi aici ... ºi de astatrebuie sã ne ferim ... sã nu aparã automatismele ...Maºina sã fie tot timpul sub controlul nostru,înþelegi?

- Un simplu instrument ...- Exact, sã fie un instrument, aºa cum este aero-

graful cu care lucrez în continuare, sau cum esteºpaclul. Noi nu putem picta, e-adevãrat, ca ºi aceiadin Altamira, cu degetul, dar avem o pensulã, dupãpensulã a venit creionul, pe urmã a venit aerografulºi acum este ºi calculatorul. Sã ºtii, - ºi cu calcula-torul se poate foarte bine, mai ales cã nu mai eºtirestrâns de maus ci poþi folosi tabletã graficã. Neîntorcem din nou la creion, numai cã putem sãºtergem totul, putem sã salvãm ce-am început ºi sãîncepem altã variantã, dupã cum voim … Cam astaar fi de spus despre aceastã serie Laguna Malata …

atelier

Este un drum care nici mãcar înGermania nu este cunoscut ...

de vorbã cu Radu Maier

1111



1111TRIBUNA • NR. 113 • 16-31 mai 2007

Incontestabil, Eminescu ºi Caragiale au rãmasautorii români cei mai solicitaþi de cãtrecontemporanii noºtri. Poate pentru cã ei

indicã cei doi poli între care basculeazã spiritulnostru naþional, idealismul ºi realismul. AutorulLuceafãrului e beat de trecut, criticând cuincisivitate prezentul în numele unei viziunipaseiste, conservatoare, reacþionare (epitetulultim e al lui E. Lovinescu). Autorul Scrisoriipierdute criticã ºi el, dacã vreþi, starea de lucruridin jurul sãu, dar în sensul unei reacþii spontane,al bunului simþ placat pe un temperament ager ºizeflemitor. De fapt, e mai puþin critic (satiric),aºa cum pretinde limbajul didactic, îngroºat dedrojdia interpretãrii tendenþioase aproletcultismului. E doar un vizionar în direcþiaabsurdului, a condiþiei umane vicioase, studiatepe exemplare autohtone, în atmosferã balcanicã.Grotescul sãu nu e atât meliorist, cât cinic,determinat de propria sa miºcare în cerc închis.Conºtiinþa sa e constatativã, iar nu operaþionalã.Între Eminescu ºi Caragiale nu existã doar unraport de complementaritate, ci ºi unul decompetiþie. Sufletul românesc înclinã când spreunul, când spre altul, în funcþie de afinitãþilereprezentanþilor sãi. Triumful unei structurifavorizeazã reacþia celeilalte. Suntem cu toþiieminescieni ºi caragialieni, în proporþii diverse.Iluziile ni le corectãm prin baia acidã a realitãþii,decepþiile ni le înfrânãm prin iluzionarea în afaracãreia am deveni mizantropi incurabili, neînstarede vreun gest constructiv. În zarea noastrãvernacularã, Eminescu ºi Caragiale par replicaunei perechi celebre: Don Quijote ºi SanchoPanza.

*Cu jenã, trebuie sã-mi recunosc condiþia de

fost premiant întâi. Premiantul e un „omsuperior” în miniaturã. Un „om superior” fabricatîn laboratorul ºcolii, care nu-l pune la curent cugreutãþile vieþii, îl livreazã acesteia dezarmat,preparându-l pentru postura de victimã. Ieºit dinpenumbrele lecþiei stereotipe despre virtuþi, lalumina solarã crudã a vieþii reale, premiantul sesimte orbit. Crede cu naivitate cã i se cuvinerecunoaºterea de la sine a unor merite. Crede înmorala socialã, complet ignorant în privinþa

mocirlei sociale care nu întârzie a-l stropi cunãmolul sãu, ridiculizându-l. Dacã superioritateaomului constã, conform lui Confucius, în a ceremult de la tine însuþi ºi puþin de la altul,premiantul îºi închipuie cã poate cere de la altulechivalentul trudei ºi a visurilor sale „nobile”.Din care pricinã supravieþuiesc mai curând (ºiuneori chiar cu mari succese) elevii mediocridecât „vârfurile”, premianþii cei cu psihicul lipsitde anticorpii necesari luptei existenþiale. Dacã aºmai fi profesor, i-aº îndemna pe elevii mei sãcunoascã laturile dezamãgitoare ale vieþii, înaceeaºi mãsurã, cel puþin, în care îºi însuºescmacheta sa idealã, ticluitã cu scopuri pedagogiceºi care mai mult încurcã decât ajutã. A fipremiant mi se pare acum nu o bucurie, ci ocomplicaþie în plus cu care te încarcã destinul,chiar înainte de-a pãºi pe calea responsabilitãþilor.De-aº avea copii, i-aº povãþui stãruitor sã nuajungã în nici un caz premianþi, adicã un fel dehandicapaþi din start, în cursa pentru premiilevieþii, cu totul alt gen de premii decât celeºcolare, pãrând adesea a fi distribuite dupã voiahazardului.

*Scriind, încerc pe de-o parte a realiza un

„capital” al fiinþei care s-o „asigure”. Când eramtânãr, încercam un penibil complex deinferioritate la gândul cã încã n-am scris decâtprea puþin, cã, dacã aº dispãrea, n-aº putea lãsaun mulaj al fiinþei mele în text. Cã, prin urmare,aº dispãrea cu totul. Acesta ar fi aspectul aºa-zicând static al scrisului. Pe de o parte, scrisulare ºi un aspect dinamic. Nu-mi e de ajuns ce lasîn urmã, simt nevoia imperioasã de a mãreconfirma în permanenþã. Apãsat de teama uneisecãtuiri, al unui punct terminus al scrisului, mãalerteazã orice pauzã în exerciþiul sãu, chiar ceade-o zi-douã. Precum un pianist, simt nevoia dea-mi exersa mâna mereu. Aºadar mi-am datseama cã scrisul nu e doar o „capitalizare”, ci ºiun mod de-a fi. Prin scris îmi rãscumpãr ºitotodatã îmi devansez existenþa. O rãscumpãr înmãsura în care-i ofer un sens, o devansez înmãsura în care-i pot oferi (sau mã iluzionez caatare) o „cheie” prin metaforã. Orice metaforãare un aer iniþiatic, mantic (Valéry: „A scrie

înseamnã a prevedea”). Facem... profeþii prinforþa lucrurilor. Un exemplu? În zilele de 1 ºi 2martie 1977, am scris un poem intitulat Deprimãvarã, în care apãreau versurile: „flegmaticegâze se urcã pe case, / acoperiºuri strivesc (darnimeni nu simte)”. La 4 martie avea locdevastatorul cutremur care a rãpus ºi un numãrde vieþi scriitoriceºti...

*Despre un model Caragiale, în plan moral, nu

se poate vorbi. Existã doar un... prototipCaragiale, larg rãspândit pe toate palierele vieþiinoastre obºteºti, parcã imperisabil, cãruia îiputem, imputa multe ºi cãruia, de regulã, îiiertãm multe. E lumea Miticilor ºi a Caþavenþilor,agitatã de-o viaþã mãruntã, care ne împiedicã dela înfãptuirea unor idealuri, întrucât încalcãfrecvent toate principiile. O lume lunecoasã,pururi gata de compromis, o lume disponibilã.Fireºte cã pentru a o înfãþiºa prozatorii saudramaturgii recurg la maniera Caragiale. Aceastarãmâne un model doar în chip tipologic-stilistic.De mirare e însã faptul cã modelul Caragiale afost adoptat ºi de... poeþi ºi anume de-o parte dinaºa-ziºii optzeciºti. Nu ºtiu cât de fericitã esteopþiunea lor (mãrturisitã), întrucât caragialismuln-ar putea reprezenta decât o cale a extrovertirii,contravenind esenþei lirismului care esteintrovertirea. De aici natura antiliricã a poezieilor, cu rãdãcinile împlântate în pitoresc. E un soide contorsionare, de poziþie acut incomodã,precum a acelui ins care, umblând pe sârmã,pretinde pentru moment cã-ºi poate desfãºuraviaþa acolo, culcându-se, mâncând, gãtind etc.Ingenioasã, hazlie ºi... productivã, aceastã creaþieparadoxalã documenteazã fuga de sine a euluiliric, exodul sãu în lumea socialã. Nu-mi potreprima întrebarea dacã Arghezi ar fi rãmas totatât de mare poet doar cu Flori de mucigai?

*Gratitudinea se obþine sau nu, în chip

spontan. Este ineficace ori mãcar inelegant a opretinde. Te afli la bunul plac al celui ce þi-odatoreazã. Nu-l poþi forþa sã þi-o acorde, cãcialtminteri existã riscul de-a comite un abuz. LéonBloy vorbea cu ironie despre omul care, primindde la un bogãtaº doi bani, nu se aratã dispus a-ºida viaþa lui ºi alor sãi ca sã-l plãteascã pebinefãcãtor. A te pune în postura bogãtaºului cuasemenea pretenþii n-ar fi mai urât decât a fiingrat?

telecarnet

Pagini de jurnalGheorghe Grigurcu

- Câteva detalii despre aceastã nouã tehnicã …au apãrut deja “rezultate interimare” …

- Acuma tehnica asta o propune o firmã care seocupã de culori în tuburi ... Lukas A.G. – aºa senumeºte - care este bine stabilitã pe piaþã ºi carelucreazã în colaborare cu artiºtii … O firmã foarteaxatã pe cercetare ºi pe aprofundare ºtiinþificã ...

- ªi care este miza? Doresc sã realizeze exclusivculori pentru pictori sau culori în general, ºi pentrudecoraþii interioare ºi pentru ...

- …ªi pentru frescã … adicã nu numai pentrupictura în ulei ci ºi pentru textile sau pentru ceram-icã ... ei sunt foarte vaºti în cercetare … ºi puºi peprimenire …

- Practic, cum se desfãºoarã experimentul …- Pânza este tratatã cu o substanþã fotosensibilã

pentru orice eventualitate, se proiecteazã pe aceastãpânzã o ... sã zicem un fel de schiþã a lucrãrii pen-tru a avea o bazã. Pe aceastã bazã, care este relativsumarã se picteazã în straturi successive … Baza seizoleazã complet, ca nu cumva culorile careurmeazã a se iriza sã intre în conflict ...

- Cu ceea ce este ca bazã, deja …- … cu desenul de fond, sã zicem, ºi atunci,

dupã aceea, are loc aceastã dispersare ... sunt culoricare intrã una într-alta. Dar fiecare culoare trebuieizolatã – lãcuitã ºi izolatã, adicã datã cu un strat delac izolator care îþi permite sã faci uz de altãculoare care sã nu intre în combinaþie cu cealaltã dededesupt … totul se obþine numai prin suprapunere,nu se combinã chimic ...

- ªi stratul izolator prinde ... nu existã riscul castraturile sã se decojeascã?

- Nu, nu ... pentru cã existã un aºa zis vernifinal care le fixeazã, le sigileazã ...cum s-ar spune ºiacesta mai conþine ºi un filtru de UV, împotrivarazelor ultraviolete …

- Trebuie sã fie ºi temperatura constantã ...- Asta da ...- ªi lumina?- Sã nu fie luminã directã de soare pe lucrare. În

rest lumina nu o deranjeazã deloc. Programul ãstade simulare aratã niºte lucruri foarte îmbucurãtoareîn timp, ºtii? Culorile nu suferã aproape deloc ...

Adicã ce înseamnã aproape deloc – unele culori auo uºoarã ... dar asta nu vezi ... e mãsurabil, dar nue constatabil ... o uºoarã tendinþã de a se închide,respectiv altele de a se îngãlbeni uºor… dar nu seobservã cu ochiul liber …

- ªi ce fel de pigmenþi sunt?- Ei asta dacã mã întrebi – nu ºtiu. Sunt unii pig-

menþi de origine mineralã, dar sunt ºi de sintezã ...culori absolut noi – ºi aici este unicul semn de între-bare – ce se întâmplã cu ele în timp … reþetele suntsecret profesional, e de la sine înþeles, au investitenorm în cercetare …

- Dar în reclamã …- Ei sponsorizeazã cu culori pe pictorii cu care

colaboreazã iar aceºtia spun pretutindeni: “eu pictezcu Lukas” … ºi sunt ca sportivii care poartãechipament Addidas sau Puma, nu? Exact acelaºilucru ...

Interviu realizat deL.G. IIlea

1122



1122 TRIBUNA • NR. 113 • 16-31 mai 2007

Viaþa politicã autohtonã evolueazã din cale-afarã de palpitant. Declaraþiile de principiiºi rãzgîndirile, gesturile cu efect retoric,

demiterile ori demisiile, loviturile sub centurã saudemagogia decoltatã ne þin atenþia mereu treazã.Cei care au sperat cã democraþia echivaleazã cu“ordre et beauté, / luxe, calme et volupté” auastãzi posibilitatea de a-ºi admira naivitatea.

Elementul central al acestei agitaþii l-a constitu-it, fãrã îndoialã, Traian Bãsescu. Personajul seremarcã prin surprinzãtoarea sa longevitate înarena confruntãrilor. Aflat pe lista de rezerve aneo-comuniºtilor dupã decembrie 1989, a þîºnit caurmare a discutabilului gest public (îmbrãþiºare +sãrut) dintre doi bãrbaþi: Emil Constantinescu ºiPetre Roman. Tot astfel cum etnogeneza s-a reven-dicat de la amoroasa contopire a unei rivalitãþimasculine (Decebal ºi Traian), democratogenezacontemporanã se datoreazã joncþiunii provizoriidintre un ins cu barbã ºi un fante fãrã gît. În con-textul libidinal suprarealist creat ad-hoc, Bãsescu aperformat atunci pe post de buturugã micã petraseul guvernãrii Ciorbea. Succesorul Radu Vasilea repus însã lucrurile pe fãgaºul normal: ghiululfanariot ºi unghia lungã pentru scobit în nas auredevenit marca distinctivã a politicianului româncu greutate.

Coada lui Aghiuþã a reapãrut nãstruºnic laalegerile pentru primãria generalã a Bucureºtiului.Intrat în luptã pe ultima turnantã ºi creditat culocul trei în preferinþele alegãtorilor, Bãsescuizbutea o miraculoasã calificare la balotaj, urmatãde o zgomotoasã victorie sub semnul tiflei. Patruani mai tîrziu, realegerea lui a fost o simplã for-malitate, în faþa costumului de lord englez al unuiGeoanã rãtãcit ºi dezorientat prin suburbiileþigãneºti.

În alianþa D.A., închegatã din sînge ºi sudoare,nici Theodor Stolojan nu întruchipa Dreptatea,aºa cum nici Traian Bãsescu nu încarna (tot)

Adevãrul. Dar boala binevenitã a celui dintîi adeclanºat în mod oportun lacrimile rãzboinice alecelui de-al doilea. Adrian Nãstase, cu statura luide paºã puhav, încarnînd partidul-stat ce-ºirumegã tihnit abuzurile, n-a avut prea multe ºanseîn faþa loviturilor energice de toporiºcã vocalã.Atunci cînd cineva îþi strigã în imense hohote derîs, prin strungãreaþa simpaticã de sub privireacruciºã, cã în sfîrºit þi-a venit vremea sã trãieºtibine, un asemenea îndemn devine irezistibil.“Poc!” cu ºtampila VOTAT.

Da, Traian Bãsescu este omul loviturilor descenã, al rãsturnãrilor de situaþie ºi al (triplu) sal-turilor mortale care îþi taie rãsuflarea. În urma luirãmîne caldarîmul înþesat de cadavrele aliaþilor oriadversarilor politici: Victor Ciorbea, Petre Roman,Adrian Nãstase. Pe scena de gumilastic a politiciiromâneºti (furi? nu conteazã!; minþi? eºti rãsplã-tit!; te contrazici? eºti aplaudat!; ucizi? eºtipromovat ca specialist!), singurele victime care n-au mai revenit pe traseu au fost cele ce s-auduelat la ceas de searã cu marinarul rãtãcit întranziþie. Nici colaboratorii sãi n-au avut o soartãmai delicatã, dezertînd pe rînd de la PalatulCotroceni: care de-un junghi, care de-o nepotrivirede caracter, care de-un partid fantomã, condus dela butoanele ENTER ºi DELETE.

Politica în Balcani înseamnã spectacol, cu multînainte de a deveni profesionalizare. “Pîine ºicirc!” cereau strãmoºii romani. “Flegmã ºi risc!”cer bãºtinaºii români. Au cãpãtat din belºug!Expresia de exasperare a tãtucului neo-comunistIon Iliescu împotriva adversarilor de idei (“mãi,animalule!”) a trecut în registrul amintirilorduioase din copilãrie, de cînd limba românã ºi-adezvãluit noi latenþe în gura matrozului-preºedinteîn conflict cu presa (“niºte gãozari!”). Cu sigu-ranþã cã nu vom vedea niciodatã un discurs alpremierului britanic, la BBC, în interval de maxi-mã audienþã, care sã fie întrerupt de regina

Angliei strigîndu-i în direct prin telefon cã mintecu neruºinare ºi cã are o faþã de european cupapion. De-aceea aici nu-i ca acolo.

N-o spun eu, o zic specialiºtii. Pentru ca afa-cerile de stat sã fie conduse competent, e nevoiede cîteva elemente fundamentale: cumpãtare,echilibru, predictibilitate, consecvenþã. Niciunuldintre acestea nu se aflã printre armele secretedin rastelul preºedintelui jucãtor. Vehemenþa,indignarea, insulta ºi inconsecvenþa au fost ridi-cate la rang de regulã cotidianã.

Privitori (“ca la teatru”), am fi aºadar ispitiþi sãne cãutãm reperele de cealaltã parte a baricadei.Problema este însã cã, în România, demagogia edebitatã pe tonuri ponderate, spolierea fãrãscrupule a aproapelui e botezatã “economie depiaþã”, încãlcarea legii se face sub umbrela imu-nitãþii, iar aplicarea Codului Penal este adeseorisuspendatã sub pretextul pluralismului politic.Marile întîlniri cu Uniunea Europeanã s-au ratatdin cauza insuficientei primeniri a clasei politicecare se rãzboieºte azi cu Traian Bãsescu (cei 322care au speriat Vestul). Cum sã-i vorbeºti despretemelia criminalã a rãposatului sistem comunistunui fost ºi actual nomenklaturist, care a prospe-rat pe spinarea respectivului sistem? Mititeii elec-torali, berea la proþap ºi aliºveriºul de cumetrieprotesteazã la ideea reformelor structurale.

Întrucît toate aceste tensiuni trebuiau sãpoarte un nume, li s-a spus simplu: “referendumpentru demiterea preºedintelui”. Poporul e pus sãaleagã între lupul paznic la oi ºi povestea de suc-ces a mielului turbat. Dificilã opþiune! În ceea cemã priveºte, rãspunsul pe care-l voi da în ziua de19 mai 2007 la întrebarea “Sînteþi de acord cudemiterea preºedintelui României, domnul TraianBãsescu?” va fi desigur “Nu!”.

sare-n ochi

Nu!Laszlo Alexandru

A doua zi, participanþii la manifestare au avut oprofitabilã întâlnire cu Kovács Gábor, preºedinteleFundaþiei KOGART, unde s-a discutat despre mece-natul în Ungaria, despre sprijinul pe care societateatrebuie sã îl acorde artiºtilor etc. Foarte interesant afost “meniul cultural româno-maghiar”, la care celedouã delegaþii au avut sarcina sã recomandecolegilor mai multe obiective culturale (monu-mente, muzee, evenimente artistice etc.), care ar tre-bui neapãrat cunoscute, ca fiind specifice celordouã þãri.

Iatã ce ne-au propus colegii maghiari: Festivalulde Film „Titanic”, Avanpremiera Cinema,Sãptãmâna Cãrþii, Festivalul de Primãvarã ºi deToamnã, Festivalul de Muzicã de la Sziget (Insula).Dintre instituþiile care ar trebui vizitate în Ungariaau fost amintite: Palatul Artelor, Muzeul de ArtãContemporanã Ludwig, Trafo-Casa ArtelorModerne, Teatrul Naþional de Dans, OperaMaghiarã, Muzeul Naþional de Artã, Fundaþia KOG-ART, Casa Fotografilor Maghiari, Reþeaua de

Cinematografe de Artã, Centrul de SpectacoleMillenaris, Biblioteca “Szabo Ervin” din Budapesta,Teatrul Balthazar, Orchestra FestivalurilorBudapestane, Filarmonica, Galeria Artei Modernedin Pécs, Muzeul din Debrecen, Pécs - capitala cul-turalã europeanã în 2010, Valea Artelor dinKapolcs, Festivalul de Film Mediawave din Gyor,Festivalul Internaþional de Operã de la Miskolc,Jocurile de vara de la Szeged º.a.

Delegaþia românã, prin vocea doamnei CarmenMuºat, a recomandat urmãtoarele obiectiveculturale: TIFF (Festivalul International de FilmTransilvania) de la Cluj, Festivalul Internaþional„George Enescu” din Bucureºti, Festivalul de laGãrâna, Festivalul de Jazz de la Sibiu ºi Festivalulde Jazz din Bucureºti, Mãnãstirile din Moldova,Ansamblul sculptural Constantin Brâncuºi de laTârgu-Jiu, Culele de la Mãldãreºti, Castelul Peleº,Castelul Huniazilor, Castelul Bran, CastelulCantacuzino. Dintre spectacole, le-am recomandat:Mandarinul Miraculos – Oleg Danovski; Purificare –în regia lui Andrei ªerban, de la Teatrul Naþional„Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, spectacolele de laTeatrul Naþional „I.L. Caragiale”, Teatrul Bulandra ºiTeatrul Mic din Bucureºti. La instituþii au fosttrecute Palatul de Justiþie din Bucureºti ºi PalatulCulturii din Iaºi, iar la muzee – Muzeul Satului,Muzeul Þãranului Român, Muzeul Astra din Sibiu,

Memorialul de la Sighet, Muzeul Colecþiilor deArtã, Palatul Regal, Galeria de Artã Româneascã,Galeria Naþionalã de Artã, Casa Poporului – PalatulParlamentului, Muzeul Bruckenthal ºi Muzeul deIstorie a Farmaciei din Sibiu, Festivalul Medieval dela Sighiºoara, Cazinoul ºi Muzeul de Istorie dinConstanþa, Cimitirul vesel de la Sãpânþa, BibliotecaTeleki din Târgu-Mureº etc.

Din cauza timpului scurt, am avut ocazia de avizita (dintre obiectivele recomandate de colegiimaghiari), pe lângã Fundaþia KOGART, doarMuzeul Naþional de Artã (unde am gãsit, cu sur-prindere, un album Þuculescu, precum ºi un ghidîn limba românã), muzeu care conþine capodoperede Leonardo da Vinci, Rembrandt, Goya, Tiziano,Rubens, Picasso, Rodin º.a.

Acþiunea de la Budapesta se înscrie într-unansamblu de activitãþi culturale (dezbateri, conferin-þe, expoziþii, concerte, spectacole de teatru etc.), pecare energica directoare a Institutului CulturalRomân, Brînduºa Armanca, le organizeazã în capi-tala ungarã.

Dezbatere la InstitutulCultural Român din Budapesta(urmare din pagina 2)

1133



1133TRIBUNA • NR. 113 • 16-31 mai 2007

incidenþe

Caz particular ºi totodatã caz limitã alimigrãrii, refugiul persoanelor supusepersecuþiilor, corelat cu reflecþia asupra

dreptului la azil, a devenit o adevãratã „problemãistoricã” (1). ªcoala Analelor propunea, dupã anii1930, etajarea istoriei într-un edificiu cu conotaþiimarxiste, în care economia era asimilatã cu pivniþa,domeniul social cu parterul iar mentalitãþile cupodul. Încercînd sã depolitizeze istoria prinevidenþierea rolului „duratei lungi”, ce avea sãconfigureze proiectul unei „geografii umane”istoricizate, prin discipline precum„antropogeografia” ºi „geoistoria” schiþate de LucienFebvre, Analele lasã însã neexplicate misterioasetranziþii: de exemplu, cea de la comunitate(întemeiatã pe „intercunoaºtere”) la societate (ceapare odatã cu statul naþional, codificat juridic ºisusþinut de instituþii precum moneda ºi limbaunicã, 2). Tipul de întrebãri adresate istoriei decãtre istoricii Analelor fac din aceastã materie oºtiinþã umanã cu ambiþii universaliste; operaþiune alcãrei corolar e dizolvarea obiectului ei social.

Personalitate aparte a Analelor, Marc Bloch facedin cunoaºterea istoricã, pentru care revendicãautonomia ºi în acelaºi timp deschiderea, oîncercare de explicare a trecutului plecînd de laprezentul expus ºi supus manipulãrilor de tot felul,în primul rînd politice. Probleme ce intereseazãviaþa socialã, de pildã deplasãrile de populaþii,masive sau individuale, voluntare sau silite, facastfel obiectul interogaþiei istoricilor, al cãror rol ede acum de a reconstitui un trecut depolitizat – niciidealizat ºi nici ameninþãtor. Renunþînd la statutulde ºtiinþã în numele pluralismului abordãrilor,istoria îºi va pierde, în mod fericit, ºi dimensiuneapoliticã, prin încercarea de a promova neutralitateaîn locul partizanatului.

1. Repere istorice. Ca practicã socialã, refugiulare în spate un lung trecut. Lãsînd la o parteexodurile mitice ºi pe cele descrise în textelefondatoare ale marilor credinþe, semnalãm originilereligioase ale dreptului la azil, ale cãrui locurispecifice erau, încã din Antichitate, sanctuarele,templele ºi bisericile. Odatã cu evoluþia dreptuluipenal, azilul va fi laicizat ºi refuzat criminalilor dedrept comun, în vreme ce dreptul natural va facedin extrãdarea criminalilor (versiune negativã aazilului) o datorie a suveranilor.

Dicþionarul Academiei franceze din 1694 îiidentificã pe refugiaþi cu calviniºtii urmãriþi deputerea regalã, ce refuzau sã se supunã edictului dela Fontainebleau din 1685, care scoteaprotestantismul în afara legii. Fãcînd din refugiaþistrãini pe propriul lor teritoriu, legislaþia monarhieiabsolutiste franceze redefineºte suveranitatea înspiritul „monarhiei de drept divin” ca „drept de acomanda” opus consensualismului medieval (3). Înacest sens, Ludovic al XIV-lea va acorda azilcatolicilor europeni persecutaþi în þãrile lor.

Edictul din 1697, ce impune taxarea tuturorstrãinilor, e prima codificare juridicã a naþionalitãþiiîn Franþa. El pune capãt tratãrii fluctuante aacestora (uneori, copii nelegitimi din familiifranceze le erau asimilaþi cu uºurinþã, din cauzairegularitãþii familiale, în vreme ce strãini„adevãraþi”, de pildã scoþienii, beneficiau de scutirifiscale): desfiinþînd privilegiile strãinilor „interni” ºi„externi”, edictul îi supune pe toþi unei fiscalitãþiidentice, consolidînd suveranitatea regelui ºi creîndo „omogenizare juridicã a geografiei” (4). Cum în

acea perioadã orice necunoscut e un strãin, taxarea,ca instrument de integrare socialã abstractã,semnificã protejarea celui care, ieºind din grupulcãruia îi aparþine (familie, sat, parohie, corporaþieprofesionalã) e expus insecuritãþii.

Reluînd articolul 2 al Declaraþiei drepturiloromului ºi cetãþeanului din august 1789 privitor la„rezistenþa în faþa oprimãrii”, prima Constituþie aFranþei republicane, votatã în 24 iunie 1793,consacrã, împotriva dreptului natural,universalismul politic al dreptului la azil. Devenit„prieten al poporului asuprit”, tiranicidul erecalificat ca persecutat „alungat din patria lui”, cetrebuie sã facã obiectul grijii publice. Într-oambiguitate ce dã de gîndit, articolul 120 alConstituþiei leagã tema refugiului ºi ce-a azilului decea a tiraniei, în spiritul doctrinei insurecþieidezvoltatã de Robespierre. Antagonismul larvardintre interesele persecutaþilor ºi apãrareacetãþenilor apare chiar de acum.

Plasatã între Vechiul Regim ºi restauraþiilesecolului al XIX-lea, Revoluþia francezã a încercat sãîmpace universalismul politic cu patriotismul prinrecuperarea aspiraþiilor naþionale ale popoarelor(italienii, polonezii, spaniolii, portughezii) caexpresie a voinþei de democraþie. În acest sens,exploatarea politicã a problemei refugiaþilor seopune principiului „antreprenorial” de dinainte de1789, ca ºi celui filantropic-umanitar, propriusecolului al XIX-lea.

Taine a pus în evidenþã cu limpezime structurilede antreprizã publicã ale statului monarhic, atent laveniturile supuºilor, ºi nu la persoana lor: fapt ceexplicã, printre altele, atribuirea de responsabilitãþimilitare unor strãini, acolo unde revoluþionarii îivor trata pe aceºtia cu suspiciune, fireascã încondiþiile în care patria e socotitã ca totalitate acetãþenilor iar strãinii sînt asimilaþi duºmanilorlibertãþii. Pe de altã parte, reînviind tradiþia„ospitalitãþii regale” aflatã însã sub noi constrîngeri,politica francezã de dupã 1830 privind refugiaþii s-aaxat pe douã constante: binefacerea ºibirocratizarea. Privitã ca un sentiment caritabil sauca un fapt umanitar, primirea refugiaþilor a avut învedere, mai întîi, reconstituirea ierarhiei sociale aþãrii lor de origine. Asimilaþi combatanþilor, cei maimulþi dintre ei au fost indemnizaþi cu solde(asemenea soldaþilor inactivi în timp de pace),variabile în funcþie de numãrul membrilor dinfamilie, de condiþia lor socialã sau de naþionalitate(polonezii, victime repetate ale reaºezãriifrontierelor, au fost privilegiaþi, 5).

Birocratizarea refugiului, însoþitã de restrîngerisuccesive ale alocaþiilor destinate refugiaþilor,dovedeºte faptul cã acesta nu e un obiect juridic.Ameliorãrile aduse condiþiei refugiaþilor în secolul alXIX-lea sînt, de fapt, consecinþa indirectã aextinderii altor drepturi, printre care cel alcetãþeniei, prin introducerea votului universal.

2. Azilul – un „drept”? Rezolvarea opoziþieidintre „naþionali” ºi „strãini”, iar în cazul strãinilora celei dintre imigranþi ºi refugiaþi e dificilã (6).Apoi, creºterea numãrului de refugiaþi în Franþa,dupã 1834, combinatã cu reducerea bugetuluiconsacrat lor, fac din subsidiile ce le sînt acordateun mijloc de control ºi de supraveghere. Privit caun exilat temporar al cãrui obiectiv e reîntoarcereaîn propria-i patrie, refugiatul e supus unui tratamentmaterial în care integrarea e similarã cu scãdereaprogresivã a alocaþiilor (7). Inserþia socialã prin

muncã (adesea în armatã) precede, în anii 1830,integrarea prin ºcoalã, într-un climat în carexenofobia nu se manifestã nici pe piaþa muncii niciîmpotriva delincvenþilor strãini. Necesitateaurmãririi deplasãrilor lor ºi a canalizãrii acestora, înscopul evitãrii tulburãrilor publice, a dus însã lacrearea paºaportului interior ºi a certificatelorcorporatiste. Iniþial simplu document de circulaþie,eliberat fie de þara de origine fie de cea de primire,paºaportul a avut în Franþa secolului al XIX-lea outilizare cu precãdere internã. În perioada deexpansiune liberalã a celui de-al Doilea Imperiu ºidupã cãderea acestuia, cînd noþiunea de refugiatdispare, paºapoartele externe au fost suprimate, în1874, în vreme ce cele interne au fost menþinutepînã în 1914, cînd, într-un proces de închidereprecedînd rãzboiul, solicitarea celor externe aredevenit obligatorie pentru deplasãri (8).

Lipsa de definiþie juridicã a azilantului face dinacesta obiectul legii din 2 decembrie 1849 asupra„drepturilor strãinilor” (s.n.). Piatrã de temelie avotului universal, extins la totalitatea populaþieimasculine ºi conceputã sub ameninþareapauperizãrii ce risca sã dea naºtere unor populaþiide migranþi interni greu de controlat, legeaprecizeazã condiþiile naturalizãrii: o anchetãadministrativã riguroasã ºi o prezenþã de cel puþinzece ani pe solul francez (9). Avînd la orizontdezarmarea oportunã a noilor veniþi ºi pedepsirearefugiaþilor expulzaþi reîntorºi în Franþa fãrãautorizaþie, legea din 1849 sporeºte constrîngerile ºiimpasurile administrative: nu se examineazã dosareci persoane ale cãror declaraþii sînt schimbãtoare;extrãdãrile arbitrare se înmulþesc; fixarea itinerariilorgrupurilor de refugiaþi e supusã unei supravegheridisproporþionate. În lipsa unor informaþii fiabile înce-i priveºte pe „vagabonzi”, criminali, cei cepracticau frauda ºi pe cei cu datorii, guvernul poatesolicita, - e drept, înainte de 1849 -, dovezi alepersecutãrii tocmai statului împotriva cãruiarefugiatul s-a ridicat (10)!

3. Naþiunea ca mizã socialã. Sfîrºitul secolului alXIX-lea marcheazã, în Franþa, trecerea de la statulliberal la cel naþional, în care construirea„sentimentului naþional” de instituþii precumParlamentul, presa ºi ºcoala se sprijinã pesimbolismul Republicii ºi al rãzboiului, omogenizatîn imagini abstracte precum vitejia galilor ºi hãrniciaclasei rurale. Dupã Primul Rãzboi Mondial asistãm,prin redefinirea frontierelor, la naºterea anumeroase minoritãþi, multe dintre ele refugiate,adevãrate „sub-naþiuni” (ucrainenii din Polonia,turcii din Bulgaria), la fel cum dezmembrareaImperiului otoman instituise „sub-popoare” fãrãnaþiune (bulgarii din Macedonia, armenii din

Horia Lazãr

Refugiaþii ºi dreptul la azil

(continuare în pagina 22)

Chestionar:

1. Ce v-a plãcut la Colocviul Tinerilor Scriitori,ediþia a doua, Cluj, 2007?

2. Ce nu v-a plãcut la CTS?3. Cum credeþi cã ar putea fi îmbunãtãþitã

imaginea Colocviului de anul viitor?4. Sînteþi de acord ca urmãtoarea ediþie sã se

desfãºoare tot la Cluj?

Claudiu Komartin

poet,redactor al revistelor Versus/m ºi Pana mea

1. Mi-a plãcut cã mi-am revãzut câþiva prietenidin toate colþurile þãrii, scriitori la care þin taremult ºi pe care nu-i întâlnesc decât, poate, dedouã ori pe an.

2. Au fost prea mulþi invitaþi. În CaieteleColocviului sunt 95 de autori, dintre care otreime complet irelevanþi pentru literaturaultimilor 5-6 ani. Apoi, a fost un colocviu pentrupoeþi ºi critici. În afara acestora, vreo doidramaturgi (dar cei mai buni, e drept) ºi nu maimult de cinci prozatori. Impresia e cã nu a existatniciun criteriu dupã care au fost lansate invitaþiile– regula a fost: tineri sã fie, poate veni oricine.Fiindcã nu s-a asigurat cazarea decât pentru onoapte ºi fiindcã totul pãrea încropit în grabã,“lucrãrile” colocviului, cel puþin în prima zi, aufost o lungã probã de anduranþã.

3. Un asemenea colocviu nu poate fi fãcut deun om-doi. ªi nu simultan cu un alt colocviu caremai are câteva zeci de invitaþi. Trebuie o echipãformatã din oameni inteligenþi, energici ºiinventivi ºi o anumitã disciplinã a dialogului caresã conducã la discuþii inteligente, civilizate ºirelevante. Personal, cred cã nu are cum sã iasãnimic bun din aºa ceva dacã evenimentul nu eorganizat de cinci-ºase oameni care sã-ºi împãrtãresponsabilitãþile ºi sã se ocupe de toate varianteleºi “scenariile” posibile, în cel mai mic amãnunt.

4. Nu ºtiu dacã voi mai participa la încã unasemenea eveniment, dar aº vedea colocviulmutându-se cu succes la Sibiu, Iaºi sau chiarTimiºoara.

Rãzvan Þupa

poet,redactor-ºef al revistei Cuvântul

1. A fost ok faptul cã au fost prevãzute douãpublicaþii ale Colocviului. Un catalog ºi oantologie de texte. Premiile au reuºit sã facã oimagine despre percepþia pe care tinerii autori oau unii faþã de ceilalþi. A fost interesantã ºilectura la Radio Cluj, cu toate cã ne puteam gîndila o manifestare ceva mai deschisã spre public. O

reuºitã a fost ºi lectura de la Universitate, cu toatecã publicul a fost alcãtuit exclusiv din studenþi ºielevi de liceu.

2. Faptul cã evenimentele au fost înghesuite afãcut sã nu funcþioneze prea bine întîlnirileprogramate. Noaptea de cazare nu a putut sãechilibreze oboseala primei zile de dupã drum.Impresia destul de ciudatã cã orice s-ar fi zis laColocviu, USR nu se bagã... Nu s-a vãzut niciunfel de interes pentru discuþii din partea Uniunii.Am înþeles cã a fost vorba de o propunere catinerii sã se auto-organizeze pentru discuþii, darnu a existat nici un fel de reper la care sã seraporteze discuþiile în afara temelor destul degenerale. Probabil de-asta momentul meu preferate meciul de fotbal.

3. O mai bunã organizare a evenimentelor cupublic ºi o pregãtire þintitã spre presã. Deexemplu: Ce ºi-a propus USR cu acest Colocviu?ce puncte dorea sã atingã?

4. Din punctul meu de vedere organizarea afost mult mai bunã decît cea de la Bucureºti, iarClujul poate sã facã faþã foarte bine calitãþii degazdã a unei manifestãri de acest fel. Mã refermai ales la munca pe care Irina Petraº o faceacolo cu succes.

Cãtãlina George

poetã ºi jurnalistã

Clujul are aerul atît de curat, încît te face sãnu mai vrei sã te întorci în Bucureºti.

Din pãcate, n-a avut timp pentru tineriiscriitori care am fost invitaþi la colocviu. Ne-aaruncat mereu dintr-o parte în alta, fãrã respiro:

din tren direct la discuþii, de la discuþii la masa de

prînz, apoi cazarea, iarãºi discuþii, teatru, cocktail,lecturã la radio. Foc automat dupã o noaptechinuitoare pe tren. Dacã tot e vorba despretinerii scriitori, sã vedem cît îi þin balamalele.

Balamalele n-au prea þinut pentru cãorganizatorii nu i-au implicat prea tare peparticipanþi. Dacã i-ar fi întrebat, probabil cã ar fiputut afla cã un microfon în sala de dezbateri arfi fost binevenit. Cã scaunele ar fi putut fiaranjate în roatã-roatã, de-a lungul sãlii. Astfel, ne-am fi putut vedea ºi auzi mai bine.

Lecturile la radio ºi la facultate au fost celemai reuºite, pentru cã acolo chiar fiecare s-a pututimplica aºa cum dorea.

Sã se facã tot la Cluj, cã-i un oraº frumos, cuatmosferã plãcutã, teatru bun, scriitori buni. Darsã fie douã zile pline, acolo. Sã înceapã discuþiiledupã prînz, cînd oamenii se vor fi relaxat cît decît dupã lunga cãlãtorie cu trenul. Sã li se cearãparticipanþilor sã-ºi facã singuri programul, dupã

1144



1144 TRIBUNA • NR. 113 • 16-31 mai 2007

Pentru cã anul acesta Clujul a fost, în perioada 3-4 mai, gazda celei de-a doua ediþii a ColocviuluiNaþional al Tinerilor Scriitori, dupã ce precedenta fusese organizatã la Bucureºti, am propus cîtorvaparticipanþi – la finele manifestãrii – un set de întrebãri. Am fost curioºi sã aflãm nu doar în ce mãsurãaºteptãrile legate de eveniment au fost împlinite, ci ºi cum vãd prietenii noºtri Clujul în contextulactual. De la bun început se cuvine observat & apreciat efortul de rebranduire al Uniunii Scriitorilor,în încercarea de a ºi-i apropia pe cei mai tineri (ºi mai exigenþi, deh, vîrsta!) dintre creatori... Cumorganizatorii (mai exact preºedinta Filialei Cluj a USR, doamna Irina Petraº) ediþiei a doua au lansatpropunerea de a repeta isprava, anul viitor, tot la Cluj, ultima întrebare este legatã de acest subiect.

(ªtefan Manasia)

Colocviul Naþional al Tinerilor Scriitori

1155



1155TRIBUNA • NR. 113 • 16-31 mai 2007

bugetul stabilit înainte, bineînþeles. Atunci nu vamai ieºi ca anul acesta: noi v-am organizat, acumvoi descurcaþi-vã.

Radu Vancu

poet,redactor al revistei Transilvania

1. Din programul oficial, profitabilã a fostpentru mine a doua rundã de discuþii, ºi din astamai ales confesiunile lui Dan Sociu: ºtiam dejadin textele lui cât de conaturate îi sunt poezia ºiviaþa, dar ºi mai convingãtoare e vocea lui micãspre mijlocie ºi fãrã accente patetice povestinddespre ucenicia pe lângã cluboptiºtii ieºeni. A, defapt la fel de importantã a fost întâlnirea cu juniiclujeni aranjatã de harnicul Rãzvan Þupa încadrul programului „Premiile Cuvântul – liceeni”.ºi nu doar pentru cã junii clujeni erau, fãrãexcepþie, june clujence, ci pentru cã s-au doveditniºte extraordinar de reactivi/reactive cititori depoezie. Impresionant a fost ºi discursul lui Khasis,prietenii ºtiu de ce. Mi-a plãcut tare de DumitruCrudu, deºi n-am apucat sã vorbesc cu el preamult, de fapt aproape deloc. Mi-a mai plãcutmicul zeu domestic al apartamentului luiManasia, Csilla, molatec ca gândirea unui împãratpoet. De asemenea, cafeaua Cameliei Manasia.

2. Ratatã complet a fost prima rundã dediscuþii, greºit iniþiatã de Bogdan Creþu (care asalvat-o în schimb strãlucit pe a doua, deci i seiartã). Poate unde o fi fost ºi ora eXcesiv dematinalã, baºca oboseala de petren/autocar/microbuz. Încã ceva: scriitorii artrebui legaþi cumva de glie în timpul discuþiilor, sãnu dea bir cu fugiþii la greu, când se încing (saucând nu) discuþiile. Un critic exigent, de exemplu,s-ar putea comporta ca un monitor din altevremuri, notând imediat cine iese ºi tãindu-idreptul la porþia de mâncare subsecventã. Sauasigurându-i o cronicã negativã într-un cotidian demare tiraj. Cã altfel dãm, vorba lui Iovãnel, înÎmpãratul muºtelor sau, ºi mai ºi, înZece/nouãzeci de negri/scriitori mititei ºi nu mairãmânem la sfârºit nici unul.

3. Pur ºi simplu prin organizarea colocviului.Se vede deja limpede cã n-au mai fost atâteavociferãri ca la ediþia trecutã, tomahawkurile aufost mai puþin ascuþite, cerneala mai puþin roºie(excepþie fãcând, se putea altfel, Marius Ianuº,poet bun ºi auto-piarist vocal). Am uitat sã spunla prima întrebare ce mi-a mai plãcut, sepotriveºte aici: la cocktailul de seara s-auamestecat tinerii scriitori cu foºtii tineri scriitori –ºi nu s-a lãsat cu fracturi. Poate cu dureri matinalede cap ºi necesitãþi de purgaþie pentru cei maislabi de înger, dar astea-s deja semne bune. Tineriiau fãcut, prin urmare, ce depindea de ei; rãmâneUSR-ului ca, prin redecorarea blazonului, sãînnobileze colocviul în ochii tuturor (sau peaproape).

4. Da. Cu condiþia sã vorbeascã cineva,Manasia de exemplu, cu cei de la Cin Cin sau dela Seven sã þinã deschis ºi dupã patru a.m.

Robert ªerban

scriitorredactor al revistei Orizont

1-4.Îmi displac întâlnirile unde existã unprogram cazon, unde eºti cãrat dintr-un loc înaltul ºi n-ai timp nici mãcar sã-þi tragi sufletul. LaCluj n-a fost aºa, ºi asta mi-a plãcut. Din pãcate,

poate chiar aceastã lejeritate a programului afãcut ca “povestea” sã fie o simplã întâlnire întreniºte oameni care se simpatizeazã ori sedispreþuiesc. Or fi fost “schimburi culturale” la obere (trei, patru...), dar în “cadru organizat” eu n-am simþit nici un transfer intelectual, sã zic aºa.Bãnuiesc cã cei care au cãlãtorit toatã noaptea cutrenul au fost ºi mai puþin... afectaþi de discuþiiledin sala “Toniþa”, preocuparea pentru gãsitul ºibãutul cafelei fiind, firesc, pe primul loc în topulactivitãþii matinale. Am aflat cã dupã-masã s-amai produs o întâlnire, mai puþin populatã, darmai densã, cicã. Poate cã asta ar fi cheiasuccesului, pentru anul viitor. Cred cã ar fi binecã tânãrul colocviu sã aibã loc în alt oraº. Sã-ºicunoascã tinerimea creatoare patria. Timiºoara arfi un loc minunat...

Diana Geacãr

poetã

1. Sã vãd ce rãspuns pot da. Nu am ce face,dar va fi ceva foarte personal, cald, ca de obicei.De unde impulsul de a mã înscrie la Colocvii? Am demisionat. Poate cã nu este ceva importantpentru mulþi ºi nici tragic, dar este foarteobositor. ªi m-am gândit cã am nevoie de oplimbare, mai ales una care nu mã va lãsa fãrãbani. O plimbare la Cluj, un oraº care-mi placeenorm de vreun an, de când l-am vãzut primadatã ºi m-am îndreptat spre garã cu un nodstrâns, strâns, în gât. Adicã aºa mi-am dat seamacã-mi place ºi cã, mai ales, îmi pare rãu cã plec.De fapt, mã prinsese ritmul oraºului. Liniºtea pecare o cãutam.Sã revin la Colocvii. A, de fapt, eu chiar amprecizat acest lucru în mailul de înscriere. Cã vinsã vãd Clujul.Mi-a plãcut enorm cã am vãzut câþiva prieteni (peunii i-am ºi îmbrãþiºat), cã nu am putut sãvorbesc cu toþi oamenii dragi mie, din diversemotive (unii ºtiu, alþii nu ºtiu cã-mi sunt dragi,dar eu îi urmãresc cu privirea ºi mi-e de ajuns), cãam citit poemul pentru Viviana, text pe care-lscrisesem cu câteva zile înainte (pânã sãdemisionez) ºi de care eram chiar încântatã (cevarar la mine). De fapt îl citisem prima oarã lacenaclul Euridice, miercuri seara. A, da, ºi i-aplãcut!

Cã a venit Viviana ºi Dan (Sociu) ºi m-am simþitîn siguranþã:) Numai Rãzvan (Þupa) ºi Vasile(Leac) mã fac sã mã mai simt aºa. Cã a venit ºiAdina (Zorzini) ºi ne-am dixtrat toþi. Cã din când în când dãdeam peste Cristina(Ispas) sau ea dãdea peste mine, în fine, dãdeamuna peste alta ºi ne mai liniºteam ca sã nepierdem iar.Cã l-am cunoscut pe Ion Mureºan ºi l-am ascultatvorbind cu Vasile multe lucruri miºto. Vã salut!Cã au venit ºi scriitorii foarte buni din Cluj, dinþarã, din Chiºinãu, i-am auzit ºi i-am urmãrit cuprivirea.Cã eu ºi Khasis (apropo de scriitori buni) amfãcut schimb de adrese de domiciliu pentru cã neplac sã scrisorile ºi pentru cã...

2. Normal, nu mi-a plãcut cã a durat atââât depuþin. Nici timp sã-mi savurez cafelele n-am avut.Pânã ºi fotbalul a avut loc cu o jumãtate de orãînainte sã sãrim într-un taxi spre tren.A, sã nu uit de faptul cã, în prima zi, ne-amaruncat dimineaþa în dezbateri cu tot cu bagaje,dupã o noapte de mers pe tren.

3. Hm... cred cã, întâi de toate, ar trebui caselecþia invitaþilor sã fie durã (haltere, aruncare degreutãþi, sãritura în lungime). Prin urmare,numãrul lor va fi mult mai mic:) Se pot facemulte lucruri interesante ºi folositoare cu maipuþini oameni:) Fãrã senzaþia sufocantã decolcãialã. În prima zi, mai ales, avui o super crizãde stomac. Mulþumesc, Vlad (Moldovan)! Un omcu un zambet foarte frumos.

4. Nu zic nu, dar cred cã ok ar fi sã aibã locîntr-un alt oraº, pentru ca ºi alþi scriitori buni sãpoatã ajunge. Iaºi, de exemplu.Asta e ce-mi vine acum în minte. Trebuie sã mãîntâlnesc cu Oana (Ninu) ºi Cristina (Ispas) la ocafea. Ce bine e sã nu lucrezi.

1166



1166 TRIBUNA • NR. 113 • 16-31 mai 2007

Viitorul e noaptea în care viseazãumanitatea. Pentru cã e întunecat, incert,încãlzit de flama tuturor iluziilor, afânat de

aluviunile deznãdejdilor în care mari aspiraþii s-auabandonat, mici profeþii ºi-au uitat þinta, navigândvacante prin întinsuri agnostice.

În regimul protenþiilor cu care încercãmconstelarea regiunii nocturne a viitorului, însprecare navigãm orbi, aspiraþi de spectre fãrã contur,de satisfacþii onirice, asemãnãtoare mai degrabãunor efuziuni saltimbance, speranþa e termenulcel mai familiar prin care domesticim inavuabilultimpului. Sperând, nu ieºi nicio clipã dinimanenþa posibilitãþilor momentului, pe care-lsubîntinzi cu licãrul prezenþei tale, nici nuevadezi înspre un viitor încãrcat de promisiunirealiste sau extravagante. Nu evadarea cãtreinactualizabilul viitorului, ci tocmai preluarea înimanenþa de nedepãºit a momentului – acum, cegliseazã solitar ºi paºnic de-a lungul întregii,incertei devenirii – a acelor nehotãrâte adjectivesau întâmplãri pe care doar inactualul le poateconþine. Speranþa este întotdeauna oferire de sinehazardului imposibilitãþii, amenajarea în spaþiulimanenþei a unei regiuni ce solicitã imersiatranscendentului. A spera, adicã a altoiinactualizabilul pe trupul prezenþei. Nici extazînspre teritoriile fantomatice ale imediatuluirefuzat, viitorul, nici evadare din þarcul dezabuzatal propriei suficienþe, speranþa nu vrea viitorul înspecia lui, ci îl vrea ca un aici-acumsupracalificând mutant specia prezenþei.

Act tensionat al imanenþei, speranþa îºi atingetotuºi esenþa ei în caracterul pacient al aºteptãrii –ceva are de survenit, ceva ce încã nu e aici trebuiesã aparã. În insistenþa ei silenþioasã, speranþainvocã imposibilul, dar nu atât în mãsura în careobiectul ei ar fi extravagant, cât pentru cãniciodatã survenitul nu dezactiveazã tensiuneaaºteptãrii, chiar dacã el ar întrupa efemerida unuipariu. Speranþa evadeazã pe lângã obiectuloricãrei surveniri, lunecã înspre teritoriul orbunde ne-prezentul adoptã forma promisiunii.Ancorã aruncatã spre un þãrm ce continuã sã seîndepãrteze, speranþa trage dupã sine în timp unprezent ermetizat de propria circularitate care,însã, fãrã a-ºi transcende actul, suportã mutaþiitocmai ca urmare a tensiunii consumate subhipnoza iminenþei intangibilului, acelui viitormereu dincolo de orice survenire posibilã. Strictformal speranþa e modalitatea persoanei de-a seproiecta în aria transcendenþei viitorului, adicãeste o formã de transcendental definitoriustructurii personale. Numai cã acel teritoriu ceîncape proiecþiile noastre nu este mereuîndepãrtat în timp, el poate sã fie imediatul, celmai apropiat ºi probabil interval de timp, care, înciuda proximitãþii lui, rãmâne egal încãrcat cutranscendenþã. Speranþa este formã a structuriiintenþionale ce aspirã transcendenþa în economiaipseitãþii, tocmai pentru cã niciodatã nu seîncarneazã ca atare, oricât de asemenea ei arpãrea evenimentele surveniente, dupã cumviitorul, orizont de miºcare al speranþei, estetranscendenþã a instantaneitãþii.

În constituþia speranþei, efect natural alintenþionalitãþii, trebuie disociat caracterulproiectiv, de caracterul expectativ. Adicã ceva esteavansat ca plan pentru viitor, iar altceva esteaºteptat sã se producã în prezentul imediat. Se

sperã în ceva, în viitor, ºi se aºteaptã la ceva, laun efect de prezent. Într-o schemã idealã formaproiecþiei coincide formei consacrãrii, în fapt,însã, diferenþa naturalã între viitorul ca atare ºiprezentul ce poate fi modificã forma celor douãevenimente, altereazã adecvarea lor, faceprincipial de neîmplinit o speranþã. Între viitorulînspre care se avanseazã proiecþia ºi imediatul dela care se aºteaptã consacrarea proiectului, se iscãun decalaj temporal, apare o cezurã în a cãreieconomie nu se poate acþiona intenþional, ceremite pasivitãþii, impaciente, orice agent alsperanþei. Într-adevãr poþi, între anumite limite, sãgestionezi scenariul proiecþiei, poþi ajusta dinmers tensiunea ºi calitãþile ei, îi poþi reglacaracterul de stringenþã, dar survenirea efectelorscontate în imediatul temporalitãþii are caracterulinsolit ºi ezitant al miraculosului. Nu existãstrategii de convertire a speranþei în factualitate,deoarece speratul este un proiectat, ceva eliberatprotensiv sub forma unei acþiuni psihice, în vremece actul este ceva survenit, întâmplat,contiguitatea unei pacienþe, care poate eventual sãrecunoascã în el ceva din forma prefiguratã. Întremanifestarea proiectivã ºi consacrarea expectativãapare o „cutie neagrã” cu fenomenologieincontrolabilã, de a cãrei necunoscutã depinderelaþia de adecvare a celor douã componente alesperanþei. În tocmai economia acestor inadecvãri –de naturã formalã ºi în perspectiva sincroniei – seinsereazã scenariile utopice, mesianice,eschatologice. Acestea asumã, cu suficienþãontologicã, realitatea ce încape în spaþiulrespectivei inadecvãri, radiind veritabile forme deculturã, modificând comportamente ºi valoriumane. Suspendate între proiectat ºi neîntâmplat,ele au, pe de-o parte, garanþia energiei proiectivedin care se alimenteazã constant ºi, pe de altãparte, iminenþa ambiguã a posibilei lor consacrãri,de care sensibilitatea umanã nu e dispusã a seelibera, pentru a nu abdica tocmai la ceea ce paremai valoros în relaþia ei cu indefinitul formalizabilal temporalitãþii.

Speranþa mesianicã este o protenþiesupraîncãrcatã, ce împinge în aria viitorului odisponibilitate maximã care, totuºi, ar fi infinitdebordatã dacã obiectul ei, abia întrezãrit, arsurveni. Ea se dispune întâmpinãrii a ceva de-neîntâmpinat, primirii unui indonabil, a cãruieventualã prezenþã sparge instantaneul spaþiuluiîntâlnirii, forþeazã la torsiune timpul actualizãrii.Neformalizabilã calitativ, speranþa mesianicãexcede, agentul ce opereazã cu ea, deturneazãconºtiinþa mizei cãtre o ignoranþã euforicã amiraculosului posibil, smulgâd ca atare persoanadin albia în care ºtie ce se poate produce pe viitorsau ce este cu putinþã sã survinã de-odatã. Ladrept vorbind, speranþa mesianicã nu pre-angajeazã o eventualitate evenimenþialã, nu ºtie ceînseamnã anume a fi aici ca mesia ori a trãi untimp mesianic. Speranþa aruncã hiperbola vidã aunui viitor, în care s-ar putea întâmpla cevanemaiîntâmplat, care sã modifice calitatea vieþii,sensul ºi direcþia în fiinþã, însã nu are conturulepic al întâmplãrii, substanþa evenimenþialã ºi niciagentul operator. Se sperã în ceva de-neînþeles, seaºteaptã ceva de-nebãnuit, ºi tocmai în figuraamorfã a acestei hiperbole protensive evenimentulmesianic adoptã libertatea oricãrei configurãri.

Deformalizarea rrelaþiei ccu vviitorul. Speranþamesianicã este de fapt indefinitul a ceea cesurvine în clipele de adâncã înclinare spre viitor,în numele cãruia ne-am abandonat cu totul, fãrã aºti totuºi pricina abandonului ori natura a ceea ceaºteptãm sã primim. Acea speranþã traverseazãistoria, lunecã de pe ochii celor ce l-au vãzut pemesia întrupat, trece din ochii lor în visele celorce nu-l mai pot vedea, scapãtã în coºmarurilecelor ce se tem sã-l mai aºtepte, devine icoanã asperanþelor istorice ale tuturor râvnitorilor ceforþeazã surprizele timpului.

Apostila mesianicã este fundalul celestdindãrãtul capacitãþii noastre de a spera, infinitulpe care nu-l ºtim formaliza în aºteptãrile noastre,atmosfera ce umple cu parfumul ei rarefiatspaþiile în care capãtã contur, evolueazã ºi þintescspre variate împliniri acele obiecte ale interioritãþiidin care se compune arhiva semioticã, în a cãreioglindã ne dibuim propriile chipuri. Speranþamesianicã nu e un indefinit gol, nu e nimic,oricât de lipsitã ar fie ea de contur sau oricât arputea s-o altereze fantasmagoriile noastre. Ea esteinconturnabila speranþã de totul, de fapt speranþade nesperat a transcendenþei. Numai pentru cã nue cunoscut, pentru cã nu e nici înger, nici figurãde panteon ºi nici Hristosul pãmântesc desprecare relateazã martorii evanghelici, ci un chipceresc, nevãzut de ochi omeneºti, ipostasul caren-a parcurs încã în niciun fel istoria pentru aexista mãrturii indicii despre el. De aceea mesiapoate sã fi venit, poate veni încã oricând, dupãcum poate vecui în permanenþã cu lumea ºi poatefi oricine, adicã de nerecunoscut pentru cei ce l-auprefigurat deja, de necunoscut pentru gnosticiicare i-au asigurat arheul. Ca atare nu estejudicioasã o aºteptare punctualã, cu adresãexpresã Lui, tocmai pentru cã e necunoscut ºi de-nerecunoscut. Însã, pentru cã el poate fi oricândaici ºi poate avea orice chip, aceastã certitudineradicalã a necunoscutului mesia, ce poate sã fivenit deja, învesteºte orice mare speranþã cu ostare de afecþiune mesianicã.

A fi ca viitor, sintagmã completamentefalacioasã, înseamnã de fapt mereu ºi în chipesenþial a nu accede la timp, a se oferi dreptcadrul formal al unei situãri antinomice. De aceeae imprecis ºi contaminat de caracter poeticenunþul cã existã un timp viitor; nimic, niciodatãnu s-a efectuat ca viitor, nu se poate concepe unfenomen sau fapt contiguu viitorului. Caracterulformal al relaþiei cu viitorul – considerareaacestuia ca o diviziune a unui timp fluid,

religie

Vianu Mureºan

Speranþa mesianicã

Adrian Sandu 4 You

diviziune ultimã, cea care încã nu s-a consumat,singura care, vidã de calificãri, oferã cadrul unoraspiraþii diverse, de la cele mai austere ºiplauzibile, pânã la cele mai fanteziste, suportãintruziunea oricãror speranþe, îngãduie aderenþaprincipialã a oricãror mecanisme protensionale –nu este adecvat operãrii cu acel sens almesianismului pe care îl avem aici în vedere.Viitorul acelei survenirii hiperbolice, care este înfapt mai degrabã o calificare a temporalitãþii decâtun epifenomen istoric, nu este viitorul în care sedezvoltã procesele naturii, pasajul construit cãtrelinia orizontului de efectele imediate ale lumiicauzale. În acel viitor în care copilul creºte mare,maºinile se învechesc ºi se uzeazã, florile devinfructe, tutunul fum, strugurii vin, gândurile cãrþi,în care mamele fac riduri ºi se-ntristeazã, iardamele, alertate de ºuvoiul vârstei, practicãadulter ºi varsã lacrimi purgative pe inimile frântenu este probabilã nicio irupþie mesianicã, pentrucã acela e doar timp al aluviunilor, mânate spredelta imediatului de suflul imanenþei.Transcendenþa acelui viitor al lucrurilor este falsã,însãºi caracterul de viitor al acelui interval esteînºelãtor. Niciodatã el nu este ca atare act alviitorului, ci versiunea ce mai recentã aprezentului.

Dimpotrivã, irupþia mesianicã este prezenþãca atare a viitorului în dimensiunea actualitãþii,sfârtecare a omogenitãþii fluide a timpului,eveniment în interiorul abstracþiunii liniare adevenirii sterile. Mai simplu spus, este o calitate atemporalitãþii în cadrul cãreia devine eventualã oepifanie. Însã încãrcãtura speranþei mesianice nueste asiguratã punctual de imaginea unei epifanii,pe care n-avem temei s-o prefigurãm, ci de aceadensitate calitativã a unui viitor ce s-a instauratevenimenþial în aria neutrã a prezentului. E vorbaacum de altceva decât instaurarea linã a unui nouprezent, imediat ce clipa anterioarã s-a decalat,altceva decât conversia instantanee a aºteptatuluiîn formã a momentanului. Acel viitor ce devineprezent – ceea ce este mereu un fals proces – îºitrãdeazã calitatea, se sustrage mizei cu careagentul speranþei l-a încãrcat. Cu toate cã niciunviitor nu intrã în domeniul experienþei, altfel spusnu se oferã imanenþei lui acum, existã o percepþiecomunã conform cãreia diviziunea neconsumatã atimpului, cea viitoare, vine cãtre noi ºi neinvadeazã prezentul. Nu se întâmplã asta, e oeroare consistentã a unei întregi culturiconvingerea cã prezentul se iveºte printr-oapropriere a viitorului imediat. În fapt prezentulse reproduce pe sine fãrã nici o extensie cãtretranscendenþa vreunui viitor. Aceastã reproducerede sine a prezentului oferã cadrul formalizãrii, încare se sperã în ceva potenþial, se aºteaptãderularea unor seturi de acte intermediare pentruatingerea unor scopuri. Pânã la acel moment, seconsiderã cã ele alimenteazã viitorul.

Ceea ce considerãm viitor mesianic sau, maidegrabã, calitate mesianicã a viitorului estehiperbola unei aºteptãri, ce continuã sãfuncþioneze în cadrele prezenþei istorice concrete,fãrã a fi consumatã de vreo întâmplare specialã.Niciodatã viitorul mesianic nu se istoveºte, pentrucã nu poate înceta sã fie doar viitor, chiar dacãsub forma unor irupþii calitative în contingenþeleactului. ªi aici nu e vorba de combatereacredinþei, a convingerii cã un mesia s-a încarnat, amarcat un punct al timpului, dupã care s-a retrasdin istorie ºi se pregãteºte sã vinã a doua oarã. Înacest mod de gândire mesia este aservitformalismului temporal, e pus sã funcþioneze îndiacronia formelor vieþii istorice, unde survine ºide unde se retrage jalonând puncte de excepþie.Acel mesia este ceva prezent, ceva trecut, ceva

care vine, adicã e contaminat de caracterul non-permanent, divizibil al timpului. Eroarea majorãîn astfel de percepþie o constituie suprapunereaimaginii, a persoanei, chiar încãrcatã deconsistenþã epifanicã, peste calitatea timpului încare se manifestã, temporalizarea misiunii sausarcinii lui. Mesia, dacã se manifestã, nu vinepentru a umple un gol temporal, pentru a calificao sãrãcire istoricã sau a aseptiza mediul vieþiispirituale, ci pentru a revela o supracalificare avieþii în însãºi ordinea timpului, a impune marcaunei transcendenþe în fluiditatea vieþii. Nu esemnificativ cã mesia trãieºte ca fiinþã umanã întimp, se naºte, se schimbã, suferã ca om.Mesianitatea lui nu e contingenþã a prezenþeitemporale, nu flateazã un reper calendaristicanume, de aceea dovada istoricã a existenþei luinu înseamnã nimic în raport cu însãrcinareacalitativã pe care o transportã. Nu ca mesiacineva se naºte, trãieºte, suferã ºi moare. Toateacestea þin de contingenþa umanului, care prinsine nu e încãrcat de mesianitate. Dimpotrivã,mesianitatea e o supracalificare a unui ales care,chiar dacã trãieºte în istorie, îºi poartã elecþiuneaca pe-o transcendenþã formatoare pe deasupradevenirii istorice. Pentru cã nu este ºi nu poate fio contingenþã a prezentului, mesianitateaefectueazã altoirea pe copacul vieþii a unui viitorabsolut, învãþarea faptului cã se poate trãi subpresiunea sublimã a acelei mutaþii, fãrã a se ieºidin timp ºi fãrã a grãbi eschatologic sfârºitullumii.

Speranþa –– ccucerire aa pprezentului. Prinsurplusul imanenþei lui, ce lunecã grabnic înfatalitate a trecerii, prezentul nu poate fi scontat,nu poate oferi temelie niciunui proiect pentru cãnu întreþine vreun act proiectant. Suspendat deparadoxul ce-i recunoaºte prezenþa în fugacitateaarãtãrii lui, prezentul poate cãpãta evidenþa unuisemn abia odatã aºezat în relaþie cu un imediat cetrebuie cucerit. Tensiunea prezentului împingedinspre instabilitatea principialã a actului, înspreimprezentabilitatea de asemenea principialã aimediatului. Imposibilitate a imediatului,primogeniturã absolutã ocultatã, de fapt pentru cãniciodatã, cu nici mãcar un pas, viitorul n-a fostatins de activitatea vreunui agent al timpului – fieel subiect conºtient orientat, dar nu mai puþinarestat de ireversibil, sau victimã biologicã asimplei treceri – sarcina ce mai rãmâne încãposibilã este, neaºteptatã ºi dezarmantã, tocmaicucerirea prezentului. Spun cucerire, nicidecumposesie ori administrare, pentru a evidenþia cã nuavem în sensul propriu un prezent, cum nudobândim în sensul propriu un viitor. Cãpãtãm oanume contiguitate sporadicã a prezentului, caactivitate în derulare, falsificatã de iluzia tendinþeiînspre un viitor, a cãrui veºnicã ratare elibereazãefemeridele stranii ale unor prezenþe, pe carerareori apucãm sã le învãþãm, sã le recunoaºtemºi definim pânã sã fie resorbite de ubicuitateatrecutului. În absenþa unor strategii de dominaþiea ceea ce tocmai ne oferã spaþiul autoprezentãrii,inerþia calitãþii tranzitorii a actului de-a fi, neexprimãm tensiunea personalã, ivitã în schemarelaþiei cu inaccesibilul viitor, sub formele diverscalificate ale speranþei, funcþionând caprolegomenã la o istorie niciodatã configuratã.Speranþa nu actualizeazã, cu toate cã ea esteevidentã ca act, deoarece sensul ei se produce întranscendenþa obiectului prin raport cu energiaintenþionalã care-l produce.

A spera, adicã a face imposibilul real, caobiect fenomenologic, a produce act pentru undat ce nu se poate configura, a elibera formeleunor conþinuturi ce plutesc intangibile dincolo de

linia imediatului. A spera, adicã a mediaintangibilul. Speranþa rãmâne între modurileultime, de altfel nu foarte multe, în care se poateacþiona la umbra viitorului, în sensul în careinevitabilitatea eºecului adunã aluviuni pentrustringenþa identificãrii prezenþei. Act ce-ºi aruncãsevele în largul marin al viitorului, speranþacomite prezent în accidenþa irealizãrii ei.Prezentul, nevizat ca atare, ia contur dupã spaþiilegoale pe care le semnaleazã direcþia speranþei,compunându-se din urme, fãrã altã performanþãdecât descrierea poeticã a remanenþelor, înnumele cãrora evidenþa poate fi predicatã. Nupoate fi niciodatã evident cã suntem aici decâtpentru cã avem de oferit niºte urme, izolate demomentul atenþiei oricãrui martor prin tensiuneaanacroniei. ªi niciodatã pariul vieþii n-a avut caobiect viitorul, ci numai, mult mai sãrãcãcios ºiironic, tocmai ceea ce întotdeauna deja a fostpierdut, prezentul. Întrucât schiþeazã liniile dupãcare prezentul se ordoneazã accidental laîntâlnirea ratatã cu viitorul, vom considera cãsperanþa calificã procesul vieþii cu atributeleprofeþiei. Lipsiþi de noi înºine ca de viitorulnostru, lunecãm bolborosind spre ceea ce nuputem deveni, doar pentru a ne recompune uitucidin cioburile cãderilor noastre, oferim substanþãverbelor, pe care limba noastrã le obligã sã devinãprofeþii. A trãi în chip profetic nu semnificã doarsã fii traversat de un mesaj, a cãrui sursãheteronomã îþi contamineazã temporalitatea, ci ºia nu putea evita sã împlineºti un timp ce nu-þirevine, în conformismul unor eschatologii decircumstanþã. Împlinire ce rãmâne ea însãºi, înþesãtura ei intimã, o parabolã. Iar atunci profeþia,adicã tensiunea aglutinantã a speranþei, prin careinterioritatea oferã teritoriu survenientului ultim,nu doar eschiveazã ceea ce prezentul lasã de-necuprins, ci dezvoltã spectrul activ în care semiºcã, cristalizând atitudini, generând semnificaþiipentru fatalitatea trãirii istorice, imprecizabilulmesianic.

Mesia –– eescaladarea vviitorului. Pentru a grãbiun enunþ final, sensul mesianismului se decideprintr-o calificare particularã a temporalitãþii subspecia viitorului. Dar e vorba de raportarea strictformalã, la un viitor din care pãstrãm doar sensulde moment survenient, adãugând imediat cãevenimentul mesianic se consumã în imanenþaunui anume mod al actualitãþii ca survenirecontinuã. Adicã, mesianitatea se face încontinuu,este un mod al producerii, cum de altfel viaþaînsãºi este unul, iar cristalizarea factualã nu esteprodusul prospecþiunilor cu care de regulãîncercãm sã o devansãm. Nu negãmeventualitatea istoricã a unui mesia, nici nupolemizãm cu cei convinºi cã Isus Hristos estemesia, convingere afectatã de ingratitudinea uneisituãri logice în indecidabil, ci spunem doar cãpentru a fi operabilã în istorie, pentru oricine ºioricând, mesianitatea descrie relaþia noastrã cutimpul cea mai încãrcatã de mizã, cea maisaturatã de potenþialitãþi. ªi tocmai pentru cãaceste potenþialitãþi nu se consumã, trãim mereuun timp mesianic atâta vreme cât nu abdicãm laviitor, mai simplu spus, atâta timp cât nu ne-ambaricadat în spatele unui scepticism suicidar.Mesia, instanþa personalã a unei calitãþi a relaþieicu timpul, este aici chiar dacã vine mereu; batocmai pentru cã mereu vine el este mereu aici,iar în aceastã procesiune transcende prezentul ºiescaladeazã viitorul.

1177



1177TRIBUNA • NR. 113 • 16-31 mai 2007

1188



1188 TRIBUNA • NR. 113 • 16-31 mai 2007

Revista Scriitorilor Români, publicaþie aexilului românesc, apare, anual, din 1962,iniþial la Roma, apoi la München, dupã

1970. Florin Manolescu o include, bineînþeles, în’’Enciclopedia exilului literar românesc, 1945-1989, scriitori, reviste, instituþii, organizaþii’’,editura Compania, 2003.

Societatea Academicã Românã, înfiinþatã în1957, consideratã o Academie alternativã, ’’carestrânge personalitãþile cele mai eminente ale exilu-lui românesc, menþinându-le în contact cu artiºti,literaþi ori oameni de ºtiinþã occidentali’’ cum seexprima coordonatorul ei moral, Monseniorul, erareplica, deci, a celei din România ocupatã, saurefacerea celei dinainte de 1944. Îºi are sediul pecolina romanã Gianicolo, iar preºedintele ei este,cum anticipam, Monseniorul Octavian Bârlea.Alexandru Gregorian, Teodor Onciulescu, IonPopinceanu, Gheorghe Caragaþã, N.A. Gheorghiualcãtuiesc comitetul de conducere. Secretari suntAlexandru Gregorian ºi profesorul MirceaPopescu. Ei fac parte din ’’primul val’’ al emi-gaþiei, cum clasifica din punct de vedere cronologic, Eva Behring exilul românesc, vezi ’’Exilaþiromâni’’. Mai târziu, M.P. e secretarul general alSocietãþii, ”motorul acestui for de culturã”, con-sidera V. Ierunca în ”Subiect ºi predicat’’, Ed.Humanitas, 1993. Portretul ultimului am cãutatsã-l schiþez în ”Rom. Lit”., 11\ 2007.

Necesitatea de a avea o revistã literarã, care sãaparã sub egida amintitei Societãþi, revistã undesã se audã vocile celor care, departe doargeografic de þara lor, opun o veritabilã «rezistenþãprin culturã» se simte imperios. Sintagma uzatã,azi, pentru unii, a rezistenþei culturale, aparþine,ne amintim, chiar lui Mircea Eliade. Ea trasa unprogram estetic-politic al exilului românesc.Revista ar fi putut, credeau unanim exilaþii dintoate colþurile lumii, din Italia, Germania, Spania,Anglia, Americi, sã concentreze numeroaseletalentele mature, sã pregãteascã viitorul (vezi ºiProgramul revistei, apud Florin Manolescu,interviul lui Constantin Sporea, 1984, reprodus,tot acolo.)

Noi am dorit refacerea sugestivã a contextuluipregãtitor al apariþiei revistei, prin publicareaacestor scrisori din arhiva lui Mircea Popescu,redactorul, secretarul de redacþie, alãturi de alþidoi valoroºi literaþi din exil. Foarte activulredactor din Roma este discret cu meritele sale,cum reiese din scrisoarea cãtre Vintilã Horia, deºirolul lui Mircea Popescu e unul evident major. Dela începuturile tatonante ale anului 1959, labucuria tipãririi primului numãr, 1962, pânã în1975, când eseistul ºi universitarul român, devenitroman, se stinge prematur, el un factor importantpentru funcþionarea revistei exilaþilor români.

Nu trece mult de la scrisoarea Monseniorului,de la începutul de august ’59, unde el cereidentificarea unor surse financiare necesare pentrutipar, cã ideile, iniþiativele apar, de unde nu teaºtepþi, vezi scrisoarea nr.2. Mexicul e deschisunei susþineri financiare a revistei care sepregãteºte. Horia Tãnãsecu a capacitat conducereafilialei din Mexic a Congesului pentru libertatea

culturii în acest sens. Dar dificultãþile, nu doarbãneºti, sunt prezente, în cadrul SocietãþiiAcademice Române, unde orientãrile politice alemembrilor nu concordã, unii, grupul din Spania,cum reiese din epistole, nefiind prea bucuros decolaborarea cu ex-comuniºtii, adversari ai luiFranco, anticlericali. Mircea Popescu pledeazã,convingãtor, pentru depãºirea acestor rezerve faþãde ex-comuniºti ca Silone, pe care-l cunoaºte,promite sã-l contacteze, etc.

Cum observau comentatorii, sau exilaþii înºiºi,mefienþa Vestului dacã nu chiar ostilitatea sa, faþãde aceºti refugiaþi din Est, e accentuatã de unclimat politic de stânga, explicabil dupã dominaþiaextremei drepte europene, a totalitarismului brun.Un ’’dublu exil’’, unul geografic-politic, ºicelãlalt social-politic, dincoace, în noul spaþiu ales,au de suportat intelectualii români plecaþi,majoritatea spirite afine tradiþiei democraticeeuropene.

’’Punþile’’ oferite de contexte favorabile,democratice, despre care scrie Mircea Popescu, înepistole, trebuie aºadar luate ca atare, fructificate,dincolo de pasiuni politice, nu dincolo deprincipii, se înþelege.

Exilul românesc, cum se cunoaºte, esteneunitar, spre deosebire de cel polonez saumaghiar, el are numeroase fragmentãri, grupãri,mai rigide, sau mai dispuse la dialoguri culturale.Monseniorul Bârlea, ca preºedinte ºi secretarulgeneral al Societãþii Academice Române, MirceaPopescu, apoi tot el ºi al ’’Revistei ScriitorilorRomâni’’, cautã sã menþinã un echilibru alopiniilor politice contrare, nuanþând, un climat deconlucrare intelectualã, artisticã, de þinutãoccidentalã. Politicul nu devine, cred eu, pentruaceºti coordonatori, firi interiorizate, un obiectivprioritar, polemic, militant. Creaþia, valorileculturale spirituale, literare þintesc, pentru ei, maisus.

Mircea Popescu, cu ’’democratismul luiexcesiv’’, cum se auto- caracteri- zeazã autoironic,vezi epistola cãtre V. Ierunca, vrea sã fie depãºiteaceste neînþelegeri neproductive lupteidemocratice ºi impunerii valorilor literaturiiromâne Occidentului. Portretizat de Ieruncadrept un ins de o ’’încãpãþânare seninã’’, la careomenia ºi umorul fac parte din bibliografie’’ (vezi’’Subiect ºi predicat’’) el va vedea rostul ’’RevisteiScriitorilor Români’’ în menþinerea acestei unitãþia exilaþilor. Iar vreme de aproape trei deceniiscopul este atins, cu o perioadã mai tensionatã, edrept, prin 1970, asupra cãreia vom reveni,altundeva... Sediul redacþiei la început roman, peGianicolo, unde e ºi Soc. Acad. Rom. va devenimünchenez, dupã 1975, moartea lui MirceaPopescu. Filiala germanã a Soc. Acad. Rom. sedovedeºte mai bine înzestratã financiar ºi preiaeconomic revista. Monseniorul se afla deasemenea la München. Revista va continua sã fieun reper profesional ºi moral. Istoria acesteipublicaþii este partea cea mai luminoasã aexilului scriitorilor români.

Recunoºtiinþa noastrã se îndreaptã iar sprerectorul Mihai Frãþilã, de la Colegiul pontifical

Pio Romeno, care ne-a permis accesul la fonduldocumentar aflat acolo, încã în organizare, inedit,care poartã numele lui Mircea Popescu.

1. Monseniorul Octavian Bârlea cãtre MirceaPopescu

SOCIETATEA ACADEMICA ROMANAPasseggiata del Gianicolo, 5

RomaRoma, 8 august, 1959.

Mult Stimate Domnule Profesor,

Ideea lansatã în Congesul dela Mainz ºipropusã din nou membrilor Societãþii Academiceprin scrisoarea circularã din 23 Aprilie 1959, afost bine primitã de membrii Societãþii. Cadovadã sunt atât cuvintele de apreciere exprimateprin graiu sau scris, cât ºi bucãþile literare cari auînceput sã soseascã din mai multe pãrþi.

Deoarece revista ar trebui sã aibã o cununã decolaboratori permanenþi ºi o conducere care sãcoordoneze eforturile, am cãutat – în conversaþiilecu mulþi din membrii Societãþii din Franþa,Germania ºi Italia, - sã cunoaºtem soluþia cea maifericitã care sã rãspundã aºteptãrilor membrilordin Secþiunea de literaturã ºi artã. Sugestiile carini s’au pãrut cã au întâlnit mai multe aprobãrisunt:

1) Revista sã aibã în frunte ’’gruparearevistei’’, în care sã fie cuprinºi literaþi cureputaþie stabilitã, sau critici, cari sunt dispuºi sãdesvolte o activitate regulatã.

2) Concentrarea materialului ºi pregãtireapentru tipar a numerelor revistei sã se facã deSecretariatul de redacþie, care, din motive practice,e bine sã nu fie prea extins. Pentru Secretariat aufost propuºi Domnii

VINTILA HORIA (Madrid), VIRGILIERUNCA (Paris) ºi MIRCEA POPESCU ( Roma).

3) Titlul revistei mulþi au cerut sã fie nou.Ultima propunere de titlu a fost ;

’’Revista Scriitorilor Români ’’

4) Unii au dorit ca primul numãr sã aparãchiar vara aceasta. Alþii au insistat ca sã aparãdupã Congesul de Strasbourg

Prezentându-Vã aceste pãreri, V’am ruga multsã ne comunicaþi dacã sunteþi de acord cu celepropuse ºi dacã doriþi sã fie fãcute uneleîmbunãtãþiri. Am vrea din tot sufletul ca aceastãrevistã-organ al Societãþii - sã fie dela început

Adrian Popescu

’’Revista Scriitorilor Români’’Epistole inedite despre naºterea unei publicaþii a exilului

arhiva

1199



1199TRIBUNA • NR. 113 • 16-31 mai 2007

expresia celor mai curate ºi mai constructivegânduri ale membrilor din Secþiunea de literaturãºi artã.

La fel am ruga pe membri sã se gândeascã ºila modalitãþile finanþãrii acestei reviste. Pânã cândrevista nu va putea sã se susþinã din abonamente,sperãm ca prin colaborarea membrilor vor puteafi aflaþi generoºi binefãcãtori, cari sã ajute laacoperirea cheltuielilor de tipar.

Primiþi Vã rog, Domnule Profesor, asigurareasentimentelor mele de aleasã consideraþie.

(Octavian Bârlea)

2.Scrisoarea (copie dactilo, format A 4) luiMircea Popescu cãtre Vintilã Horia. Diacriticelelipsesc, completate de noi.

31 august 1959Dragã Vintilã,

Aºteptam ceva veºti de la matale, ca rãspunsla ultima-mi misivã, pe care ºtiu de la Drãguþescuc’ai primit-o. Aº fi lãsat orice discuþie pentru data

Congesului dela Strasburg, dacã nu s’ar fi ivito noutate. Horia Tãnãsescu 1. îmi scrie din Mexiccã e în foarte bune legãturi cu secþia de acolo aCongresului pentru libertatea culturii ;colaboreazã chiar la ’’Examen ’’ (revista paralelãcum ºtii a lui’’Encounter’’,’’Preuve’’,’’Tempopresente’’).

Entusiasmându-se de activitatea noastrãcongresisticã 2., editorialã, Horia i-a informat pediriguitorii mexicani ai Asociaþiei pentru libertateaculturii, ºi aceºtia au socotit cu cale cã prezentãmmult interes ºi cã meritã sã fim ajutaþi , mai alesdacã revista plãnuitã am scoate-o ºi în vreo limbãoccidentalã (sau în mai multe). Rodrigo GarciaTrevino i-a ºi scris directorului Congresului, luiJulian Gorkin, la Paris, solicitând tot sprijinul.Dificultatea, singura pe care o vãd, e cea politicã.Cunoºti desigur orientarea Congresului pentrulibertatea culturii, anticomuniºti ca Silone 3., depe platformã antifascistã. Pe de altã parte, trebuiesã admitem cã cei mai serioºi luptãtorianticomuniºti, pe tãrâmul scrisului sunt foºtiicomuniºti: au ºi mai multã libertate de miºcare,în actuala conjuncturã. Îþi cer sfatul. Îi scriu azi ºi

lui Ierunca, rugându-l sã-l vadã pe Gorkin, pentruorice eventualitate, de discutat cu el posibilitateaunei coordonãri. Nicio decizie nu se va luaînainte de Congesul de la Strasburg. E vorbanumai sã nu tãiem niºte punþi pe care optimulHoria Tãnãsescu le-a stabilit cu prea inflamabila-isensibilitate. Pe Monsenior 4. l-am pus la curentcu totul. E în principiu favorabil, deºi tendinþeleanticlericale, radicale ale Congresului pentrulibertatea culturii sunt notorii. Te rog sã tegândeºti ºi matale la aceastã problemã, sã teconsulþi cu amicii de acolo, (dar ce face GuþãUscãtescu? Nu mai dã un semn de viaþã.’’Destin’’ a apãrut?) ºi de comun acord sã putemporni la treabã. Din coresondenþa primitã laSocietatea Academicã reiese cã aºteptarea pentrurevistã e vie. Cu doi secretari de redacþie camatale ºi Ierunca (eu mã limitez sã adunmaterialul ºi sã-l dau la tipar), nu e de mirare.

Te îmbrãþiºeazã prieteneºte,

Semnãtura (care nu mai figureazã pe copie).

1. Horia Tãnãsescu, eseist, 1920-1967. Bursierla Roma, 1940, apoi doctor al Universitãþii dinRoma, din 1956 profesor de psihologia artei laUniversitatea Ibero-Americanã, Mexico. VeziFlorin Manolescu, ’’Enciclopedia exilului...’’

2. Congresele anuale ale Societãþii AcademiceRomâne erau la nivelul exigenþelor ºtiinþificeeuropene, iar publicarea referatelor demonstraclasa intelectualã a autorilor.

3. Ignazio Silone, romancier italian, n.1900-comunist din 1921, dizident, din 1930, atitudinece transpare din romanul ‘‘Un pumn de mure’’,apoi convertit la un generos umanism creºtin,romanele ’’Fontamara’’, 1930, ’’Pâine ºi vin’’,1937, ’’Secretul lui Luca’’, 1956.

4. Monseniorul Octavian Bârlea, 1913-2005,coordona mai mult spiritual, decât programaticpublicaþiile Soc. Acad. Rom. Fire deschisã, om dedialog, deloc rigid, dar principial, cum se poateobserva ºi aici.

5. Desigur, George Uscãtescu, 1919-1995,revista ’’Destin’’ fondatã de el, apare din 1951 laMadrid. Vezi ’’Enciclopedia exilului...’’

3. Scrisoarea cãtre Virgil Ierunca

N’am primit rãspuns la ultima misivã. Îmiînchipui cã te-am supãrat cu ’’democratismul’’meu excesiv! Oricum ar fi, iatã o altã noutate. ÎnMexic avem un bun element, pe Horia Tãnãsescu,cu care am reluat corespondenþa dupã câþiva anide dãunãtoare tãcere (a lui). Scrie la ’’Examen’’,revista Congresului pentru libertatea culturii :publicaþie paralelã lui ’’Encounter’’ ’’Preuves’’, ’’Tempo presente’’. În plus, e în optime relaþii cudiriguitorii secþiei mexicane a Asociaþiei. I-amvorbit de Academia noastrã ºi de revista pe care oplãnuim. Entuziat ºi impulsiv cum este, bunulHoria a prezentat iniþiativa celor de la ’’Examen’’ºi dela secþia mexicanã, ºi aceºtia au socotit cã secuvine sã ne îmbrãþiºeze, mai mult, sã ne ajute sãdãm o hainã occidentalã revistei scriitorilorromâni în exil. Directorul secþiei mexicane i-ascris (am fotocopia pe masã) lui Julian Gorkin,solicitând tot sprijinul pentru Congres ºi mai alespentru revistã. E necesar ca matale sã-l vizitezi peGorkin, 23 rue de la Pepiniere, sã discuþi cu el ºisã vezi în ce fel ne-am putea coordona activitãþile.Am sã caut, la rândul meu, sã-l vãd aici pe Silone,pe care l-am cunoscut de altfel într’o altã ocazie ºia avut cuvinte de admiraþie ºi simpatie pentrunoi, cu obiºnuitele rezerve antifasciste. Greutateacoordonãrii stã de altfel aici: Congresul pentrulibertatea culturii dã lupta comunistã de pe oplatformã net antifascistã, ºi matale ºtii câte sunttendinþele din sânul Societãþii.2. Eu, personal,sunt pentru colaborarea cu oricine, ºi-aº spune-mai ales cu foºtii comuniºti, care se dovesc a fisingurii luptãtori anticomuniºti de oarecareseriozitate în momentul de faþã. Dar ce va zicegrupul din Spania, când e ºtiut ce sentimentenutresc Silone, Gorkin, Spender, faþã de Franco ?În orice caz, cu acelaºi titlu de informaþie, îi scriuazi ºi lui Vintilã Horia. Socot cã ar fi bine, înactuala fazã, ca matale sã iei contact numai cuGorkin, sã examinaþi posibilitatea unei colaborãri(ar fi dispuºi sã subvenþioneze, din câte amînþeles de la Horia, revista!) rãmânând ca laCongresul dela Strasburg, sã luãm decizii,ascultând mai multe pãreri. Vezi ca Horia îninformaþiile pe care le-a dat diriguitoruluimexican, a lãsat sã treacã o serie de inexactitãþi,cu privire la numele conducãtorilor Asociaþiei 3.noastre. Lucrurile s’au desfãºurat atât de repede,cã n’am mai avut timp sã corijez totul. Ne vomlãmuri pe drum. Esenþial e sã nu pierdem opunte, dacã ni se oferã, într’un moment când separe cã toate punþile, în care mai speram, sescufundã în rânjetul mujikului.

Te îmbrãþiºezprieteneºte,

M.P.

1. Stephen Spender, poet, eseist englez, deorientare politicã de stânga liberalã, n.1909,m.1995.

2. Societatea Academicã Românã3. Soc. Acad. Rom.

Fiecare fiinþã umanã este o individualitateunicã ºi irepetabilã, care, în raport cu potenþial-itãþile înnãscute ºi cu calitatea educaþiei, par-curgând diferite niveluri de vârstã, se maturizeazã,devenind o personalitate cu trãsãturi specifice.Omul – în devenirea sa ca „fiinþã istoricã”- încadrul contextelor concrete ale vieþii sociale, seînscrie pe un drum care pentru a duce lamaturizarea psihosocialã trebuie sã parcurgã ade-sea trasee sinuoase ce-l conduc de la egocentrismla allocentrism, la deschiderea spre alte persoanesau grupuri.

Trecerea de la egocentrism la allocentrism afost redatã, în chip sugestiv, de Nichita Stãnescu(1985, p. 14) atunci când scria: ”Adevãrataindividualitate începe prin uitarea cifrei unu, dupãce te-ai uluit de ea.” Deci, prin educaþie trebuiestructurate raporturi interpersonale bazate pe oechilibratã „balanþã motivaþionalã”, iar diferenþeleindividuale din sfera afectivã ºi atitudinalã sã seînscrie sub cupola omeniei, pentru exprimarea lorseninã în viaþa cotidianã. Diferenþele psihice ºipsihosociale, individuale ºi de grup, suntdeterminate atât de ereditatea biologicã, morfo-funcþionalã, cât ºi de ereditatea culturalã, inclusivde trãsãturile etnopsihologice manifestate demulte ori ca o expresie a subconºtientuluicolectiv, prin mentalitãþi, atitudini ºi obiceiuri.Dar mentalitãþile nu trebuie sã rãmânã factoririgizi, imuabili, în adaptarea omului la noilecontexte socio-economice, socio-culturale ºipolitice; dimpotrivã, ele trebuie modelate, la fel caºi atitudinile-valori din sfera caracterialã apersoanei. Deci, mentalitãþile nu trebuie sã setransforme în prejudecãþi sau nu trebuie sãacþioneze ca prejudecãþi dezadaptative, cu efectenegative în relaþiile interpersonale. În acest senseste potrivit sã ne amintim cuvintele lui Blaga(1977, p. 211), care scria: ”O conºtiinþã moralã decel mai înalt nivel este incompatibilã cuprejudecãþile... Orice imperativ moral trebuiecorectat printr-un just sentiment al situaþiei. Altfelmorala ia forma patologicã a ideilor fixe.”

În cadrul raporturilor interpersonale fiecareom trebuie sã conºtientizeze aspectul valoric aldiferenþelor individuale ºi al trãsãturilor specificeale semenului sãu. Pe aceastã cale, efortul dedezvoltare a unor caracteristici complementare ºia flexibilitãþii adaptative reprezintã modalitateaoptimã de asigurare a calitãþii ºi longevitãþiirelaþiilor interpersonale pozitive, prieteneºti,bazate pe omenie. Omul pãtruns de sensulomeniei percepe diferenþele individuale catrãsãturi complementare, ce pot fi valorizate,stimulând cooperarea ºi îmbogãþirea spiritualãreciprocã. Deci, aceste diferenþe, inclusiv celeetnopsihologice, nu trebuie percepute ca trãsãturice îngrãdesc, despart sau dezbinã persoanele saugrupurile, împiedicând comunicarea, comuniuneaºi comportamentul prosocial, ci ele trebuie priviteca veritabile premise ale unei armonizãri ºiîmbogãþiri culturale reciproce, în cadrul uneiconvieþuiri psihosociale stenice.

Dragostea pentru om ºi pentru principalaemanaþie a acestuia - omenia –– trebuie sã devinãun þel al fiecãruia dintre noi ºi un þel al vieþiisociale în general, mai ales acum când naþiunea

noastrã tinde spre edificarea unei democraþii reale,ceea ce presupune în primul rând respectarealibertãþii ºi demnitãþii omului. Or, dupã cum scriaNichita Stãnescu (1985, p. 13), „demnitateaomului ca ins nu are nici o valoare dacãdemnitatea naþiunii ºi a statului ei nu este învigoare”, iar „excesul de individualitate ºi de inspoate fi o amãgire, un opiu, o otravã, dacã nu seaºeazã la discreþia istoricã a þãrii în sine, dacã râufiind nu se revarsã în fluviul ei”.

Din cele de mai sus rezultã necesitatea caeducaþia ºi autoeducaþia sã vizeze civissmul,implicarea responsabilã pentru valorizarea de sinea fiecãrui individ prin activizarea motivelorprosociale ºi pentru valorizarea colectivitãþilor deapartenenþã ºi a celorlalte grupuri cu carecoopereazã. Importanþa educaþiei civice estesubliniatã ºi de Dumitru Salade (1998, p. 142),care arãta cã civismul, ca ºi moralitatea, prezintãimportanþã nu numai pentru individ, ci ºi pentrucomunitatea, poporul, naþiunea respectivã ºi seînscrie între condiþiile care asigurã funcþionareabunã a comunitãþii. Desigur, civismul presupuneºi respectul ºi deschiderea faþã de alte persoane,aparþinând altor etnii sau spaþii culturale, altorpopoare, altor naþiuni, ceea ce reprezintã odimensiune umanã corelatã cu patriotismul ºicivismul. În acest context amintim ºi urmãtoarelegânduri ale Anei Brâncoveanu de Noailles care înlucarea intitulatã „Cartea vieþii mele” publicatã înFranþa în anii `30 (republicatã la noi în 1986) –prevestind parcã idealul unei Europe unite – scria:”Într-o Europã potolitã, comunicativã fãcândschimb de binefaceri, fiecare om - de se vacunoaºte bine pe sine – va aparþine cu trup ºisuflet þãrii sale, iar nu tuturor celorlalte... Acelacare se crede detaºat de pãmântul natal printr-ungust generos pentru universal este reþinut depãmânt prin cunoaºterea ºi delectarea ce o dãlimba pãtintelui sãu, prin finele ºi puternicileexigenþe organice specifice, prin acea disimulatã ºinobilã pasiune pentru întâietate care domneºteasupra reflexelor colective ca ºi asupra reflexelorindividuale”(1986, p. 77-78). Referindu-se lanemulþumirea produsã diferitelor persoane desituaþiile disfuncþionale ºi de stãrile negative dinpropria þarã, faþã de care iau atitudine criticã,filtratã însã prin emoþiile complexe, pline devibraþie ardentã produsã de expresia „la noi”, AnaBrâncoveanu de Noailles (1986, p. 77), scria:”Acest la nnoi, chiar când îl rosteºti aspru, amustrare, este totuºi partea de lume în caretrãieºti, în care munceºti, în care vrei sã-þi faci maibun destinul ºi în care vrei sã mori: e un sãrutinstinctiv lãsat pe obrazul mamei”. Toate acesteidei susþin necesitatea cultivãrii valoriloruniversale ºi a comportamentelor prosociale, careinclud ºi civismul ºi patriotismul.

Comportamentele prosociale exprimãsusþinerea efortului ºi moralului celor de lângãtine, prin implicarea în rezolvarea situaþiilorindividuale sau grupale mai complexe, maidificile. Cercetãtorii comportamentului prosocialau evidenþiat existenþa unei strânse relaþii întreposibilitatea de a cunoaºte cât mai bine ºi de acontrola factorii care au dus la o anumitã situaþiedificilã ºi emergenþa comportamenului prosocial.

Dacã cei care solicitã sprijin nu au avutposibilitatea de a influenþa situaþia dificilã în carese gãsesc ºi nu au controlat-o, tendinþa de a li seacorda ajutor sporeºte. De asemenea, studiilereferitoare la comportamentul de întrajutorare auevidenþiat faptul cã moderaþia în exprimarea unordoleanþe este mai eficace decât insistenþa agresivãºi exacerbarea cerinþelor. Când cei care sunt înimpas, având diferite trebuinþe nesatisfãcute,solicitã prea insistent ajutor se poate ajunge larefuzarea acestuia, întrucât intervine „reactanþapsihicã (Brehm, 1966). Cu atât mai mult,insistenþa agresivã în solicitarea unei revendicãrilimiteazã libertatea de decizie pentru acordareaajutorului, având loc un efect de bumerang, careîntrerupe cooperarea ºi întrajutorarea. În acelaºitimp, prezenþa unor comportamente camanipularea sau atitudinile agresive primare scadedorinþa de cooperare a persoanelor sau grupurilor.Dimpotrivã, realizarea echilibrului ºi armoniei înraporturile interpersonale, gândurile pozitivedeschise spre alþii cu sinceritate, înlãturãasperitãþile sau piedicile posibile ale procesului decomunicare, apropie oamenii ºi diminueazãegoismul, revigorizeazã sentimentul demnitãþiipersonale ºi susþin dialogul fertil ºi acþiunilecomune prosociale.

Condiþiile esenþiale pentru a coopera suntcunoaºterea de sine ºi cunoaºterea parteneruluicomunicãrii, cunoaºterea celorlalþi semeni –acestea fiind temeliile respectului reciproc. Înacest sens este bine sã ne amintim de expresia luiSaint-Exupery „Respect pentru om! Aceasta estepiatra de încercare!” Recunoaºterea deschisã avalorii altei persoane, a dreptului la autodevenireculturalã ºi autoafirmare ca persoanã reprezintãatât recunoaºterea individualitãþii ºi a diferenþelorfireºti, explicate ºtiinþific de psihologia diferenþialãºi de etnopsihologie, cât recunoaºterea posibilitãþiiºi necesitãþii coperãrii, a dezvoltãrii relaþiilorinterpersonale pozitive, bazate pe comunicareaconstructivã, pe comuniune ºi pe relaþiilemodelatoare ale conduitelor civilizate. Pasul de larespectul reciproc la prietenie devine posibil încondiþiile edificãrii, prin educaþie, a atitudinilor ºia comportamentelor care vizeazã cooperarea ºi obunã convieþuire socialã, astfel încât membriidiferitelor grupuri sociale sã îºi antreneze ºi sã îºifructifice disponibilitatea pentru autodezvoltare ºiautorealizare personalã, bazate pe principiimorale. În mãsura în care izvorãsc din marea ºicomplexa cupolã a „Binelui, Frumosului ºiAdevãrului”, înscriindu-se permanent în dinamicaacestor valori, principiile morale la care aderãpersoana asigurã cooperarea fructuoasã întreoamenii care se atrag, se apropie afectiv ºi seunesc atât pe baza diferenþelor individuale, cât ºia trãsãturilor general umane. În cadrul cooperãrii,afecþiunea, sinceritatea ºi empatia trebuie mereucultivate, pe baza unui echilibru necesar întremotivele ºi interesele personal-individuale ºi celepersonal-sociale. Tocmai de aceea, în relaþiileinterpersonale este bine sã conºtientizãm maifrecvent ºi mai profund ceea ce gândea LucianBlaga (1977, p. 167) când scria: ”Între intereselenoastre mãrunte, periferiale, ºi sinceritatea noastrãse declarã lesne o incompatibilitate. Sinceritateane-o regãsim mai degrabã pe linia intereselornoastre mari, întemeiate pe instinctefundamentale”. Cultivarea relaþiilor interpersonalestenice presupune, deci, simpatie, afecþiune,iubire, cãci – dupã cum spunea Marin Preda –„dacã dragoste nu este, nimic nu este”. Dupãexpresia lui Pavelcu (1970, p. 87), afectivitatea

2200



2200 TRIBUNA • NR. 113 • 16-31 mai 2007

Vasile Preda

Cultivarea atitudinilor-valori ºi comportamentelor prosociale

cultura civicã

2211



2211TRIBUNA • NR. 113 • 16-31 mai 2007

Criza configuratã de curând în spaþiulpublic ieºean referitoare la conflictul dintreo seamã de mai tineri cercetãtori (Dorin

Dobrincu, Flavius Solomon, Liviu Brãtescu º. a.)de o parte, ºi acad. Al. Zub, de alta, a dezvãluitopiniei publice existenþa în cadrul Institutului deIstorie al Academiei „A. D. Xenopol” a unuifocar tensional mai vechi ºi, probabil, mai ampludecât lasã sã se întrevadã formele acute pe careevenimentul le îmbracã. Aparent, totul a pornitde la ultimele alegeri ale conducerii institutului,unde votul angajaþilor a adus în avanscenã o altãechipã decât cea agreatã de Academie. Rãspunsulosificatului for ºtiinþific a fost invalidareaalegerilor, ceea ce nu a putut decât sã irite echipade cercetãtori ºi sã o ridice solidar împotrivaºefului institutului, profesorul Zub care conduceºi secþia istoricã a Academiei. De o parte s-ainvocat – pe bunã dreptate - „voinþa popularã”,de celalaltã s-a recurs la mecanismele statutare,aºadar la argumentele juridice, formale.

De fapt, ceea ce se petrece la Iaºi în mediileistorice este doar expresia instituþionalã,birocraticã – sau cum s-ar dori sã i se mai spunã– a unui conflict care este mai puþin unul între„bãtrâni” ºi „tineri”, aºadar între generaþii, ºi maimult unul între viziuni ºi abordãri, ale trecutului,dar ºi ale actualitãþii trãite. Într-adevãr, înainte dea deveni istorie, trecutul a fost prezent,actualitate, iar revolta celor în plinã afirmare dinincinta istoriograficã din capitala Moldovei paresã fie o „bãtãlie pentru Hernani”, pentrulegitimarea formalã a unui alt mod de a scrieistoria.

Asemenea strãdanii au mai avut loc, dupã1989, ºi în celelalte centre prestigioase, cuvechime, ale scrisului istoric românesc, în cadrelede viaþã eliberate de revoluþie de sub apãsareadictaturii ideologice unipartinice ºi urnite înspreo viaþã liberã, amprentatã de pluralismul deopinii. La Cluj, un adevãrat manifest al noului felde a descãtuºa istoria de constrângeri ºi de a oscutura de poncifuri a fost manualul de istorie declasa a XII-a publicat de cinci coautori în toamnalui 1999 la Ed. Sigma. Criticat în parlament,întâmpinat cu multiple rezerve, în numele morgiiprofesionale, chiar de istorici altminteridezinhibaþi, interzis în ºcoli, în cele din urmã(2001), prin ucazul ministerial al ministreiEcaterina Andronescu, manualul – elaborat pebaza unei programe revoluþionare datorateechipei ministrului A. Marga ºi venind ca unecou al demistificãrii interpretãrilor manipulativeale trecutului întreprinse de istoricul bucureºtean

Lucian Boia (1997) – a catalizat decantãrile ºi aseparat lumea istoricilor între adepþii vechiului ºicei ai noului tip de discurs.

La Bucureºti, regrupãrile – mai puþin tranºanteîn aparenþã, dar nu mai lipsite de substanþã – s-au produs în jurul lui Daniel Barbu, repliat laFacultatea de ªtiinþe Politice a Universitãþi dincapitalã, ºi a luat forma confruntãrii tenace agrupului de istorici din preajma lui BogdanMurgescu, fie cu tabãra opusã din cadrulFacultãþii de Istorie, fie cu adepþii renovaþiei pevârfuri de la Institutul de Istorie „N. Iorga”.

Dar cum, repet, nu este în niciunul dintrecazuri vorba despre lupta „începãtorilor” contra„pensionabililor”, ci cu înfruntarea pluraliºtilor cu„monodiscursiviºtii”, sau a „independentiºtilor”cu „obedienþii” faþã de orice putere politicã ce-aravea veleitãþi autoritariste, în aceeaºi tipologie deconfruntãri este de încadrat ºi cruciada criticilornoului tratat de istorie al Academiei purtatã chiarde unii dintre membrii ei (acad. ªerbanPapacostea) ºi de alþi cercetãtori din diversecentre (regretatul Leon ªimanschi de la Iaºi,ªtefan Andreescu de la Bucureºti, Adrian AndreiRusu ºi subsemnatul de la Cluj etc.).

Ceea ce se petrece astãzi în echipa de istoricia acad. Al. Zub este astfel integrabil unui curentmai amplu, chiar dacã, de astã datã, bãtãlia se dãîn termeni administrativi, pe faþã, asumând toateriscurile. Printr-un paradox, cei care astãzi voromologarea alegerilor „libere” a conduceriiinstitutului ieºean sunt – dupã cum preciza Al.Zub într-un recent interviu publicat în revista 22– chiar unii dintre cei aduºi de domnia sa înechipã, promovaþi în diverse forme de-a lungultimpului ºi trimiºi cu burse sã studieze.Stupoarea magistrului în faþa a ceea ce domnia sanumeºte „nerecunoºtinþa” sau „ingratitudinea” lornu este, totuºi, de înþeles, decât într-o ordineeticã genericã, epuizatã de logica mãrinimiei ºigratitudinii. Validã în plan uman, ea nu are totuºirelevanþã în termeni instituþionali, undeprogramele ºi sarcinile de serviciu conþin ºiposibilitãþi, ba chiar obligaþii de rafinare ºiperfecþionare, în interiorul þãrii ºi în afarã,atingerea unor standarde cu recompenseleaferente etc. De bunã credinþã fiind, nu cred cãAl. Zub ºi-a selectat mai tinerii colaboratori pealte baze decât cele ale convingerii cã sunt niºteinºi cu un apreciabil potenþial de dezvoltare apropriei vocaþii.

Interpretarea revoltei unei pãrþi acercetãtorilor de la Iaºi altminteri decât ca pe odorinþã de renovare instituþionalã este, de aceea,

mai puþin importantã pentru atmosferaintelectualã de la noi, pãstrându-ºi amaraactualitate doar în planul orgoliilor ºi relaþiilorinterpersonale. Situaþia incomodã a transformãriiunuia dintre marii istorici români în viaþã, dl.Zub însuºi, într-un „nemuritor” silit sã gestionezeevoluþii administrative neaºteptate aduce, dinpãcate, ºtirbiri unui prestigiu ce pãrea definitivconsolidat ºi aureolat. Asocierea numeluiacademicianului cu cel al colegului sãu, dl. DanBerindei, dezvãluit anii trecuþi ca fost colaboratoral Securitãþii ºi nescuturat din copaculrãspunderilor decizionale ale Academiei, nusporeºte în nici un fel simpatia faþã de un foranchilozat, incapabil de reformã, în care fostulpreºedinte însuºi, criticul Eugen Simion, continuãsã îºi profileze umbra într-o manierã care astârnit proteste ºi la Institutul de Istorie ºi TeorieLiterarã „G. Cãlinescu”, în conducerea cãruia s-aretras cu veleitãþi de baron ereditar.

Din aceste întortocheri instituþionale, operapersonalã de istoric nu îl poate salva pe Al. Zubcu blazonul nepãtat. El se confruntã astãzi cu opresiune de jos ºi cu una de sus, ultima veninddin partea celor ce doresc sã traversezeschimbarea neclintiþi în anchiloza lor. Nimeni nuîi contestã poziþia de lider al istoricilor români, ºinici ºefia instituþionalã. Din câte se poateînþelege însã, revoltaþii doresc diminuareapaternalismului la institut, limitarea ingerinþelorinstituþiei-umbrelã ºi posibilitatea de a-ºi dublaefortul de cercetare prin accederea la anumitepoziþii de decizie. La rândul sãu, academicianulieºean nu pare sã socoteascã pe vreunul dintreinsurgenþi lipsit de talent profesional ori decapacitatea de performanþã, chiar dacãstandardele sale de exigenþã rãmân ridicate ºi înnumele lor formuleazã o seamã de obiecþii.Soluþia stã numai în abilitatea de „politician” aprofesorului Zub însuºi. El are de ales între afavoriza prin toate pârghiile posibile schimbareasau a cãuta toate justificãrile formale pentru aîngãdui continuitatea problematicã.

Un lucru rãmâne sigur: la Iaºi, printre istorici,s-a format o masã criticã ce preseazã în direcþiaunei reformãri instituþionale ºi s-ar putea ca aniiurmãtori sã aducã ºi în alte locuri din þarã crizede acelaºi tip, anticipate, în fond, de crizainstituþionalã manifestã flagrant în ultimele lunipânã ºi la vârful ierarhiei politice a þãrii.

puncte de vedere

Insurgenþe istoriograficeOvidiu Pecican

reprezintã „forþa centrifugã a personalitãþii care sedãruieºte ºi forþa centripetã a partenerului careabsoarbe, într-un contact sufletesc, hrana afectivãoferitã de altul, hranã care înseamnã acceptare,preþuire, cooperare, solidaritate, înseamnãsubstanþa care alimenteazã sentimentul stabilitãþiiºi echilibrului, este puntea spre conºtiinþa de”noi”,fiecare având o adecvatã conºtiinþã de sine”.

Convieþuirea stenicã, pozitivã se sprijinã penormele bunei-cuviinþe, ale toleranþei optime, petact ºi politeþe, pe respectarea individualitãþilor, adiferenþelor, dar ºi pe respectul viu pentru spiritulconstructiv al cetãþii ºi pe implicarea în activitãþilecare duc la optimizarea vieþii sociale. Toate

acestea contribuie la edificarea ºi funcþionareasocietãþii civile, care presupune ºi întrajutorareaumanã în contextul cultivãrii ºi exprimãriitrãsãturilor ºi valorilor individuale, relaþionate cucomportamentele prosociale, într-un climatdemocratic, de libertate autenticã.

BIBLIOGRAFIE

Blaga, L. (1977), Elanul insulei, Editura Dacia,Cluj-Napoca.

Brehm, W.J. (1966), A theory of psychologicalreactance, Academic Press, New-York.

Brâncovenu de Noailles, A. (1966), Cartea

vieþii mele, Editura Univers, Bucureºti. Pavelcu, V. (1970), Invitaþie la cunoaºterea de

sine, Editura ªtiinþificã, Bucureºti.Salade, D. (1998), Formarea

comportamentului moral-civic, în: M. Ionescu(coord.), Educaþia ºi dinamica ei, Editura TribunaÎnvãþãmântului, Bucureºti, p. 141-147.

Stãnescu, N. (1985), Amintiri din prezent,Editura Sport-Turism, Bucureºti.

Turcia). Între Congresul de la Viena (1815) prin carePolonia dispare de pe hartã, cel de la Berlin din1878 (ce consfinþeºte naºterea României moderne)ºi cel de la Versailles (1919), problema refugiaþilorva fi reluatã din perspectiva minoritãþilor oprimate,pregãtite sã se transforme din persecutaþi înopresori, în numele principiului naþionalitãþilor.Înaltul Comisariat al Refugiaþilor, înfiinþat în 1921,ca ºi crearea dreptului internaþional al refugiaþilor,nu au rezolvat problemelor unor populaþii tot mainumeroase, ce încep sã fie calificate drept„apatride”, oameni fãrã loc – etichetã convenabilãatît opresorilor cît ºi apãrãtorilor drepturilor omului.Cazul bãnãþenilor, populaþie ºvabo-lorenã adusã înBanat în secolul al XVII-lea la îndemnul regineiMaria-Tereza, e semnificativ. Împãrþiþi dupãVersailles între România, Ungaria ºi Iugoslavia ºisuspectaþi de a fi colaborat cu naziºtii înainte de1943, bãnãþenii au fost siliþi dupã 1944, din cauzaproiectului comunist de „degermanizare”, sã-ºidovedeascã originile „franceze” pentru a-ºi salvapielea (11). În acest fel, dupã 1946 unii au reuºit sãse instaleze ca lucrãtori agricoli cu bunecompetenþe în Alsacia. Nevoia de mînã de lucru aînvingãtorilor din cel de al Doilea Rãzboi Mondiali-a scutit de o soartã mai rea: cea a imensului„nucleu rezidual” de refugiaþi cãrora nu li s-aacordat statutul de refugiaþi, în majoritateintelectuali: bãtrîni, mutilaþi, bolnavi, depresivi – toþideclaraþi „puþin rentabili”: „elita uitatã” ce numãra,în jurul anilor 1950, între 40.000 ºi 200.000 depersoane, alcãtuitã din oameni „de nefolosit” (fr.inemployables, 12).

În ciuda voinþei de a defini starea de refugiat,Convenþia de la Geneva din iulie 1951 a reþinutformulãrile restrictive solicitate de delegaþiafrancezã. În ce priveºte aplicarea textului Convenþieiîn Franþa, semnalãm cã obsesia fraudei, prin carerefugiatul e obligat sã-ºi dovedeascã persecutarea –împotriva prevederilor Convenþiei! -, instaurîndastfel distincþia arbitrarã între refugiaþi „adevãraþi” ºi

„falºi” (datoratã spaimei de militantismulrefugiaþilor comuniºti, „importatori” de doctrinãinsurecþionalã) se atenueazã prin menþionarea„îndatoririlor” legale ale refugiatului faþã de þaraprimitoare. Cu toate acestea, interesele diverselorministere franceze (deschiderea pentru AfacerileExterne, controlul ºi supravegherea pentru celeInterne, aprovizionarea cu forþã de muncã pentruMinisterul Muncii) au fãcut, ca tratarea refugiaþilorsã se facã prin calificãri succesive, în absenþadefinirii juridice a statutului lor. Democratizareatehnologiei informaþiilor, ce implicã existenþa unui„emiþãtor central” al mesajelor, identic pentruîntreaga naþiune (în domenii precum transporturile,comunicarea, editarea de texte) pune în joc imaginice aduc la prezenþã fapte invizibile ce introduccetãþeanul, prin interiorizarea semnelor, într-oambianþã de mobilizare generalã (împotrivaturbulenþilor, sindicatelor, duºmanilor politici,teroriºtilor). Într-un cerc al contradicþiilor, extindereaschimburilor genereazã dispozitive de protecþieîmpotriva acestei intensificãri iar libertatea decomunicare se opune libertãþii de circulaþie. Prinprocesul interiorizãrii puterii, descris de MichelFoucault ca „etatizare a relaþiilor de putere”,naþionalizarea vieþii sociale devine un obstacol încalea mondializãrii comunicãrii ºi schimburilor.Universalitatea naþiunii „protectoare” rezumã, defapt, particularitãþile exclusiviste ale dominaþieisociale. Tehnologiile contemporane ale aservirii,anticipate de economia marxistã ca o cerere deconstrîngere formulatã de subiecþi descriºi casolicitanþi, instituie controlul simbolic alidentitãþilor prin inventarierea scripticã a urmeloracestora, ce ia locul hermeneuticii stigmatelorcorporale ºi al recunoaºterii particularitãþilor fiziceprin detectare directã (13).

Lipsiþi de reprezentare ºi de protecþie, prizonieriai unor „legãturi indirecte” cu þara ce-i primeºte,refugiaþii zilelor noastre, europeni, africani, asiaticisau veniþi de altundeva, sînt supuºi politicilorsuveraniste ºi logicii aservirii. În majoritatea lor, eisînt excluºii veniþi de departe ai societãþilor actuale.Reluînd un articol al lui Hannah Arendt din 1943,Noi, refugiaþii, Giorgio Agamben vede în aceºti

oameni categoria paradigmaticã a conºtiinþei istoriei(14).

Denaturalizaþi ºi deznaþionalizaþi forþat în marenumãr dupã 1917, plasaþi în afara dreptului prininexistenþa categoriei de universalitate a persecuþiei,refugiaþii, prinºi între naturalizare ºi repatriere, sîntmartorii crizei drepturilor omului. Categorie socio-istoricã apãrutã în sînul statului-naþiune, în careomul-cetãþean, definit prin naºtere, e bazasuveranitãþii, refugiaþii, oameni dar nu cetãþeni (15),confirmã „ficþiunea” apartenenþei naþionale prinnaºtere ºi prin urmare a naºterii naþiunii. În aceastãlogicã, istoria macabrã a lagãrelor de internare,devenite lagãre de concentrare (a cãror destinaþieiniþialã era, aratã G. Noiriel, primirea tuturorimigranþilor), se încheie, într-o progresie fireascã aororii, prin exterminarea evreilor ºi a þiganilor lasfîrºitul celei de a doua conflagraþii mondiale.„Apatrizi de fapt” (s.n.) – aºadar nu de drept -,refugiaþii constituie un concept-limitã: „rezidenþistabili non-cetãþeni”, plutind între extrateritorialitateºi ateritorialitate, ei întruchipeazã exodul continuual celor lipsiþi de orice drepturi, în afara celui alrefugiului – excepþie neconfirmatã de nicio regulã.Europa de mîine, conchide autorul, va fi patriaexodului imobil al cetãþenilor, apatrizi la ei acasã:popoare fãrã naþiuni, smulse din topografie ºidezintegrate topologic; „pãmînturi ale nimãnui” încare toþi cetãþenii vor fi fraþi într-un refugiu comun,fãrã repere, fãrã lege ºi fãrã viitor.

N O T E (1) Gérard Noiriel, Réfugiés et sans-papiers. La

République face au droit d’asile. XIXe-XXe siècle [1991],Paris, Hachette, 1998, p. 15.

(2) Ibid., p. 21. (3) Prin aceasta, „comanda politicã” devine, simultan,

obligaþie civilã ºi religioasã. Anticipînd naþionalismulmodern, legiºtii francezi ai Renaºterii, printre care JeanBodin, definesc statutul strãinilor, opuºi „cetãþenilor”,prin criteriul excepþiei de la legea proprietãþii (le droitd’aubaine, iniþial dreptul succesoral al regelui privindbunurile strãinilor nenaturalizaþi, lipsiþi de moºtenitori):acceptarea lor e un privilegiu exclus de la dreptul comun.

(4) G. Noiriel, Etat, nation et immigration. Vers unehistoire du pouvoir, Paris, Belin, 2001, p. 489.

(5) G. Noiriel, Réfugiés et sans-papiers…, op.cit., p.47-48.

(6) Cu excepþia percepþiei poliþieneºti, simplificatoare,care vede în strãini oameni cu bani iar în migranþi autoride dezordini (cf. G. Noiriel, Etat…, op. cit., p. 491).

(7) G. Noiriel, Réfugiés et sans-papiers…, op. cit., p.65.

(8) Ibid., p. 92. (9) Ibid., p. 44. (10) Ibid., p. 72. În 1835, un refugiat italian,

beneficiar al unor subsidii, e declarat de statul papaldelincvent comun. Ajutorul material îi e suprimat destatul francez, însã serviciile diplomatice franceze aflã cãinformaþiile vehiculate de „guvernul reacþionar” papal sîntfalse. Ca urmare, subsidiile „refugiatului” sînt restabilite.

(11) Ibid., p. 129 ºi urm. Între 1946 ºi 1948, ziarul «Le Monde» aratã în cîteva articole cã, înainte de anii1850, în Banat preoþii predicau în francezã ºi cã, lasfîrºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, bãnãþeniicontinuau sã joace vechiul joc de cãrþi „la préférence ».

(12) Ibid., p. 136. (13) Ibid., p. 314 ºi urm. (14) «Au-delà des droits de l’homme», trad. fr. în

Moyens sans fins. Notes sur la politique, Paris, Payot,2002, p. 25 ºi urm.

(15) Apatrizii, aratã Agamben, reprezintã un cazparticular al stãrii de refugiu (op. cit., p. 27).

2222



2222 TRIBUNA • NR. 113 • 16-31 mai 2007

(urmare din pagina 13)

Refugiaþii ºi dreptul laazil

2233



2233TRIBUNA • NR. 113 • 16-31 mai 2007

Luna februarie a fost plinã de tot felul deconferinþe, la care trebuia sã asist cel puþin dincomplezenþã, tot felul de activitãþi universitare,

la care trebuia sã particip, deoarece eram invitat ºila restaurant ºi nu se face, nu este frumos sã fiiprezent doar la masã. Dupã aceea a venit lunamartie care a fost una dintre cele mai aventuroasedin punct de vedere filosofic. M-am deplasat întreLes Houches (Mont Blanc, aproape de Chamonix),Grenoble, Geneva (Elveþia), Echirolles (régiuneaRhône-Alpes), Paris, de fiecare datã pentru uneveniment major. Mai întâi foarte rapid voi rezumacâteva activitãþi din luna februarie în acest articol,apoi pe cele din luna martie în articolul urmãtor.Februarie filosofic

Deci din politeþe fãceam act de prezenþã înamfiteatrele în care aveau loc prelegeri plictisitoare,mediocre, lipsite de interes ºi, ceea ce este mai grav,pseudo-filosofice. Este vorba de un fenomen generalîn filosofia universitarã francezã, dar ºi în cea anglo-saxonã: inflaþia conceptualã, filosofia de piaþã(utilitarismul), deconstructivismul cultural,debandada intelectualã. O consecinþã a acestuifenomen este "efectul master". Nu ºtiþi ce este?Efectul master apare în mod sistematic, atunci cândse organizeazã colocvii ºi congrese internaþionale defilosofie, unde optzeci la sutã (80%) dinparticipanþi sunt proaspeþii absolvenþi ai masteruluifilosofic, adicã tinerele talente, tinerele genii careîncep sã înveþe cum sã scrie ºi sã vorbeascã limbajulfilosofic, care atunci când vorbesc dau mult dinmâini, duc arãtãtorul la frunte, se bâlbâie, seplimbã, se scarpinã la ceafã scremându-se îndelungpentru a formula o idee etc.

Astfel m-am deplasat pe 6 februarie la unseminar organizat de Patrick Pajon la UniversitateaStendhal, din Grenoble, pe niºte teme care audevenit la modã acum, ca extratereºtrii, oameniiartificiali, oamenii modificaþi ºi alte utopii de acestgen. Am ascultat de data aceasta trei conferinþeinteresante: mai întâi Michel Viegnes, profesor laUniversitatea din Friburg, amic de multã vreme ºicu care am predat împreunã ani în ºir studenþiloramericani la Universitatea Stendhal; apoi profesorulla pensie Jean Marigny, specialist în vampiri, farfuriizburãtoare ºi extratereºtri, care cãlãtoreºte adesea înRomânia (vezi articolul "Impossibilia moralia"); ºi înfine excelenta Cécile Meynard, care a fãcut oconferinþã pe tema androizilor.

Tot la Grenoble am þinut o conferinþã despreadevãr, pe 7 februarie, în faþa Societãþii Alpine deFilosofie (SAP), la Biblioteca municipalã. Conferinþa(filmatã ºi înregistratã) a avut atât de mare succescã mi-a produs neplãceri, deoarece a provocat nunumai admiraþia publicului, dar ºi gelozia unora dinspecialiºtii prezenþi în salã, printre care ºi fostulmeu director de doctorat. Pe 8 februarie am fost laENS (Ecole Normale Supérieure) din Lyon la unseminar de filosofia ºtiinþelor pe tema plictisitoare amatematizãrii. Este organizat de o colegã, care sepretinde o "bunã prietenã", ºi care deþine artainegalabilã de a invita conferenþiari mediocri, pecare-i cautã îndelung în Italia, în Germania, înOlanda, ba chiar ºi la Paris unde, este bine ºtiut,poþi sã gãseºti mai degrabã acul în carul cu fândecât un filosof autentic. În timp ce eu i-am propusîn mai multe rânduri o conferinþã desprefundamentele matematicii la Frege, Russell,

Wittgenstein ºi alþii. M-a refuzat politicos ºisistematic; face pe surda. Bine dar de ce particip laun astfel de seminar insipid ºi inodor?Din douã motive: unul de tip psihologic, iar altulde tip practic. În plan psihologic, asistând la acesteprelegeri, mi se ridicã moralul intelectual! Iautemperatura activitãþii filosofice franceze, care estecãlduþã, ºi astfel mã simt dintr-o datã mare ºi tare,sigur de mine, mulþumit, bucuros, toatã lumea estea mea, devin generos, simpatic, amabil, politicos. Înplan practic, de când ENS s-a mutat de la Paris laLyon, aceastã instituþie prestigioasã ºi-a instalat ºi obibliotecã bine dotatã ºi bine echipatã. Mai dau oraitã pe acolo sã mã þin la curent cu noile publicaþiimarxisto-cubane, în care ni se aratã progreseledeosebite obþinute de regimul castrist în educaþie,culturã ºi asistenþã medicalã; asta la sectorulfilosofie! Dupã care mã duc sã-l iau uºor pestepicior pe bibliotecarul responsabil al acestuidomeniu ºi-mi comand propriile cãrþi explicându-icã este vorba despre un tip foarte bine, un filosoffoarte cunoscut ºi cã prin urmare biblioteca artrebui sã cumpere câteva din operele respective,foarte importante pentru studenþi.

Pe 13-14 februarie, la Grenoble, am avut parte deo adevãratã ºansã. Efectul master ºi-a manifestatîncã odatã impetuozitatea pe tema praxeologiei.Care-i problema, nu ºtiþi ce înseamnã? Nu-i nimic,nici ei nu ºtiau ce înseamnã. Este un domeniul alfilosofiei centrat pe acþiune, asta-i la modã acum. Omodã cam veche, cãci nu mai ºtiu ce pseudo-filosofdin secolul al XIX-lea zicea cã trebuie sã acþionãmiar nu sã filosofãm! S-a acþionat atât de bine însecolul trecut cã rezultatele au fost catastrofice. Darsecretul unor astfel de manifestãri constã în faptulcã nimeni nu ºtie prea bine despre ce este vorba,despre acþiune, despre percepþie, despre limbaj,despre gândire, despre cunoaºtere, despre conºtiin-þã? Poate cã despre toate la un loc, dar sub semnulacþiunii, ca la M…x! Dar ce credeþi cã ei sunt idioþica sã-i pronunþe numele ? Nu se poate aºa ceva,trebuie sã fii subtil ºi ambigu, sã su-ge-re-zi, sã di-si-mu-lezi. Pe scurt, praxeologia este un marxismdeghizat, cosmetizat ºi machiat, ºi care-ºi revendicãcu desãvârºire originile materialiste.

M-am desfãtat cu aceastã reprezentare teatralã, încare fiecare ºi-a interpretat perfect rolul chiar ºiatunci când se vorbea despre altceva decât despresubiectul anunþat. Numai cã un actor, oricât ar fide bun, nu este filosof nici cel puþin în timpulreprezentaþiei, iar dupã aceea cu atât mai puþin ; eltot actor rãmâne orice s-ar spune. Iar actorii, caoriunde în lume, dispun de cam aceleaºi capacitãþicognitive, pe care regizorii le cunosc atât de bine…Pe 23 februarie am fãcut conferinþa de la Vif petema fericirii (vezi articolul precedent), iar pe 27februarie am participat la prânz la niºte conferinþepe tema utopiei, deoarece universitãþile dinGrenoble au organizat "Saptãmâna utopiei". De ce?Pentru cã trebuie sã obiºnuim lumea cu utopiileprin propagandã sistematicã ºi ca sã nu se remarcemanipularea, invitãm participanþi cu opinii diferiteºi chiar (doar un pic) critice. De exemplu puteþiafirma cã utopia este o chestie plictisitoare, dar numai mult. Iar seara, am prezentat una din cãrþilemele la Librãria Sphinx, în domeniul filosofieiminþii. În salã era ºi unul trimis de CEA (Centre de

l'Energie Atomique), un fel de întreprinderenaþionalã tentacularã, care dispune ºi de servicii desecuritate, de informaþii ºi contra-informaþii. Practic,în fiecare an am avut câte un "student" care asistala cursurile mele, inginer la pensie, fost angajat alacestei întreprinderi. Gurile rele spun cã suntprezenþi peste tot; dar eu nu prea cred. Oricumcâinii latrã, ursul merge.Individul foarte amabil mi-a spus cã vrea sã urmezecursurile mele, cã vrea sã-mi cumpere cartea, cã îlintereseazã filosofia ºi alte baliverne de acest gen(cartea mi-a cumpãrat-o!). Foarte bine, i-am rãspus,sunt obiºnuit cu aºa ceva. Ba chiar venise pregãtit ºicu o întrebare filosoficã, pe care o învãþase pe derost ºi pe care a pus-o în public dupã conferinþã,despre problema "fascicolului de impresii" înperceperea sinelui. I-am explicat cã este vorba aicidespre o problemã filosoficã importantã, deidentitate personalã de-a lungul timpului, semnalatãde Hume, reluatã de Russell ºi dupã aceea deQuine. Ideea filosofilor anglo-saxoni, cu care nu potfi de acord, este cã sinele nu are realitate obiectivã,ci este o simplã iluzie. Pe urmã am intrat în detaliitehnice ca sã-l bag în ceaþã.Le era ãstora teamã cã o sã critic noile tehnologii ºinanotehnologiile, cã aº fi tehnofob iar nu tehnofil,ºi s-au gândit sã mã supravegheze ºi sã mãintimideze! Or eu nu sunt nici una nici alta, cãcinu sufãr nici de fobii dar nici de fetiºism; eu suntfilosof prin vocaþie ºi rãmân fidel propriilorconvingeri. Ba mai mult, au încercat sã mãcenzureze fie în mod indirect provocândautocenzura, fie în mod direct (ca securiºtii noºtripe vremuri); aºa mi s-a întâmplat cu o conferinþãdespre transumanism þinutã în noiembrie 2006 ºitransmisã integral ºi în direct pe Internet. Însãînregistrarea video, editatã de Universitate, a fostamputatã de trei minute "pe motive tehnice", exactacolo unde am afirmat de douã ori cãtransumanismul este o ideologie periculoasã, onouã formã de totalitarism.

Libertatea de expresie este problematicã aici înOccident. Aceasta începe sã fie eliminatã chiar ºidin singurul spaþiu de libertate care ne mairãmânea: campusul universitar. Iluzia acesteilibertãþi nu va mai dura mult timp nici în þãrile dinestul Europei. Normele europene vor reglementa ºiaceastã problemã aºa cum au procedat ºi cuexcluderea altor valori, sau cu distrugereaagriculturii, fie pe motive de igienã, fie desecuritate, de liniºte, de ordine, de protecþie, desãnãtate etc. Nu dintr-o datã, nu brusc, ci încetul cuîncetul, ºi de fiecare datã pentru alte motive decâtcele reale: lipsa timpului, reducerea spaþiuluiredacþional, a fondurilor necesare, a subvenþiilor, apersonalului, renovarea, transformãrile,modernizarea, societatea deschisã, rentabilitatea,înlocuirea culturii cu spectacole, cu circ, cu glume,schimbarea redacþiei unei reviste, schimbarea rubri-cilor, eliminarea anumitor colaboratori, protestelevenite de la cititori etc. În fond ºi la urma urmeilibertatea expresiei este garantatã prin constituþie,doar consecinþele acesteia sunt mai puþin previzibileatunci când spuneþi ceea ce gândiþi: nu mai gãsiþide lucru, se închid uºile peste tot, nu puteþi publicaîn revistele de specialitate, editorii vã refuzãmanuscrisele, colegii nu vã invitã în colocviileinternaþionale sau în universitãþile de varã etc.

Grenoble, 28 februarie 2007

Nomadismul filosofic (I)Jean-Loup d'Autrecourt

remarci filosofice

dezbateri & idei

2244



2244 TRIBUNA • NR. 113 • 16-31 mai 2007

insomniile globalizãrii

În vreme ce urmãream ecranizarea dupã dejaarhicunoscuta ºi arhicirculata carte-emblemã alui Süskind, un gând mi s-a insinuat discret

printre sinapsele concentrate sã prelucrezevizualitatea unei poveºti altfel eminamenteconstruitã în jurul ideii de miros. Personajulprincipal, Grenouille are o singurã problemã. Deºipoate crea sute de parfumuri sublime, care sã-ifacã pe înstãriþii sau nobilii din Paris sã se batãpentru un flacon, Jean-Baptiste are o dramã, careîl va aduce acolo de unde a pornit: în pestilenþalocului de naºtere, unde va muri “graþie” proprieisale opere. Lipsa mirosului personal. Creatorul deparfumuri al cãrui corp nu secretã marca olfactivãa trecerii sale prin lume. Cel care furnizeazãlucrul dorit de toþi, dar care nu are nici mãcarfundamentul pe care toatã lumea îl posedã ca undat de temã, care nu este niciodatã luat îndiscuþie, care este de fapt marginalizat, care nupoate fi suportabil decât prin înfrumuseþare,printr-o explicitã înnobilare.

Criza Europei de Vest este într-o mare mãsurãschiþabilã prin aceastã metaforã. Europa este înstare sã furnizeze sute de formule de confort,democraþie, protecþie socialã, bunãstare, stabilitateeconomicã, laicitate, non-discriminare,corectitudine politicã, garantarea drepturiloromului sau culturã pentru toate gusturile,

nivelurile ºi necesitãþile. Însã vocea ei s-a diluat,pânã aproape de dispariþie. Dacã întrebi un tânãrlondonez get-beget care sunt valorile dupã care seorienteazã în viaþa de zi cu zi, care îi suntloialitãþile, în ce crede, rãspunsurile nu vor merge,statistic demonstrabil, nici cãtre statul de dreptcare îl apãrã de tirania arbitrarului, nici cãtrecredinþa în divinitate, nici cãtre þara sa. Dar…dacã aceleaºi întrebãri ar fi adresate unui tânãrmusulman, nãscut ºi crescut în Marea Britanie,fiind a treia generaþie a unei familii strãmutatedin Pakistan în Regatul Unit, iarãºi statisticvorbind, ºansele ca el sã raspundã cã se conduceconform preceptelor din shari’a, cã Islamul este

religia sa ºi cã loialitatea sa înainte de toate estefaþã de Allah sunt substanþial mai mari. Aceastaîn vreme ce tânãrul londonez va fi preocupat sãaibã un discurs politically correct, iar tânãrulmusulman sã nu se depãrteze de valorile sale,deoarece disoluþia identitãþii þãrii în care s-anãscut, a crescut ºi unde a beneficiat de toateavantajele pe care nu le-ar fi avut în þara pãrinþilorsãi îi repugnã. ªi îi repugnã ºi pentru cã nu seregãseºte printre de acum conaþionalii sãi nativi,care nu se duc la bisericã, au acces la servicii maibune decât crede el cã ar avea, pentru cã tradiþiilelor sunt atât de secularizate, încât nimeni nu seîntrerupe la 12 din lucru pentru a se înclina cufruntea la pãmânt cãtre locul sacru de undeiradiazã puterea Profetului lãsatã moºtenirecomunitãþii credincioºilor.

Pentru mulþi musulmani europeni, radicalizaþidin cauza discriminãrii, a auto-ghetoizãrii ºi acreºterii demografice substanþial mai mari decât lacelelalte grupuri de populaþie europeanã, Jihaduleste noua mare Revoluþie, singura posibilã,singura capabilã sã instaureze ordinea. Pãcatultuturor fundamentalismelor, de care Europa aavut parte cu vârf ºi îndesat în secolul trecut. ªi a cãror lecþie a înþeles-o prea bine. Construcþiaeuropeanã a plecat, printre altele, ºi de lapremisele evitãrii repetabilitãþii unui coºmarprecum nazismul sau comunismul. UniuneaEuropeanã a fost primul experiment reuºit alparadigmelor instituþionalismului ºiinterdependenþei complexe, instituþionalizate ºilegitimizate la nivel internaþional. Prin edificareaunui spaþiu comun în care toþi cei care trãiesc înstatele Uniunii sunt legaþi prin monedã unicã,prin instituþii de reprezentare ºi decizie la nivelcomunitar, prin circulaþia liberã a mãrfurilor,bunurilor ºi a forþei de muncã s-au pus premiselediversitãþii, s-au aºezat fundamentele unei vieþimai bune, mai protejate. ªi pentru cã demografiabãtrânei Europe nu a mai arãtat bine de prin anii‘70 încoace, s-au deschis graniþele pentruemigranþii care voiau sã munceascã îndemocraþiile avansate ºi bine consolidate aleVestului. E adevãrat, în domenii în care dejaeuropenii nativi nu mai doreau sã evolueze, fiedin cauza plafoanelor de salarizare, fie pentru cãîºi doreau mult mai mult. Dintre toate grupurilede emigranþi, numai unul ridicã probleme deperspectivã. Proiectul modernitãþii europene, sãpatîn adâncurile sale de propriul vlãstar, post-modernismul, nu i-a convins deloc pe musulmani.În mod normal, când eºti la Roma, te porþiprecum romanii. Însã în marea Romãpaneuropeanã, s-a format cartierul musulman.Care, momentan, nu are nicio dorinþã sã ascultevocile care îi spun cã au fost necesare sute de anipentru ca statul sã se laicizeze, cã existã un spaþiupublic în care normele de conduitã sunt bazate pecoduri negociate ºi acceptate de toþi participanþiitocmai pentru evitarea discriminãrilor, cã existãun spaþiu privat unde fiecare se închinã la cezeitate vrea, merge la culcare în ce formulã îi estepotrivitã, cã libertatea de expresie nu trebuieincendiatã cu cocktailuri Molotov, dacã un ziarpublicã o serie de caricaturi. Nu-mi aduc amintesã fi asistat la asemenea proteste de stradã dupãpremiera parodiei Life of Brian (deºi au fost ºi încazul acestei pelicule), în care simbolurile

creºtinismului erau mult mai grav atacate ºicontestate. Oare sã fie aici o chestiune de simþ alumorului? Sau preferinþa europeanã pentrudezbatere publicã, înainte de acuzã?

Încrâncenarea cu care se ghetoizeazã populaþiamusulmanã a Europei, mai ales generaþiile tinere,încãpãþânarea de a nu asimila lecþiile unui spaþiucare are multe probleme, dar în materie deculturã, slavã Cerurilor (ca sã nu discriminez,ceruri au toate marile religii), nu stã deloc rãusunt o dovadã cã Europa nu a avut instrumenteajustate sã facã faþã unei provocãri de substanþã:cum sã îi faci sã se simtã acasã pe strãinii luiAllah, ocolind spectrul alienãrii, al înstrãinãrii.Pânã în 2050, statisticile aratã cã jumãtate dinpopulaþia europeanã va fi musulmanã. IarGrenouille, mort în piaþa de peºte din cauzapropriei sale opere, deja uitat.

Delia Zahareanu

„Parfumul” pierdut

Adrian Sandu Genesis I

Adrian Sandu Viking

Cartea lui Marcel Mureºeanu, Monede ººimonade, este o provocare. În manierã neo-avangardistã, autorul insoliteazã un cod

tradiþional, cu referinþã precisã la unul dintre celemai rezistente ºi mai conservatoare, cel al retoricii.Iatã proiectul în expresia sa radicalã: „În premierãabsolutã, propun oximoronul ca specie literarã”. Pescurt, asta ar însemna transformarea unei figuri destil într-o specie literarã, deci a unui mijloc într-unobiect” artistic, oximoronul urmând sã fie, în planformal, echivalentul baladei, sonetului, povesirii,romanului etc. Ar trebui sã aibã, prin urmare, ostructurã identificabilã prin câteva elemente proprii.Dar sã vedem ce înseamnã el ca trop. Cuvântulprovine din greceºte (axys – înþepãtor, inteligent ºimoros – prostãnac, nebun) ºi implicã o contradicþiecreatã prin alãturarea a doi termeni cu sensuriopuse. Iatã un exemplu lãmuritor: „Iar râul suspinãde blânda-ii ddurere” (Eminescu). Retorica tradiþionalãa considerat oximoronul drept un fel de antitezã,ignorându-i astfel esenþa care ar consta înurmãtoarele, dupã cum se precizeazã în RRetoricageneralã a Grupului M: „L. Cellier a analizat foartebine diferenþa dintre aceste douã figuri din punctde vedere al etosului lor: contradicþia tragicproclamatã de antitezã este asumatã de oximoronla modul paradiasic (...) Cum a subliniat foarte bineCellier, oximoronul este o cointinentia ooppositorumîn care antiteza este negatã, iar contradicþia deplinasumatã”. În aceastã perspectivã, oximoronul seînrudeºte mai degrabã cu antifraza ºi paradoxul,douã figuri ale limbajului mai subtile decât antiteza.Asemãnarea izbitoare între oximoron ºi paradoxconstã în faptul cã ele contrariazã simþul comunprin asocierea insolitã a unor cuvinte ºi idei care secontrazic logic. Capacitatea lor de a stupefia nueste gratuitã, cãci ele sunt, în cele din urmã,expresii ale unei realitãþi cu ea însãºi contradictorieºi incomprehensivã. De aceea ele rãmân figuriprivilegiate ale limbii moderne, îndeosebi alemodului manierat al acesteia.

Proiectul lui Marcel Mureºeanu îºi cautã legiti-

mitatea în accepþiunea oximoronului drept o cointi-dentia ooppositorum care înseamnã o totalitate para-doxalã a contrariilor ºi care, dupã Mircea Eliade,„este implicatã în toate situaþiile existenþiale para-doxale”. Într-o asemenea perspectivã, oximoronulnu mai apare doar ca o figurã a limbajului. Eldevine expresia unui anumit mod de existenþã, încare polaritãþile coexistã, autoanulându-se. MarcelMureºeanu afirmã emblematic: „Universul – acestoximoron în expansiune”. Aici se aflã cheia acestuidemers în aparenþã ludic ºi logic imposibil: transfor-marea unei „figuri” într-o specie literarã. În fond,autorul cautã o formulã prin care sã circumscrieuniversul ca un loc de coexistenþã a contrariilor.Dar sã vedem despre ce este vorba în fapt. Înabsenþa textului de orientare la care ne-am referit,Monede ººi MMonade poate fi citit ca un volum deaforisme, însã acceptând noþiunea de aforism într-un sens foarte larg, cãci, astfel, întâlnim în aceste fragmente lapidare o mare diveristate de procedee stilistice: de la tãietura austerã a maximeiclasice, definiþia poeticã ori proverb, pânã la calam-bur, parafrazã ºi pastiºã ironicã. Desigur nu lipseºteoximoronul ca figurã propriu-zisã („haosul, aceastãformã a perfecþiunii” sau „se pustieºte lumea,umplându-se de orori”), însã cel mai frecvent esteparadoxul, în accepþiunea sa de „contrazicere logi-cã” a „opiniei comune” (Sorin Vieru). ºi e normalsã fie aºa, cãci strategia discursului se fundamentea-zã în demersul consistent al paradoxãrii. Gândiriiraþionale, de tip silogistic, cautã mereu sã i sesubstituie una „iraþionalã”, sofistã. Legãturile logicedintre fenomene (dupã modelul cauzã – efect) suntsuspendate sau distorsionate. În plan literar, aseme-nea paralogisme amintesc de maniera urmuzinã:„Într-o zi am vãzut o reginã cât se poate de autenti-cã. De atunci m-am lãsat lãsat de fumat. Încercândsã gãsesc o explicaþie, am aflat cã cineva tocmai tãiase legãtura dintre cauzã ºi efect”.

Aforismele lui Marcel Mureºeanu au cuprecãdere ambiþia de a-l stupefia pe cititor, de a-l

pune într-o stare de perplexitate adeseori umoris-ticã. Ele sunt, de aceea, mai degrabã spirituale decât„înþelepte”: producþii ale unei ingeniozitãþi prepon-derent – ludice, într-o bunã tradiþie manieristã.Jocuri ale spiritului ºi ale limbajului, de multe ori cuun substrat epigramatic, ele satisfac ºi alte orizon-turi de aºteptare decât acela al hedonismului estetic.Întâlnim, astfel, diverse cugetãri care þin de sferaunei morale practice: „Relaþiile sunt ca focul: când îllaºi sã se stingã, nu te mai încãlzeºte”; „Cere-miceva ca ºi cum mi-ai da ºi atunci nu te voi putearefuza”; „Nimic nu te face mai respingãtor decâtforþa exageratã de-a te dãrui”. În registru machiave-lic: „Fii gata mereu a te vinde, dar sã nu te vinziniciodatã”: sau în cel cinic – deceptiv: „Spalã acestebucurii pe care mi le aduci, înainte de le pune pemasã, fiindcã vin din lume”. Nu lipsesc notaþiile deun lirism vibrant. „Închid totul. Zãvorãsc totul.Atunci pe unde pãtrunde întunericul?”; „Cu degetularãtãtor aprins ca o torþã, iubita mea se miºcã uºorprin peºterile din mine”; „Nu-i nimic rãu cã eºtirece, zise ea, numai bine te pot aburi”. Deºi autorulîºi exhibã detaºarea paradoxând („Ca sã-mi pãstrezoriginalitatea, scriu numai ce le trece altora princap”; ori: „Nu scriu niciodatã decât ceea ce nu pottrãi”) sau, de multe ori, jubileazã cu fermecãtoaregratuitãþi („Între textualiºti: – Eºti o scriiturã deom”), aforismele sunt, totuºi, expresia unei sensibili-tãþi de profunzime, structural ambivalente: amestecde tandreþe ºi cruzime cvasidemonicã, de spaimeobsedante ºi de ironie. Substanþa lor ultimã e denaturã existenþialã ºi nu livrescã. Ele alcãtuiesc, încele din urmã, un soi de jurnal nonconformist al„experienþei” de viaþã, al dialogului fecund culumea. Se simte aici nevoia organicã a autorului dea converti în text toate „evenimentele” germinativesemantic. Universul este o þesãturã de monadeaflate într-o continuã semiozã: iatã semnificaþia deadâncime a volumului.

2255



2255TRIBUNA • NR. 113 • 16-31 mai 2007

Petru Poantã

Postfaþa

intermezzo clujean

Adrian Sandu In - Out Side

Adrian Sandu X2JW7UKY3H

2266



2266 TRIBUNA • NR. 113 • 16-31 mai 2007

Delicat ca un mesteacãn crescut într-opalmã de înger. În stare sã audã cumplânge roua ºi cum alunecã degetele

heruvilor pe clavecinul unui trandafir. UnCorydon al sfielii iscat din penumbrele burgului.

Chipul lui din juneþea noastrã echinoxistã, pecare memoria îl pãstreazã cu nesmintitã fidelitate,dar ºi felul de-a trece printre lucruri ºi întâmplari,cu uluiala descoperirii miracolului lumii dar ºi cuspaima de a nu-l tulbura cu atingerea-i, ca ºi cumar fi vroit sa spunã: «Iertaþi-mã cã sunt nevoit sãexist ºi sã trec printre voi!», îl puteam aºeza fãrãefort pe figura Micului Prinþ.

Menit înminunãrii perpetui dinainteaneostoitei frumuseþi a universului, Puck, ben-

jaminul stelar al umbroaselor crame, aºezase pestepoezia lui somnia unei nopþi de varã, în careleaga ºi dezleaga vãzutele ºi nevãzutele «cu multspurcate subþirimi de peanã».

Însã, spirit mai de grabã solar ºi echilibrat, n-a întârziat a-ºi cãuta înþelesurile ºi culorile înlumina adâncã de la Poiana Stampei ori dincâmpiile Umbriei, lumina sub care se poate vedeaurma sfintelor tãlpi. Cãci Adrian Popescu este unpoet al unei lumi ºi al unei umanitãþi carevieþuieºte, uneori fãrã a ºtii, întru Fiinþã. O lumeîn care el, poetul, existã pentru a-i revelamiracolul. Miracolul de-a fi, miracolul armoniei ºifrumuseþii vãzute ºi nevãzute, miracolul suferinþeiºi îndurãrii. În care ne rãpeºte ºi ne duce cu

ºamanismul verbului lui, cu magia metaforei, cuclaritatea aticã a discursului.

Paj la curþile rozelor ºi slujitor în stranelevântului, îl bãnuiesc cã se rãsfaþã, precum sfântulFrancisc, cu sinoadele zburãtoarelor. Cu ascunsãbucurie. ªi, poate, amuzându-se, aºa cum îndepãrtatele trecute vremi, printre noi, drapat întãcerea unei ascuns-neascunse afectuoase ironii.

Mi-l amintesc trecând pe strãzile Clujului deodinioarã cu acea retractilitate funciarã care-irefuza avanscena, cu acea umilinþã – n-am sã ºtiuniciodatã dacã iezuit asumatã – care-i aplecaumerii sub povara verbului ºi tãcerii. Grea povarã,bucuroasã povarã!

ªi astãzi silueta lui pare sã ducã mereunevãzute poveri. Doar cã acum cel ce le poartãnu mai e rãsfãþatul Puck, ci Monseniorul deUmbria!

ferestre

Monseniorul de UmbriaHorea Bãdescu

Taman în fostul extra-muros estic al oraºuluimedieval, se aflã douã pieþe, practic lipite unade cealaltã: ªtefan cel Mare ºi Timotei

Cipariu. Nu seamãnã deloc între ele (cum niciªtefan cu Timotei).

Piaþa ªtefan cel Mare este mai degrabã unpãrculeþ simpatic (al lui Grivei, semi-dulãul de lachioºcul de ziare), menit în primul rând copiilor,pensionarilor aferenþi ºi îndrãgostiþilor. Pãrculeþul eplasat între dosul Teatrului (pe unde vine “l’entréedes artistes“), ºi rumena Casã a Învãþãtorului, astãziCasa Corpului Didactic, Facultatea ªtiinþelorMediului, Inspectoratul ªcolar ºi încã douã-treichestii, pe scurt – “Casa Roºie”. În jurul ei a fostpânã nu demult un gard de fier forjat ºi stâlpi decãrãmidã, pe care l-a dãrâmat... vântul! Doar parþial,fiindcã de restul s-au ocupat oamenii, înainte de onouã furtunã. Haios este cã a fost pãstratã cabinaportarului! Cred cã e singura cabinã a unui portarcare nu are nici o poartã în preajmã, decât unalipsitã de orice urmã de gard. O poartã-monument.Prin spatele Casei, trece o strãduþã de cam o sutãde metri, fãrã nume, fãrã numãr. Pare sã fie unapendice al strãzii G-ral T. Moºoiu (comandant altrupelor din Transilvania, în 1919; deputat ºiministru în douã guvernãri liberale), adicã stradadinspre est, fosta Dostoievski (Feodor, bietul a fostpitit ceva mai la sud).

Pe partea de est a pieþei, troneazã cu osuprinzãtoare vioiciune pastelatã, împodobita Curtede Apel (capete de leu, nimfe, doamne, prunci,ghirlande, balanþe, flãcãiaºi, sãbii, cãrþi, frunze deviþã, fascii, cununi de lauri; sus de tot, pe unparapet de la începutul acoperiºului mozaicat, estesimbolul justiþiei ºi consemnarea anului: MCMII).Alãturi de Curtea de Apel, ºi deloc veselã la arãtare(mai ales prin zãbreliturile de la toate ferestrele), seaflã Garnizoana Armatei 4 Mareºal ConstantinPrezan, înfiinþatã la 15 august 1916. Între cele douã– un Cãmin Militar.

Pe partea de vest, lucrurile stau cu totul altfel.Colþul sudic, cel dinspre Turda, e reprezentat deBastionul Croitorilor ºi câteva zeci de metri pãstraþidin fostul zid de incintã. Urmeazã un bloc nutocmai urât. Dacã traversezi strada I.C. Brãtianu,înspre Teatru, vei trece prin dreptul unor clãdiri

cinstit vorbind interesante. Le puteþi vedea lanumerele 15, 16, 17, 18, 19; veþi constata cã unelesunt puþintel cam dãrãpãnate (de pildã, la nr. 19,stâlpii balconului seamãnã cu doi dinþi pe cale deducã... spre trotuar!).

De departe, cea mai spectaculoasã dintre toateeste cea de la nr. 18, fosta casã a lui AlexandruVaida Voievod, prim-ministru între cele douãrãzboaie. Pãcat cã e atât de cenuºie. Altminteri,meritã sã fie privitã, chiar timp de câteva minutebune: stilizãri de scoici St. Jacques, cupe, ghirlande,trei chipuri de ceva femeie, ferestre foartefrumoase... Precum spuneam, nici faþadele dinpreajmã nu sunt chiar de colea. Pe cea de la nr. 19(cu balconul ostenit), care deasupra porþii are o lirã,mult mai micã decât lira de pe Teatru, sub ferestrepoþi vedea niºte mutrici de îngeri bucãlaþi, iardeasupra ferestrelor – niºte mutre încruntate de lei.Alþi patru lei, de la etajul II al casei de pe colþul cuEroilor, par cã îºi privesc neamurile, pe leii ºi peleoaicele de pe teatru, înhãmaþi la carele de luptãmânate de Apollo. De fapt, în piaþa ªtefan cel Marebântuie chipul leului, regele animalelor – felis leo(în piaþa-sorã siamezã, adicã Cipariu, bântuiecelãlalt leu, cel preschimbat în ron). La onumãrãtoare superficialã, aº zice cã felinele acestea,luate la un loc, sunt peste douãzeci.

Pe stânga, Piaþa T. Cipariu (filolog ºi paºoptist),începe cu o clãdire reuºitã, pe colþul cu T. Moºoiu.Parterul, ca parterul: un “Coafor” (cu modele pecomputer!!) ºi un birt. Dar la etaj, are un donjonornat pânã ºi pe dedesubt, are ghirlande, altepodoabe ºi aproape o duzinã de chipuri de cevamonstruleþi. Una peste alta, casa nu aratã rãu.Dar... ce-i al nostru, e al nostru: pe partea vizibilãdoar de pe T. Moºoiu, cum ar veni faþada dinspate, domneºte tristeþea. Nu seamãnã deloc cufaþada-faþadã. Cam aºa cum aratã ogradagospodarilor noºtri, vãzutã din tren ºi nu de peºosea! Adicã jalnic.

Mai încolo, dupã douã case urâþele ºi un gangcãtre str. Voltaire (pe care stradã stã cineva sus-pus!), începe împãrãþia blocurilor. Vã scutesc. Atâtadoar mai spun, cã în piaþa asta, dupã cum v-amprevenit, domneºte leul/ron, prin mulþimea debãnci hulpave. Dintre acestea, una cu un nume care

cred cã a necesitat multã-multã gândire: “BancaCarpatica”! Nume tare ca... covrigu’!

În mijlocul pieþei Timotei Cipariu, aºadar înlocul fostului nostru Texass – prin anii ’80 demolatºi temporar înlocuit de un crâng de bururieni înaltecât plopu’ – troneazã trist uriaºul boboc nãscutofilit al unei puþin probabile catedrale greco-catolice.Ziduri de cazematã, deschizãturi zãbrelite de teamaboschetarilor… totul rãmas aºa dacã nu for ever,oricum pe multã vreme.

Spre sud, Piaþa este mãrginitã de strada MiltonLehrer. Cine-i, cine-i Milton “Profesorul” – Lehrer?(Adicã fosta stradã a Strugurilor). ªtie cineva cãMilton Lehrer a fost un istoric american care, în1944, în Elveþia, a publicat o carte intitulatã“Ardealul, pãmânt românesc”? În felul acesta,dom’profesor s-a fãcut cu o stradã (care tocmaiacum cunoaºte îmbunãtãþiri majore)! Pânã nudemult, în grãdiniþa gazonatã de la nr. 14, zãcea unleu de ceramicã, galben-galben ca ºofranul. Adispãrut. Presupun cã a murit din pricina icteruluiaflat la originea culorii. A dispãrut ºi casa verzulie aunui concitadin de meserie culegãtor de fier vechi,a cãrui nevastã, pe o frânghie, îºi usca poalele largiºi înflorate, imediat pe dreapta cum veneai,coborând pe Calea Turzii. Familia deþinea prunci ºivreo cinci cãþei. Nu ºtiu unde s-au tras cu toþii.

Din cele douã pieþe se deschid, în total, optstrãzi ºi douã cãi. O vom lua ºi pe-acolo, în caz cãn-am fãcut-o încã. Pe atunci.

Pieþele siamezeTudor Ionescu

remember

Adrian Sandu Fear

Stimate domnule preºedinte,

Zece fiind o cifrã atît de rotundã ºi atît deperfectã ºi, putem spune, chiar dãtãtoare desperanþe, îmi închipuiam cã aceastã epistolã

a mea va fi una în tonuri optimiste. Amarnicãamãgire pe capul meu. Viaþa în þãriºoara meadragã ºi spectacolele în care se dau partidelepolitice, cele care o conduc, teoretic, nu-mi oferãnici cea mai micã ºansã de a avea asemenea„tonuri”. Migraþia aleºilor noºtri dintr-un partidîntr-altul, mascarada demisiilor lansatã chiar depremier, discursurile jalnice din parlament cuînjurãturi asortate precum zoaiele de pringunoaie, dansurile de saltimbanci pe care le faceîn faþa poporului (destul de tembel ºi aºa...)justiþia, braþ la braþ cu marii corupþi ºi mariifrauduloºi, toate astea ºi încã altele nu mai audarul de-a produce rîsul cel de veacuri al bravuluiromân. Care este credul ºi prost, îmi pare rãu, ºieu intru în aceeaºi oalã.

Constituþia a ajuns vedetã, în perioada asta.Toþi o fluturã deasupra capului, prin faþa ochilorori a burþii. E o cãrticicã micuþã ºi drãguþã ºicoloratã. Una plinã de lacune. Aproape fiecarerînd e interpretabil. Uneori de-a dreptul dubios.Pãi, în alte þãri sînt legi de sute de ani, ele serespectã cu sfinþenie. Constituþia noastrã e luatãpeste picior ori ignoratã. Constituþia noastrã eplinã de gãuri. Constituþia noastrã aratã ca unºvaiþer. Ba nu, ãla e produs elveþian. Constituþianoastrã aratã ca o cîrpã. Asta e, o cîrpã

autohtonã. Fiecare face ce vrea cu ea. ªterge cevrea ºi... se ºterge cu ea unde-l taie capul!

N-ar mai trebui cãutate simboluri animaliereori florale ori pãsãreºti pentru siglele partidelor.De ce trandafiri, condori, furnici, lalele... De cenu maimuþe, dinozauri, crocodili? Eu am o altãpropunere ºi o consider cea mai nimeritã. Toatepartidele sã aibã aceeaºi imagine, doar iniþialele sãfie, evident, altele. Sigla lor sã reprezinte mutraºmenarului. Asta este emblema cea mai potrivitãfiecãrui partid, indiferent de iniþiale. ªmenarul eun ºmecher, dar unul mai ordinar. Te trage înpiept, te lasã cu buzele umflate, te pãcãleºte fãrãdrept de apel! Adicã, înseamnã cã dacã eºti prostºi nu te prinzi de la început cã vei fi fraierit,suportã consecinþele. Cãci fraierit vei fii în veciivecilor. ªmenarul, domnul meu, are o mutrãsimpaticã, un aer de blîndeþe ºugubeaþã. Fie cã eîmbrãcat în costum englezesc ori doar în cãmaºãºi vestã autohtonã. Numai ochii îi sclipesc mereu,precum cocoºeii (din aur) de la gîtul unei þigãnci(scuzaþi, dar nu ºtiu cum sunã femininul de larrom...) ºi le joacã-n orbite, precum bilele debiliard lovite de tac. ªmenarul, stimaþi politicieniai patriei, ãsta-i cel mai nimerit simbol al vostru.Specific românesc. Puteþi sã-i pictaþi în spate, sãse vadã peste umãrul lui, un deal ºi-o vale cucîþiva brãduþi, cîþi au mai rãmas dupã tãiereapãdurilor.

Am trãit ºi mai trãim încã cîteva zile, febranebunã a mergerii, din nou, la urne. La vot. Ãstae un vot uni... dimensional, pricep eu, uni...

direcþional sau cam aºa ceva. Concureazãpreºedintele cu el însuºi, aºa-i? Îmi explica vãrulmeu, cã în fiecare om existã, de fapt, doi oameni,unul bun ºi unul rãu. Ca Jekyll ºi Hyde. Astavotãm noi acum, zicea, una dintre pãrþi... O fivãrul meu un tip deºtept, mai exact unulºmecher, dar i-am zis-o în faþã: eºti prost! Nu s-asupãrat. Bãieþii ºmecheri nu se supãrã, doar seprefac supãraþi. Aici e vorba, i-am explicat, de osingurã persoanã. Ãsta o fi vot uninominal?,adicã pe-un singur nume?, cã tot nu mi-a fostniciodatã clar ce naiba înseamnã. Nu-i loc defilozofat. Ori o vrem ori n-o vrem. Adicã, sãexplic ce pricep eu. Noi, poporul, ne aflãm acumcu curul în douã bãrci. Cîte o bucã pentru fiecare.Dar în ambele bãrci e aceeaºi duhoare, aceeaºimizerie, sînt aceiaºi ºmenari... ºi-atunci cel maibine ar fi sã... ne adunãm bucile, sã sãrim dinbãrcile puturoase ºi s-o pornim înot. Fiecareîncotro poate. ªi cît poate. Tinerii mai mult, spreþãrmuri îndepãrtate, bãtrînii mai puþin ori deloc,se pot ºi îneca naibii, nu mai are nimeni nevoiede ei. Bine, bine, zice vãrul meu ºiret, dar nutoatã lumea ºtie înota. Atunci, zic eu cuprins de-un idiot patos revoluþionar, rãsturnãm ambelebãrci, le golim de gunoaie ºi... ºi-am fost acoperitde hohotele de rîs ale vãrului... Tu mai crezi înrevoluþii, tembeluº?! Acum închei. Îmi bat veciniiîn calorifer, semn cã mã aud cum scriu. Aunevoie de liniºte pentru a se hotãrî dacã vorspune un da ori un nu rãspicat... Îmi vine sã rîd...dar mai bine mã abþin ºi semnez: un om din þarã.

2277



2277TRIBUNA • NR. 113 • 16-31 mai 2007

Esuperbã în hainele ei mulate pe corp ºi vinespre tine provocator. Îºi pune în evidenþãformele atrãgãtoare ca sã te seducã.

Legãnatul coapselor pline te plimbã deja pe valuride plãceri întrezãrite. Dacã trebuie, danseazã,cântã, îþi pune lumea la picioare. Eroii din basmefãceau invers cînd voiau sã intre în graþiile vreuneiprinþese. Televiziunea e o femeie cu nuri, ºtiaiasta de multã vreme, dar bãrbat fiind, te laºimereu amãgit. În loc sã-i pui lumea la picioare, îipui pe masã o cutie cu bomboane de ciocolatã. Oatenþie din partea bãiatului de la cablu. Când sepreface bolnavã, alergi dupã medicamente, eºtiîngrijorat, vrei sã-i acorzi protecþie. Aºa se faceconectarea. Aºa începe o relaþie. Doar nu poþi trãicu televizorul defect în apartament.

Reintri în rol. Empatizezi cu Mihai, bãiatul dela cablu. Nici nu se poate altfel, deºi te miri cãnu are pe nimeni prin preajmã. O bomboanãapetisantã fãrã partener? E de necrezut. Fata astade zahãr sã fie singurã? Dumnezeule, ce pleaºcã!E clar, Dumnezeu þi-a pus mâna în cap. Joacã taretipa. Face orice ca sã te dea gata. E sigurã defarmecele ei ºi-ºi înfige privirea languroasã înochii tãi beþi de uimire, de admiraþie. Ofertã devoluptãþi la îndemâna clientului. Din strânsoareasutienului, sânii pornesc în expansiune directãspre atacul-fulger. Când întreabã dacã eºti cãsã-torit, rãspunzi promt “Nu”, doar n-o sã dai cu

piciorul la o asemenea ocazie. La naiba cu familia, cu Vetuþa cea scofâlcitã, de 32 de ani, cucare eºti de 13 ani ºi ai doi copii cu ea. Nimic numai are valoare decât imaginea din faþa ta. Monae mult mai atrãgãtoare, evident. Decolteul eiadânc te cheamã, e un magnet imposibil de igno-rat. Ca ecranul pâlpâitor. Trebuie sã fii din familianãtângilor, bolnav la minte sau la trup sã bagitocmai acum în marºarier. Aºa cã înaintezi sufo-cat de emoþie… Întâia, a doua… Stop!

În intimitatea ta pãtrunde brutal cu cizmachiar Vetuþa, însoþitã de doi malaci cu cagule. Cese întâmplã? Apare ºi realizatorul emisiunii Testulde fidelitate. Te trezeºti brusc din reverie. Eºti peAntena 1, post care nu ºtie ce sã mai facã sã-ºiîmbunãtãþeascã ratingul. ªi o dã pe un aºa zisreality show, copie fidelã dupã Trãdaþi îndragoste, dar evident mai prost ca acesta, întrucâte o fãcãturã realizatã cu actori angajaþi, adicãplãtiþi sã se dea în spectacol. Scenariu-ºablon, sub-mediocru, înscenare penibilã. Pe ecran începpãruiala, înjurãturile, împinsãturile. Bietul Mihai,bãiatul de la cablu! Toþi sar pe el. Toþi îl acuzã deinfidelitate. Auzi la ei! Chiar ºi Mona, care pânãmai adineauri se arãta disponibilã ºi-a schimbatbrusc atitudinea. Zice cã vrea s-o ajute pe Vetuþa.E clar cã o înºalã. Toatã echipa poate dovedi. Eiau filmat toatã scena de apropiere dintre Mihai ºi

ispita ºatenã. ªi dã-i cu pumni în capul lui Mihaitransformat în sac de box. Scandal de telenovelã(dacã aº spune “ieftinã” ar fi pleonasm). Cum sã-iiei apãrarea? Parcã toþi sunt tembeli ºi vornumaidecât incriminarea lui. Dacã Mona nu i s-arfi oferit pe tavã, Mihai ºi-ar fi practicat meseria.Atât. ªi prostul se mai prezintã ºi la testul final.Asta e prea de tot. Sã fi fost pe bune, realulMihai i-ar fi dat dracului sau i-ar fi dat în judecatãpe cei care au nãvãlit în intimitatea lui. Dar pen-tru bani ce nu face omul? El acceptã rolul ºi tele-spectatorul înºelãtoria. E dulce mistificarea cafemeia ce minte.

Testul de fidelitate de pe Antena 1 e unelocvent test telemedia. Scandalul conjugal prindela marele public ºi disperaþii din televiziuni bagãpe post cât mai multe emisiuni cu acest subiect.Nu conteazã cã telespectatorul este triºat în modgrosolan. Mona din show-ul luat în discuþie eispita telemedia. Ea îmbracã, dupã necesitãþi,haina politicului (tot o fufã sclifositã), se combinãcu elitele culturale pentru a primi credibilitatepublicã, se dezbracã sã-i zãpãceascã pe ado-lescenþi, cerºeºte audienþa la colþ de stradã,defileazã cu batalioanele culturii populare ºi naºtevedete de doi bani ca Ernest, mai mare decâtMircea Eliade. Deºi pare inofensivã ca telemeauaexpusã în piaþã virtualilor cumpãrãtori, telemediae cameleonul care stã la pândã hipnotizându-ºiprada de la semidistanþã. Cine îi cade în plasã?

Telemedia ca telefemeiazapp-media

Adrian Þion

scrisori cãtre preºedinte

Scrisoarea a zeceaRadu Þuculescu

Genul mignon, încã atrãgãtoare, totdeaunaaranjatã ºi, cum se spune acum, „deschisãcomunicãrii”, doamna Mara, dupã

experienþe mai mult sau mai puþin atrãgãtoare,eficiente, cu patru domni (doi – departe detranziþie, doi – de-a lungul ºi de-a latul ei), s-a trezitcam singurã; totuºi, reuºise sã punã deoparte câteceva, destul pentru a trãi destul de liniºtit de peurma micului ºi discretului magazin pe care avuseseinspiraþia sã-l deschidã, imediat dupã dispariþiaultimului domn din viaþa ei, un magazin dotat cupãpuºi, jucãrii ºi câteva cãrþi, tot pentru copii; nuera cine ºtie ce, dar se descurca fãrã chinuri: iarna,pe lângã teracota aflatã într-un colþ al prãvãliei, la omãsuþã cochetã, îºi îngrijea cu luare amintemanichiura ºi studia diverse coafuri posibilavantajoase, chiar culori mai potrivite pãrului, lavârsta ei – chiar viguros, des; vara, în minusculacurte din faþa prãvãliei, protejatã de ziduri groase,scotea un scaun ºi aceeaºi modestã masã, îi plãceanespus sã se însoreascã, în aºteptarea vreunui client;în asemenea împrejurãri nu se mai concentreazã laþinuta unghiilor, cât la cercetarea rubricilor de„mica publicitate”, acelea – dupã umila ei pãrere –ilustreazã cel mai bine starea generalã a lucrurilor ºia naþiunii; citea, se amuza, se enerva, rãmânea

visãtoare, evalua situaþii ºi oameni, chiar visa, cuochii deschiºi, la „anunþuri matrimoniale”, acolounde se acuza – mereu – de lipsã de iniþiativã. Într-ozi cu soare potolit, dupã ce verificase starea coafuriide un roºcat discret, a dat peste un anunþ bizar:„Încã student, brunet, cu barbã, nefumãtor, fãrãalte vicii, inteligent, cu simþul ironiei, caut asociaþiîn vederea instaurãrii cât mai grabnice a uneidictaturi. Discreþie asiguratã”. Ei, o doamnã liniºtitã,cultã ºi deschisã comunicãrii, anunþul în cauzã maisã-i strice coafura, atât de mult a intrigat-o! Cetânãr, „încã student”, bãiat dotat, îºi doreºte odictaturã, asta e de aºteptat de la un bãiat ! sigur! –încântãtor, drãguþ, ce naiba îl face sã doreascã odictaturã, în loc sã se ocupe de femei, de amor, deafaceri, de o viaþã bunã?! Cum s-a pornit vântul, aîntrerupt ºederea la însorit, a intrat în micuþa eiprãvãlie, cumva ºi înfriguratã, asta de la anunþultânãrului cu apetit pentru dictaturã, cum de-au lãsatsã se publice un asemenea anunþ?! Din punctul eide vedere, sigur nu e semn bun cã apar asemeneaaberaþii, nu e ceva în regulã când apucãturi, obsesiide felul acesta sunt încurajate, ba ºi promovate!Noroc mare cu o clientã-prietenã, aceea a maiînseninat-o, o bunicã foarte cochetã (cum ar fiputut fi chiar ea, dacã cei patru n-ar fi fost cum au

fost!), a venit dupã o maºinuþã pentru nepotulRareº, dar a venit ºi cu cafea ºi cu un sac doldorade bârfe rafinate! A ºi uitat de micul dictator (parcãa vãzut un film cu acest titlu!), pânã când, cãtre oaltã amiazã însoritã, în curte a apãrut un tinerelbrunet, scund, subþire, cu ceva bãrbuþã, trãgânddupã el, cu lesa, un cãþel foarte speriat; junele avãzut-o stând la soare, liniºtitã, s-a apropiat ºi, încãdeparte, a întrebat-o ce fel de cãrþi are librãria ei;Mara s-a ridicat grãbitã, a început sã turuie titluriºi autori, destul cã junele a întrerupt-o: „Nu de-astea, doamnã, eu caut cãrþi cu ºi despre dictatori!Cu volume pentru copii eu nu am ce dracu’ sã fac!Dar, dacã tot am intrat, nu vreþi un cãþel bun, sã vãpãzeascã magazinul, e ãsta, latrã de scoalã toþimorþii, nu e pretenþios, îl dau degeaba ºi, dacãnimeni nu-l ia, îl eutanasiez!” De-a bineleaemoþionatã, doamna Mara abia a mai îndrãznit sã-lîntrebe pe tânãrul nervos de ce vrea sã scape de uncãþel aºa de frumos ºi, pe cât se pare aºa dedevotat; tânãrul brunet, parcã ºi mai nervos,pornind cu câinele spre poartã, îi mai spune bieteiMara: „De-aia, cucoanã, cã nu mai am timp sã mãocup de el, acum mã ocup de grãbirea uneidictaturi!” ºi dus a fost, ºi Mara, retrasã în mãruntaei prãvãlie, este convinsã cã tânãrul nu e altul decâtcel cu anunþul la „mica publicitate”, cel care solicitaun ritm mai alert la instaurarea unei dictaturi; îiprea foarte rãu cã nu i-a luat cãþelul, mãcar îl scãpade un trai chinuit!

2288



2288 TRIBUNA • NR. 113 • 16-31 mai 2007

epiderma de bazalt

Vara, doamna Mara, citinddespre un dictator ºi un cãþel

Mihai Dragolea

cu întârzieri inacceptabile ºi iremediabile, luiAlexandru Vlad

Copilãria: o amintire de pe vremea când nuexistau bãtãlii derizorii. Cãci nu te-ai fiputut consola în ruptul capului cu pãpuºa

în locul trenuleþului, cu pisica în locul câinelui, cuiubitul în locul prietenului. Lacrimile curgeaudrept la þintã, pe marginea translucidã a sensuluide la sine înþeles, iar madlenele nici n-apucaserãsã putrezeascã prin memorie, ca mai apoi sã tetrezeascã când ºi când cu mirosul lor împuþit-ascuþit, la care-i zici, plin de speranþã, emoþie.Copilãrie e atunci când toate lucrurile sunt acolounde le ºtii ºi nu sunt acolo unde nu le ºtii. Lamaturitate e invers. ªi asta pentru cã maturii, purºi simplu, nu pot sã nu se aºtepte la tot felul delucruri unii de la alþii. Filosofic ºi optimist asta s-ar numi aruncare în proiect, adicã variantadecãzutã a copilãrosului proiect în aruncare. Defapt, e modul de a submina orice bucurieposibilã, tocmai aºteptând-o (iaca ºi cliºeulproustian de rigoare, plasat special pentru cei carecred cã melancolia þine de trecut). Urcând ineptatreaptã a creºterii, adicã încercând sã înghiþi fãrãsã te îneci, ca la tubaj, lumea pe care ceilalþi þinneapãrat sã þi-o bage pe gât, descoperi cã aiaºteptãri ºi faþã de tine (iaca ºi a little bit ofmainstream: we don’t need no education). Ele tevor propulsa adânc în mocirla angoasei, aceastãfricã lipsitã de imaginaþie, pierdutã printre cuvinteca o amantã cãreia iubitul îi dã întâlnire înlabirint (iaca ºi un pic de manierism… asta pentru

cã nu poþi zice „poteca 7, cotitura 2 pe stânga”…iubirilor cu locaþii precise li se zice „loc demuncã” sau „prostituþie”). Gata cu urºii cepândesc de sub pian, gata cu ochii monstrului dinecranul televizorului închis. Eºti numai tu. Numaitu când trasezi primul bastonaº, numai tu înusturimea riglei care-þi loveºte degetele, numai tuprimind o garoafã stupidã, cu petalele rãsfirate capoalele unei þigãnci cãzute pe spate, numai tu înmuzica de pe mtv (Supergirls don’t cry/Supergirls just fly), numai tu în dansurilelabagiste în doi, numai tu în balele primului sãrutpe o falezã putrezitã, numai tu în acuzele lui atâtde construite, atât de inteligente, ca niºte maºinide spãlat cu time manager, numai tu aºteptând pecineva (cine-ul care va) care din când în cânddeschide uºa camerei ºi-ºi lasã valiza, fãrã sã intre,prin crãpãtura uºii. Întotdeauna tu la care-i zicieu. Irelevantã confuzie (iaca ºi-un pic deexistenþialism pe înþelesul tuturor).

Am ieºit din copilãrie în ziua când m-am dussingurã la doctor programându-mi durerea. N-ammai sãrit „elastic” pe liniile desenate în podea, ciam stat ca toþi ceilalþi þintuind clanþa, boþindu-miîn mânã programarea ce pe o jalbã penibilã adisfuncþiilor mele beznatice. Am ieºit din copilãriecând nu mi-am mai recunoscut în mod spontanstãpânii, ºi-am început sã-i caut cu o totalã lipsãde disperare, la fel cum cauþi nimicuri într-opoºetã cu prea multe buzunare. Lipsa asta dedisperare împiedicã orice act de rememorare. Îmiprivesc copilãria la fel cum aº rãsfoi paginile unui

monitor oficial. În lipsa puritãþii, mã mulþumesc,aºa cum se cuvine, cu reglementarea ei. (A seobserva contradicþia dintre începutul textului carefãcea din copilãrie o amintire ºi sfârºit… chestiacu monitorul. De obicei în literaturã contradicþieiºi incoerenþei li se zice subtilitate, dar sincer vãzic… nu-i cazul. E mai degrabã „aripa imbecili-tãþii” (Baudelaire) care planeazã cu mult mai multfarmec asupra poeþilor decât asupra mea…)

*Azi a mai murit un câine pe strada mea. Stã

cu capul pe caldarâm ca ºi cum s-ar încãlzi lasoare. Oamenii cred cã doarme… asta pânã cândvreun patron de en-gros nu-ºi va putea parcamaºina. Mai sunt 2 zile pânã vin gunoierii. O sãrãmânã acolo cu prietenia încremenitã în ochi.Unii ar putea spune cã e un „montaj” în capulmeu, dar întotdeauna gãsesc animalele moarteprivind spre poarta pe care ies în fiecaredimineaþã. Pânã ºi puii de pasãre. Dacã n-aº ºtiimai bine aº zice cã am rolul lumânãrii care nulasã sufletele sã se rãtãceascã. Vecina-coafezã-cu-vilã ºi-ar da o zi din viaþã ca sã-mi explice cãanimalele n-au aºa ceva. N-au pentru cã n-ar maiîncãpea în rai de sufletul ei imens, oxigenat ºieconom, gata oricând sã stingã orie sursã deluminã. Dar asta nu conteazã. Eu mã uit în ochiifiecãrui câine, în ochii fiecãrei pisici, iar morþileastea continue ºi atât de insuportabil de actualeale sufletelor improbabile mã acapareazã total.Mã fac, în sfârºit, sã nu mai fiu tu, la care-i ziceu. Eliberatã de orice amintire plutesc pe ultimelepriviri ale animalelor moarte ca pe-un covorfermecat. Mã copilãresc…

Poveste de adormit adulþiisubcooltura

Oana Pughineanu

2299



2299TRIBUNA • NR. 113 • 16-31 mai 2007

Madonna a devenit eroina unui thrillerexotic, ne informeazã hebdomadarulL’Express. Doi autori canadieni, Marc

Britan ºi Christine Ouin, au publicat la QuebecLe Livre d’Esther, roman în care Madonna,suferindã de cancer, este victima unui atentat înurma cãruia intrã într-o comã profundã. Lagraniþa dintre viaþã ºi moarte, regina muzicii popregãseºte partea fiinþei sale pe care a reprimat-ode dragul succesului comercial, încarnatã depersonajul biblic Estera. Deºi nu au cerut, formal,permisiunea cântãreþei, cei doi autori folosesc dinbelºug amãnunte din biografia acesteia. Se pare cãMadonna nu s-a supãrat, ba chiar ºi-a exprimatdorinþa de a citi romanul când va apãrea întraducere englezã.

Un superb film, ne informeazã sãptãmânalulThe Observer, spune trista poveste a soldaþilorproveniþi din coloniile africane ale Franþei care s-au distins în luptã în timpul celui de Al DoileaRãzboi Mondial, doar pentru a fi apoi trãdaþi ºiuitaþi. Este vorba despre pelicula regizoruluiRachid Bouchareb Days of Glory (Zile glorioase,dar titlul original, în francezã, este Indigenes), cuJamel Debbouze, Samy Naceri, Roschdy Zem,Bernard Blancan. Filmul, scris ºi regizat cu mâniestãpânitã de un cineast francez de originealgerianã, aratã cum negrii ºi arabii din L’Arméede l’Afrique au fost folosiþi, umiliþi ºi apoi uitaþide cãtre La Patrie. Articolul din The Observerstabileºte asemãnãri cu filmul lui Clint EastwoodFlags of Our Fathers ºi se referã ºi la un film maivechi, cu un subiect similar: Champ de Thiaroye(1987) al senegalezului Ousmane Sembene, carereconstituie evenimentele ce au dus la masacrulsoldaþilor africani rãzvrãtiþi de cãtre trupelefranceze într-o garnizoanã din Dakar, la sfârºitulrãzboiului. Filmul lui Bouchareb, însã, nu are niciamplitudinea, nici violenþa acestor creaþii. Maidegrabã, el urmeazã modelul filmelorhollywoodiene de rãzboi: recrutarea, instrucþia,plecarea pe front, bãtãliile spectaculos filmate,fraternizarea militarilor de rase diferite, curajulnebun al soldaþilor africani – dar ºi insubordona-rea lor – iar la sfârºit, în locul medaliilor ºi citaþii-lor promise, curtea marþialã ºi, dupã ce þãrile lorde origine devin independente, îngheþarea pensii-lor de veteran. Se pare cã, dupã ce a participat lapremierã, preºedintele Chirac a declarat cã vaschimba legea pensiilor. Actorii din distribuþiaacestui film au primit un premiu colectiv pentruinterpretare la Festivalul de la Cannes.

Dupã Salman Rushdie, V. S. Naipaul, AmitavGosh, Shashi Tharoor, Vikram Seth e un alt numece intrã în galeria prozatorilor indieni derezonanþã universalã. Ca mai toþi conaþionalii sãice ºi-au construit o reputaþie internaþionalã, Sethe o “pasãre migratoare” ale cãrei drumuri trecprin Marea Britanie, universitãþile americane,China sau New Delhi. Recent, ne informeazãL’Express, la editura parizianã Albin Michel aapãrut traducerea cãrþii sale Douã vieþi, în careautorul scotoceºte în arhiva familiei – ºi ea foartecosmopolitã – pentru a orchestra confluenþa adouã existenþe, a douã continente ºi douã culturi.La graniþa dintre biografie ºi roman, Deux viespovesteºte cum strã-unchiul romancierului, Shanti,a plecat din India pentru a studia stomatologia înBerlinul anilor 1930. Aici se îndrãgosteºte de oevreicã, Henny, dar izbucnirea celui de al Doilea

Rãzboi Mondial îi desparte. Shanti, înrolat înarmata britanicã, luptã pe frontul din Egipt ºi îºipierde un braþ în bãtãlia de la Monte Casino.Abia dupã rãzboi – în 1951 – el reuºeºte sã seînsoare cu Henny la Londra, unde tânãra serefugiase din Germania antisemitã. Vikram Sethdescrie superb destinul acestui cuplu purtat devalurile istoriei, legând un dialog fertil întreOccident ºi Orient. Douã vieþi nu se mulþumeºtesã fie o simplã cronicã de familie ci, în celeaproape 600 de pagini ale sale, redã fidel spiritulunei agitate prime jumãtãþi a secolului trecut,ilustrând totodatã, metonimic, problemametisajului cultural.

Jay McInerney este numele unui romancieramerican cvasi-necunoscut la noi, dar extrem deapreciat la el acasã ºi în Europa Occidentalã.Nãscut în 1955 la Hartford, în statul Connecticut,el a urmat, în anii 1980, cursurile de ‘creativewriting’ ale lui Raymond Carver de laUniversitatea din Syracuse, statul New York. S-acãsãtorit de patru ori (ca ºi Hemingway) ºi apublicat ºapte romane. Despre cel mai recentdintre acestea, The Good Life, tradus în Franþa,cu titul La Belle vie, scrie revista L’Express.McInerney este prieten la cataramã cu BretEaston Ellis (autorul lui American Psycho), cei doifãcând parte dintr-un grup de tineri scriitori, încare mai intrã Tama Janowitz ºi Mark Lindquist,botezat de media “the Brat Pack” (aluzie lacelebrul grup al lui Frank Sinatra, “the Rat Pack”).De altminteri, Ellis a fãcut din McInerney unpersonaj în romanul sãu Lunar Park. McInerney adebutat la 29 de ani cu Bright Lights, Big City,roman despre “cultura cocainei”, vândut înaproape un milion de exemplare ºi tradus înlumea întreagã. Roman al dezamãgirilor, alaspiraþiilor înºelate, este pentru generaþia sa ceeace This Side of Paradise al lui F. Scott Fitzgerald afost pentru Generaþia Pierdutã. Cu Story of MyLife (1991), McInerney îºi confirmã talentul ºidevine un scriitor de cult. Dupã aceea, însã,urmeazã o perioadã confuzã ºi sterilã, viaþascriitorului luând o turnurã neplãcutã: cãsãtoriinereuºite, copii nelegitimi ºi nerecunoscuþi, olungã depresie, irosirea timpului. Brightness Fallsse petrece tot în lumea bãieþilor de bani gata ºi aspeculanþilor din zona Wall Street – World TradeCenter a Manhattan-ului. McInerney a mai scrisromanele The Last of the Savages, ModelBehaviour ºi How It Ended. În La Belle vie,întrebarea pe care o pune romancierul este: Ce sepoate construi pe ruine? E vorba atât de ruineleWorld Trade Center de dupã atentatul din 11septembrie 2001, cât ºi despre mariajele ruinateale douã cupluri mondene din Manhattan.Interesantã este dispunerea temporalã aincidentelor din trama narativã a romanului: totulse petrece în zilele de 10 ºi 12 septembrie 2001.Nimic direct despre ziua catastrofei, 11septembrie. McInerney a reuºit un roman capitaldespre ceea ce americanii numesc “Nine-Eleven”:în loc de a povesti întâmplãrile din aceadimineaþã, el preferã sã descrie consecinþelespirituale ale acelui eveniment traumatic asuprapsihicului new-york-ezilor, punând în aplicareprincipiul genialului sãu maestru RaymondCarver: “Un scriitor nu trebuie sã descrie, ci sãsugereze”.

O nouã biografie a unuia dintre cei mai vestiþi

exploratori victorieni a apãrut zilele acestea laeditura Faber din Londra, citim în The Guardian.Stanley: The Impossible Life of Africa’s GreatestExplorer (Stanley: Viaþa imposibilã a celul maimare explorator al Africii) de Tim Jeal încearcã oreabilitare a acestei controversate figuri, omul carea strãbãtut continentul negru în 14 luni, încãutarea doctorului Livingstone (de care, când l-agãsit, ca prin miracol, s-a apropiat cu celebrelevorbe ‘Dr. Livingstone, I presume?’) pentru caapoi sã fie acuzat de mentalitate de conchistador,cruzime ºi lipsã de umanism faþã de bãºtinaºi.Învinuirile acestea, ce e drept, se referã mai ales laceea ce a fãcut Henry Stanley dupã ce a reuºit,înfruntând condiþii extrem de dure, sã-l gãseascãpe Livingstone. Nãscut în Þara Galilor, daremigrat în America, cel ce avea sã devinã HenryStanley (nume de împrumut), a luptat de parteaConfederaþilor în Rãzboiul dintre State, aparticipat la goana dupã aur din Colorado ºi adevenit ziarist, în care calitate a trimiscorespondenþe despre rãzboaiele cu amerindienii.În 1871, trimis de ziarul The New York Herald,pleacã în Africa în cãutarea dispãrutului doctorLivingstone, pe care reuºeºte sã-l redea civilizaþiei.În Africa ºi-a descoperit talentul de lider, iar îndoctorul Livingstone – cu care nu se va mairevedea niciodatã – gãseºte un substitut alautoritãþii paterne. ªi-a asumat ducerea la bunsfârºit a misiunii lui Livingstone. Aceea de adeschide Africa pentru comerþ ºi religia creºtinã,de a pune capãt comerþului cu sclavi, de adescoperi izvoarele fluviilor Congo ºi Nil. Cartealui Jeal devine palpitantã când descrie cãlãtoriaplinã de peripeþii a lui Stanley de la Lake Victoriapânã la Congo. Plecat în expediþie cu 228 detovarãºi, dintre care au supravieþuit doar 108,Stanley a vãzut în pãdurea tropicalã cruzimiinimaginabile. Regele Leopold al Belgiei l-a trimisînapoi în Africa, cu misiunea de a contribui lafondarea Congo Free State, o mare înºelãtoriecolonialistã. Ultima sa expediþie, la comanda uneiarmate private, a fost în sudul Sudanului, cuscopul de a-l salva pe Emin Pasha, un aliat algeneralului Gordon. Pe aceastã misiune, ce-i dreptfoarte sângeroasã, se întemeiazã reputaþia de ombrutal ºi insensibil a lui Stanley. Tim Jealsubliniazã în biografia sa cât de îndepãrtaþi denoi, din punct de vedere psihologic, sunt eroiivictorieni, o specie dispãrutã. Dar Africastrãbãtutã de Stanley – sau trecutã de el prin focºi sabie – e cea a actualelor state Rwanda ºiRepublica Democratã Congo, unde cruzimile suntla fel de mari ca acum 125 de ani. Stanley a scrisºi câteva cãrþi, printre care In Darkest Africa(1890), sursã de inspiraþie ºi pentru JosephConrad, în Inima întunericului.

flash-meridian

Exploratori ºi catastrofeIng. Licu Stavri

3300



3300 TRIBUNA • NR. 113 • 16-31 mai 2007

Gheorghe MuºatAminitirile mele despre Erich BergelCluj-Napoca, Editura Risoprint, 2007

În cazul lui Erich Bergel (1930-1998), pioasadatorie a muzicologiei de a dedica fiecãruimare dispãrut al vieþii muzicale româneºti o

monografie cât mai reverenþioasã ºi informativã afost îndeplinitã, deocamdatã, de un artist-interpretcare i-a fost dirijorului nu numai coleg degeneraþie, ci ºi prieten. Intitulatã Amintirile meledespre Erich Bergel, opera trompetistului ºiprofesorului Gheorghe Muºat este exact ceea cene puteam aºtepta de la autor, pe baza titlului.

Prefaþatã de scriitorul Hans Bergel, fratelemuzicianului, ºi postfaþatã de muzicologul BujorDânºoreanu, cartea conþine mãrturiile personaleale unui coleg de generaþie, susþinute de unnumãr însemnat de documente, pe care acesta le-a adunat în decursul deceniilor petrecute înapropierea maestrului, inclusiv când eroul cãrþiisale trãia în strãinãtate ºi legãtura lor s-a redus lacorespondenþã ºi convorbiri telefonice.

Momentul-cheie al acestei prietenii îi facecinste autorului. Când, dupã trei ani ºi jumãtatede închisoare politicã ºi muncã silnicã (1959-1962), Bergel, dirijor al Filarmonicii din Cluj, afost eliberat, dar nu i s-a redat dreptul de a dirija,domnul Muºat, ºef de compartiment alFilarmonicii, a consimþit ca "puºcãriaºul" sã fieangajat la aceastã instituþie ca trompetist - soluþiaamiabilã oferind persoanei ostracizate nu numai osursã de existenþã, ci ºi prezenþa activã încolectivul artistic de elitã pe care îl condusese ºipe care nãdãjduia sã-l mai conducã. Speranþa lui s-a îndeplinit în 1966 când, dirijorul-oaspeteamerican Fritz Mahler îmbolnãvindu-se subit înpreziua concertului, autoritãþile de partid i-aupermis lui Bergel sã salveze situaþia, înlocuindu-lpe acesta - spre nespusa bucurie a orchestrei ºi apublicului.

În anii formãrii sale muzicale, Bergel cântasela mai multe instrumente - astfel, ºi la trompetã -,dar la nivel artistic stãpânea numai orga. Înconjunctura istoricã de atunci, rãspunderea pecare ºi-a asumat-o ºeful sãu de compartiment,tolerându-i ani de zile prestaþia mai puþin perfectãdin punct de vedere tehnic ºi oferindu-i ooarecare protecþie împotriva celor care erau maipuþin îngãduitori faþã de neajunsurile profesionaleale trompetistului de nevoie constituia, din partealui, ºi un act de curaj politic. Ulterior, dirijorul decirculaþie mondialã a ºtiut sã-i mulþumeascãbinefãcãtorului sãu de acasã, nu numai dãruindu-io trompetã de mare valoare ºi invitându-l în modrepetat sã participe, ca instrumentist ºi profesorde muzicã de camerã, la Festivalul muzical pentrutineret de la Bayreuth (unde Erich Bergelconducea anual orchestra simfonicãinternaþionalã), ci ºi printr-o caldã prietenie, decare domnul Muºat poate sã fie mândru.

Cartea este pusã sub semnul unui motto: "Amsuflet de român ºi rãdãcinile mele sunt înRomânia".

Se subliniazã astfel, înainte de toate,ataºamentul filial al lui Erich Bergel faþã de fostulsãu profesor de dirijat, Antonin Ciolan - muzicianromân de elitã, ºcolit în Germania ºi revenit apoiîn þarã pentru a trudi preþ de o viaþã lungã la

desþelenirea ºi cultivarea ogorului muzicalromânesc. Actul generos al dirijorului de a-i ridicamaestrului sãu un monument - nu la figurat, ci lapropriu, în parcul oraºului Cluj - este documentatcu multe amãnunte. Personal, cred cã nu ar fi fostexagerat ca autorul sã riºte afirmaþia cã replica înbronz a bustului creat de cãtre maestrul IonIrimescu (bust pe care îl cunoscusem înainte doarîn versiunea lui de gips) este cel mai valorosmonument public de artã al Clujului, dintre toatecâte s-au ridicat aici în întreaga perioadã deprimar a predecesorului domnului Emil Boc.

Al doilea leitmotiv bogat documentat în carteeste pasiunea lui Erich Bergel pentru creaþiamuzicalã româneascã ºi în special pentru acea alui George Enescu, pe care el o interpreta cusucces pe toate meridianele. Cu numai câtevasãptãmâni înainte de a se stinge, chinuitdeopotrivã de durerile provocate de cancerulinstalat în sistemul sãu osos ºi de tratamentele pecare le urma, în ultima lui scrisoare adresatãdirijorului Cristian Mandeal, artistul îi scriaacestuia despre orchestrarea unor lieduri deEnescu, pe care le terminase, respectiv, pe caremai plãnuia sã le realizeze! Puþinele mostre pecare maestrul le-a dirijat la Cluj sunt grãitoarepentru valoarea artisticã a acestor orchestraþii alesale. Enescologii noºtri ar trebui sã ia act de ele ºisã iniþieze publicarea ºi difuzarea lor.

Dimensiunea româneascã a personalitãþii luiBergel, atât de convingãtor documentatã prinevocarea relaþiilor avute cu Ciolan ºi cu muzicalui Enescu, iese oarecum ºifonatã din istoriaconflictelor sale avute cu alte personalitãþi demarcã ale muzicii ºi vieþii muzicale româneºti.

Scrisoarea lui Sigismund Toduþã, adresatã în1971 Comitetului pentru Culturã ºi EducaþieSocialistã în calitatea lui de director alFilarmonicii, nu este un memoriu în caresemnatarul "cere cu insistenþã îndepãrtarea luiBergel de la Cluj", cum o prezintã autorul (p. 36),ºi cum, probabil, o vedea ºi dirijorul ci, înainte detoate, o descriere a lipsei de disponibilitate aacestuia din urmã de a se integra în viaþainstituþiei ºi de a purta un normal dialog "delucru" cu superiorul sãu ierarhic, precum ºi a

dificultãþilor ieºite din comun pe care le genera, lanivelul conducerii Filarmonicii, comportamentulsãu capricios ºi imprevizibil, care pur ºi simplu îlbloca pe ºeful sãu.

În 1977, în scrisoarea lui adresatã EleneiCeauºescu, Bergel sesiza intriga unor dirijori dinþarã, care au reuºit sã-l împiedice sã se întoarcã înRomânia pentru a dirija câteva concerte pe caredorea sã le dea în beneficiul populaþiei sinistratede cutremur. În demersul sãu nu ne deranjeazãatât fraza slugarnicã "apreciez foarte mult înaltulsimþ al dreptãþii care Vã caracterizeazã întreagaviaþã ºi activitate" (p. 38), cât faptul cã, fãrãnominalizarea intriganþilor, reclamantul aruncã unblam general asupra tuturor "colegilor" din þarã.(Ghilimelele îi aparþin! În p. 52, autorul cãrþiiafirmã cã unul dintre cei "3-4" anonimi pe careBergel îi acuza de a-l fi "lucrat" la "Cabinetul 2" afost Mihai Brediceanu.)

Bergel a ºtiut sã fie un mentor inimos ºi chiarentuziast pentru tânãrul Cristian Mandeal. "Unlucru bun am fãcut în viaþã - am scris o carte. Iaracum sunt pe cale sã-l fac pe al doilea - sã creezun dirijor" - spunea el când l-a luat pe "Cristi" subbraþul sãu ocrotitor; dar a reacþionat iritat imediatce învãþãcelul a îndrãznit sã-i spunã ce învãþaseanterior de la Celibidache (p. 74). (AdversitateaSergiu Celibidache - Herbert von Karajan estenotorie, or, mentorul providenþial al lui Bergel,care îl lansase în Germania, a fost tocmaiKarajan!) Când, în 1980, Mandeal ºi-a permis sãnu asiste la un concert dirijat de el la Viena,pentru a învãþa din exemplul sãu viu, Bergel -considerând aceastã absenþã un afront de neiertat- a întrerupt orice legãturã cu el (p. 80). Prietenialor s-a transformat în duºmãnie. Maestrul "tuna ºifulgera" în presã împotriva protejatului sãu depânã mai ieri, într-o manierã care l-a determinatpe acesta sã-i restituie 6.700 de DM, cât consideracã a costat gãzduirea lui timp de patru luni, laBerlin, de cãtre Bergel. Au trebuit sã treacã 17 anipânã când Mandeal, ajuns directorul Filarmonicii"George Enescu" din Bucureºti, sã iniþieze oîmpãcare: l-a invitat pe Bergel pentru a dirijaprima orchestrã a României. Debutul lui Bergel înfruntea Filarmonicii din Bucureºti (nu înþeleg dece afiºul acestui concert istoric nu este reprodusîn carte!) s-a dovedit a fi fost ºi concertul sãu deadio.

muzica

Dirijorul român Erich Bergel (I)Francisc Laszlo

Dirijorul Erich Bergel, alaturi de violonista Cristina Anghelescu

3311



3311TRIBUNA • NR. 113 • 16-31 mai 2007

singurãtate politicã. Nu-i permite Frontului sã facãniciun fel de coaliþie cu nimeni ºi nici nu araccepta cineva sã facã coaliþie cu Frontul înmomentul de faþã.

În felul acesta, Frontul este pus în situaþia de arãspunde singur, în urmãtorii doi ani, pentru ceeace se va face în þarã, nu va putea împãrþirãspunderea cu nimeni, deºi el dorea s-o împartãcu cineva, precum se ºtia dinainte, din declaraþiilepe care le-au fãcut purtãtorii de cuvânt aiFrontului.

În al doilea rând, împinge Frontul la aroganþã:având majoritatea zdrobitoare, putând sã decidãabsolut tot ce vrea. Ca de exemplu, sã aducãminerii...

Opoziþia are doar un rol decorativ ºi nu-ºipoate asuma rolul în Parlament. Ura contrapartidelor, nutritã în mod cinic în cursul lupteipentru putere, a ajuns sã intoxice psihologiavotanþilor pânã la punctul de a face opoziþiaridicolã. Vocea opoziþiei nu poate fi ascultatã fãrãconsimþirea Frontului. Dacã câºtigãtorii alegerilorsunt condamnaþi la izolare ºi singurãtate, cei careau pierdut sunt condamnaþi la vorba zadarnicã,fãrã sã fie în poziþia de a avea o influenþã decisivãîn vreuna din deciziile viitorului Parlament. Înaceste circumstanþe, opoziþia va înfrunta douãpericole diametral opuse:

- resemnarea ºi renunþarea la orice fel de luptãpoliticã, þinând seama de lipsa de perspective de a-ºi impune punctele de vedere, decât cugenerozitatea adversarului,

- sau de a încerca sã se alipeascã puterii, cuiluzia cã ar putea sã o influenþeze dinãuntru, ceeace ar putea avea ca rezultat propria lor sinucidere.

Este oare necesar sã menþionãm cã victoriadisproporþionatã a Frontului pune în pericol nunumai ºansele democraþiei în România, dar ºiviitorul þãrii? Prin votul de la 20 mai, electoratul arenunþat la mijloacele necesare oricãrei democraþiiautentice de a preveni sau cel puþin de a limitaabuzul de putere.

În 21 decembrie, mergeam sã mã întâlnesc cuviitorul nostru ambasador la Paris, AlexandruPaleologu (atunci nu era ambasador) ca sã pregã-tim un protest împotriva masacrului de la Timiºoa-ra. Când m-am întors, spre prânz, miliþienii m-augonit cu maºina pe strãzi cât mai depãrtate debulevardele din centru, pe care le goleau, ºi mi-amdat seama cã se pregãtea ceva. ªi am ºi înþeles cese pregãtea. Mi-a provocat ºi o foarte profundãdepresiune aceastã constatare, întrucât am crezutcã va reuºi mascarada. Am crezut cã se pregãtea omanifestaþie în care bucureºtenii sã-i condamne petimiºoreni ca huligani ºi ca fasciºti, ºi cã aceastãmascaradã va reuºi, ceea ce m-a dezgustatîngrozitor. Când am ajuns acasã nu am privittelevizorul pentru toatã ziua, pentru cã de câþivaani nu mai puteam sã le vãd mutrele, nici a ei, nicia lui. Aveam o senzaþie asemãnãtoare cu voma,când îi vedeam.

Am rãmas surprins deci când, la un momentdat, am auzit soneria de la uºã ºi deschizând, amvãzut-o chiar pe vecina mea cã-mi întinde un plic.E o femeie absolut obiºnuitã ºi banalã aceastãvecinã a mea care era ºi este acum vãduvã. Eu ocredeam confiscatã de grijile ei domestice, fãrãniciun fel de preocupare socialã, politicã, avânddoar preocuparea unui proces de succesiune. Nu o

vedeam niciodatã ieºind dincolo de universulsuferinþelor ei de vãduvã ºi al preocupãrilor eiobiºnuite. Ea îmi întinde un plic în care se gãseauo cutie ºi o foaie de hârtie pe care erau trecutedouã numere de telefon ºi-mi zice:

– Domnule Paler, eu mã duc la Revoluþie.Aicea, în cutia asta sunt cheile casei mele ºi douãnumere de telefon. Dacã eu nu mã întorc, vã rogsã sunaþi la unul din aceste douã numere ºi sãchemaþi o rudã de a mea sã deschidã casa.

Toate acestea spuse cu o liniºte care m-asiderat. Eu nici nu ºtiam despre ce revoluþie eravorba. N-am întrebat nimic ºi ea a plecat.

Dupã ce am închis uºa, m-am îmbrãcat ºi eu ºiam luat-o pe urmele ei. M-am gândit cã trebuie sãfie ceva, am înþeles cã s-a petrecut ceva. ªi amplecat spre Piaþa Palatului. Ajungând la Luteranã,unde urca strada spre Calea Victoriei, am vãzut cãstrada era baratã de un ºir de trupe cu scuturi. Amrãmas pe loc lângã un tânãr muncitor care priveafoarte încruntat în direcþia respectivã. Intru învorbã cu el ºi îl întreb:

– Ce s-a întâmplat, ce-i acolo?Îmi rãspunse:– Au murit oameni.– Cum au murit oameni?Îmi povesteºte toatã istoria: cum a fost chemat

de dimineaþã, cu listã de la întreprindere, de cãtresecretarul de partid, sã vinã la acest miting.

– ªi am venit aicea, mi-era o silã îngrozitoare,domnule, cum sã-l aplaud eu pe nenorocitul ãsta, îl urãsc din toatã inima. ªi am venit în Piaþã, ºi ne-am aºezat acolo ºi a început sã vorbeascã, ºi noistãteam ca la o priveghie, cu ochii în pãmânt ºiauzeam prin megafoane uralele ºi ovaþiile. Pânã laun moment dat, când a rãsunat o petardã. Atunciau huiduit ºi atunci Ceauºescu s-a retras.

Aºa a fost acel miting celebru care a fost ultimagreºealã a lui Ceauºescu.

Dupã care m-am dus în Piaþa Universitãþii. Amieºit de la Universitate prin intrarea centralã. Acumîncep sã vã povestesc cum arãta situaþia în 21decembrie, cu totul diferit de 22 decembrie.

În primul rând, trebuie sã ºtiþi cã erau acolomasaþi sute de mii de oameni, de la Piaþa Romanã,pânã la Piaþa Unirii. Dar erau douã lumi acolo înstradã, erau douã realitãþi. Era o realitate ademonstranþilor, care umpleau strada din trotoar întrotoar – ºi era o altã lume – cea de la buzatrotoarului pânã la zid.

Cei din stradã formau o realitate unitarã: toþistrigau, vociferau în contra lui Ceauºescu ºi erausolidari. Cei de pe trotoar erau o lume extrem deheteroclitã ºi bunã numai de analizat. Între eiputeam distinge:

– unii care, vãzând ce se întâmplã, grãbeaupasul. Ghiceam foarte bine ce gândesc: vroiau sãajungã cât de repede acasã pentru cã acolo eranenorocire;

– altã categorie erau curioºii. Nu îndrãzneau sãcoboare în stradã, nici nu le venea sã plece acasã.Nu ºtiau dacã e bine, dacã e rãu:

– altã categorie erau cei care le strigauîndemnuri celor din stradã, dar ei nu manifestau,stãteau de o parte, gata sã o ia la fugã dacã aparecineva;

– erau alþii care era limpede cã stãteau pentru avedea cine, când, ce face. Aveau o misiune,controlau.

Oricum, dacã strada era disperatã ºi dorea ca sãmeargã pânã la capãt, partea de lume din afarastrãzii arãta cum a arãtat societatea româneascãpânã acum. Acolo, pe trotoar, se vedeau ºipasivitatea, ºi resemnarea, ºi frica, ºi laºitatea, ºirepresiunea, totul. Acolo era o oglindã a întregiinoastre fixãri dinainte. Viitorul era numai pe

stradã. Dincoace era trecutul.În 21 decembrie, impresia mea este, cã nimeni

nu credea. Mare parte, inclusiv cei hotãrâþi sãmoarã, nu credeau cã vor reuºi. Existã ceva – pecare l-aº numi un devotament tragic – în aceajertfã, în acea izbucnire a Revoluþiei, care mie-mipãrea o lipsã de bucurie. Oamenii simþeau cã acolose va muri ºi se pregãteau chiar pentru momentelecând gloanþele vor secera niºte vieþi. Iar pe trotoarera limpede cã cei mai mulþi nu credeau. Erauconvinºi cã va fi o baie de sânge ºi nimic maimult. Iar unii chiar se grãbeau sã pãrãseascã câtmai repede locul, pentru a nu fi implicaþi înaceastã oropsire.

În timp ce în 22 decembrie era cu totul altasituaþia. În 22 decembrie de dimineaþã, toatã lumeaa fost convinsã cã s-a terminat totul, pânã ºiînainte de plecarea lui Ceauºescu.

Eram la Uniunea Scriitorilor, mai mulþi scriitorila poartã, când a apãrut o coloanã pe CaleaVictoriei, care era aproape veselã ca la chermeze.Scanda: „Olé, olé, Ceauºescu nu mai e!“(Ceauºescu era, dar aºa era strigãtul), ºi lumea eraveselã ca ºi cum faptul se petrecuse. Cu trei oreînainte de cãderea lui Ceauºescu toatã lumea eraconvinsã cã iremediabilul s-a produs. Iar în clipacând s-a anunþat, la aparatul de radio pe carelumea din coloane îl avea, cã generalul Milea amurit, în clipa aceea Ceauºescu cãzuse, chiar dacãera în sediu.

În clipa aceea mi-am dat seama cã nimic, darnimic de pe lume nu mai poate întoarce istoriaînapoi, deºi, dupã ce m-am apropiat de PiaþaPalatului, am vãzut elicopterul care s-a aºezat peterasa fostului Comitet Central, ºi un elicopter aînceput sã se învârteascã deasupra noastrã. Era o zifoarte frumoasã, Dumnezeu ne-a ajutat, era o zi cade primãvarã, luminoasã ºi cu un fel de pulbere înluminã. Ei bine, în toatã acea mulþime imensã dinPiaþa Palatului eu cred cã nu gãseai un sceptic.Toatã lumea era cuprinsã de pregãtirea vizibilã avictoriei.

Cum au intrat în sediul C.C.-ului, au început sãarunce tablouri, dosare etc. Aceºtia erau copii. Laîndemnul mulþimii, tinerii care intraserã în sediuau început sã urce spre terasã pentru cã, de jos,lumea striga: „vor sã fugã, vor sã fugã cuelicopterul!“ Se vedea cum urcau etajele cândapãreau la ferestre.

Pe terasã s-a petrecut ceva simbolic ºiextraordinar de impresionant. Se vedea elicopterul,cu care a plecat mai târziu Ceauºescu, cu elicelemergând, iar primii ºapte-opt tineri care au ajunspe terasã, în loc sã se îndrepte spre elicopter, s-auîndreptat spre literele lozincii de pe sediul C.C.-ului. Acolo scria cu litere, atunci am vãzut ºi eucomparând cu siluetele tinerilor, cu litere uriaºe,adicã mai mari decât un om ºi fãcute din metal,din aluminiu probabil, scria: Trãiascã PartidulComunist Român. Tinerii s-au opintit cu litereleacestea care, fiind foarte grele, nu cedau, dar ei nus-au lãsat. Cu mâinile, fãrã nici un alt instrument,au dislocat pânã la urmã literele, le-au rearanjat,încât dupã nu mai mult de cinci minute a apãrutîn locul vechii lozinci: TRÃIASCÃ ROMÂNIA

„Singura noastrãsperanþã este disperarea”(urmare din pagina 8)

3322



3322 TRIBUNA • NR. 113 • 16-31 mai 2007

Jacques DDe DDecker: - Douã demersuriintelectuale circumscriu peocupãrile mele: pe de oparte pedagogia, pe care o regãsim ºi în jurnalism,iar pe de altã parte traducerea. În accepþiuneatradiþionalã traducerea înseamnã trecerea de la olimbã la alta. Eu numesc însã traducere ºitransformarea unui roman într-o piesã de teatru. Iargestul extrem, a pleca de la realitate ºi a ajunge laficþiune, este pentru mine tot o formã a traducerii.Dacã scriu o nuvelã, un roman sau o piesã deteatru, misiunea mea este sã încerc sã mã mulezdupã o experienþã: o experienþã personalã sauobservatã, ca privire asupra lumii. În ceea cepriveºte pedagogia, întotdeauna am considerat cãjurnalismul – fie cã e vorba de ziare, radio sauteleviziune – are misiunea de a face accesibilepublicului larg o serie de realitãþi, ceea ce îl apropiefoarte mult de demersul pedagogic.

„Nu sunt obsedat de ideea de a-mi prezentaviziunea despre lume”

Oana CCristea-GGrigorescu: - Realitatea trece însãprin subiectivitatea autorului.

- Subiectivitatea este naturalã: o daþi pe uºãafarã, se întoarce pe fereastrã. E inevitabilã, nefiindîntotdeauna controlatã de autor. Stilul, cel cecreeazã singularitatea esteticã a unui artist, se aflãîn interiorul sãu. Stilul ºi artistul suntconsubstanþiali. În cazul meu, s-ar putea crede cãnu fac decât sã fug de mine însãmi. O datã scriuun roman, altãdatã adaptez o piesã de teatru a unuiautor strãin, iar la urmã scriu un volum de criticã.Dispersia care mi-ar putea fi reproºatã mã face sãzâmbesc. Eu am doar opinii ºi nu sunt obsedat deideea de a-mi prezenta viziunea despre lume.Stendhal, care rãmâne pentru mine un autorfrancez de referinþã, vorbea despre scriiturã ca ooglindã purtatã de-a lungul drumului. Mã simtfoarte stendhalian, oarecum ca o oglindã a lumii.Dorinþa mea de a fi în mod esenþial o reflectare alumii e completatã de un soi de fidelitate, osinceritate, o autenticitate care nu supraevalueazãeul. Nu trebuie sã uitãm cã nu suntem decât overigã dintr-o vastã organizare socialã cãreia îiaparþinem: aceastã mare familie umanã în care nusuntem decât un element ca oricare altul.

- E o posturã opusã timpului prezent,caracterizat printr-o exacerbare a sinelui, aindividului ºi a subiectivitãþii sale. Postmodernismulsparge continuitatea temporalã, a istoriei, înfavoarea subiectivismului autorului. Care e realitatea

timpului de acum pe care o putem citi în literaturape care o scrieþi?

- Exacerbarea eului este evident legatã dedistrugerea sa. Oamenii resimt azi uzura ºifãrâmiþarea care ne dezintegreazã personalitatea ºi ofac sã-ºi piardã coerenþa, datoritã felului de viaþã pecare îl ducem. Reacþia la o astfel de situaþie nu esteexacerbarea eului, ci ar trebui sã fie o încercareconstantã de a construi legãturi, de a efectuasinteze ºi de a ne reaminti faptul cã deºi avemaceastã senzaþie de fãrâmiþare, timpul nu dispare,durata este prezentã.

„Scriitorul e un soi de medium sau detranzistor”

- Care este rolul ficþiunii, fie ea literaturã sauteatru, în salvarea acestor valori?

- Percepþia s-a modificat. Nu putem da piept cuviitorul dacã neglijãm trecutul, iar scriitorul e unsoi de medium sau de tranzistor. Îmi placemetafora tranzistorului care faciliteazã trecerea unorcurenþi, transmiterea fluxurilor întrerupte de modulnostru de viaþã dezumanizant. Pot sã accept cã uniiartiºti vor sã devinã martorii acestei atomizãri, darasta nu mã intereseazã. Paradoxul meu este e cãmã dispersez doar pentru a sintetiza în final,pentru a arãta cã lucrurile se leagã între ele ºi cã selumineazã reciproc. Ceea ce îmi place în raportareascriitorului la cititor ºi la literaturã este relaþia lor demare intimitate, de meditaþie individualã. E ca ºicum cititorul s-ar afla în creierul scriitorului, iarscriitorul, adresându-i-se, ajunge direct în creieruluilui. În privinþa teatrului, nu putem ascunde faptulcã este ameninþat în zilele noastre, mã refer laforma sa oficialã, instituþionalã. Condiþiile materialenecesare acestui demers artistic sunt astãzi înpericol – ºi aici atingem latura economicã a culturii -pentru cã teatrul are un preþ pe care publicul largnu îl poate plãti. Cu puþine excepþii, nu se poateface teatru fãrã intervenþie exterioarã. Dacã teatrular dispãrea însã, am pierde o experienþã umanãfundamentalã, o experienþã psihologicã colectivãfoarte intensã. Am pierde ficþiunea reprezentatã înmod colectiv în faþa unor spectatori, care cred princonvenþie ceea ce vãd.

- Care e situaþia teatrului în Belgia?

- Toatã lumea s-ar putea plânge la acest capitol,dar Belgia francofonã nu stã rãu. Am ajuns la unechilibru destul de sãnãtos al finanþãrii teatrelor.Practic, toate teatrele sunt ajutate de comunitatea

francofonã, sunt subvenþionate în proporþiivariabile, ceea ce stabileºte un echilibru faþã deaportul spectatorilor (bilete sau abonamente). Credcã în momentul de faþã teatrul în Belgia este maisãnãtos ca în Franþa. Deºi constituie renumeleParisului, teatrul (mã refer la teatre în general, nuneapãrat la Comedia Francezã) se aflã în impas.Dupã mine, singura soluþie e ca francezii sãhotãrascã cã marile teatre private ale Parisuluiaparþin patrimoniului naþional ºi, într-un fel, sã leetatizeze. La ora actualã Germania ºi þãrilegermanofone sunt mult mai interesante pentruteatru. Chiar ºi aici în partea orientalã a Europeiaveþi lucruri interesante de spus. S-a vorbit multdespre Letonia, o þarã micã cu multe teatre, cu omare diversitate lingvisticã. Mi s-a spus, fãrã sãconstatat eu însumi, cã la ora actualã teatrul mergefoarte bine în Italia.

„Scriem cãrþi pentru a completa lacunele dinbibliotecã”

- Cum a influenþat practica jurnalismului teatrulºi literatura pe care le scrieþi?

- Nu putem scrie fãrã a citi, aºa cum nu putemscrie teatru fãrã a asista la reprezentaþii. Unjurnalist trebuie sã aºtearnã pe hârtie impresiile pecare i le-au produs lecturile. Scriu cronici literare de35 de ani. Jurnalismul literar e ca ºi cum aº þine, înmod public, un jurnal de lecturã. Ceea ce citimpoate schimba felul în care scriem. Influenþa poatefi pozitivã, în cazul unei cãrþi care ne emoþioneazã,sau negativã, atunci când resimþim frustrare în faþaunor opere care nu ne plac, sau ne dezamãgesc. Înastfel de momente ne spunem cã trebuie sã luãmpoziþie, dacã alþii nu o fac. ªi am adesea impresiacã scriem cãrþi pentru a completa lacunele dinbibliotecã.

- Scriem pentru a corecta realitatea?

- Eu aº spune, simplu, pentru a o celebra.Realitatea, viaþa, meritã sã fie consemnate. Trebuiesã scriem pentru a lãsa urme. Aceasta e ideea caremã însufleþeºte ºi nu accea de a scrie un romanutopic despre societate, aºa cum ar trebui sã fie.

- Mass-media au ocupat prim-planul interesului,utilizând cuvântul ca vehicul al mesajelor. Cum aschimbat asta raportul cu scriitura?

- Astãzi în prim-plan nu se mai aflã limbajulcuvintelor, ci al imaginilor. Una din raþiunile de a fiale literaturii este menþinerea unui echilibru înraport cu imaginile, care sunt puternice, au forþã,sunt rapide, uneori facile. În vreme ce formulareaîn cuvinte presupune un proces de decantare, omuncã veritabilã de condensare ºi un efort mental.Comunicarea tinde spre aceastã întâlnire dintreintervenþia mentalã a autorului ºi cea a cititorului.În cazul imaginii, se mizeazã mai mult pe efectulde ºoc ºi pe ceva ce se raþionalizeazã ºisubiectiveazã mai puþin prin gândire.

traducerea interviului brut: Cristina FFirea

Interviu realizat de Oana CCristea-GGrigorescu

interviu

„Trebuie sã scriem pentru alãsa urme”

de vorbã cu prof. Jacques De DeckerPersonalitate polivalentã, cu vaste orizonturi intelectuale ºi lingvistice, preºedintele Academiei Regale deLimbã ºi Literaturã Francezã din Belgia, Jacques De Decker s-a afirmat ca rafinat istoric ºi critic literar, caexcelent prozator ºi autor dramatic. Dramaturg, scenarist, traducãtor, a scris opt piese de teatru, integraltraduse în româneºte, a adaptat ºi tradus în francezã peste treizeci de piese din repertoriul universal. Esteprofesor la Conservatorul Regal din Bruxelles, unde predã Istoria teatrului ºi cinematografiei. Activitatea dejurnalist, critic literar ºi teatral, este legatã în mod deosebit de cotidianul belgian Le Soire, precum ºi decolaborarea la publicaþiile parizene Le Monde, Magazine Littéraire ºi Lire. Recent, Jacques De Decker aprimit titlul de Doctor Honoris Causa al Universitãþii “Babeº-Bolyai” din Cluj pentru contribuþia domnieisale la dezvoltarea relaþiilor academice româno-belgiene, dar ºi pentru patronajul pe care Academia Regalãde Limbã ºi Literaturã Francezã din Belgia, prin preºedintele ei, îl acordã Centrului de studii francofone deliteraturã belgianã din cadrul Facultãþii de Litere a UBB Cluj. Teatrul de Comedie Bucureºti va monta,stagiunea viitoare, piesa Magnolia, o comedie care se joacã deja la Paris.

Recviem pentru un regizor

Acum ºase ani Darren Aronofsky a intrat încrizã: de idei, amoroasã, de sãnãtate. Aºa cãa început sã caute leac: în tratate de

medicinã, în diverse texte culturale, în tratateesoterice, în muzicã. Probabil cã a citit „Istoriacredinþelor ºi ideilor religioase” a lui Eliade, teoriabig-bangului scrisã de Hawking, ceva istorii aleculturii ºi civilizaþiilor, un manual de astronomie,ceva saituri de astrologie, Biblia, probabil cã avorbit ºi cu Mel Gibson, l-o fi îndrumat în aºa felîncît sã nu scape ceva Apocalypto în Fîntînã, cãcilui Darren nu-i mai convenea ca cineva sã-i agiteizvoarele. S-a uitat ºi la filme, cred cã a început sã-lîndrãgeascã pe Wong Kar Way, însã voia sã îi arateãstuia cã regizoru’ american ºtie mai multe decîtorice alt regizor! A ascultat ºi muzicã, poate cã afost în turneul din 2002 al lui David Gilmour ºi i-adat indicaþii lui Clint Mansell, cã prea seamanã leit-motivul muzical din Fîntînã cu „Je crois entendreencore” în varianta unplugged a muzicianuluienglez. Sau poate cã Darren pur ºi simplu a aderatla MISA.

Iar dacã observa cã nu poate birui criza, Darrenîncepea sã se iubeascã pe sine. Dupã atîtea lecturicapitale nu-i de mirare. Se iubea pe sine fiindcãrealiza cã deja era mult mai ºtiutor decîtmajoritatea oamenilor. Oamenii, însã, nu oconºtientizau încã, iar asta îl durea pe Darren.Trebuia sã ia o decizie... sã înfãptuiascã ceva încîtsã fie remarcat, proaspãta sa formare enciclopedicãsã fie recunoscutã ºi el sã îºi primeascã loculmeritat în galeria valorilor lumii. Dar, fiind încontinuare în depresie, Darren nu ºtia cum exact sãse exprime: ar fi vrut sã scrie o carte, ar fi dorit sãcompunã muzicã... A fost dificil pînã cînd ºi-aamintit cã fusese regizor!

Aºa cã Darren s-a apucat sã facã un film. Înfilm el trebuia sã vorbeascã în aºa fel încît noi sãînþelegem cam care-i faza, însã pentru o înþelegereprecisã ar fi trebuit sã citim cît a citit el. ªi chiardacã am face-o, el în vremea lecturilor noastre arciti altceva ºi tot am fi cu un pas în urma ºtiinþeilui. Deci tot el ar fi meseriaºu’. Ca sã ne pãstreze înlocuri comune, Darren alege sã punã la temeliafilmului iubirea. Sentiment nobil, înãlþãtor ºi atît desforãitor pe ecran de îþi vine sã dai cu el de pãmînt,mintenaº. În Fîntînã e Hugh Jackman, îl ºtiþi dinThe Prestige. Acolo, Hugh e nebun dupã magie, înFîntînã e nebun dupã nevastã-sa ºi dupã cercetareamedicalã. Tre’ sã gãseascã urgent un medicamentcare sã stopeze tumoarea iubitei. Ea e RachelWeisz, pe unde am vãzut-o în ultima vreme (TheCostant Gardner) cãuta sã moarã destul de repede,încît, pînã la finalu’ poveºtii, bãrbatu’ ei sã aibãnumeroase halucinaþii legate de ea. ªi noi sãcredem cã ele îs halucinaþii artistice. ªi în Fîntînã ela fel. Patima din Fîntînã þine de iubire. ªi anumede aia care nu se împlineºte din cauzã de moarte.ªi Hugh suferã puternic ºi Darren porneºte sã nearate cum ºtie el sã facã tot universul sã participe ladrama omului, precum în urmãtoarele spoileremetafizice: pe marginea iubirii, personajele discutãdespre murire ºi nemurire, ºi discutã în trecut, pede o parte, desfãºurînd o poveste în careconchistadorii cãutau rãmãºiþele biblice ale pomuluivieþii (cu litere mari, eventual), pentru ca regina –Rachel din prezent, împotriva legii mareluiInchizitor, sã guste puþinã licoare ºi sã trãiascã

veºnic alãturi de cel care-i va aduce seva, Hughevident; iar el tre’ sã gãseascã pomu’ folosind ohartã mayaºã care putea fi descifratã cu ajutorulunui pumnal sacru care desena pe hartã un anumitspaþiu conform cu o constelaþie, totul ducînd într-opiramidã... ºi pînã sã ajungã la pomu’ biblic, Hughse agitã într-o bulã undeva prin vãzduh, deplîngeviitoarea nereuºitã din prezent – aia cu leaculpentru nevastã, ºi inutila gãsire a pomului în trecut,se aºeazã în poziþia Lotus, apoi la un semn de-alsãu facem o excursie prin big-bang... Dar nu e tot!Darren nu a renunþat la ideea cãrþii ºi, pentru aspori complexitatea, a vîrît una în film, planul dintrecut fiind în fapt metamorfozarea rîndurilor scrisede Rachel. ªi ca totul sã fie înduioºãtor ºi sã maivãrsãm niºte lacrimi de crocodil, Rachel, cu limbãde moarte, îi lasã lui Hugh sarcina de a terminascrierea... ultimul capitol din Fîntîna, cã aºa îi ziceºi la carte. A, mai e o poveste! ºtiþi piesa aiaodioasã a formaþiei Holograf, „Þi-am dat un inel”?Inelul ãla i-l tot dã Rachel lui Hugh vreme de o miede ani.

Darren Aronofsky suferã de teribilism dematuritate. Pînã în 2000 închegase cu succes douãdrame, una a unui matematician paranoic (în Pi),alta a unui cuplu care îºi pierde relaþia în prizerepetate de hero ºi coca (în Requiem for a dream).Prin simplitatea spunerii, prin puterea emoþieicreate, prin crescendo-ul dureros resimþit înRequiem, prin rezistenta stilizare, Aronofsky îmipãrea una dintre vocile care promiteau înnoireafilmului american. Însã tocmai l-a înecat în Fîntînã,aºa cã o minune nu dureazã trei filme. TheFountain e o nãscocire de un eclectism feroce. Unasemenea exerciþiu de suficienþã auctorialã am maivãzut doar la Alejandro Jodorovsky în The HolyMountain. Numai cã pe mexican chiar nu îlinteresa spectatorul. Filmul sãu e o purãmanifestare a preaplinului sãu ego, pentru el însuºi.Însã pe Darren îl intereseazã spectatorul. Fiindcã elsimte cã numai dacã spectatorul rãmîne cu guraatîrnînd fermecatã în faþa grozãviilor sale, numaiatunci ego-ul sãu va fi împlinit. The Holy Mountaine o masturbare cinematograficã pentru sine, Fîntînae una pentru public. Darren nu pare a fi mulþumitdacã nu i-o vedem!

Fîntîna e nesiguranþã, o crizã de identitateartisticã. Apropo de scrierea din film ce devinepoveste pe ecran ºi de înfãþiºarea neîmpliniriiamoroase, Fîntîna e o replicã uscatã adresatã lui2046. Dacã intenþionaþi sã-l vizionaþi pe Darren, nuuitaþi sã luaþi o saltea de apã. La un moment datveþi simþi cum Fîntîna se umflã ºi se revarsã. Atuncivã aºezaþi pe saltea, închideþi ochii ºi puteþi visaliniºtiþi pe muzica lui Mansell. Vizual, plãsmuireanu va fi atît de intensã precum imaginea luiMatthew Libatique, dar conþinutul visului sigur vafi mai puþin tulbure decît apa Fîntînii.

În ograda noastrã e cineva?

Cînd pasiunea lui Harry Caul din TheConversation devine politicã de stat, sîntemmartorii terorii pe care trebuie sã o fi trãit ceisuspectaþi a fi potrivnici normelor ºi (non)valorilorpromovate de pumnul unor oameni care vedeau înpropria persoanã adevãrul ºi dreapta cauzã;autenticitatea respiratã în prima parte a filmuluiscris ºi regizat de Florian Henckel von

Donnersmarck m-a dus, ca spectator, în paranoiaunei epoci care (ce bine!) mi-a pãrãsit þara înaintesã mã obiºnuiesc a spune „tovarãºa învãþãtoare”.Prima parte necontenit mi-a alungat din mintegîndul cã aº fi martorul unei desfãºurãricinematografice. Aºa trebuie sã fi fost atunci! Primaparte m-a sugrumat. Abia partea a doua a poveºtiiaduce imaginile prin care cruzimea unei istorii viipoate fi îmbrãþiºatã, într-o ficþiune paliativã carevine sã ostoiascã un prezent în care privirea înurmã cu mînie este întemeiatã. Cu atît mai mult lanoi, unde o recuperare a acelei istorii reale, oîncercare de a împãca suferinþa din acele vremuri,printr-o eliminare moralã a personajelor care aufãcut-o posibilã, nu a fost încã realizatã.Sensiblitatea pãrþii secunde face din filmul luiDonnersmarck un echivalent cinematografic alromanului Crimã ºi pedeapsã.

Mi-am amintit cum pe marginea lui PearlHarbor (un film al cãrui singur punct comun cupovestea germanã discutatã aici este acela cã aducepe ecran o viziune despre o realitate) au fostcãutate reacþiile supravieþuitorilor americani aiatacurilor militare japoneze din Pacific, în al DoileaRãzboi Mondial. Fiecare spunea cã a înlemnit înmomentul în care ecranul a început sã explodezereproducînd realitatea. Eu cred cã oricine a trecutprin filtrele, lentilele sau microfoanele vreunuiserviciu secret al timpurilor socialiste va resimþifiorii de atunci.

Cinematografic vorbind, diferenþa dintreimaginea realitãþii prelucrate de cãtre comunismulde inspiraþie sovieticã sau de cãtre nazism respectãîn mare mãsurã modalitatea în care au fostcunoscute istoric ororile celor douã doctrine:crimele nazismului au fost descoperite ºi stopatechiar în apogeul fãptuirii lor, în urma pãtrunderiiarmate în teritoriile unde doctrina lucra; homicidula rãmas la vedere ºi a fost povestit cinematograficde nenumãrate ori. În cazul comunismului, crimelereale ºi depãºirea moralã a unei epoci nocive, rãmînprobleme de abordare internã ale fiecãrei societãþi,fiindcã nimeni din afarã nu a pãtruns în aceleistorii; filmul lui Donnersmarck este cu atît maipreþios! Pentru cei ieºiþi din socialism, Das Lebender Anderen atinge punctele nevralgige ale oricãreidrame individuale pusã la cale în acea lume a cãreiotravã pare lesne uitatã în interesele imediate aleunui prezent suspendat, poate, chiar de menþinereadeschisã a rãnilor fizice ºi morale produse atunci.Pentru cei care nu au gustat licorile acelea, DasLeben... poate fi o poveste excepþionalã, dincolo deorice încadrare istoricã a termenilor ei. De altfel, totceea ce se petrece pe ecran este condus cu o mînãsigurã, pe o muzicã deosebitã, iar jocul actorilor(Ulrich Mühe în special) este o continuãperformanþã.

Îmi doresc nespus ca acest film sã nu aibã lanoi un tratament sinonim istoriilor reale. Îmi dorescsã nu fie uitat dupã doar trei vizionãri în Bucureºti(în diverse festivaluri aflate acum în desfãºurare) ºiuna în Timiºoara (aceasta din urmã în cadrulFestivalului Filmului European). Îmi doresc sã îlregãsesc în circuitul cinematografic naþional cît maicurînd.

Debutul în lungmetraj al lui Florian Henckelvon Donnersmarck meritã sã aibã sãlile pline, cuatît mai mult la noi, unde o mare întrebare dãinuiedupã film – poate cineva din ograda noastrã sãspunã “Es ist für mich” (“Este pentru mine”)?

3333



3333TRIBUNA • NR. 113 • 16-31 mai 2007

Lucian Maier

film

La cinema, birjar...

3344



3344 TRIBUNA • NR. 113 • 16-31 mai 2007

Un film realizat dupã o operã literarãtransmite unui scriitor un sentiment delimitare, astfel încât cinematograful ºi

literatura întreþin o relaþie agitatã.În 1987 Marguerite Duras l-a chemat pe fostul

asistent de cinema Jacques Tronel ca sã discuteproblema adaptãrii romanului Amantul, întrucâtamericanii doreau sã cumpere drepturile deecranizare. Claude Berri îi propune autoarei sãcumpere el drepturile pentru casa sa de producþie.Duras scrie un scenariu. Tronel îi propuneMargueritei sã citeascã Amantul cu voce tare înfaþa camerei de filmat. Înregistrãrile au avut locîntr-un mic studio al casei de producþie. Tronelpunea întrebãri ºi filma. Pânã la urmã, Duras numai crede în acel proiect ºi se gândeºte la un filmdespre scriiturã. Berri l-a contactat pe Jean-JacquesAnnaud, care a acceptat sã realizeze un film dupãAmantul.

Vizionând Numele trandafirului, Rãzboiulfocului ºi Ursul, nimeni nu credea cã Annaud arputea fi atras de intimismul romanesc. Annaud sesimþea terorizat de propriile limite ºi încerca sãabordeze domenii necunoscute. Regizorul aîncercat sã creadã cã apartamentul chinezului eraun templu, iar ceea ce se petrecea acolo avealegãturã cu forþele primitive ale vieþii. În film seaud ploile, dar ºi zgomotele cernute ale strãzii, cao intruziune insistentã în intimitatea iubirii.

Annaud a încercat sã colaboreze cu Duras, însãn-a rezistat pentru mult timp. Pierre Muratpovesteºte, în Telerama din ianuarie 1992, un

dialog de tipul:„Duras: – E filmul meu, însã tu faci imaginile.Annaud: – Dacã fac imaginile, înseamnã cã e

filmul meu, deoarece în cinema naraþiunea serealizeazã prin imagine....Duras: – Nu, prin cuvinte. N-ai înþeles nimic!Cinematograful înseamnã cuvinte.” ...De altfel, Duras se considerã o cineastã de impro-vizaþie. Ea nu filmeazã niciodatã o imagine aºacum a fost prevãzutã în scenariu. Ea ºtie cã filmelesale sunt din ce în ce mai mult... cãrþi. Adicã scrie-re. Duras crede cã textul trebuie spus de o voce....Annaud i-a distribuit în Amantul (Franþa / MareaBritanie / Vietnam, 1992; sc.: Jean-Jacques Annaud,Gérard Brach; r. Jean-Jacques Annaud) pe TonyLeung ºi pe Jane March. Scenele de dragoste au ocruditate percutantã. Uneori vocea lui JeanneMoreau comenteazã, ploaia plânge, vaporulalunecã ºi, deodatã, regizorul se raporteazã –conºtient sau nu – la cinematograful rusesc.

Chinezul este tânãr, frumos, bogat. Îi propunefetei sã-l urmeze pe insulã, în camera sa, în patulîn care douã corpuri se vor descoperi în totalitateatandreþei dezlãnþuite. Annaud a filmat scenele dedragoste cu o curiozitate de descoperitor, ca ºicum trupurile ar fi fost recreate dupa cuvintele luiDuras. Farã exotism, fãrã vulgaritate. Arnaudrespectã magia romanului, realizând un film careaminteºte de Out of Africa al lui Sidney Pollack(dupã cartea lui Karen Blixen), prin alura despectacol romanesc. Aparatul de filmat surprinde –de departe – tânãra de altãdatã devenitã o doamnã

bãtrânã care, la telefon, ascultã cuvinte dedragoste. Bineînþeles, cuvintele nu au vârstã.

Romanul Amantul a fost tradus în 1987 laEditura Univers de Alexandra Emilian. Toatecuvintele trimit spre imagini inconfundabile:„Lumina orbitoare a soarelui ºtergea culorile, lezdrobea. Nopþile, mi le amintesc. Albastrul era maiîndepãrtat decât cerul, se afla în spatele tuturorstraturilor, acoperea adâncul lumii”.

Eroina are cincisprezece ani ºi vrea sã devinãscriitoare. Chinezul nu se desparte de automobilulnegru. El face dragoste ca sã-ºi învingã frica ºi „vreas-o priveascã în clipa în care izbucneºte plãcerea”.Annaud redã o simfonie de zgomote în chip deameninþare a iubirii. Duras n-ar fi reuºit niciodatãsã realizeze un asemenea film, deoarece nu s-ahotãrât sã-ºi trãdeze cuvintele spre a le converti înimagini de adevãrat cinema.

Duras, Annaud ºi AmantulAlexandru Jurcan

colaþionãri

Un real eveniment este prezenþa pe marilenoastre ecrane a filmului Inimi, ocoproducþie franco-italianã din 2006 în regia

lui Alain Resnais (Coeurs; sc.: Alan Ayckbourn,Jean-Michel Ribes; cu: Sabine Azéma, LambertWilson, André Dussollier). De ce eveniment? Pentrucã, la cei 85 de ani ai sãi, (dar, evident, nu numaidin acest motiv), Alain Resnais este un clasic înviaþã al cinematografiei franceze ºi mondiale, unadevãrat veteran. Este suficient sã amintim aicidouã titluri, douã filme ale sale, opere de referinþã,sursã de inspiraþie – deºi inimitabile în felul lor –

pentru mulþi alþi cineaºti: este vorba despreHiroºima, dragostea mea, din 1959, ºi Anul trecutla Marienbad, din 1961, primul pe un scenariu semnat de Marguerite Duras, cel de al doilea peun scenariu de Alain Robbe Grillet – douã nume dereferinþã, douã repere ale noului roman francez.Cele douã filme amintite sunt titluri prezente /citate / citabile în orice istorie a cinematografieimondiale care se respectã. Aºa cum însuºi AlainResnais afirmã, filmele sale sunt “o încercare de aexplora lumea inconºtientului”. O ars poetica aregizorului francez greu de regãsit în Inimi. Dar,nimic rãu în asta. De la înãlþimea operei ºi astatutului sãu, Resnais îºi permite acum, lasenectute, un film simplu, curat, tandru, nostalgic,trist ºi vesel în acelaºi timp, clasic ca formã, fãrã ase autopastiºa sau autocita – cu alte cuvinte, unfilm aproape “academic”, fãrã inovaþii sauexperimente stilistice. Mai multe poveºti de iubire,de despãrþire, multã nostalgie ºi singurãtate – totulscãldat în valuri de ninsoare, un laitmotiv alfilmului, ninsoarea despãrþind mai toate secvenþele.Întâlnim aici, în acest film, cupluri care se despart,cupluri pe cale sã se formeze dar care rateazã clipa– acel moment, acel amãnunt pe care-l neglijãm sauîl interpretãm greºit dar care ar putea sã ne schimbeviaþa. Filmul ne oferã personaje bine conturate, vii,mai mult sau mai puþin caudate unele, ale cãrordestine se intersecteazã fãrã a lãsa urme prea dânciunul în viaþa celuilalt. Inimi este ºi un film despresingurãtate, despre incapacitatea omului de acomunica firesc cu semenii, de a se recunoaºte – caesenþã, ca umanitate – în celãlalt. Dincolo degusturi ºi mode, Inimi este un film frumos, uman,de o inefabilã duioºie, de o nespus de maretandreþe, un film de o melancolie crepuscularã, unfel de – parafrazând titlul unui roman românesccelebru – sfârºit de veac în lume ºi în oameni…

În ciuda titlului romantic, Câteva zzile îîn sseptem-brie (Italia / Franþa / Portugalia, 2006; sc. ºi r.:Santiago Amigorena; cu: Juliette Binoche, JohnTurturro, Nick Nolte) este doar, sau mai degrabã sevrea a fi un thriller cu pretenþii, superior, subþire –“de artã”. Din nefericire, bunele intenþii sunt spul-berate de regia preþioasã, de un scenariu care vreasã-ºi depãºeascã condiþia fãrã a reuºi decât într-ofoarte, foarte micã mãsurã. Despre ce este vorba?Zilele din septembrie din titlu sunt zilele carepreced atacul asupra turnurilor gemene, asupraWorld Trade Center. Un fost cuplu de spioni inter-naþionali încearcã nu sã previnã atacul, ci sã salvezeafacerile unui concern mondial, respectiv sã-iconvingã pe patronii acestuia sã-ºi retragã afaceriledin Statele Unite, dat fiind semicrahul bursier carear urma atacului terorist. Acþiunea treneazã, ritmuleste ca ºi inexistent, suspansul este ceva de careregizorul-scenarist probabil nici nu a auzit, maitoate personajele (bãrbaþi, femei, buni, rãi, asasinietc. – la grãmadã) recitã în draci versuri (?!) – totulsufocat de pretenþii artistice ostentativ afiºate.Juliette Binoche ºi John Turturro sunt absolut peni-bili în rol, artificiali, jucând în dorul lelii (eufemisticvorbind). La final apare ºi Nick Nolte.

P.S.S-aa îîntâmplat lla CCluj!Mergând, ca mai tot omul, sã vãd ultimul film

al lui Robert Altman, Ultimul radio show, la cine-matograful Arta-Eurimages din Cluj (asta petrecân-du-se luni, 14 mai a.c., la spectacolul de la ora16.00), n-am avut de ales ºi a trebuit sã renunþ pen-tru cã nu s-au strâns doi spectatori plãtitori de bilet– condiþie minimã pentru ca filmul sã ruleze –, iarreprezentaþia a fost suspendatã. Fãrã comentarii!

ForºpanIoan-Pavel Azap

Tony Leung ºi Jane March în Amantul

3355



3355TRIBUNA • NR. 113 • 16-31 mai 2007

Un furt, un copil, o cãlãtorie. O cãlãtorie câto rãtãcire.

În 1921, cu 27 de ani înainte de apariþiacapodoperei neorealismului italian Hoþi debiciclete, Chaplin realiza primul lui lung metraj,Piciul, film în care debuta meteoric celebrul copilJackie Hoogan. O limuzinã în care este abandonatun copil este furatã iar hoþii, la rândul lor,pãrãsesc copilul pe care Chaplin îl gãseºte ºi îl vaþine lângã el pânã când o gãseºte pe adevãratamamã. „Un film – va spune Chaplin – cu unzâmbet ºi, poate, o lacrimã.” Din perspectivaistoricã a evoluþiei ºi dezvoltãrii cinematografuluinu de puþine ori s-a vorbit despre acurateþea ºirealismul privirii lui Chaplin asupra mediuluimarginal, a acelei lumi aflatã la margineasocietãþii. Strãzile periferice ale unui cartier careaminteºte de un adevãrat gheto, strãzi pe carehoinãresc Chaplin ºi Piciul, interiorul locuinþei luiChaplin, insalubru dar plin de un anumit farmecal promiscuitãþii, fac din acest film, încadrat totaltemei familiei ºi a rezistenþei împotriva tuturorintemperiilor de ordin interior sau exterior, primulfilm neorealist din istoria cinematografului, cumulþi ani înaintea apariþiei acestuia ca ºcoalã ºicurent.

Aºezatã în ordinea filmelor prin care oanumitã realitate – în orice caz nu cea frumoasã! –este vãzutã prin ochii unui copil, a unui alt copil,analiza lucidã care se face în cel mai importantfilm a lui De Sica, Ladri di biciclete / Hoþi debiciclete, devine un studiu, uneori prea decisiv, aunei realitãþi a Italiei decapitatã de rãzboi, a uneirealitãþi sociale devastate de dictaturã, a unorcaractere care se cautã îndelung ºi, toate acestea,într-o formulã cinematograficã de o covârºitoareemoþie. Emoþie ºi cãldurã în ceea ce priveºterelaþia dintre tatã ºi copil. Existã în acest Hoþi debiciclete o anumitã candoare, un fior al cãutãriiumane care transcende realitatea socialã. Povestea,simplã în esenþa ei,1 se aºterne ca un cumul desecvenþe, ele în sine pagini de o rarã mãiestriecinematograficã. Astfel secvenþe ca amanetareaaºternuturilor de cãtre familia lui Ricci, furtulbicicletei, cãutarea bicicletei în talciocul devechituri, ploaia ºi adãpostirea tatãlui ºi acopilului, interiorul restaurantului, cearta dintretatã ºi copil, regãsirea copilului, finalul cu furtulbicicletei sunt substanþe filmice care cer o analizãamãnunþitã ºi care ne aratã modul în care unRossellini sau Visconti se despart de realitateaneorealistã a lui Vittorio de Sica. De fapt amputea vorbi de mai multe neorealisme, funcþie deoperele fiecãrui cineast citat. Un neorealismmiraculos – cum afirmã Pascal Bonitzer – laRossellini, un neorealism crud la Visconti, unneorealism inocent ºi cald la De Sica, unneorealism somptuos ºi tragic la De Santis.

Mare admirator al operei lui Charlie Chaplin,Vittorio De Sica este unul din cei mai valoroºicineaºti ai neorealismului italian. Alãturi de unRoberto Rossellini (Roma, oraº deschis, Paisa),Luchino Visconti (Obsesie, Pãmântul secutremurã), Giuseppe de Santis (Roma, orele 11,Orez amar), Renato Castellani (De doi banisperanþã, Sub soarele Romei), de Sica descoperã ºiobservã acea realitate sumbrã a unei Italii rãvãºitesocial, material, moral de pe urma celui de-alDoilea Rãzboi Mondial. Sistematizatorul ºi

teoreticianul acestui curent, scenaristul CezareZavattini (cel care se face „vinovat” de scriereascenariilor Sciusia, Hoþi de biciclete, Umberto D,Miracol la Milano, Roma, orele 11, Ciociara,Vânãtoare tragicã) spunea: „Ideea mea fixã esteaceea sã deromanþez cinematograful. Aº vrea sã-iînvãþ pe oameni sã priveascã viaþa cotidianã cuacceaºi pasiune pe care o pun când citesc o carte”.

Pentru întâia oarã aceastã anumitã privire avieþii prin deromantizarea ei aducea pe ecran o cutotul altã abordare a analizei personajului, asituaþiilor surprinse în raport cu planul social, cuambianþa, într-un cuvânt cu ceea ce se numeºte,integrat mizanscenei cinematografice, poeticaconstrucþiei planului al doilea. Din acest punct devedere De Sica face o figurã aparte, în continuareaexperienþelor regizorale ale unor iluºtrii stiliºti aiperspectivei cinematografice cum au fost un Wylersau un Murnau. ªi asta, în parantezã fie spus,chiar dacã un Bazin, bunãoarã, considera acestfilm o capodoperã a orientãrii comuniste încinematograf.

Pentru a înþelege mai bine semnificaþiileapariþiei peliculei Hoþi de biciclete ºi modul princare acest film depãºeºte neorealismul înscriindu-lîntr-o sintaxã de poeticã cinematograficã trebuie sãîncepem cu... începuturile.

Încã de la Roma, oraº deschis (1945) – peliculalui Rossellini este recunoscutã oficial ca primãoperã neorealistã2 – neorealismul se anunþã a fi unnou stil, o nouã modã esteticã. Criticul IoanLazãr, analizând neorealismul, vorbeºte despre ostare de spirit: „Noul stil a lui Rossellini derivãdintr-o autenticitate a realitãþii umane, existenþiale,fãrã a o reduce la aspectul ei sociologic,documentar, reportericesc. Filmul pare undocumentar romanþat despre Roma pe timp derãzboi, fãcând totuºi o criticã vizibilã a realitãþii.Destinele individuale sunt interferate într-oevoluþie coralã, a întregii colectivitãþi ultragiate.Ambianþa este una realistã iar autenticitatea vinemai degrabã de la realitatea ccare sse nnaºte eea îînsãºiºi sse mmanifestã ccinematografic nefiind mortificatãîntr-oo iinterpretare ppreconceputã ººi rrigidã (dupãmãrturia lui Rossellini). Nu avem un spectacolregizat, ci o regie a vieþii spectaculare prininfinitele ei posibilitãþi de exprimare.3

Pânã la urmã neo-realism înseamnã o anumitãperspectivã a calitãþii documentaristice datãimaginii; neo-realism înseamnã refuzul construcþieiclasice, prin urmare a decupajului clasic, ºi astapentru o mai acutã senzaþie de prospeþime ºispontaneitate, rezultanta fiind o imagine a uneirealitãþi netrucate, nefardate; neo-realism înseamnãimprovizaþia ºi adecvarea situaþiei la locaþie,conform faptului de viaþã propus în scenariu; neo-realism înseamnã folosirea locaþiilor naturale,interioare ºi exterioare, de cele mai multe ori cucaracter marginal, pauper, înseamnã refuzulluminii artificiale consideratã ca vinovatã pentruexcesul de calofilie a filmului american ºi nunumai; neo-realism înseamnã actori amatoriproveniþi, cel mai adesea, ei înºiºi din margineasocietãþii, înseamnã un montaj narativ careaminteºte de concepþiile de montaj ale unuiPudovkin. Tema rãtãcirii, a cãutãrii, a rezistenþeisunt temele model ale filmului neorealist italian.În revista Studii cinematografice din 1976 Jean LucGodard interpreteazã dur, din punct de vedere alunei anumite moralitãþi, filmele rezistenþei

neorealismului italian: „Pentru ce italienii au fostsingurii care au fãcut filme de rezistenþã ºi,fãcându-le, au schimbat modul de a privi de cãtrespectatori? În timp ce ce se poate spune cãpoporul a rezistat cel mai puþin, a cedatinamicului ºi mai îndreptãþiþi ar fi fost iugoslavii,cât de cât ruºii – bine, polonezii au produs unfilm remarcabil despre lagãrele de concentrare, cela lui Munk, dar era filmul unei individualitãþi. Aufãcut ºi francezii unul sau douã ºi în afarã de asta,zero absolut, au reînceput sã facã mici comedii.Deci au fãcut-o italienii. Asta are o explicaþie: eiau gãsit acest truc de nemãrturisit care se numeºteimagine, dar acea imagine trebuia creatã: Priviþi-ne,noi, italienii nu suntem Mussolini ci Roma, oraºdeschis, nu, nu suntem Abisinia decimatã...”

(Continuare în numãrul viitor)

Note

1. Antonio Ricci este un ºomer cãruia îi vine rândul sãprimeascã o slujbã. Condiþia primirii acesteia este o altãcondiþionare, aceea a posedãrii de cãtre Ricci a unei bici-clete. Dacã nu, postul zboarã spre alþii din mulþimea deºomeri. Înspãimântaþi cã acest lucru s-ar putea întâmplaRicci ºi ºoþia lui îºi amaneteazã aºternuturile pentru acumpãra o bicicletã. Dar în prima zi de servici, în timpce suit pe o scarã lipea un poster cu blonda divã a fil-mului american Rita Haiworth, lui Ricci i se furã bici-cleta. Împreunã cu fiul sãu, Bruno, pleacã în cãutareabicicletei trecând împreunã prin diferite spaþii ºi întâm-plãri. În cele din urmã Ricci hotãrãºte sã fure la rândullui o bicicletã. Este prins dar mulþimea de oamenistrânºi în jurul sãu hotãrãºte sã-i dea drumul. Þinându-se de mânã, într-o deplinã compasiune colectivã, cei doi,tatã ºi fiu, se vor îndepãrta pe o stradã, într-o compoziþie finalã care aminteºte de finalurile filmelor luiCharlie Chaplin - aceea a vagabondului îndepãrtându-seîntr-o direcþie de nimeni ºtiutã...2. Unii comentatori considerã cã debutul lui Luchino

Visconti, Obsesie, ecranizare a romanului Poºtaºul sunãîntotdeauna de douã ori al scriitorului american JamesCain, este opera care deschide în esenþã neorealismul.Astfel Etienne Fuzzelier crede cã "Obsesie este începutulunui cinematograf în care mediul devine mai interesantdecât evenimentele. Iar stilul somptuos ºi precis a luiVisconti vrea sã dezvãluie adevãrul profund al oame-nilor, ceea ce reprezintã mai mult decât neorealismul,reprezintã secretul unei noi realitãþi". Remarcabil e cãromanul lui Cain este adaptat pentru ecran de un grupde scenariºti din Milano ai revistei Cinema, oameni defilm care au jucat un rol decisiv în argumentarea ºi ver-ticalizarea curentului neorealist în cinematografia ital-ianã: Mario Alicarta, Gianni Puccini, Antonio Pietrangeliºi Giuseppe de Santis. Obsesie a fost terminat în 1943dar a fost interzis de cenzura vremii. Mai mult,autoritãþile fasciste italiene au decis distrugerea filmului,adicã topirea tuturor copiilor pozitive ale peliculei pre-cum ºi a negativului. Dar Visconti a ascuns un negativdupã care, ulterior, au fost realizate alte pozitive,Obsesie fiind astfel salvat de la pieire.3 Existã în aceastã peliculã o extraordiarã preocupare deintegrare a destinelor individuale în concertul total alspaþiului, al habitatului. Filmul începe în Piaþa Spanieidin Roma, acolo unde se va opri un camion din carevor coborî soldaþii germani. Totul este observat de la ofereastrã pe care priveºte Manfredi. El este personajulcãutat de germani ºi, ca atare, va scãpa fugind pesteacoperiºurile caselor romane. Finalul este tot unul gene-ros, din punct de evedere al ambianþei: în timp ce preo-tul este împuºcat într-un poligon al armatei germane, ungrup de copii va cânta pe strãzile oraºului Roma. De alt-fel aceastã poeticã a prezentãrii spaþiului oraºului va fiprezentã în toate filmele neorealiste, o semnificaþie maiaparte dobândind în filmele lui de Sica: Hoþi de bici-clete, Miracol la Milano, Umberto D.

38. De SicaMarius ªopterean

1001 de filme ºi nopþi

Aradul este un important centru al artelorplastice contemporane româneºti, cunumeroºi artiºti care s-au remarcat atât pe

plan intern, cât ºi în confruntãri internaþionale.Alãturi de sculpturã, grafica este un centru degreutate de necontestat al peisajului artistic actualarãdean. Apropiat de Timiºoara, important centruuniversitar, Aradul beneficiazã de o permanentãînnoire, aspirând anual noi ºi noi talente tinere.Acest fenomen s-a putut observa la bienala degraficã clujeanã, care a prezentat lumii întregi opleiadã de artiºti arãdeni, în special din generaþiatânãrã. Din aceastã perspectivã nu considerexageratã o afirmaþie a mea la unul din vernisajelebienalei, cã centrul de greutate al graficii româneºtieste momentan în Banat.

În parte influenþat de modelul clujean, dar maiales sub imboldul unui orgoliu local, mai degrabãpersonal decât instituþional, Timiºoara gãzduieºtedouã bienale internaþionale de graficã, iar Aradul adevenit un recunoscut centru internaþional al exlibrisului prin intermediul concursului Ioan Slavici,lansat de doamna Rodica Colta. Acestã manifestarea fost preluatã recent de tandemul Adrian Sandu-Adriana Pantazi, care au acordat acestui evenimento nouã orientare, mai generoasã pentru participanþi,implicit o deschidere mai largã ºi un respect pentruex librisul autentic, dar ºi o timidã încercare de aevidenþia grafica micã. Drept dovadã, recenta ediþiea beneficiat de o valoroasã prezenþã artisticã.

Adrian Sandu este un artist din tânara generaþie,cu o bogatã activitate expoziþionalã naþionalã ºiinternaþionalã, încununatã cu multe premiiimportante. Acestã autoritate dobânditã prin muncãºi talent ºi-a spus cuvântul ºi in activitatea sa deorganizator.

A absolvit în 1997 Facultatea de Arte dinTimiºoara, secþia graficã sub îndrumarea a doiremarcabili artiºti: Gábor Kazinczy ºi ConstantinCatargiu. S-a lansat încã din perioada studenþiei lasaloanele de desen din Arad ºi la bienaleleinternaþionale de la Varna, Kanagawa ºi Cluj. Dupão incursiune activã în capitalã se stabileºte în oraºulsãu natal, unde lucreazã la Muzeul de Artãîndeplinind funcþia de muzeograf. În ultimaperioadã a avut expoziþii personale în Germania,Japonia, mostre din aceste prezenþe putând fivãzute la cele douã expoziþii personale clujeneambele la Galeria Veche a Filialei InterjudeþeneCluj-Bistriþa a UAP.

Opera lui Adrian Sandu conþine în egalã mãsurãelemente figurative ºi abstracte, cu accentpreponderent pe prima secþiune, în special într-oprimã fazã, bucureºteanã. Fiind prestabilitãproporþional acestã dualitate, tematica este aleasãdin trei registre: om-animal-maºinã, artistulîncercând a realiza o comunicare între aceste lumi,guvernate de legi diferite. Iniþial, Sandu propune ojuxtapunere a douã elemente într-o posibilã situaþiede dialog. Prin introducerea unor situaþiiperturbatoare, care pot fi elemente de decor,organice sau geometrice, sau soluþii plastice inedite,surprinzãtoare, pune capcane subtile în caleaacestui dialog. Apelând apoi la al treilea strat, osuprapunere ingenioasã a compoziþiei peste

structuri bidimensionale lirico-comico-logice,asemenea unor planºe tehnice, graficianul induce oserie de elemente simbolice, care faciliteaza punereaîn balanþã a discursului din ambele direcþii. Acesteîncercãri sunt finalizate printr-o acurateþe tehnicãdesãvârºitã, o bunã cunoaºtere a gravuriitradiþionale în metal. Apelând la suprapunerisuccesive de matriþe colorate, sau/ºi încerneluiri cudiferite culori a elementelor de pe aceeaºi placã,sunt obþinute subtile transparenþe care conferãoperei o valoare plasticã ridicatã. Datoritã acestuirespect pentru tehnicã, Sandu rãmâne un artistonest, exigent, ºi prudent, dar constant inovator înprofunzime.

Prima sa expoziþie clujeanã împreunã cuCristian Buzneanu este o punere în valoare aacestei perioade. Cu tematicã ºi formã oarecumasemãnãtoare, cei doi colegi de generaþie, arãdeni,pun bazele unui stil propriu, care este rezultatulunor experimente estetice comune, dar ºi a unorconfruntãri internaþionale sau cãlãtorii prin Japonia,respectiv Cuba.

În prezent, Adrian Sandu s-a lansat într-o seriede exprimente, în special de ordin tehnic, care augenerat o serie de derapaje stilistice ºi expresive înopera sa. Pe de altã parte, contactul cu graficajaponezã în special, induce o voinþã de epurare, desimplificare, de sondare a resurselor energeticeascunse ºi de eliberare controlatã a acestora.Eliminã partea savuroasã din opera anterioarã,renunþã la spectacol în favoarea unui jurnal intim,cum ar fi ciclul Ferestre sau Zile ºi nopþi.Elementele figurative dispar, sau sunt sugerate prinintermediul unor gesturi, urme, umbre sau vagicontururi. Apar în schimb forme geometrice simple,în organizãri simple, care încorseteazã miciuniversuri lirico-abstracte, gestuale. Aceste cãutãrisunt parþial rezultanta colaborãrilor cu grupareaarãdeanã kinema ikon, renumitã pentru publicaþiilesale, ºi a unei activitãþi îndelungate în domeniulgraphic designului.

Pentru grafica româneascã, Adrian Sandu este oprezenþã activã, cucerindu-ºi unanim recunoaºtereaprin muncã susþinutã, respectul pentru tehnicatradiþionalã, o raritate în peisajul artistic actualromânesc, dar mai ales prin sinceritate ºi onestitate.

3366

Black Pantone vviolet

Black Pantone vviolet

plasticaagendaIlie Rad Dezbatere la Institutul Cultural Român din Budapesta 2

editorialIrina Petraº Ce-am avut ºi ce-am pierdut sau

2007 din toamnã pânã în primãvarã 3

cartea Graþian Cormoº Apologia ortodoxiei 4

Ioana Cistelecan Sindromul lirismului pãgubos 4

ªtefan Manasia O, Nimigean for ever young 5

Mihaela Ursa Povestirea teologicã 5

prim plan Octavian Paler“Singura noastrã speranþã este disperarea” 6

comentarii Ion PopVersuri de Aurel Dragoº Munteanu 9

atelier L.G.Ilea Este un drum care nici mãcar în

Germania nu este cunoscut... 10

telecarnetGheorghe Grigurcu Pagini de jurnal 11

sare-n ochiLaszlo Alexandru Nu! 12

incidenþe Horia LazãrRefugiaþii ºi dreptul la azil 13

Colocviul NNaþional aal TTinerilor SScriitori 14

religie Vianu MureºanSperanþa mesianicã 16

arhivaAdrian Popescu“Revista Scriitorilor Români” 18

cultura civicã Vasile Preda Cultivarea atitudinilor-valori

ºi comportamentele prosociale 20

puncte de vedere Ovidiu Pecican Insurgenþe istoriografice 21

dezbateri & ideiremarci filosoficeJean-Loup d’Autrecourt Nomadismul filosofic (I) 23

insomniile globalizãriiDelia Zahareanu “Parfumul” pierdut 24

intermezzo clujeanPetru PoantãPostfaþa 25

ferestreHoria Bãdescu Monseniorul de Umbria 26

rememberTudor Ionescu Pieþele siameze 26

zapp-mediaAdrian Þion Telemedia ca telefemeia 27

scrisori cãtre preºedinteRadu Þuculescu Scrisoarea a zecea 27

subcoolturaOana Pughineanu Poveste de adormit adulþii 28

epiderma de bazaltMihai DragoleaVara, doamna Mara, citind despre un dictator ºi un cãþel 28

flash-meridianIng. Licu StavriExploratori ºi catastrofe 29

muzicaFrancisc LaszloDirijorul român Erich Bergel (I) 30

interviude vorbã cu Jacques De Decker“Trebuie sã scriem pentru a lãsa urme” 32

filmLucian Maier La cinema, birjar... 33Ioan-Pavel Azap Forºpan 34

colaþionãriAlexandru Jurcan Duras, Annaud ºi Amantul 34

1001 de filme ºi nopþiMarius ªopterean 38. De Sica 35

plasticaOvidiu PetcaMono(dia)log 36

sumar

ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 90.000 lei, 9 lei – trimestru, 180.000 lei, 18 lei – semestru, 360.000 lei, 36 lei – un an

Cu expediere la domiciliu: 144.000 lei, 14,4 lei – trimestru, 288.000 lei, 28,8 lei – semestru, 576.000 lei, 57,6 lei – un an. Persoanele

interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze

prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Cititorii din strãinãtate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A. cu sediul în Piaþa Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureºti, România,

la P.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 sau email [email protected]; [email protected] sau on-line la adresa www. rodipet.ro.

Tipar executat la Imprimeria AArdealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

Mono(dia)logOvidiu Petca

Documents

Black Pantone vviolet TRIBUNA...de cãtre scriitori, mai ales poeþi (Ana Blandiana a protestat, într-o poezie, împotriva decretului de interzicere a avortului, Mircea Dinescu s-a