BISERICA “SFÂNTA TREIME”

În centrul istoric al Braşovului există în prezent două biserici care poartă hramul de “Sfânta Treime”:

• se afla una în Scheii Braşovului, pe Tocile • şi una în Cetatea Braşovului, pe Strada Mureşenilor

BISERICA “SFÂNTA TREIME”- PE TOCILE

Decretul de concivitate, emis de Iosif al II-lea al Austriei, prevedea, printre altele, dreptul românilor de a ridica şcoli sau biserici, dacă numărul de familii depăşea o sută.

În 1824-1825, pentru a servi celor peste o mie de familii de români din Scheii Braşovului se ridică biserica “Sfânta Treime”.

Biserica “Sf. Nicolae” – construită în 1495

Biserica “Sf. Treime” – construită în 1824-1825

Biserica a fost ridicată în locul unei bisericuţe de lemn ce data din anul 1813, care la rândul ei înlocuise o capelă construită în 1806.

Biserica de piatră a fost construită după planurile arhitectului Diner, iar costurile au fost suportate în întregime de locuitori.

Primii preoţi care au slujit au fost Nicolae Grid şi Voina Pitiş, acesta din urmă aşezând la terminarea bisericii, în globul turnului, un pergament îmbibat cu ulei, cu însemnări preţioase.

Biserica a fost pictată de Constantin Lecca (mare pictor paşoptist) şi de Mişu Pop (prieten şi colaborator cu Lecca, marcant în domeniul picturii portretistice).

(Constatin Lecca)

(Mişu Pop)

Biserica “Sf . Treime” este printre puţinele din zona Braşovului pictată în întregime de pictori români.

Picturile din biserică nu au fost niciodată restaurate, păstrându-şi aspectul orginal, cu toate că pictarea bisericii s-a realizat în doză rânduri, Mişu Pop pictând-o la două decenii după Lecca.

Constatin Lecca Mişu Pop

Anton Pann, în perioadele 1821-1822 şi 1828-1829 a slujit drept cântăreţ în strană atât la biserica “Sf. Nicolae”, cât şi la “Sf. Treime”.

După tradiţia lăsată de preotul Voina Pitiş, în fiecare an, în ziua de Florii, la biserica “Sf. Treime” are loc parastasul junilor.

BISERICA “SFÂNTA TREIME” - CETATE

Construcţia a fost finalizată în 1787, cu banii strânşi din donaţiile (15 638 fl.) a numeroşi boieri români şi negustori localnici: Panaiot Hagi Nica (6 300 fl.), Eustatie Ghioca, Constantin Dsanly, Demetrius Dima.

Construcţia bisericii nu a fost aprobată la stradă, ci “dosită”, “ în fundul grădinii”.

Acoperişul casei nu trebuia schimbat, iar biserica nu a avut clopot sau toacă “pentru a nu dernaja autorităţile braşovene săseşti”. Abia în 1953 se aşează clopot şi prima toacă.

A fost sfinţită de episcopul ortodox de la Sibiu.

Au fost numiţi doi preoţi, unu român, de la Sinaia, Macarie, şi unul grec, Cristofor Dimitriu, care serveau cu rândul.

Curând au apărut dispute între greci şi români, procesele durând de la 1789 pâna la 1887.

În 1833 românii părăsesc biserica şi formează în Piaţa Sfatului parohia Sfintei Adormiri.

Abia în 1942 avea să se mai slujească în limba română.

Biserica este construita în formă de navă, cu boltă în arc frant, cu pereţi din piatra şi cărămidă, dotaţi cu ferestre alungite şi terminate în partea de sus în semicerc.

Interiorul este realizat în stilul baroc specific epocii, cu bogate ornamente în stuc, reprezentând basoreliefuri de plante şi flori.

Faţada prezintă trei icoane pictate în ulei şi încadrate de ornamente de stuc: Sfântul Apostol Petru, Sfânta Treime şi

Sfântul Apostol Pavel.

Biserica a trecu prin mai multe restaurări şi adăugiri, cea mai importantă dintre acestea fiind aducerea, în 1855, de la Viena, a unui iconostas în stil baroc îmbrăcat în foiţă de aur şi a unui scaun arhieresc, lucrat în acelaşi stil baroc.

Pictura a fost realizată în stil apusean de pictorul Gulimievici, în special în ulei, în anul 1859 şi mai apoi restaurată în 1908 şi 1963.

Icoanele sunt lucrate pe pânză şi lemn, datând din veacurile XVII şi XVIII.

Cea mai veche datează din 1633 şi a fost adusă din Veneţia.

În cimitirul bisericii sunt înmormântaţi, ca personalităţi istorice româneşti, părinţii prinţului Grigore Brâncoveanu (Emanuel şi Zoe Brâncoveanu) precum şi familia domnitorului Alexandru Suţu.