Biserica parohială din Săpânţa

În secolele îndepărtate, Săpânţa avea o biserică veche de lemn de stejar. Această biserică a fost mistuită de un incendiu în ziua de Paşti în anul 1880,

încât nu s-a mai putut salva nimic. Slujitor al altarului în timpul incendiului a fost preotul paroh Ioan Huban, un

gospodar bun şi un apropiat de sufletul credincioşilor. Sub îndrumarea lui, săpânţenii au vândut o parte din pădure din hotarul lor, iar

cu o parte din banii primiţi au procurat materiale de construcţie, dar şi credincioşii au depus o muncă binecuvântată pentru zidirea noii biserici cu multă jertfă, fiind şi sub un regim străin, totuşi, prin credinţă au biruit.

Această lucrare a durat patru ani de zile din anul 1882 până la terminarea zidirii în anul 1886. Biserica a fost zidită din piatră şi cărămidă, acoperită cu tablă, are un singur turn care serveşte şi de clopotniţă şi are hramul „Naşterea Maicii Domnului”.

Preotul Ioan Huban a păstorit 41 de ani, iar în anul 1900 a venit la păstorire preotul Simion Balea tot cu o păstorire îndelungată şi bogată în mai multe planuri. El a demolat casa parohială care era veche şi din lemn, construind alta din piatră, iar în biserică s-au pictat douăsprezece scene biblice şi s-a executat catapeteasma.

Istoricul Bisericii

După aceste lucrări, biserica a fost binecuvântată de vicarul Maramureşului Tit Bud, însoţit de un sobor de preoţi.

Putem spune că preotul Simion Balea a prezidat Marea Adunare Naţională a Poporului Român din Maramureş în data de 22 noiembrie 1918, unde s-a hotărât Unirea Maramureşului cu România.

După Simion Balea au păstorit preoţii: Pr. Vasile Ţiplea şi Grigorie Riţiu.

În anii 1948-1963 a păstorit preotul Ioan Câmpeanu, iar în anii 1950-1951 s-a făcut renovarea exterioară.

După 72 de ani de la zidirea Bisericii, adică în anul 1958 s-a oficiat sfinţirea de către episcopul Valerian Zaharia de la Oradea, însoţit de un sobor de preoţi, când au fost îngropate Sfintele Moaşte în Sfântul Altar.

După o jumătate de secol pictura din timpul preotului Simion Balea s-a deteriorat, preotul Ioan Câmpeanu a făcut eforturi pentru a-şi îmbrăca Biserica în veşminte noi aceasta începând în anul 1962 şi s-a terminat în anul 1964 de părintele Nicolae Voiculescu făcându-se şi alte lucrări exterioare care s-au terminat în anul 1966, după care în ziua de 9 octombrie s-a resfinţit Biserica tot de episcopul Valerian Zaharia al Oradiei.

Cu această ocazie s-a aşezat o placă de marmură albă la intrarea în Biserică în partea dreaptă cu inscripţia „Pisanie” unde sunt enumerate optsprezece persoane.

Alte lucrări care se fac şi în ziua de astăzi sun săvârşite sub păstorirea preoţilor: Luţai Grigore şi Luţai Iustin.

Săpânţenii au fost şi sunt statornici în credinţa ortodoxă. În secolul al XVIII-lea o mică parte a românilor din Transilvania au fost

trecuţi la uniaţie, de manevrele iezuiţilor, iar alţii au fost trecuţi cu forţa de generalul Bukov. Maramureşul însă, a rezistat mult timp ca o cetate a Ortodoxiei.

Biserica Maramureşului a fost trecută sub Jurisdicţia Episcopiei Greco-Catolice Ucrainiene din Muncaci, dar conştiinţa credincioşilor au continuat să se roage tot aşa, dar ţineau legături tainice cu centrele Ortodoxe din Ţara Românească şi Moldova, de unde îşi procurau cărţi de slujbă şi învăţătură ortodoxă, trecute noaptea prin graniţa Vama Cucului.

În anul 1745, după trecerea la uniaţie, preotul Ion de Dăgoieşti din Săpânţa cu Jupâneasa Catuna şi cu Nastea Lupului au pus bani şi au cumpărat un Antologhion care a fost publicat în Ţara Românească la Râmnic în anul 1717, această carte a fost donată Bisericii, ca să fie păstrată cu grijă sub blestemul că „de se va afla cineva să o înstrăineze, să fie blestemat de Dumnezeu”.

În anul1909 preotul Ioan Bârlea a aflat Antologhionul în uz la Biserica din Săpânţa şi l-a consemnat în cartea sa „Însemnări din Bisericile Maramureşului.”

Cartea s-a păstrat în Biserica din Săpânţa până în anii 1960-1970, când a fost înregistrată la Protopopiatul Sighetului între cărţile de patrimoniu.

În secolele XVIII şi al XIX-lea s-au mai cumpărat cărţi tipărite pentru hrana spirituală a săpânţenilor. De exemplu Stan Maria a cumpărat pentru Biserică din Săpânţa un Apostol tipărit la Buzău în anul 1743 de episcopul Metodie, apoi Catuna Maria a cumpărat un Ceaslov publicat la Rădăuţi sub arhipăstorirea episcopului Varlaam dar şi un straştnic.

Stan Mihai cu Maria Catuna au mai cumpărat un Penticostarion publicat la Bucureşti în anul 1743 sub îndrumarea mitropolitului Nifon. S-au mai cumpărat cărţi de slujbă de unii credincioşi din Săpânţa care nu au vrut să li se scrie numele, de exemplu două exemplare de Catavasier, un Liturghier publicat la Bucureşti tipărit la Iaşi în anul 1715 sub îndrumarea mitropolitului Ghedeon.

Un alt credincios a cumpărat un Triodion de Bucureşti din 1746 sub îndrumarea mitropolitului Nifon, iar al credincioşilor a procurat o Psaltire.

Pentru introducerea limbii române în Biserică unii boieri anonimi au procurat pentru Biserica din Săpânţa: Cartea Românească de învăţătură a mitropolitului Varlaam tipărită la Iaşi în 1643 Noul Testament de la Bălgrad, editat în limba română de mitropolitul Transilvaniei Simion Ştefan în 1648 şi Biblia tipărită în şimba română la Bucureşti în 1688 de domnitorii Şerban Cantacuzino şi Constantim Brâncoveanu. Aceste cărţi de bază s-au păstrat şi folosit în Biserica din Săpânţa până în zilele noastre.

Astfel credincioşii au trăit învăluiţi în credinţa ortodoxă într-o solidaritate bisericească de la voievod până la plugar şi păstor.

Săpânţenii au avut o mare grijă de cărţile sfinte ortodoxe, iar în ziua de 20 ianuarie 1782, un nămăr de 36 de boieri din Săpânţa au plătit o sumă de bani pentru a pune legături noi la aceste cărţi sfinte.

Menţionăm din istoria recentă ca primul dascăl fiind Mihai Şerban pentru învăţământul din Săpânţa, apoi pe Dr. Tite Gheorghe fost ambasador al României în Turcia şi Ungaria, iar autorul cimitirului vesel din Săpânţa a fost Stan Ioan Pătraş, dar printre contemporani îl avem pe cântăreţul Gheorghe Turda.

Stan Ioan Pătraş- autorul cimitirului vesel

Biserica din Săpânţa - interior