UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI

FACULTATEA DE INGINERIA SISTEMELOR BIOTEHNICE

BALASA MADALINA

I.D.R.D – GRUPA 744

CUPRINS

Introducere

Epurarea apelor uzate

Epurarea  uzate cu conţinut de metale apelor

Procedee catalitice tip redox

Epurarea  apelor fenolice

Metode moderne de epurare a epelor reziduale

Sisteme cu membrane folosite în tehnologia epurării apei uzate

Bioreactoare cu membrane exterioare in epurarea apelor uzate:

Epurarea terţiară

Metode fizice de epurare avansată:

Metode fizico-chimice de epurare avansată:

Metode biologice de epurare avansată:

Eliminarea fosforului:

Recuperarea metalelor (grele)

Statii de epurare a apelor uzate

Principiul constructiv al unei staţii de epurare a apelor uzate

- Treapta primară

- Treapta secundară

- Treapta terţiară

Procesul biologic de epurare al apei uzate menajere in statiile ORM

Date tehnice

Tehnologia de epurare a apelor uzate

Descrierea tehnologiei de epurare a apelor uzate in container MBR

- Treapta de epurare mecanica

- Treapta de epurare biologica

- Treapta de tratare a namolului

- Sistemul de automatizare si control al statiei de epurare

INTRODUCERE

Calitatea apelor este cel mai mult afectată de deversarea de către om de ape uzate. Prin

urmare, principala măsură practică de protecţie a calităţii apelor de suprafaţă este să epurăm apele

uzate.

Primul pas spre epurare este colectarea apelor uzate, care se face prin sisteme de canalizare;

ele sunt mai simple la poluanţi industriali, dar foarte vaste şi complicate în cazul canalizării

localităţilor, deoarece trebuie să preia ape uzate fecaloid-menajere de la un foarte mare număr de surse

- toate chiuvetele, WC-urile, cadele de duş sau baie etc. Se mai adaugă canalele ce preiau apele

pluviale. Apele acestea trebuie apoi conduse la staţia de epurare, de unde apoi de regulă sunt restituite

în emisar, de obicei un râu. În final vom vedea o serie de reglementări în domeniu, pentru a înţelege

mai bine problema epurării apelor.

EPURAREA APELOR UZATE

 

                Poluarea  apelor precum şi epuizarea lor prin consum abuziv risipă devin fenomene 

dominante  în periclitarea surselor de apă în ţările avansate, semnalându-se  din ce în ce mai multe zone

de pe glob în care apa lipseşte – fiind  compromisă din punct de vedere calitativ.

                Apa se încarcă cu materii poluante, devenind uzată prin utilizarea ei de către om, în cele mai

diverse scopuri practice, prin contactul apelor meteorice (ploaie, zăpadă) cu produse ale activităţii

umane, care se găsesc în  aer şi pe sol.

                Întrucât domeniile de folosire a apei îmbracă cele mai diverse forme (apă potabilă,

alimentarea cu apă a industriei, alimentarea cu apă a agriculturii, piscicultură, scopuri  urbanistice şi de

agrement), posibilităţile de poluare  ale acesteia sunt foarte mari.

                Evitarea poluării surselor de apă şi eliminarea efectelor acesteia constituie, în prezent, o

preocupare de prim ordin a celor care lucrează în domeniul alimentărilor cu apă.

                Cantităţile cele mai mari de ape uzate provin din unităţile industriale conform tabelului 1.

Astfel, pentru obţinerea unei tone de hârtie rezultă circa 100-200 m3 ape uzate; pentru o tonă de cauciuc

150 m3; prin prelucrarea unei tone de fructe rezultă circa 10-20 m3 apă uzată.

                Dar  şi  apa uzată care provine din consumul casnic (apă menajeră) este în cantitate destul de

mare. Astfel, pentru un cartier neindustrializat din Bucureşti s-a înregistrat un debit de circa

0,35m3/locuitor/zi.

                În a doilea caz, apele meteorice dizolvă în timpul ploii  diverse gaze toxice din aer (oxizi de

sulf, azot, amoniac etc.) sau se încarcă cu pulberi ce conţin oxizi metalici, gudroane sau alte substanţe.  

  

Industria Principalele substanţe poluante   evacuate în apă

Metalurgie feroasă  Siderurgie Suspensii minerale cărbune, cenuşă,

cianuri, fenoli, ape acideCocserie Fenoli, cianuri, amoniuConstrucţii de maşini Cianuri, fenoli, petrol, ape alcalineMetalurgie neferoasă  De la Pb, Cu, Zn, Ca, Ni etc. Suspensii minerale, uleiuri, cianuri, acizi,

metale grele, fluorChimie  anorganică  Clor, sodă, acizi, coloranţi, pesticide Acizi, baze, metale greleChimie  organică  Cauciuc Fenoli Polimeri Fenoli, acizi, mercurDetergenţi Acizi, detergenţiPrelucrare petrol Petrol, fenoli, crezoli mercaptani, acizi,

sulfuri, săruri mineraleDiverse  Topitorie, ţesături Ape alcaline, carburanţiVâscoză Acizi, baze, sulfuri, săruriCeluloză, hârtie, mobilă Suspensii, fbre, sulfaţi, fenoli, săruriAlimentară (spirt, zahăr, amidon, lapte, carne, peşte)

Suspensii, alcaloizi vegetali, microorganisme, paraziţi etc.

 

Procesele de epurare  sunt asemănătoare cu cele  care au loc în timpul autoepurării,

diferenţiindu-se prin faptul că sunt dirijate de către om, desfăşurându-se cu o viteză mult mai mare.

Instalaţiile de epurare sunt realizate tocmai în acest scop, de a intensifica şi favoriza procesele care se

desfăşoară în decursul autoepurării.

Epurarea apelor uzate  reprezintă  ansamblul  de măsuri şi procedee prin care impurităţile de

natură chimică (minerală şi organică) sa bacteriologică, conţinute în apele uzate, sunt reduse sub

anumite limite, astfel încât  aceste ape să nu mai dăuneze receptorului în care se evacuează şi să nu mai

pericliteze folosirea apelor acestuia. Epurarea  apelor uzate  cuprinde  două mari grupe de operaţii

succesive:

-       reţinerea şi/sau  transformarea substanţelor nocive  în produşi  nenocivi

-       prelucrarea  substanţelor rezultate  sub diverse forme (nămoluri, emulsii, spume etc.) din 

prima  operaţie.

Având  în vedere  volumul mare de ape industriale  uzate impurificate cu substanţe chimice,

precum şi răspândirea agenţilor  poluanţi prin intermediul acestor ape combaterea şi limitarea  poluării

se realizează prin epurarea acestor ape înainte de evacuare în emisar urmărindu-se recuperarea

produselor utile pe car ele conţin. În funcţie de natura poluantului, se utilizează metode specifice de

epurare a apelor, prin care se urmăreşte nivelul impurificatorilor sub limitele care să nu afecteze 

calitatea efluentului natural.

Tehnologia  tratării apelor reziduale este  împărţită în trei categorii:

1.  tratarea primară cuprinde sedimentare, separare gravitaţională pentru uleiurile  nedizolvate în

apele reziduale şi striparea cu aburi pentru îndepărtarea compuşilor rău mirositori;

2. tratarea secundară are drept scop îndepărtarea uleiurilor nedizolvate sau a materialului organic;

3.  tratarea terţială utilizează bazine de reţinere sau filtre.

Tehnologiile principale pentru controlul reziduurilor şi al apelor reziduale „in-plant” şi „la

capătul conductei” includ:

- striparea apelor sulfuroase pentru a reduce concentraţia de sulf şi amoniac;

- eliminarea apei într-un singur ciclu (fără recirculare), utilizând condensatoare de suprafaţă sau

sisteme de recirculare cu turnuri de răcire apă/ţiţei;

- eliminarea apei de răcire prin utilizarea sistemelor cu ciclu umed şi uscat;

- separatoare masice ulei/apă;

- oxidarea biologică;

- filtrarea prin mediu dublu;

- tratarea balastului.

Pentru rafinării se vor adăuga în plus:

- turnul de răcire pentru eliminarea apei de răcire într-un singur ciclu;

- tratarea şi recircularea purjării de la turnul de răcire;

- reutilizarea efluenţilor trataţi;

- absorbţia cu cărbune activ;

- bazine de păstrare pentru apele uzate.

Epurarea   apelor uzate cu conţinut de metale

               Precipitarea dirijată în trepte, la pH controlat în mediu reducător, se aplică în cazul

apelor cu conţinut mare şi variat de metale grele (Fe, Cr, Ni, Co, Mn, Mo, V, Zn, Cu, Cd, Hg)

realizându-se  o epurare a apelor (şi o recuperare a metalelor conţinute) mai mare de 98-99%.

Recuperarea metalelor grele din ape reziduale se mai poate realiza cu ajutorul unor

microorganisme capabile să le acumuleze sau absoarbă.

Acest procedeu are la bază mecanisme de legare fizico-chimică, reacţii de absorbţie specifice

metalelor care sunt influenţate de pH, concentraţia metalului în biomasă sau a biomasei faţă de

cantitatea luată în lucru. Acţiunea de transfer între microorganisme şi metale are la bază reacţii de tipul:

-       volatilizarea prin formarea combinaţiilor insolubile şi formarea de combinaţii organometalice;

-       transformarea în combinaţii insolubile şi formarea de sedimente;

-       acumularea metalelor prin absorbţia pe suprafaţa celulelor.        

Acest procedeu se foloseşte şi în industria pielăriei.

Procedee catalitice tip redoxAceste procedee constau în oxidarea impurificatorilor în prezenţa unor catalizatori de tip săruri

ale metalelor cu valenţă variabilă (Fe, Mn, Ni, Co,Mo, Cu) sau oxizi  metalici depuşi pe suport,

folosind ca oxidant aerul şi asigurându-se, prin barbotare, o contractare eficientă între  catalizator –

oxigen – poluant.

Metoda se aplică tuturor poluanţilor organici din apă, servind la epurarea apelor toxice rezultate

de la fabricarea pesticidelor, coloranţilor, medicamentelor etc.

Reacţiile de distrugere catalitică a poluanţilor din ape sunt rapide, decurg la temperatură şi

presiune normală, asigură un grad de epurare avansat 99%, necesită volume mici de utilaj şi consum

redus de reactivi, combustibili, energie, ceea ce determină  micşorarea cheltuielilor de epurare şi a

costului produsului de la care provin aceste ape.

Epurarea   apelor fenolice În prezent se procedează  la extracţia fenolului prin dizolvare selectivă în hidrocarburi

aromatice, diizopropil eter etc., sau se aplică procedee de epurare biologică, mai lente decât cele

catalitice şi care necesită volum mare de investiţii şi consumuri energetice ridicate.

Dacă se urmăreşte recuperarea fenolului din ape reziduale de la fabricarea fenolului se poate

realiza o epurare în trepte, în primul rând prin extracţia fenolului dintr-un amestec rezultat   intermediar

şi din care nu poate fi separat prin distilare cu soluţie NaOH de concentraţie 10-14% sub formă de

fenolat de sodiu, urmată de descompunerea acestuia cu acid sulfonic, când se recuperează fenolul,

rezultând şi o fază  apoasă ce conţine sulfat de sodiu şi antrenează cantităţi mici de fenol.

Distrugerea fenolului din apa reziduală sulfatică în care concentraţia fenol e mai mică de 20

ppm se face în continuare, prin epurare biologică.

METODE  MODERNE DE EPURARE A APELOR REZIDUALE

Sunt fundamentate  pe rezultatele cercetării ştiinţifice din domeniu şi cuprind:

-    intensificarea proceselor  electrochimice de epurare a apelor reziduale, de inii malelor grele şi de

substanţe organice toxice prin sedimentarea lor în scopul utilizării ulterioare a apei pentru uz tehnic;

-  epurarea şi condiţionarea apelor de suprafaţă ce conţin substanţe antropogene şi utilizarea lor în

scopuri tehnologice şi în calitate de apă potabilă;

-   elaborarea şi tilizarea coagulanţilor, a sorbenţilor carbono-minerali şi a catalizatorilor metalici din

deşeuri industriale şi ape reziduale prin metode chimico-termice, autocatalitice şi prin regenerare

electrochimică.

Sisteme cu membrane folosite în tehnologia epurării apei uzate

Una dintre cele mai revoluţionare tehnologii de epurare pentru apele uzate o constituie

utilizarea sistemelor cu membrane.

Sistemele cu membrane au fost dezvoltate pentru a epura apa uzată la o calitate foarte bună cu

impact minim asupra mediului înconjurător. Folosirea membranelor pentru filtrare, care funcţionează

ca un element de separare solid lichid, este foarte compactă şi permite obţinerea unui efluent de o

calitate superioară. Aplicaţiile sunt multiple şi anume: epurarea apei uzate menajere, epurarea apei

uzate industriale şi staţii de epurare compacte mici pentru gospodării.

Sistemele de separare cu membrane îndepărtează nu numai substanţele în suspensie dar şi

substanţele greu degradabile cum ar fi detergenţii având avantajul timpului mai mare de reţinere a

nămolului. Mai mult, nutrienţii ca azotul şi fosforul pot fi eliminaţi, ceea ce permite refolosirea apei

epurate. Acest sistem de filtrare cu membrane îndepărtează fără probleme germenii , bazându-se numai

pe un proces fizic, fără spălarea chimică a membranei.

Avantajele ecologice şi economice ale sistemului oferă noi posibilităţi multor utilizatori de a

produce apă curată, fără germeni în cazul epurării apei uzate menajere, a aplicaţiilor industriale şi de

asemenea oferă o soluţie descentralizată pentru gospodăriile private.

Bioreactoare cu membrane exterioare in epurarea apelor uzate:

In epurarea apelor uzate, un bioreactor cu membrane (MBR) este o combinatie intre un proces

de epurare cu namol activat si un proces de epurare cu membrane (de obicei ultra filtrare, UF), utilizate

pentru separarea biomasei de apa epurata biologic. In astfel de procese, in esenta, sunt doua metode

diferite de configurare a membranei relevante pentru industrie:

- Membrane externe (numite si curgere transversala sau flux secundar MBR);

- Membrane submersate.

In cazul bioreactoarelor cu membrane submersate, membranele sunt direct scufundate in

bioreactor. Forta motrice pentru filtrare, presiunea transmembrana (TMP), este generata pe suprafata

filtrata de diferenta de presiune dintre presiunea in interiorul membranei si presiunea hidrostatica in

rezervor (vacuum). In curgerea transversala, namolul activat este pompat in membranele exterioare.

Modulele de membrana sunt, de obicei, aranjate in bucle de filtrare, cand viteza de curgere transversala

este ridicata de o alta pompa. Fluidul filtrat de obicei iese din sistem fara pompare.

Comparata cu alte statii de epurare, tehnologia MBR are urmatoarele avantaje:

o 100% retinere a suspensiilor solide;

o Efluent de calitate foarte buna, care poate fi re-utilizat sau care poate fi usor tratat in continuare

o (RO, AC);

o Varsta namolului ridicata creaza conditii mai bune pentru micro-organisme specializate;

o Proces cu stabilitate crescuta;

o Amprenta redusa.

Aceasta lucrare prezinta unele studii de caz de la statiile de epurare, concentrandu-se in

principal pe doua subiecte: epurarea eficienta a apei in aplicatii industriale si filtrare, precum si re-

utilizarea apei din efluentii rezultati din statiile de epurare a apelor uzate industriale.

Epurarea terţiară

Dezvoltarea industrială din ultimele decenii, la nivel mondial, a dus la creşterea încărcării

apelor uzate cu substanţe poluante greu de reţinut prin tehnologiile clasice.

România a fost declarată de Uniunea Europeană drept zonă sensibilă şi cu atât mai mult se

impune un grad de epurare avansat a apelor uzate orăşeneşti.

O nouă tehnologie de reţinere din apele uzate a compuşilor azotului şi fosforului (în special),

precum şi a altor impurificatori a căror structură chimică şi biologică nu permite ca aceştia să fie

reţinuţi şi eliminaţi într-o staţie de epurare obişnuită, este epurarea terţiară.

Metode fizice de epurare avansată:

1. Microfiltrarea (micrositarea):

Microfiltrarea sau micrositarea constă în trecerea apelor uzate epurate prin procedee mecano-

biologice printr-o sită deasă, alcătuită dintr-o pânză de oţel inoxidabil, sau din masă plastică cu ochiuri

extrem de fine, cu interspaţii microscopice. În timpul procesului de filtrare sunt reţinute pe site

particulele rămase în apa epurată după decantoarele secundare şi ale căror particule sunt mai mici decât

cele ale ochiurilor.

2. Filtrarea prin mase granulare:

Filtrarea prin pământ de diatomee, prin nisip, sau prin nisip şi antracit este folosită cu bune

rezultate pentru epurarea terţiară a apelor uzate. Prin aceste instalaţii şi în mod deosebit prin filtrele

rapide de nisip, s-a asigurat reducerea materiilor solide în stare de suspensie şi a CBO5-ului, în paralel

cu eliminarea fosforului şi a azotului.

3. Sisteme cu membrane pentru epurarea apelor uzate:

Procesul cuprinde folosirea unor membrane imersate direct în bazinele tehnologice, acest lucru

ducând la scăderea cheltuielilor de investiţie şi exploatare. Membranele imersate au o structură de fire

tubulare, acestea funcţionează sub o depresiune slabă atrăgând apa curată spre interiorul firelor, lăsând

în reactor masa biologică şi poluanţii. Cu ajutorul acestor tehnologii de epurare se reduce semnificativ

încărcarea apelor uzate în CBO5, CCO, amoniu, nitrogen şi fosfor.

Metode fizico-chimice de epurare avansată:

Metodele fizico-chimice utilizate în epurarea avansată a apelor uzate sunt: coagularea chimică,

adsorbţia, spumarea, electrodializa, osmoza inversă, distilarea, îngheţarea, schimbul ionic, extracţia cu

solvenţi, oxidarea chimică şi electrochimică.

1. Coagularea chimică:

Materiile coloidale şi în suspensie foarte fină, pot fi îndepărtate din apa uzată numai dacă sunt

făcute sedimentabile, prin adăugare de coagulanţi.

2. Adsorbţia:

Adsorbţia este fenomenul de fixare şi de acumulare a moleculelor unui gaz sau ale unui lichid

(adsorbat) pe suprafaţa unui corp solid (adsorbant). Substanţele reţinute de adsorbant pot fi puse în

libertate prin încălzire sau prin extracţie, adsorbantul recăpătându-şi aproape integral proprietăţile şi

poate fi folosit din nou pentru adsorbţie.

Metode biologice de epurare avansată:

Epurarea biologică avansată a apelor uzate se impune atunci când prin procedeele clasice nu pot

fi separate acele substanţe şi elemente chimice, care prin conţinutul lor, pot accentua poluarea

emisarilor, făcându-i improprii pentru alimentările cu apă, pentru creşterea peştiilor sau pentru zonele

de agrement. Procedeele prin care se pot separa substanţele poluante din apele reziduale sunt: striparea

cu aer; irigarea cu ape uzate; iazurile de stabilizare; filtrele biologice; biofiltrele; bazinele cu nămol

activ; bazinele de denitrificare şi bazinele de nitrificare.

1. Nitrificarea:

Nitrificarea este procesul de oxidare a amoniacului ( NH4+ -N) în nitrit şi apoi în nitrat, cu

ajutorul a două grupe de bacterii: nitrosomonas şi nitrobacteriile. Aceste bacterii au o dezvoltare lentă

şi se numesc bacterii nitrifiante (nitrificatoare).

2. Denitrificarea:

In cadrul proceselor de denitrificare, substanţele anorganice şi combinaţiile oxidate ale azotului

sunt transformate cu ajutorul bacteriilor heterotrofe, în azot gazos liber. Pentru descompunerea

substanţelor pe bază de carbon, bacteriile extrag oxigenul legat chimic şi nu oxigenul liber dizolvat, din

combinaţiile azotului cu hidrogenul şi se impune crearea unor condiţii de mediu anoxice.

3. Striparea cu aer:

Striparea cu aer constă în introducerea de bule de aer în apa uzată, prin care poluanţii volatili

prezenţi trec din faza apoasă lichidă în faza apoasă gazoasă, fiind transportaţi astfel în atmosferă.

Procesul se aplică pentru eliminarea sulfurilor, a compuşilor organici nepolari cu masă moleculară mică

şi mai ales a azotului amoniacal.

4. Irigarea cu ape uzate:

Irigarea cu ape uzate a terenurilor agricole poate conduce la îndepărtarea substanţelor poluante

conţinute în apele uzate. În timpul trecerii apelor uzate prin sol au loc procese de mineralizare a

substanţelor organice evidenţiate prin reducerea semnificativă a indicatorilor: CBO5, CCO, N organic şi

azotul total.

5. Iazuri de stabilizare:

Iazurile de stabilizare sunt construcţii utilizate cu bune rezultate pentru epurarea terţiară,

folosindu-se efectul algelor de a asimila substanţele nutritive, azotul şi fosforul în special,

îndepărtându-le din apă. Plantele superioare care se dezvoltă în aceste iazuri au nevoie de mari cantităţi

de fertilizanţi.

6. Bazine cu nămol activ şi filtre biologice:

Aceste instalaţii sunt practicate îndeosebi pentru îndepărtarea din apele uzate a fosforului.

Creşterea numărului de micro-organisme din nămolul activ are la bază fosforul, ca fiind substanţă

nutritivă esenţială.

7. Barbotare (stripping):

Procesul este folosit pentru a recupera gaze volatile, precum NH4, hidrogen sulphide, hidrogen

cianide, din apele uzate prin suflarea de aer. Dar gazele emise în atmosferă pot polua aerul:  NH+4 —>

NH3 + H+

8. Schimbul de ioni pentru recuperarea nutrienţilor:

Schimbul de ioni este un proces în care ionii de pe suprafaţa unui solid sunt schimbaţi cu ioni

similar încărcaţi în soluţia cu care solidul este în contact. Schimbul de ioni are ca scop să se recupereze

ionii nedoriţi din ape uzate. Cationii (ioni pozitivi) sunt schimbaţi pentru hidrogen sau sodiu, ca de

exemplu înlăturarea ionilor de calciu (Ca2+) ce cauzează duritatea apei. Anionii (ionii negativi) se

folosesc pentru ionii de hidroxid sau cloride.

Eliminarea fosforului:

Pe cale biologică, eliminarea fosforului se realizează în două trepte: prin efectul bacteriilor

anaerobe şi a celor aerobe.

În treapta anaerobă, bacteriile facultativ anaerobe heterotrofe, transformă substanţele organice

uşor de descompus în acizi organici care servesc ca substrat pentru alte micro-organisme. Bacteriile

capabile să acumuleze fosfaţi asimilează această substanţă şi produc apoi substanţele de rezervă.

În treapta aerobă, fosfatul din apă este preluat de micro-organisme şi acumulat în special de

către bacteriile capabile să acumuleze fosforul sub formă de polifosfaţi.Fosforul poate fi recuperat şi

prin precipitare chimică sau schimb de ioni.

Precipitarea chimică a compuşilor de fosfor se face folosind sulfat de aluminiu (Al2(SO4)3,

18H20), hidroxid de calciu (Ca(OH)2) sau clorat de fier (FeCl3), dar trebuie examinată fiecare situaţie

separat.

Recuperarea metalelor (grele):

Metalele grele sunt vătămătoare în ecosisteme. Scoaterea lor prin procedee mecanice are o

eficienţă de 30%-70%, nu poate fi folosită tratarea biologică, aceste substanţe fiind inhibitori. Pentru

recuperare se pot folosi metodele: precipitarea chimică, extracţie si osmoza reversibilă, care sunt însă

metode costisitoare, necesitând un cost mare aceste metode fiind eficiente doar la cantităţi mici de ape

uzate.

STATII DE EPURARE A APELOR UZATE

Principiul constructiv al unei staţii de epurare a apelor uzate

Deşi diferă prin dimensiuni şi tehnologii folosite, cea mai mare parte a staţiilor de epurare a

apelor uzate orăşeneşti au o schemă constructivă apropiată. Există şi unele realizate pe verticală, tip

turn, dar majoritatea sunt pe orizontală. Ocupă relativ mult teren, dar o parte din instalaţii se pot realiza

în subteran, cu spaţii verzi deasupra.

Distingem o treapta primară, mecanică; o treaptă secundară, biologică; şi la unele staţii

(deocamdată nu la toate!) o treapta terţiară - biologică, mecanică sau chimică.

Treapta primară constă din mai multe elemente succesive:

- Grătarele reţin corpurile plutitoare şi suspensiile grosiere (bucăţi de lemn, textile, plastic, pietre

etc.). De regulă sunt grătare succesive cu spaţii tot mai dese între lamele. Curăţarea materiilor reţinute

se face mecanic. Ele se gestionează ca şi gunoiul menajer, luând drumul rampei de gunoi sau

incineratorului...

- Sitele au rol identic grătarelor, dar au ochiuri dese, reţinând solide cu diametru mai mic.

- Deznisipatoarele sau decantoarele pentru particule grosiere asigură depunerea pe fundul

bazinelor lor a nisipului şi pietrişului fin şi altor particule ce au trecut de site dar care nu se menţin în

ape liniştite mai mult de câteva minute. Nisipul depus se colectează mecanic de pe fundul bazinelor şi

se gestionează ca deşeu împreună cu cele rezultate din etapele anterioare, deoarece conţine multe

impurităţi organice.

- Decantoarele primare sunt longitudinale sau circulare şi asigură staţionarea apei timp mai

îndelungat, astfel că se depun şi suspensiile fine. Se pot adăuga în ape şi diverse substanţe chimice cu

rol de agent de coagulare sau floculare, uneori se interpun şi filtre. Spumele şi alte substanţe flotante

adunate la suprafaţă (grăsimi, substanţe petroliere etc.) se reţin şi înlătură ("despumare") iar nămolul

depus pe fund se colectează şi înlătură din bazin (de exemplu cu lame racloare susţinute de pod rulant)

şi se trimite la metantancuri.

Treapta secundară constă şi ea din mai multe etape:

- Aerotancurile sunt bazine unde apa este amestecată cu "nămol activ" ce conţine

microorganisme ce descompun aerob substanţele organice. Se introduce continuu aer pentru a accelera

procesele biochimice.

- Decantoarele secundare sunt bazine în care se sedimentează materialele de suspensie formate

în urma proceselor complexe din aerotancuri. Acest nămol este trimis la metantancuri iar gazele (ce

conţin mult metan) se folosesc ca şi combustibil de exemplu la centrala termică.

Treapta terţiară nu există la toate staţiile de epurare. Ea are de regulă rolul de a înlătura

compuşi în exces (de exemplu nutrienţi- azot şi fosfor) şi a asigura dezinfecţia apelor (de exemplu prin

clorinare). Această treaptă poate fi biologică, mecanică sau chimică sau combinată, utilizând tehnologii

clasice precum filtrarea sau unele mai speciale cum este adsorbţia pe cărbune activat, precipitarea

chimică etc. Eliminarea azotului în exces se face biologic, prin nitrificare (transformarea amoniului în

azotit şi apoi azotat) urmată de denitrificare, ce transformă azotatul în azot ce se degajă în atmosferă.

Eliminarea fosforului se face tot pe cale biologică, sau chimică.

În urma trecerii prin aceste trepte apa trebuie să aibă o calitate acceptabilă, care să corespundă

standardelor pentru ape uzate epurate. Dacă emisarul nu poate asigura diluţie puternică, apele epurate

trebuie să fie foarte curate. Ideal e să aibă o calitate care să le facă să nu mai merite numite "ape uzate"

dar în practică rar întâlnim aşa o situaţie fericită. Pe de o parte tehnologiile de epurare se îmbunătăţesc,

dar pe de altă parte ajung în apele fecaloid-menajere tot mai multe substanţe care nu ar trebui să fie şi

pe care staţiile de epurare nu le pot înlătura din ape.

În final apa epurată este restituită în emisar - de regulă râul de unde fusese prelevată amonte de

oraş. Ea conţine evident încă urme de poluant, de aceea este avantajos ca debitul emisarului să fie mare

pentru a asigura diluţie adecvată.

Alte soluţii propun utilizarea pentru irigaţii a apelor uzate după tratamentul secundar, deoarece au

un conţinut ridicat de nutrienţi. Acest procedeu e aplicabil dacă acele ape nu conţin toxice specifice

peste limitele admise şi produsele agricole rezultate nu se consumă direct. În acest caz nu mai este

necesară treapta a III-a şi nu se mai introduc ape în emisar (fapt negativ din punct de vedere al debitului

dar pozitiv pentru calitate, deoarece apele epurate nu sunt niciodată cu adevărat de calitate apropiată

celor naturale nepoluate antropic). Se experimentează şi utilizarea apelor uzate ca sursă de apă potabilă,

desigur cu supunerea la tratamente avansate de purificare.

Nămolul din decantoarele primare şi secundare este introdus în turnuri de fermentaţie, numite

metantancuri. De obicei sunt rezervoare de beton armat de mari dimensiuni, unde se asigură

temperatură relativ ridicată, constantă, şi condiţii anaerobe, în care bacteriile fermentează nămolul şi

descompun substanţele organice până la substanţe anorganice, rezultând un nămol bogat în nutrienţi şi

gaze care, conţinând mult metan, se utilizează ca şi combustibil.

Procesul biologic de epurare al apei uzate menajere in statiile ORM

 

Sistemul ORM universal cu debit constant pentru comunităţi de până la 35 PE echivalent se

compune dintr-un rezervor cilindric realizat din P.A.F.S., împărţit în 4 compartimente funcţionale,

fiecare realizând câte o etapă a procesului de epurare:

Compartimentul 1: acumulare, separare grosieră, egalizare şi distribuire a debitului;

Compartimentul 2 şi 3: oxidare biologică şi nitrificare;

Compartimentul 4: sedimentare finală şi recircularea nămolului;

Acestea sunt despărţite de diafragme impermeabile din P.A.F.S., prevăzute cu orificii de

comunicare prin care apa uzată circulă dintr-un compartiment în altul.

Compartimentul nr. 1:

În afară de preluarea apei uzate are şi alte funcţiuni importante:

realizează separarea mecanică a materialelor nebiodegradabile din apa uzată, ce vor fi eliminate

prin vidanjare la intervale mari de timp (1 - 2 ani) din acelaşi compartiment;

egalizează debitul de intrare în sistem prin eliminarea vârfurilor de sarcină şi amestecarea

apelor puternic uzate cu unele mai puţin încărcate;

pompează apa care trebuie tratată, lăsând să înainteze cantitatea strict necesară de apă uzată,

proporţională cu capacitatea staţiei de epurare.

Această ultimă funcţie este fundamentală pentru eficienţa epurării: pentru instalaţiile de dimensiuni

mici, calibrarea corectă a debitului la intrarea în sistem (realizabilă doar printr-un echipament de

pompare) constituie condiţia necesară şi care trebuie respectată pentru o funcţionare corectă.

Astfel, în compartiment este prezentă o pompă submersibilă cu rotor vortex retras, pentru ape uzate,

protejată de un grătar şi care alimentează un regulator special de debit (brevet european ORM), care are

funcţia de a introduce o cantitate predeterminată de apă uzată în următoarele compartimente de oxidare

biologică şi recirculare a nămolului excendentar.

Compartimentele nr. 2 şi 3

În acestea, apele uzate provenite din compartimentul precedent sunt supuse unei aerări intense

şi prelungite, într-un contact permament cu nămolul activ (colonii de bacterii care se hrănesc cu materia

organică prezentă în apa uzată), produs în prealabil de sistem. În timpul staţionării apelor uzate în

aceste compartimente are loc oxidarea totală a masei organice şi nitrificarea compuşilor amoniacali

prezenţi, cu o scădere lentă şi progresivă a masei de nămoluri active. La intervale mari (1 - 2 ani), o

parte a acestor nămoluri în exces trebuie eliminată din sistem prin vidanjare. Altfel decât în cazul

foselor septice sau rezervoarelor tip Imhoff, amestecul extras din staţia de epurare este inodor şi va

avea o concentraţie relativ mică de substanţă solidă, astfel că operaţia nu va provoca „bătăi de cap“ şi

nu va prezenta nici una dintre neplăcerile care însoţesc în mod normal astfel de intervenţii.

Aerarea biomasei se realizează prin intermediul introducerii de aer comprimat produs de o

suflantă cu membrană, caracterizată atât prin dimensiunile mici şi consumul mic de electricitate, cât şi

printr-un nivel al zgomotului practic imperceptibil chiar şi pe timpul nopţii. Dizolvarea oxigenului în

apă este asigurată de difuzorii poroşi, studiaţi şi omologaţi special pentru această dimensiune de

rezervor. Difuzorii au o dublă funcţionalitate, aceea de aerare cu bule fine şi de menţinere în suspensie

a masei de nămol. La ieşirea din compartiment, lichidul va fi format dintr-un amestec de apă epurată

aerată şi nămol biologic.

Compartimentul nr. 4

Acest compartiment are funcţia de decantor final al instalaţiei de epurare, zonă în care nămolul

găseşte ambientul liniştit, neturbulent unde să sedimenteze gravitaţional, eliberând apa epurată,

adecvată pentru a fi deversată în emisar. Nămolul sedimentat este recirculat spre compartimentul 2 cu

scopul asigurării continuităţii procesului biologic. Din compartimentul 3, printr-o fantă aflată la baza

diafragmei, amestecul aerat ajunge într-un semicilindru aflat în compartimentul de decantare finală

(compartimentul nr. 4) care are funcţia de liniştire, necesară pentru a limita turbulenţa amestecului apă

- nămol şi pentru eliminarea oxigenului nedizolvat (care obstrucţionează procesul de decantare).

Amestecul este apoi dirijat către radierul rezervorului, în apropierea unui deflector înclinat, care

măreşte viteza de decantare. În această zonă are loc procesul de sedimentare gravitaţională. Datorită

regimului hidraulic impus, apa rezultată este dirijată către traseul de evacuare şi apoi către racordul de

refulare.

Recircularea nămolului biologic se produce printr-un sistem special air-lift, care ridică nămolul

sedimentat pe radierul deflectorului. Air-lift-ul instalat în rezervor, brevetat şi realizat în exclusivitate

de ORM, în afară de faptul că ridică amestecul apă-nămol, creşte nivelul oxigenului dizolvat cu 3-4

mg/l, readucându-l deja perfect reactivat în compartimentul de aerare. Aerul comprimat necesar pentru

funcţionarea air-lift-ului este furnizat de aceeaşi suflantă folosită la oxidare.

Date tehnice

Staţiile compacte de epurare ORM de capacităţi între 3-35 L.E. conţin un singur rezervor

compartimentat, fiecare compartiment realizând o anumită etapă a procesului de epurare.

Dimensiunile bazinelor, depind de marimea statiei de epurare. Pentru fiecare statie de

epurare se recomanda o cladire tehnologica, a carei dimensiuni va depinde de nivelul de dotare a statiei

de epurare, respectiv nivelul de dotare a cladirii. In cladire vor fi amplasate echipamentul de pre-

epurare, suflantele, unitatea chimica, tabloul de comanda si control, etc.

Tehnologia de epurare a apelor uzate

Statia de epurare a apelor uzate este propusa pentru epurarea apelor uzate comunale sau

municipale, fara a contine ape uzate industriale sau agricole. Epurarea apelor uzate consta dintr-un

sistem cu doua trepte mecano-biologic, urmata de precipitarea chimica a fosforului. Epurarea biologica

se bazeaza pe activare de durata, denitrificare frontala, nitrificare si stabilizarea aeroba finala a

namolului. Pre-epurarea mecanica consta din sita automata cu transportor elicoidal. Treapta biologica

consta din doua bazine de denitrificare, doua bazine de nitrificare, doua decantoare secundare si doua

bazine de stocare si stabilizare a namolului. Reziduurile solide din statia de epurare sunt generate de

cosul de retinere din statia de pompare, sita cilindrica fina si namolul in exces din bazinul de stocare a

namolului. Produsul final al statiei de epurare este apa conventional curata, care va fi evacuata intr-un

emisar.

  

1.   Statia de pompare

Statia de pompare este necesara pentru pomparea apelor uzate influente din reteaua de

canalizare in statia de epurare. Reteaua de canalizare este amplasat de obicei la cca. 2,5 m sub cota

terenului. Dupa statia de pompare, apa va curge mai departe pana la evacuarea in emisar.

Statia de pompare contine un cos de retinere din otel inoxidabil, destinat pentru retinerea

reziduurilor solide mai mairi de 20 - 25 mm (bucati de lemn, carpe, etc). Cosul de retinere are rolul de

protejare a pompelor submersibile, fiindca corpurile solide pot cauza deteriorarea pompelor sau la

distrugerea completa ale acestora. Materialul retinut formeaza reziduurile solide din statia de pompare,

care vor fi colecate si depozitate impreuna cu materialul retinut de treapta de pre-epurare mecanica.

In statia de pompare vor fi montate 3 pompe submersibile, din care 2 vor functiona alternativ, a

treia pompa va fi de rezerva. Pompele sunt dimensionate la 50% din debitul maxim orar, in cazul in

care pompa functionala nu va face fata la debit, va porni si a doua pompa. In statia de pompare este

amplasat debitmetrul inductiv, care va masura cantitatea de apa influenta in statia de epurare.

Debitmetrul memoreaza debitul mediu orar, debitul mediu zilnic, si poate stoca date statistice pana la

90 de zile, necesare functionarea si controlul statiei de epurare.

2.   Pre-epurarea mecanica

Pre-epurarea mecanica a apelor uzate influente se va realiza cu ajutorul sitei automate cu

transportor elicoidal, care va retine suspensiile mai mari de 3 mm din apa uzata. Materialul retinut este

considerat ca si deseuri periculoase din cauza concentratiei ridicate de material organic, pentru care

dispunerea reziduurilor se va face conform prescriptiilor de siguranta. Daca se defecteaza sita cu

transportor elicoidal, apa va curge prin canalul de ocolire, unde va fi amplasat un gratar cu curatare

manuala. Pornirea si oprirea sitei cu transportor elicoidal se va face automat, in functie de nivelul de

apa din canal. Evacuarea reziduurilor din sita se va face automat, cu ajutorul transportorului elicoidal,

prin cotul de evacuare intr-un container cu volumul de 125 l.

    3.   Bazinul de denitrificare - BDN

Bazinul de denitrificare este destinata reducerii azotului biologic din apa uzata. Azotul organic

este convertit in azotati si azotiti, dupa care in azot gazos, care se va degaja in atmosfera. Bazinul de

denitrificare are un rol important si in reducerea carbonului din apa uzata, care cauzeaza reducerea

concentratiei substratului biodegradabil. Aici este montat un agitator submersibil pentru asigurarea unui

amestec permanent al apei din bazin. Agitatorul este oprit pe timp de iarna, moment in care cand se

pornesc aeratoarele. Aerul la aeratoare va fi furnizat de aceeasi suflante ca si pentru bazinele de

nitrificare. Cantitatea de aer furnizata de suflante este distribuita egal intre bazinele de denitrificare si

bazinele de nitrificare pe perioada de iarna, cand temperatura apei este sub 12 ºC.

   

4.   Bazinul de nitrificare - BN

Bazinul de nitrificare este destinata reducerii carbonului organic din apele uzate, care conduce

la reducerea valorilor pentru CBO5 si CCOCr. Bazinul are rolul si de transformare al azotului amoniacal

in azot si nitrati. Aeratoarele cu bule fine AS - ASE sunt distribuite uniform pe fundul bazinului, pentru

a asigurare o distributie corespunzatoare a aerului in bazin. Aerul va fi furnizat de catre 2 suflante in

functiune, si una de rezerva, care va fi folosit pentru amestecarea si stabilizarea aeroba a namolului in

exces din bazinul de stocare. Fiecare tub de aerare poate fi manipulat seprat, fiecare tub fiind dotat cu

robinet de inchidere. Fiecare tub de aerare poate fi extras din bazin, fara a fi nevoie de golirea bazinului

sau oprirea intregului sistem. Scoaterea tuburilor de aerare se va face manual de catre 2 persoane, fara a

fi nevoie de un dispozitiv de ridicare. Bazinul de nitrificare contine si o pompa submersibila de namol,

pentru recircularea interna a apei, din bazinul de nitrificare, in bazinul de denitrificare, pentru reducerea

azotului si a poluarii organice din apa uzata.

   5.   Decantorul secundar

Ambele decantoare secundare au forma dreptunghiulara, de tip Dortmund, si servesc pentru

separarea mixturii de namol activat de apa epurata. Lichidul cu namol activat curge prin structura de

degazeificare colectiva (amplasat in bazinul de nitrificare) in cilindrul de linistire din decantorul

secundar si ajunge la fundul decantorului. Sedimentarea se va produce in partea conica a decantorului

secundar. Apa epurata va curge in sistemul de colectare submersibil si prin colectorul de evacuare la

iesirea din statia de epurare. Ambele decantoare secundare sunt dotate cu pompe submersibile pentru

namolul in exces. Pompele sunt amplasate in partea conica a decantorului si are rolul de a recircula

amestecul de namol activat-apa intre decantorul secundar si treapta biologica a statiei de epurare.

Aceeasi pompa este folosita si pentru evacuarea namolului in exces in bazinul de stocare si stabilizare a

namolului. O alta componenta a statiei de epurare este instalatia de evacuare a namolului plutitor de la

suprafata decantorului. Acest dispozitiv este un colector submersibil, cu drenarea periodica a

namolului.

    6.   Bazinul de stocare a namolului

Bazinul de stocare a namolului este destinata stocarii, stabilizarii si ingrosarii namolului in

exces. Concentratia de substanta uscata din bazinul de stocare va fi de cca. 2%. Sistemul de aerare cu

bule fine AS - ASE are rolul de a amesteca si a mentine omogen namolul din bazin. Aeratoarele

furnizeaza si aerul necesar pentru stabilizarea aeroba a namolului. Bazinul este proiectat pentru un timp

de retentie de 35 de zile. Bazinul este prevazut si si cu o pompa submersibila, pentru evacuarea apei din

bazin, pentru cresterea concentratiei de substanta uscata. Rezultatul acestui proces este namolul in

exces stabilizat, care va fi evacuat periodic. Namolul evacuat va fi stocat, utilizat in agricultura sau

transportat pentru neutralizare

Descrierea tehnologiei de epurare a apelor uzate in container MBR

Treapta de epurare mecanica

Apa uzata menajera este colectata intr-o statie de pompare notata SPau si apoi pompata intr-un

modul compact de tratare mecanica compus din gratar fin cu tambur rotativ si deznisipator-separator de

grasimi. Evacuarea nisipului se face automat intr-un container instalat la marginea modulului.

Deasemenea grasimile sunt colectate intr-un container pubela .

Reziduurile solide si suspensiile grosiere sunt evacuate prin intermediul unui transportor intr-un sistem

etans cu sac montat intr-un container standard, evacuarea din statie facandu-se periodic. Modulul

functioneaza complet automatizat functie de senzorii de nivel montati in cuva de inox.

Treapta de epurare biologica

Apa pre-epurata este colectata intr-un bazin de omogenizare debite si concentratii si apoi este

pompata automatizat in modulul de epurare biologica.Rolul bazinului de omogenizare este de a egaliza

debitele, precum si de a omogeniza apa uzata astfel incat aceasta sa aiba caracteristici fizico-chimice

uniforme. Timpul de retentie mediu calculat este de circa 1-3 ore, suficient pentru atenuarea varfurilor

de debit.

Bazinul de stocare-omogenizare va fi dotat cu un mixer submersibil cu ax orizontal care are

rolul de a mentine apa uzata cu structura omogena, fara a avea depuneri sau materie in suspensie la

suprafata apei.

Mixerul submersibil va avea functionare continua pentru asigurarea omogenizarii apei uzate

pre-epurata mecanic. Apa uzata, continand substante organice usor biodegradabile (CBO) este pompata

in reactorul biologic de epurare, cu ajutorul unor electropompe submersibile, care functioneaza corelat

cu senzorul de nivel montat in bazin.

Procesul de epurare in totalitate, are ca scop degradarea completa a compusilor organici si

reducerea substantiala a azotului si fosforului. Intreg sistemul este construit in 1 sau 1+1 containere cu

radierul plat si partea superioara acoperita cu gratare pietonale scara de acces si mana curenta.

Procesul de epurare biologica cu namol activat tip MBR se desfasoara in conditii strict aerobe

in 3 faze succesive. Aerul necesar procesului este furnizat prin intermediul suflantelor montate in

cabina de adapostire a statiei de epurare, de asemenea tip container.

Pe perioada fazei de aerare se creste raportul F/M (scazut in prealabil), marindu-se deci

incarcarea organica a namolului, fapt care imbunatateste procesul de nitrificare (formarea NO3 -

azotatilor din NH4 - amoniu) si procesul de stabilizare a namolului.

In conditii anoxice, in absenta oxigenului dizolvat, azotatii (NO3-N) formati anterior sau care

au ramas inca in sistem sunt redusi , adica sunt transformati (redusi) in azot gazos care trece in

atmosfera. Procesele au loc in paralel cu degradarea substantelor organice usor biodegradabile (CBO).

Procesul se numeste denitrificare.

Pentru separarea namolului biologic de apa epurata in sistemul integrat MBR, se utilizeaza

module cu membrane cu microfiltrare, imersate direct in reactorul de proces cu namol activat

(bioreactor). Membranele sunt asamblate sub forma modulara (cateodata acestea sunt denumite casete)

coborate pe ghidaje direct in bioreactor.

Modulele sunt compuse din membrane, suport pentru membrane, racorduri de admisie si de

evacuare si suport al structurii in ansamblu. Membranele sunt supuse la vacuum (< 50 kPa) care aspira

apa (permeatul) prin membrane, retinand solidele in modul. Pentru a mentine TSS in interiorul

bioreactorului si pentru a curata membranele exterioare, se introduce aer comprimat printr-un

distribuitor aflat la baza modulului cu membrana. Datorita bulelor de aer care se ridica la suprafata, se

realizeaza curatarea suprafetei membranei; aerul asigura de asemenea oxigenul care ajuta la mentinerea

conditiilor aerobe.

Aerarea in bazin se face cu sisteme de aerare cu bule fine prin tuburi cu membrana. Sistemul de

aerare este repartizat pe radierul bazinului in 2-4 grupuri.

Acest tip de separare apa/namol este utilizat cu scopul obtinerii unei eficiente ridicate privind calitatea

apei epurate si de asemenea pentru a obtine un namol biologic usor deshidratabil.

Functionarea modulului de epurare biologica tip MBR este complet automatizata controlata de

un calculator de proces.Procesele de denitrificare si nitrificare au loc la intervale presetate prin

calculatorul de proces.

Alimentarea cu aer este controlata si reglata printr-un sistem de masurare analogica a

oxigenului dizolvat din bazin cu limite minim/maxim, presetate in calculatorul de proces.

Nivelul apei in bazin si modul de evacuare a apei uzate catre emisar sunt deasemenea controlate

de calculatorul de proces. Pentru reducerea fosforului, se va realiza dozare de coagulant (clorura ferica

sau alt coagulant, ex.: PAX) ce asigura precipitarea fosforului, prin intermediul instalatiei de dozare

prevazuta in containerul tehnic.

Inainte de evacuare in emisar, apa epurata este dezinfectata printr-un sistem de dezinfectie cu

ultraviolete (UV) sau hiploclorit in functie de solicitare. Instalatia de dozare cu ultraviolete este

prevazuta cu camera de linistire inainte de trecere in camerele de dezinfectie propriu-zisa, cu sistem de

curatare automata a lampilor si este amplasata in containerul tehnic. Functionarea este automata

corelata cu calculatorul de proces al intregului sistem.

Treapta de tratare a namolului

Prin intermediul unei electropompe submersibile namolul activat in exces (stabilizat) este

pompat intr-o unitate de deshidratare cu saci filtranti. Inainte de instalatia de deshidratare, namolul

trece printr-un mixer static unde se amesteca cu polimerul dozat prin instalatia de preparare si dozare a

polimerului. Amestecul namol-polimer este introdus in filtrul cu saci sub presiune prin intermediul unui

compresor. Sacii cu namol deshidratat sunt indepartati manual cu un carucior mobil furnizat impreuna

cu instalatia. Concentratia in suspensii solide a namolului deshidratat este de circa 20-25 %. Temporar

sacii sunt depozitati pe platforma betonata urmand a fi evacuati din statie in baza unui grafic de

evacuare a deseurilor. Namolul deshidratat poate fi utilizat ca ingrasamant pe camp, dupa ce in

prealabil se testeaza compatibilitatea lui cu solul aferent.

Sistemul de automatizare si control al statiei de epurare

Statia de epurare este dotata cu sistem de automatizare completa, avand prevazut un sistem de

monitorizare al statiei cu PLC, (calculator de proces industrial) montat pe tabloul de comanda si

control. Toate componentele principale ale statie de epurare pot fi vizualizate prin programul de

automatizare, inclusiv starea de functionare. In caz de avarie aceasta este semnalata pe panou, dar si

acustic sau cu semnalizare optica, cu posibilitatea de transmitare a datelor la distanta (standard).

Toate utilajele statiei de epurare in container tip MBR au prevazute in panoul electric de

automatizare si control protectii electrice, termice si de umiditate pentru evitarea defectiunilor si

sporirea duratei de viata a echipamentelor.

Pentru acei utilizatori care nu sunt familiarizati cu operarea PLC, furnizam pe panoul electric si

o schema mimetica a statiei de epurare in container tip MBR. Toate echipamentele statiei de epurare in

container tip MBR sunt reprezentate grafic, cu LED-uri de stare si butoane pentru operarea in regim

manual.

La cerere, este asigurata transmisia de date la distanta si prin modul BMC. Acesta da

posibilitatea beneficiarului de a urmari si controla aplicatia la distanta, de la un calculator PC instalat

intr-o alta cladire (administrativa, de birouri, etc.) impreuna cu alte sisteme instalate in incinta (sistem

de incalzire, monitorizare supraveghere incinta, iluminat, etc.).

.