Colectie de citate din Spiritul Profetic pentru prelegerile sustinute in Portugalia 2009

1 – Steagul îngerului al treilea[1] „Profeţia s-a împlinit, propoziţie cu propoziţie. Cu cât stăm mai statornici sub steagul soliei îngerului al

treilea, cu atât vom înţelege mai clar profeţia lui Daniel, deoarece Apocalipsa este completarea cărţii lui Daniel.

„Cu cât vom accepta mai mult lumina prezentată de Duhul Sfânt prin slujitorii consacraţi ai lui Dumnezeu, cu atât

adevărurile profeţiei din vechime vor părea mai adânci şi mai sigure, întocmai ca tronul cel veşnic. Vom fi asiguraţi că

oamenii lui Dumnezeu au vorbit mânaţi de Duhul Sfânt. Pentru a înţelege cuvintele rostite de Duhul prin profeţi,

oamenii trebuie se afle ei înşişi sub influenţa Duhului Sfânt. Soliile acestea nu au fost date pentru aceia care au rostit

profeţiile, ci pentru noi cei ce trăim în mijlocul evenimentele care constituie împlinirea lor”. – Solii alese, cartea 2,

p.114.

Localizate de Cuvântul Inspiraţiei

„Proclamarea primei, a celei de a doua şi a celei de a treia solii îngereşti a fost localizată de Cuvântul Inspiraţiei.

Niciun cui sau un ac nu trebuie să fie înlăturat. Nicio autoritate omenească nu are dreptul de a schimba localizarea

acestor solii, mai mult decât are dreptul de a înlocui Vechiul Testament cu Noul”. – Sfaturi pentru scriitori şi editori,

p.26-27.

Ordinea lor

„Prima şi a doua solie au fost vestite în 1843 şi 1844, iar acum ne aflăm în timpul proclamării celei de a treia, dar

toate trei continuă să fie proclamate. Este la fel de important acum, aşa cum a fost întotdeauna, ca ele să le fie repetate

acelora care caută adevărul. Noi trebuie să le vestim în scris şi prin voce, arătând ordinea lor şi aplicarea profeţiilor

care ne conduc la solia îngerului al treilea. Fără prima şi a doua solie, nu poate fi o a treia. Noi trebuie să-i vestim lumii

soliile acestea prin publicaţii şi cuvântări, arătând în cursul istoriei profetice lucrurile care au fost şi care vor fi”. –

Solii alese, cartea 2, p.104-105.

Istoria se va repeta

„Mi-a fost arătat din nou şi din nou că experienţele din trecut ale poporului lui Dumnezeu nu trebuie să fie

considerate ca nişte fapte moarte. Noi nu trebuie să tratăm raportul acestor experienţe, aşa cum am trata almanahul

anului trecut. Raportul trebuie să fie păstrat în memorie, deoarece istoria se va repeta”. – Publishing Ministry,

p.175.

Prezentul este o paralelă a trecutului

„Lucrarea lui Dumnezeu de pe pământ prezintă, de la un veac la altul, o asemănare izbitoare în orice reformă mare

sau mişcare religioasă. Principiile lui Dumnezeu în procedeele Sale cu oamenii sunt întotdeauna aceleaşi. Mişcările Page 1 of 75

importante ale prezentului îşi au paralele în acelea ale trecutului, iar experienţa bisericii din primele veacuri are lecţii de

mare valoare pentru timpul nostru”. – Tragedia veacurilor, p.343.

Rapoartele istoriei şi ale profeţiei

„Biblia se explică singură. Fiecare verset trebuie să fie comparat cu un alt verset. Cercetătorul ar trebui să

înveţe să privească Cuvântul ca un întreg şi să vadă legătura dintre părţile lui. Ar trebui să dobândească o cunoaştere cu

privire la marea lui temă centrală, a scopului originar al lui Dumnezeu pentru lume, a naşterii marii lupte şi a lucrării de

răscumpărare. Ar trebui să priceapă natura celor două principii care se luptă pentru supremaţie şi să înveţe să le

descopere lucrarea din rapoartele istoriei şi profeţiei până la marele final. – Educaţia, p191.

Definirea profeţiei

„Evenimentele istoriei, care arată împlinirea directă a profeţiei, i-au fost prezentate poporului nostru, iar profeţia a

fost văzută ca fiind o schiţă figurativă a evenimentelor care conduc până la încheierea istoriei acestui pământ”. –

Solii alese, cartea 2, p.101-102.

Linii profetice

„Trebuie să cunoaştem Scripturile, ca să putem urmări liniile profetice şi să înţelegem precizările făcute de

profeţi, de Hristos şi de apostoli, ca să nu fim nişte neştiutori, ci să fim în stare să vedem că ziua se apropie şi că trebuie

să ne îndemnăm unul pe altul la credincioşie, evlavie şi sfinţenie, cu un zel şi un efort sporit”. – Review and Herald, 31

iulie, 1888.

Punctul de referinţă

„În Apocalipsa se întâlnesc şi se încheie toate cărţile Bibliei”. – Istoria faptelor apostolilor, p.585.

Aceeaşi linie a profeţiei

„Apocalipsa este o carte sigilată, dar este de asemenea o carte deschisă. Ea raportează evenimentele minunate care

trebuie să aibă loc în zilele din urmă ale istoriei acestui pământ. Învăţăturile acestei cărţi sunt definite, nu mistice şi

neinteligibile. În ea este preluată aceeaşi linie a profeţiei care se află şi în cartea lui Daniel. Dumnezeu a repetat

unele profeţii, arătând în felul acesta importanţa care trebuie să le fie dată. Domnul nu repetă lucruri care nu au

o mare importanţă”.–Manuscript Releases, volumul 9, p.7-8.

Învăţătură peste învăţătură: Înviorarea

„Pe cine vrea el să înveţe înţelepciunea? Cui vrea să dea învăţături? Unor copii înţărcaţi de curând, luaţi de la ţâţă?

Căci dă învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puţin aici,

puţin acolo. Ei bine! Prin nişte oameni cu buze bâlbâitoare şi cu vorbirea străină va vorbi poporului acestuia Domnul. El

îi zicea: ‘Iată odihna; lăsaţi pe cel ostenit să se odihnească; iată locul de odihnă!’ Dar ei n-au vrut să asculte, şi pentru ei

cuvântul Domnului va fi: ‘Învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste Page 2 of 75

poruncă, puţin aici, puţin acolo’, ca mergând, să cadă pe spate şi să se zdrobească, să dea în laţ şi să fie prinşi” (Isaia

28,9-13).

Înviorarea

„Marea lucrare a Evangheliei nu se va încheia cu o manifestare mai slabă a puterii lui Dumnezeu, decât puterea

care a marcat începutul ei. Profeţiile care s-au împlinit la revărsarea ploii timpurii, la începutul predicării Evangheliei,

urmează să se împlinească iarăşi în ploaia târzie de la încheierea ei. Acestea sunt ‘vremurile de înviorare’ către care

privea în viitor apostolul Petru când spunea: ‘Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă

păcatele, ca să vină de la Domnul vremile de înviorare, şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe

Isus Hristos’ (Fapte 3,19.20)”. – Tragedia veacurilor, p.611-612.

„Puterea înviorătoare a lui Dumnezeu vine numai asupra celor ce s-au pregătit pentru ea, înfăptuind lucrarea la

care i-a îndemnat Dumnezeu, şi anume să se curăţească de orice întinare a cărnii şi a duhului, ducând până la capăt

sfinţirea în frică de Dumnezeu”. – Sfaturi pentru dietă şi hrană, p.33.

Învăţătură peste învăţătură: copii înţărcaţi de curând

“Pe cine vrea el să înveţe înţelepciunea? Cui vrea să dea învăţături? Unor copii înţărcaţi de curând, luaţi de la ţâţă?

(Isaia 28,9).

Lapte sau hrană tare

„În adevăr, voi care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi

adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare.

„Şi oricine nu se hrăneşte decât cu lapte, nu este obişnuit cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc. Dar

hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi

răul. De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, şi să mergem spre cele desăvârşite, fără să mai punem

din nou temelia pocăinţei de faptele moarte, şi a credinţei în Dumnezeu, învăţătura despre botezuri, despre punerea

mâinilor, despre învierea morţilor şi despre judecata veşnică. (Evrei 5,12-6,2).

Adevărul prezent

„În Cuvântul lui Dumnezeu sunt conţinute multe adevăruri preţioase, dar turma are nevoie acum de ‘adevărul

prezent’”. – Early Writings, p.63.

„În adevăr, voi care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi

adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu, şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare (Evrei 5,12).

De mult trebuia să fiţi învăţători

„Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului, şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci

ca stelele, în veac şi în veci de veci. Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi pecetluieşte cartea, până la vremea

Page 3 of 75

sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte. Mulţi vor fi curăţiţi, albiţi şi lămuriţi; cei răi vor face răul, şi

niciunul din cei răi nu va înţelege, dar cei pricepuţi vor înţelege (Daniel 12,3.4.10).

Cei pricepuţi: învăţătorii

„Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă. Fiindcă ai lepădat cunoştinţa, şi Eu te voi lepăda, şi nu-Mi vei mai fi

preot. Fiindcă ai uitat Legea Dumnezeului tău, voi uita şi Eu pe copiii tăi!” (Osea 4,6).

Cei înţelepţi şi cei nelegiuiţi

Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului, şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca

stelele, în veac şi în veci de veci. Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi pecetluieşte cartea, până la vremea

sfârşitului. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte. Mulţi vor fi curăţiţi, albiţi şi lămuriţi; cei răi vor face răul, şi

niciunul din cei răi nu va înţelege, dar cei pricepuţi vor înţelege (Daniel 12,3.4.10).

Învăţătorii falşi

„Şi avem cuvântul proorociei făcut şi mai tare; la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte

într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre. Fiindcă mai întâi de

toate, să ştiţi că nicio proorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură. Căci nici o proorocie n-a fost adusă prin voia

omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.

„În norod s-au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş

erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică”

(2 Petru 1,19-2,1).

Isaia 23: Fiecare cuvânt se va împlini

„‘Rămâneţi încremeniţi şi uimiţi! Închideţi ochii şi fiţi orbi!’ ‘Ei sunt beţi; dar nu de vin; se clatină, dar nu din

pricina băuturilor tari. Ci pentru că Domnul a turnat peste voi un duh de adormire; v-a închis ochii, proorocilor, şi v-a

acoperit capetele, văzătorilor. De aceea toată descoperirea dumnezeiască a ajuns pentru voi ca vorbele unei cărţi

pecetluite. Dacă o dai cuiva care ştie să citească, şi-i zici: Ia citeşte! El răspunde: Nu pot, căci este pecetluită! Sau dacă

dai cartea unuia care nu ştie să citească şi-i zici: Ia citeşte! El răspunde: Nu ştiu să citesc.

„Domnul zice: ‘Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este

departe de Mine, şi frica pe care o are de Mine, nu este decât o învăţătură de datină omenească. De aceea, voi lovi iarăşi

pe poporul acesta cu semne şi minuni din ce în ce mai minunate, aşa că înţelepciunea înţelepţilor lui va pieri, şi

priceperea oamenilor lui pricepuţi se va face nevăzută’. Vai de cei ce îşi ascund planurile dinaintea Domnului, care îşi

fac faptele în întunerec, şi zic: ‘Cine ne vede şi cine ne ştie?’ Stricaţi ce sunteţi! Oare olarul trebuie privit ca lutul, sau

poate lucrarea să zică despre lucrător: ‘Nu m-a făcut el?’ Sau poate vasul să zică despre olar: ‘El nu se pricepe?’

Page 4 of 75

„Fiecare cuvânt din acest pasaj se va împlini. Sunt unii care nu-şi umilesc inima înaintea lui Dumnezeu şi care

nu vor trăi corect. Ei îşi ascund scopurile adevărate şi vor păstra părtăşia cu îngerul căzut, care a minţit. Vrăjmaşul îşi

pune spiritul în oamenii pe care poate să-i folosească spre a-i înşela pe aceia care sunt parţial în întuneric. Unii ajung să

fie plini de întunericul care predomină şi dau adevărul la o parte de dragul ideilor false. Ziua indicată de profeţie vine.

Isus Hristos nu este înţeles.

„Pentru ei, Isus Hristos este o fabulă. În acest stadiu al istoriei lumii, mulţi acţionează ca nişte oameni beţi.

„‘Rămâneţi încremeniţi şi uimiţi! Închideţi ochii şi fiţi orbi!’ ‘Ei sunt beţi; dar nu de vin; se clatină, dar nu din pricina

băuturilor tari. Ci pentru că Domnul a turnat peste voi un duh de adormire; v-a închis ochii, proorocilor, şi v-a acoperit

capetele, văzătorilor”. Mulţi dintre aceia care presupun că sunt oamenii care trebuie să fie înălţaţi sunt cuprinşi de o beţie

spirituală. Credinţa lor religioasă este întocmai aşa cum este reprezentată în Scriptură. Sub această influenţă, ei nu pot să

meargă drept. Ei lasă în urmă cărări sucite, prin comportamentul lor. Se clatină încoace şi încolo, unul după altul. Ei sunt

priviţi de Domnul cu o mare milă. Ei nu au cunoscut calea adevărului. Sunt nişte intriganţi ştiinţifici, iar aceia care au

putut şi ar fi trebuit să ajute, datorită unei vederi spirituale clare, sunt înşelaţi ei înşişi şi susţin o lucrare rea.

„Cursul evenimentelor din aceste zile din urmă va fi hotărât în curând, când aceste amăgiri spirituale sunt

descoperite ca fiind aşa cum sunt în realitate – lucrările secrete ale spiritelor rele – aceia care au luat parte la ele vor

ajunge ca nişte oameni care şi-au pierdut minţile.

„Domnul zice: ‘Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este

departe de Mine, şi frica pe care o are de Mine, nu este decât o învăţătură de datină omenească. De aceea, voi lovi iarăşi

pe poporul acesta cu semne şi minuni din ce în ce mai minunate, aşa că înţelepciunea înţelepţilor lui va pieri, şi

priceperea oamenilor lui pricepuţi se va face nevăzută’. Vai de cei ce îşi ascund planurile dinaintea Domnului, care îşi

fac faptele în întunerec, şi zic: ‘Cine ne vede şi cine ne ştie?’ Stricaţi ce sunteţi! Oare olarul trebuie privit ca lutul, sau

poate lucrarea să zică despre lucrător: ‘Nu m-a făcut el?’ Sau poate vasul să zică despre olar: ‘El nu se pricepe?’”

„Mi-a fost arătat că, în experienţa noastră, am întâmpinat şi întâmpinăm chiar această stare de lucruri. Oamenii

care au avut o lumină mare şi privilegii minunate au acceptat cuvintele conducătorilor care se cred ei înşişi înţelepţi, care

au fost favorizaţi şi binecuvântaţi de Domnul într-o mare măsură, dar care au ieşit din mâinile lui Dumnezeu şi s-a aşezat

în rândurile vrăjmaşului. Lumea urmează să fie inundată de idei false înşelătoare. O minte care acceptă aceste idei false

va influenţa alte minţi care au schimbat dovezile preţioase ale adevărului lui Dumnezeu cu o minciună. Oamenii aceştia

vor fi amăgiţi de îngerii căzuţi, deşi ar fi trebuit să stea ca nişte paznici credincioşi, veghind sufletele, ca unii care

trebuie să dea socoteală. Ei au lăsat jos armele de luptă şi au acordat atenţie duhurilor amăgitoare. Ei anulează sfatul lui

Dumnezeu şi pun deoparte avertizările şi mustrările, se aşază categoric de partea lui Satana, ascultând duhurile

amăgitoare şi învăţăturile diavolilor”. – Battle Creek Letters, p.123-125.

Combinaţia trei şi unuPage 5 of 75

Ilustraţii simple

Noe şi cei trei fii

Cele trei binecuvântări ale lui Balaam, urmată de încă una

Trei ucenici şi Hristos pe Muntele schimbării la faţă

Trei ucenici şi Hristos în Ghetsemani

Trei evrei şi Hristos în cuptorul aprins

Ghedeon şi cele trei armate ale lui

Avraam şi cei trei vizitatori cereşti

Ilustraţii complexe

Cele trei decrete

Istoria lui Hristos

Ilie

Moise

Noe

Milleriţii

Semnele de hotar ale fiecărei mişcări reformatoare

1. Timpul sfârşitului

2. Prima solie

3. A doua solie

4. A treia solie

5. Alunecarea

6. A patra solie

Caracteristicile semnelor de hotar

1. Timpul sfârşitului

Împlinirea unei profeţii

Oamenii înţeleg profeţia (alergând încoace şi încolo, în Cuvântul lui Dumnezeu)

O desigilare a unui pasaj profetic

Pasajul profetic se referă la solia sau lucrarea unei perioade care vine

Adevărul desigilat începe procesul de separare tot mai accelerat

2. Prima solie

Începe prin întuneric şi împrăştierePage 6 of 75

Începe secerişul

Asociată cu un reformator sau o solie de reformă

Convingere plină de groază cu privire la păcat

Este pusă temelia

Impactul mondial în contextul geografic profetic

Este iniţiat procesul de punere la încercare

3. A doua solie

Locală în contextul geografic profetic

Activităţile vrăjmaşilor soliei sau ai lucrării

O chemare de a ieşi din Babilon

Manifestarea specială a puterii lui Dumnezeu

O proslăvire

Templul este încheiat şi curăţit

O sigilare

Hotărâri pentru viaţă sau moarte

4. A treia solie

Judecata este ilustrată

O uşă se închide

Secerişul este încheiat

Sunt dovedite două grupe

Este stabilit un legământ

Urmată de dezamăgire

Numărul şapte

5. O lucrare

6. Alunecarea

7. A patra solie

Repetarea soliei a doua

Lucrarea este încheiată

Întoarcerea la cărările vechi

Însoţită de timpuri de strâmtorare

Page 7 of 75

2 – Cele trei decrete: primul rând

1. Timpul sfârşitului

„În anul dintâi al lui Dariu, fiul lui Ahaşveros, din neamul Mezilor, care ajunsese împărat peste împărăţia

Haldeilor, în anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărţi că trebuiau să treacă şaptezeci de ani pentru

dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor, despre care vorbise Domnul către proorocul Ieremia” (Daniel 9,1.2).

Întuneric

„Astăzi biserica lui Dumnezeu este liberă să ducă mai departe împlinirea planului divin pentru mântuirea neamului

omenesc pierdut. Timp de multe secole, copiii lui Dumnezeu au suferit o restrângere a libertăţilor lor. Predicarea

Evangheliei în curăţia ei a fost interzisă, iar asupra acelora care au îndrăznit să nu asculte de poruncile oamenilor au fost

trimise cele mai aspre pedepse. Ca urmare, marea vie morală a Domnului a fost aproape în întregime nefolosită.

Oamenii au fost lipsiţi de lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Întunericul rătăcirii şi al superstiţiei ameninţa să şteargă

cunoaşterea religiei adevărate. Biserica lui Dumnezeu de pe pământ a fost într-o adevărată robie în timpul acestei

perioade lungi de prigoană neîntreruptă, aşa cum copiii lui Israel au fost robi în Babilon în timpul exilului.

2. Primul decret

Mondial: Ezra 1,1-2.

Punerea temeliei: Ezra 3,1-11.

3. Al doilea decret

Cu privire la casa lui Dumnezeu din Ierusalim/local.

O acţiune publică din partea vrăjmaşilor: Ezra 4,1-24.

„În timpul domniei lui Cambise, lucrarea la templu a înaintat încet, iar în timpul domniei falsului Smerdis (numit

în Ezra 4,7 Artaxerse), samaritenii l-au amăgit pe acest impostor fără scrupule să dea un decret prin care se interzicea

iudeilor să-şi reclădească templul şi cetatea”. – Profeţi şi regi, p.572.

Afară din Babilon: Ezra 5,1.2

„Fugiţi, fugiţi din ţara de la miază noapte! zice Domnul. Căci v-am împrăştiat în cele patru vânturi ale cerurilor,

zice Domnul. Scapă, Sioane, tu care locuieşti la fiica Babilonului!” (Zaharia 2,6.7).

„Au trecut mai mult de zece ani, când al doilea decret, aproape tot atât de favorabil ca şi primul, a fost emis de

Dariu Histaspe, monarhul care conducea pe atunci. În felul acesta, Dumnezeu, în îndurarea Sa, a oferit o altă ocazie

iudeilor din Împărăţia Medo-Persană să se reîntoarcă în ţara părinţilor lor. Domnul a prevăzut vremurile grele, care

Page 8 of 75

aveau să urmeze în timpul domniei lui Xerxe Ahaşveroş din cartea Esterei, iar El nu numai că a lucrat o schimbare a

sentimentelor în inimile bărbaţilor cu autoritate, dar l-a şi inspirat pe Zaharia să stăruie pe lângă exilaţi să se întoarcă.

„Fugiţi, fugiţi, din ţara de la miazănoapte” a fost solia dată seminţiilor împrăştiate ale lui Israel, care se aşezaseră

în multe ţări, departe de căminul lor de mai înainte”. – Profeţi şi regi, p.598-599.

„Prin profetul Zaharia, precum şi prin ultimele lor experienţe din timpul de strâmtoare al lui Estera şi Mardoheu,

Dumnezeu a avertizat deschis pe poporul Său să fugă din Babilon. Venise timpul când era periculos să mai locuiască în

mijlocul influenţelor păgâne. Din perspectiva acestor situaţii schimbate, preoţii din Babilon ar fi trebuit să discearnă

rapid chemarea: ‘Cine este de partea Domnului?’ – o chemare specială adresată lor spre a se întoarce la Ierusalim”. –

Review and Herald, 13 februarie, 1908.

Nu singur

„Experienţele grele, care au venit peste poporul lui Dumnezeu din zilele Esterei, n-au fost specifice numai acelor

vremuri. Ioan descoperitorul, privind de-a lungul veacurilor până la încheierea timpului, a declarat: ‘Şi balaurul, mâniat

pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui Isus

Hristos’ (Apocalipsa 12,17). Unii dintre cei care trăiesc astăzi pe pământ vor vedea împlinindu-se aceste cuvinte.

Acelaşi spirit care i-a condus pe oameni să prigonească biserica cea adevărată în veacurile trecute, va conduce în viitor

la manifestarea unei atitudini asemănătoare faţă de aceia care îşi păstrează credincioşia faţă de Dumnezeu. Chiar acum

se fac pregătiri pentru această ultimă mare luptă.

„Decretul care va fi dat în cele din urmă împotriva rămăşiţei poporului lui Dumnezeu va fi foarte asemănător cu

acela emis de Ahaşveroş împotriva iudeilor. Astăzi, vrăjmaşii adevăratei biserici văd în grupa cea mică a păzitorilor

poruncii Sabatului un Mardoheu la poartă. Respectul poporului lui Dumnezeu faţă de Legea Sa este o mustrare continuă

pentru aceia care au lepădat temerea de Domnul şi calcă în picioare Sabatul Său”. – Profeţi şi regi, p.605.

În anul al şaselea al lui Dariu: Ezra 6,15 – Templul este definitivat

„Făgăduinţa: ‘mâinile lui Zorobabel au pus temelia acestei case şi tot mâinile lui o vor isprăvi’ (Zaharia 4,9) a fost

împlinită literal: ‘Şi bătrânii iudeilor au zidit cu izbândă, după proorociile proorocului Hagai, şi ale lui Zaharia, fiul lui

ldo; au zidit şi au isprăvit, după porunca Dumnezeului lui Israel, şi după porunca lui Cir, lui Dariu şi lui Artaxerxe,

împăratul Perşilor. Casa a fost isprăvită în ziua a treia a lunii Adar (luna a douăsprezecea), în anul al şaselea al domniei

împăratului Dariu’ (Ezra 6,14.15)”. – Profeţi şi regi, p.596.

4. Al treilea decret

Legea Domnului: Ezra 7,7-11

Sceptrul înapoiat: Ezra 7,12-28

Un post: Ezra 8,21-23 Ezra 7,6

Page 9 of 75

„La aproximativ şaptezeci de ani după reîntoarcerea primei grupe de robi sub conducerea lui Zorobabel şi Iosua,

Artaxerxe Longimanul a urcat pe tronul Medo-Persiei. Numele acestui împărat este strâns legat de istoria sfântă printr-o

serie de providenţe remarcabile. În timpul domniei lui au trăit şi au lucrat Ezra şi Neemia. El este acela care, în anul 457

î.Hr., a dat al treilea şi ultimul decret pentru restaurarea Ierusalimului. Domnia lui a fost martoră la reîntoarcerea unei

grupări de iudei sub conducerea lui Ezra, la terminarea zidurilor Ierusalimului de către Neemia şi tovarăşii lui, la

reorganizarea slujbelor templului şi la marile reforme religioase, instituite de Ezra şi Neemia. În timpul acestei domnii

lungi, el a dat adesea pe faţă înţelegere faţă de poporul lui Dumnezeu; şi în prietenii lui iudei, preaiubiţi şi demni de

încredere, Ezra şi Neemia, a recunoscut bărbaţi rânduiţi de Dumnezeu, ridicaţi pentru o lucrare deosebită”. – Profeţi şi

regi, p.607.

Desăvârşirea cerută de profeţie

„Decretul căutat se găsea în capitolul şapte din Ezra, versetele 12-26. În forma lui completă fusese dat de

Artaxerxe, împăratul Persiei, în anul 457 în. Hr. Însă, în Ezra 6,14 se spune că a fost clădită Casa Domnului din

Ierusalim ‘după porunca (decretul) lui Cirus, Darius şi Artaxerxe, împăratul Persiei’. Aceşti trei împăraţi, prin emiterea,

reafirmarea şi completarea decretului, l-au adus la desăvârşirea prevăzută de profeţie, pentru a marca astfel începutul

celor 2300 de ani. Luând deci anul 457 în. Hr., timpul când a fost completat decretul, ca dată a poruncii, s-a văzut că

toate precizările profeţiei cu privire la cele şaptezeci de săptămâni se împliniseră”. – Tragedia veacurilor, p.326.

Templul este definitivat

„Sosirea lui Ezra la Ierusalim a fost binevenită. Era mare nevoie de influenţa prezenţei lui. Venirea lui a adus curaj

şi nădejde în inimile multora care lucraseră mult timp în greutăţi. De la reîntoarcerea primei grupe de exilaţi, sub

conducerea lui Zorobabel şi Iosua, cu peste şaptezeci de ani înainte, multe fuseseră realizate. Templul fusese terminat,

iar zidurile cetăţii, în parte, fuseseră reparate. Cu toate acestea, mai rămăsese mult de făcut”. – Profeţi şi regi, p.618.

Dezamăgirea

„Ezra se aşteptase ca un mare număr să se întoarcă la Ierusalim, dar numărul care a răspuns la chemare a fost

dezamăgitor de mic”. – Profeţi şi regi, p.612.

„Numărul celor care au răspuns la chemarea de a părăsi Babilonul a fost dezamăgitor de mic. Ezra se aşteptase să

se întoarcă un număr mare”. – Review and Herald, 13 februarie, 1908.

5. O lucrare: încheierea restaurării

6. Alunecarea

„Poporul lui Iuda făgăduise cu solemnitate să asculte de Legea lui Dumnezeu. Dar când influenţa lui Ezra şi a lui

Neemia a fost retrasă pentru o vreme, mulţi s-au îndepărtat de Domnul. Neemia se reîntorsese în Persia. În timpul lipsei

lui din Ierusalim, aici s-au strecurat păcate care ameninţau să pervertească naţiunea”. – Profeţi şi regi, p.669.

Page 10 of 75

7. Al patrulea decret

Neemia 2,7.8

„Cererea lui către împărat fusese primită atât de favorabil, încât Neemia a fost încurajat să ceară şi mai mult ajutor.

Pentru a da demnitate şi autoritate misiunii lui şi pentru a asigura ocrotirea în călătorie, a cerut şi s-a asigurat de o

escortă militară. A trimis scrisori împărăteşti către guvernatorii din provinciile de dincolo de Eufrat, teritoriu prin care

avea să treacă în călătoria lui către Iudea şi a obţinut şi o scrisoare către administratorul pădurii împăratului din munţii

Libanului, prin care dădea dispoziţii să-i asigure atâta lemn, cât va fi necesar. Pentru a nu se ivi niciun motiv de

nemulţumire că şi-ar fi depăşit atribuţiile, Neemia s-a îngrijit ca autoritatea şi privilegiile acordate lui să fie clar

definite”. – Profeţi şi regi, p.633.

Chiar în vremurile de strâmtorare

„Să ştii dar, şi să înţelegi, că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, până la Unsul (Mesia), la

Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni; apoi timp de şaizeci şi două de săptămâni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou,

şi anume în vremuri de strâmtorare (Daniel 9,25).

Repetarea celui de-al doilea decret

Reformaţiunea – temelia multor generaţii

„Restatornicirea spirituală simbolizată de lucrarea adusă la îndeplinire în zilele lui Neemia este accentuată în

cuvintele lui Isaia : ‘Ei vor zidi iarăşi vechile dărâmături, vor ridica năruirile din vechime, vor înnoi cetăţi pustiite’. ‘Ai

tăi vor ridica iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou pe temeliile străbune; vei fi numit ‘Dregător de

spărturi’. Cel ce drege drumurile, şi face ţara cu putinţă de locuit’” (Isaia 61,4; 58,12). – Profeţi şi regi, p.677.

Reînviorarea

„Reformaţiunea nu a fost permanentă. Neemia însuşi, întorcându-se de la o vizită prelungită la curtea persană, a

găsit o stare de lucruri nefericită. Cu zelul său caracteristic, el a căutat să curăţească biserica de nelegiuirile ei”. – The

Southern Watchman, 3 ianuarie, 1905.

Judecata

„Când a aflat de această profanare îndrăzneaţă, Neemia şi-a exercitat autoritatea cu promptitudine pentru a-l

alunga pe intrus. ‘Mi-a părut foarte rău, şi am aruncat afară din cămară toate lucrurile lui Tobia’”. – Signs of the Times,

17 ianuarie, 1884. Neemia 13,9.14.22.30-31.

Page 11 of 75

3 – Hristos şi milleriţii

1. Timpul sfârşitului în istoria lui Hristos

„De aceea Domnul însuşi vă va da un semn: Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu, şi-i va pune

numele Emanuel (Isaia 7,14).

1. Timpul sfârşitului pentru milleriţi:

1798, vezi Tragedia veacurilor, p.356.

Întunericul dinainte de Hristos

„Înainte de Hristos, oamenii întrebau în zadar: ‘Ce este adevărul?’ Întunericul acoperea pământul şi negură

mare popoarele. Chiar şi Iudea era învăluită în beznă, deşi vocea lui Dumnezeu le vorbea oamenilor prin profeţii Săi.

Adevărul lui Dumnezeu fusese redus la tăcere de superstiţiile şi tradiţiile acelora care pretindeau că îl interpretează,

iar vrajba, lupta, gelozia şi prejudecăţile îi dezbinau pe cei care susţineau că sunt copii ai lui Dumnezeu. Apoi a fost

trimis un Învăţător de la Dumnezeu, chiar Acela care era Calea, Adevărul şi Viaţa”. – Principiile fundamentale ale

educaţiei creştine, p.238-239.

Întunericul dinainte de milleriţi

„El [William Miller] putea să vadă pretutindeni ipocrizia, întunericul şi moartea. Spiritul lui a fost tulburat.

Dumnezeu l-a chemat să-şi părăsească ferma, aşa cum l-a chemat pe Elisei să-şi lase boii şi câmpul şi să-l urmeze pe

Ilie. Cu sufletul cutremurat, William Miller a început să le descopere oamenilor tainele împărăţiei lui Dumnezeu,

purtându-i pe ascultătorii lui de-a lungul profeţiilor, până la cea de a doua venire a lui Hristos. Cu fiecare efort, el a

ajuns tot mai puternic. Aşa cum Ioan Botezătorul a vestit prima venire a lui Isus şi a pregătit calea venirii Sale, tot

astfel William Miller şi cei care i s-au alăturat au proclamat cea de a doua venire a Fiului lui Dumnezeu”. – Early

Writings, p.229-230.

2. Prima solie: Reforma

Reforma făcută de Hristos şi cea făcută de milleriţi

„Mii de oameni au fost conduşi să adopte adevărul predicat de William Miller, iar slujitorii lui Dumnezeu se

ridicau în duhul şi puterea lui Ilie spre a propovădui solia. Asemenea lui Ioan, premergătorul lui Isus, aceia care au

predicat solia aceasta solemnă s-au simţit constrânşi să înfigă securea la rădăcina copacului şi să-i cheme pe oameni

să aducă roade potrivite pentru pocăinţă. Mărturia lor a avut scopul de a trezi şi de a influenţa cu putere bisericile,

dând pe faţă caracterul lor adevărat. Când avertizarea solemnă de a fugi de mânia care va veni a fost vestită, mulţi

dintre cei ce erau în biserici au primit solia vindecătoare. Ei şi-au văzut rămânerile în urmă şi s-au umilit înaintea lui

Dumnezeu, cu lacrimile amare ale pocăinţei şi cu o agonie adâncă a sufletului. Când Duhul lui Dumnezeu a venit

Page 12 of 75

asupra lor, ei au fost ajutaţi să vestească strigătul: ‘Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul

judecăţii Lui’” – Early Writings, p.233.

În lumea întreagă

Lumea din timpul lui Hristos

„Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudea şi din toate împrejurimile Iordanului, au început să iasă la el”

(Matei 3,5).

Lumea din timpul milleriţilor

„Mişcarea adventistă din 1840-1844 a fost o manifestare glorioasă a puterii lui Dumnezeu. Prima solie

îngerească a fost vestită în fiecare centru misionar din lume….”. – Tragedia veacurilor, p.611.

Punerea temeliei

Punerea temeliei în timpul lui Hristos

„Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudea şi din toate împrejurimile Iordanului, au început să iasă la el; şi,

mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan. Dar când a văzut pe mulţi din Farisei şi din Saduchei că

vin să primească botezul lui, le-a zis: ‘Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceţi dar roade

vrednice de pocăinţa voastră. Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: Avem ca tată pe Avraam! Căci vă spun că

Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor:

deci, orice pom, care nu face roadă bună, va fi tăiat şi aruncat în foc. Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre

pocăinţă; dar Cel ce vine după mine, este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El vă

va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţi cu desăvârşire aria, şi Îşi va strânge

grâul în grânar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge’” (Matei 3,5-12).

Punerea temeliei în timpul milleriţilor

„Cercetătorii profeţiei au ajuns la concluzia că timpul sfârşitului era aproape. Eu au citit în cartea lui Daniel:

„Până vor trece două mii trei sute de zile, apoi sfântul locaş va fi curăţit’. Ei au crezut că pământul era sanctuarul,

înţelegând că această curăţire profetizată în Daniel 8,14 reprezenta curăţirea pământului prin foc la a doua venire a lui

Hristos. Au cercetat Scripturile pentru mai multă lumină şi, comparând această perioadă profetică şi rapoartele

istoricilor, au aflat că cele două mii trei sute de zile se întindeau până în anul 1844.

„Aceasta a fost temelia marii mişcări adventiste din 1844. Căderea stelelor din 1833 a adăugat putere

propovăduirii soliei despre un Mântuitor care va veni curând. Prin lucrarea lui William Miller şi a multor altora din

America, a şapte sute de pastori din Anglia, a lui Bengel şi a altora din Germania, a lui Gaussen şi a adepţilor lui din

Franţa şi Elveţia, a multor pastori din Scandinavia, a unui iezuit convertit din America de Sud şi a lui Dr. Joseph

Wolff din multe ţări orientale şi africane, solia adventistă a fost vestită într-o mare parte din lumea locuită”. –

The Southern Watchman, 24 ianuarie, 1905.

Page 13 of 75

„Avertizarea a venit: Să nu fie îngăduit să pătrundă nimic care va tulbura temelia credinţei pe care am clădit

încă de când a venit solia, în 1842, 1843 şi 1844”. – Review and Herald, 14 aprilie, 1903.

3. A doua solie

La nivel local

Local – în timpul lui Hristos

„Şi Caiafa era cel ce dăduse Iudeilor sfatul acesta: ‘Este de folos să moară un singur om pentru norod’” (Ioan

18,14).

Local – în timpul milleriţilor

„A doua solie îngerească din Apocalipsa capitolul 14 a fost predicată mai întâi în vara anului 1844, cu această

ocazie a avut loc o aplicaţie directă la bisericile din Statele Unite, unde avertizarea cu privire la judecată fusese vestită

mai mult, dar respinsă în general, şi unde decăderea în biserici fusese cea mai rapidă”. – Tragedia veacurilor, p.389.

O acţiune publică din partea vrăjmaşilor din zilele lui Hristos

„Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: ‘Voi nu ştiţi nimic; oare nu vă gândiţi că este în

folosul vostru să moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul?’ Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el;

ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a proorocit că Isus avea să moară pentru neam. Şi nu numai pentru neamul

acela, ci şi ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi. Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare

(Ioan 11,49-53).

O acţiune publică din partea vrăjmaşilor în timpul milleriţilor

„În iunie, 1842, Dl. Miller a prezentat a doua serie de lecturi în biserica de pe strada Casco, din Portland (Maine)…. Cu

câteva excepţii, diferitele denominaţiuni au închis uşile bisericilor lor pentru Dl. Miller”. – Mărturii, vol.1, p.21.

Manifestarea puterii lui Dumnezeu

în timpul lui Hristos şi în timpul lui Miller

„Strigătul de la miezul nopţii nu a fost vestit atât de mult prin argumente, deşi dovezile

Scripturii au fost clare şi concludente. A fost o putere convingătoare, care a mişcat sufletele. Nu a fost nicio îndoială,

nicio punere sub semnul întrebărilor. Cu ocazia intrării triumfale a lui Hristos în Ierusalim, oamenii care erau adunaţi

din toate părţile ţării pentru a participa la sărbătoare au venit pe Muntele Măslinilor şi, în timp ce se alăturau mulţimii

care Îl însoţea pe Isus, au prin inspiraţia momentului şi au strigat: ‘Binecuvântat este cel ce vine în Numele

Domnului!’ (Matei 21,9). La fel, necredincioşii care au venit la adunările adventiste – unii din curiozitate, alţii doar pentru a ridiculiza – au simţit puterea convingătoare care însoţea solia: ‘Iată Mirele vine!’” – Spirit of Prophecy, vol.4, p.250-

251.

Afară din Babilon

Page 14 of 75

Afară din Babilon în timpul lui Miller

„Solia îngerului al doilea este: ‘A căzut Babilonul, cetatea cea mare, pentru că a adăpat toate neamurile din

vinul mâniei desfrânării ei’ (Apocalipsa 14,8). Iar în strigătul puternic al soliei îngerului al treilea, se aude o voce din

cer care spune: - Apocalipsa 18,4.5 – citat”. – Selected Messages, cartea 2, p.118.

Viaţa sau moartea

Viaţa sau moartea în timpul lui Hristos

„Atenţia mi-a fost îndreptată înapoi, la proclamarea primei veniri a lui Hristos. Ioan a fost trimis în duhul şi

puterea lui Ilie spre a pregăti calea lui Isus. Aceia care au respins mărturia lui Ioan nu au beneficiat de învăţăturile lui

Isus. Împotrivirea lor faţă de solia care prevestise venirea Sa i-a pus într-o poziţie în care nu au putut să primească

uşor puternicele dovezi care arătau că El era Mesia. Satana i-a condus pe aceia care au respins solia lui Ioan să

meargă chiar mai departe, să-L respingă şi să-L răstignească pe Hristos. Prin faptul acesta, ei s-au aşezat într-o poziţie

în care nu au putut să primească binecuvântarea din Ziua Cincizecimii, care i-ar fi putut învăţa despre calea spre

sanctuarul ceresc. Sfâşierea perdelei de la templu a arătat că jertfele şi rânduielile iudaice nu aveau să mai fie primite.

Marea Jertfă fusese adusă şi fusese acceptată, iar Duhul Sfânt care a coborât în Ziua Cincizecimii a condus mintea

ucenicilor de la sanctuarul pământesc la sanctuarul ceresc, unde Isus intrase cu sângele Său, pentru a le împărtăşi

ucenicilor Lui beneficiile ispăşirii Sale. Totuşi, iudeii au fost lăsaţi în întuneric deplin. Ei au pierdut toată lumina pe

care ar fi putut să o aibă cu privire la Planul de Mântuire şi au continuat să se încreadă în jertfele şi darurile lor

nefolositoare. Sanctuarul ceresc luase locul celui pământesc, şi totuşi ei nu ştiau nimic despre schimbarea aceasta.

Prin urmare, ei nu au putut să beneficieze de mijlocirea lui Hristos în locul sfânt. – Early Writings, p.259.

Viaţa sau moartea în timpul milleriţilor

„Mulţi privesc cu oroare comportamentul iudeilor care L-au respins şi L-au răstignit pe Hristos şi, când citesc

istoria abuzului ruşinos pe care l-a suferit El, ei cred că Îl iubesc şi că nu L-ar fi negat, aşa cum a făcut Petru, şi nici

nu L-ar fi răstignit, aşa cum au făcut iudeii. Totuşi, Dumnezeu, care cunoaşte inima tuturor, a pus la încercare

dragostea pe care ei mărturisesc că o simt faţă de Isus. Tot cerul a privit cu interesul cel mai profund primirea soliei

primului înger. Dar mulţi care au declarat că Îl iubesc pe Isus şi care au vărsat lacrimi, când au citit istoria crucii, au

luat în râs vestea cea bună a venirii Sale. În loc să primească solia cu bucurie, ei au declarat că ea este o amăgire. I-au

urât pe aceia care iubeau venirea Sa şi i-au dat afară din biserici. Aceia care au respins prima solie nu au putut să

beneficieze de a doua, nici nu au beneficiat de solia strigătului de la miezul nopţii, care a avut scopul de a-i pregăti să

intre cu Isus, prin credinţă, în sfânta sfintelor din sanctuarul ceresc. Prin respingerea celor două solii anterioare, ei şi-

au întunecat priceperea într-o asemenea măsură, încât nu au putut să vadă nicio lumină în solia îngerului al treilea,

care arată calea spre sfânta sfintelor. Am văzut că, aşa cum iudeii L-au răstignit pe Isus, tot aşa bisericile oficiale

răstigniseră soliile acestea şi, ca urmare, nu au ştiut nimic despre calea de a intra în sfânta sfintelor şi nu au putut să

Page 15 of 75

beneficieze de mijlocirea lui Isus acolo. Asemenea iudeilor, ei au adus jertfele lor nefolositoare, au înălţat rugăciunile

lor nefolositoare spre încăperea pe care Isus a părăsit-o, iar Satana, mulţumit de amăgirea lor, preia un caracter

religios şi conduce mintea acestor pretinşi creştini la sine însuşi, lucrând cu puterea lui, cu semnele şi minunile lui

mincinoase, pentru a-i prinde în capcana lui. – Early Writings, p.259-261.

Sfârşitul templului

În timpul lui Hristos şi în timpul milleriţilor

„Drept răspuns, Isus le-a zis: ‘Stricaţi Templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica’. Iudeii au zis: ‘Au trebuit

patruzeci şi şase de ani, ca să se zidească Templul acesta, şi Tu îl vei ridica în trei zile?’” (Ioan 2,19.20).

4. Solia a treia: Judecata

Judecata în timpul lui Hristos

„Cu cinci sute de ani mai înainte, Domnul declarase prin proorocul Zaharia: ‘Bucură-te, fiica Sionului, strigă de

bucurie fiica Ierusalimului; Iată, Împăratul tău vine; El este drept şi biruitor; smerit, călare pe un asin, pe mânzul unei

măgăriţe’. (Zaharia 9,9). Dacă ucenicii şi-ar fi dat seama că Hristos mergea la judecată şi la moarte, n-ar mai fi

împlinit această proorocie.

„În acelaşi fel, Miller şi tovarăşii lui au împlinit profeţia şi au vestit o solie despre care Inspiraţia prevestise că

urma să-i fie vestită lumii, dar ei n-ar fi vestit-o, dacă ar fi înţeles pe deplin proorociile care arătau către dezamăgirea

lor şi către prezentarea unei alte solii ce trebuia să fie predicată tuturor popoarelor, înainte ca Domnul să vină. Prima

şi a doua solie îngerească au fost vestite la timpul potrivit şi au împlinit lucrarea pe care Dumnezeu plănuise să o

aducă la îndeplinire prin ei”. – Tragedia veacurilor, p.405.

Judecata în timpul milleriţilor

„Proorociile prezintă o succesiune de evenimente care duc la începutul judecăţii. Acest lucru este adevărat în

mod deosebit în ce priveşte cartea lui Daniel. Dar lui Daniel i-a fost cerut să sigileze ‘până la vremea sfârşitului’

partea aceea din profeţie care avea legătură cu zilele din urmă. O solie cu privire la judecată întemeiată pe împlinirea

acelor profeţii nu putea fi proclamată, decât atunci când va sosi această vreme. Dar profetul spune că în timpul

sfârşitului ‘mulţi vor citi şi cunoştinţa va creşte’”. – Tragedia veacurilor, p.355-356.

Dezamăgirea

„Asemenea primilor ucenici, William Miller şi tovarăşii lui n-au înţeles pe deplin importanţa soliei pe care o

vesteau. Rătăcirile care fuseseră împământenite de multă vreme în biserică i-au împiedicat să ajungă la o interpretare

corectă a unui punct important al profeţiei. De aceea, cu toate că au vestit solia pe care Dumnezeu le-a încredinţat-o spre a o vesti lumii, printr-o înţelegere greşită a sensului ei, au suferit dezamăgirea”. – Tragedia veacurilor, p.351-352.

5. Lucrarea

Lucrarea încredinţată ucenicilor

Page 16 of 75

„Misiunea Evangheliei este marea cartă misionară a Împărăţiei lui Hristos. Ucenicii urmau să lucreze cu

sârguinţă pentru suflete, adresând invitaţia harului. Nu trebuiau să aştepte ca oamenii să vină la ei, ci ei trebuiau să

meargă la oameni cu solia lor”. – Istoria faptelor apostolilor, p.28.

Lucrarea încredinţată milleriţilor

„Nu pot să stărui destul de puternic pe lângă toţi membrii comunităţilor noastre, toţi cei care sunt adevăraţi

misionari, care cred solia îngerului al treilea, care-şi opresc piciorul în ziua Sabatului, să cerceteze solia din capitolul

58 din Isaia. Lucrarea de binefacere, poruncită în acest capitol, este lucrarea pe care Dumnezeu doreşte ca poporul

Său să o facă în timpul acesta. Ea este o lucrare rânduită de El. Noi nu suntem lăsaţi să ne îndoim cu privire la locul

unde se aplică solia şi timpul realizării ei precise, deoarece citim: ‘Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai

înainte, vei ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit Dregător de spărturi, Cel ce drege drumurile şi face ţara cu

putinţă de locuit’ (vers. 12). Monumentul de aducere aminte al lui Dumnezeu, Sabatul zilei a şaptea, semnul lucrării

Lui de creare a lumii, a fost înlocuit de omul fărădelegii. Poporul lui Dumnezeu are o lucrare specială de făcut, aceea

de a repara spărtura ce s-a făcut în Legea Sa; şi, cu cât ne apropiem mai mult de sfârşit, cu atât lucrarea aceasta

devine mai urgentă. Toţi aceia care Îl iubesc pe Dumnezeu vor dovedi că ei poartă semnul Lui, ţinând poruncile Sale.

Ei sunt dregători de spărturi, pentru a se putea locui acolo. Domnul spune: ‘Dacă îţi vei opri piciorul în ziua

Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă, dacă Sabatul va fi desfătarea ta (...) atunci te vei putea

desfăta în Domnul şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării’ (vers. 13-14). În felul acesta, adevărata lucrare medicală

misionară este legată inseparabil de respectarea poruncilor lui Dumnezeu, dintre care Sabatul este menţionat în mod

deosebit, întrucât este marele monument de aducere aminte a lucrării de creaţiune a lui Dumnezeu. Aceasta este

lucrarea pe care poporul lui Dumnezeu trebuie s-o facă acum. Lucrarea aceasta, dacă este bine săvârşită, va aduce

bisericii binecuvântări bogate”. – Mărturii, vol.6, p.265-266.

7. Pierderea credinţei

Pierderea credinţei în timpul lui Hristos

„Dimineaţa, Isus stătea pe ţărm, dar ucenicii nu ştiau că este Isus. ‘Copii’ le-a zis Isus, ‘aveţi ceva de mâncare?’

Ei i-au răspuns: ‚Nu’. El le-a zis: ‘Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei, şi veţi găsi’. Au aruncat-o deci, şi n-o

mai puteau trage de mulţimea peştilor” (Ioan 21,4-6).

Pierderea credinţei în perioada millerită

Dacă, după marea dezamăgire din 1844, ar fi rămas neclintiţi în credinţă şi ar fi urmat uniţi pe calea deschisă de

providenţa lui Dumnezeu, primind solia îngerului al treilea şi propovăduind-o cu puterea Duhului Sfânt în lume,

adventiştii ar fi văzut mântuirea lui Dumnezeu. Domnul ar fi lucrat cu putere împreună cu eforturile lor, lucrarea ar fi

Page 17 of 75

fost încheiată, iar Hristos ar fi venit deja spre a-i da poporului Său răsplata. Totuşi, în perioada de îndoială şi

nesiguranţă de după dezamăgire, mulţi credincioşi adventişti au renunţat la credinţa lor…. În felul acesta, lucrarea a

fost împiedicată, iar lumea a fost lăsată în întuneric. Dacă întreaga mişcare adventistă s-ar fi unit în respectarea

poruncilor şi a credinţei lui Isus, cât de vast diferită ar fi fost istoria noastră!” – Evanghelizarea, p.695.

85. Solia a patra

Repetarea celei de a doua

A. Păcatul: Prima solie _______________ solia cu privire la reformă.

B. Neprihănirea: Solia a doua _________ manifestarea puterii lui Dumnezeu

C. Judecata: Solia a treia _____________ judecata

Păcatul, neprihănirea şi judecata

„Lucrarea Duhului Sfânt este aceea de a convinge lumea cu privire la păcat, neprihănire şi judecată”. – Seventh-

day Adventist Bible Commentary, volumul 7, p.980.

A. Repetarea reformei în istoria lui Hristos

„Nu ar fi bine să-L căutaţi pe Domnul, aşa cum L-au căutat ucenicii înainte de Ziua Cincizecimii? După

înălţarea lui Hristos, ucenicii Săi – oameni cu talente şi capacităţi diferite – s-au adunat în camera de sus spre a se

ruga pentru darul Duhului Sfânt. În camera aceasta, ‘toţi stăruiau cu un cuget în rugăciune şi cereri’. Ei au săvârşit o

lucrare deplină a pocăinţei, mărturisindu-şi păcatele. Nicio povară a păcatelor nemărturisite unii faţă de alţii nu

mai apăsa asupra lor. După ce au clarificat orice neînţelegeri, ei au fost cu un cuget şi s-au rugat cu un scop unic

timp de zece zile, la sfârşitul cărora ‘toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi,

după cum le da Duhul să vorbească’”. – Manuscript Releases, volumul 5, p.94-95.

Repetarea reformei în zilele lui Neemia

„Spiritul reformei adevărate va fi întâlnit în zilele noastre, ca în zilele din vechime. Aceia care sunt zeloşi

pentru onoarea lui Dumnezeu şi care nu vor aproba păcatul nici la pastori, nici la oameni, nu trebuie să se aştepte la

odihnă, sau plăcere în viaţa aceasta. Cuvântul de ordine al tuturor celor ce veghează asupra intereselor bisericii lui

Hristos trebuie să fie: Vigilenţă neobosită. În timpul absenţei lui Neemia din Ierusalim, au apărut rele care

ameninţau să pervertească poporul. Aceleaşi pericole există în timpul nostru”. – Signs of the Times, 24 ianuarie,

1884.

B. Repetarea înviorării în istoria lui Hristos

Page 18 of 75

„În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt

puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s-au

aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum

le da Duhul să vorbească” (Fapte 2,1-4).

C. Repetarea judecăţii în zilele lui Hristos

„Dar un om, numit Anania, a vândut o moşioară, cu nevastă-sa Safira” (Fapte 5,1).

4 – Modelul profetic

Moise: Rândul al patrulea

Pietrele de hotar al fiecărei mişcări reformatoare

1. Timpul sfârşitului

2. Prima solie

3. A doua solie

4. A treia solie

5. O lucrare

6. Pierderea credinţei

7. A patra solie

Sfârşitul de la început – un proroc ca mine

„Şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie să-L

primească, până la vremile aşezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremi a vorbit Dumnezeu prin gura

tuturor sfinţilor Săi prooroci din vechime. În adevăr, Moise a zis părinţilor noştri: ‘Domnul, Dumnezeul vostru, vă va

ridica dintre fraţii voştri un prooroc ca mine; pe El să-L ascultaţi în tot ce vă va spune’” (Fapte 3,20-22).

1. Timpul sfârşitului

„Copilul a crescut, şi ea l-a adus fetei lui Faraon; şi el i-a fost fiu. I-a pus numele Moise; ‘căci’, a zis ea, ‘l-am

scos din ape’” (Exod 2,10).

Întunericul

„În robia lor, izraeliţii dăduseră uitării – într-o măsură oarecare – cunoaşterea Legii lui Dumnezeu şi se

îndepărtaseră de preceptele ei”. – Patriarhi şi Profeţi, p.258.

2. Prima solie: Reforma

„În robia lor, izraeliţii dăduseră uitării – într-o măsură oarecare – cunoaşterea Legii lui Dumnezeu şi se

îndepărtaseră de preceptele ei. Sabatul fusese îndeobşte desconsiderat şi asprimea supraveghetorilor lor făcea ca

ţinerea lui să fie aparent imposibilă. Dar Moise a arătat poporului său că ascultarea de Dumnezeu era prima condiţie a

Page 19 of 75

eliberării, iar eforturile făcute pentru restatornicirea păzirii Sabatului au ajuns la cunoştinţa asupritorilor lor”. –

Patriarhi şi Profeţi, p.258.

3. A doua solie: Manifestarea puterii lui Dumnezeu

„Mâna lui Dumnezeu, şi nu influenţa sau puterea omenească pe care ar fi avut-o Moise sau Aaron, a fost aceea

care a făcut minunile pe care ei le-au săvârşit înaintea lui faraon. Aceste semne şi minuni erau menite să-l convingă

pe faraon că marele ‘EU SUNT’ îl trimisese pe Moise şi că era datoria împăratului să lase pe Israel să plece, ca să-I

poată sluji viului Dumnezeu”. – Patriarhi şi Profeţi, p.273.

Împotrivirea vrăjmaşilor

“Să nu mai daţi poporului paie ca mai înainte pentru facerea cărămizilor, ci să se ducă singuri să strângă paie.

Totuşi să le cereţi acelaşi număr de cărămizi, pe care le făceau mai înainte, să nu le scădeţi nimic din ele, căci sunt

nişte leneşi, de aceea strigă mereu: ‘Haidem să aducem jertfe Dumnezeului nostrum’” (Exod 5,7.8).

4. A treia solie: Judecata

„Pedeapsa despre care Egiptul fusese avertizat de la început avea să fie cea din urmă. Dumnezeu este îndelung

răbdător şi bogat în milă. El are o grijă duioasă faţă de fiinţele făcute după chipul Său. Dacă pierderea recoltelor şi a

turmelor şi cirezilor ar fi adus Egiptul la pocăinţă, atunci copiii n-ar mai fi fost loviţi, dar naţiunea s-a împotrivit cu

încăpăţânare poruncii divine şi, de aceea, lovitura finală era gata să cadă”. – Patriarhi şi profeţi, p.273.

Dezamăgirea

„Asupra noastră străluceşte lumina acumulată a vremurilor trecute. Raportul despre uitarea neglijentă a lui

Israel a fost păstrat pentru luminarea noastră. În zilele noastre, Dumnezeu Şi-a întins mâna pentru a aduna la Sine un

popor din fiecare neam, seminţie şi limbă. În mişcarea adventă, El a lucrat pentru moştenirea Sa, aşa cum a lucrat

pentru izraeliţi atunci când i-a scos din Egipt. În marea dezamăgire de la 1844, credinţa poporului Său a fost pusă

la încercare, aşa cum a fost pusă la încercare credinţa evreilor la Marea Roşie. Dacă ar fi continuat să se

încreadă în Mâna călăuzitoare, care îi însoţise în experienţa lor trecută, adventiştii din primele zile ar fi putut să vadă

mântuirea lui Dumnezeu. Dacă toţi aceia care activau uniţi în lucrarea de la 1844 ar fi primit solia îngerului al treilea

şi ar fi proclamat-o în puterea Duhului Sfânt, Domnul ar fi lucrat cu putere împreună cu eforturile lor. Un potop de

lumină s-ar fi revărsat asupra lumii. Cu ani de zile mai înainte, locuitorii pământului ar fi fost avertizaţi, lucrarea de

încheiere ar fi fost dusă la capăt şi Hristos ar fi venit pentru a-Şi răscumpăra poporul”. – Mărturii, vol.8, p.115-116.

5. Lucrarea

„Dumnezeu dorea să facă din ocazia aceasta a rostirii Legii Sale o scenă de o măreţie înspăimântătoare, pe

măsura caracterului Său înalt. Poporul trebuia să fie impresionat de faptul că tot ceea ce era în legătură cu slujirea lui

Dumnezeu trebuia să fie privit cu cel mai mare respect. Domnul îi spuse lui Moise: ‘Du-te la popor, sfinţeşte-i azi şi

mâine, şi pune-i să-şi spele hainele. Să fie gata pentru a treia zi, căci a treia zi Domnul Se va pogorî, în faţa întregului

popor, pe muntele Sinai’ În timpul zilelor de aşteptare, toţi trebuiau să folosească timpul într-o pregătire solemnă

Page 20 of 75

pentru a se arăta înaintea lui Dumnezeu. Atât persoana, cât şi hainele trebuia să fie perfect curate. În timp ce Moise

avea să le arate păcatele, ei trebuia să se dedice în umilinţă postului şi rugăciunii, pentru ca inimile lor să poată fi

curăţite de orice nelegiuire”. – Patriarhi şi profeţi, p.303-304.

6. Apostazia

„La coborârea de pe munte, ‘Moise a venit şi a spus poporului toate cuvintele Domnului şi toate legile. Tot

poporul a răspuns într-un glas: Vom face tot ce a zis Domnul’. Acest angajament, alături de cuvintele Domnului, care

îi obligau să asculte, a fost scris de Moise într-o carte.

„Apoi, a urmat ratificarea legământului. La picioarele muntelui a fost construit un altar, iar lângă el au fost

ridicaţi doisprezece stâlpi, ‘în conformitate cu cele doisprezece seminţii ale lui Israel’, ca o mărturie a faptului că

acceptaseră legământul. După aceea, tinerii aleşi pentru slujire au adus jertfe….

„‘Gloata cea pestriţă’ fusese cea dintâi care s-a dedat la cârtire şi nerăbdare şi a fost conducătoarea apostaziei

care a urmat. Printre obiectele considerate de egipteni ca fiind simboluri ale zeilor erau boul şi viţelul şi, la sugestia

acelora care practicaseră această formă de idolatrie în Egipt, s-a făcut acum un viţel şi i s-a adus închinare. Poporul

dorea o imagine, un chip care să-L reprezinte pe Dumnezeu şi care să meargă înaintea lor în locul lui Moise.

Dumnezeu nu dăduse niciun fel de asemănare a persoanei Sale şi interzisese orice reprezentare materială pentru un

asemenea scop. Minunile cele mari din Egipt şi de la Marea Roşie erau destinate să întărească credinţa în El ca Ajutor

nevăzut, dar Atotputernic al lui Israel, singurul Dumnezeu adevărat. Iar dorinţa pentru o manifestare vizibilă a

prezenţei Sale fusese împlinită prin stâlpul de nor şi de foc care păzea tabăra, cum şi în manifestarea slavei Sale pe

muntele Sinai. Dar, având norul prezenţei Sale încă înaintea lor, ei s-au reîntors, în inimile lor, la idolatria din Egipt şi

au înfăţişat slava nevăzutului Dumnezeu printr-un chip de viţel!...

„Moise a fost înştiinţat pe munte de apostazia din tabără şi i s-a spus să se înapoieze fără întârziere. ‘Scoală şi

pogoară-te’, au fost cuvintele lui Dumnezeu. ‘Căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a stricat. Foarte

curând s-au abătut de la calea pe care le-o poruncisem Eu; şi-au făcut un viţel turnat, s-au închinat până la pământ

înaintea lui’ (Exod 32,7.8). Dumnezeu ar fi putut împiedica mişcarea de la început, dar El a îngăduit să ajungă la

culmea ei, pentru ca să le poată da tuturor o lecţie, prin pedepsirea trădării şi apostaziei”. – Patriarhi şi profeţi, p.316-

318.

7. Solia a patra

A. Reforma

„Deşi Dumnezeu ascultase rugăciunea lui Moise, cruţându-l pe Israel de la nimicire, apostazia trebuia să fie

pedepsită în mod exemplar. Nelegiuirea şi neascultarea în care Aaron i-a făcut să cadă, dacă n-ar fi fost imediat

zdrobite, aveau să ducă de la răscoală la fărădelege şi aveau să ducă naţiunea într-o iremediabilă ruină. Printr-o

severitate teribilă, răul trebuia înlăturat. Stând la uşa taberei, Moise a spus poporului: ‘Cine este pentru Domnul, să

vină la mine!’ Cei care nu se alăturaseră apostaziei trebuiau să se aşeze la dreapta lui Moise; cei care erau vinovaţi,

Page 21 of 75

dar pocăiţi, la stânga lui. Porunca a fost ascultată. S-a aflat astfel că seminţia lui Levi nu luase parte la acea închinare

idolatră. Şi în celelalte seminţii erau mulţi care, deşi păcătuiseră, acum îşi manifestau pocăinţa”. – Patriarhi şi profeţi,

p.324.

B. Neprihănirea

„Niciodată de când a fost omul creat nu s-a văzut o astfel de manifestare a puterii divine ca atunci când a

fost proclamată Legea pe Sinai. ‘S-a cutremurat pământul, s-au topit cerurile, dinaintea lui Dumnezeu, s-a zguduit

Sinai dinaintea lui Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel’ (Psalmi68,8). În mijlocul celor mai teribile convulsii ale naturii,

vocea lui Dumnezeu, asemenea unei trâmbiţe, s-a auzit din nor. Muntele se clătina de la bază spre vârf şi oştile lui

Israel, palide şi tremurând de groază, s-au aruncat cu feţele la pământ. El, a cărui voce scutura atunci pământul, a

declarat: ‘Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci şi cerul’ (Evrei 12,26). Sfânta Scriptură spune: ‘Domnul

va răcni de sus; din Locaşul Lui cel sfânt’, ‘de se zguduie cerurile şi pământul’ (Ieremia 25,30; Ioel 3,16). În ziua cea

mare, ce stă să vină, cerurile se vor strânge ‘ca o carte de piele, pe care o faci sul’ (Apocalipsa 6,14). Chiar munţii şi

insulele vor fi mutate din locurile lor. ‘Pământul se clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă,

cade şi nu se mai ridică’ (Isaia 24,20).

„‘De aceea, toate mâinile slăbesc şi orice inimă omenească se topeşte’, de aceea toate feţele ‘s-au îngălbenit’;

‘ei sunt năpădiţi de spaimă; îi apucă chinurile şi durerile’. ‘Voi pedepsi – zice Domnul – lumea pentru răutatea ei şi

pe cei răi pentru nelegiuirea lor; voi face să înceteze mândria celor trufaşi şi voi doborî semeţia celor asupritori’

(Isaia13,7.8.11; Ieremia 30,6)”. – Patriarhi şi profeţi, p.340.

C. Judecata

„Aceia care au adus la îndeplinire această lucrare teribilă a judecăţii au acţionat în baza unei autorităţi divine,

executând sentinţa Împăratului cerului. Oamenii trebuie să fie atenţi când, în orbirea lor firească, îi judecă şi

condamnă pe semenii lor; dar când Dumnezeu le porunceşte să aducă la îndeplinire sentinţa Sa asupra nelegiuirii, El

trebuie să fie ascultat. Aceia care au adus la îndeplinire acest act dureros şi-au manifestat în felul acesta scârba şi

dispreţul faţă de răzvrătire şi idolatrie şi s-au consacrat pe deplin slujirii adevăratului Dumnezeu. Domnul a onorat

credincioşia lor, acordând o distincţie deosebită seminţiei lui Levi”. – Patriarhi şi profeţi, p.324.

Legământul

Israelul antic şi cel modern

„Ceea ce Dumnezeu a urmărit să facă pentru lume, prin Israel, naţiunea aleasă, va aduce la îndeplinire până la

urmă, prin biserica Sa de pe pământ, de astăzi. El ‘a dat via altor vieri’, chiar poporului care păzeşte legământul Său

şi care, cu credincioşie, ‘Îi dau roadele la vremea lor’. Niciodată Domnul nu S-a lăsat fără reprezentanţi adevăraţi pe

pământ, care au făcut din interesele Sale propriile lor interese. Aceşti martori pentru Dumnezeu sunt socotiţi ca

aparţinând Israelului spiritual, şi faţă de ei se vor împlini toate făgăduinţele legământului, făcute de Iehova

poporului său de odinioară. – Profeţi şi regi, p.714.

Page 22 of 75

Noe: Rândul al cincilea

1. Timpul sfârşitului

Întunericul

“Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ, şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau

îndreptate în fiecare zi numai spre rău” (Geneza 6,5).

2. Prima solie

“Prin credinţă Noe, când a fost înştiinţat de Dumnezeu despre lucruri care încă nu se vedeau, şi, plin de o teamă

sfântă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osândit lumea, şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se

capătă prin credinţă” (Evrei 11,7).

3. Solia a doua: Activităţile vrăjmaşilor

“În zilele lui Noe, locuitorii lumii vechi au râs şi au dispreţuit ceea ce ei au numit temerile şi prezicerile

superstiţioase ale predicatorului neprihănirii. El a fost denunţat ca un personaj vizionar, fanatic şi alarmist. ‘Cum s-a

întâmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întâmpla şi la venirea Fiului omului’. În zilele noastre, oamenii vor lepăda

solemnul mesaj de avertizare, aşa cum au făcut în timpul lui Noe. Ei se vor referi la acei învăţători falşi, care au

prezis evenimentul şi au fixat un timp hotărât, şi vor spune că n-au mai multă încredere în avertizarea noastră decât în

a lor”. – Mărturii, vol.4, p.308.

Manifestarea puterii lui Dumnezeu

“Din dobitoacele curate şi din dobitoacele necurate, din păsări şi din tot ce se târăşte pe pământ, au intrat în

corabie la Noe, două câte două, câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, aşa cum poruncise Dumnezeu lui

Noe” (Geneza 7,8-9).

4. Solia a treia: Judecata – o uşă închisă

„Cele care au intrat, erau câte o parte bărbătească şi câte o parte femeiască, din orice făptură, după cum

poruncise Dumnezeu lui Noe. Apoi Domnul a închis uşa după el” (Geneza 7,16).

Numărul şapte: Dezamăgirea

„Căci după şapte zile, voi face să ploaie pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; şi voi şterge astfel de

pe faţa pământului toate făpturile pe care le-am făcut” (Geneza 7,4).

Ploaia

„După cele şapte zile, au venit apele potopului pe pământ. În anul al şasesutelea al vieţii lui Noe, în luna a doua,

în ziua a şaptesprezecea a lunii, în ziua aceea, s-au rupt toate izvoarele Adâncului celui mare şi s-au deschis

stăvilarele cerurilor. Ploaia a căzut pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi” (Geneza 7,10-12).

IliePage 23 of 75

Pietrele de hotar ale fiecărei mişcări de reformă

1. Timpul sfârşitului 2. Prima solie 3. Solia a doua 4. Solia a treia

5. O lucrare 6. Apostazia 7. Solia a patra

1. Timpul sfârşitului

„Au trecut multe zile, şi cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Ilie, în al treilea an: ‘Du-te, şi înfăţişează-te

înaintea lui Ahab, ca să dau ploaie pe faţa pământului’. Şi Ilie s-a dus să se înfăţişeze înaintea lui Ahab. Era mare

foamete în Samaria” (1 Regi 18,1.2).

Întunericul

„Ilie, Tişbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: ‘Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, al cărui

slujitor sunt, că în anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu’” (1 Regi 17,1).

2. Prima solie: Reforma

„Atunci Ilie s-a apropiat de tot poporul, şi a zis: ‘Până când vreţi să şchiopătaţi de amândouă picioarele? Dacă Domnul

este Dumnezeu, mergeţi după El; iar dacă este Baal, mergeţi după Baal!’ Poporul nu i-a răspuns nimic” (1 Regi 18,21).

Solia a doua: Activităţile vrăjmaşilor

„Şi Ilie a zis poporului: ‘Eu singur am rămas din proorocii Domnului, pe când prooroci ai lui Baal sunt patru

sute cincizeci. Să ni se dea doi junci. Ei să-şi aleagă un junc, pe care să-l taie în bucăţi, şi să-l pună pe lemne, fără să

pună foc. Şi eu voi pregăti celălalt junc, şi-l voi pune pe lemne fără să pun foc. Apoi voi să chemaţi numele

dumnezeului vostru; şi eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va răspunde prin foc, acela să fie

adevăratul Dumnezeu. Şi tot poporul a răspuns, şi a zis: ‘Bine!’ Ilie a zis proorocilor lui Baal: ‘Alegeţi-vă un junc

din cei doi, pregătiţi-l voi întâi, căci sunteţi mai mulţi, şi chemaţi numele dumnezeului vostru; dar să nu puneţi foc’.

Ei au luat juncul pe care li l-au dat, şi l-au pregătit. Şi au chemat numele lui Baal, de dimineaţă până la amiază,

zicând: ‘Baale, auzi-ne!’ Dar nu s-a auzit nici glas, nici răspuns. Şi săreau împrejurul altarului pe care-l făcuseră. La

amiază, Ilie şi-a bătut joc de ei, şi a zis: ‘Strigaţi tare, fiindcă este dumnezeu; se gândeşte la ceva, sau are treabă, sau

este în călătorie, sau poate că doarme, şi se va trezi’. Ei au strigat tare, şi, după obiceiul lor, şi-au făcut tăieturi cu

săbiile şi cu suliţele, până ce a curs sânge pe ei. Când a trecut amiaza, au aiurat, până în clipa când se aducea jertfa de

seară. Dar nu s-a auzit nici glas, nici răspuns, nici semn de luare aminte” (1 Regi 18,22-29).

Manifestarea Duhului Sfânt

„Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentru ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, eşti adevăratul

Dumnezeu, şi să le întorci astfel inima spre bine! Atunci a căzut foc de la Domnul, şi a mistuit arderea de tot,

lemnele, pietrele şi pământul, şi a supt şi apa care era în şanţ. Când a văzut tot poporul lucrul acesta, au căzut cu faţa

la pământ, şi au zis: ‘Domnul este adevăratul Dumnezeu! Domnul este adevăratul Dumnezeu!’” (1 Regi 18,37-39).

4. Solia a treia: Judecata

Page 24 of 75

„‘Puneţi mâna pe proorocii lui Baal’, le-a zis Ilie: ‘niciunul să nu scape!’ Şi au pus mâna pe ei. Ilie i-a pogorât

la pârâul Chison şi i-a junghiat acolo” (1 Regi 18,40).

Numărul şapte: Dezamăgirea

„Ahab s-a suit să mănânce şi să bea. Dar Ilie s-a suit pe vârful Carmelului, şi plecându-se la pământ, s-a aşezat

cu faţa între genunchi, şi a zis slujitorului său: ‘Suie-te şi uită-te înspre mare’. Slujitorul s-a suit, s-a uitat, şi a zis: ‘Nu

este nimic!’ Ilie a zis de şapte ori: ‘Du-te iarăşi’” (1 Regi 18,43).

7. Solia a patra: Ploaia

„Peste câteva clipe, cerul s-a înnegrit de nori, a început vântul, şi a venit o ploaie mare. Ahab s-a suit în car, şi a

plecat la Izreel” (1 Regi 18,37-45).

Ilie, Ioan Botezătorul şi milleriţii

„Mii de oameni au fost conduşi să adopte adevărul predicat de William Miller, iar slujitorii lui Dumnezeu se

ridicau în duhul şi puterea lui Ilie spre a propovădui solia. Asemenea lui Ioan, premergătorul lui Isus, aceia care au

predicat solia aceasta solemnă s-au simţit constrânşi să înfigă securea la rădăcina copacului şi să-i cheme pe oameni

să aducă roade potrivite pentru pocăinţă. Mărturia lor a avut scopul de a trezi şi de a influenţa cu putere bisericile,

dând pe faţă caracterul lor adevărat. Când avertizarea solemnă de a fugi de mânia care va veni a fost vestită, mulţi

dintre cei ce erau în biserici au primit solia vindecătoare. Ei şi-au văzut rămânerile în urmă şi s-au umilit înaintea lui

Dumnezeu, cu lacrimile amare ale pocăinţei şi cu o agonie adâncă a sufletului. Când Duhul lui Dumnezeu a venit

asupra lor, ei au fost ajutaţi să vestească strigătul: ‘Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul

judecăţii Lui’” – Early Writings, p.233.

În timpul acesta

„În timpul acesta de apostazie aproape universală, Dumnezeu îi cheamă pe slujitorii Săi să proclame Legea în

spiritul şi puterea lui Ilie. Aşa cum Ioan Botezătorul, le atrăgea oamenilor atenţia la Cele Zece Porunci, pregătind

un popor pentru prima venire a lui Hristos, tot aşa noi trebuie să vestim cu un sunet sigur solia: ‘Temeţi-vă de

Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a sosit ceasul judecăţii Lui’. Noi trebuie să ne străduim să pregătim calea pentru cea de

a doua venire a lui Hristos cu seriozitatea care i-a caracterizat pe profetul Ilie şi pe Ioan Botezătorul. De la fiecare

lucrător se cere hotărâre, renunţare la sine şi un efort consacrat. Zelul consacrat şi vigilenţa trebuie să ia locul

indiferenţei apatice. Apelurile stăruitoare, făcute cu rugăciune, care vin dintr-o inimă plină de spiritul care l-a motivat

pe Ilie, vor aduce convingerea în inima celor sinceri”. – The Southern Watchman, 21 martie, 1905.

5 – Istoria millerită

1798: Timpul sfârşitului

Page 25 of 75

„Proorociile prezintă o succesiune de evenimente care duc la începutul judecăţii. Acest lucru este adevărat în

mod deosebit în ce priveşte cartea lui Daniel. Dar partea aceea din proorocie care avea legătură cu zilele din urmă, lui

Daniel i-a fost cerut să o sigileze ‘până la vremea sfârşitului’. O solie cu privire la judecată întemeiată pe împlinirea

acelor profeţii nu putea fi proclamată decât atunci când va sosi această vreme. Dar în timpul sfârşitului, spune

profetul, ‘mulţi vor citi şi cunoştinţa va creşte’. (Daniel 12,4)

„Apostolul Pavel avertizase biserica să nu aştepte revenirea lui Hristos în zilele sale. ‘Ziua aceea nu va veni’,

spunea el, ‚până când nu va veni lepădarea de credinţă şi se va descoperi omul fărădelegii’ (2 Tesaloniceni 2,3). Nu

putem aştepta venirea Domnului nostru până după marea apostazie şi după perioada lungă de domnie a ‘omului

păcatului’. ‘Omul fărădelegii’, care mai este numit ‘Taina nelegiuirii’, ‘fiul pierzării’ şi ‘acel nelegiuit’, reprezintă

papalitatea, care, aşa cum a fost prevestit în profeţie, urma să-şi menţină supremaţia timp de 1260 de ani. Această

perioadă s-a încheiat în anul 1798. Venirea lui Hristos nu putea avea loc înainte de acel timp. Pavel cuprinde cu

avertizarea lui întreaga dispensaţiune creştină, până în anul 1798. În această perioadă de timp trebuia predicată solia

cu privire la a doua venire a lui Hristos”. – Tragedia veacurilor, p.356.

„Daniel se afla deja în locul său de odihnă, când pecetea a fost îndepărtată şi lumina adevărului a strălucit

asupra viziunilor lui. El se află în locul său de odihnă, vestind mărturia care urma să fie înţeleasă în timpul

sfârşitului”. – Sermons and Talks, vol.1, p225-226.

1833: William Miller primeşte acreditarea pentru a predica

„În anul 1833, la doi ani după ce Miller începuse să prezinte în public dovezile cu privire la apropiata venire a

lui Hristos, a apărut ultimul din semnele care fuseseră prezise de Mântuitorul ca semn al venirii Sale pentru a doua

oară. Căci Însuşi Isus spusese: ‘Stelele vor cădea din cer’ (Matei 24,29). Iar Ioan, în Apocalipsa, declara şi el că a

văzut în viziune semnele care trebuiau să vestească ziua Domnului: ‘Stelele cerului au căzut din cer pe pământ cum

cad smochinele verzi din pom când este scuturat de un vânt puternic’ (Apocalipsa 6,13). Această profeţie şi-a găsit o

împlinire impresionantă şi izbitoare în marea ploaie meteorică din 13 noiembrie 1833”. – Tragedia veacurilor, p.333.

11 august, 1840: Prima solie îngerească vestită cu putere

„Daniel a stat în locul său de odihnă spre a-şi aduce mărturia care a fost pecetluită până în vremea sfârşitului,

când urma să fie propovăduită în lumea noastră prima solie îngerească”. – Testimonies to Ministers, p.115.

„Mişcarea adventă din 1840-1844 a fost o manifestare plină de slavă a puterii lui Dumnezeu. Prima solie

îngerească a fost dusă în fiecare centru misionar din lume”. – Tragedia veacurilor, p.611.

„Orice întrebare pe care Satana poate să o ridice în minte spre a crea îndoială cu privire la istoria măreaţă a

călătoriilor trecute ale poporului lui Dumnezeu vor fi pe placul maiestăţii lui satanice şi este o ofensă la adresa lui

Dumnezeu. Vestea apropiatei veniri a Domnului cu putere şi mare slavă în lumea noastră este adevărul şi, în 1840,

multe voci s-au ridicat spre a o proclama”. – Manuscript Releases, vol.9, p.134.

„Desigilarea cărţii celei mici a fost solia cu privire la timp”. – The Seventh-day Adventist Bible Commentary,

vol.7, p.971. Page 26 of 75

„În anul 1840, o altă împlinire remarcabilă a profeţiei a produs un interes larg răspândit. Cu doi ani mai înainte,

Josiah Litch, unul dintre pastorii conducători ai predicării celei de a doua veniri, a publicat o expunere cu privire la

Apocalipsa capitolul 9, prezicând căderea Imperiului Otoman. După calculele sale, această putere urma să fie

zdrobită ‘la 11 august 1840’, când puterea otomană din Constantinopol se aştepta ca să cadă. Şi lucrul acesta cred că

se va produce’.

„Chiar la data fixată, Turcia, prin ambasadorii ei, a acceptat protecţia puterilor aliate ale Europei, aşezându-se

în felul acesta sub controlul popoarelor creştine. Evenimentul a împlinit profeţia cu exactitate. Când s-a aflat,

mulţimile s-au convins de corectitudinea principiilor de interpretare profetică adoptate de Miller şi colaboratorii săi şi

un impuls minunat a fost dat mişcării advente. Bărbaţi de cultură cu poziţie s-au unit cu Miller atât în predicarea, cât

şi în publicarea vederilor sale, astfel că, de la 1840 la 1844, lucrarea s-a întins cu repeziciune”. – Tragedia

veacurilor, p.334-335.

„Poziţia îngerului, cu un picior în mare şi celălalt pe uscat, semnifică extinderea vastă a propovăduirii soliei.

Aceasta va traversa apele şi va fi propovăduită în alte ţări, chiar în întreaga lume”. – The Seventh-day Adventist

Bible Commentary, vol.7, p.971.

„Solia din Apocalipsa 14, care proclamă venirea ceasului judecăţii lui Dumnezeu, este vestită în timpul

sfârşitului, iar îngerul din Apocalipsa 10 este reprezentat ca având un picior pe mare şi unul pe uscat, arătând că solia

va fi dusă în ţările îndepărtate, oceanul va fi traversat, iar insulele mării vor auzi propovăduirea ultimei solii

de avertizare a lumii noastre”. – Selected Messages, cartea 2, p.108.

A doua solie îngerească

„În iunie, 1842, Dl Miller a prezentat cea de a doua serie de lecturi ale sale în biserica de pe strada Casco, din Portland

[Maine]…. Cu câteva excepţii, diferitele denominaţiuni au închis uşile bisericilor lor în faţa Dlui Miller”. – Mărturii, vol.1,

p.21.

Timpul de întârziere: Prima dezamăgire

„Încă din anul 1842, îndrumarea dată în această profeţie, de a ‘scrie proorocia şi a o săpa pe table ca să fie citită

uşor’, a sugerat lui Charles Fitch pregătirea unei hărţi profetice pentru a ilustra vedeniile lui Daniel şi cele din

Apocalipsa. Publicarea acestei hărţi a fost privită ca o împlinire a poruncii date prin Habacuc. Însă nimeni n-a

observat atunci că în aceeaşi profeţie se vorbeşte şi despre o aparentă amânare în împlinirea viziunii – un timp de

întârziere. După dezamăgire, acest pasaj a devenit foarte plin de înţeles: ‘Vedenia este pentru un timp hotărât, se

apropie de împlinire şi nu va minţi; dacă întârzie aşteapt-o căci va veni şi se va împlini negreşit.... Cel neprihănit va

trăi prin credinţa lui’.

„De asemenea, o parte din proorocia lui Ezechiel a fost un izvor de putere şi de mângâiere pentru credincioşi:

‘Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ‘Fiul omului, ce înseamnă acest cuvânt de batjocură, pe care-l întrebuinţaţi în

ţara lui Israel: Zilele se lungesc, şi toate vedeniile rămân neîmplinite?’ De aceea spune-le: ‘Aşa vorbeşte Domnul

Dumnezeu.... Se apropie zilele, şi toate vedeniile se vor împlini! Voi vorbi, ce voi spune se va împlini, şi nu va mai fi

Page 27 of 75

amânat’. Casa lui Israel zice: ‘Vedeniile pe care le are el nu sunt aproape să se împlinească, şi prooroceşte pentru

vremuri depărtate!’ De aceea spune-le: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Nu va fi zăbavă în împlinirea cuvintelor Mele; ci cuvântul, pe care-l voi rosti, se va împlini’, zice Domnul, Dumnezeu (Ezechiel 12,21-25.27-28)”. – Tragedia veacurilor, p.392.

Harta din 1843

„Am văzut că alcătuirea hărţii din 1843 a fost îndrumată de mâna Domnului şi că nu trebuie să fie modificată;

că toate cifrele au fost aşa cum le-a dorit El; că mâna Sa a fost peste ea şi a ascuns o greşeală aflată în unele dintre

cifre, aşa încât nimeni să nu o poată vedea, până când mâna Sa avea să se dea la o parte.

„Apoi, cu privire la ‘jertfa necurmată (Daniel 8,12), am văzut că termenul ‘jertfă’ a fost adăugat de

înţelepciunea omenească, dar nu aparţine textului, şi că Domnul le-a dat acelora care au vestit ceasul judecăţii o

înţelegere corectă cu privire la expresia aceasta. Înainte de 1844, când a existat unitate, aproape toţi au fost de acord

cu concepţia corectă a expresiei ‘jertfă necurmată’, dar în confuzia care a urmat după 1844, au fost adoptate alte

concepţii şi a urmat întuneric şi confuzie. După 1844, timpul nu a mai fost un test şi nu va mai fi niciodată”. – Early

Writings, p.74-75.

„Mărturia unită a publicaţiilor şi a predicatorilor Celei de a Doua Veniri, când stăteau pe temelia ‘credinţei de la

început’, a fost că publicarea hărţii era împlinirea profeţiei din Habacuc 2,2.3. Dacă harta a fost un subiect al profeţiei

(iar aceia care o neagă părăsesc credinţa de la început), atunci înseamnă că 457 d.Hr. a fost anul de la care trebuia

să înceapă perioada celor 2300 de zile. A fost necesar ca 1843 să fie prima dată stabilită şi publicată, pentru ca

împlinirea ‘viziunii’ să ‘întârzie’, sau pentru a fi un timp de întârziere, în care grupul fecioarelor avea să adoarmă cu

privire la marele subiect legat de timp, chiar înainte de a fi trezit de Strigătul de la Miezul nopţii”. – Second Advent

Review and Sabbath Herald, vol.1, nr.2, James White.

Scrie proorocia ca să se poată citi uşor

„M-am dus la locul meu de strajă, şi stăteam pe turn ca să veghez şi să văd ce are să-mi spună Domnul, şi ce-mi

va răspunde la plângerea mea. Domnul mi-a răspuns, şi a zis: ,,Scrie proorocia, şi sapă-o pe table, ca să se poată citi

uşor! Căci este o proorocie, a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire, şi nu va minţi; dacă zăboveşte,

aşteaptă-o, căci va veni şi se va împlini negreşit. Iată, i s-a îngâmfat sufletul, nu este fără prihană în el; dar cel

neprihănit va trăi prin credinţa lui” (Habacuc 2,1-4).

Efectul fiecărei viziuni

„Fiul omului, ce înseamnă acest cuvânt de batjocură, pe care-l întrebuinţaţi în ţara lui Israel: ‘Zilele se lungesc,

şi toate vedeniile rămân neîmplinite?’ De aceea spune-le: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Voi face să înceteze

acest cuvânt de batjocură, şi nu se va mai întrebuinţa în Israel. De aceea spune-le: Se apropie zilele, şi toate vedeniile

se vor împlini! Căci nu vor mai fi vedenii mincinoase, nici proorociri înşelătoare, în mijlocul casei lui Israel! Căci Eu,

Domnul, voi vorbi; ce voi spune se va împlini, şi nu va mai fi amânat; da, în zilele voastre, casă de îndărătnici, voi

rosti un cuvânt şi-l voi împlini, zice Domnul, Dumnezeu’. Cuvântul Domnului mi-a vorbit apoi astfel: ‘Fiul omului,

iată, casa lui Israel zice: Vedeniile pe care le are el nu sunt aproape să se împlinească, şi prooroceşte pentru vremuri Page 28 of 75

depărtate!’ De aceea spune-le: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Nu va mai fi zăbavă în împlinirea cuvintelor Mele;

ci cuvântul, pe care-l voi rosti, se va împlini, zice Domnul, Dumnezeu’” (Ezechiel 12,22-28).

„În mai, 1842, a fost convocată o conferinţă generală la Boston, Massachussets. La deschiderea adunării, fraţii

Charles Fitch şi Apollos Hale, din Haverhill, au prezentat profeţiile ilustrate din Daniel şi Ioan, pe care le pictaseră pe

pânză, cu cifre profetice, arătând împlinirea lor. Fratele Fitch le-a explicat harta aceasta celor adunaţi la conferinţă,

spunând că, în timp ce examina profeţiile, se gândise că, dacă putea să obţină ceva asemănător cu harta aceasta, ar

simplifica subiectul şi îl va ajuta să-i fie mai uşor să-l prezinte auditoriului. Aici a fost mai multă lumină pe calea

noastră. Fraţii aceştia făcuseră lucrul pe care Domnul i-l arătase lui Habacuc în viziunea lui, primită cu 2468 în

urmă, spunând: ‘Scrie proorocia, şi sapă-o pe table, ca să se poată citi uşor! Căci este o proorocie, a cărei vreme este

hotărâtă’ (Habacuc 2,2).

„După o dezbatere cu privire la subiect, s-a votat în unanimitate să fie făcute trei sute de copii ale acestei hărţi,

fapt care s-a realizat curând. Ele au fost numite ‘hărţile din 43’. Aceasta a fost o conferinţă foarte importantă”. – The

Autobiography of Joseph Bates, p.263.

„Acum, istoria noastră arată că sute de predicatori îi învăţau pe oameni din aceleaşi hărţi profetice pe care le-a

folosit William Miller, şi toate erau la fel. Ca urmare, în mesajul tuturor s-a manifestat unitate cu privire la o temă

unică – venirea Domnului Isus la o dată anume, 1844”. – Joseph Bates, Early SDA Pamphlets, p.17.

Proclamarea soliei îngerului al doilea

„Prima şi a doua solie îngerească au fost vestite în 1843 şi 1844, iar acum ne aflăm în timpul propovăduirii

soliei a treia, dar toate cele trei solii trebuie să fie propovăduite în continuare. Este la fel de important acum, precum a

fost întotdeauna înainte, ca ele să le fie repetate acelora care caută adevărul. Noi trebuie să le propovăduim prin

cuvântări şi scrieri, arătând ordinea lor şi aplicarea profeţiilor care ne conduc la solia îngerului al treilea. Nu poate să

existe o a treia solie, fără prima şi a doua. Noi trebuie să-i vestim lumii soliile acestea în publicaţii şi cuvântări,

arătând în linia istoriei profetice lucrurile care au fost şi pe cele care vor fi”. – Selected Messages, cartea 2, p.104.

Solia îngerului al doilea s-a împlinit în Statele Unite

„A doua solie îngerească din Apocalipsa capitolul 14 a fost predicată mai întâi în vara anului 1844, cu

această ocazie a avut loc o aplicaţie directă la bisericile din Statele Unite, unde avertizarea cu privire la judecată fusese vestită mai mult, dar respinsă în general şi unde decăderea în biserici fusese mai rapidă. – Tragedia veacurilor, p.389.

Strigătul de la miezul nopţii

„În vara anului 1844, adică la mijlocul timpului dintre data fixată prima dată pentru sfârşitul celor 2300 zile şi

toamna aceluiaşi an, timp hotărât ulterior ca împlinire a perioadei, solia a fost vestită prin cuvintele Scripturii:

‘Iată, mirele vine!’” – Tragedia veacurilor, p.398.

Revărsarea Duhului Sfânt

Page 29 of 75

„Asemenea revărsării unui val puternic, mişcarea s-a răspândit în toată ţara. Din oraş în oraş şi din sat în

sat, ea a pătruns până în cele mai izolate locuri din ţară, ‘până când poporul lui Dumnezeu care aştepta a fost trezit.

Fanatismul dispărea din faţa acestei vestiri, ca roua dimineţii înaintea soarelui care răsare. Credincioşii vedeau cum

îndoiala şi nesiguranţa erau alungate, iar nădejdea şi curajul le influenţa inimile. Lucrarea era lipsită de acele extreme

manifestate totdeauna când firea omenească nu este controlată de influenţa Cuvântului şi Duhului lui Dumnezeu. Se

asemăna în caracter cu acele timpuri de umilire şi întoarcere la Domnul, care se produceau în Israelul din

vechime ca urmare a soliilor de mustrare din partea slujitorilor Săi. Ea purta caracteristicile care sunt

specifice lucrării lui Dumnezeu din toate veacurile. Se manifesta puţină bucurie plină de extaz, dar era o profundă

cercetare a inimii, mărturisirea păcatului şi părăsirea lumii. Povara care apăsa din greu sufletele lor era pregătirea pentru întâlnirea cu Domnul. Se rugau stăruitor şi se consacrau fără rezerve lui Dumnezeu”. – Tragedia veacurilor, p.400,401.

Încheierea soliei îngerului al doilea

„Aproape de încheierea vestirii soliei îngerului al doilea, am văzut o mare lumină din cer strălucind asupra

poporului lui Dumnezeu. Razele acestei lumini păreau strălucitoare ca soarele. Şi am auzit voci de îngeri strigând:

‘Iată Mirele vine, ieşiţi-I în întâmpinare!’

„Acesta a fost strigătul de la miezul nopţii, care urma să-i dea putere soliei îngerului al doilea. Îngerii au fost

trimişi din cer spre a-i trezi pe sfinţii descurajaţi şi spre a-i pregăti pentru marea lucrare ce se afla în faţa lor. Oamenii

cei mai talentaţi nu au fost primii care au primit solia aceasta. Îngerii au fost trimişi la cei umili şi consacraţi şi i-au

constrâns să vestească strigătul: ‘Iată, Mirele vine, ieşiţi-I în întâmpinare!’” – Early Writings, p.238.

Cele şapte tunete

„Şi a strigat cu glas tare, cum răcneşte un leu. Când a strigat el, cele şapte tunete au făcut să se audă glasurile lor”

(Apocalipsa 10,3).

Temeliile şi pionerii

„Sunt îndrumată să le spun acelora care caută să dărâme temelia care ne-a făcut să fim adventişti de ziua a

şaptea. Noi suntem poporul păzitor al poruncilor lui Dumnezeu. Pe parcursul celor cincizeci de ani trecuţi, au fost

aduse toate felurile de erezii care să ne influenţeze şi să ne întunece mintea cu privire la învăţătura Cuvântului –

îndeosebi cu privire la lucrarea lui Hristos în sanctuarul ceresc şi cu privire la solia cerului pentru aceste zile din

urmă, aşa cum a fost vestită de îngerii din capitolul al paisprezecelea din Apocalipsa. Adventiştilor de ziua a şaptea li

s-au prezentat cu insistenţă tot felul de solii pentru a lua locul adevărului care a fost cercetat punct cu punct prin

studiu cu rugăciune şi care a fost dovedit prin puterea făcătoare de minuni a Domnului. Totuşi, pietrele de hotar care

ne-au făcut să fim ce suntem trebuie să fie păstrate şi vor fi păstrate, aşa cum ne-a indicat Dumnezeu prin Cuvântul

Său şi prin mărturiile Duhului Său. El ne cheamă să ne ţinem cu fermitate şi cu tăria credinţei de principiile

fundamentale, care sunt întemeiate pe o autoritate indiscutabilă.

„Dumnezeu a pus în mâinile noastre un steag pe care sunt scrise cuvintele: ‘Poruncile lui Dumnezeu şi credinţa

lui Isus’. El declară: ‘Aici sunt cei ce păzesc poruncile lui Dumnezeu şi au mărturia lui Isus Hristos’. Trebuie să Page 30 of 75

ţinem cu fermitate steagul acesta în toate timpurile şi în toate locurile. Poporul care se numeşte a fi al lui Dumnezeu

trebuie să ia o poziţie neclintită sub steagul adevărului. Adevărurile care au fost proclamate pe o perioadă de mai mult

de o jumătate de secol au fost contestate din nou şi din nou. Faptele credinţei au fost combătute din nou şi din nou,

dar de fiecare dată Dumnezeu a confirmat adevărul prin lucrarea Duhului Său Sfânt. Aceia care s-au ridicat să pună la

îndoială şi să răstoarne principiile adevărului prezent au fost mustraţi cu asprime.

„În timpul acesta, Domnul ar dori să prezentăm mărturia scrisă de aceia care acum sunt morţi, ca să

vorbească în favoarea lucrurilor cereşti. Duhul Sfânt ne-a dat învăţături în aceste zile din urmă. Trebuie să

repetăm mărturiile pe care Dumnezeu le-a dat poporului Său, mărturiile care prezintă concepţiile clare cu privire la

adevărurile despre sanctuar şi care arată legătura dintre Hristos şi adevărurile despre sanctuar, scoase în evidenţă aşa

de clar”. – Manuscript Releases, vol.4, p.246,247.

Adevărurile fundamentale

„Dumnezeu m-a luminat cu privire la periodicele noastre. Ce anume? El a spus că trebuie să vorbească morţii.

Ce vrea să spună asta? Roadele lor îi vor urma. În lucrarea noastră, noi suntem datori să repetăm cuvintele

pionierilor, care ştiau ce înseamnă să cauţi adevărul cum se caută o comoară ascunsă şi care au trudit din greu pentru

a pune bazele credinţei noastre.

„Pas cu pas, ei au înaintat conduşi de Duhul Sfânt. Unul câte unul însă, au trecut la odihnă. Mi s-a spus că

trebuie să publicăm din nou ceea ce au scris aceşti oameni în trecut….

„Adevărurile care constituie temelia credinţei noastre trebuie menţinute tot timpul în atenţia

oamenilor…. Trebuie acum să înţelegem clar care sunt stâlpii credinţei noastre – adevărurile care ne-au făcut să fim

poporul care suntem astăzi, călăuzindu-ne pas cu pas”. – Sfaturi pentru scriitori şi editori, p.28-29.

Nicio solie nouă

„Dumnezeu nu ne dă o solie nouă. Noi trebuie să propovăduim solia care ne-a scos din alte biserici în 1843 şi

1844”. – Review and Herald, 19 ianuarie, 1905.

Solia care a tulburat oamenii

„Dumnezeu ne porunceşte să ne dedicăm timpul şi puterea în lucrarea de a le predica oamenilor soliile care i-au

tulburat pe bărbaţi şi pe femei în 1843 şi 1844”. – Manuscript Releases, nr. 760.

Studiate şi propovăduite

„Adevărurile pe care le-am primit în 1841, 1842, 1843 trebuie să fie studiate şi propovăduite acum. Soliile

primului, celui de-al doilea şi al treilea înger vor fi propovăduite în viitor cu voce tare. Ele vor fi vestite cu o hotărâre

stăruitoare şi cu puterea Duhului”. – Manuscript Releases, vol. 15, p.371.

Temelia şi platforma

„Avertizarea a venit: Nu trebuie să fie îngăduit să vină nimic care va tulbura temelia credinţei, pe care am

construit încă de când a venit solia, în 1842, 1843 şi 1844. Eu am fost implicată vestirea acestei solii şi am stat

Page 31 of 75

înaintea lumii încă de atunci, credincioasă luminii pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Noi nu propunem să coborâm de pe

platforma pe care au fost puse picioarele noastre, când L-am căutat pe Domnul cu rugăciune stăruitoare, zi de zi,

cercetând lumina. Credeţi că eu aş putea să renunţ la lumina pe care mi-a dat-o Dumnezeu? Ea trebuie să fie ca

Stânca veacurilor. Ea m-a călăuzit mereu, de când a fost dată”. – Review and Herald, 14 aprilie, 1903.

Solia strigătului cu glas tare

„Toate soliile vestite în 1840-1844 trebuie să fie propovăduite cu putere acum, pentru că sunt mulţi oameni

care s-au rătăcit. Soliile trebuie să ajungă la toate bisericile.

„Domnul Hristos a spus: ‘Ferice de ochii voştri că văd; şi de urechile voastre că aud! Adevărat vă spun că,

mulţi prooroci şi oameni neprihăniţi au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeţi voi, şi nu le-au văzut; şi să audă

lucrurile pe care le auziţi voi, şi nu le-au auzit’ (Matei 13,16.17). Binecuvântaţi sunt ochii care au văzut

evenimentele petrecute în 1843 şi 1844.

„Solia a fost vestită. Şi nu trebuie să fie nicio întârziere în repetarea soliei, pentru că semnele timpului se

împlinesc, iar lucrarea finală trebuie să fie făcută. O mare lucrare va fi făcută într-un timp scurt. Curând va fi vestită

o solie rânduită de Dumnezeu, care va ajunge ca un strigăt puternic. Atunci, Daniel se va scula în partea sa de

moştenire, pentru a-şi vesti mărturia”. – Manuscript Releases, vol.21, p.437.

Solia îngerului al treilea

„Aceia care sunt învăţători şi conducători în instituţiile noastre trebuie să fie integri în credinţă şi în principiile

soliei îngerului al treilea. Dumnezeu vrea ca poporul Său să ştie că avem solia pe care El ne-a dat-o în 1843 şi 1844”.

– General Conference Bulletin, 1 aprilie, 19066 – Sigilarea

„Când Domnul Hristos a venit pe pământul acesta, tradiţiile care fuseseră transmise din generaţie în

generaţie şi interpretările omeneşti ale Scripturilor ascundeau adevărul aşa cum este el în Isus. Adevărul era

îngropat sub o mulţime de tradiţii. Importanţa spirituală a scrierilor sfinte era pierdută, deoarece, în necredinţa lor,

oamenii au închis uşa vistieriei cereşti. Întunericul acoperea pământul şi o mare întunecime acoperea popoarele.

Adevărul a coborât din cer pe pământ, dar impresiile divine nu au fost date pe faţă niciunde. O ceaţă, asemenea unui

giulgiu al morţii, acoperea pământul.

„Totuşi, Leul din seminţia lui Iuda a biruit. El a rupt pecetea care închidea cartea învăţăturii divine. Lumii i

s-a îngăduit să vadă adevărul curat şi nepervertit. Adevărul însuşi a coborât pentru a da la o parte întunericul şi pentru

a combate eroarea. Un Învăţător a fost trimis din cer cu lumina care urma să lumineze pe orice om venind în lume.

Unii oameni căutau nerăbdători cunoaşterea, cuvântul sigur al profeţiei, iar când aceasta a venit, ea a fost ca o

lumină care străluceşte într-un loc întunecat”. – Spalding Magan, p.58.

Tradiţii, obiceiuri şi maxime

Page 32 of 75

„Cărturarii şi fariseii pretindeau că explică Scripturile, dar ei le explicau în conformitate cu propriile idei şi

tradiţii. Obiceiurile şi maximele lor au ajuns să fie din ce în ce mai pretenţioase. În sensul lui spiritual, Cuvântul

sfânt a ajuns pentru popor ca o carte sigilată, inaccesibilă pentru înţelegerea lor”. – Signs of the Times, 17 mai, 1905.

Fariseismul

„Iudeii fuseseră făcuţi depozitarii adevărului sacru, dar fariseismul făcuse din ei poporul cel mai exclusivist şi

cel mai bigot din toate neamurile. Tot ce era legat de preoţi şi conducători – îmbrăcămintea, obiceiurile, ceremoniile

şi tradiţiile – i-a împiedicat să fie lumina lumii. Considerau că ei înşişi, naţiunea iudaică, reprezintă lumea întreagă.

Dar Hristos i-a însărcinat pe ucenicii Săi să vestească lumii acel fel de credinţă şi de închinare care să nu depindă de

vreo castă sau de vreo ţară, adică o credinţă care să fie potrivită pentru toate popoarele, toate neamurile şi toate

clasele de oameni”. – Hristos Lumina Lumii, p. 819.

În zilele noastre

„Când Domnul Hristos a venit în lume spre a exemplifica religia adevărată şi spre a înălţa principiile care

trebuie să guverneze inima şi faptele oamenilor, ideile false puseseră stăpânire aşa de adânc pe aceia care avuseseră o

lumină atât de mare, încât ei nu au mai înţeles lumina şi nu au mai avut nicio înclinaţie de a renunţa la tradiţie în

favoarea adevărului. Ei L-au respins pe Învăţătorul ceresc, L-au răstignit pe Domnul slavei, ca să-şi poată păstra

propriile obiceiuri şi invenţii. Acelaşi spirit se manifestă în lumea de astăzi. Oamenii se împotriveau cercetării

adevărului, ca nu cumva tradiţiile lor să fie tulburate şi să fie adusă o nouă ordine a lucrurilor. În natura omenească

există o tendinţă continuă de a greşi, iar oamenii sunt înclinaţi din fire să înalţe ideile şi cunoaşterea omenească, în

timp ce lucrurile divine şi veşnice nu sunt înţelese, ori preţuite”. – Counsels on Sabbath School Work, p.47.

„În timpul Mântuitorului, iudeii acoperiseră giuvaerele preţioase ale adevărului cu gunoiul tradiţiilor şi

fabulelor în aşa fel, încât era imposibil să se facă deosebire între adevăr şi ideile false. Mântuitorul a venit să înlăture

gunoiul superstiţiilor şi al ideilor false îndelung cultivate şi să pună pietrele preţioase ale Cuvântului lui Dumnezeu în

montura adevărului. Ce ar face Mântuitorul, dacă ar veni la noi acum, aşa cum a venit la iudei? El ar face o lucrare

asemănătoare, îndepărtând gunoiul tradiţiilor şi ceremoniilor. Iudeii au fost foarte tulburaţi când El a făcut

lucrarea aceasta. Lucrarea noastră este aceea de a elibera adevărurile preţioase ale lui Dumnezeu de superstiţie

şi idei false. Ce lucrare minunată ne este încredinţată nouă în domeniul Evangheliei! Un înger nu ar putea să descrie

toată slava Planului de Mântuire care a fost descoperit. Biblia ne spune cum a purtat Domnul Hristos păcatele şi

durerile noastre. Aici este descoperit cum mila şi adevărul s-au întâlnit la crucea de pe Golgota, cum dreptatea şi

pacea s-au sărutat, cum neprihănirea lui Hristos poate să-i fi împărtăşită omului căzut. Aici, s-a manifestat

înţelepciunea infinită, dreptatea infinită, mila infinită şi dragostea infinită. În Planul de Mântuire se face cunoscută

adâncimea, înălţimea, lungimea şi adâncimea dragostei şi înţelepciunii, care întrec orice pricepere”. – Review and

Herald, 4 iunie, 1889.

Gunoiul părerilor omeneşti

Page 33 of 75

„În timpul veacurilor de apostazie, întunericul a acoperit pământul şi o mare întunecime popoarele, dar

Reformaţiunea i-a trezit pe locuitorii pământului din somnul lor ca de moarte, şi mulţi s-au întors de la vanitatea şi

superstiţiile lor, de la preoţi şi penitenţe, spre a-I sluji Dumnezeului celui viu, spre a căuta adevărul în Cuvântul Său

sfânt, ca pe o comoară ascunsă. Ei au început să lucreze sârguincioşi în mina adevărului, pentru a da la o parte

gunoiul părerilor omeneşti, care îngropase giuvaerele preţioase ale luminii”. – Review and Herald, 22 noiembrie,

1982.

Pecetluieşte lucrurile acelea

„Apoi am văzut un alt înger puternic, care se pogora din cer, învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era

curcubeul, faţa lui era ca soarele, şi picioarele lui erau ca nişte stâlpi de foc. În mână ţinea o cărticică deschisă. A pus

piciorul drept pe mare, şi piciorul stâng pe pământ, şi a strigat cu glas tare, cum răcneşte un leu. Când a strigat el, cele

şapte tunete au făcut să se audă glasurile lor. Şi când au făcut cele şapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să

mă apuc să scriu; şi am auzit din cer un glas, care zicea: ‘Pecetluieşte ce au spus cele şapte tunete, şi nu scrie ce au

spus!’” (Apocalipsa 10,1-4).

„Apoi mi-a zis: ‘Să nu pecetluieşti cuvintele proorociei din cartea aceasta. Căci vremea este aproape. Cine

este nedrept, să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat, să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să

trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt, să se sfinţească şi mai departe!’” (Apocalipsa 22,10-11).

Desigilarea

În Apocalipsa

„Tot ce a precizat Dumnezeu în istoria profetică, spunând că se va împlini, s-a împlinit în trecut şi tot ce

urmează să vină se va împlini în ordinea potrivită. Daniel, profetul lui Dumnezeu, se află în locul lui de odihnă.

Ioan se află în locul lui de odihnă. În Apocalipsa, Leul din seminţia lui Iuda a deschis profeţia din cartea lui

Dumnezeu pentru aceia care o cercetează, şi astfel, Daniel stă în locul său de odihnă. El îşi vesteşte mărturia

despre lucrurile pe care Domnul i le-a descoperit în viziunea cu privire la evenimentele mari şi solemne, pe care noi

trebuie să le cunoaştem, deoarece stăm chiar în pragul împlinirii lor.

„În istorie şi în profeţie, Cuvântul lui Dumnezeu descrie conflictul îndelungat şi continuu dintre adevăr şi ideile

false. Conflictul acesta se desfăşoară încă. Lucrurile care au fost în trecut se vor repeta. Vechile controverse vor

învia din nou şi teorii noi vor apărea continuu. Totuşi, cei din poporul lui Dumnezeu, care, în credinţa lor şi ca

împlinire a profeţiei au luat parte la propovăduirea primei, celei de a doua şi a treia solii îngereşti, ştiu unde se află. Ei

au o experienţă mai preţioasă ca aurul curat. Ei trebuie să fie neclintiţi ca o stâncă, păstrând cu statornicie până la

sfârşit încrederea lor de la început.

„O putere transformatoare a însoţit propovăduirea primei şi a celei de a doua solii îngereşti, la fel cum însoţeşte

solia îngerului al treilea”. – Selected Messages, cartea 2, p.109.

Cei 2520 ani din calculele lui William Miller

Page 34 of 75

Timpul risipirii

„În 23 septembrie, Domnul mi-a arătat că Îşi întinsese mâna pentru a doua oară pentru a salva rămăşiţa

poporului Său şi că eforturile trebuie să fie dublate din nou în acest timp al adunatului. Când a fost timpul rispirii,

poporul Israel a fost lovit şi rănit, dar acum, în timpul adunatului, Dumnezeu va vindeca şi va uni poporul Său. În

timpul risipirii, eforturile făcute pentru răspândirea adevărului nu au avut un mare succes, nu au realizat decât puţin,

sau nimic, dar în timpul adunatului, când Dumnezeu Şi-a întins mâna pentru a aduna poporul Său, eforturile pentru

răspândirea adevărului vor avea succesul plănuit. Toţi trebuie să fie uniţi şi să fie zeloşi în lucrare. Am văzut a fost

greşit să căutăm în timpul risipirii exemple care să ne conducă acum, în timpul adunatului, fiindcă dacă Dumnezeu

nu va face pentru noi acum mai mult decât a făcut atunci, Israel nu va mai fi adunat niciodată. Am văzut că harta din

1843 a fost îndrumată de mâna lui Dumnezeu şi că nu trebuia să fie modificată; că toate cifrele au fost aşa cum

le-a vrut El; că mâna Sa era pusă peste ele şi ascundea o greşeală în anumite cifre, aşa încât nimeni să nu o

vadă, până când mâna Lui s-a dat la o parte”. – Early Writings, p.74-75.

Blestemul rostit de Moise

„Ci tot Israelul a călcat Legea Ta, şi s-a abătut astfel ca să n-asculte de glasul Tău. De aceea, ne-au şi lovit

blestemele şi jurămintele scrise în Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, pentru că am păcătuit împotriva lui

Dumnezeu.

„După cum este scris în Legea lui Moise, toată nenorocirea aceasta a venit peste noi; şi noi n-am rugat pe

Domnul, Dumnezeul nostru, nu ne-am întors de la nelegiuirile noastre, şi n-am luat aminte la adevărul Tău” (Daniel

9,11.13).

Risipirea - în cuvintele adresate lui Moise

„Să ia aminte urechea Ta şi ochii să-Ţi fie deschişi: ascultă rugăciunea pe care ţi-o face robul Tău acum, zi şi

noapte, pentru robii Tăi copiii lui Israel, mărturisind păcatele copiilor lui Israel, păcatele făcute de noi împotriva Ta;

căci eu şi casa tatălui meu am păcătuit. Te-am supărat, şi n-am păzit poruncile Tale, legile şi orânduirile, pe care le-ai

dat robului Tău Moise. Adu-Ţi aminte de cuvintele acestea pe care le-ai dat robului Tău Moise să le spună: ‘Când

veţi păcătui, vă voi risipi printre popoare’” (Neemia 1,6-8).

Mânia Domnului

„De aceea S-a aprins Domnul de mânie împotriva acestei ţări, şi a adus peste ea toate blestemele scrise în

cartea aceasta. Domnul i-a smuls din ţara lor cu mânie, cu urgie, cu o mare iuţime, şi i-a aruncat într-o altă ţară, cum

se vede azi. Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre şi

ale copiilor noştri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele legii acesteia” (Deutronom 29,27-29).

Ziua mâniei Domnului

„I-a pustiit cortul sfânt ca pe o grădină, a nimicit locul adunării sale; Domnul a făcut să se uite în Sion

sărbătorile şi Sabatul, şi, în mânia Lui năprasnică a lepădat pe împărat şi pe preot” (Plângeri 2,6).

Page 35 of 75

„Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ‘Fiul omului, spune Ierusalimului: Eşti o ţară necurăţită, şi neudată de

ploaie în ziua mâniei’” (Ezechiel 22,23.24).

Cele şapte perioade din calculele lui Miller

„Şapte ani profetici ar fi şapte înmulţit cu 360, egal cu 2520 de ani. Această robie trebuie să înceapă cu

împărăţia Babilonului, prima împărăţie din cele patru monarhii din cartea lui Daniel. Aceste împărăţii aveau să facă

război cu sfinţii şi să-i biruiască, până când va veni Cel Îmbătrânit de Zile, iar ele aveau să risipească poporul lui

Dumnezeu în toate împărăţiile pământului şi să domnească asupra lui, exercitându-şi autoritatea peste el….

„Aşadar, nu putem să nu întrebăm: Când a început robia copiilor lui Dumnezeu? Eu răspund: Când Babilonul

literal a început să-şi exercite autoritatea asupra lor. În al douăzeci şi doilea an al domniei lui Manase, în 677 înainte

de Hristos, ultima dintre cele zece seminţii a fost dusă în robie, iar Israel a încetat să mai fie o naţiune, în

conformitate cu profeţia”. – William Miller, A Trilogy, p.20-22.

Levetic 26,14-46.

2 Cronici 33,9-11 – 677 î.Hr. Cronologia lui James Usher

„Dar Manase a fost pricina că Iuda şi locuitorii Ierusalimului s-au rătăcit şi au făcut rău mai mult decât

neamurile pe care le nimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. Domnul a vorbit lui Manase şi poporului său, dar

ei n-au vrut să asculte. Atunci Domnul a trimis împotriva lor pe căpeteniile oştirii împăratului Asiriei, care au prins pe

Manase şi l-au pus în lanţuri. L-au legat cu lanţuri de aramă, şi l-au dus la Babilon”.

Risipirea lui Iuda

„Atunci Domnul a vorbit astfel prin robii Săi proorocii: ‘Pentru că Manase, împăratul lui Iuda, a săvârşit aceste

urâciuni, pentru că a făcut mai rău decât tot ce făcuseră înaintea lui Amoriţii, şi pentru că a făcut şi pe Iuda să

păcătuiască prin idolii lui, iată ce zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: Voi aduce peste Ierusalim şi peste Iuda

nenorociri care vor asurzi urechile oricui va auzi vorbindu-se de ele.

Voi întinde asupra Ierusalimului frânghia ca asupra Samariei şi cumpăna ca asupra casei lui Ahab: şi voi

curăţi Ierusalimul, ca o farfurie, care se curăţeşte, şi se răstoarnă cu faţa în jos, după ce a fost curăţită. Voi părăsi

rămăşiţa moştenirii Mele, şi-i voi da în mâinile vrăjmaşilor lor; şi vor ajunge de jaful şi prada tuturor vrăjmaşilor lor,

pentru că au făcut ce este rău înaintea Mea şi M-au mâniat din ziua când au ieşit părinţii lor din Egipt, până în ziua de

azi!” (2 Regi 21,10-15).

Pe temeiul a doi martori

„‘Şapte vremuri’, în visul lui Nebucadneţar, s-au împlinit în şapte ani. Din cauza mândriei şi a aroganţei lui

împotriva lui Dumnezeu, Nebucadneţar a fost alungat printre fiarele câmpului şi a fost făcut să mănânce iarbă ca boii,

până când au trecut şapte vremuri şi până când a învăţat că Cel Prea Înalt domnea peste împărăţiile oamenilor şi le

dădea oricui voia. Acesta fiind un fapt al istoriei şi, ca o alegorie, sau un exemplu pentru cei din poporul lui

Dumnezeu, din cauza mândriei şi a aroganţei lor, exprimate prin refuzul de a se lăsa reformaţi de Dumnezeu şi prin

Page 36 of 75

pretenţia de a avea puterea şi voinţa de a face lucrurile acestea singuri – şi ei, de asemenea, ca Nebucadneţar, trebuiau

să fie alungaţi printre fiarele câmpului (însemnând împărăţiile lumii), până când vor recunoaşte suveranitatea lui

Dumnezeu şi faptul că El oferă favorurile Sale oricui voieşte. Aşadar, fiind un fapt al istoriei şi doar un exemplu,

acesta s-a împlinit în şapte ani, dar ca profeţie se va împlini numai în şapte perioade profetice, perioade care vor fi 7

înmulţit cu 360 de ani, adică 2520 de ani”. – Miller’s Works, vol.2, p.261.

„Împăratul a văzut pe un străjer sfânt pogorându-se şi zicând: ‘Tăiaţi copacul, şi nimiciţi-l; dar trunchiul cu

rădăcinile lui lăsaţi-l în pământ, şi legaţi-l cu lanţuri de fier şi de aramă, în iarba de pe câmp, ca să fie udat de roua

cerului, şi să stea la un loc cu fiarele câmpului, până vor trece şapte vremuri peste el’.

Iată tâlcuirea acestui fapt, împărate, iată hotărârea Celui Prea Înalt, care se va împlini asupra domnului meu

împăratul. Te vor izgoni din mijlocul oamenilor, vei locui la un loc cu fiarele câmpului, şi îţi vor da să mănânci iarbă

ca la boi; vei fi udat de roua cerului şi şapte vremi vor trece peste tine, până vei cunoaşte că Cel Prea Înalt stăpâneşte

peste împărăţia oamenilor şi o dă cui vrea. Porunca să lase trunchiul cu rădăcinile copacului, înseamnă că împărăţia ta

îţi va rămâne ţie îndată ce vei recunoaşte stăpânirea Celui ce este în ceruri” (Daniel 4,23-26).

Fier şi aramă

„Domnul a făcut legământ cu Israel că, dacă vor asculta de poruncile Lui, El le va da ploaie la vreme potrivită,

va înmulţi rodul pământului şi pomii de pe câmp vor produce roadele lor. El a făgăduit că treieratul se va întinde până

la culesul viilor şi culesul viilor până la vremea semănatului, şi că vor mânca pâinea lor pe săturate şi vor locui în ţara

lor, în siguranţă. El va face ca vrăjmaşii lor să piară. Nu va avea oroare faţă de ei, ci va merge împreună cu ei şi va fi

Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Lui. Dar, dacă vor nesocoti poruncile Sale, El îi va trata exact invers. Blestemul

Lui va rămâne asupra lor, în locul binecuvântării Lui. Va frânge mândria puterii lor şi va face cerurile de deasupra lor

ca fierul şi pământul ca arama. ‘Vi se va istovi puterea fără de folos; pământul vostru nu-şi va da roadele, şi pomii

de pe pământ nu-şi vor da roadele. Şi dacă şi după aceasta vă veţi împotrivi, Mă voi împotrivi şi Eu vouă’”. –

Mărturii, vol.2, p.661.

Arama – întristare şi judecată

„Atunci când cerul era ca de aramă deasupra lui Pavel, el s-a încrezut şi mai deplin în Dumnezeu. Mai mult

decât oricare om, el a cunoscut ce înseamnă întristarea; dar ascultaţi strigătul lui biruitor când, asaltat de ispită şi

luptă, picioarele lui se avântă înainte spre cer”. – Istoria faptelor apostolilor, p.363.

Fierul – Robie aspră

„Robia lor a fost reprezentată printr-un jug de lemn, care era uşor de purtat, dar împotrivirea avea să fie tratată

cu o asprime corespunzătoare, reprezentată printr-un jug de fier”. – Mărturii, vol.4, p.172.

7 – Cele şapte vremuri în interpretarea lui Edson

2 Regi 17,5-23 – 723 î.Hr. Cronologia lui James Usher

Page 37 of 75

„Validitatea mărturiei de mai sus nu poate fi negată sau pusă la îndoială, deoarece nu poate fi niciun loc pentru

vreo altă îndoială cu privire la un punct aşa de clar. Prin urmare, acesta este un eveniment istoric inspirat, iar

cronologia lui, care este 723 î.Hr., este punctul din care trebuie să calculăm cei 2520 de ani de robie. În loc de a

calcula de la luarea în robie a lui Manase, regele lui Iuda, în Babilon, adică în 677 î.Hr., noi calculăm de la prinderea

şi închiderea lui Osea, regele lui Israel, care a avut loc în 723 î.Hr. Din oricare punct al anului 723 î.Hr. calculăm,

trebuie să fie stabilit acelaşi punct corespunzător din anul 1798 pentru a completa 2520 de ani, la fel ca în cazul celor

2300 zile, care încep din toamna anului 457 î.Hr. şi se încheie în toamna anului 1844. Anul 723 î.Hr. este adevăratul

început, iar 1798 este adevăratul termen de încheiere a celor 2520 de ani de robie ai poporului lui Dumnezeu. Noi

avem un raport istoric al unui eveniment corespunzător care a avut loc în anul 1798, care se potriveşte perfect cu

împlinirea cuvintelor profeţilor care au prezis evenimentele ce vor marca sfârşitul celor 2520 de mânie a lui

Dumnezeu şi de robie”. – Hiram Edson, The Times of the Gentiles, Review and Herald, 10 ianuarie, 1856.

Cel dintâi – împăratul Asiriei, iar cel din urmă – împăratul Babilonului

„‘Israel este o oaie rătăcită pe care au gonit-o leii; împăratul Asiriei a mâncat-o cel dintâi; şi acesta din urmă i-

a zdrobit oasele, acest Nebucadneţar, împăratul Babilonului’. ‘De aceea aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui

Israel: Iată, voi pedepsi pe împăratul Babilonului şi ţara lui, cum am pedepsit pe împăratul Asiriei.

Voi aduce înapoi pe Israel în păşunea lui; va paşte pe Carmel şi pe Basan, şi îşi va potoli foamea pe muntele lui

Efraim şi în Galaad. În zilele acelea, în vremea aceea, zice Domnul, se va căuta nelegiuirea lui Israel, şi nu va

mai fi, şi păcatul lui Iuda, şi nu se va mai găsi; căci voi ierta rămăşiţa, pe care o voi lăsa’” (Ieremia 50,17-29).

Israel

Mânia împărăţiei de la miază-noapte – 723 î.Hr.: 2 Regi 17

723 î.Hr 2520 1798 Iuda

Mânia împărăţiilor de la miază-zi – 677 î.Hr.: 2 Cronici 33,11.

677 î.Hr. 2520 1844 Israel

Începând cu Isaia

„Căci Damascul va fi capitala Siriei, şi Reţin va fi capitala Damascului. Şi peste şase zeci şi cinci de ani, Efraim

va fi nimicit şi nu va mai fi un popor” (Isaia 7,8).

„Isaia a profetizat că Efraim va fi nimicit peste şaizeci şi cinci de ani şi nu va mai fi un popor (Isaia 7,8). Acest

lucru a avut loc în zilele lui Pecah şi Rezin, 742 înainte de Hristos. După şaizeci şi cinci de ani, în 677 î.Hr.,

Esarhaddon, împăratul Asiriei şi al Babilonului, a venit în ţara lui Israel şi Iuda cu o mare armată, a luat în robie

ultima rămăşită a lui Israel, iar izraeliţii nu au mai fost un popor de atunci. După aceea, el a intrat în război contra

Ierusalimului, l-a cucerit pe Manase şi l-a dus în Babilon, fapt cu care încep ‘cele şapte vremuri’ în care Iuda urma să

fie rob al împăraţilor pământului şi, de asemenea, ‘cei şapte ani’ în care Israel trebuia să fie în robie, un popor jefuit şi

Page 38 of 75

nimicit; ambele evenimente începând şi încheindu-se în aceeaşi perioadă, 2520 de ani, începând cu 677 î.Hr, şi

încheindu-se în 1843 d.Hr. Dacă adunăm 1843 cu 677, obţinem 2520”. – William Miller, Miller’s Works, vol.1, p.80.

„În loc de a calcula de la luarea în Babilon a lui Manase, împăratul lui Iuda, 677 î.Hr., noi calculăm de la

prinderea şi închiderea lui Osea, împăratul lui Israel, fapt care a avut loc în 723 î.Hr. Acest lucru s-a petrecut la 19 ani

după profeţia lui Isaia 7,8, adică în 742 î.Hr.; având în vedere că Efraim a fost nimicit şi a încetat să fie literalmente

un popor după 65 de ani”. – Hiram Edson, The Times of Gentiles, Review and Herald, 10 ianuarie, 1856.

Vremea de apoi a mâniei: 1844

„Apoi mi-a zis: ‘Iată, îţi arăt ce se va întâmpla la vremea de apoi a mâniei, căci vedenia aceasta priveşte vremea

sfârşitului” (Daniel 8,19).

Apoi mi-a zis: Iată îţi arăt ce se va întâmpla la vremea de apoi a mâniei, căci vedenia aceasta priveşte 1844.

(Daniel 8,19).

Pustiirile (plural)

„În analiza lui cu privire la puterile care au persecutat poporul lui Dumnezeu de-a lungul veacurilor, el a

dezvoltat conceptul celor două urâciuni, definite ca fiind păgânismul (prima urâciune), simbolizând forţa

persecutoare din afara bisericii, şi papalitatea (cea de a doua urâciune), reprezentând puterea persecutoare din

interiorul bisericii. Tema celor două urâciuni a caracterizat majoritatea interpretărilor lui profetice ulterioare”. – P.

Gerard Damsteegt, Foundations of the Seventh-day Adventist Message and Mission, p.22.

Daniel 9,26 – pustiirile e sunt hotărâte

„După aceste şaizeci şi două de săptămâni, unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va

veni, va nimici cetatea şi sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până

la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile”.

Ce este hotărât?

„El va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze

jertfa şi darul de mâncare, şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui

pustiit prăpădul hotărât” (Daniel 9,27)

Pustiirea va cădea asupra celui pustiit

„El va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze

jertfa şi darul de mâncare, şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui

pustiit prăpădul hotărât” (Daniel 9,27)

Ce este hotărât?

Page 39 of 75

„După aceste şaizeci şi două de săptămâni, unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va

veni, va nimici cetatea şi sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până

la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile” (Daniel 9,26).

Care război?

Domnul şi potopul

„După aceste şaizeci şi două de săptămâni, unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va

veni, va nimici cetatea şi sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până

la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile” (Daniel 9,26).

Domnul: 70 d.Hr. – Roma păgână

„Balaurul a stat înaintea femeii, care sta să nască, pentru ca să-i mănânce copilul, când îl va naşte” (Apocalipsa

12,4).

„Seria profeţiilor în care se găsesc aceste simboluri începe cu Apocalipsa capitolul 12, cu balaurul care căuta

să-L distrugă pe Hristos la naşterea Sa. Balaurul este Satana (Apocalipsa 12,9), el este acela care l-a determinat pe

Irod să-L dea la moarte pe Mântuitorul. Dar unealta principală a lui Satana, care a făcut război cu Hristos şi cu

poporul Său în primele secole ale erei creştine, a fost Imperiul Roman, în care păgânismul era religia predominantă.

Astfel, în timp ce balaurul reprezintă în primul rând pe Satana, în al doilea rând este un simbol al Romei

păgâne. – Tragedia veacurilor, p.439.

Potopul: 538 – 1798 – Roma papală

„Atunci şarpele a aruncat din gură apă, ca un râu, după femeie, ca s-o ia râul. Dar pământul a dat ajutor femeii.

Pământul şi-a deschis gura, şi a înghiţit râul, pe care-l aruncase balaurul din gură” (apocalipsa 12,15.16).

Sfârşitul primei mânii

„Împăratul va face ce va voi; se va înălţa, se va slăvi mai pe sus de toţi dumnezeii, şi va spune lucruri

nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor; şi va propăşi până va trece mânia, căci ce este hotărât se va

împlini” (Daniel 11,36).

Papalitatea va prospera, până va trece mânia

„Papalitatea va face ce va voi; se va înălţa, se va slăvi mai pe sus de toţi dumnezeii, şi papalitatea va spune

lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor; şi papalitatea va propăşi până va trece mânia, căci ce este

hotărât se va împlini” (Daniel 11,36).

Ce este hotărât se va împlini

„Papalitatea va propăşi până va trece mânia, căci ce este hotărât se va împlini” (Daniel 11,36).

Rana de moarte

Page 40 of 75

„Papalitatea va face ce va voi; se va înălţa, papalitatea se va slăvi mai pe sus de toţi dumnezeii, şi papalitatea

va spune lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor; şi papalitatea va propăşi până în 1798, când

pustiirea va fi adusă asupra papalităţii” (Daniel 11,36).

„El va face un legământ trainic cu mulţi, timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze

jertfa şi darul de mâncare, şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până în 1798, când papalitatea

va primi rana de moarte” (Daniel 9,27)

Primul sfârşit al mâniei – 1798 Ultimul sfârşit al mâniei - 1844

46 ani

„Iudeii au zis: ‘Au trebuit patruzeci şi şase de ani, ca să se zidească Templul acesta, şi Tu îl vei ridica în trei

zile?’” (Ioan 2,20).

„Intrarea lui Hristos ca Mare Preot în Locul Prea sfânt pentru curăţirea Sanctuarului, aşa cum a fost scoasă în

evidenţă în Daniel 8,14; venirea Fiului omului înaintea Celui Îmbătrânit de zile, aşa cum ni se prezintă în Daniel 7,13;

şi venirea Domnului în Templul Său, profetizată de Maleahi, sunt descrieri ale aceluiaşi eveniment; şi lucrul acesta

mai este reprezentat şi prin venirea mirelui la ospăţul de nuntă descris de Hristos în parabola celor zece

fecioare, din Matei capitolul 25”. – Tragedia veacurilor, p.426.

Maleahi

„Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Şi deodată va intra în Templul Său Domnul pe

care-L căutaţi: Solul legământului, pe care-L doriţi; iată că vine, zice Domnul oştirilor. Cine va putea să sufere însă

ziua venirii Lui? Cine va rămâne în picioare când Se va arăta El? Căci El va fi ca focul topitorului, şi ca leşia

nălbitorului. El va şedea, va topi şi va curăţi argintul; va curăţi pe fiii lui Levi, îi va lămuri cum se lămureşte aurul

şi argintul, şi vor aduce Domnului daruri neprihănite” (Maleahi 3,1-3).

Curăţirile templului

„Când a început activitatea Sa publică, Domnul Isus a curăţit templul de profanarea lui nelegiuită. Printre

ultimele acte ale slujirii Sale, a fost cea de a doua curăţire a templului. Tot aşa, în ultima lucrare de avertizare a lumii,

bisericilor li se adresează două apeluri distincte. Solia îngerului al doilea este: ‘A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea

mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!’ (Apocalipsa 14,8). În strigătul cu glas tare al soliei

îngerului al treilea, se aude o voce din cer, spunând: ‘Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la

păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit, şi au ajuns până în cer; şi Dumnezeu

Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei’”. – Selected Messages, vol.2, p.118.

Pe temeiul a doi martori: Daniel 5

Ghere

Un techel este un siclu – 20 de ghere

Page 41 of 75

„Iată ce vor da toţi cei ce vor fi cuprinşi în numărătoarea aceasta: o jumătate de siclu, după siclul sfântului

locaş, care este de douăzeci de ghere; o jumătate de siclu va fi darul ridicat pentru Domnul (Exod 30,13).

„Să iei câte cinci sicli de cap, după siclul sfântului locaş, care este de douăzeci de ghere” (Numeri 3,47).

Gherele sunt unitatea de măsură

Un mene este 1000 ghere Un techel este 20 ghere

Upharsim sau peres înseamnă: împărţit – o jumătate adică 500 ghere

MENE -1000 + MENE -1000 + TEKEL -20 + PERES-500 = TOTAL 2520

Interpretarea

„Şi iată tâlcuirea acestor cuvinte. Numărat (MENE), înseamnă că Dumnezeu ţi-a numărat zilele domniei, şi i-a

pus capăt. Cântărit (TECHEL), înseamnă că ai fost cântărit în cumpănă şi ai fost găsit uşor! Împărţit (ÎMPĂRŢIT),

înseamnă că împărăţia ta va fi împărţită, şi dată Mezilor şi Perşilor!” (Daniel 5,18-28).

Zdrobirea puterii poporului sfânt

„Şi am auzit pe omul acela îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului; el şi-a ridicat spre ceruri

mâna dreaptă şi mâna stângă, şi a jurat pe Cel ce trăieşte veşnic, că va mai fi o vreme, două vremuri, şi o jumătate de

vreme, şi că toate aceste lucruri se vor sfârşi când puterea poporului sfânt va fi zdrobită de tot.

Eu am auzit, dar n-am înţeles; şi am zis: ‘Domnul meu, care va fi sfârşitul acestor lucruri?’

El a răspuns: Du-te Daniele! Căci cuvintele acestea vor fi ascunse şi pecetluite până la vremea sfârşitului.

Mulţi vor fi curăţiţi, albiţi şi lămuriţi; cei răi vor face răul, şi niciunul din cei răi nu va înţelege, dar cei pricepuţi vor

înţelege. De la vremea când va înceta jertfa necurmată, şi de când se va aşeza urâciunea pustiitorului, vor mai fi o mie

două sute nouăzeci de zile. Ferice de cine va aştepta, şi va ajunge până la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile!’”

(Daniel 12,7-12).

„În 23 septembrie, Domnul mi-a arătat că Îşi întinsese mâna pentru a doua oară pentru a salva rămăşiţa

poporului Său şi că eforturile trebuie să fie dublate din nou în acest timp al adunatului. Când a fost timpul rispirii,

poporul Israel a fost lovit şi rănit, dar acum, în timpul adunatului, Dumnezeu va vindeca şi va uni poporul Său. În

timpul risipirii, eforturile făcute pentru răspândirea adevărului nu au avut un mare succes, nu au realizat decât puţin,

sau nimic, dar în timpul adunatului, când Dumnezeu Şi-a întins mâna pentru a aduna poporul Său, eforturile pentru

răspândirea adevărului vor avea succesul plănuit. Toţi trebuie să fie uniţi şi să fie zeloşi în lucrare. Am văzut a fost

greşit să căutăm în timpul risipirii exemple care să ne conducă acum, în timpul adunatului, fiindcă dacă Dumnezeu nu

va face pentru noi acum mai mult decât a făcut atunci, Israel nu va mai fi adunat niciodată”. – Early Writings, p.74-75.

8 – Visul lui Miller

„Am visat că Dumnezeu, printr-o mână nevăzută, mi-a trimis o cutie confecţionată într-o modalitate ciudată, de

aproximativ 25 centimetri lungime şi 15 centimetri lăţime, făcută din lemn de abanos şi încrustată cu perle într-o

Page 42 of 75

modalitate stranie. De cutie era ataşată o cheie. Am luat imediat cheia şi am deschis cutia, când, spre mirarea şi

surprinderea mea, am găsit că era plină de giuvaere de toate felurile şi mărimile, diamante, pietre preţioase, monede

de aur şi de argint de toate mărimile şi valorile, aranjate frumos în diferitele lor locuri din cutie, şi erau aranjate în aşa

fel încât reflectau o lumină şi o slavă egalate numai de soare.

„Am crezut că nu era datoria mea să mă bucur singur de această privelişte, deşi inima mea era copleşită de

strălucirea, frumuseţea şi valoarea conţinutului. Ca urmare, am pus-o pe o masă, în mijlocul camerei mele, şi am dat

veste că toţi cei ce doreau puteau să vină şi să vadă priveliştea cea mai strălucitoare şi mai plină de slavă pe care a

văzut-o vreodată omul în viaţă.

„Oamenii au început să intre, la început puţini ca număr, dar treptat a venit o mulţime. Când au privit prima

dată în cutie, s-au mirat şi au strigat de bucurie. Totuşi, când numărul spectatorilor a crescut, fiecare a început să

deranjeze giuvaerele de la locul lor, scoţându-le din cutie şi împrăştiindu-le pe masă. Eu am început să mă gândesc

că proprietarul va cere cutia şi giuvaerele înapoi din mâna mea şi mi-a părut rău că sunt împrăştiate, pentru că nu voi

putea niciodată să le pun din nou la locul lor în cutie. Am simţit că nu voi fi în stare niciodată să suport răspunderea,

pentru că va fi imensă. Apoi, am început să-i rog pe oameni să nu pună mâna pe ele şi să nu le ia din cutie, dar cu cât

îi rugam mai mult, cu atât le împrăştiau mai mult, iar acum păreau să fie împrăştiate pretutindeni în cameră, pe

podea pe fiecare piesă de mobilă din cameră.

„Apoi, am văzut că printre giuvaerele şi monedele adevărate, ei împrăştiaseră nenumărate giuvaere şi monede

false. Am fost foarte înfuriat de comportamentul lor josnic şi de nerecunoştinţa lor şi i-am mustrat pentru lucrul

acesta, dar cu cât îi mustram mai mult, cu atât ei împrăştiau mai mult giuvaerele şi monedele false printre cele adevărate.

„Apoi, m-am supărat şi am început să folosesc forţa pentru a-i împinge afară din cameră, dar în timp ce

împingeam unul, alţi trei intrau şi aduceau înăuntru noroi, nisip şi tot felul de gunoaie, până când au acoperit toate

giuvaerele, diamantele şi monedele adevărate, făcându-le nevăzute. De asemenea, au rupt cutia mea în bucăţi şi le-au

împrăştiat prin gunoi. Am crezut că nimeni nu vedea supărarea şi mânia mea. Am ajuns total descurajat, m-am

aşezat şi am plâns.

„În timp ce plângeam şi mă lamentam pentru marea mea pierdere şi pentru responsabilitatea mea, mi-am

amintit de Dumnezeu şi m-am rugat stăruitor, ca să-mi trimită ajutor. Imediat, uşa s-a deschis şi un om a intrat în

cameră, in timp ce toţi au ieşit afară, iar el, având o mătură în mână, a deschis fereastra şi a început să măture noroiul

şi gunoiul din cameră.

„Am strigat la el să se oprească, deoarece prin gunoi erau unele giuvaere preţioase.

„El mi-a zis: ‘Nu te teme’, deoarece urma să ‘aibă grijă de ele’.

„Apoi, în timp ce mătura noroiul şi gunoiul, toate giuvaerele false şi monedele contrafăcute s-au ridicat şi au

ieşit pe fereastră ca un nor, iar vântul le-a luat. În acest freamăt, mi-am închis ochii pentru o clipă, iar când i-am

deschis, tot gunoiul dispăruse. Giuvaerele preţioase, diamantele, monedele de aur şi de argint se aflau împrăştiate din

abundenţă pretutindeni în cameră.

Page 43 of 75

„După aceea, el a pus pe masă o cutie mult mai mare şi mai frumoasă ca precedenta, a adunat cu mâna

giuvaerele, diamantele, monedele şi le-a pus în cutie, până când nu a rămas niciuna afară, deşi unele diamante nu erau

mai mari decât vârful unui ac.

„Apoi m-a chemat să ‘vin şi să văd’.

„M-am uitat în cutie, dar ochii mi-au fost orbiţi de privelişte. Ele străluceau de zece ori mai tare ca înainte. M-

am gândit că fuseseră lustruite de nisipul de pe picioarele acelor persoane rele, care le împrăştiaseră şi le călcaseră în

picioare prin praf. Ele erau aranjate într-o ordine frumoasă în cutie, fiecare în locul ei, fără nicio dificultate vizibilă

pentru omul care le pusese înăuntru. Am strigat de bucurie, iar strigătul acela m-a trezit”. – Early Writings, p.81-83.

Cutia, cheia şi gunoiul

„‘Cutia’ reprezintă marile adevăruri ale Bibliei cu privire la cea de a doua venire a Domnului nostru Isus

Hristos, care iau fost date fratelui Miller spre a le publica pentru lume.

„‘Cheia ataşată’ a fost modalitatea lui de a interpreta cuvântul profetic – comparând pasajele Scripturii între ele

– Biblia fiind propriul ei interpret. Cu această cheie, fratele Miller a deschis ‘cutia’, adică marele adevăr al revenirii

lui Hristos în lume….

„‘Noroiul, nisipul şi tot felul de gunoaie’ reprezintă diferitele şi numeroasele idei false care au fost aduse în

mijlocul credincioşilor Celei de a Doua Veniri, după toamna anului 1844”. – James White, The Present Truth, 1850.

Plânsul din cauza cărţii

„Şi am plâns mult, pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea şi să se uite în ea. Şi unul din

bătrâni mi-a zis: ‘Nu plânge: Iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit ca să deschidă cartea, şi

cele şapte peceţi ale ei’” (Apocalipsa 5,4.5).

Miller

„Am ajuns întru totul descurajat şi deznădăjduit, m-am aşezat şi am plâns”.

Strigătul cu glas tare

„M-am uitat în cutie, dar ochii mi-au fost orbiţi de privelişte. Ele străluceau de zece ori mai tare ca înainte….

Am strigat de bucurie, iar strigătul acela m-a trezit”.

Israelul din vechime

„Hristos este autorul întregului adevăr. Prin lucrarea vrăjmaşului, mărgăritarele preţioase ale adevărului au fost

smulse din locul lor şi puse într-un context al ideilor false. Domnul Hristos a venit spre a reaşeza giuvaerele

adevărului în poziţia lor corectă. El le-a salvat din gunoiul ideilor false, le-a dat o putere nouă şi le-a poruncit să

rămână neclintite pentru totdeauna. El a putut să folosească adevărurile acestea cu o libertate deplină, deoarece era

autorul lor. El le-a răspândit în minţile oamenilor din fiecare generaţie şi, când a venit în lume, le-a dat viaţă şi a

Page 44 of 75

rearanjat adevărul pe care Satana îl lipsise de viaţă. Le-a îmbrăcat cu o mai mare prospeţime şi putere decât au avut la

început şi le-a dat lumii pentru beneficiul generaţiilor viitoare”. – Signs of the Times, 1 mai, 1901.

O lucrare asemănătoare

„În timpul Mântuitorului, iudeii acoperiseră giuvaerele preţioase ale adevărului cu gunoiul tradiţiilor şi

fabulelor în aşa fel, încât era imposibil să se facă deosebire între adevăr şi ideile false. Mântuitorul a venit să înlăture

gunoiul superstiţiilor şi al ideilor false îndelung cultivate şi să pună pietrele preţioase ale Cuvântului lui Dumnezeu în

montura adevărului. Ce ar face Mântuitorul, dacă ar veni la noi acum, aşa cum a venit la iudei? El ar face o lucrare

asemănătoare, îndepărtând gunoiul tradiţiilor şi ceremoniilor. Iudeii au fost foarte tulburaţi când El a făcut

lucrarea aceasta. Lucrarea noastră este aceea de a elibera adevărurile preţioase ale lui Dumnezeu de superstiţie

şi idei false. Ce lucrare minunată ne este încredinţată nouă în domeniul Evangheliei! Un înger nu ar putea să descrie

toată slava Planului de Mântuire care a fost descoperit. Biblia ne spune cum a purtat Domnul Hristos păcatele

noastre şi durerile noastre. Aici este descoperit cum mila şi adevărul s-au întâlnit la crucea de pe Golgota, cum

dreptatea şi pacea s-au sărutat, cum neprihănirea lui Hristos poate să-i fi împărtăşită omului căzut. Aici, s-a

manifestat înţelepciunea infinită, dreptatea infinită, mila infinită şi dragostea infinită. În Planul de Mântuire se face

cunoscută adâncimea, înălţimea, lungimea şi adâncimea dragostei şi înţelepciunii, care întrec orice pricepere”. –

Review and Herald, 4 iunie, 1889.

Reformaţiunea

„În timpul veacurilor de apostazie, întunericul a acoperit pământul şi o mare întunecime popoarele, dar

Reformaţiunea i-a trezit pe locuitorii pământului din somnul lor ca de moarte, şi mulţi s-au întors de la vanitatea şi

superstiţiile lor, de la preoţi şi penitenţe, spre a-I sluji Dumnezeului celui viu, spre a căuta adevărul în Cuvântul Său

sfânt, ca pe o comoară ascunsă. Ei au început să lucreze sârguincioşi în mina adevărului, pentru a da la o parte

gunoiul părerilor omeneşti, care îngropase giuvaerele preţioase ale luminii”. – Review and Herald, 22 noiembrie,

1982.

Milleriţii

„Marea dezamăgire din 1844 a fost o încercare grea. Ei nu au avut lumina care i-a fi putut face în stare să

înţeleagă motivul dezamăgirii lor. Unii au renunţat la credinţă, alţii au rămas legaţi de experienţa lor din trecut, dar au

ajuns să fie încurcaţi cu privire la poziţia lor de după 1844. Ei au fost expuşi la ispite şi au primit diferite idei false ca

fiind adevăr biblic. Totuşi, mi s-a arătat că Domnul, în providenţa Sa, va da la o parte gunoiul ideilor false şi le va

descoperi giuvaerele adevărului”. – Manuscript Releases, vol.20, p.378.

În zilele noastre

„Adevăruri măreţe au fost îngropate sub raţionamentele ideilor false, dar ele vor fi găsite de cercetătorul

sârguincios. Când găseşte şi deschide vistieria giuvaerelor preţioase ale adevărului, acesta nu este un jaf, pentru că

toţi aceia care preţuiesc giuvaerele acestea pot să le aibă, iar apoi ei au de asemenea o vistierie pe care să o deschidă

Page 45 of 75

pentru alţii. Acela care împarte nu se lipseşte pe sine de comoară, pentru că atunci când cercetează spre a o putea

prezenta într-o asemenea modalitate încât să-i atragă pe alţii, el găseşte comori noi”. – Manuscript Releases, vol.1, p.40.

Hristos este gata să împrăştie ceaţa

„Scripturile sunt date pentru beneficiul nostru, ca să avem învăţătura care duce la neprihănire. Razele preţioase

ale luminii au fost acoperite de norii ideilor false, dar Hristos este gata să împrăştie ceaţa ideilor false şi a

superstiţiilor şi să ne descopere strălucirea slavei Tatălui, aşa încât să spunem cum au spus ucenicii: ‘Nu ne ardea

inima în noi, când ne vorbea El pe drum?’”. – Publishing Ministry, p.68.

Cercetaţi Scripturile

„A vă ţine departe de cercetarea adevărului nu constituie calea de a aduce la îndeplinire îndemnul

Mântuitorului: ‘Cercetaţi Scripturile’. Oare înseamnă a căuta comori ascunse faptul că numiţi rezultatele muncii

cuiva o grămadă de gunoi şi nu faceţi nicio examinare critică pentru a vedea dacă în colecţia de gânduri pe

care o condamnaţi voi se află sau nu giuvaere preţioase ale adevărului? Oare aceia care au de învăţat aproape

totul se ţin departe de orice adunare unde există ocazia de a cerceta soliile le sunt adresate oamenilor, pur şi simplu

din cauză că îşi imaginează că ideile susţinute de cei ce învaţă adevărul ar putea să nu fie în armonie cu lucrurile pe

care ei le-au conceput ca fiind adevăr? Aşa au făcut iudeii în zilele lui Hristos, iar noi suntem avertizaţi să nu facem

ca ei, fiind determinaţi să alegem întunericul în locul luminii, pentru că ei aveau o inimă rea, a necredinţei, din cauză

că s-au îndepărtat de Dumnezeul cel viu. Niciunul dintre aceia care îşi imaginează că ştiu totul nu este prea bătrân,

sau prea inteligent pentru a învăţa de la cel mai umil dintre solii Dumnezeului celui viu”. – Sfaturi pentru lucrarea

Şcolii de Sabat, p.29.

„Evenimentele legate de încheierea timpului de probă şi de lucrarea de pregătire pentru timpul strâmtorării sunt

prezentate lămurit. Dar mulţimile nu înţeleg mai bine aceste adevăruri importante şi sunt pentru ele ca şi când nu le-ar

fi fost descoperite. Satana veghează să răpească orice impresie care i-ar putea face înţelepţi spre mântuire, iar timpul

încercării îi va găsi nepregătiţi”. – Tragedia veacurilor, p.594.

„Evenimentele viitorului vor fi observate prin cercetarea profeţiei şi vor fi înţelese”. – Review and Herald, 4 aprilie, 1893.

9 – Mâncarea cărţii celei mici

„Şi glasul, pe care-l auzisem din cer, mi-a vorbit din nou, şi mi-a zis: ‘Du-te de ia cărticica deschisă din mâna

îngerului, care stă în picioare pe mare şi pe pământ!’ M-am dus la înger, şi i-am cerut să-mi dea cărticica. ‘Ia-o’, mi-a

zis el, ‘şi mănâncă-o; ea îţi va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea’. Am luat cărticica din mâna

îngerului, şi am mâncat-o: în gura mea a fost dulce ca mierea; dar, după ce am mâncat-o, mi s-a umplut pântecele de

amărăciune” (Apocalipsa 10,8-10).

Un zid de aramă

Page 46 of 75

„Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit; cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după

Numele Tău sunt numit, Doamne, Dumnezeul oştirilor!

N-am şezut în adunarea celor ce petrec, ca să mă veselesc cu ei: de frica puterii Tale, am stat singur la o parte,

căci mă umplusem de mânie. Pentru ce nu mai conteneşte suferinţa mea? Pentru ce mă ustură rana şi nu vrea să se

vindece? Să fii Tu pentru mine ca un izvor înşelător, ca o apă, care seacă? De aceea aşa vorbeşte Domnul: ‘Dacă te

vei lipi iarăşi de Mine, îţi voi răspunde iarăşi, şi vei sta înaintea Mea; dacă vei despărţi ce este de preţ de ce este fără

preţ, vei fi ca gura Mea. Ei să se întoarcă la tine, nu tu să te întorci la ei! Te voi face pentru poporul acesta ca un

zid tare de aramă; ei se vor război cu tine, dar nu te vor birui; căci Eu voi fi cu tine, ca să te scap şi să te

izbăvesc, zice Domnul’” (Ieremia 15,16-20).

Fruntea mai tare ca stânca

„El mi-a zis: ‘Fiul omului, stai în picioare, şi-ţi voi vorbi!’ Cum mi-a vorbit aceste cuvinte, a intrat duh în

mine, şi m-a făcut să stau pe picioare; şi am ascultat la Calce-mi vorbea. El mi-a zis: ‘Fiul omului, te trimit la copiii

lui Israel, la aceste popoare îndărătnice, care s-au răzvrătit împotriva Mea; ei şi părinţii lor au păcătuit împotriva

Mea, până în ziua de azi. Da, copiii aceştia la care te trimit sunt neruşinaţi şi cu inima împietrită. Tu să le spui: Aşa

vorbeşte Domnul, Dumnezeu! Fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, căci sunt o casă de îndărătnici vor şti totuşi

că în mijlocul lor este un prooroc. Tu, fiu al omului, să nu te temi de ei, nici să nu te sperii de cuvintele lor; şi măcar

că ei sunt nişte mărăcini şi spini lângă tine, şi măcar că locuieşti împreună cu nişte scorpii, totuşi nu te teme de

cuvintele lor şi nu te spăimânta de feţele lor, căci sunt o casă de îndărătnici.

„‘Ci să le spui cuvintele Mele, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta; căci sunt nişte îndărătnici! Tu, însă, fiul

omului, ascultă ce-ţi spun! Nu fi îndărătnic, ca această casă de îndărătnici! Deschide-ţi gura, şi mănâncă ce-ţi voi da!’

M-am uitat, şi iată că o mână era întinsă spre mine, şi ţinea o carte în chip de sul. A desfăşurat-o înaintea mea, şi era

scrisă şi pe dinăuntru şi pe din afară; în ea erau scrise bocete, plângeri şi gemete.

„El mi-a zis: ‘Fiul omului, mănâncă ce vei găsi înaintea ta, mănâncă sulul acesta, şi du-te de vorbeşte casei lui

Israel!’ Am deschis gura, şi mi-a dat să mănânc sulul acesta. El mi-a zis: ‘Fiul omului, hrăneşte-ţi trupul şi umple-ţi

măruntaiele cu sulul acesta, pe care ţi-l dau!’ L-am mâncat, şi în gura mea a fost dulce ca mierea.

„El mi-a zis: ‘Fiul omului, du-te la casa lui Israel, şi spune-le cuvintele Mele! Căci nu eşti trimis la un popor cu

o vorbire încurcată şi cu o limbă greoaie, ci la casa lui Israel. Nu la nişte popoare mari, cu o vorbire încurcată şi cu o

limbă greoaie, ale căror cuvinte să nu le poţi pricepe. Negreşit dacă te-aş trimite la ele, te-ar asculta!

„Dar casa lui Israel nu va voi să te asculte, pentru că nu vrea să M-asculte; căci toată casa lui Israel are fruntea

încruntată şi inima împietrită. Iată, îţi voi face faţa tot aşa de aspră ca şi feţele lor, şi fruntea tot aşa de aspră ca fruntea

lor. Îţi voi face fruntea ca un diamant, mai aspră decât stânca. Nu te teme şi nu te speria de ei, căci sunt o casă de

îndărătnici!’

Page 47 of 75

„El mi-a zis: ‘Fiul omului, primeşte în inima ta şi ascultă cu urechile tale toate cuvintele pe care ţi le spun! Du-

te la prinşii de război, la copiii poporului tău: vorbeşte-le, şi, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, să le spui: Aşa

vorbeşte Domnul Dumnezeu!

„Şi Duhul m-a răpit, şi am auzit înapoia mea dârdăitul unui mare cutremur de pământ: slava Domnului s-a

ridicat din locul ei. Am auzit şi vâjâitul aripilor făpturilor vii, care se loveau una de alta, uruitul roţilor de lângă ele, şi

dârdăitul unui mare cutremur de pământ. Când m-a răpit Duhul şi m-a luat, mergeam amărât şi mânios, şi mâna

Domnului apăsa tare peste mine.

“Am ajuns la Tel-Abib, la robii de război care locuiau la râul Chebar, în locul unde se aflau; şi am rămas acolo,

înmărmurit în mijlocul lor, şapte zile. După şapte zile, Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ‘Fiul omului, te pun

păzitor peste casa lui Israel. Când vei auzi un cuvânt, care va ieşi din gura Mea, să-i înştiinţezi din partea Mea!’”

(Ezechiel 2-3,17).

Înţelegerea adevărului

„Înţelegerea adevărului, primirea cu bucurie a soliei, este reprezentată prin mâncarea cărţii celei mici”. – The

Seventh-day Adventist Bible Commentary, vol.7, p.971.

Early Writings, p.259-261 – Contextul

„Am văzut un grup de oameni care stăteau neclintiţi şi atenţi, şi nu-i încurajau în niciun fel pe aceia care voiau

să tulbure credinţa bine întemeiată a bisericii. Dumnezeu îi privea cu un semn de aprobare. Mi-au fost arătate trei

trepte – prima, a doua şi a treia solie îngerească. Îngerul meu însoţitor mi-a zis: ‘Vai de acela care va mişca o piatră,

sau va muta un ac din aceste solii. Adevărata înţelegere a acestor solii este de o importanţă vitală. Destinul sufletelor

depinde de modalitatea în care sunt primite’. Am fost condusă din nou prin perioadele vestirii acestor solii şi am

văzut cât de scump plătise poporul lui Dumnezeu experienţa lui. Ea fusese obţinută prin multă suferinţe şi lupte aspre.

Dumnezeu îi condusese pe cei din poporul Său pas cu pas, până când îi aşezase pe o platformă solidă şi de neclintit.

Am văzut persoane care se apropiau de platformă şi examinau temelia. Unii păşeau imediat pe ea cu bucurie. Alţii au

început să caute greşeli la temelie. Ei doreau să fie făcute îmbunătăţiri, iar apoi platforma va fi mai bună şi poporul va

fi mult mai fericit. Unii au coborât de pe platformă spre a o examina şi au declarat că a fost pusă greşit. Totuşi, am

văzut că aproape toţi stăteau neclintiţi pe platformă şi îi îndemnau pe aceia care coborâseră să înceteze nemulţumirile,

deoarece Dumnezeu a fost Meşterul Constructor, iar ei luptau contra Lui. Ei au rememorat lucrările minunate ale lui

Dumnezeu, care îi condusese pe platforma neclintită şi şi-au ridicat cu toţii ochii spre cer, slăvindu-L pe Dumnezeu

cu voce tare. Faptul acesta i-a influenţat pe unii care se plânseseră şi părăsiseră platforma şi, cu o înfăţişare umilă, ei

au urcat din nou pe ea. – Early Writings, p.259.

Temelia şi Platforma

„Avertizarea a venit: Nu trebuie să fie îngăduit să vină nimic care va tulbura temelia credinţei, pe care am

construit încă de când a venit solia, în 1842, 1843 şi 1844. Eu am fost implicată vestirea acestei solii şi am stat

înaintea lumii încă de atunci, credincioasă luminii pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Noi nu propunem să coborâm de pe Page 48 of 75

platforma pe care au fost puse picioarele noastre, când L-am căutat pe Domnul cu rugăciune stăruitoare, zi de zi,

cercetând lumina. Credeţi că eu aş putea să renunţ la lumina pe care mi-a dat-o Dumnezeu? Ea trebuie să fie ca

Stânca veacurilor. Ea m-a călăuzit mereu de la data când a fost dată”. – Review and Herald, 14 aprilie, 1903.

O lucrare de rătăcire

„Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se

descoperi omul fărădelegii (Sau: omul păcatului), fiul pierzării, potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se

numeşte ‘Dumnezeu’, sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se

drept Dumnezeu. Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, când eram încă la voi?

„Şi acum ştiţi bine ce-l opreşte ca să nu se descopere decât la vremea lui. Căci taina fărădelegii a şi început să

lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum, să fie luat din drumul ei. Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care

Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. Arătarea lui se va face prin

puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase, şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce

sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi.

„Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentru ca toţi cei

ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi” (2 Tesaloniceni 2,3-12).

„Dar iudeii au fost lăsaţi în întuneric deplin”.

„Asemenea iudeilor, care îşi aduceau jertfele lor inutile, ei îşi înalţă rugăciunile inutile spre locaşul pe care l-a

părăsit Isus şi Satana, mulţumit cu amăgirea, îşi atribuie un caracter religios, conduce minţile acestor aşa zişi creştini

la sine însuşi, lucrând cu puterea lui, cu semnele şi minunile lui mincinoase, pentru a-i ţine bine în capcana lui”.

Aceia care au avut o mare lumină şi ocazii favorabile

„‘Vă voi da o inimă nouă, voi pune în voi un duh nou’”. Cred cu toată inima că Duhul lui Dumnezeu se retrage

din lume, iar aceia care au avut o mare lumină şi ocazii favorabile, dar nu le-au folosit, vor fi primii care vor fi

părăsiţi. Ei au întristat şi au îndepărtat Duhul lui Dumnezeu. Activitatea actuală a lui Satana în lucrarea săvârşită

asupra inimilor, asupra bisericilor şi naţiunilor, ar trebui să atragă atenţia fiecărui cercetător al profeţiei. Sfârşitul este

aproape. Bisericile noastre trebuie să se ridice. Puterea de convertire a lui Dumnezeu trebuie să fie experimentată în

inima fiecărui membru, iar atunci vom vedea o lucrare adâncă a Duhului lui Dumnezeu. Simpla iertare a păcatului nu

este singurul rezultat al morţii lui Isus. El a adus o jertfă infinită nu numai pentru ca păcatul să poată fi îndepărtat, ci

şi pentru ca natura omenească să poată fi refăcută, reînfrumuseţată, reconstruită din ruinele ei şi făcută să fie potrivită

pentru prezenţa lui Dumnezeu”. – Selected Messages, cartea 3, p.154.

Nicio solie nouă

„Dumnezeu nu ne dă o solie nouă. Noi trebuie să proclamăm solia care ne-a scos din celelalte biserici în 1843 şi

1844”. – Review and Herald, 19 ianuarie, 1905.

Studiate şi proclamate

Page 49 of 75

„Adevărurile pe care le-am primit în 1841, 1842, 1843 şi 1844 trebuie să fie studiate şi proclamate acum.

Soliile primului, celui de-al doilea şi al treilea înger vor fi proclamate în viitor cu voce tare. Ele vor fi vestite cu o

hotărâre stăruitoare şi cu puterea Duhului”. – Manuscript Releases, vol.15, p.371.

Un păzitor

„După şapte zile, Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ‘Fiul omului, te pun păzitor peste casa lui Israel. Când

vei auzi un cuvânt, care va ieşi din gura Mea, să-i înştiinţezi din partea Mea!’” (Ezechiel 3,16.17).

Ziua vestită de proorocii tăi

„Vai de mine! Căci parcă sunt la strângerea poamelor, şi la strângerea bobiţelor după culesul strugurilor: nu mai

este niciun strugure de mâncare, nici cea dintâi smochină, dorită de sufletul meu! S-a dus omul de bine din ţară, şi nu

mai este niciun om cinstit printre oameni; toţi stau la pândă ca să verse sânge, fiecare întinde o cursă fratelui său.

Mâinile lor sunt îndreptate să facă rău: cârmuitorul cere daruri, judecătorul cere plată, cel mare îşi arată pe faţă ce

doreşte cu lăcomie, şi astfel merg mână-n mână. Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine, cel mai cinstit este mai

rău decât un tufiş de spini. Ziua vestită de toţi proorocii Tăi, pedeapsa Ta se apropie! Atunci va fi uluiala lor. Nu

crede pe un prieten, nu te încrede în ruda cea mai de aproape; păzeşte-ţi uşa gurii de cea care îţi stă în braţe! Căci fiul

batjocoreşte pe tatăl, fata se scoală împotriva mamei ei, nora împotriva soacrei sale; vrăjmaşii omului sunt cei din

casa lui! Eu însă voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele, Dumnezeul meu mă va

asculta. Nu te bucura de mine, vrăjmaşă, căci chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăşi, chiar dacă stau în întuneric,

totuşi Domnul este Lumina mea! Voi suferi mânia Domnului, căci am păcătuit împotriva Lui, până ce El îmi va

apăra pricina şi-mi va face dreptate; El mă va scoate la lumină, şi voi privi dreptatea Lui. Când va vedea vrăjmaşa

mea lucrul acesta, va fi acoperită de ruşine, ea, care-mi zicea: ‘Unde este Domnul, Dumnezeul tău?’ Ochii mei îşi vor

vedea dorinţa împlinită faţă de ea. Atunci ea va fi călcată în picioare ca noroiul de pe uliţă. În ziua, când îţi vor zidi

iarăşi zidurile, în ziua aceea ţi se vor lărgi hotarele. În ziua aceea, vor veni la tine, din Asiria până în Egipt, din Egipt

până la râul, de la o mare la alta, şi de la un munte la altul. Dar mai întâi ţara va fi pustiită din pricina locuitorilor ei,

în urma faptelor lor rele. Paşte-Ţi poporul cu toiagul Tău, paşte turma moştenirii Tale, care locuieşte singură în

pădurea din mijlocul Carmelului; ca să pască pe Basan şi în Galaad, ca în zilele de altă dată’. ‘Îţi voi arăta lucruri

minunate’, zice Domnul, ‘ca în ziua când ai ieşit din ţara Egiptului’” (Mica 7,1-15).

Străjerii Sionului

„Fiul omului, vorbeşte copiilor poporului tău, şi spune-le: ‘Când voi aduce sabia peste vreo ţară, şi poporul ţării

va lua din mijlocul lui pe un om oare care, şi-l va pune ca străjer, dacă omul acela va vedea venind sabia asupra ţării,

va suna din trâmbiţă, şi va da de ştire poporului, şi dacă cel ce va auzi sunetul trâmbiţei nu se va feri, şi va veni

sabia şi-l va prinde, sângele lui să cadă asupra capului lui. Fiindcă a auzit sunetul trâmbiţei, şi nu s-a ferit, de aceea

sângele lui să cadă asupra lui; dar dacă se va feri, îşi va scăpa viaţa. Dacă însă străjerul va vedea venind sabia, şi nu

va suna din trâmbiţă, şi dacă poporul nu va fi înştiinţat, şi va veni sabia şi va răpi viaţa vreunui om, omul acela va

Page 50 of 75

pieri din pricina nelegiurii lui, dar voi cere sângele lui din mâna străjerului’. Acum, fiul omului, te-am pus străjer

peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculţi Cuvântul care iese din gura Mea, şi să-i înştiinţezi din partea Mea”

(Ezechiel 33,2-7).

Două tipuri de străjeri sau păzitori

Câinii muţi

„Toţi păzitorii lui sunt orbi, fără pricepere; toţi sunt nişte câini muţi, care nu pot să latre; aiurează, stau

tolăniţi, şi le place să doarmă. Totuşi sunt nişte câini lacomi, care nu se mai satură. Sunt nişte păstori care nu pot

pricepe nimic; toţi îşi văd de calea lor, fiecare umblă după folosul lui, fără abatere: ‘Veniţi’, zic ei, ‘am să caut vin, şi

ne vom îmbăta cu băuturi tari! Mâine vom face tot ca azi, ba încă şi mai rău!’” (Isaia 56,10-12)

Străjerii de pe ziduri

„Pe zidurile tale, Ierusalime, am pus nişte străjeri, care nu vor tăcea niciodată, nici zi nici noapte! Voi care

aduceţi aminte Domnului de el, nu vă odihniţi de loc!” (Isaia 56,6).

Sfârşitul celor şapte zile

„După şapte zile, Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ‘Fiul omului, te pun păzitor peste casa lui Israel.

Când vei auzi un cuvânt, care va ieşi din gura Mea, să-i înştiinţezi din partea Mea!’” (Ezechiel 3,16.17).

Habacuc

„M-am dus la locul meu de strajă, şi stăteam pe turn ca să veghez şi să văd ce are să-mi spună Domnul, şi ce-mi

va răspunde la plângerea mea. Domnul mi-a răspuns, şi a zis: ‘Scrie proorocia, şi sapă-o pe table, ca să se poată citi

uşor! Căci este o proorocie, a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire, şi nu va minţi; dacă zăboveşte,

aşteaptă-o, căci va veni şi se va împlini negreşit’” (Habacuc 2,1-3).

Efectul fiecărei viziuni

„Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ‘Fiul omului, ce înseamnă acest cuvânt de batjocură, pe care-l

întrebuinţaţi în ţara lui Israel: Zilele se lungesc, şi toate vedeniile rămân neîmplinite?

De aceea spune-le: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Voi face să înceteze acest cuvânt de batjocură, şi nu se

va mai întrebuinţa în Israel. De aceea spune-le: Se apropie zilele, şi toate vedeniile se vor împlini!

Căci nu vor mai fi vedenii mincinoase, nici proorociri înşelătoare, în mijlocul casei lui Israel! Căci Eu, Domnul,

voi vorbi; ce voi spune se va împlini, şi nu va mai fi amânat; da, în zilele voastre, casă de îndărătnici, voi rosti un

cuvânt şi-l voi împlini, zice Domnul, Dumnezeu’.

Cuvântul Domnului mi-a vorbit apoi astfel: ‘Fiul omului, iată, casa lui Israel zice: Vedeniile pe care le are el nu

sunt aproape să se împlinească, şi prooroceşte pentru vremuri depărtate!’ De aceea spune-le: ‘Aşa vorbeşte Domnul,

Page 51 of 75

Dumnezeu: Nu va mai fi zăbavă în împlinirea cuvintelor Mele; ci cuvântul, pe care-l voi rosti, se va împlini, zice

Domnul, Dumnezeu’” (Ezechiel 12,21-28).

Străjerii moderni

Cărările cele vechi

„Aşa vorbeşte Domnul: ‘Staţi în drumuri, uitaţi-vă, şi întrebaţi care sunt cărările cele vechi, care este calea cea

bună: umblaţi pe ea, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre!’ Dar ei răspund: ‘Nu vrem să umblăm pe ele!’ Am

pus nişte străjeri peste voi: Fiţi cu luare aminte la sunetul trâmbiţei! Dar ei răspund: ‘Nu vrem să fim cu luare

aminte!’

„De aceea, ascultaţi, neamuri, şi luaţi seama la ce li se va întâmpla, adunare a popoarelor! Ascultă şi tu,

pământule! Iată, voi aduce peste poporul acesta o nenorocire, care va fi rodul gândurilor lui; căci n-au luat aminte la

Cuvintele Mele, şi au nesocotit Legea Mea. Ce nevoie am Eu de tămâia care vine din Seba, de trestia mirositoare

dintr-o ţară depărtată? Arderile voastre de tot nu-Mi plac, şi jertfele voastre nu-Mi sunt plăcute.

„De aceea, aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată, voi pune înaintea poporului acestuia nişte pietre de poticnire, de care se

vor lovi împreună părinţi şi fii, vecini şi prieteni, şi vor pieri’.

„Aşa vorbeşte Domnul: ‘Iată că vine un popor din ţara de la miază-noapte, un neam mare se ridică de la

marginile pământului. Ei poartă arc şi suliţă; sunt cumpliţi şi fără milă; glasul lor urlă ca marea; sunt călări pe cai, şi

gata de luptă ca un om pregătit de război, împotriva ta, fiică a Sionului!’” (Ieremia 6,16-23).

10 – Isaia 21

O viziune a străjerului

Proorocie asupra pustiei mării

„Proorocie asupra pustiei mării. Cum înaintează vijelia de la miazăzi, aşa vine el din pustie, din ţara

înfricoşată. O vedenie grozavă mi s-a descoperit. Asupritorul asupreşte, pustiitorul pustieşte. ‘Suie-te, Elamule!

Împresoară, Medio! Căci fac să înceteze toate oftările lor’, zice Domnul. De aceea mi s-a umplut inima de nelinişte,

m-apucă durerile, ca durerile unei femei când naşte. Zvârcolirile nu mă lasă s-aud, tremurul mă împiedică să văd.

Îmi bate inima cu putere, m-apucă groaza; noaptea plăcerilor mele ajunge o noapte de spaimă. Ei pun masa, straja

veghează, şi ei mănâncă, beau. Dar deodată se aude strigând: În picioare, voivozi! Ungeţi scutul! Căci aşa mi-a

vorbit Domnul: ‘Du-te şi pune un străjer, ca să dea de veste despre ce va vedea’”.

Călăreţi cu cămile şi măgari

„El a văzut călărime, călăreţi doi câte doi, călăreţi pe măgari, călăreţi pe cămile; şi asculta cu luare aminte,

cu cea mai mare băgare de seamă. Apoi a strigat, ca un leu: Doamne, am stat mereu în turnul meu de pază, şi

stăteam de strajă în toate nopţile. Şi iată că a venit călărime şi călăreţi doi câte doi’. Apoi a luat iarăşi cuvântul, şi a

Page 52 of 75

zis: ‘A căzut, a căzut Babilonul, şi toate icoanele dumnezeilor lui sunt sfărâmate la pământ!’ O, poporul meu, care ai

fost stropşit ca boabele de grâu din aria mea, ce am auzit de la Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, aceea vă

vestesc.

„Proorocie asupra Dumei. [Tăcere – un fiu al lui Ismael, Geneza 24,15] Mi se strigă din Seir [Edom: păros,

relaţii de căsătorie cu Ismael, Geneza 28,9]: ‘Străjerule, cât mai este din noapte?’ ‘Străjerule, mai este mult din

noapte?’ Străjerul răspunde: ‘Vine dimineaţa, şi este tot noapte. Dacă vreţi să întrebaţi, întrebaţi; întoarceţi-vă, şi

veniţi iarăşi’”.

„Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze” (Ioan

9,4).

„Am primit scrisori în care sunt întrebată dacă am vreo lumină specială cu privire la data când se va încheia

timpul de probă, iar eu răspuns că am doar această solie de vestit, şi anume că acum este timpul să lucrăm, cât este

ziuă, pentru că vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze”. – Selected Messages, cartea 1, 192.

Proorocie asupra Arabiei

„Veţi petrece noaptea în tufele Arabiei, cete de negustori din Dedan! [strănepotul arab al lui Avraam, din

Chetura] Duceţi apă celor ce le este sete; locuitorii ţării Tema [descendent al lui Ismael, Geneza 25,15] duceţi pâine

fugarilor! Căci ei fug dinaintea săbiilor, dinaintea săbiei scoase din teacă, dinaintea arcului încordat, şi dinaintea unei

lupte înverşunate.

„Căci aşa mi-a vorbit Domnul: ‘Încă un an, ca anii unui simbriaş, şi s-a isprăvit cu toată slava Chedarului

[fiul lui Ismael, Geneza 25,13] Nu va mai rămânea decât un mic număr din vitejii arcaşi, fii ai Chedarului, căci

Domnul, Dumnezeul lui Israel, a spus-o’”.

O criză

„Caracterul se dă pe faţă în timp de criză. Când vocea stăruitoare a anunţat în miez de noapte: ‘Iată mirele,

ieşiţi-i în întâmpinare’, şi fecioarele adormite s-au trezit din somn, s-a văzut cine era pregătit pentru acel eveniment.

Ambele categorii de fecioare au fost luate prin surprindere, dar una a fost pregătită pentru situaţia de urgenţă, iar

cealaltă a fost găsită nepregătită. Tot astfel, acum, o nenorocire neaşteptată, care aduce sufletul faţă în faţă cu

moartea, va arăta dacă există o vreo credinţă adevărată în făgăduinţele lui Dumnezeu. Ea va arăta dacă sufletul este

susţinut prin har. La încheierea timpului de probă a omenirii, marea încercare finală vine când va fi prea târziu pentru

a împlini nevoia sufletului”. – Parabolele Domnului Hristos, p.412.

Proorocie asupra văii vedeniilor

„Ce este de vă suiţi cu toţii pe acoperişuri, cetate gălăgioasă, plină de zarvă, cetate veselă! Morţii tăi nu vor

pieri ucişi de sabie, nici nu vor muri luptând. Ci toate căpeteniile tale fug împreună, sunt luaţi prinşi de arcaşi; toţi

locuitorii tăi ajung deodată robi, în timp ce o iau la fugă în depărtare.

„De aceea zic: ‘Întoarceţi-vă privirile de la mine, lăsaţi-mă să plâng cu amar; nu stăruiţi să mă mângâiaţi

pentru nenorocirea fiicei poporului meu! Căci este o zi de necaz, de zdrobire şi de învălmăşeală, trimisă de Domnul, Page 53 of 75

Dumnezeul oştirilor, în valea vedeniilor. Se dărâmă zidurile, şi răsună ţipete de durere spre munte’”.

„Cine sunt cei ce stau în sfatul lui Dumnezeu în acest timp? Să fie oare aceia care scuză efectiv relele din

mijlocul poporului declarat al lui Dumnezeu şi care cârtesc în inimile lor, dacă nu chiar pe faţă, împotriva celor ce

mustră păcatul? Să fie oare aceia care iau poziţie împotriva lor şi simpatizează cu cei ce comit nelegiuirea? Cu

siguranţă, nu! Dacă nu se pocăiesc şi nu părăsesc lucrarea lui Satana, aceea de a oprima pe cei ce au povara lucrării şi

de a sprijini mâinile ridicate ale păcătoşilor din Sion, ei nu vor primi niciodată semnul sigiliului aprobării lui

Dumnezeu. Se vor prăbuşi în distrugerea generală a celor răi, reprezentată de lucrarea celor cinci bărbaţi care poartă

unelte de nimicire. Observaţi punctul acesta cu atenţie: Cei care primesc semnul curat al adevărului lucrat în ei prin

puterea Duhului Sfânt, reprezentat printr-un însemn făcut de bărbatul îmbrăcat în haina de in, sunt cei ‘care suspină şi

gem din cauza tuturor urâciunilor care se înfăptuiesc’ în biserică. Dragostea lor pentru puritate, pentru onoarea şi

slava lui Dumnezeu este atât de mare şi au, în ce priveşte păcatul, o percepţie aşa de clară despre caracterul său peste

măsură de păcătos, încât sunt reprezentaţi ca fiind în agonie, suspinând şi plângând chiar. Citiţi capitolul 9 din

Ezechiel”. – Mărturii, vol.3, p.267.

„Elamul poartă tolba cu săgeţi; care de luptători, de călăreţi înaintează; Chirul dezveleşte scutul. Cele mai

frumoase văi ale tale sunt pline de care, şi călăreţii se înşiruie de bătaie la porţile tale.

„Cele din urmă şanţuri de întărire ale lui Iuda sunt silite, şi în ziua aceasta cercetezi tu armăturile din casa

pădurii. Vă uitaţi la spărturile cele multe făcute cetăţii lui David, şi opriţi apele iazului de jos. Număraţi casele

Ierusalimului, şi le stricaţi, ca să întăriţi zidul. Faceţi o cămară între cele două ziduri, pentru apele iazului celui vechi;

dar nu vă uitaţi spre Cel ce a vrut aceste lucruri, nu vedeţi pe Cel ce de mult le-a pregătit”.

În ziua aceea

„Şi totuşi Domnul, Dumnezeul oştirilor, vă cheamă în ziua aceea să plângeţi şi să vă bateţi în piept, să vă

radeţi capul şi să vă încingeţi cu sac. Dar iată, în schimb, veselie şi bucurie! Se junghie boi şi se taie oi, se mănâncă

la carne şi se bea la vin: ‘Să mâncăm şi să bem, căci mâne vom muri!’

„Domnul oştirilor mi-a descoperit, şi mi-a zis: ‘Nu, nelegiuirea aceasta nu vi se va ierta până nu veţi muri, zice

Domnul, Dumnezeul oştirilor’.

„Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor: ‘Du-te la curteanul acela, la Şebna, dregătorul casei

împărăteşti, şi zi-i: Ce ai tu aici la tine, şi pe cine ai aici, de-ţi sapi aici un mormânt?` El îşi sapă un mormânt sus

pe înălţime, îşi scobeşte o locuinţă în stâncă! Iată, Domnul te va azvârli cu o aruncătură puternică, te va învârti ca pe

un ghem. Te va azvârli, te va azvârli ca pe o minge, pe un pământ întins, şi acolo vei muri, acolo vor veni carele

tale cele strălucite, tu, ocara casei stăpânului tău!

„‘Vei fi izgonit din dregătoria ta, şi te va smulge Domnul din locul tău’”.

„El va ridica dintre oamenii obişnuiţi, bărbaţi şi femei care să îndeplinească lucrarea Lui, întocmai precum, în

vechime, a chemat nişte pescare pentru a-I fi ucenici. În curând va avea loc o trezire care îi va surprinde pe mulţi. Cei

care nu-şi dau seama de ceea ce trebuie făcut, vor fi trecuţi cu vederea, iar solii cereşti vor lucra cu aceia care sunt

Page 54 of 75

consideraţi oameni de rând, pregătindu-i să ducă adevărul în multe locuri…. În ultima lucrare solemnă, puţini oameni

mari vor fi angajaţi.... În vremea noastră, Dumnezeu va face o lucrare la care puţini se aşteaptă. El îi va chema şi îi va

evidenţia în mijlocul nostru, pe aceia care au fost învăţaţi mai degrabă prin ungerea Duhului Său , decât prin

învăţătura formală, dobândită în instituţiile de învăţământ. Şcolile nu sunt demne de dispreţuit şi de condamnat; ele

sunt rânduite de Dumnezeu, dar nu pot oferi decât calificări exterioare. Dumnezeu va dovedi că El nu depinde de

învăţaţi, muritori care îşi dau singuri importanţă…. Lumina le va fi dată numai sufletelor care o caută cu

seriozitate şi primesc cu bucurie fiecare rază de iluminare divină din Cuvânt Său sfânt. Doar prin aceste suflete va

descoperi Dumnezeu acea lumină şi putere, care vor lumina pământul cu slava Sa…. Sunt necesare disciplina

spiritului, curăţia inimii şi a cugetului. Ele sunt de o mai mare valoare decât talentul strălucitor, tactul sau cunoştinţa.

O minte obişnuită, învăţată să asculte un ‘Aşa zice Domnul’, este mai bine calificată pentru lucrarea lui Dumnezeu,

decât sunt cei care au capacităţi, dar nu le folosesc cum trebuie…. Lucrătorii vor fi calificaţi mai degrabă prin

ungerea Duhului Sfânt, decât prin educarea în instituţiile de învăţământ. Bărbaţi ai credinţei şi ai rugăciunii vor fi

îndemnaţi să meargă înainte cu zel sfânt, vestind cuvintele date lor de Dumnezeu. – Evenimentele ultimelor zile,

p.204-205.

Cheia casei lui David

„În ziua aceea, zice Domnul, voi chema pe robul Meu Eliachim, fiul lui Hilchia, îl voi îmbrăca în tunica ta, îl

voi încinge cu brâul tău, şi voi da puterea ta în mâinile lui. El va fi un tată pentru locuitorii Ierusalimului şi pentru

casa lui Iuda. Voi pune pe umărul lui cheia casei lui David: când va deschide el, nimeni nu va închide, şi când va

închide el, nimeni nu va deschide. Îl voi împlânta ca pe un drug într-un loc tare, şi va fi un scaun de slavă pentru casa

tatălui său. Pe el se va sprijini toată slava casei tatălui său, odraslele alese şi de ocară, toate sculele cele mici, atât

lighenele cât şi vasele”.

„Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: ‘Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ţine cheia lui David, Cel

ce deschide, şi nimeni nu va închide, Cel ce închide, şi nimeni nu va deschide: Ştiu faptele tale: iată ţi-am pus înainte

o uşă deschisă, pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puţină putere, şi ai păzit Cuvântul Meu, şi n-ai tăgăduit

Numele Meu”.

„În ziua aceea, zice Domnul oştirilor, drugul acela împlântat într-un loc tare va fi scos, va fi tăiat şi va

cădea, şi povara care era pe el va fi nimicită, căci Domnul a vorbit” (Isaia 21 şi 22).

„Din zilele părinţilor noştri, am fost foarte vinovaţi până în ziua de azi, şi din pricina fărădelegilor noastre am

fost daţi, noi, împăraţii noştri şi preoţii noştri, în mâinile împăraţilor străini, pradă săbiei, robiei, jafului, şi ruşinii care

ne acopere astăzi faţa. Şi totuşi Domnul, Dumnezeul nostru, S-a îndurat de noi, lăsându-ne câţiva oameni scăpaţi, şi

dându-ne un adăpost în locul Lui cel sfânt, ca să ne lumineze ochii şi să ne dea puţină răsuflare în mijlocul robiei

noastre. Căci suntem robi, dar Dumnezeu nu ne-a părăsit în robia noastră. A îndreptat spre noi bunăvoinţa împăraţilor

Perşilor şi ei ne-au dat o nouă putere de viaţă, ca să putem zidi Casa Dumnezeului nostru, şi să-i dregem

dărâmăturile, făcându-ne astfel rost de un loc de adăpost în Iuda şi la Ierusalim” (Ezra 9,7-9).

Page 55 of 75

11- Apocalipsa 18

O lumină specială – iluminată de slava Sa

„Am declarat că eram acţionar şi nu puteam îngădui ca hotărârea să fie aprobată, că trebuia să fie o lumină

specială pentru cei din poporul lui Dumnezeu, pe măsură ce se apropiau de evenimentele finale ale istoriei

acestui pământ. Un alt înger trebuia să vină din cer cu o solie şi întregul pământ urma să fie luminat de slava lui. Ar

fi imposibil să spunem cu exactitate cum va veni această lumină suplimentară. Ea ar putea să vină într-o

modalitate foarte neaşteptată, într-o modalitate care nu se va potrivi cu ideile pe care mulţi le-au conceput. Nu

este deloc neobişnuit, sau în contradicţie cu lucrările şi căile lui Dumnezeu, să-i trimită lumină poporului Său

pe căi neaşteptate”. – Manuscript Releases, vol.13, 334.

Cele şapte tunete

„Şi a strigat cu glas tare, cum răcneşte un leu. Când a strigat el, cele şapte tunete au făcut să se audă glasurile

lor. Şi când au făcut cele şapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; şi am auzit din cer un

glas, care zicea: ‘Pecetluieşte ce au spus cele şapte tunete, şi nu scrie ce au spus!’” (Apocalipsa 10,3.4).

„Apoi mi-a zis: ‘Să nu pecetluieşti cuvintele proorociei din cartea aceasta. Căci vremea este aproape’”

(Apocalipsa 22,10).

O carte sigilată

„Cartea Apocalipsei este o carte sigilată, dar este de asemenea o carte deschisă, care raportează evenimentele

minunate ce trebuie să aibă loc în zilele din urmă ale istoriei acestui pământ. Învăţăturile ei sunt precise, nu mistice şi

neinteligibile, iar Dumnezeu doreşte ca noi să o înţelegem”. – Signs of the Times, 11 ianuarie, 1899.

Numai pentru cei care resping

„Cartea Apocalipsei trebuie să le fie explicată oamenilor. Mulţi au fost învăţaţi că această carte este sigilată, dar

ea este sigilată numai pentru cei ce resping lumina şi adevărul. Adevărul pe care îl conţine trebuie să fie vestit,

aşa încât oamenii să aibă ocazia de a se pregăti pentru evenimentele care se vor desfăşura în curând . Solia

îngerului al treilea să fie prezentată ca fiind singura speranţă de mântuire pentru o lume ce piere. – Evanghelizarea,

p.195.

Combinate în una

„Astfel, esenţa soliei celui de-al doilea este vestită din nou lumii prin celălalt înger care luminează pământul

cu slava lui. Toate soliile acestea sunt combinate în una, spre a le fi prezentate oamenilor în zilele finale ale istoriei

pământului. Toată lumea va fi pusă la încercare şi toţi cei care au fost în întuneric şi în eroare cu privire la Sabatul

poruncii a patra vor înţelege ultima solie de har care trebui să le fie vestită oamenilor”. – Selected Messages, cartea 2,

p.116.

Page 56 of 75

Combinate

„Marea solie, combinând soliile primului, al doilea şi al treilea înger, trebuie să-i fie vestită lumii. Aceasta

trebuie să fie povara lucrării noastre”. – The Seventh-day Adventist Bible Commentary, vol.7, p.949.

Prima şi a doua solie îngerească sunt repetate

„Întregul pământ trebuie să fie luminat de slava Domnului. Cei cu inima curată Îl vor vedea pe Dumnezeu.

Aceia care Îl urmează pe Miel oriunde merge El vor primi putere de la îngerul care coboară din cer cu ‘o putere

mare’. Prima solie trebuie să fie repetată proclamând cea de a doua venire a lui Hristos în lumea noastră. Cea

de a doua solie îngerească trebuie să fie repetată, ‘A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al

dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte; pentru că toate neamurile

au băut din vinul mâniei curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi negustorii pământului s-au îmbogăţit

prin risipa desfătării ei’ (Apocalipsa 18,2.3)”. – Manuscript Releases, vol.16, p.40.

O voce tare – putere tot mai mare

„Adevărul pentru timpul acesta, solia îngerului al treilea, trebuie să fie proclamat cu voce tare, semnificând o

putere tot mai mare, pe măsură ce ne apropiem de marea încercare finală…. Adevărul prezent pentru timpul acesta

cuprinde soliile, solia îngerului al treilea urmând după prima şi a doua solie. Prezentarea acestei solii cu tot ce

cuprinde ea constituie lucrarea noastră. Noi suntem poporul rămăşiţei din aceste zile din urmă, care trebuie să

propovăduiască adevărul şi să vestească strigătul mesajului minunat şi distinctiv al îngerului al treilea, sunând din

trompetă cu un ton sigur. Adevărul veşnic, la care am aderat de la început, trebuie să fie păstrat cu toată

importanţa lui crescândă până la încheierea timpului de probă. Trâmbiţa nu trebuie să sune cu un ton nesigur….

„Solia aceasta trebuie să ajungă la biserici. Trebuie să ne gândim la planurile cele mai bune pentru a realiza

lucrul acesta…. Credinţa, credinţa cea veşnică în adevărul din trecut şi în cel prezent, trebuie să fie subiectul

cuvântărilor şi al rugăciunilor şi să fie prezentată prin scrieri şi predicare.

„Solia îngerului al treilea, cu termenii ei clari şi definiţi, trebuie să fie avertizarea principală. Tot ce cuprinde ea

să fie explicat într-o modalitate inteligibilă pentru minţile raţionale din zilele noastre”. – Manuscript Releases, vol.9,

p.291.

Începutul

„Timpul de încercare este chiar acum, deoarece strigătul îngerului al treilea a început deja prin descoperirea

neprihănirii lui Hristos, Răscumpărătorul care iartă păcatul. Acesta este începutul luminii îngerului a cărui slavă

va umple tot pământul. Lucrarea tuturor celor care au auzit solia de avertizare este aceea de a-L înălţa pe Isus, de a-

L prezenta lumii, aşa cum este descoperit în tipuri, reprezentat în simboluri şi manifestat în descoperirile profeţilor şi

aşa cum este arătat în învăţăturile date ucenicilor Săi şi în minunile uimitoare săvârşite pentru fiii oamenilor.

Cercetaţi Scripturile, pentru că ele mărturisesc despre El”. – Selected Messages, cartea 1, p.362.

Îngerii

Page 57 of 75

„‘Un alt înger’ trebuie să coboare din cer. Îngerul acesta reprezintă vestirea soliei strigătului cu glas tare,

care trebuie să vină de la aceia care pregătesc vestirea aceasta cu putere şi glas tare: ‘A căzut, a căzut Babilonul cel

mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte’

(Apocalipsa 18,1.2)”. – Selected Messages, cartea 3, p.412.

Poporul lui Dumnezeu

„Ioan a văzut ‘coborându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere, şi pământul s-a luminat de slava lui’

(Apocalipsa 18,1). Lucrarea aceasta este vocea poporului lui Dumnezeu, care proclamă o solie de avertizare

pentru lume”. – The 1888 Materials, p.926.

„Am avut ocazii preţioase de a câştiga experienţă. Am trecut prin perioadele soliilor celor trei îngeri. Ei sunt

reprezentaţi zburând prin mijlocul cerului, proclamând o solie de avertizare pentru lume şi având o misiune specială

pentru oamenii care trăiesc în ultimele zile ale istoriei acestui pământ. Nimeni nu aude glasul acestor îngeri, deoarece

ei sunt un simbol al poporului lui Dumnezeu, care lucrează în armonie cu cerul. Bărbaţi şi femei, iluminaţi de

Duhul lui Dumnezeu, sunt sfinţiţi prin adevăr şi proclamă cele trei solii în ordinea lor. – Schiţe din viaţă, p.429.

Lucrarea

“Îngerul al treilea este reprezentat zburând prin mijlocul cerului şi simbolizează lucrarea acelora care proclamă

soliile primului, celui de-al doilea şi al treilea înger. Toate sunt legate între ele”. – Selected Messages, cartea 3, p.405.

Strigătul de la miezul nopţii unit cu solia a doua

“Mi-a fost arătat interesul pe care tot cerul îl avusese faţă de lucrarea care se desfăşura pe pământ. Domnul Isus

a trimis un înger puternic [primul înger] să coboare şi să-i avertizeze pe locuitorii pământului să se pregătească

pentru cea de a doua venire a Sa. Când îngerul a părăsit prezenţa lui Isus din cer, o lumină nespus de strălucitoare a

mers înaintea lui. Mi s-a spus că misiunea lui era aceea de a lumina pământul cu slava lui şi de a-i avertiza pe

oameni cu privire la mânia viitoare a lui Dumnezeu. Mulţimile au primit lumina….

„Un alt înger puternic [al doilea înger] a fost trimis să coboare pe pământ. Isus a pus în mâna lui o scriere şi,

când a venit pe pământ, el a strigat: ‘A căzut, a căzut Babilonul’….

„Când poporul lui Dumnezeu s-a unit în vestirea strigătului celui de-al doilea înger, oştirea cerească a observat

cu interesul cel mai adânc efectul soliei….

„Domnul Isus a trimis alţi îngeri [strigătul de la miezul nopţii/plural] să zboare rapid pentru a înviora şi

pentru a întări credinţa scăzută a celor din poporul Său şi pentru a-i pregăti să înţeleagă solia îngerului al doilea şi

acţiunea importantă care urma să se desfăşoare curând în cer. Am văzut că îngerii aceştia au primit o putere mare şi

lumină de la Isus şi au zburat rapid pe pământ pentru a-şi îndeplini misiunea de a-l ajuta pe îngerul al doilea în

lucrarea lui. O lumină mare a strălucit asupra poporului lui Dumnezeu, în timp ce îngerii au strigat, ‘Iată, Mirele

vine, ieşiţi-I în întâmpinare’”. – Early Writings, p.245-248.

Uniţi cu îngerul al treilea

Page 58 of 75

„Am văzut îngerii grăbindu-se încolo şi încoace în cer, coborând pe pământ şi urcând din nou la cer, pentru a

pregăti împlinirea unui eveniment important. Apoi am văzut un alt înger puternic [singular] trimis să coboare pe

pământ spre a-şi uni vocea cu îngerul al treilea [singular] şi spre a da putere soliei lui. Îngerului i-au fost date o

mare putere şi slavă, iar când a coborât, pământul a fost luminat de slava lui. Lumina care a însoţit îngerul acesta

[singular] a străbătut pretutindeni, când el [singular] a strigat cu putere, cu glas tare: ‘A căzut, a căzut Babilonul cel

mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi

urâte’. Solia cu privire la căderea Babilonului, aşa cum a fost vestită de îngerul al doilea, [singular] este repetată, cu

menţiunea suplimentară a corupţiei care a pătruns în biserici după 1844. Lucrarea acestui înger [singular] intervine la

timpul potrivit pentru a se alătura în ultima mare lucrare a soliei îngerului al treilea şi ajunge să fie vestită cu glas

tare. În felul acesta, cei care alcătuiesc poporul lui Dumnezeu sunt pregătiţi să reziste în ceasul ispitirii, pe care îl vor

înfrunta în curând. Am văzut că asupra lor se afla o mare lumină, iar ei s-au unit spre a propovădui fără teamă solia

îngerului al treilea.

„Îngerii [plural] au fost trimişi spre a ajuta îngerul cel puternic venit din cer , iar eu am auzit voci [plural]

care păreau să răsune pretutindeni: ‘Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi

loviţi cu urgiile ei!’ Solia această părea să fie o adăugare la solia a treia, unindu-se cu ea, când strigătul de la

miezul nopţii [plural] s-a alăturat soliei îngerului al doilea [singular] în 1844. Slava lui Dumnezeu a fost asupra

sfinţilor aşteptători şi răbdători, iar ei au vestit fără teamă ultima avertizare solemnă, proclamând căderea Babilonului şi chemând poporul lui Dumnezeu să iasă afară din Babilon ca să scape de soarta lui îngrozitoare”. – Early Writings, p.277.

Apocalipsa 18,4

„Apocalipsa 18 indică spre timpul când, ca rezultat al respingerii întreitei avertizări din Apocalipsa 14,6-12,

biserica va atinge pe deplin starea prezisă de îngerul al doilea, iar poporul lui Dumnezeu care se află încă în

Babilon va fi chemat să rupă legătura cu el. Solia aceasta este ultima care va fi vestită vreodată în lume şi ea îşi va

îndeplini lucrarea. Când aceia care ‘n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire’ vor fi lăsaţi să primească

o amăgire puternică şi să creadă o minciună, atunci lumina adevărului va străluci asupra tuturor celor a căror inimă

este deschisă pentru a o primi şi toţi copiii Domnului care rămân în Babilon vor asculta chemarea: ‘Ieşiţi din

mijlocul ei, poporul Meu’ (Apocalipsa 18,4)”. – Maranatha, p.173.

Când este dat decretul

„Nimeni nu va fi condamnat, până când nu va avea lumina şi până când nu va înţelege obligaţia poruncii a

patra. Totuşi, când se va da decretul de impunere a sabatului contrafăcut şi când strigătul cu glas tare al

‘îngerului al treilea’ îi va avertiza pe oameni împotriva închinării la fiară şi la chipul ei, linia de demarcaţie între

adevăr şi falsitate va fi trasată cu claritate. Atunci, aceia care vor continua în nelegiuire vor primi semnul fiarei”. –

Signs of the Times, 8 noiembrie, 1899.

„Profetul spune: ‘Am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat

de slava lui. El a strigat cu glas tare, şi a zis: A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor’

Page 59 of 75

(Apocalipsa 18,1.2). Această solie este aceeaşi solie care a fost vestită de îngerul al doilea….

„Când Şi-a început lucrarea de slujire publică, Isus a curăţit Templul de profanarea lui nelegiuită. Printre

ultimele acte ale lucrării Sale a fost cea de a două curăţire a Templului. Tot aşa, în ultima lucrare de avertizare a

lumii, bisericilor le sunt adresate două chemări distincte. Solia îngerului al doilea este: ‘A căzut, a căzut Babilonul,

cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!’ (Apocalipsa 14,8). Iar în strigătul cu glas

tare al soliei îngerului al treilea, din cer se aude o voce spunând: ‘Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi

părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit şi au ajuns până la cer, şi

Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei’ (Apocalipsa 18,4.5)”. – Selected Messages, cartea 2, p.118.

Matei 25

„Mulţi care au auzit soliile primului şi celui de-al doilea înger au crezut că vor trăi pentru a-L vedea pe

Hristos venind pe norii cerului. Dacă toţi aceia care au declarat a crede adevărul şi-ar fi îndeplinit partea ca nişte

fecioare înţelepte, solia ar fi fost deja propovăduită până acum în orice neam, seminţie, limbă şi popor. Totuşi, cinci

fecioare au fost înţelepte şi cinci au fost neînţelepte. Adevărul ar fi trebuit să fie propovăduit de cele zece fecioare,

dar numai cinci făcuseră pregătirea esenţială pentru a se alătura celor din grupul care a umblat în lumina care venise

la ei. Solia îngerului al treilea a fost necesară. Ea a trebuit să fie propovăduită. Mulţi care au ieşit să-L întâmpine pe

Mire în timpul soliilor primului şi celui de-al doilea înger au refuzat solia îngerului al treilea, ultima solie crucială

care trebuie să-i fie vestită lumii.

„O lucrare similară va fi îndeplinită, când celălalt înger, reprezentat în Apocalipsa 18, îşi va vesti solia lui.

Solia primului, celui de-al doilea şi al treilea înger va trebui să fie repetată. Chemarea va fi adresată bisericii

(Apocalipsa 18,2-5 – citat).

„Luaţi fiecare verset din capitolul acesta şi citiţi-l cu atenţie, îndeosebi pe ultimele două: ‘Lumina lămpii nu va

mai lumina în tine, şi nu se va mai auzi în tine glasul mirelui şi al miresei, pentru că negustorii tăi erau mai marii

pământului, pentru că toate neamurile au fost amăgite de vrăjitoria ta, şi pentru că acolo a fost găsit sângele

proorocilor şi al sfinţilor şi al tuturor celor ce au fost junghiaţi pe pământ’.

„Parabola celor zece fecioare a fost prezentată de Hristos Însuşi şi fiecare detaliu trebuie să fie studiat cu

atenţie. Va veni un timp când uşa va fi închisă. Noi suntem reprezentaţi fie de fecioarele înţelepte, fie de cele

neînţelepte. Acum nu putem să facem deosebirea, nici nu avem autoritatea de a spune cine sunt înţelepţi şi cine sunt

neînţelepţi. Sunt unii care susţin adevărul într-o modalitate lipsită de neprihănire, iar aceştia par să fie înţelepţi în

exterior”. – Manuscript Releases, vol.16, p.270.

Uşa închisă

„Când aceia care au avut lumină din belşug vor abandona restricţia pe care o impune Cuvântul lui Dumnezeu şi vor anula

Legea Sa, vor veni alţii spre a le ocupa locul şi spre a lua coroana lor”. – Review and Herald, 15 iunie, 1897.

„Apoi am auzit din cer un alt glas care zicea: ‘Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele

ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!’” (Apocalipsa 18,4).

Page 60 of 75

„O, de ar şti oamenii timpul cercetării lor! Sunt mulţi cei care încă nu au auzit adevărul cercetător pentru acest

timp. Sunt mulţi cu care Spiritul lui Dumnezeu se luptă. Timpul judecăţilor nimicitoare ale lui Dumnezeu este

timpul harului pentru cei care nu au avut prilej să afle care este adevărul. Domnul va privi asupra lor cu duioşie.

Inima Lui plină de îndurare e mişcată; mâna Lui este încă întinsă pentru a mântui, în timp ce uşa e închisă pentru

cei care nu vor să intre”. Mărturii, vol.9, p.97.

Paralele

„Dumnezeu le-a dat soliilor din Apocalipsa 14 locul lor în linia profeţiei, iar lucrarea lor nu trebuie să înceteze

până la încheierea istoriei acestui pământ. Soliile primului şi celui de-al doilea înger constituie încă adevărul pentru

timpul acesta şi trebuie să continue în paralel cu aceasta care urmează. Îngerul al treilea îşi vesteşte avertizarea cu

glas tare. ‘După aceea’, a zis Ioan, ‘am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere, şi pământul

s-a luminat de slava lui’. În iluminarea aceasta, lumina tuturor celor trei solii este combinată”. – The 1888

Materials, p.804.

Atunci se vor împlini cuvintele din Apocalipsa 18,1-3

„De unde vine vorba că eu am declarat că New York trebuie să fie spulberat de un val puternic? Eu nu am spus

niciodată lucrul acesta. În timp ce priveam clădirile mari care se ridicau acolo etaj peste etaj, eu am spus: ‘Ce

evenimente îngrozitoare vor avea loc când Domnul Se va scula să îngrozească pământul! Atunci se vor împlini

cuvintele din Apocalipsa 18,1-3’. Întregul capitol al optsprezecelea din Apocalipsa este o avertizare cu privire la ce

va veni pe pământ. Totuşi, eu nu am nicio lumina specială cu privire la ce va veni peste New York, ştiu doar că într-

o zi clădirile mari vor fi dărâmate prin zguduirile produse de puterea lui Dumnezeu. Din lumina care mi-a fost dată,

ştiu că nimicirea se află în lume. Un singur cuvânt de la Domnul, o atingere a puterii Sale, şi aceste construcţii masive

vor cădea. Vor avea loc evenimente aşa de înspăimântătoare, încât nu putem să ni le imaginăm”. – Review and

Herald, 5 iulie, 1906.

12 – Islamul şi Ismael

Poporul din vechime

„Aşa vorbeşte Domnul, Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul lui, Domnul oştirilor: ‘Eu sunt Cel dintâi şi Cel

de pe urmă, şi afară de Mine, nu este alt Dumnezeu. Cine a făcut proorocii ca Mine să spună şi să-Mi dovedească, de

când am făcut pe oameni din vremile străvechi? Să vestească viitorul şi ce are să se întâmple! Nu vă temeţi, şi nu

tremuraţi, căci nu ţi-am vestit şi nu ţi-am spus Eu de mult lucrul acesta? Voi Îmi sunteţi martori! Este oare un alt

Dumnezeu afară de Mine? Nu este altă Stâncă, nu cunosc alta!” (Isaia 44,6-8).

Numărul doisprezece

„Dar şi cu privire la Ismael te-am ascultat. Iată, îl voi binecuvânta, îl voi face să crească, şi îl voi înmulţi nespus de mult;

doisprezece voievozi va naşte, şi voi face din el un neam mare” (Geneza 17,20. Vezi de asemenea Geneza 25,12-16).

Page 61 of 75

Binecuvântarea patriarhală: O profeţie cu privire la timpul sfârşitului

„Iacov a chemat pe fiii săi, şi a zis: ‘Strângeţi-vă, şi vă voi vesti ce vi se va întâmpla în vremile care vor veni.

Aceştia sunt toţi cei ce alcătuiesc cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi acestea sunt lucrurile, pe care li le-a

spus tatăl lor, când i-a binecuvântat. I-a binecuvântat, pe fiecare cu o binecuvântare deosebită” (Geneza 49,1.28).

„În cele din urmă, toţi fiii lui Iacov s-au strâns în jurul patului său de moarte. Iacov i-a chemat pe fiii săi şi le-a

zis: ‘Strângeţi-vă şi ascultaţi, fii ai lui Iacov. Ascultaţi pe tatăl vostru Israel’ şi vă voi vesti ce vi se va întâmpla în

vremurile care vor veni’ (Geneza 49,1-2). Adesea, foarte îngrijorat, el se gândise la viitorul lor şi se străduise să-şi

zugrăvească sieşi istoria diferitelor seminţii. Acum, când copiii săi aşteptau să primească ultima sa binecuvântare,

Spiritul Inspiraţiei a venit asupra sa şi înaintea lui se desfăşura, într-o viziune profetică, viitorul urmaşilor săi.

Numele fiilor lui au fost menţionate unul după altul, caracterul fiecăruia a fost descris şi istoria viitoare a

seminţiilor a fost profetizată succint”. – Patriarhi şi profeţi, p.235.

Profeţia cu privire la Ismael

„El va fi ca un măgar sălbatic printre oameni; mâna lui va fi împotriva tuturor oamenilor, şi mâna tuturor

oamenilor va fi împotriva lui; şi va locui în faţa tuturor fraţilor lui” (Geneza 16,12).

O binecuvântare şi un blestem

Balaam: Numeri 22

„La trecerea negustorilor madianiţi, au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă, şi l-au vândut cu douăzeci de

sicli de argint ismaeliţilor, care l-au dus în Egipt” (Geneza 37,28).

„După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din

Răsărit la Ierusalim” (Matei 2,1).

Mâna lui împotriva tuturor oamenilor

„El va fi ca un măgar sălbatic printre oameni; mâna lui va fi împotriva tuturor oamenilor, şi mâna tuturor

oamenilor va fi împotriva lui; şi va locui în faţa tuturor fraţilor lui” (Geneza 16,12).

Mânia neamurilor

„Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii

Tăi prooroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc

pământul!” (Apocalipsa 11,18).

Acum se mânie

„Am văzut că mânia neamurilor, mânia lui Dumnezeu şi timpul de a-i judeca pe cei morţi erau evenimente

separate şi distincte, urmând unul după altul, de asemenea, am văzut că Mihail nu Se ridicase şi că timpul de

necaz cum nu a mai fost încă nu venise. Neamurile se mânie acum, dar când Marele Preot Îşi va încheia lucrarea în

sanctuar, Se va ridica, va îmbrăca hainele răzbunării, iar atunci vor fi revărsate ultimele şapte plăgi.

Page 62 of 75

„Am văzut că acei patru îngeri vor ţine vânturile până când lucrarea lui Isus în sanctuar se va încheia, iar atunci

vor veni ultimele şapte plăgi”. – Early Writings, p.36.

Vremuri de strâmtoare

„Să ştii dar, şi să înţelegi, că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, până la Unsul (Mesia),

la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni; apoi timp de şaizeci şi două de săptămâni, pieţele şi gropile vor fi zidite

din nou, şi anume în vremuri de strâmtorare” (Daniel 9,25).

Strâmtoare printre neamuri

„Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce

să facă la auzul urletului mării şi al valurilor” (Luca 21,25).

Istorie paralelă

„Dumnezeu le-a dat soliilor din Apocalipsa 14 locul lor în linia profeţiei, iar lucrarea lor nu trebuie să înceteze

până la încheierea istoriei acestui pământ. Soliile primului şi celui de-al doilea înger constituie încă adevărul pentru

timpul acesta şi trebuie să continue în paralel cu aceasta care urmează. Îngerul al treilea îşi vesteşte avertizarea cu

glas tare. ‘După aceea’, a zis Ioan, ‘am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere, şi pământul

s-a luminat de slava lui’. În iluminarea aceasta, lumina tuturor celor trei solii este combinată”. – The 1888

Materials, p.804.

Puterea care coboară

„Apoi am văzut un alt înger puternic, care se pogora din cer, învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era

curcubeul; faţa lui era ca soarele, şi picioarele lui erau ca nişte stâlpi de foc. În mână ţinea o cărticică deschisă. A pus

piciorul drept pe mare, şi piciorul stâng pe pământ” (Apocalipsa 10,1.2).

Puterea care coboară

„După aceea, am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de

slava lui. El a strigat cu glas tare, şi a zis: ‘A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o

închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte; pentru că toate neamurile au băut

din vinul mâniei curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa

desfătării ei” (Apocalipsa 18,1-3).

Patru îngeri

„Zicând îngerului al şaselea, care avea trâmbiţa: ‘Dezleagă pe cei patru îngeri, care sunt legaţi la râul cel mare

Eufrat!’ Şi cei patru îngeri, care stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna şi anul acela, au fost dezlegaţi, ca să omoare a

treia parte din oameni” (Apocalipsa 9,14.15).

Islamul oprit: 11 august, 1840

Page 63 of 75

„Chiar la data fixată, Turcia, prin ambasadorii ei, a acceptat protecţia puterilor aliate ale Europei, aşezându-se

în felul acesta sub controlul popoarelor creştine. Evenimentul a împlinit profeţia cu exactitate. Când s-a aflat,

mulţimile s-au convins de corectitudinea principiilor de interpretare profetică adoptate de Miller şi de colaboratorii

săi şi un impuls minunat a fost dat mişcării advente. Bărbaţi de cultură cu poziţie s-au unit cu Miller atât în

predicarea, cât şi în publicarea vederilor sale, astfel că, de la 1840 la 1844, lucrarea s-a întins cu repeziciune”. –

Tragedia veacurilor, p.334.

Patru îngeri

„După aceea am văzut patru îngeri, care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau cele

patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac. Şi am văzut un alt

înger, care se suia dinspre răsăritul soarelui, şi care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la

cei patru îngeri, cărora le fusese dat să vatăme pământul şi marea, zicând: ‘Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici

copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!’” (Apocalipsa 7,1-3).

Cele patru vânturi oprite

„Viziunea aceasta a fost dată în 1847, când existau doar foarte puţini fraţi adventişti care păzeau Sabatul, iar

dintre aceştia doar puţini presupuneau că păzirea lui era suficient de importantă pentru a trasa o linie de separare între

poporul lui Dumnezeu şi cei necredincioşi. Acum, împlinirea acestei viziuni începe să se vadă. ‘Venirea acelui timp

de necaz’, care este menţionată aici, nu se referă la timpul când plăgile vor începe să se reverse, ci la o perioadă

scurtă chiar înainte de a fi revărsate, în timp ce Hristos este în sanctuar. În timpul acela, când lucrare mântuirii

se încheie, necazul va veni pe pământ, iar neamurile se vor mânia, şi totuşi vor fi ţinute în frâu, ca să nu

împiedice lucrarea îngerului al treilea. La data aceea, ‘ploaia târzie’, sau înviorarea de la faţa Domnului, va veni

pentru a da putere glasului tare al îngerului al treilea şi pentru a-i pregăti pe sfinţi să reziste în perioada când ultimele

şapte plăgi vor fi revărsate”. – Early Writings, p.85.

Ţinute în frâu

„Aceasta fiind perioada pentru împlinirea cuvintelor profetului: ‘Şi neamurile se mâniau’, putem să ne aşteptăm

pe bună dreptate ca nu numai naţiunile Europei să facă pregătiri mari pentru război, şi chiar să înainteze în luptă, ci şi

ca naţiunea noastră şi toate naţiunile pământului să ajungă neliniştite şi furioase. Totuşi, în acelaşi timp, cei patru

îngeri vor ţine în frâu cele patru vânturi, aşa încât marele măcel să fie împiedicat, până când slujitorii lui

Dumnezeu vor fi sigilaţi”. – James White, Review and Herald, 7 martie, 1854.

În timpul acela

„În timpul acela, când lucrare mântuirii se încheie, necazul va veni pe pământ, iar neamurile se vor mânia, şi

totuşi vor fi ţinute în frâu, ca să nu împiedice lucrarea îngerului al treilea. La data aceea, ‘ploaia târzie’, sau

înviorarea de la faţa Domnului, va veni pentru a da putere glasului tare al îngerului al treilea şi pentru a-i pregăti pe

sfinţi să reziste în perioada când ultimele şapte plăgi vor fi revărsate”. – Early Writings, p.85.

Page 64 of 75

Marile clădiri vor fi dărâmate

„De unde vine vorba că eu am declarat că New York trebuie să fie spulberat de un val puternic? Eu nu am spus

niciodată lucrul acesta. În timp ce priveam clădirile mari care se ridicau acolo etaj peste etaj, eu am spus: ‘Ce

evenimente îngrozitoare vor avea loc când Domnul Se va scula să îngrozească pământul! Atunci se vor împlini

cuvintele din Apocalipsa 18,1-3’. Întregul capitol al optsprezecelea din Apocalipsa este o avertizare cu privire la ce

va veni pe pământ. Totuşi, eu nu am nicio lumina specială cu privire la ce va veni peste New York, doar că ştiu că

într-o zi clădirile mari vor fi dărâmate prin zguduirile produse de puterea lui Dumnezeu. Din lumina care mi-a fost

dată, ştiu că nimicirea se află în lume. Un singur cuvânt de la Domnul, o atingere a puterii Sale, şi aceste construcţii

masive vor cădea. Vor avea loc evenimente aşa de înspăimântătoare, încât nu putem să ni le imaginăm”. – Review

and Herald, 5 iulie, 1906.

Cele patru vânturi

„După aceea am văzut patru îngeri, care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau cele

patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac. Şi am văzut un alt

înger, care se suia dinspre răsăritul soarelui, şi care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la

cei patru îngeri, cărora le fusese dat să vatăme pământul şi marea, zicând: ‘Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici

copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!’” (Apocalipsa 7,1-3).

Conflicte şi război

„Curând, cele patru vânturi ale cerului vor fi lăsate să sufle şi, în fiecare parte a globului, vor fi neînţelegeri,

conflicte, război şi vărsare de sânge”. – Manuscript Releases, vol.18, p.177.

„Vânturile sunt un simbol al conflictelor. Cele patru vânturi ale cerului care bat peste marea cea mare

reprezintă evenimentele îngrozitoare ale războaielor de cucerire şi revoluţiilor prin care imperiile au ajuns la putere”.

– Tragedia veacurilor, p.439.

Cele patru vânturi vor stârni popoarele

„Patru îngeri puternici încă ţin cele patru vânturi ale pământului. Nimicirii îngrozitoare nu îi este permis să

ajungă la măsura deplină. Accidentele de pe uscat şi mare, pierderile de vieţi sporesc treptat prin furtuni, intemperii,

dezastre pe căile ferate, războaie, inundaţii grozave, cutremure, iar vânturile vor stârni popoarele la un război

mortal, în timp ce îngerii ţin cele patru vânturi, neîngăduind ca puterea grozavă a lui Satana să fie exercitată cu furia

ei, până când slujitorii lui Dumnezeu vor primi pecetea pe frunte”. – Review and Herald, 7 iunie, 1887.

Istorie paralelă

„Li s-a zis să nu vatăme iarba pământului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii, care n-

aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu” (Apocalipsa 9,4).

Cele patru vânturi oprite

Page 65 of 75

„După aceea am văzut patru îngeri, care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau cele

patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac. Şi am văzut un alt

înger, care se suia dinspre răsăritul soarelui, şi care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la

cei patru îngeri, cărora le fusese dat să vatăme pământul şi marea, zicând: ‘Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici

copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!’” (Apocalipsa 7,1-3).

Cele patru vânturi

„Îngerii ţin cele patru vânturi, reprezentaţi printr-un cal înfuriat care caută să se elibereze şi să alerge pe faţa

pământului, ducând nimicirea şi moartea pe calea lui”. – Selected Messages, cartea 3, p.409.

Islamul este calul înfuriat

„Lăcustele acelea semănau cu nişte cai pregătiţi de luptă…. şi vuietul, pe care-l făceau aripile lor, era ca

vuietul unor care trase de mulţi cai, care se aruncă la luptă…. Oştirea lor era în număr de douăzeci de mii de ori zece

mii de călăreţi; le-am auzit numărul. Şi iată cum mi s-au arătat în vedenie caii şi călăreţii: aveau platoşe ca focul,

iacintul şi pucioasa. Capetele cailor erau ca nişte capete de lei” (Apocalipsa 9,7.9.16.17).

Condusă de mâna Domnului

„Am văzut că harta din 1843 a fost condusă de mâna Domnului şi că ea nu trebuie să fie modificată, că cifrele

erau aşa cum le-a dorit El, că mâna Sa era pusă deasupra şi ascundea o greşeală în unele cifre, pentru ca nimeni să nu

o poată vedea, până când mâna Sa a fost dată la o parte”. – Early Writings, p.74-75.

Plănuită pentru poporul lui Dumnezeu

„Am văzut că Dumnezeu era implicat în publicarea hărţii de către fratele Nichols. Am văzut că în Biblie

era o profeţie cu privire la harta aceasta şi că, dacă harta aceasta este plănuită pentru poporul lui Dumnezeu, dacă

este suficientă pentru unul, este suficientă şi pentru altul, şi am văzut că, dacă cineva avea nevoie de o hartă nouă,

desenată la o scară mai mare, toţi aveau nevoie de ea în aceeaşi măsură”. – Manuscript Releases, vol.13, p.359.

13 – Cele trei vaiuri

Primul vai: Primul mare Jihad

Islam: Arabia – Mahomed

Cheia: Întărit după războiul dintre răsărit şi occident: Daniel 11,40.

Felul de luptă: lovituri iminente şi neaşteptate

Obiectivul războiului: armatele Romei

Conduşi de cozile lor:

„Bătrânul şi dregătorul sunt capul, şi proorocul, care învaţă pe oameni minciuni, este coada” (Isaia 9,15).

Putere providenţială care a lovit (răneşte) armatele Romei.

Page 66 of 75

Trâmbiţa a cincia:

„Li s-a zis să nu vatăme iarba pământului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care n-

aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu” (Apocalipsa 9,4).

Istoria

De la Mahomed la 27 iulie, 1299, iar apoi până la 27 iulie, 1449.

Al doilea vai: Al doilea mare Jihad

Islam: Turcia – Othman

Felul de luptă: lovituri iminente şi neaşteptate cu materiale explozibile

Obiectivul războiului: armatele Romei

Conduşi de capetele şi de cozile lor:

„Bătrânul şi dregătorul sunt capul, şi proorocul, care învaţă pe oameni minciuni, este coada” (Isaia 9,15).

Putere providenţială care a doborât (ucide) Roma imperială (păgână)

Trâmbiţa a şasea: Apocalipsa 10. De la 1840 prin 1844.

Istoria

Din 27 iulie, 1449 la 22 octombrie, 1844

Extras din cea de a doua viziune a lui William Foy, în 4 februarie, 1842

„Aproape de locul prin care am trecut, am văzut un înger puternic, îmbrăcat în haine albe curate, având o

coroană strălucitoare pe cap. El părea a avea ochii asemenea unor făclii aprinse, cu privirile aţintite stăruitor asupra

pământului. Stătea cu piciorul drept păşind înainte, ca şi cum mergea, iar scopul său prea a fi acela de a ajunge pe

pământ. Totuşi, îi mai rămâneau trei paşi de făcut. Pe piept şi peste mâna stângă atârna o trâmbiţă din argint curat şi

din mijlocul locului său nemărginit se auzea o voce îngrozitoare, zicând: „Îngerul al şaselea încă nu a încetat să sune”.

Al treilea vai: Al treilea mare Jihad

„Peste ele aveau ca împărat pe îngerul Adâncului, care pe evreieşte se cheamă Abadon iar pe greceşte Apolion”

(Apocalipsa 9,11).

Islamul: În întreaga lume – Bin Laden.

Felul de luptă: lovituri iminente şi neaşteptate cu materiale explozibile

Obiectivul războiului: armatele Romei – SUA

Conduşi de capetele şi cozile lor

„Bătrânul şi dregătorul sunt capul, şi proorocul, care învaţă pe oameni minciuni, este coada” (Isaia 9,15).

Putere providenţială care loveşte (mai întâi răneşte) armata Romei, iar apoi doboară (ucide) Roma modernă:

balaurul, fiara şi proorocul mincinos.

Trâmbiţa a şaptea: Judecata de cercetare

Istoria

Page 67 of 75

Din 22 octombrie, 1844, până la revenirea lui Hristos

Marile clădiri vor fi doborâte

„De unde vine vorba că eu am declarat că New York trebuie să fie spulberat de un val puternic? Eu nu am spus

niciodată lucrul acesta. În timp ce priveam clădirile mari care se ridicau acolo etaj peste etaj, eu am spus: ‘Ce

evenimente îngrozitoare vor avea loc când Domnul Se va scula să îngrozească pământul! Atunci se vor împlini

cuvintele din Apocalipsa 18,1-3’. Întregul capitol al optsprezecelea din Apocalipsa este o avertizare cu privire la ce

va veni pe pământ. Totuşi, eu nu am nicio lumina specială cu privire la ce va veni peste New York, doar că ştiu că

într-o zi clădirile mari vor fi dărâmate prin zguduirile produse de puterea lui Dumnezeu. Din lumina care mi-a fost

dată, ştiu că nimicirea se află în lume. Un singur cuvânt de la Domnul, o atingere a puterii Sale, şi aceste construcţii

masive vor cădea. Vor avea loc evenimente aşa de înspăimântătoare, încât nu putem să ni le imaginăm”. – Review

and Herald, 5 iulie, 1906.

14 – Luca 21

Care va fi semnul?

„Pe când vorbeau unii despre Templu, că era împodobit cu pietre frumoase şi daruri, Isus a zis: ‘Vor veni zile

când, nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată’. ‘Învăţătorule’, L-au întrebat ei, ‘când se vor

întâmpla toate aceste lucruri? Şi care va fi semnul când se vor întâmpla aceste lucruri?’” (Luca 21,5-7).

Două mari crize

„Hristos vorbise unei mulţimi de oameni; dar, când a rămas singur, Petru, Ioan, Iacov şi Andrei au venit la El,

pe când stăteau pe Muntele Măslinilor, şi au zis: ‘Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul

venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?’ Isus nu le-a răspuns ucenicilor, făcând deosebire între distrugerea

Ierusalimului şi ziua cea mare a venirii Sale. El a amestecat descrierea acestor două evenimente. Dacă le-ar fi

descoperit ucenicilor evenimentele viitoare, aşa cum le vedea El, ei n-ar fi putut suporta priveliştea. Din milă pentru

ei, El a amestecat descrierea celor două mari crize, lăsându-i pe ucenici să cerceteze ei înşişi înţelesul. Făcând

aluzie la distrugerea Ierusalimului, cuvintele Lui profetice au trecut de la acest eveniment la lupta finală, care va avea

loc în ziua când Domnul Se va ridica din locul Său să pedepsească lumea pentru nelegiuirea ei şi când pământul va

lăsa să se vadă sângele lui şi nu-şi va mai acoperi ucişii. Toată această cuvântare a fost ţinută nu numai pentru ucenici,

ci şi pentru aceia care vor trăi în timpul ultimelor momente ale istoriei pământului”. – Hristos Lumina Lumii, p.628.

Vremurile neamurilor

„Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape. Atunci, cei din

Iudea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară din el, şi cei de prin ogoare să nu intre în el. Căci

zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris. Vai de femeile care vor fi însărcinate, şi de

cele ce vor da ţâţă în acele zile! Pentru că va fi o strâmtorare mare în ţară, şi mânie împotriva norodului acestuia. Vor

Page 68 of 75

cădea supt ascuţişul săbiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri,

până se vor împlini vremurile neamurilor” (Luca 21,20-24).

Ierusalimul

„Cetatea Ierusalimului nu mai este un loc sfânt. Blestemul lui Dumnezeu este asupra ei, din cauza

respingerii şi a răstignirii lui Hristos”. – Review and Herald, 30 iulie, 1901.

„Trebuie să adunăm fiecare rază de lumină divină, fără a privi la vechiul Ierusalim unde a fost Hristos

cândva, ci la Noul Ierusalim, unde Se află El acum”. – The Paulson Collection, p.138-139.

2520

1844

„După aceste şaizeci şi două de săptămâni, unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va

veni, va nimici cetatea şi sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până

la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile (Daniel 9,26).

1798

„Apoi mi s-a dat o trestie asemenea unei prăjini, şi mi s-a zis: ‘Scoală-te şi măsoară Templul lui Dumnezeu,

altarul şi pe cei ce se închină în el. Dar curtea de afară a Templului lasă-o la o parte nemăsurată; căci a fost dată

Neamurilor, care vor călca în picioare sfânta cetate patruzeci şi două de luni” (Apocalipsa 11,1-2).

Semne

„Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce

să facă la auzul urletului mării şi al valurilor; oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor

întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate.

„Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare. Când vor începe să se întâmple

aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie” (Luca 25-28).

70 d.Hr. – Nimicirea Ierusalimului

Pasaje paralele

„Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum, şi nici nu

va mai fi. Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi

scurtate” (Matei 24,21-22).

„Vor cădea supt ascuţişul săbiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare

de neamuri, până se vor împlini vremurile neamurilor” (Luca 21,24).

538 - 1798 – Zilele acelea

19 mai, 1780 – Soarele şi luna

Page 69 of 75

„Douăzeci şi cinci de ani mai târziu, a apărut al doilea semn menţionat în profeţie: întunecarea soarelui şi a

lunii. Ceea ce a făcut ca acest semn să fie şi mai impresionant a fost faptul că timpul împlinirii lui fusese precis arătat.

În discuţia Mântuitorului cu ucenicii Săi de pe Muntele Măslinilor, după descrierea perioadei lungi de încercare

pentru biserică – cei 1260 de ani de persecuţie papală – cu privire la care El făgăduise că necazul avea să fie scurtat, a

menţionat câteva evenimente care aveau să preceadă venirea Sa şi a fixat timpul când primul dintre ele urma să fie

văzut: Dar ‘în zilele acelea, după necazul acesta, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei’ (Marcu

13,24). Cele 1260 de zile sau ani s-au încheiat în anul 1798. Însă, cu un sfert de veac mai înainte, persecuţia aproape

că încetase cu totul. În urma acestei persecuţii, după cuvintele lui Hristos, soarele urma să se întunece. Astfel că, la 19

mai 1780, această profeţie s-a împlinit”. – Tragedia veacurilor, p.306.

Stelele

„În anul 1833, la doi ani după ce Miller începuse să prezinte în public dovezile cu privire la apropiata venire a

lui Hristos, a apărut ultimul din semnele care fuseseră prezise de Mântuitorul ca semn al venirii Sale pentru a doua

oară. Căci Însuşi Isus spusese: ‘Stelele vor cădea din cer’ (Matei 24,29). Iar Ioan, în Apocalipsa, declara şi el că a

văzut în viziune semnele care trebuiau să vestească ziua Domnului: ‘Stelele cerului au căzut din cer pe pământ cum

cad smochinele verzi din pom când este scuturat de un vânt puternic’ (Apocalipsa 6,13). Această profeţie şi-a găsit o

împlinire impresionantă şi izbitoare în marea ploaie meteorică din 13 noiembrie 1833”. – Tragedia veacurilor, p.332.

„Semnele în soare, lună şi stele s-au împlinit”. – Review and Herald, 22 noiembrie, 1906.

Strâmtorare printre neamuri – 1838 prin 11 august 1840

„Deoarece perioada profetică a acestei trâmbiţe a început prin predarea de bunăvoie în mâinile turcilor a

împăratului creştin al Răsăritului, am putea să concluzionăm pe bună dreptate că încheierea ei ar putea să fie marcată

de predarea voluntară a puterii sultanului turc înapoi în mâinile creştinilor. În 1838, Turcia a ajuns să fie implicată

în război cu Egiptul. Egiptenii au făgăduit orice pentru a răsturna puterea turcă. Pentru a împiedica acest fapt, cele

patru mari puteri ale Europei, Anglia, Rusia, Austria şi Prusia, au intervenit spre a susţine guvernul turc.

Turcia a acceptat intervenţia lor. La Londra a avut loc o conferinţă şi cu ocazia aceasta a fost scris un ultimatum care

urma să-i fie prezentat lui Mehemet Ali, Paşa din Egipt. Este evident că atunci când acest ultimatum urma să-i fie

înmânat lui Mehemet, destinul Imperiului Otoman avea să fie realmente pus în mâinile puterilor creştine ale Europei.

Acest ultimatum i-a fost înmânat lui Mehemet în 11 august, 1840, şi chiar în acea zi sultanul le-a adresat

ambasadorilor celor patru puteri o notă în care cerea ce trebuia să fie făcut în cazul în care Mehemet refuza să se

conformeze termenilor pe care îi propuseseră marile puteri. Răspunsul a fost că nu trebuia să se alarmeze cu privire la

împrejurărilor neprevăzute care ar putea să apară, deoarece făcuseră pregătiri pentru acestea. Perioada profetică s-a

încheiat şi, chiar în ziua aceea, conducerea afacerilor mahomedane a trecut în mâinile creştinilor, întocmai cum

conducerea afacerilor creştine trecuse în mâinile mahomedanilor cu 391 de ani şi 15 zile în urmă. Astfel, al treilea vai

s-a încheiat, iar trâmbiţa a şasea a încetat să sune”. – Uriah Smith, Synopsis of Present Truth, p.218.

Zguduirea neamurilor mâniatePage 70 of 75

„Am văzut că puterile pământului sunt zguduite acum şi că evenimentele vin în ordine. Războiul, veştile de

război, sabia, foametea şi ciuma sunt primele care vor zgudui puterile pământului, apoi, vocea lui Dumnezeu va

zgudui soarele, luna şi stelele, precum şi pământul. Am văzut că zguduirea puterilor în Europa nu este, aşa cum

învaţă unii, zguduirea puterilor cerului, ci zguduirea neamurilor mâniate”. – Early Writings, p.41.

Strâmtorarea şi mânierea: Sinonime

Semne millerite

„La încheierea marii persecuţii papale, Hristos a declarat că soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina

ei. Apoi, stelele vor cădea din cer. Iar El spune: ‘De la smochin învăţaţi pilda lui: Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte

mlădiţa, ştiţi că vara este aproape. Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este

aproape, este chiar la uşi’ (Matei 24,32.33).

„Hristos a arătat semnele venirii Lui. El declară că noi putem şti când este aproape, chiar la uşi. El spune

despre aceia care văd aceste semne: ‘Nu va trece neamul acesta, până se vor întâmpla aceste lucruri’. Semnele acestea

s-au arătat. Acum ştim cu siguranţă că a doua venire este aproape. ‘Cerul şi pământul vor trece’, a zis El, ‘dar

cuvintele Mele nu vor trece’”. – Hristos Lumina Lumii, p.632.

Nimicirea Ierusalimului

„Evenimentele care s-au desfăşurat la nimicirea Ierusalimului se vor repeta în ziua cea mare şi îngrozitoare a

zilei Domnului, dar într-o modalitate mai înspăimântătoare.

„În nimicirea Ierusalimului este reprezentată o lume întreagă, iar avertizarea vestită atunci continuă să

răsune pe parcursul timpului, până în prezent: ‘Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi

strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor’. Da, marea va ieşi din

făgaşul ei, iar nimicirea va fi în calea ei. Ea va scufunda vasele care navighează pe apele ei mari, iar acestea

vor fi aruncate în nefiinţă, cu toată încărcătura lor de făpturi vii.

„Acestea vor fi calamităţi pe uscat şi pe mare, ‘oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor

care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate. Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un

nor cu putere şi slavă mare’. El va veni pentru a doua oară în lumea noastră în aceeaşi modalitate în care S-a înălţat la

cer. ‘Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea

voastră se apropie’”. – Review and Herald, 7 decembrie, 1897.

Un glas care anunţă nenorocirea, venind din cele patru vânturi

„Au apărut semne şi minuni care prevesteau distrugerea şi prăpădul. În miez de noapte, o lumină nenaturală

strălucea deasupra templului şi altarului. Pe cer, spre apus, se arătau carele oamenilor de război, adunându-se

pentru bătălie….

„Timp de şapte ani, un bărbat a colindat străzile Ierusalimului, anunţând nenorocirile care aveau să vină peste

cetate. Zi şi noapte el rostea cu glas de tânguire: ‘Glas de la răsărit; glas de la apus; glas din cele patru vânturi; glas

Page 71 of 75

împotriva Ierusalimului şi împotriva Templului; glas împotriva mirilor şi a mireselor; glas împotriva întregului

popor!’ (Ibidem). Acest personaj ciudat a fost întemniţat şi biciuit, dar nici o plângere nu s-a auzit de pe buzele lui.

La toate insultele şi tratamentul brutal, el răspundea: ‘Nenorocire, nenorocire pentru Ierusalim! Nenorocire,

nenorocire pentru locuitorii lui!’ Strigătul lui de avertizare n-a încetat până când a fost ucis în asediul pe care-l

prevestise”. - Tragedia veacurilor, p.29.30.

Parabola lui Hristos

„Şi le-a spus o pildă: ‘Vedeţi smochinul şi toţi copacii. Când înfrunzesc, şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că

de acum vara este aproape. Tot aşa, când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu

este aproape. Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până când se vor împlini toate aceste lucruri. Cerul şi

pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece’” (Luca 21,29-33).

Copacii

„Observaţi blestemarea smochinului, care reprezintă naţiunea iudaică, acoperită de frunzele propriilor

mărturisiri de credinţă, dar fără niciun rod găsit în ea. Blestemul este pronunţat împotriva smochinului, care

reprezintă agentul moral care gândeşte, fiind blestemat de Dumnezeu, a trăit timp de patruzeci de ani după acest

eveniment, şi totuşi era mort. Observaţi că ceilalţi copaci, care reprezintă neamurile, nu au fost cuprinşi în

blestem. Ei erau fără frunze, fără nicio pretenţie de a avea o cunoaştere a lui Dumnezeu. Timpul lor pentru a da

roade încă nu sosise”. – Special Testimonies for Ministers and Workers, numărul 7, p.59-61.

„Şi le-a spus o pildă: ‘Vedeţi smochinul şi toţi copacii. Când înfrunzesc, şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de

acum vara este aproape. Tot aşa, când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu

este aproape. Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până când se vor împlini toate aceste lucruri. Cerul şi

pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece’” (Luca 21,29-33).

Vara este aproape

„Secerişul a trecut, vara s-a isprăvit, şi noi tot nu suntem mântuiţi!” (Ieremia 8,20).

Secerişul

„Vrăjmaşul, care a semănat-o, este Diavolul; secerişul, este sfârşitul veacului; secerătorii, sunt îngerii” (Matei 13,39).

Copaci care înmuguresc primăvara

„Şi le-a spus o pildă: ‘Vedeţi smochinul şi toţi copacii. Când înfrunzesc, şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că

de acum vara este aproape. Tot aşa, când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu

este aproape. Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până când se vor împlini toate aceste lucruri. Cerul şi

pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece’” (Luca 21,29-33).

Semnele venirii Sale

„Hristos îi îndemnase pe copiii Săi să fie atenţi la semnele revenirii Sale şi să se bucure, când vor vedea

semnele revenirii Regelui lor. ‘Când vor începe să se întâmple aceste lucruri’, a spus El, atunci să vă ridicaţi capetele; Page 72 of 75

căci mântuirea voastră se apropie’. El a îndreptat privirea urmaşilor Săi către pomii care înmugureau

primăvara şi a zis: ‘Când înverzesc şi îmbobocesc, ştiţi că vara este aproape. Tot aşa, când veţi vedea aceste lucruri,

să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape’. (Luca 21,28. 30.31)”. – Tragedia veacurilor, p.308.

O seminţie aleasă

„Apropiaţi-vă de El, piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă şi scumpă înaintea lui Dumnezeu. Şi voi, ca nişte

pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă, şi să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui

Dumnezeu, prin Isus Hristos. Căci este scris în Scriptură: ‘Iată că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă,

scumpă; şi cine se încrede în El, nu va fi dat de ruşine’. Cinstea aceasta este dar pentru voi care aţi crezut! Dar pentru

cei necredincioşi, ‘piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului’; şi o piatră de poticnire,

şi o stâncă de cădere’. Ei se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvântul, şi la aceasta sunt rânduiţi. Voi însă sunteţi o

seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor, pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui,

ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întunerec la lumina Sa minunată; pe voi, care odinioară nu

eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu căpătaserăţi îndurare, dar acum aţi căpătat

îndurare. Prea iubiţilor, vă sfătuiesc ca pe nişte străini şi călători, să vă feriţi de poftele firii pământeşti care se

războiesc cu sufletul. Să aveţi o purtare bună în mijlocul Neamurilor, pentru ca în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe nişte făcători de rele, prin faptele voastre bune, pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării” (1 Petru 2,4-12).

Adventismul nu va trece

Fiul omului venind pe un nor

„Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare. Când vor începe să se întâmple

aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie” (Luca 21,27-28).

22 octombrie, 1844: Daniel 7,13

„‘Şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile şi a fost

adus înaintea Lui. I s-a dat stăpânire, slavă şi putere împărătească, pentru ca să-I slujească toate popoarele, neamurile

şi oamenii de toate limbile. Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică, şi nu va trece nicidecum’ (Daniel 7,13.14).

Venirea lui Hristos descrisă aici nu este a doua Sa venire pe pământ. El vine la Cel Îmbătrânit de zile, în cer, pentru a

primi stăpânirea, slava şi o împărăţie care-I va fi dată la încheierea lucrării Sale de Mijlocitor. Această venire, şi nu a

doua Sa venire pe pământ, a fost prevestită în profeţie ca având loc la încheierea celor 2300 de zile, în anul 1844.

Însoţit de îngeri cereşti, Marele nostru Preot intră în Sfânta Sfintelor şi acolo Se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu,

pentru a îndeplini ultimele acte ale slujirii Sale în favoarea omului – pentru a îndeplini lucrarea judecăţii de cercetare

şi pentru a face ispăşire pentru toţi aceia care au dreptul la binefacerile ei”. – Tragedia veacurilor, p.479.

Daniel 7,13

„M-am uitat în timpul vedeniilor mele de noapte, şi iată că pe norii cerurilor a venit unul ca un fiu al omului;

a înaintat spre Cel îmbătrânit de zile şi a fost adus înaintea Lui”.

Page 73 of 75

Acelaşi eveniment: ospăţul de nuntă

„Intrarea lui Hristos ca Mare Preot în Locul Preasfânt pentru curăţirea Sanctuarului, aşa cum a fost scoasă în

evidenţă în Daniel 8,14; venirea Fiului omului înaintea Celui Îmbătrânit de zile, aşa cum ni se prezintă în Daniel

7,13; şi venirea Domnului în Templul Său, profetizată de Maleahi, sunt descrieri ale aceluiaşi eveniment; şi lucrul

acesta mai este reprezentat şi prin venirea mirelui la ospăţul de nuntă descris de Hristos în parabola celor zece

fecioare, din Matei capitolul 25”. – Tragedia veacurilor, p.427.

Venirea mirelui la ospăţul de nuntă

„Fericirea” din 1843

„Ferice de cine va aştepta, şi va ajunge până la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile!” (Daniel 12,12).

Ferice de cei

„Apoi mi-a zis: ‘Scrie: Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!’ Apoi mi-a zis: ‘Acestea sunt

adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!’” (Apocalipsa 19,9).

Neamul acesta

„Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până când se vor împlini toate aceste lucruri” (Luca 21,32).

Harta din 1843

„M-am dus la locul meu de strajă, şi stăteam pe turn ca să veghez şi să văd ce are să-mi spună Domnul, şi ce-mi

va răspunde la plângerea mea. Domnul mi-a răspuns, şi a zis: ‘Scrie proorocia, şi sapă-o pe table, ca să se poată citi

uşor! Căci este o proorocie, a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire, şi nu va minţi; dacă zăboveşte,

aşteaptă-o, căci va veni şi se va împlini negreşit. Iată, i s-a îngâmfat sufletul, nu este fără prihană în el; dar cel

neprihănit va trăi prin credinţa lui’” (Habacuc 2,1-4).

Toate vedeniile se vor împlini

„Fiul omului, ce înseamnă acest cuvânt de batjocură, pe care-l întrebuinţaţi în ţara lui Israel: ‘Zilele se lungesc,

şi toate vedeniile rămân neîmplinite?’

„De aceea spune-le: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Voi face să înceteze acest cuvânt de batjocură, şi nu se

va mai întrebuinţa în Israel. De aceea spune-le: Se apropie zilele, şi toate vedeniile se vor împlini!

‘Căci nu vor mai fi vedenii mincinoase, nici proorociri înşelătoare, în mijlocul casei lui Israel! Căci Eu,

Domnul, voi vorbi; ce voi spune se va împlini, şi nu va mai fi amânat; da, în zilele voastre, casă de îndărătnici, voi

rosti un cuvânt şi-l voi împlini, zice Domnul, Dumnezeu’.

„Cuvântul Domnului mi-a vorbit apoi astfel: ‘Fiul omului, iată, casa lui Israel zice: Vedeniile pe care le are el

nu sunt aproape să se împlinească, şi prooroceşte pentru vremuri depărtate! De aceea spune-le: Aşa vorbeşte Domnul,

Dumnezeu: Nu va mai fi zăbavă în împlinirea cuvintelor Mele; ci cuvântul, pe care-l voi rosti, se va împlini’, zice

Domnul, Dumnezeu” (Ezechiel 12,22-28).

Page 74 of 75

Sandor_szekelyhidi@yahoo.com 0733.773.030 0261.754.321

Page 75 of 75