Click here to load reader

b. II - Infractiuni Contra Patrimoniului

  • View
    3.170

  • Download
    4

Embed Size (px)

Text of b. II - Infractiuni Contra Patrimoniului

(B/II) INFRACTIUNI CONTRA PATRIMONIULUIa. furtul, b. furtul calificat, c. tlhria, d. abuzul de ncredere, e. gestiunea frauduloas, f. nselciunea, g. delapidarea, h. distrugerea, i. tulburarea de posesie, j. tinuirea

a. FURTUL Obiectul ocrotirii penale Infractiunea de furt are ca obiect juridic special acele relatii sociale cu caracter patrimonial, referitoare la posesia si detentia asupra bunurilor mobile. Obiectul material al infractiunii il constituie bunul mobil insusit de autorul faptei din patrimoniul privat ori public. Prin bun mobil se intelege lucrul care poate fi miscat dintr-un loc in altul fara a-si pierde valoarea economics235. In aceasta categorie conceptual^ intra bunurile mobile prin natura lor, cat si cele devenite astfel prin detasarea acestora din bunuri imobile (demontarea pieselor de la un strung, dislocarea caramizilor sau grinzilor unei constructs - operatiuni urmate de insusirea acestor componente ale bunului imobil). Tot astfel, sunt bunuri mobile rodul (fructele, produsele) imobilului, cat si bunurile imobile prin destinatie (animate de munca), susceptibile de a fi sustrase. Prin ,,bun", ca lucru ocrotit de dispozitia penala, se intelege orice obiect insumat intr-un patrimoniu, privat ori public, si care prezinta valoare pentru detinatorul patrimoniului. Valoarea poate fi economica (exprimabila sau evaluabila in bani), afectiva (fotografii, distinctii pentru anumite merite stiintifice sau culturale ori performante sportive) sau pur si simplu utilitara (de folosinta pentru anumite activitati). Corpul omului sau anumite parti ale corpului - cat omul este in viata nu pot fi obiect material al furtului236, dar aparatele si protezele folosite de acesta (stimulator electric cardiac, ochi de sticla, peruca, coroana dentara etc.) pot constitui obiect material al infractiunii. Nu vor constitui obiect al furtului res nullis (lucrurile ce nu apartin cuiva) si res derelictae (lucrurile abandonate), deoarece acestea nu apartin1

unui patrimoniu. Potrivit art. 208 alin. (2), sunt considerate bunuri mobile si orice energie care are o valoare economica. De asemenea, potrivit acelorasi dispozitii, sunt asimilate bunurilor care pot face obiectul unei fapte de furt si inscrisurile de orice fel (corespondente - private sau publice -, registre, albume, manuscrise s.a.), fara ca textul^sa mai pretinda ca acestea sa aiba valoare economica. In sfarsit, alin. (4) al art. 208 C. pen. incrimineaza fapta de sustragere a unui vehicul, dar nu in scopul insusirii lui - pentru ca in acest caz sunt incidente dispozitiile alin. (I)237 , ci in scopul de a-1 folosi pe nedrept. Obiectul furtului in situatia data nu va mai fi ,,bunul", in integralitatea acestuia, ci valoarea de intrebuintare a bunului. Furtul are deci un caracter temporar. Subiectii infractiunii Subiectul activ nemijlocit (autor) este necircumstantiat de text, el poate fi, deci, orice persoana. In varianta normativa de la alin. (3) faptuitorul are insa calitatea de proprietar sau coproprietar al bunului sustras de la persoana care il define legitim in posesie sau detentie. Persoana juridica poate fi subiect activ al acestei infractiuni in conditiile art. l^C.pen. Infractiunea de furt este susceptibila de savarsire in toate formele de participatie penala - coautorat, complicitate, instigare -, cu precizarea insa ca in cazul coautoratului si al complicitatii concomitente - deci atunci cand actele sunt executate de doua sau mai multe persoane impreuna, din care eel putin una in calitate de autor - fapta constituie infractiunea de furt calificat, prevazut in art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen.238. Asadar formele de participatie proprii infractiunii de furt sunt doar instigarea si complicitatea anterioara. Subiect pasiv al infractiunii este persoana - fizica sau juridica - din a carei posesie sau detentie a fost sustras bunul mobil. Pluralitatea de subiecti pasivi este posibila in ipoteza in care, prin aceeasi fapta - deci aceeasi actiune - sunt sustrase bunuri apartinand unor persoane diferite, cat si in cazul cand bunul sustras este in coproprietatea mai multor persoane, ipostaza cunoscuta in doctrina de specialitate si in practica judiciara sub denumirea de unitate naturala a infractiunii239. Latura obiectiva Elemental material al infractiunii se exprima printr-o actiune (eel mai adesea) ori printr-o inactiune, prin care este sustras un bun mobil

2

din detentia sau posesia persoanei fizice sau juridice. Posesia. Este o stare de fapt care consta in stapanirea materials a unui lucru de catre o persoana, cu intentia de a se comporta fata de acesta ca proprietar sau titular al altui drept material240. De cele mai multe ori, posesia este exercitata de insusi proprietarul bunului, dar ea poate fi exercitata si de catre o persoana care nu este titulars a acestui drept. Detentia. Se intelege tot o stapanire de fapt a unui lucru, insotita insa de obligatia de a-1 restitui proprietarului 41. Din lectura textului se poate desprinde cu usurinta constatarea ca legea penala nu apara impotriva unor fapte de furt numai proprietarul unui bun, ci, in egala masura, si pe eel care il define in posesie sau detentie. De fapt, textul nici nu se refers la raportul juridic de proprietate dintre persoana si bunul respectiv, ci doar la raporturile de posesie si detentie dintre persoana si bun. Mai mult decat atat, dispozitia legala nici macar nu pretinde ca posesia sau detentia bunului sa fie legitima, aceasta conditie a legitimitatii fiind necesara doar in situatia ca bunul este sustras de insusi proprietarul sau coproprietarul acelui bun - art. 208 alin. (3)242. Asa fiind, va constitui infractiunea de furt - in opinia noastra - fapta de sustragere a unui bun din posesia unei persoane, care, la randul ei, 1-a sustras din patrimoniul altei persoane24 . In cazul in care bunul este sustras din locuinta partii vatamate, in care autorul a patruns fara drept, sunt savarsite doua infractiuni - furtul si violare de domiciliu -aflate in concurs real. Urmarea imediata a infractiunii consta in schimbarea starii de fapt a bunului, care este scos din posesia subiectului pasiv - si deci de sub controlul si posibilitatea acestuia de a dispune de bun - si mutat in posesia subiectului activ. Cele doua momente - ale deposedarii partii vatamate si imposedarii autorului faptei - nu trebuie sa se suprapuna neconditionat, sa fie simultane, esential fiind doar primul moment pentru realizarea urmarii imediate. Astfel, este produsa urmarea imediata in situatia in care autorul faptei ridica bunul din locul initial si-1 ascunde undeva - fie chiar si in locuinta (incinta) partii vatamate - de unde, direct ori prin intermediul altei persoane, sa-1 ia ulterior pentru a intra efectiv in posesia acestuia2 . Prin deposedarea de bun, victima furtului sufera o paguba materials, care consta in lipsirea sa de folosinta acestuia. Legatura de cauzalitate. Intre actiunea de sustragere a bunului si

3

aparitia urmarii imediate este o fireasca legatura de cauzalitate, care rezulta din insasi materialitatea faptei - ex re. Latura subiectiva Forma de vinovatie. Infractiunea de furt se savarseste exclusiv cu intentie, si anume cu o intentie calificata, intrucat intentiei ii este asociat si scopul. Textul art. 208 din Codul penal pretinde, pentru realizarea laturii subiective a infractiunii, ca luarea bunului, de catre autor, din posesia sau detentia unei persoane sa fie fara consimtamantul acesteia si in scopul de a si-1 insusi pe nedrept. Absenta consimtamantului este prezumata, autorului infractiunii revenindu-i obligatia de a dovedi ca a avut acordul partii vatamate, anterior sau concomitent savarsirii faptei, de a o deposeda de bun, in eventualitatea ca el isi face o asemenea aparare. Magistratul nu poate insa primi o asemenea aparare in ipoteza ca autorul faptei tinde a dovedi ca a avut consimtamantul unei persoane in imposibilitatea de a si-1 da - persoana nevarstnica ori persoana senila, sau aflata in stare de intoxicatie alcoolica, alienata mintal s.a. -, deoarece o asemenea persoana nu poate exprima un consimtamant valabil. Al doilea element al laturii subiective - scopul - este determinant pentru retinerea sau nu a faptei sub incidenta textului incriminator, scopul insusirii pe nedrept a bunului fiind de esenta acestei infractiuni. Asadar, este necesar a se dovedi ca scopul autorului faptei a fost de a-si insusi acel bun, adica de a-1 trece definitiv in posesia lui. In cazul modalitatii normative prevazute in alin. (4) scopul urmarit de faptuitor nu este acela de a-si insusi definitiv vehiculul, ci doar de a-si insusi folosinta lui. In literatura si practica judiciara s-au format doua opinii diametral opuse cu privire la rezonanta penala a faptei - destul de frecventa in cazuistica penala - de a se lua un bun, din posesia sau detentia altuia, fara consimtamantul acestuia, pentru a obliga astfel persoana deposedata sa-si achite o datorie anterioara pe care o are fata de eel care a luat bunul pe nedrept, sau pentru a-si preconstitui o proba in justitie. Majoritatea doctrinarilor considers ca atata vreme cat scopul autorului nu a fost de a lua bunul - fara consimtamantul victimei - pentru a si-1 instapani, scopul fiind cu totul altul, fapta nu constituie infractiunea de furt, ci, eventual, o alta infractiune, sau nici nu va constitui infractiune245 - opinie impartasita si de autorul acestor randuri246. S-au exprimat insa opinii eel putin rezervate cu privire la corecta interpretare a textului art. 208 in raport cu4

situatiile de fapt mai sus prezentate247. O asemenea disjunctie este prezenta si in practica judiciara. Astfel, dupa ce instanta suprema248 si alte instante 49 au imbratisat o vreme teza noninfractiunii in astfel de cazuri, instanta suprema a revenit asupra propriei jurisprudence, hotarand ca, si in absenta scopului de insusire definitiva a bunului, infractiunea subzista250. In cazul in care faptuitorul este in eroare cu privire la apartenenta unora din b

Search related