of 152 /152
AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR Planul de contingenţă al României şi Manualul operaţional pentru boala dermatoza nodulară contagioasă (virotică) a bovinelor (Lumpy Skin Disease) Ediţia I

AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU ... · animalelor şi măsuri specifice referitoare la boala veziculoasa a porcului ce transpune Directiva 92/119/CEE a Consiliului

  • Author
    others

  • View
    8

  • Download
    0

Embed Size (px)

Text of AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU ... · animalelor şi măsuri specifice...

  • AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR

    Planul de contingenţă al României şi Manualul operaţional pentru boala

    dermatoza nodulară contagioasă (virotică) a bovinelor

    (Lumpy Skin Disease)

    Ediţia I

  • ABREVIERI

    ANPM:

    Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului

    ALG: Asociaţii Locale Guvernamentale

    ANSVSA: Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor

    CIT: Centrul de Intervenţie în Teren

    CLCB: Centrul Local de Combatere al Bolilor

    CNCB: Centrul Naţional de Combatere al Bolilor

    CNSSU: Comitetul Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă

    DGSVSA: Direcţia Generală Sanitară Veterinară si pentru Siguranţa Alimentelor

    DSA: Directia Sănătatea Animalelor

    DSVSAJ: Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Judeţeană

    GNE: Grupul Naţional de Experţi

    IDSA: Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală

    JOCE: Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene

    LSVJ: Laboratorul Sanitar Veterinar Judeţean

    MADR: Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

    MAI: Ministerul Administraţiei şi Internelor

    MMPA: Ministerul Mediului, Pădurilor şi Apelor

    OIE: Organizaţia Mondială pentru Sănătate Animală

    SSV: Şeful Serviciilor Veterinare

    UCD: Unitatea Centrală de Decizie

    UCS: Unitatea Centrală de Sprijin

    UE: Uniunea Europeană

    ULD: Unitatea Locală de Decizie

    UOC: Unitatea Operaţională Centrală

    UOL: Unitatea Operaţională Locală

    ULS: Unitatea Locală de Sprijin

  • CUPRINS

    1. PREVEDERI GENERALE................................................................................................................................... 7

    2. INTRODUCERE................................................................................................................................................... 8 2.1. Date generale privind recunoaşterea bolii DNV ................................................................................................ 8 2.2. Etapele sistemului de alertă .............................................................................................................................12

    3. PREVEDERI LEGISLATIVE.............................................................................................................................14 3.1. Prevederi legislative pentru domenii specifice..................................................................................................14

    3.1.1. Notificarea cazurilor suspecte de boală.....................................................................................................14 3.1.2. Măsuri în caz de suspiciune a bolii ...........................................................................................................15 3.1.3. Măsuri în cazul confirmării bolii ..............................................................................................................15 3.1.4. Ancheta epidemiologică...........................................................................................................................15 3.1.5. Stabilirea zonelor de protecţie şi de supraveghere.....................................................................................15 3.1.6. Restabilirea statusului de indemnitate ca urmare a eradicării febrei aftoase ...............................................16 3.1.7 Curăţenia şi dezinfecţia............................................................................................................................16 3.1.8. Neutralizarea cadavrelor şi a altor subproduse ..........................................................................................16 3.1.9. Plăţi compensatorii ..................................................................................................................................16 3.1.11. Penalităţi ...............................................................................................................................................17

    4. PREVEDERI FINANCIARE...............................................................................................................................17 4.1. Costurile combaterii bolii ...........................................................................................................................17

    5. LANŢUL DE COMANDĂ ...................................................................................................................................20

    6. CENTRUL NAŢIONAL DE COMBATERE A BOLILOR (CNCB)..................................................................23 6.1. Membrii şi sarcinile subunităţilor CNCB .........................................................................................................27

    6.1.1. Unitatea Centrală de Decizii (UCD) .........................................................................................................27 6.1.2. Unitatea Operaţională Centrală ................................................................................................................27

    Sarcinile Directorului....................................................................................................................................27 6.1.2.1. Departamentul organizare, buget, asigurare resurse umane şi materiale .............................................28 6.1.2.2. Departamentul monitorizare, evaluare şi planificare ..........................................................................28 6.1.2.3. Departamentul epidemiologie ...........................................................................................................28 6.1.2.4. Departamentul inspecţie şi control ....................................................................................................28 6.1.2.5. Departamentul comunicare externă ...................................................................................................28

    6.1.3. Unitatea Centrală de Sprijin: ....................................................................................................................28

    7. CENTRUL LOCAL DE COMBATERE AL BOLILOR (CLCB).......................................................................29 7.1. Structura CLCB ..............................................................................................................................................31 7.2. Responsabilităţile CLCB ................................................................................................................................31 7.3. Componenţa şi sarcinile CLCB .......................................................................................................................31

    7.3.1 Unitatea Locală de Decizie (ULD) .......................................................................................................32 7.3.2. Unitatea Operaţională Locală (UOL)........................................................................................................32

    7.3.2.1. Departamentul Organizare, aprovizionare şi resurse (umane şi materiale) ..........................................32 7.3.2.2. Departamentul Monitorizare, evaluare şi planificare..........................................................................33 7.3.2.3. Departamentul Epidemiologie ..........................................................................................................33 7.3.2.4. Departamentul Comunicare externă ..................................................................................................33 7.3.2.5. Departament: Centrul de Intervenţie în Teren....................................................................................34 7.3.2.6. Echipe implicate în controlul bolii, componente ale CIT ..................................................................34

    7.3.2.6.1. Echipele de evaluare ................................................................................................................34 7.3.2.6.2. Echipele de ucidere ..................................................................................................................35 7.3.2.6.3. Echipa de dezinfecţie şi deratizare............................................................................................35 7.3.2.6.4. Echipa de monitorizare a implementării măsurilor de control................................................35 7.3.2.6.5. Echipa pentru construcţia dezinfectoarelor rutiere ..................................................................35 7.3.2.6.6. Echipa de examinare clinică a efectivelor din zonele de restricţie ............................................35

    7.3.2.7. Sarcinile Centrului de Intervenţie......................................................................................................35

  • 7.3.3. Unitatea Locală de Sprijin........................................................................................................................36

    8. PLANUL DE ACŢIUNE PRIVIND INTERVENŢIA ÎN FOCAR ŞI DEPOPULAREA EXPLOATAŢIILOR36

    9. COOPERAREA ÎNTRE CNCB, CLCB şi ALTE AUTORITĂŢI ......................................................................38 9.1. Ministere şi organizaţii guvernamentate cu rol cheie ........................................................................................38

    9.1.1. Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor (MMAP), Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului (ANPM).........................................................................................................................................................................38 9.1.2. Ministerul Afacerilor Interne (MAI).........................................................................................................39

    9.1.2.1. Poliţia Română şi Jandarmeria Română ............................................................................................39 9.1.2.2. Poliţia de Frontieră ...........................................................................................................................39 9.1.2.3 Instituţia Prefectului ..........................................................................................................................39 9.1.2.4. Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU) şi Inspectoratele pentru Situaţii de Urgenţă (ISU)............................................................................................................................................................39

    9.1.3. Organe de specialitate ale administraţiei publice centrale: Garda de Mediu. ..............................................40 9.1.4. Consiliile locale şi primăriile (judeţene, municipale şi orăşeneşti).............................................................40

    10. GRUPUL NAŢIONAL DE EXPERŢI (GNE) ..................................................................................................41 10.1. Atribuţiile grupului naţional de experţi ..........................................................................................................41 10.2. Relaţiile cu alte organisme.............................................................................................................................41

    11. RESURSE...........................................................................................................................................................42 11.1. Resurse de personal.......................................................................................................................................42 11 .2. Resurse de echipament şi alte facilităţi materiale...........................................................................................43 11.3. CAPACITĂŢI DE LABORATOR ................................................................................................................44

    12. VACCINAREA DE NECESITATE...................................................................................................................45 12.1. Echipele de vaccinare....................................................................................................................................45 12.2. Acţiuni suplimentare .....................................................................................................................................46

    13. PROGRAME DE INSTRUIRE A PERSONALULUI.......................................................................................46

    14. PROGRAME DE INFORMARE ŞI DE CONŞTIENTIZARE A POPULAŢIEI............................................47

    15. DISTRUGEREA CADAVRELOR ÎN CAZUL UNEI EPIDEMII MAJORE ..................................................48

    MANUALUL OPERAŢIONAL PENTRU DERMATOZA NODULARĂ VIROTICĂ.............49

    1. GENERALITĂŢI.................................................................................................................................................50

    2. NOTIFICAREA SUSPICIUNII ...........................................................................................................................50

    3. Măsuri în cazul suspiciunii dermatitei nodulare contagioase..............................................................................53 3.1. Măsuri generale ..............................................................................................................................................53 3.2. Procedura de izolare a animalelor suspecte de a fi infectate cu DNV ................................................................56 3.3. Instrucţiuni de lucru privind echipamentul de protecţie individual într-o exploataţie cu animale susceptibile la DNV .....................................................................................................................................................................58

    3.3.1. în exploataţiile autorizate sanitar-veterinar/ comerciale:............................................................................59 3.3.2. Accesul medicului veterinar în exploataţiile cu animale receptive la DNV, altele decât cele autorizate sanitar-veterinar ................................................................................................................................................59 3.3.3. Procedura de îmbrăcarea/dezbrăcare a echipamentului de protecţie...........................................................60 A. Pregătirea truselor de recoltare probe şi îmbrăcarea echipamentului de protecţie pentru personalul care intră în exploataţia suspectă ori în care boala a fost confirmată.................................................................................61 B. Dezechiparea şi dezinfecţia echipamentului utilizat .......................................................................................70

    4. LISTA ECHIPAMENTELOR NECESARE ÎNTR-UN FOCAR DE BOALĂ ...................................................81

    5. INVESTIGAŢIA CLINICĂ .................................................................................................................................84

    6. INVESTIGAŢIA EPIDEMIOLOGICĂ ..............................................................................................................86

  • 7. INFORMAREA CETĂŢENILOR ŞI A AUTORITĂŢILOR LOCALE (DECIZII ŞI DISPOZIŢII) ...............96

    8. EXAMENUL NECROPSIC.................................................................................................................................96 8.1. Tehnica examenului necropsic.........................................................................................................................96 8.2. Diagnostic diferenţial ......................................................................................................................................98

    9. PRELEVAREA DE PROBE DE LA ANIMALE MOARTE SAU BOLNAVE. AMBALAREA, ETICHETAREA ŞI EXPEDIEREA PROBELOR CĂTRE L.N.R.........................................................................98

    9.1. Prelevarea şi transportul probelor ....................................................................................................................98 9.2. Instrucţiuni pentru recoltarea probelor .............................................................................................................99 9.3. Ambalarea materialului patologic ..................................................................................................................101 9.4. Procedura privind echipamentul de protecţie şi materialele folosite ................................................................102 9.5. Transportul probelor către laborator...............................................................................................................102

    10. MĂSURI ÎN CAZUL CONFIRMĂRII BOLII ................................................................................................107

    11. DECLARAREA BOLII....................................................................................................................................108

    12. STABILIREA ZONELOR DE PROTECŢIE ŞI DE SUPRAVEGHERE ......................................................109 12.1. Măsuri în zona de protecţie..........................................................................................................................109 12.2. Măsuri în zona de supraveghere...................................................................................................................110 12.3. Măsuri în cazul prelungirii zonelor de restricţie............................................................................................111

    13. EVALUAREA ANIMALELOR.......................................................................................................................111 13.1. Autorităţi, instituţii, organizaţii, societăţi, persoane fizice şi juridice implicate .............................................111

    14. UCIDEREA ANIMALELOR...........................................................................................................................115 14.1. Acţiuni care trebuie îndeplinite la nivelul structurilor administrative de combatere a bolii.............................115 14.2. Uciderea animalelor în timpul suspiciunii/confirmării dermatozei nodulare virale, pentru a evita răspândirea bolii.....................................................................................................................................................................116 14.3. Principii privind uciderea ............................................................................................................................117

    14.3.1. Organizarea pentru uciderea animalelor................................................................................................118 14.3.2 Responsabilităţi generale în uciderea animalelor....................................................................................118 14.3.3 Responsabilităţi şi competenţe specifice ................................................................................................119 14.3.4 Protecţia şi bunăstarea animalelor în timpul uciderii pentru controlul bolilor ..........................................121 14.3.5. Echipa .................................................................................................................................................121 14.3.6. Planificarea..........................................................................................................................................121 14.3.7. Alegerea metodelor de ucidere .............................................................................................................122 14.4. Uciderea cu pistolul cu glonte captiv......................................................................................................122 14.5. Uciderea prin electrocutare .....................................................................................................................123 14.6. Uciderea prin injecţie letală.....................................................................................................................124 14.7. Uciderea cu pistolul cu glonte liber sau puşca..........................................................................................125 14.8. Uciderea animalelor în adăpost ..............................................................................................................125 14.9. Consideraţii privind uciderea animalelor cu respectarea principiilor de bunăstare.....................................126 14.10. Alte prevederi tehnice...........................................................................................................................126

    CCaappiittoolluull 1155.. EEccaarriissaarreeaa tteerriittoorriiuulluuii ......................................................................................................................128 15.1. Proceduri pentru neutralizarea alternativă a teritoriului, folosind îngroparea cadavrelor rezultate în urma aplicării măsurilor de control pentru DNV............................................................................................................128 15.1.1. Etape privind procedura de îngropare........................................................................................................128

    15.1.2. Identificarea terenului corespunzător ce va fi utilizat pentru îngropare ..................................................128 15.1.3. Condiţiile de amplasare a unei gropi sunt umătoarele:...........................................................................129 15.1.4. Condiţii de realizare: dimensiuni şi taluz ..............................................................................................129 15.1.5. Etape privind procedura de incinerare ..................................................................................................130

    15.1.5.1. Reguli obligatorii .........................................................................................................................130 15.1.5.2. Evidenţe.......................................................................................................................................130

    15.2 Ecarisare folosind unităţile de neutralizare....................................................................................................133 15.2.1. Condiţii de igienă referitoare la funcţionarea în cadrul întreprinderilor de prelucrare a deşeurilor animale........................................................................................................................................................................133

    15.3. Cerinţe privind colectarea şi transportul deşeurilor animale..........................................................................133

    16. CURĂŢENIA ŞI DEZINFECŢIA....................................................................................................................134

  • 16.1. Instrucţiuni generale....................................................................................................................................134 16.2. Principii şi proceduri pentru curăţare şi dezinfecţie ......................................................................................135

    16.2.1. Prevederi speciale cu privire la curăţarea şi dezinfecţia exploataţiilor infectate......................................135 16.2.2. Dezinfecţia aşternutului, gunoiului de grajd şi a purinului contaminat ...................................................136

    16.3. Curăţarea şi dezinfecţia grajdurilor ..............................................................................................................136 16.4. Dezinfectarea finală ....................................................................................................................................137 16.5. Controlul eficienţiei dezinfectării.................................................................................................................138 16.6. Dezinfectarea gunoiului lichid (dejecţiilor, purinului, apelor reziduale) ........................................................138 16.7. Dezinfectarea gunoiului solid ......................................................................................................................141 16.8 Decontaminarea vehiculelor .........................................................................................................................141

    16.8.1 Dezinfecţia autovehiculelor...................................................................................................................141

    17. VACCINAREA EFECTIVELOR ŞI PLANUL DE URGENŢĂ.....................................................................143 17.1. Vaccinarea ..................................................................................................................................................143 17.2. Planul de urgenţă.........................................................................................................................................144

    18. STINGEREA BOLII ........................................................................................................................................144

    1199.. FFoorrmmuullaarree nneecceessaarree llaa îînnttooccmmiirreeaa ddoossaarruulluuii uunnuuii ffooccaarr ddee DDNNVV....................................................................145

    20. Publicitatea, instruirea şi avertizarea în relaţie cu DNV .................................................................................146 20.1. Publicitate şi avertizare ...........................................................................................................................146

    13.2. Programe de instruire ..................................................................................................................................146 DATELE DE CONTACT ALE UNITĂŢILOR OPERAŢIONALE LOCALE DIN STRUCTURA CENTRELOR LOCALE DE COMBATERE A BOLILOR .........................................................................................................148 DSV....................................................................................................................................................................148

  • 1. PREVEDERI GENERALE Obiective Acest plan de contingenţă stabileşte cadrul legal în care se va interveni pentru controlul şi combaterea bolii dermatoza nodulară contagioasă (virotică) (DNV) (Lumpy skin disease) în România. El descrie structurile strategice, tactice şi de comandă ce vor interveni atât în cazurile de suspiciune, cât şi în cele de confirmare a unui caz de boală la biongulate. În Planul de contingenţă şi în Manualul operaţional, vor fi descrise structurile de intervenţie, resursele materiale şi umane, capacitatea de diagnostic, condiţiile de vaccinare şi aplicarea măsurilor de control al bolilor, întelegând prin aceasta o supraveghere competentă a efectivelor de animale şi a bolii, şi metodele de prevenire prin îmbunătăţirea sistemelor de biosecuritate în exploataţii şi în târguri/pieţe, precum şi educarea şi informarea populaţiei din comunităţile rurale în care se află exploataţii de animale biongulate, asupra semnelor de boală şi a măsurilor ce trebuie aplicate pentru menţinerea statusului indemn al fermelor şi pentru reducerea riscului de contaminare. În eventualitatea unui focar de DNV, strategia de control aplicată va fi în conformitate cu obligaţiile pe care România şi le-a asumat prin Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană, cât şi cu prevederile comunitare în domeniu. Criteriile şi cerinţele pentru stabilirea Planului de contingenţă sunt cele stabilite în Ordinul Preşedintelui 133 din 16 iunie 2006 (*actualizat*) pentru aprobarea Normei sanitare veterinare care introduce măsuri generale pentru controlul unor boli ale animalelor şi măsuri specifice referitoare la boala veziculoasa a porcului ce transpune Directiva 92/119/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1992 de stabilire a măsurilor comunitare generale de combatere a unor boli ale animalelor, precum şi a măsurilor specifice referitoare la boala veziculoasă a porcului, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) seria L 62 din 15 martie 1993. Procedurile detaliate care vor fi adoptate de către serviciile veterinare, personalul din teritoriu şi de liderii Centrului Local de Combatere al Bolilor în eventualitatea unui focar de boală menţionată prin Ordinul preşedintelui ANSVSA 133/2006 sunt stabilite în Manualul operaţional care face parte din prezentul Plan de contingenţă. Primul obiectiv al Guvernului în gestionarea focarelor de boală de orice natură îl constituie restaurarea statutului de indemnitate al României cât mai rapid posibil, scop în care autorităţile române vor cauta să: - limiteze la minimum numărul animalelor care trebuie ucise ca urmare a evoluţiei bolii şi să asigure că uciderea acestora va avea loc în condiţii corespunzătoare specificate în Regulamentul 1099/2009; - protejeze sănătatea publică; - afecteze la modul minimal industria alimentară, turismul, agricultura, comunităţile rurale şi economia, în general; - minimalizeze distrugerile asupra mediului; - minimalizeze costurile combaterii focarelor de boală. Planul de contingenţă pentru DNV va fi revizuit şi îmbunătăţit ori de cate ori este necesar, cel puţin o dată la fiecare 5 ani. El va fi completat cu proceduri detaliate şi instrucţiuni inserate în Manualul operaţional.

  • 8

    2. INTRODUCERE

    2.1. Date generale privind recunoaşterea bolii DNV Răspândire, etiologie şi căi de transmitere. Dermatoza nodulară virotică (Lumpy Skin Disease) este o boală virală specifică bovinelor şi bubalinelor, cu un impact important asupra efectivelor de bovine, caracterizată prin evoluţie rapidă şi pierderi severe în efectivele infectate, mai ales la cele tinere, respectiv la animalele fără imunitate. Boala cauzează pierderi importante datorită restricţiilor care trebuie impuse mişcării şi comerţului cu animale vii sau cu produsele provenite de la acestea. Boala este endemică în multe ţări africane şi asiatice, precum şi în Orientul Mijlociu. Boala nu a evoluat niciodată în Uniunea Europeană până în anul 2014, când prezenţa vectorului a fost confirmată în Insula Cipru, în partea de N-E care nu se află sub control guvernamental, iar în august 2015, ea a fost confirmată şi în Grecia, la graniţa cu Bulgaria şi Turcia. Boala poate fi introdusă într-un teritoriu indemn prin vehicularea vectorilor din teritoriile infectate spre cele indemne de către vânt, prin introducerea vectorilor odată cu transporturile de animale, prin introducerile ilegale de animale infectate, prin personalul care a lucrat în ferme infectate şi care a avut contact cu animale bolnave, prin furaje contaminate etc. Există mai multe tulpini de virusuri din genul Capripox (CaPV) care sunt responsabile pentru determinarea apariţiei bolii, ele făcând parte din familia Poxviridae, înrudite cu virusul variolei ovine şi caprine. Tulpinile care afectează bovinele şi bubalinele nu infectează şi nu se transmit la ovine şi caprine. CaPV nu sunt considerate a fi agenți zoonotici. În mod obişnuit, virusul este transmis în mod mecanic, prin vectori hematofagi (ţânţari, muşte şi căpuşe), dar poate fi transmis şi prin contactul direct cu animalele infectate prin leziuni ale pielii, salivă, scurgeri nazale, lapte sau material seminal, sau chiar indirect, cu apa şi furajele contaminate. Tot în mod mecanic, virusul mai poate fi transmis iatrogenic. Formele de evoluţie a bolii pot varia de la medii spre severe, animalele tinere fiind afectate mai grav. Perioada de incubaţie a virusului este de 4-5 zile. Importanța diferiţilor vectori mecanici în transmiterea DNV poate varia, în funcţie de regiunea geografică, de mediul, temperatura, umiditatea și abundența a vectorilor. Virusul DNV poate fi detectat în secrețiile animale (de exemplu în cele oculare şi în secrețiile nazale), până la cel puțin 15 zile după infecție. Dacă animalele sunt protejate de lumina soarelui, virusul poate supraviețui în cruste şi în mediu, până la şase luni, iar în pieile uscate de animale infectate, până la 18 de zile. Semnele clinice se exprimă prin febră şi prin dermatită nodulară generalizată, nodulii putând fi observaţi pe corp, inclusiv bot, nări, cap, gât, spate, picioare, scrot, perineu, uger, coadă, pleoape şi la nivelul mucoaselor nazală şi bucală. Aceşi noduli pot exprima scurgeri de lichid şi pot avea un centru ulcerat. Nodulii se pot dezvolta şi intern, în tractul gastro-intestinal, în special în abomasum, precum şi în trahee și plămâni, ducând la apariţia pneumoniilor primare şi secundare. Uneori, animalele afectate pot muri. Animalele afectate pot exprima şchiopături, determinate de inflamații ale tendoanelor sau de infecţii bacteriene secundare, precum şi edeme severe ale pielii şi subcutanate şi ale zonelor declive şi ale picioarelor. Boala mai poate determina mastite şi leziuni permanente ale sfârcurilor

  • 9

    glandelor mamare, precum şi avort, infecții intrauterine, sterilitate temporară sau permanentă atât la tauri cât şi la vaci. Deşi toate bovinele se pot infecta, există dovezi acceptate ştiinţific că doar aproximativ jumătate din animale infectate dezvolta leziuni ale pielii generalizate; cu toate acestea, toate animalele infectate pot transmite virusul, de aceea este necesar şi diagnosticul în laborator, acolo unde suspiciunea este fondată.

  • 10

  • 11

    Diagnosticul clinic. Un diagnostic prezumtiv al bolii se poate face pe baza semnelor clinice specificate anterior, caracteristice DNV. Cu toate acestea, pot exista şi forme de boală uşoare sau asimptomatice, dificil de diagnosticat, care necesită diagnostic de laborator. Diagnosticul de laborator. Confirmarea rapidă de laborator a infecţiei cu virusul DNV se realizează în corelaţie cu istoricul bolii şi potrivit cu infecţia generalizată şi semnele anatomoclinice, utilizând RT-PCR sau PCR convenţional care sunt cele mai sensibile şi specifice metode pentru diagnosticul bolii . Pentru identificarea rapidă a virusului se poate utiliza şi microscopul electronic de transmisie (tehnica de coloraţie negativă). De asemenea se poate utiliza metoda histologică care evidenţiază incluziile intracitoplasmatice specifice poxvirusurilor prin colorarea cu hematoxilină-eozină. Virusurile pot fi identificate şi prin izolare pe linii celulare, dar necesită peste 30 zile pentru multiplicare (cel puţin două pasaje) şi identificare prin testul de seroneutralizare. Anticorpii anti – capripoxvirus pot fi detectaţi folosind testul de virusneutralizare. Până în prezent, nu există un test ELISA eficient care să se utilizeze la scară largă pentru diagnosticul DNV. În România, diagnosticul de laborator poate fi efectuat în cadrul Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animală, în cadrul Laboratorului Naţional de Referinţă (LNR) pentru variola ovină şi caprină. Probele destinate examenelor de laborator trebuie să fie reprezentate în special din biopsii ale nodulilor cutanaţi, sânge, tampoane nazale, bucale şi oculare, colectate de la animalele în viaţă, şi de porţiuni de piele cu nodulii, fragmente de pulmon, splină şi/sau limfonoduri colectate de la animalele moarte. Probele destinate izolării virusului, detecţiei de genom viral, examenului prin microscopie electronică şi examenului histologic trebuie să fie colectate în perioada viremică sau în primele 4 -7 zile de la apariţia semnelor clinice, înainte de apariţia anticorpilor neutralizanţi. Probele de sânge destinate detecţiei de genom viral pot fi prelevate chiar şi în perioada când anticorpii sunt prezenţi. Probele destinate examenului histologic trebuie să includă ţesut cu leziuni şi fragmente de ţesut neafectat, prelevat din zona adiacentă leziunii. Probele astfel recoltate se introduc in cel mai scurt timp într-o soluţie de lichid fixator (formol 10%). Probele de sânge recoltate pe anticoagulant trebuie introduse imediat la refrigerare şi procesate cât mai curând posibil. În practică, ele pot fi menţinute pentru două zile la temperatura de

  • 12

    aproximativ 4°C, înainte de procesare, dar nu trebuie congelate şi nici ţinute la temperatura ambientală. Probele de ţesut trebuie păstrate la o temperatură de aproximativ 4°C, pe gheaţă. În cazul în care de la prelevare până la expediere către laborator trec mai mult de două zile, probele vor fi menţinute la aproximativ -80oC, înainte de a fi expediate. Probele de ţesut nu trebuie congelate la -20oC. Dacă este necesară transportarea la distanţe mari fără refrigerare, mediul trebuie să conţină 10% glicerol; probele trebuie să fie de mărime suficientă, astfel încât mediul de transportare să nu penetreze partea centrală a materialului biopsic care va fi folosit pentru izolarea virusului. Pentru examen electrono-microscopic probele nu se congelează, ci se trimit imediat la laborator, în ziua prelevării, la temperatura de aproximativ 4oC. Diagnosticul diferenţial. Se face faţă de leziunile cutanate produse de de pseudo DNV (virusul herpetic-2 bovine, BHV-2), dermatita nodulară bovină care este o boală bacteriană, înţepăturile de insecte cu exprimare clinică, infecțiile cu Demodex, oncocercoza, hipodermoza, besnoitioza (globidioza taurilor), reacţii de hipersensibilitate, bluetongue, variola bovină şi dermatofiloza . În general, infecţia cu BHV-2 provoaca leziuni ale pielii mai superficiale, are un curs de evoluţie mai scurt mai scurt şi este o boala mai uşoară decât DNV. În unele cazuri, boala poate fi confundată cu diareea virală / boala mucoaselor la bovine, febra catarală malignă bovină, febra aftoasă.

    2.2. Etapele sistemului de alertă Această secţiune stabileşte mecanismul efectiv de alertare în vigoare, având în vedere gravitatea bolii, pentru a da asigurări că răspunsul la un focar de boală DNV poate fi implementat într-o manieră coordonată şi eficientă. Diagrama următoare furnizează o vedere generală asupra paşilor ce trebuie urmaţi în investigaţiile în urma suspiciunii de boală şi a acţiunilor ce trebuie întreprinse, dacă boala este confirmată. După confirmarea bolii, diferite structuri şi grupuri sunt stabilite în aşa fel încât să sprijine intervenţia pentru aplicarea măsurilor de control . Manualul operaţional cuprinde procedurile necesare, pentru a avea certitudinea că organizaţiile şi oamenii cu responsabilităţi notifică suspiciunea sau apariţia bolii şi au instructiuni detaliate privind rolul lor în operaţiunile de control al bolii. Pentru un răspuns eficient în intervenţia la aceste boli, se va adopta un sistem de alertă standard, pe culori, după cum urmează: - CULOAREA GALBENĂ: când riscul de boală este mai mare decât obişnuit; de exemplu, boala poate fi suspectată sau confirmată în vecinatatea statelor membre ale Uniunii Europene, ceea ce necesită un nivel sporit de vigilenţă. Decizia de a ridica gradul de alertă la galben, îi aparţine Şefului Serviciilor Veterinare. - CULOAREA PORTOCALIE: când, în urma întocmirii anchetei epidemiologice, există o suspiciune cu semne clinice privind prezenţa bolii într-o incintă. S-au recoltat probe şi s-au trimis spre analiză unui laborator. - CULOAREA ROŞIE : când boala a fost deja confirmată.

  • 13

    *: Laboratorul Naţional de Referinţă poate identifica o boala notificabilă, caz în care imediat alerta se va schimba în culoarea portocalie.

    liber de boală

    Raportarea cazului

    Fără investigaţii

    Poate boala fi exclusă?

    Se iau probe şi se trimit către Laboratorul

    Naţional de Referinta* urgent, cu revederea iniţială a rezultatelor

    Revederea rezultatelor

    Boala confirmată

    Poate boala fi exclusă?

    Se fac mai multe teste

    Revederea rezultatelor

    Liber de boală

    Poate boala fi exclusă?

    da

    da

    da

    nu

    nu

    nu

    negativ

    negativ

    Pozitive

    Pozitive

    GALBEN PORTOCALIU

    ROSU

  • 14

    3. PREVEDERI LEGISLATIVE

    Pentru controlul bolii DNV, baza legală o constituie Ordinul nr. 133/ 2006 (*actualizat*) pentru aprobarea Normei sanitare veterinare care introduce măsuri generale pentru controlul unor boli ale animalelor şi măsuri specifice referitoare la boala veziculoasa a porcului care transpune 92/119/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1992 de stabilire a măsurilor comunitare generale de combatere a unor boli ale animalelor, precum şi a măsurilor specifice referitoare la boala veziculoasă a porcului, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) seria L 62 din 15 martie 1993. Pe lângă acesta, cadrul legal de aplicare al măsurilor de control este completat de legislaţia relevantă în domeniu. Ordinul nr. 133/2006 stabileşte măsurile minime de control ce trebuie adoptate în caz că situaţia bolii o impune. Este necesar ca măsurile de control al bolii să fie instituite imediat ce boala este suspectată, aceasta implicând inclusiv controlul mişcării animalelor. Politica de abordare a bolii impune ca toate animalele susceptibile de infecţie, provenite din curţile infectate, cât şi cele identificate drept contacţi periculoşi, să fie sacrificate. Vaccinarea profilactică (de rutină) împotriva acestei boli în România este este interzisă. Cu toate acestea, în funcţie de decizia Grupului Naţional de Experţi pentru DNV şi cu aprobarea Comisiei Europene, România poate decide vaccinarea în zonele de risc identificate în urma confirmării bolii în ţara noastră, în condiţiile stabilite de lege. În timpul focarelor de boală, în scopul combaterii bolii, ANSVSA cooperează cu alte ministere reunite în cadrul Comitetului Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă, sub denumirea Centrul Naţional de Combatere a Bolilor, asa cum este prevazut în Legea nr. 1/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor şi în HOTĂRÂREA nr. 1.189 din 3 octombrie 2009 privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Centrului Naţional de Combatere a Bolilor şi ale structurilor din componenţa acestuia

    3.1. Prevederi legislative pentru domenii specifice 3.1.1. Notificarea cazurilor suspecte de boală Prevederile referitoare la notificarea internă a bolilor sunt descrise în art. 3 al Ord. nr.133/2006. Conform acestuia, suspiciunea prezenţei oricăreia dintre bolile la care se referă anexa nr. 1 la prezentul ordin este obligatoriu notificată imediat autorităţii veterinare competente teritorial. ANSVSA trebuie să notifice boala OIE şi Comisiei Europene şi să furnizeze informaţii Comisiei Europene şi Statelor Membre cu privire la cazurile ulterioare confirmate la animalele din specii susceptibile dintr-o zonă infectată sau la produsele provenite de la acestea în conformitate cu prevederile Ordinului ANSVSA 77/2005, cu modificările ulterioare, care reprezintă transpunerea în legislaţia naţională a Directivei Consiliului 82/894/CEE.

  • 15

    Astfel, vor fi notificate imediat următoarele:

    - focarele de boală confirmate în toate exploataţiile, comerciale sau nonprofesionale; - focarele de boală confirmate în abatoare şi mijloacele de transport; - cazurile de boală confirmate lamediul sălbatic.

    3.1.2. Măsuri în caz de suspiciune a bolii În caz de suspiciune, ANSVSA dispune investigarea imediată a cazului, pentru a confirma sau infirma prezenţa bolii şi pentru a preleva probele necesare investigării în laborator. Restricţiile privind punerea sub supraveghere oficială a exploataţiei suspecte, mişcarea de animale susceptibile, a produselor de provenienţă, cadavrelor de animale, persoanelor sau a materialelor din exploataţiile afectate sunt prevazute în Art. 4 al Ordinului 133/2006. Restricţiile dispuse în aceste cazuri sunt descrise în Manualul operaţional pentru febra aftoasă şi sunt în conformitate cu Ord. nr. 133/2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare care introduce măsuri generale pentru controlul unor boli ale animalelor şi măsuri specifice referitoare la boala veziculoasa a porcului . Extinderea măsurilor de control şi asupra altor exploataţii este prevazută în art. 4, pct. 4 al Ord. nr. 133/2006. 3.1.3. Măsuri în cazul confirmării bolii Instituirea restricţiilor asupra mişcării animalelor şi instituirea măsurilor de control al bolii în orice exploataţie infectată sunt prevazute la art. 5 din Ord. nr. 133/2006. Măsurile de control trebuie axate asupra tuturor speciilor de animale susceptibile, toate animalele pasibile de contact fiind sacrificate la faţa locului sau, în circumstanţe excepţionale, în cel mai apropiat loc adecvat. Măsurile în cazul confirmării bolii sunt detaliate în Manualul operaţional şi sunt în conformitate cu prevederile art. 5-16 ale Ordinului nr. 133/2006 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare care introduce măsuri generale pentru controlul unor boli ale animalelor şi măsuri specifice referitoare la boala veziculoasa a porcului. 3.1.4. Ancheta epidemiologică Efectuarea anchetei epidemiologice este prevazută la art. 8 din Ord. nr.133/2006; ea trebuie să folosească chestionarul din Manualul operaţional de proceduri şi să obţină date concrete care să ajute la stabilirea unui diagnostic corect şi rapid. 3.1.5. Stabilirea zonelor de protecţie şi de supraveghere În caz de confirmare a bolii într-o exploataţie, Unitatea Locală de Decizie va stabili zonele de protecţie şi de supraveghere în conformitate cu art. 10 al Ordinului 133/2006. Unitatea Locală de

  • 16

    Decizie va colabora strâns pentru stabilirea zonelor de protecţie şi de supraveghere, cu medicul oficial de la Circumscripţia Sanitar Veterinară zonală, cu DSVSAJ, şi cu ANSVSA. Măsurile impuse în zona de protecţie sunt prevăzute în art. 11 ale Ordinului 133/2006 şi sunt descrise în Manualul operaţional. Ele fac referire la.identificarea animalelor, inspecţia exploataţiilor, examinarea animalelor, prelevarea de probe, precum şi la mişcarea şi transportul animalelor din speciile receptive. Statusul de sănătate privind bolile al exploataţiilor din zonele de restricţie va fi supravegheat de către autoritatea veterinară teritorială (DSVSAJ) prin examinări clinice, morfopatologice şi de laborator, în conformitate cu aceleaşi prevederi amintite anterior. Măsurile impuse în zona de supraveghere sunt prevăzute în art. 12 ale aceluiaşi Ordin şi sunt descrise în Manualul operaţional. 3.1.6. Restabilirea statusului de indemnitate ca urmare a eradicării febrei aftoase Se face în conformitate cu prevederile art. 16, pct. 1, al Ordinului 133/2006 3.1.7 Curăţenia şi dezinfecţia Curăţarea şi dezinfecţia clădirilor folosite pentru a adăposti animalele din speciile receptive, împrejurimile acestor adăposturi, vehiculele folosite pentru transport, a echipamentului folosit în exploataţie şi a tuturor lucrurilor care ar putea fi contaminate sunt prevăzute în art. 13, pct. 2, al Ord. 133/2007. Aceste operaţiuni trebuie efectuate sub supraveghere oficială şi în conformitate cu instrucţiunile medicului veterinar oficial. Dezinfecţia se realizează numai cu substanţe dezinfectante care au autorizaţie sanitară veterinară de folosire în România, în conformitate cu Directiva Consiliului 98/8/CE, eficiente în cazul DNC. 3.1.8. Neutralizarea cadavrelor şi a altor subproduse Strategia şi cadrul legal privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de neutralizare a deşeurilor de origine animală, indiferent de locul de provenienţă al acestora, este stabilită de Ordonanţa Nr. 47/2005 ce transpune parţial Reg. Parlamentului European şi Consiliului nr. 1069/2009. 3.1.9. Plăţi compensatorii Uciderea animalelor infectate si a animalelor care reprezinta sursa de contact si plata compensaţiilor sunt cuprinse in Hotarirea de Guvern Nr.1214/2009 privind metodologia pentru stabilirea si plata despagubirilor ce se cuvin proprietarilor de animale taiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor. Actul specifica la art. 4-8 cine sunt beneficiarii platilor compensatorii, modul in care se compensează valoarea animalelor sacrificate din cauza DNV, de unde se aloca fondurile pentru combaterea bolilor la animale si descrie baza de calcul a acestei evaluari. Lista bolilor pentru care se acordă despăgubiri este prevăzută în anexa nr. 1 a H.G. Nr.1214/2009 şi se reactualizează, ori de câte ori este necesar.

  • 17

    Compensarea va fi făcută către proprietar, la preţul pieţii, pentru speciile ucise în caz de suspiciune a bolii în scop de diagnostic şi pentru combaterea bolii, cât şi pentru produsele de origine animală şi materialele care au fost confiscate şi distruse. 3.1.10. Vaccinarea Vaccinarea pentru DNV nu poate fi aplicată decât în cazuri speciale, în conformitate cu prevederile art. 19 al Ordinului 133/2006. Totuşi, prin derogare, decizia de introducere a vaccinării de urgenţă poate fi luată de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, după notificarea Comisiei Europene, cu condiţia de a nu fi afectate interesele fundamentale ale Comunităţii. 3.1.11. Penalităţi Nerespectarea măsurilor de control aplicate pentru combaterea bolilor infecţioase la animale se sancţionează conform legii, iar aplicarea sancţiunilor este reglementată de H.G nr. 984/2005, reactualizată.

    4. PREVEDERI FINANCIARE 4.1. Costurile combaterii bolii Costurile necesare aplicarii masurilor legale de control al bolilor infecto-contagioase sunt finantate din fondurile prevăzute în bugetul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, cuprinse la titlul 51 "Transferuri între unităţi ale administraţiei publice", alineatul 51.01.01 "Transferuri către instituţii publice", la valoarea de înlocuire la preţul pieţei a animalului tăiat, ucis ori altfel afectat sau, după caz, la suma pierderii suferite de proprietar, la data când a avut loc acţiunea de lichidare a focarelor de boală, ca măsură pentru eradicarea şi combaterea bolilor transmisibile ale animalelor. Despăgubirile se acordă atât pentru animalele ucise în cazul măsurilor care se întreprind pentru lichidarea rapidă a focarelor de boală, cât şi pentru pagube colaterale, în conformitate cu prevederile H.G. 1214/2009 privind metodologia pentru stabilirea şi plata despăgubirilor ce se cuvin proprietarilor de animale tăiate, ucise sau altfel afectate în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor. În cazul în care CLCB decide extinderea măsurilor de control la alte exploataţii, proprietarilor li se acordă despăgubiri în aceleaşi condiţii. Despăgubirile se acordă atăt în caz de suspiciune de boală, cât şi la confirmarea bolii. În cazul DNV, este interzisă valorificarea produselor şi subproduselor provenite de la animalele tăiate, ucise sau altfel afectate. Animalele care fac obiectul despăgubirilor trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: - Să fie deţinute cu respectarea normelor sanitar – veterinare în vigoare;

  • 18

    - Să fie declarate şi înregistrate în registrul agricol şi în sistemul naţional de identificare şi înregistrare a animalelor în conformitate cu reglementările legale în vigoare; Beneficiază de despăgubiri şi alte persoane fizice şi juridice care au suferit pagube colaterale prin aplicarea măsurilor de eradicare şi combatere a bolilor. Despăgubirile se acordă indiferent dacă animalele sunt asigurate sau nu. Despăgubirile se acordă în baza: - evaluărilor făcute de Comisia de evaluare; - a documentaţiei întocmită de persoana fizică sau juridică. Retribuirea personalului angajat al ANSVSA care participă la activităţile de combatere a focarelor este asigurată de ANSVSA. Departamentele administrative ale ANSVSA si DSVSAJ vor asigura din timp derularea unor contracte cadru cu furnizorii de materiale, echipamente si servicii, pentru aprovizionarea CLCB în perioada de linişte epidemiologică şi respectând prevederile legale în vigoare privind achiziţiile publice. În ceea ce priveşte achiziţiile în regim de urgenţă, conform OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, art. 19 prevede: „Autoritatea contractantă achiziţionează direct produse, servicii sau lucrări, în măsura în care valoarea achiziţiei, ..., nu depăşeşte echivalentul în lei a 15000 euro pentru fiecare achiziţie de produse, servicii sau lucrări. Achiziţia se realizează pe bază de document justificativ.” O altă metodă de achiziţie pentru produse şi servicii în regim de urgenţă este procedura de negociere fără publicare prealabilă a unui anunţ de participare în condiţiile art. 122 din OUG nr. 34/2006, litera c, aplicabilă ca o măsură strict necesară, atunci când perioadele de aplicare a licitaţiei deschise, a licitaţiei restrânse, a negocierii cu publicare de extremă urgenţă, determinată de evenimente imprevizibile şi care nu se datorează sub nicio formă unei acţiuni sau inacţiuni a autorităţii contractante sunt prea scurte. Autoritatea contractantă nu are dreptul de a stabili durata contractului pe o perioadă mai mare decât cea necesară, pentru a face faţă situaţiei de urgenţă care a determinat aplicarea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare. În cazuri de forţă majoră sau în cazuri temeinic motivate, autoritatea contractantă are dreptul de a emite un ordin de începere al serviciilor/lucrărilor concomitent cu iniţierea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare. Dacă apar situaţii neprevăzute (extinderea focarelor de boală) ce necesită fonduri suplimentare, sumele se vor aloca din « Fondul de Intervenţie al Guvernului». Departamentele administrative ale ANSVSA şi DSVSAJ vor asigura derularea unor contracte cadru cu furnizorii de materiale, echipamente şi servicii, pentru aprovizionarea CLCB.

  • 19

    Cheltuielile ocazionate de elaborarea programului de intervenţie în situaţii de necesitate (inclusiv a programelor de vaccinare, identificarea animalelor) şi în general, toate cheltuielile de pregătire a operaţiunilor sunt finanţate din fondurile bugetare destinate serviciilor veterinare pentru activităţi curente. La aceste fonduri se mai pot adauga fonduri alocate de Uniunea Europeană, prin rambursare.

  • 20

    5. LANŢUL DE COMANDĂ Lanţul de comandă pe timp de pace şi în caz de suspiciune, la nivelul serviciilor veterinare din România, este următorul:

    LA NIVEL CENTRAL

    Legătura între structurile centrale şi locale ale lanţului de comandă se face la nivelul Directorului General al structurii din ANSVSA care se ocupă de sănătatea animală şi – Director Executiv al DSVSAJ.

    LA NIVEL LOCAL

    Directorul General al Direcţiei Generale Sanitare Veterinare (DGSV)

    Vicepreşedintele ANSVSA responsabil pentru sănătatea animală

    Directorul DSA

    Şeful serviciilor SMNB şi CB

    Preşedintele ANSVSA

    Directorul Adjunct al DSVSAJ responsabil cu sănătatea animalelor

    Şeful serviciului care se ocupă de sănătatea animalelor din cadrul DSVSAJ

    Medicul oficial zonal

    Directorul Executiv al Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor

    judeţene (DSVSAJ)

  • 21

    La nivel guvernamentul, în cazul confirmării unui focar de DNV pe teritoriul României, avand în vedere faptul că ţara este indemnă de această boală care nu a fost înregistrată niciodată, în cadrul Comitetului Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă se constituie, prin hotărâre a Guvernului, în conformitate cu prevederile Legii 1/2008, Centrul Naţional de Combatere a Bolilor (CNCB), sub conducerea nemijlocită a Ministrului Afacerilor Interne care este şeful lanţului de comandă şi totodată, membru permanent al CNCB. La nivel judeţean, responsabilitatea deplină pentru combaterea/controlul DNV, în afara sarcinilor specific veterinare, îi revine Prefectului, care este legătura lanţului de comandă a ministrului afacerilor interne în teritoriu. Ministrul Afacerilor Interne deleagă Preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) – care este Şeful Serviciilor Veterinare (SSV) - responsabilitatea elaborării şi întreţinerii Planului de Contingenţă. La nivel judeţean, această atribuţie îi revine Directorului executiv. În condiţii de criză, Preşedintele ANSVSA, în calitate de conducător al Unităţii Operaţionale Centrale, este următoarea verigă a lanţului de comandă şi are responsabilitatea de a implementa atribuţiile specifice legate de partea operaţională a planului de contingenţă DNV (atribuţii specifice serviciilor veterinare). Preşedintele ANSVSA este responsabil cu direcţionarea strategiilor de combatere a bolii către partea operaţională a Centrelor Locale de Combatere a Bolii (CLCB). În cadrul părţii operaţionale a CLCB, directorul executiv al DSVSAJ respectiv a mn. Bucureşti este următoarea verigă a lanţului de comandă. Instituţiile care aparţin Unităţii(lor) Centrale şi Locale de Sprijin şi care nu sunt subordonate MAI, folosesc propriile lor lanţuri de comandă existente.

  • 22

    Diagrama Lanţului de comandă la nivelul CNSSU

    Ministrul Afacerilor Interne Membri permanenti: Reprezentanţii Comitetului Naţional pentru Situaţii

    Speciale de Urgenţă Membri non-permanenţi: atunci când este necesar

    PREŞEDINTELE ANSVSA (SSV)

    CNCB

    PREFECT Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă

    Membrii non-permanenţi: dacă este necesar

    DIRECTOR EXECUTIV DSVSAJrespectiv a mn.Bucureşti

    CENTRUL PENTRU INTERVENŢII ÎN TEREN (CIT)

    GNE

    CLCB

  • 23

    6. CENTRUL NAŢIONAL DE COMBATERE A BOLILOR (CNCB) CNCB funcţionează, potrivit legii, ca organism interministerial de management, în cadrul Comitetului Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă, iar organizarea lui este prevăzută în Legea 1 din 8 ianuarie 2008 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activităţilor sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor şi în H.G. 1189/2009. CNSSU, ca structură interministerială pentru intervenţiile în situaţiile de urgenţă (reprezentate inclusiv de evoluţia epizootiilor şi zoonozelor la animale), are următoarele atribuţii principale stabilite în art. 20. al OUG 21/2004 modificată: a) examinează şi propune spre adoptare Guvernului Planul naţional de asigurare cu resurse umane, materiale şi financiare pentru gestionarea situaţiilor de urgenta; b) analizează şi supune spre aprobare Guvernului Regulamentul-cadru de organizare, funcţionare şi dotare a comitetelor, centrelor operaţionale şi centrelor operative pentru situaţii de urgenţă, precum şi fluxul informaţional decizional; c) declară, cu acordul primului-ministru, starea de alertă la nivel naţional sau la nivelul mai multor judeţe, coordonează gestionarea situaţiilor de urgenţă şi declară încetarea stării de alertă; d) hotărăşte, cu acordul primului-ministru, punerea în aplicare a planurilor de evacuare, la propunerea comitetelor ministeriale, judeţene sau al municipiului Bucureşti; e) propune Guvernului, prin ministrul afacerilor interne, instituirea de către Preşedintele României a "stării de urgenţă" în zonele afectate, în baza solicitărilor primite de la comitetele judeţene sau al municipiului Bucureşti, şi urmăreşte îndeplinirea măsurilor stabilite în acest sens; f) propune Guvernului solicitarea/acordarea de asistenţă umanitară internaţională în cazul situaţiilor de urgenţă cu impact deosebit de grav, pe baza analizelor întocmite de Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenta; g) coordonează, pe teritoriul naţional, activitatea forţelor internaţionale solicitate pentru rezolvarea situaţiilor de urgenţă, îndeosebi în domeniul înlăturării efectelor distructive ale dezastrelor, în conformitate cu prevederile legii romăne; h) propune Guvernului includerea în bugetul de stat anual a fondurilor necesare pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă, inclusiv pentru operaţionalizarea Sistemului Naţional şi a structurilor de intervenţie în afară frontierelor de stat, în cadrul structurilor specializate ale organismelor internaţionale cu atribuţii în domeniu; i) stabileşte repartizarea principalelor funcţii de sprijin pe care le asigura ministerele, celelalte organe centrale şi organizaţiile neguvernamentale privind prevenirea şi gestionarea situaţiilor de urgenţă, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului; j) iniţiază elaborarea de acte normative pentru gestionarea situaţiilor de urgenţă şi le avizează pe cele elaborate de comitetele ministeriale, judeţene şi al municipiului Bucureşti; k) analizează şi supune spre aprobare Guvernului scoaterea de la rezervele de stat a unor produse şi bunuri materiale necesare sprijinirii autorităţilor administraţiei publice locale şi populaţiei afectate de dezastre sau alte situaţii de urgenta;

  • 24

    l) stabileşte modul de cooperare a structurilor Sistemului Naţional cu alte autorităţi şi organisme ale statului roman sau internaţionale abilitate în managementul stărilor excepţionale; m) coordonează informarea opiniei publice privind managementul situaţiilor de urgenţă; n) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite potrivit legii. CNCB este responsabil de politica şi operaţiunile adoptate în combaterea DNC la nivel naţional, având următoarele atribuţii, în conformitate cu prevederile Hotărârii nr. 1.189 din 3 octombrie 2009 privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Centrului Naţional de Combatere a Bolilor şi ale structurilor din componenţa acestuia: a) definirea măsurilor de control şi combatere a bolilor; b) asigurarea implementării prompte şi eficiente a măsurilor de combatere a bolilor de către centrele locale de combatere a bolilor, respectiv de către Centrul de Combatere a Bolilor al Municipiului Bucureşti; c) dispunerea efectuării de studii epidemiologice asupra bolii; d) organizarea de campanii de vaccinare de necesitate, atunci când este cazul; e) comunicarea cu Comisia Europeană, cu statele membre ale Uniunii Europene, cu organizaţiile veterinare naţionale şi internaţionale, precum şi cu instituţii agricole şi de comerţ, cu privire la evoluţia focarelor de boală; f) colaborarea cu laboratoarele naţionale şi internaţionale în vederea confirmării diagnosticului; g) colaborarea cu presa şi alte instituţii ale mass-mediei cu privire la informarea populaţiei în legătură cu măsurile de control şi combatere a bolilor; h) dispunerea acţiunilor a căror finanţare se asigură de la bugetul de stat, în condiţii stabilite prin hotărâre a Guvernului. În plus, CNCB trebuie să • Avizeze planul de măsuri pentru controlul al bolii; • Hotărască asupra modului de intervenţie în focarele de boală • Stabilească componenţa Unităţii Centrale de Decizie (UCD) şi a Unităţii Centrale de Sprijin. Componenţa CNCB este următoarea: Unitatea Centrală de Decizii (UCD), Unitatea Operaţională Centrală (UOC) Unitatea Centrală de Sprijin (UCS) Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile CNCB şi a structurilor din subordinea acestuia, sunt stabilite prin Ordonanţă de Guvern nr. 1189/2009 privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Centrului Naţional de Combatere a Bolilor şi ale structurilor din componenţa acestuia.

  • 25

    UCD este localizată la nivelul Comitetului Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă la următoarea adresă:

    Ministerul Afacerilor Interne Piaţa Revoluţiei nr.1 A, sector 1, Bucureşti UOC a CNCB are locaţia în cadrul ANSVSA la adresa: Piaţa Presei Libere, nr. 1, Corp D1, sect. 1, cod postal 013701, tel: 0374.150.200, fax: 021.312.4967, e-mail: [email protected]

    mailto:[email protected]

  • 26

    Unitatea Centrală de Decizii (UCD)

    ŞEFUL SERVICIILOR VETERINARE (SSV)

    - Adjunctul SSV este: Directorul DGSVSA

    Biroul de presă al ministrului

    Unitatea Operaţională Centrală Unitatea Centrală de

    Sprijin

    Preşedinte UCD: Ministrul Administratiei şi Internelor Vicepreşedinte UCD : Presedintele ANSVSA Membrii permanenţi: - Directorul General al DGSVSLA

    - Reprezentantul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

    - Reprezentantul Ministerului Finanţelor

    In funcţie de necesităţi ORGANIZARE,

    APROVIZIONARE şi RESURSE

    (UMANE, MATERIALE)

    BUGET

    EVALUARE, PLANIFICARE şi MONITORIZARE

    EPIDEMIOLOGIE

    INSPECŢIE şi CONTROL

    COMUNICARE

    EXTERNĂ

    CNCB

    In funcţie de necesităţi

    Organigrama CNCB

    Grupul Naţional de Experţi

  • 27

    6.1. Membrii şi sarcinile subunităţilor CNCB

    6.1.1. Unitatea Centrală de Decizii (UCD) Este o structură cu rol de decizie, coordonare şi control a Centrului Naţional de Combatere a Bolilor şi este compusă din reprezentanţi ai ministerelor şi ai celorlalte instituţii publice centrale desemnate în Comitetul Naţional pentru Situaţii Speciale de Urgenţă. UCD este condusă de Ministrul afacerilor interne. Ea are următoarele atribuţii principale: a) definirea şi stabilirea strategiei de control şi de combatere a bolilor; b) coordonarea activităţilor de colaborare dintre autorităţile şi instituţiile publice cu atribuţii în gestionarea situaţiilor de urgenţă; c) emiterea deciziilor şi a instrucţiunilor, în condiţiile legii; d) analizarea informaţiilor primite din teritoriu şi transmise prin intermediul Unităţii operaţionale centrale.

    6.1.2. Unitatea Operaţională Centrală Conform H.G. 1189/2009, Atribuţiile Unităţii Operaţionale Centrale sunt următoarele: a) centralizarea şi evaluarea informaţiilor primite din teritoriu şi transmiterea lor către Unitatea Centrală de Decizii; b) notificarea şi raportarea internă şi internaţională a bolii; c) transmiterea către centrele locale de combatere a bolilor, respectiv către Centrul Local de Combatere a Bolilor al Municipiului Bucureşti, a deciziilor şi a instrucţiunilor emise potrivit legii şi urmărirea implementării lor; d) monitorizarea şi verificarea corectitudinii aplicării măsurilor de control şi combatere a bolii de către centrele locale de combatere a bolilor, respectiv de către Centrul Local de Combatere a Bolilor al Municipiului Bucureşti; e) colaborarea cu autorităţile şi instituţiile publice competente la nivel teritorial cu privire la planificarea măsurilor de control şi combatere a bolii; f) colaborarea cu instituţiile din celelalte state membre ale Uniunii Europene pentru combaterea bolilor; g) controlează intervenţia în focarele de boală, precum şi la punctele de frontieră şi dispunerea măsurilor necesare conform competenţelor; h) alocă fondurile necesare procurării echipamentelor pentru intervenţia în focare; h) alte atribuţii legate de controlul şi combaterea bolilor. Unitatea operaţională centrală este condusă de preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor. Adjunctul şefului UOC este Directorul Direcţiei care se ocupă de sănătatea animală din cadrul ANSVSA. Sarcinile Directorului care se ocupă de sănătatea animală, prin experţii tehnici responsabili de boală, sunt: • Stabileşte şi pregăteşte întâlnirile, prezentările şi misiunile cu FVO şi ţările terţe în ceea ce priveşte DNV; • Monitorizează evoluţia bolii în alte ţări, după cum este necesar; • Se asigură că notificarea internaţională iniţială este făcută în termen;

  • 28

    • Ţine legătura cu Comisia Europeana, statele membre şi ţările terţe, după notificarea iniţială; • Participă la întâlnirile Unităţii Centrale de Decizii; • Participă la întâlnirile CNCB; • Consiliază asupra strategiilor şi opţiunilor; • Supervizează şi consiliază activităţile în domeniul de ecarisare, dezinfecţie şi control al mişcărilor; • Consiliază conducerea CNCB asupra evenimentelor semnificative, a tendinţelor şi predicţiilor; • Reactualizează periodic rapoartele pentru CNCB şi Cabinetul Primului Ministru; • Participă din partea Guvernului, la conferinţele de presă şi dă interviuri în media când este necesar; • Se asigură că resursele necesare bunei funcţionari a CNCB sunt disponibile; • Se asigură că bunăstarea personalului implicat în combaterea focarelor este respectată. Sub conducerea SSV se află cinci departamente:

    6.1.2.1. Departamentul organizare, buget, asigurare resurse umane şi materiale Şef departament: directorul Direcţiei care se ocupă de buget-finanţe, din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor. Adjuncţi: Şef serviciului care se ocupă de buget-finanţe şi şeful serviciului care se ocupă de resurse umane (ANSVSA). Membri: personalul de la nivelul serviciilor: „Contabilitate”, „Buget Finanţe, Investiţii, Achiziţii”, „Administrativ şi Patrimoniu” şi ai serviciului resurse umane şi pregătire personal;

    6.1.2.2. Departamentul monitorizare, evaluare şi planificare Şef grup: Directorul direcţiei care se ocupă de sănătatea animalelor; Adjuncţi: Şefii serviciilor din cadrul direcţiei care se ocupă cu sănătatea animalelor. Membri: personalul din serviciile menţionate anterior;

    6.1.2.3. Departamentul epidemiologie Şef grup: Directorul Direcţiei care se ocupă de sănătatea animalelor; Adjunct: Şeful serviciului care se ocupă de monitorizarea şi notificarea bolilor; Membri: personalul serviciului care se ocupă de monitorizarea şi notificarea bolilor;

    6.1.2.4. Departamentul inspecţie şi control Şef grup: Directorul Direcţiei care se ocupă cu inspecţiile şi control oficial Membri: personalul direcţiei de resort

    6.1.2.5. Departamentul comunicare externă Conducătorul departamentului: şeful serviciului care se ocupă de monitorizarea şi notificarea bolilor Adjunct: şeful Serviciului care se ocupă de comunicare din ANSVSA Membri: personalul serviciului şi biroului de resort Atribuţiile departamentelor din cadrul Unităţii operaţionale centrale sunt prevăzute într-o procedură specială aprobată prin ordin de Preşedintele ANSVSA.

    6.1.3. Unitatea Centrală de Sprijin:

  • 29

    Membri: Consultanţi şi reprezentanţi din domenii specifice ale Ministerelor şi organizaţiilor relevante; Personal administrativ suplimentar. Sarcini: Comunicarea efectivă şi eficientă cu celelalte parţi ale CNCB; Asigurarea şi administrarea resurselor şi echipamentelorcu care se intervine în focarele de boală; Asigurarea personalului suplimentar necesar în activităţile de evaluare a animalelor, ucidere, ecarisare, curăţare şi dezinfecţie

    7. CENTRUL LOCAL DE COMBATERE AL BOLILOR (CLCB) Pentru sprijinirea acţiunilor de luptă împotriva DNV, la nivelul prefecturilor se constituie, sub conducerea prefecţilor, Centrul Local de Combatere a Bolilor (CLCB), respectiv Centrul Local de Combatere a Bolilor al Municipiului Bucureşti, acestea reprezentând structura specifică cu responsabilităţi în combaterea DNV la nivel local. Structura ierarhică este asemănătoare cu a CNCB. O structură importantă a părţii operaţionale a CLCB este Centrul de Intervenţie în Teren (CIT), care permite unităţilor de la nivel judeţean (local) combaterea efectivă a bolii şi stricta respectare a măsurilor de biosecuritate, în cazul focarelor de mari dimensiuni unde este necesară crearea de condiţii, în teren, în apropierea focarului, pentru personal şi echipamente.

  • 30

    Structura CLCB Şeful serviciului care se ocupă de monitorizarea şi notificarea bolilor

    Unitatea Locală de Decizii (ULD)

    DIRECTOR EXECUTIV DSVSAJ

    DIRECTOR ADJUNCT DSVSAJ

    Biroul de presă al Prefectuluiministrului

    Unitatea Operaţională Locală Unitatea Locală de

    Sprijin

    Preşedinte: Prefectul Vicepreşedinte: Directorul executiv al DSVSAJ

    Membrii permanenţi: Reprezentanţii Inspectoratului Judeţean pentru Situaţii de

    Urgenţă Membrii non-permanenţi: atunci când este necesar

    In funcţie de necesităţi

    ORGANIZARE, APROVIZION

    ARE şi RESURSE (UMANE,

    MATERIALE) BUGET

    EVALUARE, PLANIFICARE

    şi MONITORIZA

    RE

    EPIDEMIOLOGIE

    COMUNICARE

    EXTERNĂ

    CLCB In funcţie de necesităţi

    Organigrama CLCB

    BAZA CENTRULUI DE NTERVENŢII în TEREN In funcţie de

    necesităţi In funcţie de necesităţi

  • 31

    7.1. Structura CLCB CLCB are în structura sa Unitatea Locală de Decizii (ULD), o Unitate Locală de Sprijin (ULS) şi o Unitate Operaţională Locală (UOL) în subordinea căruia se află Centrul pentru Intervenţii în Teren.

    7.2. Responsabilităţile CLCB CLCB are următoarele responsabilităţi: i. implementarea strategiei de control şi combatere în cazul suspiciunii sau confirmării bolii; ii. efectuarea investigaţiei clinice imediate în cazul suspiciunilor de boală, recoltarea şi transportarea probelor către laboratorul de diagnostic, în conformitate cu prevederile legale în vigoare; iii. notificarea suspiciunilor de boală către ANSVSA, cât mai curând posibil; iv. declararea bolii către Unităţile Locale de Sprijin, dupa primirea confirmării diagnosticului în laborator a acesteia; v. stabilirea zonelor de protecţie şi a celor de supraveghere, stabilirea restricţiilor şi eliberarea deciziilor de restricţie către deţinătorii de animale şi a informărilor către restul populaţiei; vi. închiderea târgurilor de animale din interiorul zonelor de protecţie şi a celor de supraveghere şi monitorizarea mişcării animalelor şi a materialului seminal, ovulelor şi embrionilor; vii. în cazul suspiciunii de boală în judeţele limitrofe, stabilirea legăturii cu CNCB şi cu DSVSA din judeţul afectat, pentru determinarea demarcării zonelor de protecţie şi a zonelor de supraveghere comune; viii. identificarea exploataţiilor cu specii receptive la boală şi efectuarea imediată a recensământului speciilor receptive la boala diagnosticată în exploataţiile populaţiei sau în exploataţiile comerciale aflate în interiorul zonelor de protecţie şi supraveghere, precum şi în exploataţiile de contact; ix. stabilirea măsurilor de control al bolii în exploaţiile infectate în caz de diagnostic şi anume: a. instituirea de restricţii asupra exploataţiilor; b. evaluarea animalelor ce urmează a fi ucise în vederea compensării; c. uciderea animalelor; d. distrugerea cadavrelor rezultate; e. distrugerea furajelor suspecte de contaminare; f. curăţarea şi dezinfecţia incintelor, spaţiilor şi a echipamentelor folosite; g. deratizarea şi dezinsecţia; h. introducerea animalelor cantinela. x. inspectarea efectivelor de animale receptive din zonele de protecţie şi din zonele de supraveghere cât mai curând posibil după confirmarea bolii ; xi. înregistrarea datelor colectate cu ocazia investigaţiilor epidemiologice, a certificatelor de mişcare emise în perioada anterioară confirmării bolii de către medicii veterinari oficiali, a personalului şi a echipamentului folosit, înscrierea în jurnalul de corespondenţă a evenimentelor din exploataţiile infectate precum şi a activităţilor realizate de CLCB.

    7.3. Componenţa şi sarcinile CLCB CLCB este condus de Prefectul judeţului care urmăreşte buna funcţionare a acestuia, în urma asigurării tuturor resurselor. Prefectul judeţului este veriga de legatură a Ministrului afacerilor interne în Lanţul de comandă la nivel local;

  • 32

    În îndeplinirea sarcinilor, el este asistat de către Directorul executiv al DSVSAJ respectiv a mn.Bucureşti, ale cărui sarcini sunt următoarele: i. Menţine lista focarelor/cazurilor de boală şi a suspiciunilor; ii. În urma luării deciziei în CLCB privind uciderea animalelor din exploataţiile de contact, transmite ordinul de ucidere către CIT. iii. Monitorizează procedurile de evaluare a animalelor, uciderea, ecarisarea, curăţarea şi dezinfecţia şi repopularea exploataţiilor; iv. Monitorizează datele din rapoartele zilnice transmise către CLCB; v. Dispune reactualizarea zilnică a listei focarelor, a exploataţiilor cu specii receptive şi a efectivelor de animale pe specii, sacrificate/ucise şi a celor care urmează să fie sacrificate/ucise; vi. Emite ordine şi instrucţiuni, când este cazul. 7.3.1 Unitatea Locală de Decizie (ULD) Unitatea Locală de Decizie funcţionează la sediul Instituţiei Prefectului judeţului, sub conducerea Prefectului. Vicepreşedintele ULD este directorul executiv al DSVSAJ, respectiv a mn.Bucureşti; Membri permanenţi: Reprezentanţii Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă şi reprezentanţi ai altor structuri deconcentrate în teritoriu (dacă este cazul) Atribuţiile ULD sunt următoarele: a. stabileşte planul de acţiune pentru controlul bolii, în conformitate cu prevederile legale şi recomandările primite de la UCD şi îl aprobă; b. monitorizează împlementarea planului de acţiune; c. stabileşte responsabilităţi pentru membrii ULD, pe sectoare de activitate şi zone teritoriale; d. analizează periodic progresele controlului bolii şi eficienţa acţiunilor întreprinse, luând măsurile ce se impun în completarea lor. În exercitarea atribuţiilor, ULD emite ordine ale prefectului. 7.3.2. Unitatea Operaţională Locală (UOL) Unitatea Operaţională Locală se constituie la nivelul DSVSA judeţeană ori a municipiului Bucureşti. Conducătorul UOL este Directorul executiv al DSVSAJ, respectiv a mn.Bucureşti; Adjunctul şefului UOL este Directorul adjunct al DSVSAJ, respectiv a mn.Bucureşti. Sub conducerea acestora se află cinci departamente:

    7.3.2.1. Departamentul Organizare, aprovizionare şi resurse (umane şi materiale) Şef departament: şef birou contabilitate din DSVSAJ; respectiv a mn.Bucureşti Adjunct departament: şef birou resurse umane din DSVSAJ respectiv a mn.Bucureşti Sarcini: i. Colaborare la instalarea CIT în teritoriu (dacă este cazul); ii. Asigurarea identificării personalului de intervenţie (veterinari, evaluatori, echipa de ucidere a animalelor) şi cazarea acestora; iii. Emiterea de decizii pentru asigurarea personalului (detaşare, dacă este cazul);

  • 33

    iv. Asigurarea necesarului de materiale (echipamente, reactivi, dezinfectanţi, medii de transport, combustibil etc) prin contractele deja existente şi din alte surse; . v. Aprovizionarea personalului de intervenţie cu echipamente de protecţie, materiale şi alimente; vi. Identificarea şi achiziţionarea de echipamente tehnice şi agregate electrice de rezervă; viii. Organizarea şi finanţarea transporturilor de probe, materiale, personal, serviciu de curierat, distribuţie materiale etc.; ix. Organizarea licitaţiilor în vederea achiziţiilor de echipamente, materiale şi servicii; x. Asigurarea logisticii pentru sistemele de raportare şi comunicare (sistem IT, bază de date şi web-site propriu); xi. Pregătirea punctului de colectare pentru materialele uzate şi folosite, inclusiv echipamente (dotări), în funcţie de caz; xiii. Identificarea surselor de finanţare pentru acoperirea costurilor şi cheltuielilor.

    7.3.2.2. Departamentul Monitorizare, evaluare şi planificare Şef departament: şeful serviciului care se ocupă de sănătatea Animală din DSVSA judeţene, respectiv a mn.Bucureşti; Adjunct: Responsabili activităţi de combatere DSVSAJ respectiv a mn.Bucureşti Sarcini: i. Monitorizarea modului în care se implementează „planul de acţiune” stabilit în cadrul ULD; ii. Centralizarea datelor legate transmise din teritoriu, referitor la numărul şi structura efectivelor de animale din zonele de control (protecţie şi supraveghere); iii. Evaluarea datelor oferite de investigaţia epidemiologică şi elaborarea raportelor pentru CLCB; iv. Procesarea datelor în scopul raportării către ANSVSA şi alte organizaţii; v. Colaborarea la elaborarea ”planului de intervenţie” şi a „planului de acţiune privind depopularea exploataţiei/exploataţiilor”; stabilirea priorităţilor în intervenţie; vi. Stabilirea necesarului de materiale, personal, logistică şi echipamente pentru intervenţie, în colaborare cu departamentul „Organizare”; vii. Colaborare la stabilirea zonelor de control (protecţie şi supraveghere), inclusiv a restricţiilor; viii. Întocmirea documentaţiei aferente stabilirii zonelor de protecţie şi supraveghere; ix. Stabilirea punctelor de dezinfecţie la intrarea şi ieşirea din localitate; x. Difuzarea deciziilor şi reglementărilor cu privire la epizootii; xi. Evaluarea condiţiilor pentru ridicarea măsurilor de control.

    7.3.2.3. Departamentul Epidemiologie Şef departament: Şef serviciului/biroului care se ocupă de sănătatea animală din DSVSAJ respectiv a mn.Bucureşti Adjunct: responsabilul cu bunăstarea animalelor din DSVSAJ respectiv a mn.Bucureşti Sarcini: i. Efectuarea investigaţiilor epidemiologice în exploataţia afectată şi cele de contact; ii. Evaluarea investigaţiilor epidemiologice, în cooperare cu departamentul „monitorizare”.

    7.3.2.4. Departamentul Comunicare externă Şef grup: Purtător de cuvant DSVSAJ respectiv a mn.Bucureşti Sarcini

  • 34

    i. Întocmirea comunicatelor de presă şi informarea presei în legatură cu evoluţia evenimentelor legate de combaterea bolii; ii. Administrarea liniei telefonice de urgenţă; iii. Contribuie cu informaţii pentru comunicatele oferite de ANSVSA.

    7.3.2.5. Departament: Centrul de Intervenţie în Teren Responsabil de centru: Medic Veterinar oficial DSVSAJ respectiv a mn. Bucureşti sau Şef serviciului/biroului care se ocupă de sănătatea animală, numit prin ordin al CLCB. Personalul CIT este detaşat temporar din structurile administrative cu rol în controlul bolii, dar are următorul personal stabil: Secretar/ă; Magazioner/ă; (eventual) curieri.

    7.3.2.6. Echipe implicate în controlul bolii, componente ale CIT 1 Calculul de persoane este stabilit pentru componenţa unei singure echipe; numărul de membri din echipă depinde de mărimea exploataţiei în care sunt aplicate măsurile de control. Personalul este alcătuit din medicii oficiali şi medicii veterinari de liberă practică concesionari de pe teritoriul judeţului. În cazul în care este nevoie de suplimentarea personalului, se va detaşa personal suplimentar din alte judeţe. 7.3.2.6.1. Echipele de evaluare Au sarcina de a evalua pierderile suferite de proprietar în urma uciderii animalelor în scop de diagnostic, la suspiciune, ori a confirmării bolii. Componenţa Comisiei de evaluare: a) reprezentantul direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti; b) reprezentantul teritorial al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale cu atribuţii în stabilirea valorii genetice a animalelor - Oficiul pentru Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie; c) reprezentantul ULD din cadrul CLCB, desemnat de prefect; d) reprezentantul Unităţii locale de sprijin, respectiv primarul localităţii sau reprezentantul desemnat de către acesta. Convocarea comisiei prevăzute la alin. (1) se face de către prefect la solicitarea scrisă a direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti. La propunerea reprezentantului direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, comisia prevăzută la alin. (1) analizează şi aprobă valoarea de înlocuire a animalului în funcţie de valoarea genetică, zootehnică, de sex, vârstă, greutate, starea fiziologică, categoria de producţie, la preţul pieţei la data când a avut loc acţiunea de lichidare a focarului de boală, şi de valoarea unitară medie calculată pe baza sumei totale a despăgubirii pentru animalele ucise.

    1 Se alcătuiesc atâtea echipe câte se consideră necesare pentru activităţile de combatere.

  • 35

    7.3.2.6.2. Echipele de ucidere

    În cazul în care uciderea nu se execută cu personal aparţinând unor firme specializate, la nivelul CIT se organizează echipe de ucidere alcătuite din personalul identificat de fiecare DSVSA, absolvent al cursurilor de ucidere conforme cu Regulamentul 1099/2009, în cadrul Planului de contingenţă adaptat local. Componenţa unei echipe de ucidere este următoarea: i. 1 veterinar; ii. 1 asistent pentru întocmirea evidenţelor animalelor ucise; iii. 2-3 persoane pregătite pentru asomarea şi uciderea animalelor şi care deţin certificat de competenţă în acest scop; iv. 2 – 4 persoane cu competenţe în dirijarea, manipularea şi imobilizarea animalelor; v. 4 - 6 persoane pentru degajarea adăpostului şi încărcarea animalelor în mijloacele de transport la fabrica de neutralizare; 7.3.2.6.3. Echipa de dezinfecţie şi deratizare

    În cazul în care dezinfecţia, dezinsecţia şi deratizarea nu se execută cu personal aparţinând unor firme specializate, la nivelul CIT se organizează echipe DDD alcătuite din personalul identificat de fiecare DSVSA, în cadrul Planului de contingenţă adaptat la nivel judeţean. Componenţa unei echipe DDD este următoarea: i. 1 – 3 persoane specializate în activităţile de DDD; ii. 2 – 3 persoane care sa supravegheze funcţionalitatea dezinfectoarelor rutiere şi să asigure schimbul soluţiilor dezinfectante. Acest personal poate face parte din rândul altor structuri administrative parte a CLCB (jandarmi, pompieri, armată etc); 7.3.2.6.4. Echipa de monitorizare a implementării măsurilor de control

    Din această echipă fac parte medicii veterinari din cadrul serviciului/biroului control oficial sănătate a animalelor şi cei din serviciile de inspecţie din DSVSAJ, respectiv a mn.Bucureşti, sub directa îndrumare a şefului CIT. 7.3.2.6.5. Echipa pentru construcţia dezinfectoarelor rutiere

    Din această echipă fac parte 4-6 persoane din administraţia locală parte a CLCB, cu atribuţii în situaţiile de urgenţă (jandarmi, pompieri, armată etc.). 7.3.2.6.6. Echipa de examinare clinică a efectivelor din zonele de restricţie

    Din echipa de examinare clinică a animalelor din zonele de rest