Autentificarea Si Expertizarea Ceaiului

  • View
    60

  • Download
    2

Embed Size (px)

DESCRIPTION

ceai

Text of Autentificarea Si Expertizarea Ceaiului

Autentificarea si Expertizarea Ceaiului

Universitatea Dunrea de Jos, GalaiFacultatea de tiina i Ingineria Alimentelor

Specializarea: Controlul i Expertizarea Produselor Alimentare

Disciplina: Autentificarea i expertizarea produselor alimentareMaster anul IIAutentificarea i expertizarea ceaiului

Coordonator,

Conf. univ. dr. ing. Masteranzi,2010

Cuprins

1. Istoria ceaiului.....................................................................................................................12. Considerente de ordin istoric al falsificarii ceaiului..........................................................23. Cultivarea i recoltarea ceaiului..........................................................................................24. Prelucrarea frunzelor de ceai..............................................................................................45. Clasificarea aiurilor.............................................................................................................66. Factorii specifici ceaiului verde i negru..........................................................................117. Legislaia actualizat n vigoare respectiv Codul consumului.........................................14

8. Modaliti de falsificare a ceaiului....................................................................................14

9. Autentificarea ceaiului.......................................................................................................16 9.1 Autentificarea originii botanice....................................................................................16

9.2 Autentificarea originii geografice................................................................................17

9.3 Metode de recunoatere ...............................................................................................1710. Mijloace de combatere a fasificarii ceaiului....................................................................18

11. Concluzii............................................................................................................................19

12. tiai c......................................................................................................................2013. Bibliografie........................................................................................................................22

1. Istoria ceaiului

Istoria ceaiului incepe in China, aceasta ara fiind patria arbustului de ceai (ceaiul salbatic din Assam a fost descoperit abia la inceputul secolului al XIX-lea). Ceaiul a fost ntrebuinat pentru prima oara de chinezii din provincia Yunnan, folosindu-se att la prepararea buturilor ct i a mncrurilor. Ceaiul fiind de mare importan pentru civilizaiile asiatice, s-au nscut legende despre descoperirea sa.

O legenda popular chineza spune c mpratul Shennong a descoperit ceaiul n timp ce bea dintr-un bol cu ap fierbinte la umbra unui copac, n anul 2737 .Hr. Cteva frunze se scuturar n bolul impratului, fcnd culoarea apei s se schimbe. Curios din fire, Shennong lu o sorbitur si fu plcut surprins de aroma i de proprietile revigorante ale buturii.

Alt legend, din vremea dinastiei Tang, atribuie rspndirea ceaiului lui Bodhidharma, fondatorul colii budiste Zen. Acesta, dup ce meditase n faa unui zid timp de nou ani, s-a intmplat s adoarm. Dispreuindu-se pentru slbiciunea sa, ii tie pleoapele i acestea czur pe pmnt unde prinser rdcini, din ele crescnd tufe de ceai.

Dovezi materiale ale ntrebuinrii plantei sunt recipientele cu ceai descoperite n morminte datnd de pe timpul dinastiei Han (206-220), iar prima atestare documentar aparine unui funcionar chinez despre care se tie c a murit n anul 273; despre planta de ceai se poate s fi pomenit i Confucius n scrierile sale cu 600 de ani nainte, nsa atestarea este nesigur. Cert este ca n timpul dinastiei Tang (618-907) butul ceaiului devenise popular datorit gustului sau i a calitilor sale medicinale. Ceainriile atrgeau artitii vremii, unul dintre ei, Lu Yu (723-804) fiind autorul primului tratat despre ceai: Cha Jing (Obiceiurile ceaiului).

In aceeai perioada (648-749), ceaiul a fost introdus i n Japonia de ctre un calugar budist, Gyoki; el a plantat arbutii n 49 de grdini ale templelor; n secolul al XIII-lea un preot Zen a creat Ceremonia ceaiului (Cha-no-yu).

Pe la sfritul secolului al XVI-lea apar meniuni rare despre acest obicei i la europeni, autorii acestora fiind negustorii i misionarii portughezi care triser n prile acelea rsritene. Dar nu portughezii au fost cei care au fcut primele importuri de ceai n Europa, ci olandezii. Prima lad cu ceai care-a fost nregistrat ntr-un port european a ajuns la Amsterdam n 1606 i pe parcursul secolului a ctigat n popularitate. Ceaiul a devenit o butur la mod printre olandezii bogai i din Olanda s-a rspndit i n alte ari din vestul Europei. La curtea englez, obiceiul de a bea ceai a fost introdus la mijlocul secolului al XVII-lea de ctre prinesa lusitan Ecaterina de Braganza in urma cstoriei cu viitorul rege Carol al II-lea al Angliei. Britanicii au preluat cu entuziasm obiceiul, fiind i n prezent unii dintre cei mai mari consumatori de ceai. 2. Considerente de ordin istoric al falsificarii ceaiului

In Europa, ceaiul verde a ajuns prima oara in anul 1610, la bordul unei corabii a Companiei olandeze a Indiilor de Rasarit. In acel timp, in China ceaiul era preparat din frunze verzi amestecate direct in apa fierbinte, astfel ca europeenii nu cunosc decat acest mod de preparare al ceaiului pe care l-au luat de la tara de origine.

Datorita cererii crescute de ceai, mai mare decat putea China sa-si mareasca productia, ceaiul a devenit mai lung si a inceput sa fie falsificat prin amestecare cu alte plante si frunze pentru a putea fi comercializat in cantitati semnificative. De asemenea prin amestecarea ceaiului cu alte plante aromate azi a aparut ravnitul ceai Earl-Grey, att de pretuit azi.

Ceaiul devenise cea mai ravnita marfa comerciala, foarte pretuit de imparati si regi.

Din cauza taxelor vamale ridicate, cantitati importante de ceai ajungeau din China in Europa prin contrabanda si falsificat prin adaugare de diferite ierburi. Guvernul colonial englez a pus taxe foarte mari pe importul de ceai, ceea ce a dus la revolta colonistilor americani. La Boston, New York, Philadelphia, Charleston si in alte locuri, ei au aruncat in apele portului incarcaturile de ceai, distrugandu-le. Mania cauzat de ceaiul englezilor, excesiv de scump, impreuna cu dorina de libertate au dus la razboiul de Independen al coloniilor americane.

Dupa descoperirea in Assam, in 1820 a arbustului de ceai salbatic, europeenii au inceput cultivarea ceaiului cu metode rationale, mai intai in India si apoi in Sri Lanka. In secolul al XIX-lea ceaiul verde a fost inlocuit treptat cu cel negru. Acesta era produs in coloniile engleze, din India, de unde britanicii l-au introdus cu succes in Europa. Astfel Londra devine rapid metropola europeana a ceaiului.

Deoarece noul ceai negru se deosebea evident la gust fata de cel verde, mai amar, era

mai stimulator si putea fi dres cu lapte, smantana si zahar pentru a fi servit cu prajituri, englezii au reusit sa conviga lumea apuseana de calitatile acestei noi delicatese. Astfel, ceaiul verde a cazut tot mai mult in uitare.

Abia in zilele noastre ceaiul verde are parte de o renastere, odata cu constientizarea efectelor sale pozitive asupra sanatatii, aspectului exterior si starii generale, adevarata binecuvantare pentru corp, spirit si suflet.

3. Cultivarea i recoltarea ceaiului

Camellia sinensis este o plant persistent care crete spontan mai ales n zonele tropicale i sub-tropicale. Ceaiul se cultiv n urmatoarele ari: n Asia: Bangladesh, China, India, Indonezia, Japonia, Malaezia, Nepal, Sri Lanka, Taiwan, Vietnam;

n Africa: Camerun, Mauritius, Kenya, Ruanda, Zimbabwe;

n America de Sud: Argentina, Brazilia;

n regiunea Mrii Caspice i a Mrii Negre: Georgia, Iran, Turcia.

Dou varieti principale ale plantei sunt cultivate: varietatea cu frunze mici de China (C. sinensis sinensis) i cea cu frunze mari de Assam (C. sinensis assamica).

Planta de ceai necesit un climat tropical i soluri acide, permeabile si bogate in humus. Ceaiul se cultiva in panta, pentru ca apa de ploaie sa se poata scurge, o prea mare umezeala fiind daunatoare. Cea mai bun calitate a frunzelor este obinut din culturile situate la altitudini mai mari de 1500 m, deoarece planta crete mai ncet i capt o arom mai bun. Pe plantatii inmultirea se face prin butasi.

Dupa o perioda de stat in pepiniere, noile plante de ceai sunt transplantate si lasate sa cresca timp de patru ani inainte de prima recoltare. Dac asupra plantei nu se efectueaz modificri, aceasta va crete sub forma unui copac, putnd atinge i 9 m nlime, insa cele de pe plantaii sunt meninute la inltimi mici (de cel mult 1.25 m) pentru a fi mai uor de recoltat.

O lumina solara indirecta favorizeaza obtinerea unor frunze cu aroma mai buna, de aceea printre tufele tunse sunt lasati sa creasca copaci care filtreaza si imprastie razele soarelui. Viata plantei de ceai nu depaseste de obicei 40-50 de ani, insa exista varietati care pot atinge si varsta de 100 de ani.

Perioadele in care se face culesul depind de climatul in care se afla cultura de ceai. In China si nordul Indiei (Darjeeling, Assam) sezonul dureaza din februarie pana in noiembrie; in Taiwan, de la sfarsitul lunii martie pana la sfarsitul lunii octombrie; in Japonia, din mai pana in