Colegiul Național de Agricultură și Economie Tecuci

PROIECT

pentru certificarea competenţelor profesionale

- nivel 3 –

Calificare profesională : tehnician în activităţi economice

Profesor Îndrumător :  Candidat:

Dascălu Ionica Moisă Marius

1

Colegiul Național de Agricultură și Economie Tecuci

CHELTUIELILE PUBLICE

Profesor Îndrumător :  Candidat:

Dascălu Ionica Moisă Marius

Anul 2013

Clasa XII B TAE

2

CUPRINS

ARGUMENT.................................................................................................................5

CAPITOLUL I – Conținutul economic și criteriile de clasificare a cheltuielilor publice.1.1 Conținutul cheltuielilor publice...............................................................................6

1.2 Clasificarea cheltuielilor publice.............................................................................7

CAPITOLUL II - Cheltuielile publice pentru acțiunile socio-culturale

2.1 Caracterizare generală..............................................................................................10

2.2 Cheltuielile pentru învăţământ..............................................................................11

2.3 Cheltuieli pentru cultură și artă...............................................................................12

2.4 Cheltuieli pentru sănătate.........................................................................................12

2.5 Cheltuieli pentru asistență socială de stat................................................................13

CAPITOLUL III – Asigurările sociale de stat

3.1Conţinutul si rolul asigurărilor sociale....................................................................143.2 Principiile si rolul asigurărilor sociale.....................................................................153.3 Sursele de formare a fondurilor asigurărilor sociale de stat.................................163.4 Structura asigurarilor sociale...................................................................................163.5 Pensiile.........................................................................................................................163.6 Conținutul sistemului public de pensii din Romania..............................................173.7 Contribuţia de asigurări sociale................................................................................183.8 Categoriile de pensii...................................................................................................213.9 Stabilirea şi plata pensiilor........................................................................................24

CAPITOLUL IV – Cheltuielile publice pentru obiective si actiuni e conomice

4.1 Conținutul,nivelul cheltuielilor pentru obiective acțiuni economice........................................................264.2 Sursele de finanțare a cheltuielilor pentru obiective și acțiuni economice..............................................264.3 Cheltuielile publice privind cercetarea-dezvoltarea..........................................................................284.4 Folosirea cheltuielilor publice ca instrumente de influențare a proceselor economice.....................................................................................................................................................28

CAPITOLUL V – Cheltuielile publice privind administrația,ordinea internă și apărarea națională5.1 Cheltuielile pentru administrația de stat......................................................................................................305. 2 Cheltuielile pentru apărarea țării.................................................................................................................31

3

Argument

Prin cheltuiele publice statul acoperă necesitațile publice de bunuri și servicii considerate

prioritare în fiecare perioadă. Cheltuielile publice exprimă relații economico - sociale în formă

banească care se manifestă între stat, pe de o parte, și persoane fizice și juridice, pe de altă

parte, cu ocazia repartizării si utilizării resurselor financiare ale statului, în scopul îndeplinirii

funcțiilor acestuia. Conținutul econ al cheltuielilor publice se află în stransă legatură cu

destinația lor, unele cheltuieli publice exprimand un consum definitiv de produs intern brut, iar

altele o avansare de produs intern brut.

Cheltuielile publice inglobează:

- cheltuieli publice efectuate de administrațiile centrale de stat, din fondurile bugetare

și extrabugetare;

- cheltuielilor colectivitaților locale ale unitaților administrativ teritoriale;

- cheltuielile organismelor internationale din resursele publice prelevate de la membri

acestora;

- cheltuielile finanțate din fondurile asigurărilor sociale de stat.

4

Cheltuielile publice nu înseamna același lucru cu cheltuielile bugetare. Cheltuielile

publice se referă la totalitatea cheltuielilor efectuate în domeniul public prin interiorul

institutiilor publice care se acopera fie de la bugetul statului fie din bugetele proprii.

Cheltuielile publice înseamna numai acele cheltuieli care se acoperă de la bugetul

administrației centrale de stat, din bugetele locale sau din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Cheltuielile bugetare sunt cheltuieli publice dar nu toate cheltuielile publice sunt cheltuieli

bugetare.

CAPITOLUL I

CONȚINUTUL ECONOMIC ȘI CRITERIILE DE CLASIFICARE A CHELTUIELILOR PUBLICE

1.1 Conținutul cheltuielilor publice

În procesul îndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor sale ,statul asigură acoperirea necesităţilor publice generale prin intermediul relaţiilor financiare. Folosirea resurselor financiare astfel mobilizate se realizează prin intermediul cheltuielilor publice.

Cheltuielile publice se referă la totalitatea cheltuielilor efectuate prin intermediul instituțiilor publice, care se acoperă fie de la buget de stat ,bugetele locale, fie din fondurile extrabugetare sau de la bugetele proprii ale instituțiilor, pe seamă veniturilor realizate de acestea.

Spre deosebire de cheltuielile publice, cheltuielile bugetare reprezintă numai o parte a cheltuielilor publice a cea mai mare parte a acestora -, și se referă doar la acele cheltuieli�� care se acoperă de la bugetul de stat, din bugetele locale și din bugetul asigurărilor sociale de stat.

5

Prin urmare, sistemul cheltuielilor publice cuprinde totalitatea cheltuielilor ce se efectuează di fondurile financiare ale statului pentru acțiuni economice,social- culturale, pentru întreținerea și funcționarea organelor statului,apărarea națională etc.

Cheltuielile publice se materializează în plăți efectuate de stat din resursele mobilizate pe diferite căi, pentru achiziții de bunuri sau prestări de servicii necesare pentru îndeplinirea diferitelor obiective ale politicii statului: servicii publice generale, acțiuni social-culturale, întreținerea armatei, acțiuni economice etc

. 1. 2 Clasificarea cheltuielilor publice

În literatură de specialitate se utilizează mai multe criterii pentru clasificarea cheltuielilor publice precum :

a) criterii administrative;

b) criterii economice;

c) criterii financiare;

d) în funcție de rolul cheltuielilor publice în procesul reproducției sociale;

e) clasificarea folosită de organismele O.N.U. ;

f) clasificări mixte sau combinate;

g) după caracterul lor în timp;

h) din punct de vedere juridic

.

I) Clasificarea administrativă are la bază instituțiile prin care se efectuează cheltuielile publice: ministere, unități administrativ-teritoriale etc.;

II) Clasificarea economică folosește două criterii de grupare: unul, conform căruia cheltuielile publice se împart în cheltuieli de capital (cu caracter de investiții) și cheltuieli curente (de funcționare), iar altul, care împarte cheltuielile publice în cheltuieli ale serviciilor publice (administrative) și cheltuieli de transfer (de redistribuire).

6

III) Clasificarea financiară, în funcție de momentul și de modul în care cheltuielile publice afectează resursele financiare ale statului, le grupează în:

-cheltuieli definitive, care cuprind cheltuieli de investiții și cheltuieli de funcționare;

-cheltuieli temporare (finanțarea rambursării împrumuturilor, acordarea de avansuri, etc.);

-cheltuieli virtuale sau posibile (garanțiile acordate de stat pentru împrumuturi).

După formă de manifestare, cheltuielile publice pot fi:

-cheltuieli fără contraprestație - au caracter de subvenție sau de finanțare definitivă, fără urmărirea unui contraserviciu din partea colectivității consumatoare de resurse publice (alocații, indemnizații șomaj, burse, etc.);

-cheltuieli definitive a nu presupun restituirea sumelor bănești alocate de stat, în timp�� ce cheltuielile provizorii (împrumuturi, avansuri) sunt urmate de rambursarea sau lichidarea obligației de furnizare de produse sau servicii statului;

-cheltuieli speciale sau globale. Caracterul special vizează finanțarea unui anumit sector economic sau social, în timp ce caracterul global vizează influența prin mărimea totală a cheltuielilor asupra echilibrului general economic.

IV) Clasificarea după rolul cheltuielilor publice în procesul reproducției sociale împarte cheltuielile publice în: cheltuieli reale (negative) și cheltuieli economice (pozitive).

V) Clasificarea folosită de instituțiile specializate ale O.N.U. are la bază două criterii principale: clasificarea funcțională și clasificarea economică.

Clasificarea funcțională a O.N.U. cuprinde cheltuieli pentru:

-servicii publice generale;

-apărare;

-educație;

-sănătate;

-acțiuni economice;

-servicii comunale;

-alte cheltuieli.

Clasificarea economică cuprinde:

- cheltuieli care reprezintă consum definitiv de venit național;

- dobânzi aferente datoriei publice;

7

- subvenții de exploatare și alte transferuri curente;

- formarea brută a capitalului (investiții brute și creșterea stocurilor materiale);

- achiziții de terenuri și active necorporale;

- transferuri de capital.

VI) Clasificarea cheltuielilor după caracterul lor în timp, permanent sau incidental, subdivide cheltuielille în două grupe ,și anume:

- cheltuieli ordinare care se efectuează în fiecare an, volumul lor fiind previzibil;

- cheltuieli extraordinare (excepționale) care se efectuează numai în situații deosebite, volumul lor fiind imprevizibil.

VII) Clasificarea cheltuielilor din punct de vedere juridic, grupează cheltuielile publice în cheltuieli cu titlu definitiv și cheltuieli cu caracter temporar.

În cadrul clasificării funcționale, cheltuielile publice se grupează astfel:

Cheltuieli publice:

I - Cheltuieli social-culturale:

II - Asigurări sociale și protecție socială:

III - Gospodărie comunală și locuințe;

IV - Apărarea natională; �

V - Ordinea publică; �

VI - Puterea și administrația de stat;

VII - Acțiuni economice:

- industria extractiva,energetică,metalurgica,chimică;

- agricultura,silvicultură,ape,mediu înconjurător;

- transporturi și telecomunicații;

- alte acțiuni economice.

VIII -Alte acțiuni;

IX - Transferuri: - transferuri din bugetul de stat;

X - Datoria publică: - dobânzi aferente datoriei publice;

XI - Fondul de rezervă bugetară.

8

În cadrul clasificării economice, cheltuielile publice sunt: cheltuieli curente și de capital.

CAPITOLUL II

CHELTUIELILE PUBLICE PENTRU ACŢIUNILE

SOCIO-CULTURALE

2.1 Caracterizare generală

În statele moderne, cheltuielile pentru acțiunile social-culturale reprezintă o componența importantă a politicii sociale promovate de către acestea.

Astfel, satisfacerea nevoilor cu caracter social – componentă principală a politicii sociale a statelor – propune folosirea pe scară largă a resurselor financiare publice în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă ale populaţiei, a calităţii vieţii fiecărui individ.

Pentru satisfacerea nevoilor cu caracter social, autoritatea publică acţionează în trei direcţii principale:

a. garantarea unui nivel minim, independent de mărimea pieţei şi de forma de proprietate;

b. diminuarea ariei de nesiguranţă şi punerea în gardă a indivizilor şi familiilor lor în înfruntarea unor situaţii determinate de boli, bătrâneţe, şomaj;

c. asigurarea pentru toţi membrii societăţii a unor standarde de viata mai bune, disponibile în raport cu o gamă predeterminată de servicii sociale.

d.Cheltuielile publice pentru acţiuni social-culturale sunt îndreptate spre realizarea de

servicii în mod gratuit, cu plată redusă sau sub formă de alocaţii bugetare, pensii, ajutoare şi alte indemnizaţii.

Cheltuielile pentru acţiuni social-culturale se referă la:

a) învăţământ;

9

b) cultură şi artă; c) sănătate; d) securitate socială (asistenţă socială); e) alocaţiile şi alte ajutoare pentru copii; f) pensiile şi ajutoarele pentru invalizi, orfani, văduve de război, militari; g) alte cheltuieli social-culturale; h) asigurările sociale de stat; i) pensia suplimentară; j) ajutorul de şomaj.

Cheltuielile destinate acţiunilor social-culturale sunt acoperite din surse publice sau private, interne sau externe, după caz.

2.2 Cheltuielile pentru învăţământ

Cuantumul cheltuielilor pentru învăţământ este determinat de influenţa simultană a mai multor factori: demografici, economici, sociali, politici.

a) Factorii demografici. Creşterea populaţiei a antrenat în mod firesc sporirea populaţiei şcolare. Explozia demografică s-a reflectat în principal în creşterea contingentelor şcolare, a gradului de cuprindere în sistemul de învăţământ şi a obligativităţii anumitor grade pentru învăţământ.

b) Factorii economici. Dezvoltarea economică, sporirea şi diversificarea capitalului fix şi circulant ca urmare a modernizării şi perfecţionării proceselor tehnologice, au reclamat o forţă de muncă cu calificare medie şi superioară. Aceasta s-a putut obţine efectuând un volum sporit de cheltuieli pentru învăţământ.

c) Factorii sociali şi politici , se referă la politica şcolară, la principiile avute în vedere de guverne în stabilirea acesteia, la nivelul învăţământului obligatoriu, la resursele, facilităţile şi ajutoarele îndreptate către instituţiile de învăţământ sau chiar către elevi, studenţi şi familiile acestora.

Finanţarea cheltuielilor pentru învăţământ se realizează din diferite surse şi anume: bugetul statului, surse ale întreprinderilor, ale populaţiei, donaţii, ajutoare externe.

a) bugetul statului reprezintă principala sursă de finanţare a învăţământului, în toate ţările lumii, ceea ce reflectă importanţa deosebită acordată acestui domeniu al vieţii sociale.

În ţările dezvoltate, ca şi în cele în curs de dezvoltare, există două tipuri de unităţi de învăţământ: publice, finanţate integral de la bugetul statului şi particulare (private) care pot fi independente sau parţial subvenţionate de stat;

b) populaţia, participă la finanţarea învăţământului în mod direct prin intermediul taxelor şcolare, dar mai efectuează şi alte cheltuieli pentru întreţinerea extraşcolară a elevilor, studenţilor, respectiv pentru transport, chirii, etc.

10

c) întreprinderile efectuează cheltuieli pentru învăţământ atunci când organizează cursuri de pregătire profesională, de calificare a salariaţilor sau viitorilor angajaţi.

d) donaţii, sume primite de unităţile de învăţământ din partea unor firme, fundaţii, etc.

e) ajutorul extern în domeniul învăţământului se întâlneşte în special în cazul ţărilor în curs de dezvoltare şi reprezintă circa 10% din volumul total al cheltuielilor de învăţământ al acestor ţări; el este destinat, în special, înlăturării analfabetismului sau pentru finanţarea învăţământului elementar. Ajutorul extern îmbracă forma subvenţiilor directe; a împrumuturilor, a finanţărilor sau se referă la trimiteri de experţi, cadre didactice, tehnicieni sau materiale necesare învăţământului.

Din punctul de vedere al surselor de finanţare, cheltuielile pentru învăţământ în România sunt finanţate de la bugetul de stat (în proporţie de 85%); fondurile proprii ale agenţilor economiei; veniturile unităţilor de învăţământ; contribuţia populaţiei (mai mare în ultimii ani).

În România, fondurile bugetare sunt îndreptate cu precădere către învăţământul primar şi secundar (gimnazial, liceal, post-liceal) între 80-85%, învăţământul superior primind 10-15% din alocaţiile bugetare. Din bugete locale se finanțează cheltuielile materiale ale instituțiilor de învățământ preuniversitar.

2.3 Cheltuieli pentru cultură și artă

Cheltuielile pentru cultură privesc bibliotecile, casele de cultură, televiziunea, presă, muzeele etc. iar cheltuielile pentru artă vizează întreținerea de teatre, opere, operete, filarmonici, orchestre populare, formații muzicale cu caracter simfonic și de cameră, cinematografe, ansambluri populare de cântece și dansuri etc.

Unele instituții de cultură și artă oferă servicii gratuite (de exemplu, bibliotecile, muzeele) și sunt finanțate integral de la bugetul de stat, altele oferă servicii cu plată redusă față de costul acestora (teatre, operă, filarmonicile) primind de la bugetul statului subvenții pentru completarea veniturilor proprii.

Pentru finanțarea acțiunilor din domeniul culturii și artei mai pot fi folosite și fondurile private sau donații de la persoane fizice și juridice.

11

2.4 Cheltuieli pentru sănătate

Cheltuielile pentru sănătate ocupă, de asemenea, un loc important în cadrul cheltuielilor pentru acțiuni social culturale.

Cheltuielile pentru sănătate se finanțează din :

- fondul de asigurări sociale de sănătate;

- fonduri alocate din bugetele locale pentru realizarea unor acțiuni similare în profil teritorial (de exemplu , construirea unui sanatoriu, centru de recreere, refacerea capacității de muncă etc.).

Fondul de asigurări sociale de sănătate se constituie din :

- contribuții ale persoanelor juridice sau fizice, care angajează personal salariat ( 7% aplicat la fondul de salarii brut);

- contribuția individuală a persoanelor asigurate -6.5%, aplicat asupra venitului din salariul realizat lunar;

- contribuții ale persoanelor fizice care realizează venituri din activitatea independența, din cedarea folosinței bunurilor, din dividende și dobânzi, după caz;

- contribuțiile facultative la asigurările sociale de sănătate ale persoanele străine.

Unele categorii de persoane beneficiază de asigurări de sănătate fără plată contribuției:

- copii și tineri până la 26 de ani, dacă sunt elevi, studenți, ucenici și dacă nu realizează venituri din muncă;

- persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă;

- soțul, soția, părinții și bunicii, fără venituri proprii aflați în întreținerea persoanei asigurate cu sănătate;

- persoane ale căror drepturi au fost stabilite prin aDecret- Lege nr. 118/90, Legea nr. ��44/1994, Legea 42/90.

Din bugetul de stat se suportă cheltuielile pentru investiții legate de construirea unor unități sanitare și pentru aparatură medicală și pentru recuperarea capacităților de muncă.

Pe lângă sumele alocate din sursele menționate, pentru finanțarea sănătății se folosesc și resursele fondului special pentru sănătate, care se constituie pe seamă următoarelor surse:

- o cotă de 12% din încasările realizate de persoanele juridice din acțiunile publicitare la produsele din tutun, țigări și băuturi alcoolice;

12

- o cotă de 2% din veniturile realizate de persoanele juridice din vazarea unor produse din tutun, țigări și băuturi alcoolice.

2.5. Cheltuieli pentru asistență socială de stat

Aceste cheltuieli au drept scop ocrotirea invalizilor, văduvelor de război, bolnavilor cronici, invalizilor din naștere, copiilor orfani și a celor cu deficiente motorii, fizice, psihice sau senzoriale și bătrânilor care nu au fost încadrați în muncă (nu au pensii) și nu au alte mijloace proprii de trăi și nici susținători legali.

De asemenea, prin intermediul acțiunilor de asistentă socială de stat se asigură oanumita calificare sau recalificare.

CAPITOLUL IIIASIGURĂRILE SOCIALE DE STAT

3.1 Conţinutul si rolul asigurărilor socialeAsigurările sociale cuprind salariaţii, micii producători, liber-profesioniştii, micii

întreprinzători si in unele cazuri angajaţii ocazionali, muncitorii sezonieri (sau zilieri), daca incheie contracte individuale.

Cetatenii pot ajunge din diferite motive legate de munca (lipsa igienei, a protectiei muncii, accidente de munca, imbolnaviri profesionale, sau din motive de limite de varsta sau maternitate la imposibilitatea de a munci.

Din acest motiv, este necesar ca statul, companiile, societatlie nationale, regiile autonome, societatile comerciale, in general, angajatorii, sa ia din timp masurile corespunzatoare pentru protectia salariatilor, asigurandu-le veniturile necesare traiului acestora si familiilor lor pe perioada incapacitatii de lucru.

Asigurarile sociale ale membrilor societatii sunt garantate de Constitutie, de Codul muncii si de alte acte normative.

Cetatenii au dreptul la pensii, la concediul de maternitate platit, la asistenta medicala in unitatile de stat, la ajutorul de somaj si la alte forme de asistenta sociala prevazute de lege.

Statul acorda alocatii pentru copilul bolnav ori handicapat.Fondurile asigurărilor sociale se constituie, din cotizaţiile salariaţilor, patronilor şi

statului, în diferite proporţii, precum şi din alte surse.În mod diferit de la o ţară la alta, printre drepturile de asigurări sociale se află:a) protecţia în caz de pierdere parţială, totală, temporară sau definitivă a capacităţii de

muncă;b) ocrotirea în caz de bătrâneţe, invaliditate, pierderea susţinătorului, acordarea de

indemnizaţii în caz de şomaj, etc.

13

Asigurările sociale constituie acea parte a relaţiilor social-economice băneşti ,cu ajutorul cărora – în procesul repartiţiei PIB – se formează, se repartizează şi se utilizează fondurile băneşti necesare ocrotirii obligatorii a salariaţilor şi pensionarilor din regiile autonome, societăţile comerciale, a membrilor cooperativelor meşteşugăreşti şi asociaţiile agricole, a ţăranilor, a liber profesioniştilor, a întreprinzătorilor particulari, a personalului casnic care lucrează la persoane fizice, aflate în incapacitate temporară sau permanentă de muncă, în caz de bătrâneţe şi în alte cazuri prevăzute de lege.

Prin asigurările sociale se iau măsurile corespunzătoare pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea şi întărirea sănătăţii, precum şi pentru asigurarea existenţei acelora care şi-au pierdut definitiv capacitatea de muncă din cauza bolii, a accidentelor, a bătrâneţii, etc. şi a celor care nu mai au susţinători legali.

În România sistemul de asigurări sociale este constitui din:

- asigurările sociale de stat;- asigurările sociale din cooperaţia meşteşugărească;- asigurările sociale din asociaţiile agricole;- asigurările sociale ale ţărănimii cu gospodăria individuală;- asigurările sociale ale avocaţilor si magistratilor;- asigurarile sociale ale artistilor plastici, ale scriitorilor si ale muzicienilor;- asigurările sociale ale slujitorilor cultelor etc.

3.2 Principiile si rolul asigurărilor sociale Asigurările sociale au la bază următoarele principii:a) obligativitatea - Cuprinderea în asigurările sociale a întregului personal din regiile

autonome, societăţile comerciale, a cooperatorilor, asociaţilor, ţăranilor cu gospodărie individuală, a avocaţilor, a slujitorilor cultelor, a tuturor pensionarilor şi a membrilor lor de familie. Practic, astazi toti cetatenii activi ai tarii , pensionarii si membrii lor de familie sunt ocrotiti, prin asigurarile sociale.

b) generalitatea - Cetăţenii sunt ocrotiţi în toate cazurile şi pentru perioade de pierdere a capacităţii lor de muncă, iar mamele se bucură şi de ocrotire socială deosebită în caz de sarcină, lehuzie, cand au copii mici bolnavi etc.

c) contributivitatea - Fondurile asigurărilor sociale se constituie pe seama contribuţiilor plătite de angajatori si, respectiv, angajatii si a contributiilor platite de cei asigurati individual.

Contributiile pentru asigurarile sociale datorate de personalul din institutiile publice sunt suportate din bugetul de stat sau din bugetele locale, dupa caz.d) egalitatea – Persoanele asigurate beneficiaza de aceleasi drepturi si au aceleasi obligatii potrivit prevederilor legale in materie.e) etica si echitatea sociala - Ocrotirea cetăţenilor se realizează în concordanţă cu cerinţele eticii şi echităţii sociale, ceea ce presupune că pensiile şi celelalte forme de ocrotire se reglementează şi se acordă pe baza contribuţiei aduse de fiecare cetăţean la dezvoltarea societăţii noastre. De asemenea, se urmăreşte realizarea unor proporţii echitabile între pensiile mici şi cele mari, au loc trimiteri la tratament în mod gratuit ale pensionarilor cu pensii mai mici etc.d) Pensiile de asigurări sociale sunt scutite de orice impozite şi taxe.f) imprescriptibilitatea dreptului la pensie şi indemnizaţii de asigurări sociale, care

este un principiu expres prevăzut de legislaţia noastră de asigurări sociale.

14

g) imposibilitatea cesiunii dreptului de asigurari sociale - Pensiile şi indemnizaţiile de asigurări sociale nu pot fi cedate nici total, nici parţial, fiind un drept personal ce nu poate face obiectul vreunei tranzacţii.

h) autonomiei si descentralizarii asigurarilor sociale – functionarea sistemului atat la nivel central prin Ministerul Muncii , Solidaritatii si Familiei ,cat

si la nivel teritorial prin Directiile judetene ale aceluiasi minister, fapt ce asigura fluenta atat atragerii contributiilor, cat si efectuarii cheltuielilor.

i) unicitatii – functioneaza un singur sistem public national de asigurari sociale, expresie a solidaritatii sociale in general si al solidaritatii intre generatii, in special.

j) garantarii de catre stat – drepturile de asigurari sociale sun garantate de stat , el sprijinind sistemul de asigurari sociale prin acoperirea deficitelor acestuia, prin surse bugetare.

3.3 Sursele de formare a fondurilor asigurărilor sociale de statFondurile asigurărilor sociale se constituie în majoritatea ţărilor din contribuţia

agenţilor economici, salariaţilor şi statului (subvenţii).In tarile din Europa si din celelalte continente, fondurile asigurarilor sociale se

constituie din cotizatia patronilor, salariatilor si din unele subventii din partea statului, in diferite proportii, precum si din alte surse.

În România, contribuţiile pentru asigurările sociale se plătesc lunar de către agenţii economici , instituţii publice si de ceilalti angajatori, diferenţiat pe grupe de muncă, astfel:

40 % - pentru salariaţii din grupa I de muncă;35 % - pentru salariaţii din grupa II de muncă;30 % - pentru ceilalţi salariaţi.Contribuţiile pentru asigurările sociale se calculează asupra fondului total de salarii

utilizat de către angajatori , si in care se cuprind :- salarii tarifare ale personalului angajat;- drepturile banesti pentru concedii legale si suplimentare;- sporurile de salarii (sporul pentru vechimea neintrerupta in munca, pentru munca

prestata suplimentar peste programul de lucru, sporul pentru munca de noapte etc.);

- indemnizatiile de conducere;- premiile prevazute sa se acorde personalului in cursul anului.O altă sursă de formare a fondurilor asigurărilor sociale o constituie contribuţia

salariaţilor şi pensionarilor care merg la tratament balnear sau odihnă.De asemenea, bugetul asigurărilor sociale mai este alimentat şi cu excedentul

bugetului anului precedent care se reportează pe anul următor.Un alt venit al asigurărilor sociale îl constituie contribuţia de 5% pentru pensia

suplimentară plătită de salariati, calculată asupra salariilor tarifare lunare şi asupra sporului de vechime, din care se formează un fond separat.

3.4 Structura asigurarilor socialePrincipalele forme de ocrotire a cetăţenilor în cadrul asigurărilor sociale de stat sunt:

pensiile, trimiterile la tratament balnear şi odihnă; indemnizaţiile şi ajutoarele; unele cheltuieli cu ocrotirea sănătăţii.

15

3.5 Pensiile

Pensiile se acordă în raport cu salariul şi vechimea în muncă tuturor cetăţenilor care au

împlinit vârsta prevăzută de lege, au vechimea necesară în muncă ori şi-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de muncă datorită unor accidente sau boli.

Statul român garantează dreptul la pensie fiecărui cetăţean indiferent de sex şi naţionalitate şi acordă sprijin material prin asistenţă socială persoanelor inapte de muncă şi lipsite de mijloace de existenţă.

Prin asigurările sociale de stat se acordă următoarele pensii:a) pensia pentru munca depusă şi limită de vârstă;b) pensia pentru pierderea capacităţii de muncă din cauză de accident de muncă sau

boală profesională;c) pensia pentru pierderea capacităţii de muncă în afara procesului de muncă;d) pensia de urmaş;e) ajutorul social;f) pensia suplimentară.Pensia pentru munca depusă şi limita de vârstă se acordă pe viaţă, la cererea agentului

economic ori a instituţiilor publice, bărbaţilor după împlinirea vârstei de 62 de ani, cu o vechime minimă în muncă de 30 de ani, iar femeilor după împlinirea vârstei de 57 de ani, cu o vechime în muncă de cel puţin 25 de ani lucraţi în grupa a III-a de muncă. La cerere, pensia cuvenită se acordă după împlinirea vârstei de 60 ani pentru bărbaţi şi 55 ani pentru femei, dacă au vechimea integrală în muncă.

De la acest regim general există o serie de dispoziţii cu caracter derogatoriu, în ceea ce priveşte vârsta de pensionare şi/sau vechimea în muncă, astfel:

- pentru persoanele care au lucrat în condiţii deosebit de grele, limita de vârstă la pensionare este 50 de ani;

- nevăzătorii primesc pensia integrală la împlinirea vârstei de 50 ani bărbaţii şi 45 ani femeile;

- minerii care au lucrat în subteran minim 20 de ani pot cere pensionarea indiferent de vârstă, etc.

PENSIILE – PRINCIPALA FORMĂ A ASIGURĂRILOR SOCIALE

3.6 Conținutul sistemului public de pensii din Romania

Dreptul la asigurări sociale este garantat de stat şi se exercită, prin sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.

În sistemul public sunt asigurate, persoanele fizice, denumite asiguraţi.

16

Asiguraţii pot fi cetăţeni români, cetăţeni ai altor state sau apatrizi, pe perioada în care au, conform legii, domiciliul sau reşedinţa în România.

Asiguraţii au obligaţia să plătească contribuţii de asigurări sociale şi au dreptul să beneficieze de prestaţii de asigurări sociale, conform legii.

În sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:

I. persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă şi funcţionarii publici;

II. persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate, în condiţiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la pct. I;

III. persoanele care beneficiază de drepturi băneşti lunare, ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile legii, denumite şomeri;

IV. persoanele care realizează un venit brut pe an calendaristic, echivalent cu cel puţin 3 salarii medii brute, şi care se află în una dintre situaţiile următoare:

a) asociat unic, asociaţi, comanditari sau acţionari;

b) administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare sau de management;

c) membri ai asociaţiei familiale;

d) persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente;

e) persoane angajate în instituţii internaţionale, dacă nu sunt asiguraţii acestora;

f) alte persoane care realizează venituri din activităţi profesionale;

V. persoanele care realizează prin cumul venituri brute pe an calendaristic, echivalente cu cel puţin 3 salarii medii brute, şi care se regăsesc în două sau mai multe situaţii prevăzute la pct. IV.

Se pot asigura în sistemul public, pe bază de contract de asigurare socială, persoanele care nu se regăsesc în situaţiile mentionate, cele care nu se află în plata unor prestaţii de asigurări sociale în sistemul public, precum şi cele care nu sunt asigurate în alte sisteme de asigurări sociale, neintegrate în sistemul public.

Prestaţiile de asigurări sociale se acordă sub formă de: pensii, indemnizaţii, ajutoare, alte tipuri de prestaţii prevăzute de lege, corelative cu obligaţiile privind plata contribuţiei de asigurări sociale.

În România se pot organiza şi pot funcţiona societăţi private de asigurări sociale, reglementate prin lege specială.

17

3.7 Contribuţia de asigurări sociale

În sistemul public sunt contribuabili, după caz:

a) asiguraţii care datorează contribuţii individuale de asigurări sociale;

b) angajatorii;

c) persoanele juridice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii , prevazute la pct. II, asimilate angajatorului;

d) Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă care administrează bugetul asigurărilor pentru şomaj;

e) persoanele care încheie contract de asigurare socială.

Cotele de contribuţii de asigurări sociale sunt diferenţiate în funcţie de condiţiile de muncă normale, deosebite sau special, si se aprobă anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Contribuţia de asigurări sociale se datorează din momentul încadrării în munca cu contract de munca individual sau de la data încheierii contractului de asigurare socială.

Contribuţia individuală de asigurări sociale se datorează de asiguraţii prevăzuţi la pct. I şi II, iar cota contribuţiei individuale de asigurări sociale se stabileşte prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Contribuţia de asigurări sociale datorată de angajatori reprezintă diferenţa dintre nivelul cotelor de contribuţii de asigurări sociale stabilite diferenţiat, în funcţie de condiţiile de muncă şi nivelul cotei contribuţiei individuale de asigurări sociale.

Asiguraţii prevăzuţi la pct. IV şi V datorează integral cota de contribuţie de asigurări sociale corespunzătoare condiţiilor de muncă în care îşi desfăşoară activitatea.

Contribuţia de asigurări sociale pentru şomeri se suportă integral din bugetul asigurărilor pentru şomaj la nivelul cotei stabilite pentru condiţii normale de muncă, cu excepţia plăţilor compensatorii şi a veniturilor de completare acordate salariaţilor din industria de apărare, în perioada de reducere temporară a activităţii.

Contribuţia de asigurări sociale pentru persoanele care beneficiază de plăţi compensatorii se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj la nivelul cotei contribuţiei individuale de asigurări sociale.

Calculul şi plata contribuţiei de asigurări sociale datorate de asiguraţii prevăzuţi la pct. I şi II şi de angajatorii acestora se fac lunar de către angajatori.

Calculul şi plata contribuţiei de asigurări sociale pentru şomeri se fac lunar de către instituţia care administrează bugetul asigurărilor pentru şomaj.

18

Plata contribuţiei de asigurări sociale datorate de asiguraţii prevăzuţi la pct. IV şi V se face lunar de către aceştia, pe baza calculului efectuat şi comunicat de casele teritoriale de pensii la care sunt asiguraţi.

Baza lunară de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale în cazul asiguraţilor o constituie:

a) salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile şi adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, în cazul asiguraţilor prevăzuţi la pct. I, sau veniturile brute de natura drepturilor salariale realizate lunar de asiguraţii prevăzuţi la pct. II;

b) venitul lunar asigurat, prevăzut în declaraţia sau în contractul de asigurare socială, care nu poate fi mai mic de o pătrime din salariul mediu brut.

Baza lunară de calcul, la care angajatorul datorează contribuţia de asigurări sociale, o constituie fondul total de salarii brute lunare realizate de asiguraţii prevăzuţi la pct. I şi II.

Baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale pentru şomeri o constituie cuantumul drepturilor băneşti lunare ce se suportă din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de şomaj.

Contribuţia de asigurări sociale nu se datorează asupra sumelor reprezentând:

a) prestaţii de asigurări sociale care se suportă din fondurile asigurărilor sociale sau din fondurile angajatorului şi care se plătesc direct de acesta, potrivit prezentei legi;

b) drepturile plătite potrivit dispoziţiilor legale, în cazul încetării raporturilor de muncă, încetării raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici, încetării mandatului sau a calităţii de membru cooperator, altele decât cele acordate potrivit legii pentru perioada de preaviz;

c) diurnele de deplasare şi de delegare, indemnizaţiile de delegare, detaşare şi transfer, precum şi drepturile de autor;

d) sumele reprezentând participarea salariaţilor la profit;

e) premii şi alte drepturi exceptate prin legi speciale.

Sumele asupra cărora nu se datorează contribuţia de asigurări sociale, prevăzute la alin. (1) lit. b) - e), nu se iau în considerare la stabilirea cuantumului prestaţiilor de asigurări sociale.

Contribuţia individuală de asigurări sociale, datorată de asiguraţii prevăzuţi la pct. I şi II, se reţine integral din salariul sau, după caz, din venitul brut lunar al asiguratului şi se virează lunar de angajator la casa teritorială de pensii în raza căreia se află sediul acestuia.

Angajatorul calculează şi virează lunar contribuţia de asigurări sociale pe care o datorează bugetului asigurărilor sociale de stat, împreună cu contribuţiile individuale reţinute de la asiguraţi.

19

Termenele de plată a contribuţiei de asigurări sociale sunt:

a) data stabilită pentru plata drepturilor salariale pe luna în curs, în cazul angajatorilor care efectuează plata drepturilor salariale lunar, dar nu mai târziu de data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata;

b) data stabilită pentru plata chenzinei a 2-a, în cazul angajatorilor ce efectuează plata drepturilor salariale chenzinal, dar nu mai târziu de data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează plata;

c) până la sfârşitul lunii pentru luna în curs, în cazul asiguraţilor prevăzuţi la pct. IV şi V;

d) până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se efectuează plata drepturilor ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în cazul asiguraţilor prevăzuţi la pct. III.

Angajatorii, indiferent de forma de proprietate, vor depune în bancă, o dată cu documentaţia pentru plata salariilor şi a altor venituri ale asiguraţilor, şi documentele pentru plata contribuţiilor datorate bugetului asigurărilor sociale de stat, plăţile efectuându-se simultan, sub control bancar.

În sistemul public stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a datorat contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de stat de către angajator şi asigurat sau, după caz, s-a datorat şi plătit de către asiguraţii prevăzuţi la pct. IV şi V.

Stagiul de cotizare corespunzător contribuţiei de asigurări sociale datorate se determină prin aplicarea asupra perioadei de cotizare a raportului dintre cota de contribuţie individuală de asigurări sociale şi cota de contribuţie de asigurări sociale aprobată pentru locurile de muncă în condiţii normale.

3.8 Categoriile de pensii

În sistemul public se acordă următoarele categorii de pensii:

a) pensia pentru limită de vârstă;

b) pensia anticipată;

c) pensia anticipată parţială;

d) pensia de invaliditate;

e) pensia de urmaş.

20

Pensia pentru limită de vârstă

Pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraţilor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public.

Vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei şi 65 de ani pentru bărbaţi. Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a legii, prin creşterea vârstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei şi de la 62 de ani pentru bărbaţi, conform eşalonării prevăzute în Anexa nr.3 la lege.

Stagiul minim de cotizare atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi este de 15 ani. Creşterea stagiului minim de cotizare de la 10 ani la 15 ani se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a legii, conform eşalonării prevăzute in Anexa nr.3 la lege.

Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei şi de 35 de ani pentru bărbaţi. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a legii, prin creşterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei şi de la 30 de ani pentru bărbaţi, conform eşalonării prevăzute in Anexa nr. 3 la lege.

Vârstele de pensionare reduse, nu pot fi mai mici de 50 de ani pentru femei şi de 55 de ani pentru bărbaţi.

Asiguraţii care şi-au desfăşurat activitatea în locurile de munca in unitatile miniere şi care au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin 20 de ani în aceste condiţii beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani.

Pensia anticipată

Asiguraţii care au depăşit stagiul complet de cotizare cu cel puţin 10 ani pot solicita pensia anticipată cu cel mult 5 ani înaintea vârstelor standard de pensionare.

La stabilirea stagiului de cotizare pentru acordarea pensiei anticipate nu se au în vedere perioadele asimilate prevăzute in lege (perioada urmarii cursurilor de zi ale invatamantului universitar, perioada satisfacerii serviciului militarin termen sau cu termen redus), precum şi perioadele în care asiguratul a beneficiat de pensie de invaliditate.

Cuantumul pensiei anticipate se stabileşte în aceleaşi condiţii cu cel al pensiei pentru limită de vârstă.

La împlinirea vârstelor standard de pensionare prevăzute de prezenta lege pensia anticipată devine pensie pentru limită de vârstă şi se recalculează prin adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de anticipare.

21

Pensia de invaliditate

Au dreptul la pensie de invaliditate asiguraţii care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza:

a) accidentelor de muncă, conform legii;

b) bolilor profesionale şi tuberculozei;

c) bolilor obişnuite şi accidentelor care nu au legătură cu munca.

Beneficiază de pensie de invaliditate si asiguraţii care satisfac obligaţii militare .

Au dreptul la pensie de invaliditate, şi elevii, ucenicii şi studenţii care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă datorită accidentelor sau bolilor profesionale survenite în timpul şi din cauza practicii profesionale.

În raport cu cerinţele locului de muncă şi cu gradul de reducere a capacităţii de muncă, invaliditatea este:

a) de gradul I, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă, a capacităţii de autoservire, de autoconducţie sau de orientare spaţială, invalidul necesitând îngrijire sau supraveghere permanentă din partea altei persoane;

b) de gradul II, caracterizată prin pierderea totală a capacităţii de muncă, cu posibilitatea invalidului de a se autoservi, de a se autoconduce şi de a se orienta spaţial, fără ajutorul altei persoane;

c) de gradul III, caracterizată prin pierderea a cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, invalidul putând să presteze o activitate profesională.

Criteriile şi normele pe baza cărora se face încadrarea în gradele I, II şi III de invaliditate se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei împreună cu Ministerul Sănătăţii, la propunerea CNPAS.

Pensia de urmaş

Au dreptul la pensie de urmaş copiii şi soţul supravieţuitor, dacă persoana decedată era pensionar sau îndeplinea condiţiile pentru obţinerea unei pensii.

Copiii au dreptul la pensie de urmaş:

a) până la vârsta de 16 ani;

b) dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 de ani;

22

c) pe toată durata invalidităţii de orice grad, dacă aceasta s-a ivit în perioada în care se aflau în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a) sau b).

Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş pe tot timpul vieţii, la împlinirea vârstei standard de pensionare, dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin 15 ani.

În cazul în care durata căsătoriei este mai mică de 15 ani, dar de cel puţin 10 ani, cuantumul pensiei de urmaş cuvenit soţului supravieţuitor se diminuează cu 0,5% pentru fiecare lună, respectiv 6,0% pentru fiecare an de căsătorie în minus.

Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş, indiferent de vârstă, pe perioada în care este invalid de gradul I sau II, dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin 1 an.

Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş, indiferent de vârstă şi de durata căsătoriei, dacă decesul soţului susţinător s-a produs ca urmare a unui accident de muncă, a unei boli profesionale sau tuberculozei şi dacă nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea sunt mai mici de o pătrime din salariul mediu brut pe economie.

Cuantumul pensiei de urmaş se stabileşte, prin aplicarea unui procent asupra punctajului mediu anual realizat de susţinător, aferent pensiei prevăzute la lit. a) şi b), în funcţie de numărul urmaşilor îndreptăţiţi, astfel:

a) pentru un singur urmaş - 50%;

b) pentru 2 urmaşi - 75%;

c) pentru 3 sau mai mulţi urmaşi - 100% .

În situaţia prevăzută la lit. c) cuantumul pensiei de urmaş se stabileşte prin aplicarea procentelormentionate, în funcţie de numărul urmaşilor îndreptăţiţi, asupra cuantumului pensiei de serviciu.

Cuantumul pensiei de urmaş, în cazul orfanilor de ambii părinţi, reprezintă însumarea drepturilor de urmaş, calculate după fiecare părinte.

Soţul supravieţuitor care are dreptul la o pensie proprie şi îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru obţinerea pensiei de urmaş după soţul decedat poate opta pentru cea mai avantajoasă pensie.

3.9 Stabilirea şi plata pensiilor Pensia se acordă la cererea persoanei îndreptăţite, a mandatarului desemnat de aceasta cu procură specială, a tutorelui sau a curatorului acesteia.

Cererea de pensionare, împreună cu actele care dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute de prezenta lege se depun la casa teritorială de pensii în raza căreia se află domiciliul asiguratului.

23

Drepturile de pensie de urmaş, în cazul persoanelor care îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege la data decesului susţinătorului asigurat, se acordă la cerere:

a) începând cu luna următoare decesului, în cazul în care susţinătorul decedat era pensionar, dacă cererea a fost depusă în termen de 90 de zile de la data decesului;

b) de la data decesului susţinătorului, în cazul în care susţinătorul decedat nu era pensionar la data decesului, dacă cererea a fost depusă în termen de 90 de zile de la această dată;

c) de la data depunerii cererii, în situaţiile în care s-au depăşit termenele prevăzute la lit. a) şi b).

Plata pensiei se face lunar.

Pensia se plăteşte personal titularului, mandatarului desemnat de acesta prin procură specială sau reprezentantului legal al acestuia, în funcţie de opţiune, prin mandat poştal, cont curent sau cont de card.

Plata pensiei încetează începând cu luna următoare celei în care:

a) beneficiarul a decedat;

b) beneficiarul nu mai îndeplineşte condiţiile legale în temeiul cărora i-a fost acordată pensia;

c) urmaşul a fost condamnat printr-o hotărâre rămasă definitivă pentru infracţiunea de omor sau tentativă de omor comisă asupra susţinătorului.

Plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care:

a) pensionarul îşi stabileşte domiciliul pe teritoriul unui stat cu care România a încheiat convenţie de asigurări sociale, dacă în cadrul acesteia se prevede că pensia se plăteşte de către celălalt stat;

b) beneficiarul unei pensii anticipate sau al unei pensii anticipate parţiale se regăseşte în una dintre situaţiile prevăzute la pct. I şi II;

c) beneficiarul unei pensii de invaliditate nu se prezintă la revizuirea medicală periodică;

d) beneficiarul unei pensii de urmaş realizează dintr-o activitate profesională venituri brute lunare mai mari de o pătrime din salariul mediu brut pe economie;

e) copilul urmaş nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege ( nu isi continua studiile);

f) soţul supravieţuitor, beneficiarul unei pensii de urmaş, se recăsătoreşte.

24

CAPITOLUL IV

CHELTUIELILE PUBLICE PENTRU OBIECTIVE SI ACȚIUNI ECONOMICE

4.1 Conținutul,nivelul cheltuielilor pentru obiective acțiuni economice

În cadrul acestei categorii cheltuielile care se la finanțarea obiectivelor activităților cu caracter economic din întreprinderile sectorului public la subvenționarea unor întreprinderi proprietete de , ori din domeniul producției distribuției de energie combustibili,industrei extractive,agriculturii,transporturilor,telecomunicațiilor,construcțiilor,precum altor întreprinderi,care se de protecție din partea statului.

Din punct de vedere conținutului economic,aceste cheltuieli au caracter complex:unele reprezintă cheltuieli curente de funcționare, altele constituie cheltuieli de capital, respectiv de investiții, iar altele (subvențiile) cheltuieli de transfer.

În cadrul gruparii funcționale O.N.U., conținutul acestor cheltuieli reflectă destinația de ramură,de domeniu sau sector de activitate,în care se desfășoară acțiunile economice finanțate din resurse publice,și anume:

-industria extractiva, energie, combustibili, industrie prelucrătoare, construcții;

-agriculturii, silvicultură, pescuit, vânătoare;

-transporturi și comunicații;

-alte servicii și afaceri economice.

Cheltuielile cu acțiunile economice în toate ramurile le cuprind și pe cele de cercetare-dezvoltare.

Cheltuielile publice privind sectorul economic reprezintă între 7 și 13% din totalul cheltuielilor publice ale țărilor dezvoltate. În țările în curs de dezvoltare, acestea ajung până la 30%.

25

4.2 Sursele de finanțare a cheltuielilor pentru obiective și acțiuni economice

După sursele de finanțare, cheltuielile se grupează în:

a) cheltuieli acoperite prin costurile de producție - Cheltuielile de producție (achiziționarea de materii prime, materiale, energia, drepturi de personal, etc.) sunt evidențiate în costuri și se recuperează pe seamă prețurilor de vânzare. Ele se acoperă din resursele constituite pe seamă fondurilor existențe la începutul perioadei, a celor provenite din încasările de venituri în cursul perioadei, din credite bancare;

b) cheltuielile care se scad din venituri sunt: taxele pentru folosirea terenurilor proprietate de stat, cheltuielile pentru pregătirea profesională și practică în producție, cheltuieli pentru contracte de cercetare, cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate, prelevările și donațiile făcute în scopuri umanitare, alte cheltuieli;

c) cheltuielile privind investițiile se efectuează cu ocazia construirii unor noi întreprinderi, hale, secții de producție, achiziționării de utilaje, instalații. Resursele de finanțare a investițiilor sunt: resurse proprii, credite bancare și alocații bugetare.

d) cheltuieli acoperite din fonduri speciale a constituite pe seamă resurselor obținute�� în cadrul acțiunii de privatizare a patrimoniului public, din închirierea spațiilor comerciale, etc. Cheltuielile finanțate din fonduri speciale se aprobă prin bugetul de stat.

Pe lângă finanțarea sectorului public, cheltuielile cu caracter economic privesc și acordarea de avantaje pentru dezvoltarea și consolidarea unor ramuri care prezintă interes economic și social național(agricultura, silvicultură, cercetarea științifică, gospodărirea apelor, protecția mediului înconjurător). Prin alocații bugetare se finanțează acțiuni că: ameliorarea solurilor, combaterea dăunătorilor și bolilor, susținerea prețurilor agricole, etc.

Subvențiile se pot acordă direct pentru acoperirea unor pierderi, atunci când prețurile formate în mod liber pe bază raportului dintre cerere și ofertă, în condiții de concurență, nu reușesc să acopere cheltuielile, care sunt mari din cauze economice justificate.

Primele de export sunt practicare pentru încurajarea exportului de mărfuri, în concordanță cu interesele economice și politice ale statului, precum și pentru protejarea economiei de concurență străină. Statele dezvoltate folosesc primele de export și în vederea cuceririi de noi piețe de desfacere sau pentru menținerea pozițiilor cucerite.

Formele pe care le îmbrăca primele de export sunt:

a) primele de export în bani a se stabilesc în sume fixe pe unitatea de marfă� � exportată sau că diferență între prețul cel mai ridicat de pe piață internă al produsului respectiv și prețul cel mai scăzut de pe piață externă.

b) restituirea impozitelor plătite sau renunțarea la impozitele datorate de către exportatori, precum și reducerea tarifului pentru transportul mărfurilor pe calea ferată

26

proprietate de stat nu reprezintă cheltuieli propriu-zise, ci renunțarea de către stat la o parte din veniturile sale bugetare, în favoarea exportatorilor.

c) avantaje valutare constă în faptul că statul îngăduie exportatorilor să retina o parte din valută încasata de la ei la exportul de mărfuri.

Acordarea de subvenții este o chestiune de politică economică și financiară, de opțiuni, de priorități, de încurajare a creșterii eficienței cheltuielilor.

Sprijinul financiar temporar al statului se acordă unor întreprinderi o perioadă de timp limitată, după care, dacă nu se redresează, urmează să fie reorganizate sau lichidate.

4.3 Cheltuielile publice privind cercetarea-dezvoltarea

În fiecare din categoriile de cheltuieli publice delimitate de un punct de vedere funcțional (administrație, apărare, învățământ, cultură, sănătate, etc.) sunt incluse și cheltuielile de cercetare. În domeniul economic ele au caracter de cercetare-dezvoltare.

La rândul lor, cheltuielile de cercetare-dezvoltare cuprind: cheltuielile privind finanțarea cercetării fundamentale, care au că obiectiv dezvoltarea cunoașterii într-un anumit domeniu al științei; cheltuielile privind finanțarea cercetării aplicative, prin care se urmărește crearea de produse și tehnologii noi; cheltuielile privind dezvoltarea, prin care se realizează verificarea posibilităților de obținere a unor noi produse și tehnologii pe scară industrială.

Resursele financiare utilizate pentru finanțarea cheltuielilor cu cercetarea științifică provin din bugetul statului, din fondurile întreprinderilor private, din fondurile proprii ale institutelor de cercetări, din fondurile proprii ale institutelor de învățământ superior, în proporții care diferă de la o țara la altă. La începutul anilor a80 din totalul cheltuielilor cu � �cercetarea, între 30 și 60% se suportau din bugetul statului în țările dezvoltate, și între 55 și 98% în țările în curs de dezvoltare.

Finanțarea obiectivelor de cercetare-dezvoltare ale unităților economice se asigură din: resurse financiare proprii, credite bancare și din resurse atrase de pe piață financiară, inclusiv prin finanțare externă.

4.4 Folosirea cheltuielilor publice ca instrumente de influențare a proceselor economice

Cheltuielile publice devin pârghii ale unor mecanisme financiare folosite de către stat pentru încurajarea sau susținerea unor domenii de activitate economică și socială, fie prin preluarea de către stat a finanțării directe sau indirecte a obiectivelor de investiții, de producție sau de cercetare-experimentare, fie prin acordarea de subvenții,al căror volum este influențat de o serie de factori interni sau externi, economici sau extraeconomici.

Fiind vorba de obiective economice de interes general pentru societate, utilizarea pârghiei cheltuielilor publice vizează atât sectorul public, cât și pe cel privat. În acest sens, pot fi vizate obiective, că:

-dezvoltarea unor ramuri ale industriei (extractiva, energetică, etc.);

-dezvoltarea, modernizarea sau restructurarea agriculturii;

-reducerea șomajului;

27

-stimularea exportului, etc.

Stimularea dezvoltării unor ramuri se poate realiză prin acordarea de prețuri ridicate la comenzile efectuate de stat sau prin acordarea de subvenții pentru asigurarea profiturilor stimulative ale agenților economici din ramurile protejate de stat.

De o atenție deosebită se bucură sectorul agricol din partea statului, mergând pe principiul conform căruia agricultura nu este numai o ramură de producție, ci și un mod de viață. Imperativele subvenționării sunt:

-asigurarea securității alimentare pe plan național;

-protejarea veniturilor producătorilor agricoli;

-creșterea randamentelor în agricultura;

-crearea de disponibilități pentru export.

Modalitățile de subvenționare a agriculturii diferă de la o țara la altă, în funcție de stadiul de dezvoltare al agriculturii, dar și de tradiția din acest sector, de consumul de alimente, de condițiile naturale, etc. Direcțiile principale în care se desfășoară în prezent subvenționarea agriculturii sunt:

a) susținerea prețurilor produselor agricole și efectuarea de plăți direct producătorilor agricoli;

b) reducerea costurilor factorilor de producție;

c) servicii generale oferite în mod gratuit agriculturii (finanțarea cercetării fundamentale, consultații tehnice, economice și de marketing, asistentă sanitar-veterinară, etc.)

Ponderea subvențiilor valoarea producției agricole unor anumitor bunuri agroalimentare, de la o la , de exemplu:

Lapte - ponderea subvențiilor CEE este de 56%, SUA de 66%, Canada de 97%, Australia de 33%, Japonia de 82%.

bovine - CEE-53%; SUA-9%; Canada-16%; Australia-11%; Japonia-55%.

medie pentru toate produsele - CEE - 40%; SUA - 28%; Canada - 39%; Australia - 19%; Japonia - 69%.

, actualul mecanism de subvenționare agriculturii este greoi, nu presupune cu producătorii agricoli, fondurile consumându-se, , prin suprastructurile județene. , necesare noi criterii, printre care: acordarea subvențiilor direct producătorilor agricoli; tratarea tuturor agenților economici; diferențierea subvenționării funcție de condițiile naturale tradițiile fiecare ; garantarea de către preluării întregii producții la prețurile stabilite pentru fiecare an agricol;

28

elasticitatea sistemului de subvenții adaptarea lui la noile condiții ale producției agricole, scopul asigurării securității alimentației pe plan național.

CAPITOLUL V

CHELTUIELI PUBLICE PRIVIND ADMINISTRATIA,ORDINEA INTERNĂ ȘI APĂRAREA NAȚIONALĂ

Cheltuielile publice pentru administrația de stat (autoritățile publice), ordinea publică și apărarea națională dețin o pondere însemnată în totalul cheltuielilor bugetare.

Instituțiile publice prin care se asigură societății servicii publice generale, cuprind:

a) organe ale puterii și administrației de stat reprezentând Președinția țării, organele puterii legislative, organele judecătorești, organele puterii executive, centrale și locale;

b) organe de ordine publică ( poliția, jandarmeria și securitatea civilă).

În România , aceste cheltuieli sunt înscrise în bugetul de stat și în bugetele locale, în 2 poziții distincte:

- cheltuieli cu ordinea publică;

- cheltuieli pentru puterea și administrația statului.

5.1 Cheltuielile pentru administrația de stat

Cheltuielile pentru administrația de stat cuprind totalitatea resurselor financiare publice alocate pentru organizarea, întreținerea și funcționarea organelor puterii și administrației de stat (parlamentul, președenția, ministerele , alte organe centrale și locale ale puterii și administrației de stat) și organele judecătorești.

La acestea se adaugă cheltuielile privind organele însărcinate cu menținerea ordinii publice și asecuritatii civile cum sunt : poliția , jandarmeria, justiția și parchetul etc.

Cheltuielile pentru administrație cuprind, pe de o parte, salariile ,contribuțiile sociale aferente și alte drepturi bănești acordate funcționarilor di aministratia centrală și locală, iar pe de altă parte, cheltuielile curente de funcționare (curente) a entităților publice respective.

Aceste cheltuieli sunt finanțate ,conform prevederilor legii finanțelor publice, respectiv legii finanțelor publice locale, atât din bugetul de stat ,cât și în bugetele locale.

29

5.2 Cheltuielile pentru apărarea țării

Cheltuielile militare decurg din îndeplinirea funcției statului de apărare a țării și de a participă la organisme internaționale de această natură(de exemplu, NATO).

Cheltuielile militare se referă la cheltuielile pentru înzestrarea armatei cu tehnică de luptă și la cheltuielile de întreținere curentă a forțelor armate, pentru pregătire, întreținere etc.

Cheltuielile cu caracter militar sunt de două categorii : directe și indirecte.

Din categoria cheltuielilor militare directe fac parte cheltuielile cu întreținerea în țara și în străinătate a armatei, flotei maritime și aeriene , cumpărarea de armanent, echipament militar, mijloace de subzistență etc., care sunt prevăzute în bugetul ministerul de resort.

În categoria cheltuielilor militare indirecte se include cheltuielile legate de lichidarea urmărilor războiului cum ar fi : plățile în contul datoriei publice contractate în timpul războiului, reparațiile/ despăgubirile de război datorate țările învingătoare, cheltuielile legate de aplicarea unor acorduri internaționale cu caracter militar, cheltuieli cu pregătirea de război.

În România, cheltuielile de apărare reprezintă 13,4 % din totalul cheltuielilor publice.

Creșterea cheltuielilor militare are efecte nefavorabile asupra dezvoltării economice și sociale mondiale, absorbind o parte importantă din resursele materiale, umane, tehnologie și financiare ale lumii.

30