ASPECTE PRIVIND SITUAÞIA MINORITÃÞII GERMANE DIN JUDEÞELE CARAªªI SEVERIN ÎN ANII 1944-1948

Eusebiu-Marcel Narai*

Cuvinte cheie: minoritate, germani, deportãri, Caraº, Severin.Keywords: minority, Germans, Caras, Severin.

ANALELE BANATULUI, SN., ARHEOLOGIE - ISTORIE, XVI, 2008http://muzeulbanatului.ro/mbt/istorie/publicatii/ab.htm

Germanii, colonizaþi în mare parte în secolulal XVIII-lea, sub forma celor trei faze mari decolonizare (carolinã, terezianã ºi iozefinã), aucreat cele mai importante ºi complexe elementesocial-economice de pe actualul teritoriu alBanatului. Administraþia habsburgicã a urmãritridicarea nivelului cultural al regiunii, formareaunei mentalitãþi europene. ªvabii s-au acomodatuºor în Banat, remarcându-se prin “persona-litate”, hãrnicie, pricepere în meserii, bunãorganizare ºi toleranþã în raport cu alte etnii,religii, limbi, obiceiuri ºi tradiþii popularespecifice Banatului. Germanii au convieþuit lamarile sãrbãtori ale românilor, ungurilor ºisârbilor. Satele germane au fost mai numeroaseîn centrul ºi nord-vestul regiunii, în zoneleminiere ºi forestiere montane. Aportul economicgerman în Banat este evident în privinþa cana-lizãrii râurilor, impactului asupra agriculturii(ferme-model), mineritului, siderurgiei, etc.Sistematizarea teritoriului este vizibilã ºi înprezent în majoritatea satelor germane, iar pebaza atelierelor ºi manufacturilor germane s-auconstruit numeroase fabrici, unele rãmase caîntreprinderi bãnãþene de tradiþie (de exemplu,Fabrica de bere din Timiºoara)1.

Cauze militare ºi religioase, determinate denecesitatea întãririi graniþelor ºi crearea uneimase de populaþie catolicã pe care sã se sprijinemonarhia habsburgicã, au condus la o coloni-zare masivã a Banatului cu populaþie germanã2.

În prima perioadã a colonizãrilor absoluttoate coloniile germane ºi de alte neamuri adusede austrieci au fost aºezate în satele româneºti,alãturi de români, sau imediat dupã ce româniiau fost evacuaþi forþat din satele lor ºi mutaþi înarealele deluroase, montane ºi mlãºtinoase.Marile colonizãri din Banat au început ºi s-auîncheiat cu stãpânirea habsburgicã.

Pentru întreg secolul al XVIII-lea, în funcþiede numãrul coloniºtilor ºi de localitãþilerepopulate sau nou înfiinþate, ªt. Manciuleaîmparte aºezarea sau colonizarea ºvabilor în treiperioade specifice:

a) colonizãri realizate între 1711-1740;b) colonizãri produse între 1740-1780;c) colonizãri efectuate între 1780-1792.Istoricul german F. Kräuter (1929) distinge

tot trei perioade majore de colonizare în Banat:a) dupã 1722;b) dupã rãzboiul austro – turc de ºapte ani;c) sub conducerea lui Iosif II (dupã 1764).Cel mai rar folosit a fost primul sistem,

majoritatea satelor prezentând un maxim depopulaþie din punctul de vedere al autoritãþiloraustriece. Al doilea sistem era incorect pentruromâni, populaþia autohtonã fiind deplasatã decele mai multe ori spre satele româneºti dinzonele mai înalte. “Surplusul” de teren necesarsatului a fost mãsurat topografic ºi cedatcoloniºtilor. Se alegeau “aºezãrile de pãdure”(“Waldsiedlungen”) ale bãºtinaºilor români,aºa-numitul “Ûberland” (surplus de teren) fiindatribuit coloniºtilor3.

Administratorul habsburgic Hildebrand apreferat ultimul sistem, înfiinþând numeroasecomune noi. S-a constatat cã doar dupãasocierea la domnie din 1764, când Iosif II estenumit coregent sau Mitregent, respectiv asociatla domnie, colonizãrile au fost mai intense. Înnumai patru ani (1764-1767), au fost înfiinþate21 de sate, dar anul cel mai bogat în colonizãri afost 1771, când se construiesc 12 sate. Înintervalul 1765-1785 sunt înfiinþate 64 delocalitãþi, cu aproximativ 50.000 de coloniºti.

La 1768, Clary de Altringen devine guverna-torul provinciei ºi efectueazã o nouã împãrþire amoºiilor coloniºtilor, continuând opera desecare a mlaºtinilor pentru obþinerea terenurilorarabile, contribuind astfel la condiþii mai bunede sãnãtate ºi de igienã a populaþiei. Acþiunile decanalizare ºi de desecare continuã cu forþã demuncã româneascã, ºi mai puþin germanã.

* Universitatea de Vest Timiºoara, Facultatea de Litere,Istorie ºi Teologie, Bulevardul Vasile Pârvan, nr. 4,e-mail: mnarai@yahoo.com.1 Remus Creþan, Etnie, confesiune ºi opþiune electoralã înBanat, ed. a II-a, Timiºoara, Editura Universitãþii de Vest,(2006), 30-31.2 Ibidem, 71. 3 Ibidem, 72.

310

ANALELE BANATULUI, SN., ARHEOLOGIE - ISTORIE, XVI, 2008

Colonelul Papilla precizeazã cã în Regi-mentul Valaho – Illir nu se puteau efectuacolonizãri, populaþia fiind suficientã numeric. Înjudeþul Caraº a predominat “regularea” comune-lor, fenomen activ în anii 1784-1796. Perioada1790-1848 se caracterizeazã nu atât prinnumãrul celor aduºi, cât prin sporirea naturalã apopulaþiei germane ºi mai ales prin migraþiileinterne. Acest ultim fenomen a dus la o nivelarea numãrului populaþiei diferitelor sate ºi la întã-rirea elementului german în satele cu populaþiemixtã, în care germanii au pãtruns prin forþa loreconomicã. În Banat au fost aºezaþi germani ºiîn perioada dualistã, dar în mãsurã mult maimicã decât în secolul anterior4.

Începând cu anul 1890 are loc o puternicãemigrare a germanilor din Câmpia Banatuluispre Germania ºi SUA, fapt care a influenþatscãderea numãrului germanilor. Situaþia nume-ricã ºi ponderea germanilor, la nivel de comitate,în anul 1900, indicã o concentrare mai mare aacestora în Torontal ºi în Timiº.

La finele secolului al XIX-lea, din totalulpopulaþiei Banatului (1,18 milioane depersoane), germanii reprezentau principalaminoritate a provinciei (35,1%). Cea mai marefrecvenþã o înregistrau germanii din comitatulTorontal (47,5%), dar nu au fost în majoritateabsolutã în nici un comitat din Banat. Încomitatul Arad au fost cel mai slab reprezentaþi(11,8%). Cu toate cã au avut ponderea cea maimare în Torontal, au fost mai concentraþi înTimiº (circa 138.000 de persoane)5.

4 Ibidem, 72-74; despre colonizãri pe larg vezi dr. OttoGreffner, ªvabii (germanii) din Banat – o scurtã istorie,Arad, f. e., (1994), 31, 38, 46, 48, Traian Simu,Colonizarea ºvabilor în Banat, Timiºoara, Tipografia“Banatul”, (1924), 5-51, Georg Hromadka, Scurtã cronicãa Banatului montan, Oradea, Imprimeria de Vest R.A.,(1995), 28, 30-43, Émile Botiº, Recherches sur lapopulation française du Banat, Timiºoara, f. e., (1946),13-14, 16-19, Ioan Haþegan, Populaþie ºi habitat înBanatul secolelor XVIII-XX, ActaM Napocensis (încontinuare AMN), Cluj-Napoca, 32 (II), (1995), 170-172,Erwin Josef Þigla (coord.), Germanii din Banatul montan,Reºiþa, Editura InterGraf, (2003), 19-24.5 Remus Creþan, op.cit., 74-75.

Repartiþia pe direcþia est-vest a germanilor înBanat este redatã dupã cum urmeazã:

În anul 1900, în sudul Culoarului Timiº –Cerna oraºul Orºova a reprezentat unica loca-litate cu majoritate germanã. În 1733 suntaºezate primele familii de germani la Orºova.Prima colonie germanã în zonã a fostMullenbach (Schabendorf), sat construit în anul1723; a dispãrut în anul 1737, dupã incursiunileturceºti. Prin modernizarea incipientã a staþiuniibalneare Bãile Herculane, în sec. al XIX-lea,sunt atrase circa 100 de familii de ºvabi. În jurulanului 1900, germanii nu mai reuºesc sã deþinãnici mãcar majoritatea relativã a localitãþiibalneare, care a devenit mixtã: germano –româno – maghiarã.

În arealul românesc Teregova – Brebu au fostcreate patru sate germane, respectiv Brebu Nou,Gãrâna, Lindenfeld ºi Sadova Veche. În Gãrânaºi Brebu Nou germanii au sosit din Boemia înanul 1828. Din Sadova Veche, românii au fostmutaþi în Sadova Nouã (în anul 1830), fiindamplasaþi în locul lor germani din Brebu Nou ºiGãrâna. Lindenfeld era un sat pur german, deºi,din punct de vedere numeric, au fost puþini (doar261 de persoane). Localitatea Lindenfeld a luatfiinþã în anul 1827, cu populaþie de pemi (ger-mani din Boemia). Alãturi de pemi, la 1833 suntaºezaþi ºi germani din Suabia. În comparaþie cugermanii din spaþiul de câmpie, germanii dinBoemia erau specializaþi în domeniul forestier

(Gãrâna, Brebu Nou) ºi în creºterea animalelor(Sadova Veche, Lindenfeld)6.

Culoarul Caransebeº – Lugoj ºi valeaBistrei. Germanii colonizaþi în aceastã zonã aufost specializaþi în domeniile siderurgic(Ferdinand), exploatãri forestiere (CaransebeºulNou) ºi roci de construcþie (Rusca Montanã).Primii germani au fost aºezaþi în Caransebeº la1721, alte valuri importante urmând abia în anul1807 la Ferdinand, dupã înfiinþarea “Uzinelor

Nr. crt. Comitatul Populaţia totală Germani Nr.

Germani %

1. Caraş-Severin 443.001 55.256 12,5 2. Timiş 359.156 137.859 38,4 3. Torontal 201.679 95.795 47,5 4. Arad 178.691 21.035 11,8

Numãrul ºi frecvenþa germanilor, la nivel de comitate, în anul 1900

6 Ibidem, 75.

311

de Fier”. Denumirea provine de la împãratulFerdinand, satul fiind numit – din anul 1849 –Bemhegy, nume impus de maghiari dupãpatronimicul generalului Iosif Bem. Nu trebuieomis cã numele vechi al actualului oraº OþeluRoºu este Bistra, aºezarea fiind româneascãpânã la începutul secolului al XIX-lea. ÎnCaransebeºul Nou au sosit douã valurisuccesive de germani: primul în anul 1814, celde-al doilea – la 18377.

Arealul Lugojului. Înfiinþarea LugojuluiGerman a determinat sosirea unor valurisuccesive de coloniºti germani în perioada1718-1725. Localitãþile Darova, Petroasa Mare,precum ºi Bethausen, situate pe valea Begãi,dispuneau de o majoritate germanã încã din sec.al XIX-lea. Satul Nãdrag, locuit în sec. al XVIII-lea de români ºi germani, primeºte un altcontingent de germani la 1866. Cu toate acesteeforturi de a amplasa forþã de muncã de originecatolicã, germanii au format doar o majoritaterelativã. Petroasa Mare (sau Vecshaza, îndocumentele maghiare) a fost cea mai recentãcolonie germanã (perioada 1880-1890). În anul1900, o frecvenþã ridicatã a germanilor esteîntâlnitã ºi în localitatea Sãlbãgel (33%)8.

Depresiunea Fãgetului nu avea în 1900 nicio localitate cu peste 500 de germani. În Fãget(18,3% germani) infiltrãrile germane au începutabia în perioada dualistã. În cartierele-coloniiformate în jurul fabricii de sticlã din Tomeºtigermanii deþineau doar un sfert din totalulpopulaþiei localitãþii9.

Banatul montan s-a caracterizat prin puþineaºezãri întemeiate de germani (Steierdorf,Brezon, etc.); comunitãþi importante de ºvabi aufost, însã, amplasate în anumite localitãþiromâneºti ºi sârbeºti10.

Arealul Bocºa – Reºiþa. Anii de colonizareincipientã a germanilor în aceastã zonã au fostcorelaþi perioadei de colonizare carolinã. La1722 sunt aºezaþi primii germani din Dognecea(Doknachka), iar în anii urmãtori (1726-1740)sunt amintiþi coloniºtii din Ocna de Fier ºi BocºaMontanã (Deutsch Bogsan). Cei din urmãtrebuiau sã valorifice fierul ºi sã producãmangalul necesar siderurgiei reºiþene. Germaniidin Tirol (germani tirolezi) sunt aºezaþi la 1812-1814, iar în Surducu Mare au sosit muncitorigermani la cariera de piatrã. La Vãliug, ca ºi laGãrâna, sunt aºezaþi boemi specializaþi în munca

la pãdure. În Reºiþa Montanã ºi în Cuptoare –Secu germanii erau majoritari pânã pe la 194011.

Spaþiul geografic Oraviþa – Anina, princaracterul sãu minier, a atras populaþie germanãîncã din anul 1718. În 1900, numai douã aºezãriumane aveau majoritate germanã: Steierdorfa-nina (66,3%) ºi Oraviþa (52,7%). Germaniiformau nuclee mãrunte ºi în alte localitãþi indus-triale ºi agricole importante (Sasca Montanã,Oraviþa Românã ºi Forotic, Ciclova Montanã,Cacova ºi Vãrãdia), acoperind sub aspect geo-grafic sectoare importante din DepresiuneaOraviþei ºi Dealurile Tirolului. La minele de laCiudanoviþa, populaþia germanã a fost angrenatãmai ales în funcþii de conducere. Colonizãrilegermane dateazã din timpul lui Carol VI,Oraviþa numãrându-se printre cele mai vechilocalitãþi colonizate cu germani din Banat(1718). În perioada carolinã, au fost aduºigermani ºi în satele: Hauerdorf (Iertof), CiclovaMontanã, Macoviºte, Prostean (Broºteni) –1720, respectiv Rusova – 1723. În 1724, sosesctransporturi de coloniºti în satul Potoc, iar înanul 1725 în Petrilova12.

Arealul montan sudic (dunãrean) a fost sãracîn elemente germane. Localitãþile MoldovaNouã ºi Berzasca prezentau nuclee de circa 300de germani, în anul 1900. În aceastã zonã,colonizãrile habsburgice au avut loc astfel: 1721– Bosheshena (Pojejena), 1722 – Moldova Nouãºi Radimna, 1723 – Divici ºi 1724 – Liubcova.Dupã 1730, aceastã zonã s-a caracterizat prinpuþine contingente de coloniºti, specificulacestei perioade fiind deplasarea unui marenumãr de coloniºti din centrele vechi în oraºelesau târgurile unde erau mai numeroºi. Migraþias-a produs ºi pe fondul neînþelegerilor cupopulaþia sârbeascã din respectivele localitãþi.Germanii din Hauerdorf au migrat în Oraviþa, iargermanii din Petrilova, Liubcova, Pojejena,Radimna ºi Potoc au fost atraºi de oraºulVârºeþ13.

Germanii din Banat sunt numiþi ºvabiîntrucât cel mai important segment al acesteietnii provine din Suabia Bavarezã ºiWurttemberg. În general, ocupaþiile de bazã alepopulaþiei germane sunt cultura plantelor,creºterea vitelor, meºteºugãritul, activitãþile înindustrie, etc.14.

Este interesant de urmãrit ºi organizareapoliticã a ºvabilor bãnãþeni în perioada 1919-

7 Ibidem, 75-76.8 Ibidem, 76.9 Ibidem.10 Ibidem.

11 Ibidem, 76.12 Ibidem, 76-77.13 Ibidem, 77.14 Ibidem, 82-83.

312

ANALELE BANATULUI, SN., ARHEOLOGIE - ISTORIE, XVI, 2008

1944. Astfel, cele douã grupãri politice aleºvabilor, “moderaþii” ºi “radicalii”, alcãtuite laînceputul anului 1919, primii reticenþi faþã deunirea cu România, iar ceilalþi favorabili, aucontinuat sã rãmânã separate. În cadrul adunãriide la 10 august 1919 s-a discutat ºi despreactivitatea Partidului Naþional German –ªvãbesc (Deutsch – Schwäbische Volkspartei).În mai 1920, “moderaþii”, în frunte cu KasparMuth, au format Partidul ªvãbesc al Autonomiei(Schwäbische Autonomie – Partei), la care auaderat ºi Karl von Möller, dr. Iosif Gabriel,Peter Schiff din Partidul Naþional German –ªvãbesc. La 13 martie 1921 ambele partide auacceptat constituirea Comunitãþii NaþionaleGermane – ªvãbeºti (Deutsch – SchwäbischeVolksgemeinschaft), având ca preºedinte peKaspar Muth. Comunitatea trebuia sã reprezinteinteresele naþionale ºi politice ale tuturorºvabilor, ocupându-se de problemele vieþiieconomice ºi religioase, de învãþãmânt ºiculturã. Organul central era Consiliul NaþionalGerman – ªvãbesc (Deutsch – SchwäbischerVolksrat). Structura organizatoricã consta dinpatru regiuni (Gau): Timiº – Torontal, Arad,Caraº – Severin ºi Satu Mare, care aveau 22 deorganizaþii cercuale ºi 173 organizaþii locale15.

Ideea constituirii unei singure organizaþiipolitice a germanilor din România exista încãdin 1918, din faza discuþiilor pentru adeziune launire. La 8 iunie 1919 s-au desfãºurat la Sibiulucrãrile unei conferinþe care a hotãrât formareaunei organizaþii unice a germanilor din Ro-mânia. Declaraþia adoptatã sublinia loialitateafaþã de noua patrie ºi hotãrârea de a participa laconsolidarea ei pe baza rezoluþiilor de la AlbaIulia. Acum s-au pus, de fapt, bazele viitoareiUniuni a Germanilor din România, organizaþienaþional-politicã a minoritãþii germane din þaranoastrã. Urmãtorul pas l-a constituit reuniuneade la Timiºoara, din 6 septembrie 1919, care aadoptat un program electoral comun al tuturorgermanilor din România.

Programul, care avea 16 puncte, debuta prinreafirmarea unitãþii politice a germanilor dinRomânia ºi prin recunoaºterea solemnã aapartenenþei lor la statul român. Delegaþiiadunaþi au hotãrât cã baza activitãþii politice agermanilor din România erau hotãrârile de laAlba Iulia ºi, în consecinþã, preconizauextinderea lor asupra întregii þãri. În continuare,

se cerea garantarea prin Constituþie a dreptuluide organizare a acestei minoritãþi naþionale ca“naþiune unitarã”. De aici decurgeau celelaltedeziderate: dreptul de a pune impozite asupraconaþionalilor, autonomie administrativãmunicipalã ºi comunalã, dreptul de folosire alimbii materne în toate domeniile vieþii publice,egalitate ºi autonomie pentru biserici (catolicã ºievanghelicã) ºi ºcoli, libertatea folosirii denumi-rilor germane pentru localitãþi ºi a drapelelorproprii. O altã categorie de prevederi cuprindeainterese mai largi, cum era includerea înConstituþie a libertãþii presei, a întrunirilor ºiasocierii. Ultimul punct din program prevedeaconstituirea fracþiunii parlamentare a germanilordin România, colaborarea ei cu alte grupãri dinforul legislativ fiind limitatã la partidele care sepronunþau pentru aplicarea tuturor prevederilorrezoluþiilor de la Alba Iulia16.

În septembrie 1921 s-a constituit UniuneaGermanilor din România (Verband derDeutschen in Großrumänien) cuprinzând comu-nitãþile din întreaga þarã. Preºedintele Uniunii afost ales Rudolf Brandsch, care a deþinut aceastãfuncþie pânã în 1931. La 21 noiembrie 1919 ungrup de 21 de deputaþi ºi senatori au constituitPartidul Naþional German din România Mare(Deutsche Volkspartei in Grossrumänien), careera, de fapt, o facþiune parlamentarã.

În 1920 au fost aleºi deputaþi în Banat socia-liºtii germani Iosef Mayer ºi Franz Geistlinger17.

În deceniul al treilea, germanii din Româniaºi-au menþinut, în general, unitatea politicã,chiar dacã au existat uneori dispute vii înprivinþa tacticii de urmat. Totuºi, s-au produs ºiunele dizidenþe. De pildã, în 1925, PartidulNaþional Liberal a reuºit sã atragã o grupare aºvabilor, în frunte cu deputatul Michael Kausch.

Tot acum îºi are începuturile ºi miºcareanazistã, care, dupã 1930 ºi îndeosebi dupã 1933,a luat un avânt puternic, ajungând sã acaparezeconducerea germanilor din România. Iniþiatorulmiºcãrii naziste în rândurile minoritãþii germanea fost Fritz Fabritius, cãpitan în rezervã.Începând din 1931, Fabritius a fãcut eforturipentru extinderea miºcãrii în Banat, gãsindaudienþã la unele cercuri de nemulþumiþi ºi latinerii ºvabi reveniþi de la studii din Germania.La sfârºitul anului 1931 Karl von Möllerconstituise o grupã a miºcãrii la Jimbolia ºi seproclamase conducãtor (Gauleiter) pentruBanat.

15 Vasile Ciobanu, Organizarea naþional-politicã a germa-nilor din România (1919-1944), Anuarul Institutului deCercetãri Socio-Umane (în continuare AICS), Sibiu, II,(1995), 122 - 123. 17 Ibidem, 124.

313

Cu ocazia celei de-a zecea aniversãri amiºcãrii, intitulatã, din august 1931, de“reînnoire” (Erneuerungsbewegung), la 21 mai1932, Fabritius i-a dat o nouã denumire:Miºcarea Naþional – Socialistã de Întrajutorare aGermanilor din România (NationalsozialistischeSelbsthilfebewegung der Deutschen inRumänien – NSDR), proclamând-o partid poli-tic. Programul era de inspiraþie nazistã. Astfel,se prevedea: “unitatea culturalã a tuturor ger-manilor de sânge din lume”, “educarea tuturorgermanilor din România în spiritul de a gândi, asimþi ºi a acþiona naþional-socialist”, adoptareaprincipiului Führerului în rândul comunitãþiigermanilor din România, lupta contra marxis-mului º.a. Se introduceau munca tineretului întabere ºi “tribunalele populare de arbitraj ºionoare”18.

În rândurile ºvabilor au existat, de asemenea,mai multe curente politice. La alegerile pentruConsiliul Naþional ªvab, din martie 1933, auparticipat Frontul Unitãþii Germane (DeutscheEinheitsfront), având ca lideri pe Kaspar Muth,Franz Kräuter, Emmerich Reitter, carereprezentau pãtura mai bogatã ºi o parte aintelectualitãþii, Partidul Naþional al Tinerilorªvabi (Jungschwäbische Volkspartei), carereprezenta interesele pãturilor mijlocii, condusde Hans Beller, ºi NSDR, condus de A. Minnich.Rezultatul alegerilor a indicat urmãtorul raportde forþe: Frontul Unitãþii – 45,8% din voturi,tinerii ºvabi – 32,5%, iar NSDR – 21,7%.Preºedintele Consiliului a fost ales K. Muth19.

În iunie 1935 Fritz Fabritius a fost alespreºedinte al Uniunii Germanilor din România(Verband der Deutschen in Rumänien), iar înoctombrie 1935 s-a adoptat un nou program alorganizaþiei, în care naziºtii ºi-au impus punctullor de vedere. Programul sublinia cã toþi germa-nii din lume constituie un popor, dar cei dinRomânia se declarau totodatã loiali patriei lor.Se prevedea “reînnoirea” vieþii interne a comu-nitãþii germanilor din România ºi asigurareaspaþiului lor vital. Unitatea comunitãþii eraaccentuatã prin anularea autonomiei pe care oavuseserã pânã atunci diferitele grupãri dinprovincii faþã de conducerea Uniunii. Seaccentua asupra necesitãþii unor relaþii deîncredere cu poporul român ºi se releva din noucã baza drepturilor germanilor din România oconstituiau hotãrârile de la Alba Iulia, tratatulpentru apãrarea minoritãþilor ºi declaraþiile

fãcute cu ocazia aderãrii germanilor dinRomânia la Unire.

Comunitatea Naþionalã a Germanilor dinRomânia (Volksgemeinschaft der Deutschen inRumänien), cum se numea acum fosta Uniune aGermanilor din România, cuprindea pe oricaregerman din þarã care era de acord cu programul.Ca structuri organizatorice existau organizaþialocalã (Ort), cercualã (Kreis) ºi provincialã(Gau). În fruntea Comunitãþii era Fritz Fabritius,ca “preºedinte al þãrii” (Landesobmann). Elnumea pe ºefii oficiilor create pe domenii deactivitate ºi pe preºedintele facþiunii parlamen-tare. În locul consiliilor din fiecare provincie seînfiinþau consilii regionale (Gauräte), abro-gându-se programele diferitelor comunitãþi peprovincii. Între Comunitate ºi Partidul NaþionalGerman din România (DVR) au urmat vii pole-mici, acesta din urmã nerecunoscând programuldin 193520.

În 1937, la Timiºoara, a luat fiinþã PartidulGerman (DVR), cu numai 1.250 de membri, darcu tendinþe evidente de dezvoltare, care avea sãfie recunoscut oficial de guvern. Organizaþiilelui, ca ºi cele de tineret, “Jugenbund”, s-aurãspândit ºi în mediul rural. Partidul începe sãdesfãºoare propagandã antiromâneascã: “Undepune ºvabul plugul, acel pãmânt se va face ger-man”, dar el speculeazã, totodatã, ºi sentimen-tele antievreieºti ale românilor: “România e aromânilor, jidanii sã plece în Palestina”21.

Berlinul a decis sã realizeze de urgenþãunirea Comunitãþii Naþionale cu PartidulNaþional sub controlul sãu. Misiunea i-a revenitfostei referente din Ministerul de Aprovizionareal Reichului, Edith von Cohler, venitã laBucureºti în toamna anului 1938, ca agentsecret. La 27 octombrie 1938 s-a semnat proto-colul de unificare prin care Partidul NaþionalGerman din România (DVR) se integra înComunitatea Naþionalã a Germanilor dinRomânia (Volksgemeinschaft der Deutschen inRumänien). Alfred Bonfert devenea locþiitorullui Fritz Fabritius, iar ceilalþi fruntaºi ai parti-dului sãu primeau ºi ei funcþii de conducere22.

De un interes deosebit din partea presei s-abucurat adunarea politicã a ºvabilor bãnãþeni,desfãºuratã la Timiºoara în ziua de 6 noiembrie1938, cu participarea a 1.200 de delegaþi. Scopulpolitic principal al adunãrii era fuzionarea celor

18 Ibidem, 126-127.19 Ibidem, 128.

20 Ibidem, 129.21 Problema iugoslavã. Studii ºi marginalii, coordonatorSilviu B. Moldovan, Timiºoara, Editura Meridian 21Delta, (1998), 78.22 Vasile Ciobanu, op. cit., 130-131.

314

ANALELE BANATULUI, SN., ARHEOLOGIE - ISTORIE, XVI, 2008

douã facþiuni germane (Volksgemeinschaft ºiVolkspartei). Cu aceastã ocazie au fostformulate pretenþiile etnicilor germani dinBanat: “sã fim cetãþeni de gradul I, egali curomânii; sã avem ºcoli cu învãþãtori germani,primari ºi notari germani; sã ne administrãmsinguri ºi în graiul nostru”23.

În pregãtirea expansiunii spre sud-estulEuropei, Hitler a ordonat nazificarea tuturorgrupelor de germani din strãinãtate. Româniajuca un rol deosebit în planurile Reichului nazistºi i s-a acordat o atenþie sporitã. În ianuarie 1939germanii din România, în grup, au intrat înpartidul creat de Carol II, Frontul RenaºteriiNaþionale (FRN), dar numai pentru a-ºi puteadesfãºura amintita activitate politicã. În acelaºian, cu ocazia înfiinþãrii organizaþiei FrontulMuncii Naþionale (Nationale Arbeitsfront –NAF), s-a depus jurãmânt faþã de Fritz Fabritius,aºa cum în Germania se presta faþã de Hitler. Înmai 1939, Wolfram Bruckner scria Ministeruluide Externe german cã NAF era “miºcarea dereînnoire”. Membrii sãi erau împãrþiþi în echipeactive (cei pânã la 40 ani) ºi membri simpli(peste 40 de ani), mai ales industriaºi,comercianþi, care plãteau sume mari. La sfârºitulanului 1939, Fritz Fabritius a fost înlocuit deforurile de la Berlin cu dr. Wolfram Bruckner24.

Curând dupã venirea generalului IonAntonescu la conducerea României, la 22octombrie 1940, a fost încheiatã o convenþieromâno-germanã, prin care nemþii din sudulBucovinei ºi cei din Dobrogea primeau dreptulde a se stabili în Reich, dar de prevederile eifãceau uz ºi unii dintre germanii din VechiulRegat, însã proporþia acestora a fost redusã,comparativ cu cea a celor emigraþi dinprovinciile menþionate. Pe de altã parte, în 1940,în Banat ºi în Transilvania majoritatea ºvabilorºi saºilor au rãmas pe loc.

La o lunã dupã semnarea convenþiei,germanilor din România li s-a admis dreptul dea se constitui într-un grup etnic învestit cupersonalitate juridicã, ce funcþiona în cadrulstatului român, potrivit stipulaþiilor decretului-lege nr. 3883, din 20 noiembrie 1940. Dinaceastã organizaþie fãceau parte toþi germaniidin România. Ea înlocuia de fapt DeutscheVolksgemeinschaft, iar conducerea Grupului afost încredinþatã lui Andreas Schmidt, graþiesprijinului ce i-a fost acordat de cãtre Hans Otto

Roth ºi de cãtre ministrul german la Bucureºti,Wilhelm Fabricius.

Cadrul juridic al organizaþiei a fost ulteriorcompletat prin decretul-lege nr. 3097, din 7noiembrie 1941, care punea bazele reorganizãriiînvãþãmântului german din România. Înconformitate cu acest decret-lege, Grupul EtnicGerman avea dreptul de a înfiinþa ºi conduceºcoli de grad primar ºi secundar, teoretic ºipractic, ºi institute de educaþie germanã de oricecategorie, de a pregãti corpul învãþãtorilor ºiprofesorilor, de a întocmi programe analitice,regulamente ºcolare ºi de examinare, de apropune – spre confirmare – numirea,definitivarea, reintegrarea, disciplinarea ºipensionarea membrilor corpului didactic.ªcolile germane erau ºcoli publice, iar membriicorpului didactic aveau aceleaºi drepturi ºiîndatoriri ca ºi membrii corpului didactic român.Personalul era plãtit de stat. Ministerul EducaþieiNaþionale, Cultelor ºi Artelor se angaja sã ofereburse ºcolarilor germani, proporþional cunumãrul lor faþã de numãrul celor români dinaceeaºi categorie25.

În condiþiile din toamna lui 1940, cândnemþilor le-a fost permis sã îºi constituie aceastãinstituþie, ei obþineau de drept posibilitatea de apropaga ideologia hitlerismului în România,deoarece decretul-lege nr. 3883, din 20 noiem-brie 1940, stipula, la art. 3, cã reprezentantulvoinþei naþionale a membrilor Grupului EtnicGerman era Partidul Naþional – SocialistGerman (N.S.D.A.P.). Pus sub oblãduirea aces-tuia, el a devenit un element independent faþã deinstituþiile administraþiei româneºti, dedându-se,nu rareori, la agresiuni împotriva lor. Auto-ritãþile administrative conduse de ºvabi nu maiexecutau ordinele organelor superioare româ-neºti, dacã nu primeau încuviinþare de la liderulGrupului Etnic German. Ele au întocmit unrecensãmânt al populaþiei de origine germanã,cu care prilej ºvabii din Banat au acceptat înrândurile lor persoane de orice origine, maipuþin pe evrei, înscriindu-se la început în specialbulgarii ºi ungurii din zonã26.

Curând dupã constituirea Grupului EtnicGerman, membrii acestuia au pus la cale diverseacte de agresiune împotriva autoritãþiloradministraþiei locale româneºti. În comunele cupopulaþie preponderent germanã, toþi funcþio-narii români au fost îndepãrtaþi din posturi. Îndecembrie 1940, conducerea Grupului Etnic

23 Vestul, Timiºoara, anul IX, nr. 2260, 10 noiembrie,(1938), 1, 6.24 Vasile Ciobanu, op. cit, 131.

25 Problema iugoslavã. Studii ºi marginalii…, 79.26 Ibidem, 80.

315

German a început recrutarea ºvabilor pentruorganizaþia Todt ºi pentru trupele SS. Eaurmãrea, totodatã, obþinerea autonomiei politiceºi administrative a Banatului, lansând diversemanifeste cu asemenea conþinut. Pe aceastã cale,populaþia de origine românã era tot mai frecventjignitã în sentimentele ei naþionale. Pe de altãparte, ºvabii au acaparat, în perioada “români-zãrii”, averile evreilor din judeþul Timiº –Torontal, ca ºi din alte pãrþi ale Banatului ºi dinTransilvania. În sãlile lor de clasã, nemþii auînlocuit tabloul regelui Mihai cu cel al lui Hitler.Apoi, începând din aprilie 1941, o datã cu agre-siunea împotriva Iugoslaviei, mulþi ºvabi dinBanat au pãtruns cu trupele germane în aceastãþarã, sustrãgându-se astfel de la efectuareaserviciului militar în armata românã27.

În judeþul Braºov se desfãºura o propagandãpentru susþinerea autonomiei Ardealului ºi aîntregului Banat, sub protectorat german; într-oserie de sate din Banat au avut loc întrunirineautorizate, marºuri ºi exerciþii de instrucþie lacâmp, iar întrunirile culturale aprobate deautoritãþi se transformau în manifestaþii politice,precum au fost cele din comunele Darova ºiTeregova, judeþul Severin; în judeþele Arad,Caraº, Severin ºi Timiº – Torontal, numeroºitineri ºvabi se înrolaserã în armata germanã,fiind instruiþi în unitãþile militare ale Wehrmacht– ului din regiune. Traficul ilegal de frontierã ºicontrabanda nu au putut fi stopate nici mai târziude autoritãþile româneºti. Direcþia Poliþiei deSiguranþã relata, în nota asupra evenimentelordin sãptãmâna 13-19 ianuarie 1944, cã înregiunea portului Moldova Veche, judeþul Caraº,exista o companie germanã de artilerieantiaerianã, ai cãror soldaþi se ocupau cu diferitecontrabande, expediind de aici alimente, cuajutorul marinarilor de pe vasele germane, careaduceau, în schimb, zaharinã, brichete ºi altebunuri, plasându-le în regiune. Se ducea oadevãratã luptã între organele vamale ºi soldaþiinemþi, care adesea insultau ºi bruscausantinelele româneºti din port. Dintre abaterilede ordin economic sãvârºite de membriiGrupului Etnic German, menþionãm doarcererea ºvabilor din Anina de eliminare amuncitorilor de origine românã de la “Uzinele ºiDomeniile de Fier din Reºiþa”28.

La 4 martie 1942, ordinul confidenþial nr.14665, semnat de ministrul Afacerilor Interne,generalul de corp de armatã D.I. Popescu,

comunica, spre executare, prefecturilor dinjudeþele Alba, Arad, Bihor, Braºov, Caraº, Cluj –Turda, Fãgãraº, Hunedoara, Mehedinþi, Severin,Sibiu, Târnava Mare, Târnava Micã ºi Timiº –Torontal, inspectorilor generali administrativi,Inspectoratului General al Jandarmeriei, Direc-þiei Generale a Poliþiei ºi Prefecturii PoliþieiCapitalei, iar spre ºtiinþã celorlalte instituþii, cã,în urma raportului înaintat mareºalului IonAntonescu asupra cazurilor de dezertare sau defugã clandestinã peste frontierã a tinerilorgermani din România, conducãtorul statului aordonat ca: 1) Toþi cei fugiþi peste frontierã sã fieconsideraþi dezertori ºi sã suporte toate conse-cinþele legale; 2) Sã fie preveniþi membrii Gru-pului Etnic German cã nu se va acorda nici unfel de amnistie ºi cã nu se va face nici o abaterede la legi în privinþa celor fugiþi, precizãrile demai sus trebuind sã fie aduse la cunoºtinþapopulaþiei germane din judeþele respective29.

Deºi guvernul român a încercat sã limitezeacþiunile de independenþã ale nemþilor dinRomânia, el a fost nevoit, totuºi, sã accepte, subpresiunile ce au venit de la Berlin, o serie deconcesii. La 12 mai 1943, a fost semnatã laBucureºti o convenþie româno-germanã referi-toare la înrolarea cetãþenilor români de originegermanã în formaþiunile militare ale Reichului.Potrivit punctului 1, alineatul 2, din capitolul I,persoanele ce se înrolau în armata germanãpãstrau cetãþenia românã ºi toate drepturile cedecurgeau din ea. Dupã semnarea convenþiei, peteritoriul Transilvaniei ºi Banatului au începutrecrutãri forþate pentru SS, timp în care, pe dealtã parte, nemþii rãmaºi în þarã au continuat sãdesfãºoare propagandã pentru autonomiateritoriilor în care trãiau ºi se aflau în majoritate,susþinând lozinca DONAU – LAND. În bazaacordului din 12 mai 1943, circa 60.000 debãrbaþi, membri ai Grupului Etnic German dinRomânia, au plecat în Reich, angajându-se înserviciile formaþiunilor SS sau în industria derãzboi a Germaniei, dupã cum rezultã dintr-osintezã a Preºedinþiei Consiliului de Miniºtri,din 31 august 1944.

Mulþi dintre saºii din Transilvania ºi ºvabiidin Banat nu au dat curs favorabil cereriiBerlinului de a se înrola în armata Reichului. Înurma dezvoltãrii ofensivei sovietice pe frontulde rãsãrit, s-au înregistrat tot mai numeroasecazuri în care membrii Grupului Etnic Germancãutau sã se disocieze de aceastã organizaþie,lipsind de la ºedinþele ei, sub diferite pretexte.

27 Ibidem, 80-81.28 Ibidem, 82. 29 Ibidem, 83.

316

ANALELE BANATULUI, SN., ARHEOLOGIE - ISTORIE, XVI, 2008

Îndeosebi muncitorii ºvabi din Reºiþa fãceau ovie opoziþie faþã de organizaþia Grupului EtnicGerman, refuzând sã mai plãteascã chiarobiºnuita cotizaþie. Pe de altã parte, voluntariisaºi ºi ºvabi din armata Reichului veniþi înconcediu în România afirmau în cercurile intimecã erau supuºi unui tratament foarte rãu, fiindpersecutaþi ºi insultaþi de ofiþerii germani care îiinstruiau30.

Cãtre sfârºitul anului 1943 ºi în primele luniale lui 1944 propaganda antiromâneascã agermanilor din þarã scade în intensitate, fãrã caactele ostile faþã de naþiunea majoritarã sãdisparã. Aºa, de pildã, într-o notã informativã,din 4 mai 1944, a Inspectoratului General alJandarmeriei, în partea referitoare la starea despirit a muncitorilor, se relata cã la Fabrica deUnelte Agricole din Bocºa Românã, judeþulCaraº, lucrãtorii erau nemulþumiþi pentru cã laSecþia pluguri fuseserã desfiinþate 6 echipe con-duse de români, rãmânând numai una, condusãde un oarecare Zetnic Ioan, de origine slovacã,înscris în Grupul Etnic German. Pentru munci-torii români, mãsura devenise motiv de comen-tare a faptului cã tot minoritarii erau favorizaþi.

Pe de altã parte, conducãtorii nemþilor dinRomânia au început sã manifeste o sporitãsuspiciune faþã de ceilalþi minoritari care îisprijiniserã atunci când armatele hitleriste seaflaserã în ofensivã ºi care încercau acum sã sedisocieze de organizaþia lor. InspectoratulGeneral al Jandarmeriei consemna, la 6 mai1944, în legãturã cu populaþia germanã, cãposeda informaþii sigure cã organul de condu-cere al Grupului Etnic German dãduse ordintuturor organizaþiilor sale sã ia mãsuri pentru opurificare a cadrelor spre a elimina pe toþimembrii în care nu se putea avea încredere ºicare ar fi fost capabili sã trãdeze cauzacomunitãþii. De aceea, fiecare membru trebuiasã-ºi dovedeascã prin acte originea etnicã31.

Dupã actul de la 23 august 1944, în modparadoxal, în România nu se renunþã la tratareadiferenþialã a minoritãþilor. Cel mai elocventexemplu de discriminare negativã este cel alminoritãþii germane.

În primã instanþã, se procedeazã ladesfiinþarea Grupului Etnic German, la data de8 octombrie 1944. Prin aceastã mãsurã – înfond, normalã – se urmãrea anularea diferenþe-lor juridice dintre minoritatea germanã ºi restulpopulaþiei. Evoluþia din România este integra-bilã celei din zona central – est – europeanã,

unde sovieticii devin – în anii 1944-1945 –factorul prim de putere. Încã înainte de desfiin-þarea Grupului Etnic German începe (superviza-tã ºi coordonatã de Comisia Aliatã de Control), oadevãratã campanie de mãsuri punitive, nejusti-ficatã din punct de vedere legal, aplicatã mino-ritãþii germane în ansamblu, consideratã – decãtre sovietici – instrument al nazismului înRomânia.

Statele din centrul ºi estul Europei au adoptat– aproape fãrã excepþie, în primii ani postbelici– o serie de mãsuri de culpabilizare colectivã aminoritãþii germane, însoþite de represalii.Astfel, în Polonia se petrece, coroborat cumodificãrile teritoriale pe care le cunoaºte aceststat, un adevãrat exod al germanilor, iar în 1945cetãþenii polonezi de origine etnicã germanãsunt deposedaþi de cetãþenie. Mãsurile represiveculmineazã cu deportãri masive de populaþiegermanã din Iugoslavia, Cehoslovacia ºiUngaria. De menþionat cã aceastã adevãratã“migraþie a popoarelor” s-a produs cu acceptulMarii Britanii ºi S.U.A., dat Uniunii Sovietice laîntâlnirile de la Ialta ºi Potsdam32.

România n-a fãcut parte dintre þãrile din carela conferinþa de la Potsdam se prevãzuseexpulzarea germanilor. O expulzare propriu-zisãnici nu a avut loc, chiar dacã elementul germandin România a fost larg decimat ºi dispersat înperioada 1940-1945. Soarta rezervatã etnicilorgermani care au pãrãsit þara în urma operaþiuniide strãmutare din 1940 a fost, însã, mult maidurã decât a celor rãmaºi33.

Imediat dupã lovitura de stat de la 23 august1944, dr. Hans Otto Roth (fostul purtãtor decuvânt al Partidului German din ParlamentulRomâniei) a luat legãtura cu noul guvernSãnãtescu. Cu acordul primului-ministru, dr.Roth a încercat sã preia conducerea etnicilorgermani ºi sã reactiveze comunitatea popularãconservativã. Ca organ de presã, îi stãtea ladispoziþie doar “Siebenbürgische-DeutschesTagesblatt”, care a reînceput sã aparã la 1decembrie 1944. Într-o convocare adresatãsaºilor transilvãneni ºi ºvabilor bãnãþeni, Rothîºi îndeamnã concetãþenii la <liniºte ºidisciplinã>: “Nici un zvon nu trebuie sã neafecteze, nici o tragedie falsã nu trebuie creatã.Vrem sã trãim ºi vom trãi. De aceea vã chem sãnu vã pãrãsiþi gospodãria ºi serviciul, ºi sã rãmâ-

30 Ibidem, 84-85.31 Ibidem, 85-86.

32 Cãlin Morar-Vulcu, Regimul minoritãþilor naþionale înRomânia (23 august 1944 – 1945), ActaMN, 34 (II),(1997), 147-148.33 ªtefan Delureanu, Germanii din România înainte ºi dupã1945, Revista istoricã (în continuare RI), Bucureºti, serienouã, tom VIII, nr. 1-2, (1997), 17.

317

neþi liniºtiþi acolo unde voinþa Domnului ne-adus. Cine incitã fãrã motiv rãneºte moºtenireastrãbunilor sãi ºi sfânta datorie faþã de copiii sãi.Credinþa faþã de stat a fost baza vieþii noastresociale de sute de ani. Ea este acelaºi lucru ºiazi. De aceea suntem loiali noii ordini create”.

La începutul lunii septembrie 1944 dr. Rothajunge ºi la Timiºoara, unde ia legãtura cupersonalitãþi din rândurile românilor ºi germa-nilor. El doreºte reînfiinþarea Asociaþiei comuni-tãþii populare ºi în Banat, ºi-l numeºte pe dr.Franz Kräuter ca reprezentant al sãu în aceastãregiune a þãrii, precum ºi pe dr. Hans Ersch dreptconducãtor politic pentru Banat. Roth obþine ºipermisiunea pentru reapariþia – la Timiºoara – aziarului “Weresten Wachrichten”. La 4 septem-brie 1944 apare prima ediþie, care conþinea –printre altele – ºi chemarea amintitã mai sus, adr. Roth. La 5 septembrie ziarul publicãconvocarea Prezidiului comunitãþii populare dinBanat, semnatã de dr. Hans Ersch: “Nu este timpacum pentru programe ºi vorbe mari, importanteste ca compatrioþii noºtri sã iasã din starea dedisperare ºi sã treacã la o viaþã liniºtitã. Dispe-rarea este un sfetnic prost. Situaþia actualã ºiproblemele pe care le vor aduce viitorul trebuierezolvate. Vom face tot ce trebuie ºi cât putem înacest sens… Trebuie sã realizãm din nou aceaplatformã a încrederii reciproce ºi a conlucrãriicu concetãþenii noºtri. Dacã mergem cu credinþãºi cinste pe calea datoriei, vom avea parte debinecuvântarea încrederii, fãrã de care esteimposibilã o viaþã liniºtitã în acest spaþiu…Viitorul este greu ºi nesigur. Un viitor ºi maigreu, ºi mai nesigur, îl întâmpinã cei care-ºipãrãsesc patria ºi cu o legãturã pleacã la drumsã-ºi caute o nouã casã. Rãmâneþi unde sunteþi ºipãstraþi-vã þara…”.

Activitatea comunitãþilor populare ºi a preseia avut, însã, o viaþã scurtã, deoarece autoritãþilenu aveau suficientã încredere în acestea.

Pe de altã parte, s-a constituit FrontulAntifascist German, organizaþie în care activauforþe politice ºi personalitãþi de diverse orientãriideologice, cu un caracter preponderentantifascist. Într-o chemare cãtre FrontulAntifascist German, apãrut în “TemeswarerZeitung” la 27 septembrie 1944, se menþionea-zã: “Trebuie sã dovedim cã germanii ºi hitleris-mul sunt douã lucruri diferite ºi nu în fiecaregerman se ascunde un hitlerist. Cultura germa-nã, faptele germanilor ºi conºtiinþa germanã nutrebuie murdãrite”34.

Evenimentele din vara ºi din toamna anului1944 au generat mutaþii complexe, dar tempo-rare, de populaþie pe teritoriul provinciei, care,în cea de-a doua jumãtate a acelui an ºi în 1945,au avut caracter de masã. Imediat dupã 23august 1944, o parte dintre ºvabi ºi unguri aufugit în Germania ºi, respectiv, în Ungaria,dintre care unii s-au înrolat în armatele deveniteinamice, luptând împotriva celor româno-sovietice. În cursul ofensivei acestora, în scurtaperioadã în care o parte a Banatului a fostocupatã de trupele maghiaro-germane, tineriiºvabi din zonã, înrolaþi în armata Reichului, auprovocat distrugeri în comunele româneºti ºi auurmãrit populaþia, care s-a vãzut nevoitã sã seretragã fie în zonele din spatele liniei deoperaþiuni militare, fie sã se strecoare în parteaneocupatã a provinciei, pentru a evita acteleteroriste ce erau întreprinse împotriva ei.

Apoi, dupã ce trupele româno-sovietice aureluat ofensiva, mulþi ºvabi au plecat cuarmatele ce se retrãgeau, cei ce fuseserã impli-caþi în propaganda prohitleristã din România, îngeneral, din proprie iniþiativã, restul fie de bunãvoie fie luaþi cu forþa de cãtre comandamentelemilitare germane. Din satele cu populaþie mixtãsituate la graniþa de sud-vest a României, laîndemnul ºvabilor, au pãrãsit þara ºi unii locui-tori de origine românã, retrãgându-se o datã cuarmatele germane. Procesul a cunoscut cele maimari proporþii în cursul lunii noiembrie 1944,încheindu-se, practic, în ianuarie 1945, dupãcare, în cursul anului 1945, fugarii au început sãrevinã acasã35.

O situaþie aparte o aveau ºvabii aflaþi însectorul de jandarmi Severin. Potrivit unuiraport al conducerii Legiunii de jandarmiSeverin, pe raza acesteia au fost înscriºi înGrupul Etnic German 5.700 de locuitori,majoritatea ºvabi, dar ºi cehi, români, ruteni. Ceidin ultima categorie erau sãraci ºi s-au înscris înG.E.G. pentru cã primeau ajutoare. De aseme-nea, ºvabii s-au înrolat în armata germanã sau înunitãþile SS, majoritatea dintre cei plecaþi volun-tar pe front fiind tineri. ªi pe raza acesteiLegiuni de jandarmi, cu prilejul înrolãrilor, auexistat mari neînþelegeri între liderii G.E.G. ºicei ce se opuneau plecãrilor pe front. Aceºtia dinurmã au fost ºicanaþi de cãtre conducãtorii lor36.

34 William Marin, Scurtã istorie a germanilor bãnãþeni,Timiºoara, Editura Facla, (1980), 186, 188.

35 Problema iugoslavã. Studii ºi marginalii…, 86-87.36 Vasile Rãmneanþu, Aspecte ale vieþii economice ºipolitice din judeþul Severin în perioada 1944-1946, înAnalele Banatului (în continuare AnB), Timiºoara, serienouã, V, (1997), 434.

318

ANALELE BANATULUI, SN., ARHEOLOGIE - ISTORIE, XVI, 2008

În ºedinþa Consiliului de Miniºtri din 30august 1945 s-a discutat despre <reglementareadefinitivã a problemei germanilor>, aceºtiafiind apreciaþi drept o “celulã a imperialismuluigerman în sânul poporului român ºi a popoarelorconlocuitoare” printr-o hotãrâre a guvernului.Apreciind faptul cã “între ºvabi a existat întot-deauna o puternicã miºcare social-democratã ºicomunistã, iar prioritarã este desfiinþarea hitle-rismului, nu desfiinþarea poporului german”,cabinetul Groza preconiza concentrarea saºilorºi ºvabilor în anumite comune, urmând caaceºtia sã fie evacuaþi din restul þãrii, “unde aurãmas foarte puþini”, precum ºi “constituireaunor colonii de muncã pentru ºvabi, dupã mo-delul celor din Banatul iugoslav ºi îndreptarealor spre centrele industriale, cu recunoaºtereadreptului la muncã”37, autoritãþile din judeþeleCaraº ºi Severin conformându-se, ulterior,acestor dispoziþii.

Chiar ºi în anul 1947 Legiunea de JandarmiSeverin supraveghea localitãþile în care GrupulEtnic German a avut mulþi adepþi: Bethausen,Tomeºti, Ferdinand, Cireºul, Brebul Nou,Bacova Veche, Gãrâna, Lindenfeld, Darova,Pietroasa Mare, Sãlbãgel, Rusca Montanã ºiCaransebeº38.

La sfârºitul anului 1948, Comitetul JudeþeanCaraº al Partidului Muncitoresc Român aîntocmit un raport cu privire la situaþia etnicilorgermani din judeþ. Conform raportului amintit,în judeþ trãiau 1.295 de germani, concentraþi – înmajoritate – în Oraviþa (736) ºi în comunele dinjur, având urmãtoarele ocupaþii: muncitori –247, þãrani – 130, funcþionari – 120, meseriaºi –67 º.a.m.d. Aceºtia, aflaþi sub protecþia bisericiiromano-catolice, manifestau o atitudine ostilãfaþã de regimul de “democraþie popularã”,determinatã de tratamentul discriminatoriu lacare fuseserã supuºi în ultimii ani39.

- O altã mãsurã punitivã adoptatã de stat afost disponibilizarea tuturor funcþionarilor deorigine etnicã germanã din administraþialocalã, în baza ordinului ministrului AfacerilorInterne, comunicat prin adresa nr. 59331 din 17octombrie 1944, respectând prevederile artico-

lului 107 din Constituþie (“sub formã de acte deguvernãmânt, sã se ia mãsuri chiar contrariiConstituþiei ºi legilor în vigoare, dacã ele suntdeterminate de necesitãþi excepþionale, cari punsiguranþa Statului în pericol”) ºi articolului 2 dinlegea pentru contenciosul administrativ (“pute-rea judecãtoreascã nu are cãderea de a judecaactele de guvernãmânt ºi actele de comanda-ment cu caracter militar”, “în actele de guver-nãmânt se cuprind toate mãsurile luate pentruocrotirea unui interes general privitor la ordineapublicã, la siguranþa Statului internã sau externãsau la alte cerinþi de ordine superioare…”)40.

În consecinþã, în luna octombrie 1944 sepunea problema disponibilizãrii funcþionarilorde origine etnicã germanã de la Primãria Reºiþa(7) ºi de la Întreprinderile Comunale din aceeaºilocalitate (7), deºi îºi dovediserã competenþa peparcursul timpului41. De asemenea, în confor-mitate cu ordinul prefectului judeþului Caraº nr.7709/1944, la sfârºitul lunii octombrie a fostschimbat din funcþie primarul comuneiSteierdorfanina, Carol Schöner (etnic german),în locul sãu fiind desemnat, cu acordul reprezen-tanþilor locali ai Frontului Naþional Democrat,Dumitru Pãnescu (etnic român, pânã atunciajutor de primar), secondat de RudolfHirschvogel (etnic ceh)42. În urma verificãrilorfãcute de organele abilitate ale PrefecturiiSeverin s-a stabilit cã marea majoritate a nota-rilor de origine germanã din judeþ nu au sprijinittrupele germane care au acþionat în zonã,propunându-se doar înlocuirea notarului SoosGavril, din Zorlencior, care “nu are sentimenteromâneºti”, mãsurã dusã la îndeplinire în cursullunii octombrie 194443. Pe de altã parte, dupãînlãturarea lor din funcþie, cei 6 foºti funcþionaride la Primãria Caransebeº (unii dintre ei,membri de frunte ai Grupului Etnic German dinlocalitate în anii 1941-1944) au suportat efectelelegislaþiei în vigoare (o parte fiind internaþi înlagãrul de la Slobozia) ºi s-au înscris în partidelecomponente ale Frontului Naþional Democrat,cu precãdere în Partidul Comunist, începând dinanul 1946, fãrã “a mai desfãºura vreo activitatecu caracter subversiv”44. Trebuie menþionat fap-tul cã exemplele sunt foarte numeroase pe raza

37 Direcþia Arhivelor Naþionale Istorice Centrale (încontinuare DANIC), fond Consiliul de Miniºtri.Stenograme (1944-1959), d. 8/1945, f. 114 -115, 117-118.38 Direcþia Judeþeanã Timiº a Arhivelor Naþionale (încontinuare DJTAN), fond Legiunea de Jandarmi Severin,d. 25/1947, f. 11-12.39 Direcþia Judeþeanã Caraº-Severin a Arhivelor Naþionale(în continuare DJCSAN), fond Partidul MuncitorescRomân – Comitetul Judeþean Caraº (1944-1950), d. 3/1948, f. 252-253.

40 Flori Stãnescu, Dragoº Zamfirescu, Ocupaþia sovieticãîn România. Documente (1944-1946), Bucureºti, EdituraVremea, (1998), 53-54.41 DJCSAN, fond Prefectura judeþului Caraº – Adminis-traþia judeþului (1926-1949), d. 30/1944, f. 8-9.42 Ibidem, f. 75.43 DJTAN, fond Prefectura judeþului Severin, d. 27/1944,f. 1.44 Ibidem, d. 2/1945, f. nenumerotatã.

319

celor douã judeþe, însã am selectat cele maisemnificative în acest sens.

Sub incidenþa legilor în vigoare, adoptate înconformitate cu prevederile Convenþiei deArmistiþiu, cãdeau ºi bunurile etnicilor germani.Astfel, pornind de la premisa cã, dupã loviturade stat de la 23 august 1944, o parte dintre ºvabiºi-au pãrãsit gospodãriile, retrãgându-se cuarmata germanã, iar “recoltele ºi avutul acestorlocuitori a rãmas la voia întâmplãrii”, MinisterulAgriculturii ºi Domeniilor a trimis un pachet deinstrucþiuni cãtre toate prefecturile (decembrie1944), care includeau mãsurile considerate a fiabsolut necesare în acest caz: “toate recoltele sãfie imediat strânse de pe câmp, treierate dacãeste cazul ºi înmagazinate, dându-se în custodiaprimãriei locale; sã se punã ordine în gospo-dãriile pãrãsite fãcându-se inventarul maºinilor,uneltelor ºi tuturor vitelor rãmase; maºinile ºiuneltele se vor da în custodia primãriilor locale,iar vitele se vor da în custodia locuitorilor lipsiþicu obligaþia de a le îngriji ºi folosi la muncileagricole; sã se ia imediat mãsuri pentru lucrareaºi însãmânþarea terenurilor rãmase de la aceºtilocuitori”45.

La finele anului 1944, în judeþul Caraº erauconsemnate 4 gospodãrii germane pãrãsite, însuprafaþã totalã de 10 ha, amplasate pe razaplãºii Moldova Nouã. Bunurile aparþinând gos-podãriilor menþionate mai sus urmau sã fie gesti-onate de cãtre comitetele comunale respective,formate din: primari, administratorii agricolicomunali, notari comunali ºi ºefii posturilor dejandarmi46. Mai mult, un numãr de 45 de munci-tori (în mare majoritate români), domiciliaþi înMoldova Nouã, Moldoviþa, Anina ºi Cãrbunari,lipsiþi de pãmânt, au solicitat – pe un ton impe-rativ – sã fie împroprietãriþi în locurile pãrãsitede germani47.

De asemenea, la sfârºitul anului 1944Comisia judeþeanã Caraº pentru atribuirea bunu-rilor pãrãsite de germani a primit 25 de cereripentru obþinerea de camere în locuinþele aban-donate de etnicii germani din judeþ, imobilesolicitate din motive variate (lipsã de spaþiulocativ, chirie prea scumpã, adversitate faþã deregimul politic anterior, etc.)48.

Conform decretului-lege nr. 485, publicat în“Monitorul Oficial” nr. 233 din 8 octombrie1944, ºi în baza ordinului colonelului Hurbeanu,

comandantul Garnizoanei Reºiþa, douã sedii alefostului Grup Etnic German din localitate (str.Regina Maria, nr. 18), înglobând 6 camere, aufost puse la dispoziþia partidului comunist, la ce-rerea expresã a secretarului formaþiunii politiceamintite, Ilie Drãgan. În prezenþa delegaþilorG.E.G. (av. William Knobloch ºi Alois Rischar),o parte a bunurilor aflate în sediile organizaþieigermane au fost predate reprezentanþilor P.C.R.,însã multe obiecte se gãseau deja în posesiaComandamentului Sovietic, care a preluat cheilede la Oficiul Financiar al Grupului Etnic Ger-man, iar alte bunuri au intrat în posesia ApãrãriiPatriotice, Uniunii Patriotice ºi Uniunii PopulareMaghiare, apropiate de partidul comunist. Înegalã mãsurã, au fost ridicate bunuri mobile ºide la alte sedii ale G.E.G. Reºiþa: “OrganizaþiaBãrbaþilor Germani – D.M. Oberabteilung 6”(str. Principesa Elisabeta, nr. 52), “OrganizaþiaCercualã a Muncitorilor Germani –Kreiswaltung der D.A.R.” (str. Canalului, nr. 2),“Secþia Femeilor Germane –Kreisfrauenschaftsleitung” (str. A.C. Popovici,nr. 66), “Organizaþia localã din Reºiþa de Sus –Ortsgruppe Reschitz Wehr” (str. Dragalina, nr.12), “Conducerea Batalionului 2/6 – D.M.Sturm 2/6” (str. Împãratul Traian, nr. 8) ºi“Asistenþa Socialã – N.S.V. Cantina” (str.Principesa Elisabeta, nr. 7)49. Dintr-un raportîntocmit de organele administraþiei locale, înluna decembrie 1944, rezulta faptul cã 12 etnicigermani din oraºul Reºiþa au plecat odatã cuarmatele germane, pãrãsind bunuri mobile învaloare totalã de 4.649.060 lei (cele mai multebunuri, în valoare de 1.800.550 lei, aparþineaului Antoniu Leeb)50.

În localitatea Steierdorfanina, preponderentgermanã, s-a ajuns la situaþii paradoxale. Astfel,la 21 decembrie 1944 primarul comunei a fãcutun apel pentru restituirea, în termen de 8 zile, amobilierului ºi lucrurilor luate din locuinþeleºvabilor plecaþi cu armata germanã ºitransportate noaptea la Rãcãjdia, în caz contrarfãptaºii urmând sã rãspundã în faþa ParchetuluiCaraº; toate bunurile mobile ºi imobile rãmaseîn Steierdorfanina au fost inventariate, preconi-zându-se predarea lor în custodie muncitorilorcare se stabileau în comunã51. Deºi majoritateagospodãriilor pãrãsite de germani au fostatribuite unor mineri, la finele anului 1944 încã77 de persoane din Moldova Nouã solicitau

45 DJCSAN, fond Prefectura judeþului Caraº – Adminis-traþia judeþului (1926-1949), d. 35/1944-1945, f. 179.46 Ibidem, f. 181-187.47 Ibidem, d. 31/1944, f. 17.48 Ibidem, d. 35/1944-1945, f. 102.

49 Ibidem, d. 41/1944, f. 5-6, 49, 54, 67-68.50 Ibidem, d. 36/1944-1948, f. 61.51 Idem, fond Consiliul Popular al oraºului Anina (1885-1950), d. 2/1944, f. 18.

320

ANALELE BANATULUI, SN., ARHEOLOGIE - ISTORIE, XVI, 2008

obþinerea de case în comuna Steierdorfanina,prin intermediul prefecturii judeþului52.

La data de 17 februarie 1945, în oraºul Timi-ºoara s-a înfiinþat Centrul Regional pentru admi-nistrarea ºi lichidarea bunurilor Grupului EtnicGerman. Acest centru, care cuprindea ºi judeþeleCaraº ºi Severin, se ocupa exclusiv cu identifi-carea ºi inventarierea bunurilor fostului GrupEtnic German, fiind înscris ca persoanã juridicã53.

În baza mai multor mãsuri legislative(Jurnalul Consiliului de Miniºtri nr. 238,publicat în “Monitorul Oficial” nr. 37 din 15februarie 1945, Ordinul Casei de Administrareºi Supraveghere a Bunurilor Inamice nr. 5822din 25 aprilie 1945, Ordinul telegrafic nr. 3395/1945 al Comisariatului General pentru AplicareaArmistiþiului ºi Ordinul telegrafic nr. 17496/1945 al Ministerului Afacerilor Interne –Serviciul pentru Aplicarea Armistiþiului), de-abia la începutul lunii noiembrie 1945 s-astabilit structura organizatoricã a OficiuluiJudeþean Caraº al Bunurilor Inamice, aproapeconcomitent cu oficiul similar din judeþulSeverin. De pildã, Mihail Jianu (ºef de secþie laPrefectura Caraº) a preluat conducerea OficiuluiJudeþean al Bunurilor Inamice, care funcþiona pelângã Prefectura judeþului, iar Nicolae Doro-gostaischi (angajat temporar în grad de impie-gat, prin Decizia Prefecturii Caraº nr. 9092 din 1septembrie 1945) asigura conducerea BirouluiBunurilor Urbane ºi a Biroului Întreprinderilorºi, respectiv, Eustaþiu Polianschi (de la Camerade Agriculturã a judeþului Caraº) – conducereaServiciului Bunurilor Rurale54.

În conformitate cu art. 8 din Convenþia deArmistiþiu, în anul 1945 au fost blocate bunurilea 890 de cetãþeni români absenteiºti, cu domi-ciliul în judeþul Caraº, cu precãdere etnici ger-mani ºi maghiari din localitãþile Steierdorfanina(648) ºi Oraviþa (182), care au pãrãsit teritoriulRomâniei, din diverse motive: teama de repre-saliile armatei sovietice, membri cotizanþi aiG.E.G. ºi susþinãtori ai armatei horthyste,membri ai Comunitãþii Maghiare, colaboratoricu forþele de ocupaþie germane, funcþionari întimpul regimului antonescian, foºti SS-iºti sausimpli soldaþi în armata germanã, voluntari înorganizaþia “Todt”, membri în organizaþiiparamilitare germane º.a.m.d.55. De asemenea,

în luna decembrie 1945, pentru supraveghereacelor 18 imobile “inamice” pãrãsite de pe razacomunei Moldova Nouã au fost desemnaþi 16custozi (dintre care 2 erau secretari la OcolulAgricol, unul – cãpitan la Compania de grãni-ceri, etc.), coordonaþi de un administrator56.

În cursul anului 1945, în oraºul Lugoj (reºe-dinþa judeþului Severin – n.n.) s-a inventariat totmobilierul aflat în localurile închiriate de G.E.G.(str. Regele Carol, nr. 12, str. Cuza Vodã, nr. 5 ºistr. Bisericii, nr. 12) de la particulari ºi care afost predat în custodie organizaþiilor locale alePartidului Comunist, Partidului Social – De-mocrat ºi Apãrãrii Patriotice57. Tot acum, admi-nistratorul regional (Babici) l-a însoþit pe dele-gatul Comisariatului General pentru adminis-trarea ºi lichidarea bunurilor G.E.G. (insp. R.Constantinescu) în deplasarea sa – în interes deserviciu – în judeþul Severin, pentru confiscareacelor 610 aparate de radio aflate în posesiaetnicilor germani ºi maghiari58.

Anul 1946 a adus o intensificare a activitãþiiorganismelor care se ocupau de situaþia bunu-rilor “inamice”. Numai în intervalul septembrie-decembrie 1946 Oficiul Judeþean Caraº alBunurilor Inamice a încasat 15.677.608 lei,sumã provenitã din: chiria caselor – 5.752.354lei; chiria pentru folosirea maºinilor ºi uneltelorla ateliere – 1.510.100 lei; chiria pentru utiliza-rea mobilierului din locuinþe – 1.005.975 lei;vânzarea recoltei pãmântului – 428.620 lei;contravaloarea vacilor comercializate la Centrulde Exploatare Caraº – 6.654.599 lei; contrava-loarea fânului vândut Societãþii U.D.R. –260.000 lei º.a.59. Meritã amintit faptul cã, încursul anului 1946, Ilie Ursulescu (maistru laU.D.R.) a fost numit administrator de control albunurilor inamice din oraºul Reºiþa, iar DumitruBuda – administrator al bunurilor gestionate deC.A.S.B.I. în comuna Moldova Nouã60. Deasemenea, Prefectura judeþului Severin – Servi-ciul Administrativ a emis o serie de instrucþiuni,pe baza constatãrilor C.A.S.B.I., conform cãrora“bunurile inamice sunt supuse zilnic unor distru-geri progresive, din partea þãranilor localnici,care au ajuns a constitui adevãrate bande înconvoaie de peste 100 cãruþe ºi care se dedau latãieri ºi furturi de material lemnos”, autoritãþileadministrative ºi organele jandarmeriei locale

52 Ibidem, f. 21.53 Idem, fond Prefectura judeþului Caraº – Administraþiajudeþului (1926-1949), d. 35/1945, f. 1, 4.54 Idem, fond Prefectura judeþului Caraº – Oficiul jude-þean al bunurilor inamice, d. 3/1945-1946, f. 470-471.55 Ibidem, d. 8/1945, f. 1-892.

56 Ibidem, d. 3/1945-1946, f. 601- 602.57 DJTAN, fond Grupul Etnic German din România, d. 1/1945, f. 39-40.58 Ibidem, f. 9, 11.59 DJCSAN, fond Prefectura judeþului Caraº – Oficiuljudeþean al bunurilor inamice, d. 1/1946-1948, f. 1-7.60 Ibidem, d. 1/1945-1946, f. 37, 44.

321

fiind îndemnate sã asigure – cu orice preþ – pazapãdurilor menþionate61.

În anul 1947 Oficiul Judeþean Caraº alBunurilor Inamice a avut încasãri în valoare de95.439.852 lei, de 6 ori mai mari decât în anulprecedent62. De asemenea, în ziua de 28 martie1947 grãdinile cu pomi fructiferi ºi fâneþelecetãþenilor români absenteiºti din Oraviþa au fostadjudecate – prin licitaþie publicã – de primãrieºi de unii particulari din localitate, la preþul de21.523.000 lei63.

În intervalul ianuarie – septembrie 1948Oficiul Judeþean Caraº al Bunurilor Inamice aînregistrat încasãri însumând 359.832 leistabilizaþi64. Deºi în judeþul Caraº erau, încã, încurs de inventariere bunurile a 572 de persoaneconsiderate “inamice”, în baza decretului nr.228 pentru desfiinþarea Comisiei ministerialepentru executarea Tratatului de Pace, la 14octombrie 1948 s-a constituit Comisia JudeþeanãCaraº de lichidare C.A.S.B.I., alcãtuitã din maimulþi funcþionari publici: Tiberiu Deheleanu(delegatul Prefecturii Caraº), Ion Iucu (delegatulAdministraþiei Financiare Caraº), Ion Ciortuz(delegatul Consiliului Sindical Judeþean), EvaNovacovici (primarul oraºului Oraviþa) ºiMihail Jianu (ºeful Oficiului Judeþean al Bunu-rilor Inamice, de pe lângã Prefectura judeþuluiCaraº). Membrii supleanþi ai comisiei amintiteerau: Vasile Minciunã (pretor, delegatul Prefec-turii Caraº), Ilie Cristea (ºef de birou la Admi-nistraþia Financiarã Caraº, delegatul Adminis-traþiei Financiare), Vasile Sãbãu (delegatul Con-siliului Sindical Judeþean) ºi Serafim Iovescu(delegatul Primãriei Oraviþa). La ºedinþele Co-misiei de lichidare urma sã fie invitat ºi un mem-bru din Biroul Judeþean al Partidului Muncito-resc Român65. La finele anului 1948 ComisiaJudeþeanã Caraº de lichidare C.A.S.B.I. a atri-buit 27 de bunuri mobile ºi 12 bunuri imobileaparþinând absenteiºtilor, prin licitaþie publicã,unor categorii sociale considerate “defavori-zate” (muncitori ºi funcþionari), organizaþii poli-tice (Partidul Muncitoresc Român, Uniunea Ti-neretului Muncitor, Frontul Plugarilor, ConsiliulSindical Judeþean ºi Uniunea Femeilor Demo-crate din România), societãþi industriale(SOVROM – TRANSPORT) ºi instituþii admi-nistrative ºi de culturã (Primãria oraºului Ora-

viþa, Cercul Teritorial Caraº, Ateneul Populardin Oraviþa, etc.)66. Conform unei statistici, înanul 1948 etnicii germani din judeþul Severin(9.419) deþineau: 2.408 imobile de locuit(Darova – 430, Pietroasa Mare – 283, Gãrâna –235, Brebul Nou – 226, ªtiuca – 209, etc.), 19întreprinderi industriale (Orºova – 4 º.a.), 33societãþi comerciale (Fãget – 9, Orºova – 7,Darova – 5 º.a.m.d.), 76 de alte instituþii ºi între-prinderi (Fãget – 36, Darova – 21, Orºova – 14,etc.), 6.183,4 ha teren arabil (ªtiuca – 1.483 ha,Darova – 1.085 ha, Bethausen – 1.021 ha º.a.),1.491 ha livezi (Bethausen – 1.439 ha º.a.m.d.),2.314,5 ha fâneþe (Brebul Nou – 807 ha, Gãrâna– 772 ha, etc.), 1.161 ha pãºuni (Brebul Nou –368 ha, Darova – 258 ha, Gãrâna – 241 ha,ªtiuca – 215 ha º.a.), 183 ha vii (Darova – 115ha º.a.m.d.), 182 ha pãduri (Darova – 105 ha,ªtiuca – 74 ha, etc.), 58,5 ha teren neproductiv(ªtiuca – 33 ha, Bethausen – 25,2 ha º.a.) ºi 0,8ha loc de casã (Fãget – 0,8 ha)67.

O categorie aparte o reprezentau firmeleindustriale ºi comerciale “inamice” (cu precã-dere cele germane), aflate sub incidenþa legilorîn vigoare. De pildã, pornind de la faptul cã 691de acþiuni ale U.D.R. – ului, cea mai mare socie-tate industrialã din judeþul Caraº, au fost transfe-rate pe numele unor etnici germani în intervalul1 februarie – 1 septembrie 1944, deºi pondereaacestora era mai micã de 20% din capitalulsocial ºi conducerea firmei a solicitat – pe un tonimperativ – ministrului de resort neincludereauzinei în rândul firmelor “inamice”, la 23octombrie 1944 a fost desemnat un administra-tor de supraveghere la întreprinderea reºiþeanã(generalul C. Petrescu), care a activat – în bazadeciziei nr. 63202 a Ministerului EconomieiNaþionale – pânã la 15 februarie 1945 (cu oretribuþie lunarã de 257.333 lei lunar), urmat deavocatul I. B. Seber, recomandat de MinisterulIndustriei ºi Comerþului prin decizia nr. 13283din 31 mai 1945 (cu un salariu lunar de1.299.600 lei, în condiþiile inflaþiei galopante),pânã la 9 decembrie 1946, odatã cu includereaunor reprezentanþi sovietici în Consiliul deAdministraþie al societãþii amintite68. De aseme-nea, conform deciziei nr. 67239 din 4 noiembrie1944, emisã de Ministerul Economiei Naþionale,au fost numiþi administratori de supraveghere lamai multe firme de pe cuprinsul judeþului

61 DJTAN, fond Prefectura judeþului Severin, d. 2/1945, f. 1.62 DJCSAN, fond Prefectura judeþului Caraº – Oficiuljudeþean al bunurilor inamice, d. 1/1946-1948, f. 8-26.63 Ibidem, d. 6/1947, f. 1.64 Ibidem, d. 1/1946-1948, f. 28-42.65 Ibidem, d. 2/1948, f. 85-86.

66 Ibidem, f. 73-76.67 DJTAN, fond Prefectura judeþului Severin, d. 50/1948,f. 84.68 DANIC, fond Ministerul Economiei Naþionale – DirecþiaControlul Capitalului, d. 16/1944, f. 1, 4, 31, 62, 65.

322

ANALELE BANATULUI, SN., ARHEOLOGIE - ISTORIE, XVI, 2008

Severin: Pielãria “Lugojana” Lugoj ºi “K.Kissela” – Industrie de Pielãrie Lugoj (VictorBãrlea); “Industria de Bumbac Lugoj” (FilaretBarbu); “Fabrica de Calapoade Lugoj”(Corneliu Antal); “Industria Hold ºi Rotsching,þesãtorie mecanicã Lugoj” (Constantin Totir);“Industria de Lemne Stockel & Co. Lugoj”(Ioan Fonoº); “Fraþii Thumere, atelier de cuþiteLugoj” (Nicolae Pãtruþ); “Iosif Kern – manu-facturã” Lugoj (Florian Cãrãmidã); “Engbarth –magazin optic” Lugoj (Alexandru Novac); “Co-merþul Lugojan – coloniale” Lugoj (Vasile Vodã,în locul profesorului A. Brânzei, al cãrui mandatîncetase); Librãria “Literra” Lugoj (GheorgheIancu); “Filip Roth ºi Braun” Caransebeº(Nicolae Brânzei); “Eugen Azzola ºi V-va.Rujinschi Ferdinand” Cireºa (Ilie Ponoran)69.

Controlul statului asupra firmelor “ina-mice” s-a intensificat în cursul anului 1945.Deºi, în judeþul Caraº, cu excepþia societãþii“Margina” Reºiþa (cu exploatãri la ValeaMiniºului ºi Reºiþa, afiliatã la Camera deComerþ ºi Industrie Timiºoara), capitalul “ina-mic” (german ºi maghiar) avea o ponderescãzutã (sub 20%) la celelalte întreprinderiindustriale ºi comerciale din zonã, la începutulanului 1945 s-a format o comisie specialã,însãrcinatã cu “administrarea bunurilor ºi fon-durilor comerciale ale cetãþenilor români plecaþipe teritoriu inamic”, firmele comerciale aparþi-nând acestora urmând sã fie radiate din Re-gistrul Comerþului70. Pe teritoriul judeþului Se-verin îºi desfãºurau activitatea 342 întreprindericomerciale, de diverse profiluri (ateliere foto-grafice, bãcãnii, mori, croitorii, comerþ mixt,comercializare lemne de foc, vânzare bãuturispirtoase ºi hranã, articole electrotehnice ºimecanice, frizerii, cosmetice, mãcelãrii, farma-cii, cofetãrii, restaurante, etc.), cu proprietari deetnie germanã, majoritatea concentrate înlocalitãþile Lugoj (118), Caransebeº (40) ºiOrºova (36). Cele mai importante erau: “Du-nãrea” – magazin S.A. Orºova; “WesztermayerPavel – fabricã de sodã (sifon)” Lugoj; “TothFilip – manufacturã-croitorie de haine bãrbãteºtiºi comerþ mixt” Caransebeº; “Konrad Rudolf –mijlocire de afaceri comerciale ºi comerþ culemne de foc” Lugoj; “Glück Carol – brutar ºifabricant de ape gazoase” Cãvãran; “Succesoriilui Adalbert Blaschek ºi Francisc Galli – articoleelectrotehnice, maºini de cusut ºi de scris,articole sportive, etc.” Caransebeº; “Swoboda

Iuliu – arhitect-constructor ºi antreprenor”Orºova; “Gutschmied Ludovic – ceasornicãrie,articole de menaj, obiecte de cristal ºi optice”Caransebeº; “Faszy Iosif – comerþ mixt cu bãu-turi spirtoase ºi produse C.A.M.” Orºova;“Smerekar Adalbert (proprietar al hotelului“Dacia”) – bãcãnie, bãuturi spirtoase, restaurant,cereale ºi derivate” Orºova; “Handl B. Iosif –tipografie, librãrie, manufacturã de încãlþãminte,confecþii de dame ºi bãrbaþi, pãlãrii, galanterie,etc.” Orºova; “Fazekas Iosif – fabricã de apegazoase” Orºova; “Gyüjtö Iosif – sticlãrie,porþelanuri, sobe de teracotã, geamuri ºi rame,fierãrie pentru mobile ºi binale, articole demenaj ºi fier” Orºova; “Billey Rudolf – fabricãde ape gazoase” Orºova; “Pfeffer Andrei –restaurant ºi cârciumã” Lugoj; “HameracFrancisc – tutungerie ºi ziare” Caransebeº;“Rekasi Francisc – electrotehnice ºi articoletehnice, radiofonice” Lugoj; “Volk Ioan –restaurant, hotel ºi cafenea” Fãget; “EngbarthGheorghe (Ocularium) – articole optice ºi foto-grafice, parfumerie, galanterie ºi instrumentemuzicale” Lugoj; “Sammhammer Gheorghe –bãcãnie, tutungerie, comerþ cu pâine, bomboane,fructe, coloniale, alimente, cereale, fãinã,vopsele, cuie, etc.” Orºova; “Bastius Ervin – bi-juterii, ceasornice, articole menaj, etc.” Caran-sebeº; “Bossel Eugen – agenþie teatralã ºi biroude afiºare a reclamelor” Lugoj; “Kokai Iuliu –articole de modã bãrbãteascã, stofe, pãlãrii,lenjerie, articole militare ºi uniforme” Lugoj;“Schnur Mihai – cherestea ºi articole deconstrucþie” Balinþ; “Schneider Emil – restau-rantul ºi cafeneaua <Central>” Caransebeºº.a.m.d. Mulþi dintre proprietari au lãsatafacerile în mâinile altor membri ai familiei sauau fost nevoiþi sã accepte numirea de adminis-tratori de supraveghere pe lângã firmele lor71. Peparcursul anului 1945, ministerul de resort adesemnat administratori de supraveghere la oserie de firme, catalogate drept “inamice”, dinjudeþele Caraº ºi Severin, precum: “FraþiiFeher” s.i.n.c. Reºiþa (arh. Gh. Rãureanu, dupãîncetarea mandatului lui Iuliu F. Radu, numit la13 decembrie 1944, urmat – la rândul sãu – deDumitru Manole, din 1 iunie 1945, ConstantinGorea, din 21 decembrie 1945, cu un salariulunar de 117.500 lei ºi Ioan ªofeia, din 15 aprilie1946, cu o retribuþie lunarã de 180.000 lei),“Fraþii Bayer” s.i.n.c. Reºiþa (Ion Iuga, înlocuitde Petru Dumitru la 22 ianuarie 1946), “L.Bloch” s.i.n.c. Reºiþa (ing. Al. Panu, urmat de

69 Ibidem, d. 313/1945, f. 47.70 DJCSAN, fond Prefectura judeþului Caraº – Oficiuljudeþean al bunurilor inamice, d. 3/1945-1946, f. 143.

71 DJTAN, fond Camera de Comerþ ºi Industrie Lugoj –secretariat-administrativ, d. 205/1945, f. 9-28.

323

Trandafir Lugojonel la 30 august 1945), “Fr.Markovschi” Reºiþa (Gh. Ardeleanu) ºi “RauschMihai – articole tehnice” Bocºa Montanã (IonBoruleanu, succedat în funcþie de Petru Loga) –27 februarie 194572; “Moara Fuchs” din comunaCacoveni, jud. Caraº (Constantin N. Enciulescu)– 27 septembrie 194573; Boiangeria “FraþiiBayer ºi Bloch” Reºiþa (Niculae Fãtu) – 28septembrie 194574; Fabrica de piepteni “IosifRiess” Lugoj (Corneliu Roºu) – 23 noiembrie194575; morile “Weber” din Bocºa Românã(Niculae Bogdan Humã), “Ernest” din MoldovaVeche (Ion Mogoº), “Fuchs” din Cacoveni (IonBãlan) ºi “Stürmer” din Moldova Nouã (PavelEpure), precum ºi firma “Kiszela Carol” S.A.Lugoj (Titus I. Moga) – 5 decembrie 194576.

La începutul anului 1947 au fost scoase de subincidenþa administratorilor de supraveghere unnumãr de 20 de întreprinderi comerciale ºiindustriale din cuprinsul Camerei de Comerþ ºiIndustrie Lugoj, printre care: manufactura luiFilip Kern, librãria “Patria” (proprietar EcaterinaDoroghi), magazinul “Optica” (proprietar CornelMuhos), librãria “Literra” (proprietar DumitruMoise), galanteria ºi manufactura lui Iosif Kern,cofetãria “Mignon” (proprietar Robert Stetin),“Color” – vopsitorie mecanicã º.a.m.d.77.

În luna iunie 1947 s-a fãcut o statisticã a fir-melor industriale din judeþele Caraº ºi Severin acãror activitate se desfãºura încã sub controlul ad-ministratorilor de supraveghere: “Antoniu ºiFrancisc Schenchenstein, fabricã de ape gazoaseºi gheaþã” Reºiþa (Petre Bondoc), Banca Comer-cialã ºi Industrialã Oraviþa (av. Paul Pãpãºilã),Cassa de Pãstrare ºi Banca de Credit s.i.n.c.Bocºa Montanã (Sabin Moatã), Cassa de PãstrareS.A. Oraviþa (Gheorghe Balaºiu), “Fraþii Feher –fabricã de celuloid” Reºiþa (Ion Sofian), moara“Ernest” Moldova Veche (Puiu Roºu), moara“Stürmer” Moldova Nouã (M. Teodorescu), moa-ra “Preisch” Zlatiþa (Silviu Roºu), moara “Eckl”Oraviþa (Gogu Mateescu), moara “WiesenzGheorghe” Berzovia (Gheorghe Telescu), moara“Iosif Ortman” Tirol (Marius Sola), moara “RieszPetre” Valeapai (Ion Damian) ºi moara “Fuchs”Cacoveni (col. I. Bãlean) – judeþul Caraº78;

“Banatul”, industrie textilã Lugoj (SimionBogdãnescu), “Barth Carol”, fierãrie Lugoj(Alexandru Nadolin), “Bibel” S.A., industrie demarmurã Ruschiþa (Valeriu Anghel), “Dunãrea”S.A. Orºova (Ilie Cucu), “Eºelniþa”, þesãtorieOrºova (Iuliu Weill), “Hahn & Stahl” Caransebeº(Moise Tricã), Fabrica de Calapoade S.A. Lugoj(Emilian ªoºdean), Industria Textilã S.A. Lugoj(Eugen Wienner), Pielãria “Lugojana” S.A.Lugoj, proprietar Rossmann (Traian Ilcãu),“Primatex” Lugoj, þesãtorie, proprietar EdmundHöffer (ªtefan Klein), Minele de Cuarþ ºiFeldspath S.A. Teregova (Valeriu Seracin),“Muschong D. & Co.” S.A. Lugoj, fabricã deþiglã (Gheorghe Vremescu), moara “Meininger”Coºtei (Octavian Jucu), Moara ºi Þesãtoria S.A.Lugoj (Dumitru Goangã), moara “Pangl & Co.”Sacul (Ion Murgoi), “Kern Filip”, magazin detextile Lugoj (Nicolae Lintea), “Riess Iosif”,fabricã de piepteni Lugoj (Ioan Lungulescu),“Schramm, Hüttl & Schmidt”, uzinã metalurgicãTopleþ (Eugen Radamovschi), Þesãtoria“Szendersky” Lugoj (Adalbert Oszi), Pielãria“Schultz & Co.” Lugoj (Emeric Reinbach),moara “Dassinger Terezia” Jupa (Victor Frâncu),“Mundus-Borlova-Armeniº” S.A. Caransebeº(Francisc Karek), “Textor”, industrie textilã Lu-goj (Nicolae Vartic), Industria Pielii “Tramepa”S.A. Lugoj (Irma Iszac) ºi “Westermayer”, fabri-cã de ape gazoase Lugoj (Ion Buduca)79.

O altã metodã punitivã la adresa etnicilorgermani a fost internarea în lagãre de muncãforþatã de pe cuprinsul României. Autoritãþileautohtone îi folosiserã pe germani la muncãforþatã în unele zone ale þãrii, cu câteva luniînainte de a fi fost emis ordinul Comisiei Aliatede Control (de fapt, adresa nr. A 192, din 19februarie 1945, prin care se solicita – pe un tonultimativ – Preºedinþiei Consiliului de Miniºtrial României sã dea în urmãrire pe toþi germaniisustraºi de la mobilizare pentru lucru înU.R.S.S., sã-i aresteze ºi sã-i organizeze în bata-lioane de muncã pe teritoriul þãrii). Prin Instruc-þiunile Marelui Stat Major nr. 66000, din 6septembrie 1944, care dispuneau ca germanii sãfie lãsaþi în unitãþile de luptã ale armatei româneîn proporþie de numai 7%, s-a cerut ca restul ger-manilor mobilizaþi sã fie transferaþi în detaºa-mentele de lucru ale armatei. În asemenea for-maþiuni de muncã din subordinea Ministeruluide Rãzboi nu se aflau încadraþi doar ostaºi deorigine germanã, dar, în urma aplicãrii ordinuluidin 6 septembrie 1944, numãrul lor a sporitsimþitor. Concomitent, în toamna anului 1944,

72 DANIC, fond Ministerul Economiei Naþionale –Direcþia Controlul Capitalului, d. 73/1945, f. 56, 88;Ibidem, d. 14/1945, f. 126, 408.73 Ibidem, d. 14/1945, f. 158.74 Ibidem, f. 160.75 Ibidem, f. 304.76 Ibidem, f. 335, 338.77 DJTAN, fond Camera de Comerþ ºi Industrie Lugoj –secretariat-administrativ, d. 234/1947, f. 11.78 Ibidem, f. 4. 79 Ibidem, f. 3.

324

ANALELE BANATULUI, SN., ARHEOLOGIE - ISTORIE, XVI, 2008

când judeþul Arad ºi o parte a Banatului au fostocupate de trupele germano-maghiare, acesteaau produs mari stricãciuni, în special de poduri,de cãi ferate ºi de ºosele. Dupã alungareaarmatelor inamice, autoritãþile administrativedin judeþele respective au concentrat pentrulucru populaþia de origine germanã din regiune,în vederea reparãrii lor80. Criteriile pe baza cã-rora etnicii germani din România erau selectaþipentru muncã forþatã sau exceptaþi de la ea aufost, la început, identice cu cele stabilite deComisia Aliatã (Sovieticã) de Control pentrugermanii deportaþi în U.R.S.S. În detaºamentetrebuiau încadraþi toþi etnicii germani capabili demuncã, bãrbaþi ºi femei cuprinºi în limitele devârstã indicate de Comisia Aliatã, neþinându-seseama de orientarea lor politicã din trecut. Ex-ceptarea unor persoane înregimentate în parti-dele politice de stânga s-a fãcut extrem de rar ºinumai cu acordul departamentului de resort81.

În baza ordinului nr. 12002 din 26 august1944, primit de la Inspectoratul RegionalTimiºoara, la începutul lunii septembrie au fostinternaþi în lagãr un numãr de 6 etnici germani,foºti conducãtori ai Grupului Etnic German dinOraviþa ºi 5 etnici maghiari, foºti conducãtori aiComunitãþii Maghiare din aceeaºi localitate;ordinul prevedea sã fie ridicaþi ºi internaþi toþiconducãtorii Grupului Etnic German ºi aiComunitãþii Maghiare, precum ºi toþi cei careerau capabili sã organizeze o miºcare de rezis-tenþã pe plan local. Dupã trimiterea acestora înlagãr, s-a procedat la trierea populaþiei germaneºi maghiare din Oraviþa, cu scopul de aselecþiona pe toþi cei ce urmau a fi internaþi înlagãr; dupã ocuparea localitãþii de cãtre trupelegermane, la sfârºitul lunii septembrie ºi începu-tul lunii octombrie 1944, organele administra-tive româneºti s-au refugiat la Reºiþa, iar etniciigermani ºi maghiari care urmau sã fie internaþiîn lagãr au pãrãsit þara odatã cu trupele germane,inclusiv 17 legionari de etnie românã. În total,pânã în luna noiembrie 1944, pe raza Legiuniide Jandarmi Caraº au fost internaþi în lagãr unnumãr de 127 germani ºi 2 maghiari (a fostexceptatã o singurã bãtrânã, în vârstã de 69 deani, netransportabilã, din comuna Liubcova,“supusã” maghiarã de etnie sârbã)82.

La 10 ianuarie 1945, când a fost declanºatãcampania de deportãri, un numãr de 5.419 etnicigermani se aflau mobilizaþi în armata românã.Dintre aceºtia, 1.119 se gãseau pe front, încadraþiîn unitãþi de luptã ºi în formaþiuni de servicii, cameseriaºi în funcþii absolut necesare forþelorcombatante, 2.850 erau concentraþi în detaºa-mente de lucru din zona interioarã, 1.000 în cincibatalioane de lucru pentru refacerea ºi întreþine-rea cãilor ferate ºi a drumurilor, iar 450 în bata-lioane de drumuri. Întrucât în perioada deportãrii,în unele judeþe, numãrul germanilor dispãruþisporea vertiginos, la 18 ianuarie 1945, MinisterulAfacerilor Interne a introdus, prin ordinul nr.21619, un control riguros al deplasãrii germanilordintr-o localitate în alta; aceasta era permisã nu-mai cu certificate de cãlãtorie eliberate de orga-nele poliþieneºti ºi ale jandarmeriei locale, caretrebuiau ºi sã þinã persoanele respective subsupraveghere discretã. În ziua de 19 ianuarie1945 colonelul Alexeev, din cadrul N.K.V.D., aconvocat – la sediul Comandamentului sovietic –pe comandantul Detaºamentelor de lucru CãiFerate, cerându-i sã predea delegaþilor sovietici,la prezentarea acestora la sediile detaºamentelor,pe toþi ofiþerii, subofiþerii ºi soldaþii încadraþi înele, cu excepþia celor de la detaºamentele nr. 62ªercaia, nr. 60, 65 ºi 67 din Câmpia Turzii, astfelcã în zilele urmãtoare germanii din majoritateaunitãþilor de lucru ale armatei au fost deportaþi înU.R.S.S.83.

În ordinul nr. 54934 din 24 februarie 1945 alInspectoratului General al Jandarmeriei erauprevãzute urmãtoarele excepþii: muncitorii dinfabrici, a cãror ridicare sau scutire trebuiahotãrâtã de cãtre o comisie compusã din coman-dantul legiunii, ºeful poliþiei din oraºul dereºedinþã, delegatul întreprinderii respective ºidelegatul sindicatului muncitorilor din între-prindere, ultimul cu vot consultativ. Româncelemãritate cu germani, etnicele germane mãritatecu români, cãlugãrii ºi cãlugãriþele, germaniiapatrizi din Vechiul Regat veniþi în þarã înaintede 1916, care au adus în România capitalurimari, întemeind industrii sau case de comerþ ceau produs venituri însemnate pentru þarã, ceiexceptaþi prin tabelele solicitate organelor deordine publicã din judeþe de Ministerul Afa-cerilor Interne ºi aprobat de vicepreºedinteleComisiei Aliate (Sovietice) de Control, gene-ralul Vinogradov, ºi femeile cu copii mai mici de1 an erau de asemenea scutiþi de prestarea mun-cii obligatorii. Fiecare detaºament trebuia sãaibã 1.000 de bãrbaþi ºi 50 de femei, acestea din

80 Dumitru ªandru, Etnicii germani ºi detaºamentele demuncã forþatã din România. 1944-1946, ArhiveleTotalitarismului (în continuare Atot), Bucureºti, III, 1,(1995), 26.81 Ibidem, 29.82 DJCSAN, fond Prefectura judeþului Caraº – Adminis-traþia judeþului (1926-1949), d. 31/1944, f. 59-60, 62. 83 Dumitru ªandru, op. cit., 27-28.

325

urmã fiind încadrate în ele cu sarcina de a seocupa de prepararea hranei, de întreþinerea ºi despãlarea lenjeriei, etc. Pentru repartizarea plu-toanelor necesare unitãþilor de muncã obliga-torie ce erau propuse a se crea, Ministerul Afa-cerilor Interne intervenise deja la Ministerul deRãzboi. Germanii strânºi în vederea formãriidetaºamentelor se hrãneau pe cont propriu pânãîn momentul în care primeau ordinele de laServiciul Lagãrelor pentru repartizarea lor lamuncã. De la aceastã datã întreþinerea ºi cazarealor intrau în sarcina instituþiilor sau întreprinde-rilor pentru care ar fi lucrat84.

La câteva zile de la primirea ordinului nr. A192, Ministerul Afacerilor Interne a dat dispoziþiiDirecþiei Generale a Poliþiei, Prefecturii PoliþieiCapitalei ºi Inspectoratului General al Jandarme-riei, cu ordinul nr. 15458 din 25 februarie 1945, sãmobilizeze pentru muncã pe teritoriul Românieipe cetãþenii români de origine germanã, pe cei dinmediul rural prin organele jandarmeriei, iar pe ceidin mediul urban prin organele poliþieneºti.Organizarea pe batalioane sau pe colonii demuncã a fost încredinþatã ComandamentuluiGeneral al Teritoriului, care acþiona, la niveluljudeþelor, prin Cercurile Teritoriale. Poliþiei ºiJandarmeriei le-au fost cerute tabele cu toatepersoanele mobilizabile – bãrbaþi în vârstã de la17 la 45 de ani ºi femei între 18 ºi 30 de ani – cetrebuiau înaintate cercurilor teritoriale respective,în vederea organizãrii batalioanelor. Comanda-mentul General al Teritoriului, de pe lângã MareleStat Major, a dat dispoziþii cercurilor teritorialejudeþene, cu ordinul nr. 79842, din 28 februarie1945, sã încadreze pe bãrbaþii mobilizabili învârstã de 17 - 45 de ani în formaþiuni de muncã ºisã utilizeze detaºamentele ce ar fi fost create înþarã în vederea executãrii lucrãrilor de cãi ferate,drumuri, poduri, etc. Detaºamentele erau pusesub controlul direct al Marelui Stat Major. Pentruorganizarea unitãþilor de muncã obligatorie com-puse din femei de origine germanã, Comanda-mentul General al Teritoriului, din cadrul MareluiStat Major, a transmis, la 20 martie 1945,cercurilor teritoriale judeþene, ordinul nr. 706033,solicitând ca aceste unitãþi, alcãtuite din femeilece erau predate cercurilor teritoriale de cãtreorganele poliþieneºti ºi de jandarmerie, sã fiepuse, prin prefecturile de judeþe, la dispoziþiaautoritãþilor de stat care aveau nevoie deîntrebuinþarea lor la diferite munci. Unitãþile, cuefective de 50-100 de femei, trebuiau utilizate lalucrãri de cãi ferate, la întreþineri de drumuri, înspitale, în fabrici, la lucrul câmpului, etc. Durata

zilei de muncã era stabilitã la 8-10 ore, cu plata lapreþul zilei, din care se reþinea costul hranei ºi alcazãrii. Constituirea unor asemenea formaþiuni delucru, compuse în exclusivitate din femei, nu esteatestatã, însã, de nici un izvor documentar85.Planul mobilizãrii etnicelor germane din judeþeleCaraº ºi Severin cãdea în atribuþiile Cercului 7Teritorial86. De pildã, numai în luna aprilie 1945,organele poliþieneºti din Oraviþa ºi Reºiþa aupredat Cercului Teritorial Caraº un numãr de 4germani (3 bãrbaþi ºi o femeie)87.

Într-o adresã a Poliþiei de Reºedinþã Oraviþa– Biroul Poliþiei de Siguranþã cãtre Prefecturajudeþului Caraº, din 13 iunie 1945, erau preci-zate alte excepþii de la mobilizare pentru lucrulde folos obºtesc în interiorul þãrii: germanelecãsãtorite cu evrei; germanele cãsãtorite cusârbi, care au fãcut parte din Grupul Slav;germanii cãsãtoriþi cu evreice88. Tot în cursullunii iunie 1945, în comuna Anina s-a înfiinþatun lagãr de muncã, în care au fost internaþigermanii din judeþ care au pãrãsit þara (împreunãcu trupele germane în retragere – n.n.) ºi s-auîntors, “spre a fi puºi la muncã în minele decãrbuni”89. O nouã adresã, trimisã de MinisterulAfacerilor Interne – Serviciul Lagãrelor Prefec-turii judeþului Severin, la data de 10 august1945, preciza faptul cã nu se aprobau – sub nicio formã – concedii pentru cetãþenii români deorigine etnicã germanã, internaþi la muncã obli-gatorie90. Deºi au fost consemnaþi 1.353 de foºtimembri G.E.G., dintr-un total de 6.408 etnicigermani91, în anul 1945 au fost internaþi numai19 germani – de pe raza judeþului Severin – înlagãrul de la Târgu Jiu, iar 2 au fost exceptaþi dinmotive de sãnãtate; numãrul foarte scãzut deetnici germani internaþi se datora deportãrilormasive ºi faptului cã majoritatea etnicilor ger-mani din zonã erau consideraþi “paºnici, fãrã aprezenta un pericol pentru siguranþa statului”92.

La începutul anului 1946, un numãr de 29 defemei, cu vârste cuprinse între 18-28 ani, dintrecare 4 cãsãtorite, de origine etnicã variatã (11germane, 6 cehoaice, 10 slovace, o polonezã ºi oromâncã) ºi 43 de bãrbaþi, cu etatea de 18 - 45 ani,toþi etnici germani, de pe cuprinsul judeþului

84 Ibidem, 31.

85 Ibidem, 27.86 DJCSAN, fond Prefectura judeþului Caraº –Administraþia judeþului (1926-1949), d. 32/1945, f. 42.87 Ibidem, f. 46-47.88 Ibidem, f. 18.89 Ibidem, d. 36/1945, f. 12.90 DJTAN, fond Prefectura judeþului Severin, d. 1/1945, f.nenumerotatã.91 Idem, fond Legiunea de Jandarmi Severin, d. 65/1946,f. 120.92 Ibidem, d. 66/1945, f. 3.

326

ANALELE BANATULUI, SN., ARHEOLOGIE - ISTORIE, XVI, 2008

Caraº, au fost încadraþi în Detaºamentul de muncãU.D.R. Anina93. În primul semestru al aceluiaºian, 29 de femei germane (Darova – 14, Sãlbãgel –7, Petroasa Mare – 6, Boldur – 1, Jena – 1) dinjudeþul Severin au fost repartizate – pentru muncãobligatorie – la Spitalul de Stat din Lugoj94, iar, înbaza ordinului Inspectoratului General alJandarmeriei nr. 34766 (27 iunie 1946), 30 deetnici germani severineni (Darova – 7, Ferdinand– 5, Petroasa Mare – 3, Sãlbãgelul Nou – 3,Nãdrag – 3, ªtiuca – 3, Bethausen – 2, Cireºa – 1,Brebul Nou – 1, Voislova – 1 ºi Rusca Montanã –1), cu diverse meserii (12 agricultori, 4 lami-natori, 2 funcþionari particulari, 2 mecanici, 1subinginer, 1 zidar, 1 fierar, 1 tinichigiu, etc.), aufost trimiºi – pentru muncã obligatorie – laPrimãria municipiului Galaþi95. Exemplele suntnumeroase în acest sens, dar ne-am oprit asupracelor mai semnificative.

Acþiunea de ridicare ºi deportare a etnicilorgermani din România s-a fãcut începând cu lunaianuarie 1945. În total, din România, Ungaria ºiIugoslavia au fost deportaþi în U.R.S.S. circa165.000 de germani. Cei mai mulþi dintre ei au rã-mas vreme de cinci ani în peste 200 de lagãre demuncã din Donbass, Caucaz ºi Ural. Împreunã,însã, cu deportaþii din rãsãritul Germaniei se ajun-ge la o cifrã ce depãºeºte o jumãtate de milion96.

La 6 ianuarie 1945 Comisia Aliatã trimiteordinul nr. 031 cãtre Consiliul de Miniºtri privindmobilizarea pentru lucru a locuitorilor germani.În ordin se specificã faptul cã, în perioada 10-20ianuarie 1945, urmeazã sã fie mobilizaþi la muncãtoþi cei apþi, indiferent de cetãþenia lor. Femeilecare au copii sub 1 an urmau a fi exceptate. Ceimobilizaþi trebuiau sã aibã asupra lor îmbrãcã-minte de iarnã, bocanci, cãmãºi, lenjerie de pat,cuþit ºi furculiþã, obiecte sanitare, hranã pentru 15zile, greutatea acestora nedepãºind 20 de kg. Ceimobilizaþi vor avea dreptul sã scrie sau sãprimeascã scrisori sau colete poºtale. Cei care nuse vor supune, ca ºi familiile lor sau cei care-i vorajuta sã se sustragã deportãrilor vor fi asprusancþionaþi. Începând cu 3 ianuarie 1945 a sosit –în fiecare reºedinþã de judeþ – un ofiþer sovietic,pentru coordonarea operaþiei de adunare a celorinternaþi. Poliþia ºi autoritãþile de stat trebuiau sãdea tot concursul solicitat. Cei concentraþi au fostduºi la niºte locuri de adunare, iar hrana a fostasiguratã 2-6 zile de autoritãþile române. Locurilede adunare erau situate neapãrat lângã o staþie de

cale feratã. La 8 ianuarie, Direcþia Poliþiei deSiguranþã dã ordinul telegrafic nr. 32974 cãtreInspectoratele regionale în care sunt precizateurmãtoarele categorii de exceptaþi: femeicãsãtorite cu români, copii rezultaþi din tatã românºi mamã minoritarã, incapabili de muncã, infirmiºi bolnavi complet netransportabili, soþiile de ori-gine etnicã românã. Se ridicau minoritari înscriºiîn partidele de stânga, specialiºti din întreprinderide stat, copii rezultaþi din cãsãtoria între un tatãminoritar ºi mamã româncã. De asemenea,convoaiele celor internaþi se organizau de cãtrepoliþia din zonele respective. La 10 ianuarie 1945un ordin telefonic, nr. 33224, tot cãtre Inspecto-ratele regionale, arãta cã mobilizarea se face dupãplanurile întocmite ulterior ºi la termenelestabilite de delegatul Comisiei Aliate. Mobiliza-rea se fãcea sub conducere româneascã, ºi subcontrolul sovietic. În cazul întreprinderilor se vadecide, de cãtre un delegat al fiecãrei fabrici, caredintre muncitori vor fi exceptaþi în raport cunecesitãþile de lucru. Vor fi exceptate cãlugãriþele,cu excepþia surorilor de caritate, germanii apatriziveniþi în þarã înainte de 1916 ºi care au legãturã cufamilii româneºti sau cei care au produs veniturimari pentru þarã97.

În ziua de 13 ianuarie 1945 – când arestãriledeja începuserã la Bucureºti ºi Braºov – guvernulRãdescu a înaintat o notã de protest Comisiei Ali-ate de Control din România, personal vicepreºe-dintelui acesteia, generalul Vinogradov. Principa-lele argumente invocate au fost: 1) convenþia dearmistiþiu nu cuprindea nici o prevedere referi-toare la deportãri sau muncã forþatã; 2) deportã-rile vor avea grave consecinþe economice, întru-cât întregi ramuri industriale vor fi paralizate; 3)ar fi trebuit luatã în considerare situaþia femeilorrãmase la casele lor ºi a copiilor, adicã ºi aspectulumanitar al problemei. Desigur, nota trimisã deguvernul român nu a avut nici un efect98.

La 18 ianuarie 1945 este dat publicitãþiicomunicatul Preºedinþiei Consiliului de Miniº-tri, în care se aratã urmãtoarele: se aduce lacunoºtinþa populaþiei de origine etnicã germanã,cã vor fi ridicaþi din ordinul Înaltului Comanda-ment sovietic, pentru a fi duºi în locurile unde sesimte nevoie de braþe de muncã. Se vor ridica ur-mãtoarele categorii de cetãþeni: bãrbaþi de la 17-45 de ani ºi femeile între 18-30 de ani, în afarãde cele care au copii sub un an. Dupã ce ajung lalocul de destinaþie, familiile vor fi înºtiinþate ºiautorizate sã scrie ºi sã le trimitã pachete.Ridicarea are un caracter provizoriu, întrucâteste datã de nevoile de muncã pentru necesitãþilerãzboiului.

93 DJCSAN, fond Consiliul Popular al oraºului Anina(1885-1950), d. 51/1944, f. 207, 209.94 DJTAN, fond Legiunea de Jandarmi Severin, d. 100/1946, f. 12.95 Ibidem, f. 99.96 Dumitru Hâncu, Drame postbelice. Deportarea germa-nilor din sud - estul Europei, MaIst, Bucureºti, anulXXXIII, (1999), nr. 12 (393), 57.

97 Dorin Dãrãban, Acþiunea ºi cauzele deportãrii etnicilorgermani din România, Sargeþia, Deva, XXVI/2, (1995-1996), 630.98 Dumitru Hâncu, op. cit., 58.

327

Trei sãptãmâni mai târziu, la 9 februarie 1945este dat publicitãþii un nou comunicat, în care searatã urmãtoarele: se rãspândesc tot felul deversiuni de cãtre indivizi interesaþi, care au gãsit– cu acest prilej – un mijloc de afaceri necinstite.Nu s-a schimbat nimic din precedentul comu-nicat. Nu este vorba de o nouã ridicare, lumea sãstea liniºtitã. Toþi cei care rãspândesc ºtirialarmante sau pretind cã au posibilitatea sã facãintervenþii în scop de exceptare a unora din ceicare sunt în categoria celor care urmeazã sã fieridicaþi nu sunt decât indivizi necinstiþi carecautã sã extorcheze pe cei naivi. Sã nu li se deacrezare ºi sã se cearã arestarea lor99.

La 12 aprilie 1945 ministrul Afacerilor Internedã ordinul circular nr. 278, în care se cere verifi-carea germanilor exceptaþi de la deportare. Astfel,au mai fost exceptaþi – de la ridicare – ºi preoþii,cãlugãrii, ofiþerii, subofiþerii, maiºtri, trupa-activisau în rezervã-aflaþi sub arme. Toþi cei care au fostdescoperiþi cã au scãpat prin fraudã sau abuz aufost predaþi Cercurilor teritoriale, pentru a fiîncadraþi în batalioanele de muncã din interiorulþãrii. Vinovaþii pentru exceptãrile neregulamen-tare au fost arestaþi ºi deferiþi justiþiei.

Acþiunea de deportare a început la Bucureºti în10 ianuarie 1945, Braºov – 11 ianuarie, Sibiu – 12ianuarie, Timiºoara – 13 ianuarie, Brãila – 3februarie º.a. Asupra numãrului celor deportaþiplaneazã încã multe incertitudini datoritã faptuluicã lipseºte numãrul exact al celor morþi în lagãre,cei neidentificaþi în arhive, cei emigraþi înGermania sau morþi acasã ºi care nu au avut saunu au mai rãmas urmaºi ºi, în final, cei care intrãîn coeficientul inerent de pierdere a informaþiei,atât de frecventã în istorie. De asemenea, în unelecazuri, nu s-au putut reconstitui date legate deperioada de detenþie, datoritã lipsei documentelorsau mãrturiilor participanþilor. Astfel, la 15 august1949, Institutul Naþional de Statisticã stabileºtenumãrul celor deportaþi la 7.014, DirecþiaSiguranþei Publice – la 19 februarie 1945 –stabileºte numãrul lor la 64.419, Hanelore Baier –în cartea sa – estimeazã la 70.000 numãrul celordeportaþi. Alþi cercetãtori situeazã numãrul lor la85.000 de persoane. Comisia Românã a prevãzut,potrivit criteriilor Comisiei Aliate, un numãr de41.300 de persoane care se încadreazã în acestelimite. La 12 noiembrie 1949, un raport alDirecþiei Siguranþei Naþionale a stabilit cã 46.540de persoane au fost deportate, din care 1.200 audecedat în lagãre, 40.000 s-au reîntors acasã,5.000 au rãmas definitiv în Germania. Complexi-tatea acþiunii de deportare a fãcut ca numãrulcelor deportaþi sã nu poatã fi stabilit niciodatã cuprecizie100.

ªvabii bãnãþeni se simþeau ameninþaþi deprezenþa trupelor sovietice în zonã ºi erauconºtienþi de presiunile exercitate de Moscovaasupra autoritãþilor româneºti. În consecinþã, aurecurs la mãsuri disperate, negându-ºi chiaroriginea etnicã. Astfel, într-un comunicat, emisla 4 decembrie 1944, Consulatul Franþei laTimiºoara semnala faptul cã “în ultimul timp,ºvabii din Banat se prezintã Consulatului(francez – n.n.) sau fac intervenþii indirecte,pentru a obþine certificate de origine etnicãfrancezã”, mizând pe <rãdãcinile> lor franceze,însã refuza – pe un ton categoric – sã eliberezeasemenea certificate, din mai multe motive:“majoritatea au fost germanizaþi; nu se poate ºtimotivul venirii acestor francezi în Banat(colonizare simplã, dezertare din armatã, fugadin faþa legilor, etc.); astfel de certificate arechivala cu certificate de bunã purtare ºiscutirea interesaþilor de la toate urmãrile ºiconsecinþele comportamentului lor anterior”101.

În preziua ridicãrii germanilor în scopuldeportãrii, Mihai Dalea, noul secretar judeþean(Caraº – n.n.) al P.C.R., le aduce antifasciºtilorgermani, adunaþi la Casa Muncitoreascã dinReºiþa – mulþi dintre ei scãpaþi abia de câtevaluni din puºcãrie – o indicaþie a ComitetuluiCentral al P.C.R. Aceasta suna cam aºa:“Mergeþi! Cu toþii. ªi primii, voi veþi merge.Dincolo sã le spuneþi apoi celorlalþi: Priviþi! Astaam fãcut-o noi! Ceea ce am distrus, tot noitrebuie sã reconstruim. Acum”102.

Conform unor statistici, în primele zile ale lu-nii ianuarie 1945 un numãr de 538 de ºvabi dinBanatul montan, la care s-au alãturat – în scurttimp – mulþi alþii, au fost deportaþi în UniuneaSovieticã, în urmãtoarele localitãþi: Berezovsk,Belaia Kalitva, Bulovinka, Celeabinsk, Cista-kova, Djerjinsk, Dneprojinsk, Dnepropetrovsk,Dokuceaevsk, Elenovka, Enachevo, Frunze,Gorlovka, Hatepetovka, Irmino, Iss, Iunkom,Kadevka, Kapitalnaia, Kopesk, Krasnoarmeisk,Krasnodar, Lenino, Makeevka, Nicolaev, Odesa,Pavlovskaia, Petrov Val, Plast, Romanka, Rostov,Sceglovka, Stalino, Sverdlovsk, Ufalei, Valkovo,Volodarka, Vorosilovgrad ºi Zaporoje103.

Meritã prezentate câteva date derecensãmânt privind germanii din Banatulmontan104:

99 Dorin Dãrãban, op. cit., 629.100 Ibidem, 630-632.

101 DJCSAN, fond Prefectura judeþului Caraº, d. 34/1944,f. 1.102 Georg Hromadka, op. cit., 120.103 Russland – Deportierte erinnern sich (SchicksaleVolksdeutscher aus Rumänien. 1945-1956), Bukarest,Verlag der Zeitung “Neuer Weg”, (1992), 94-101; Echoder Vortragsreiche, Reºiþa, anul XVI, nr. 1 (181), (2005),1. (traducere Lucian Epure, cãruia îi mulþumim pe aceastãcale pentru sprijinul acordat).104 Erwin Josef Þigla (coord.), op .cit., 75.

328

ANALELE BANATULUI, SN., ARHEOLOGIE - ISTORIE, XVI, 2008

Recensãminte

Localitatea Judeţul 1930 1966 1992 2002* Anina Caraş-

Severin 5562 556 579 763

Băile Herculane

Caraş-Severin

88 43 55 28

Berzovia Caraş-Severin

122 94 76 84

Bocşa Caraş-Severin

1591 1529 1011 432

Bozovici Caraş-Severin

173 45 34 13

Brebu Nou Caraş-Severin

1041 830 10 34

Brezon Caraş-Severin

272 158 29 22

Caransebeş Caraş-Severin

2083 1710 1180 530

Caraşova Caraş-Severin

153 23 15 16

Ciclova Montană

Caraş-Severin

62 15 10 v. Oraviţa

Dognecea Caraş-Severin

706 371 213 131

Doman Caraş-Severin

320 123 79 v. Reşiţa

Drobeta Turnu

Severin

Mehedinţi 714 102 94 70

Gărâna Caraş-Severin

1124 779 109 v. Brebu Nou

Lindelfeld Caraş-Severin

314 178 1 v. Buchin

Măureni Caraş-Severin

2015 1271 126 66

Mehadia Caraş-Severin

132 28 20 13

Moldova Nouă

Caraş-Severin

198 61 22 33

Oraviţa Caraş-Severin

2085 602 275 222

Orşova Mehedinţi 1516 417 260 159 Oţelu Roşu Caraş-

Severin 647 864 841 476

Reşiţa Caraş-Severin

10637 9846 5045 2696

329

Rusca Montană

Caraş-Severin

555 179 104 80

Ruschiţa Caraş-Severin

la Rusca M. 34 46 v. Rusca M.

Sadova Veche

Caraş-Severin

570 522 170 v. Slatina T.

Sasca Montană

Caraş-Severin

257 59 18 12

Secu Caraş-Severin

453 319 175 v. Reşiţa

Slatina Timiş

Caraş-Severin

107 30 19 76

Steierdorf Caraş-Severin

la Anina 1586 853 v. Anina

Teregova Caraş-Severin

144 39 11 2

Tirol Caraş-Severin

897 654 222 120

Topleţ Caraş-Severin

125 38 15 15

Văliug Caraş-Severin

571 237 109 80

* Pentru anul 2002, datele nu sunt la nivel de localitate, ci la nivel de unitate administrativã(municipiu, oraº, comunã).

Corelând datele recensãmintelor din anii 1930, 1966, 1992 ºi 2002 cu informaþiile desprenumãrul victimelor deportãrilor din actualul judeþ Caraº-Severin, deducem dimensiunile drameitrãite de minoritatea germanã din acest areal geografic în anii 1945-1950. Desigur, cifrele diferã, înfuncþie de sursele informãrilor, presupunându-se cã numãrul victimelor ar fi mult mai mare105:

Numãrul victimelor deportate din judeþul Caraº-Severin

105 Banater Berglanddeutsche, München-Viena, anul 22, nr. 126, ianuarie-februarie, (2006), 7.

Localitatea natală

Morţi pe drum spre locul deportării

Morţi în drum spre casă

Morţi după întoarcere

Total

Reşiţa 222 16 222 460 Gărâna 34 - - 34

Steierdorf-Anina

33 - 1 34

Brebu Nou 26 1 5 32 Caransebeş 30 - 2 32 Oţelu Roşu 26 2 - 28

Văliug 22 - - 22 Tirol 13 - - 13

Oraviţa 12 - 1 13 Secul 10 - 2 12

330

ANALELE BANATULUI, SN., ARHEOLOGIE - ISTORIE, XVI, 2008

Bocşa Montană 7 1 1 9 Găvojdia 7 - - 7

Sasca 6 - 1 7 Ocna de Fier 5 - - 5

Brezon 5 - - 5 Nădrag 4 1 - 5

Sadova Veche 4 - - 4 Doman 3 - 1 4

Bozovici 2 - - 2 Lindenfeld 2 - - 2

Rusca Montană 2 - - 2 Fizeş 1 - - 1 Făget 1 - - 1

Dognecea 1 - - 1 Lupac 1 - - 1

Total Banatul Montan

479 21 236 736

Măureni 62 3 1 66 Total Caraş-

Severin 541 24 237 802

Din cei 7.000 de etnici germani deportaþi înU.R.S.S., la începutul anului 2006, în judeþulCaraº-Severin mai trãiau doar 240. Iatã cerelateazã Ana Scholtz, deportatã în perioada1945-1949: “Îmi amintesc pânã ºi ziua în carene-au luat. Era o zi foarte geroasã, de 16ianuarie. Ne-au adunat în faþa clãdirii unde înprezent este Cinematograful Cultural (din Reºiþa– n.n.). Eram aproape un copil, aveam doar 19ani. În urmã a trebuit sã o las pe mama singurã,fãrã nici un ajutor. Drumul pânã acolo l-amparcurs în vagoane neîncãlzite, fãrã condiþiiminime de igienã. În Ilionovka, localitatea undem-au deportat, viaþa era durã. Abia aveam cemânca. În cei cinci ani pe care i-am petrecutdeparte de casã am muncit în construcþii, muncãgrea pentru o femeie”106.

Efectele deportãrii germanilor din Banatulmontan asupra industriei locale sunt descrise înnota telefonicã a Prefecturii judeþului Caraºcãtre Preºedinþia Consiliului de Miniºtri din 21ianuarie 1945: “Uzinele U.D.R. din Reºiþa ºiAnina se gãsesc în agonie: muncitorii germaniau fost ridicaþi pentru deportare, lucrãrile impor-tante din uzine au încetat, toate articolelealimentare de primã necesitate ºi bunurile adusedin Transnistria sunt în curs de ridicare,

lãsându-se efectivul Uzinelor în situaþia dealimentare foarte dificilã… Rugãm daþi dis-poziþii imediate pentru trimiterea – în teren – aunei delegaþii internaþionale de control pentruconstatarea situaþiei ºi luarea de mãsuri imediatepentru completarea golurilor de toate categoriileºi pentru completarea articolelor de alimentaþienecesare în locul celor ce se ridicã; astfel,lucrãrile de satisfacere a comenzilor pentruarmata aliatã sovieticã ºi alte lucrãri nu se potefectua, iar comoara industrialã U.D.R. (românãºi interaliatã), în mod fatal, se distruge”107.

Meritã menþionat ºi numãrul supravie-þuitorilor acþiunii de deportare din diferitelocalitãþi de pe cuprinsul actualului judeþ Caraº-Severin, aºa cum rezultã din datele strânse deForumul Democrat German, dupã anul 1989:Bocºa (Bokschan) – 64 deportaþi (1994), 30deportaþi (1999), 25 deportaþi (2002); Caran-sebeº (Karansebesch) – 103 deportaþi (1994), 41deportaþi (1999), 35 deportaþi (2002); Dognecea(Dognatschka) – 15 deportaþi (1990); 12deportaþi (1999); 12 deportaþi (2002); Mãureni(Moritzfeld) – 13 deportaþi (1994), 6 deportaþi(1999), 6 deportaþi (2002); Oraviþa (Orawitza) –6 deportaþi (2002); Oþelu Roºu (Ferdinandsberg)– 49 deportaþi (1990), 23 deportaþi (1999), 12

106 Timpul, Reºiþa, anul XVII, nr. 4602 (016), vineri, 20ianuarie, (2006), 3.

107 DJCSAN, fond Prefectura judeþului Caraº –Administraþia judeþului (1926-1949), d. 36/1945, f. 8.

331

deportaþi (2002); Reºiþa (Reschitza) – 286deportaþi (1994), 200 deportaþi (1999), 147deportaþi (2002); Rusca Montanã (Russberg) –16 deportaþi, dintre care 9 în Rusca Montanã ºi 7în Ruschiþa (1990), 6 deportaþi, dintre care 4 înRusca Montanã ºi 2 în Ruschiþa (1999);Steierdorf/ Anina – 39 deportaþi (1999), 27deportaþi (2002) º.a.m.d.108.

Germanii, colonizaþi în mare parte în sec. alXVIII-lea, cu un aport economic evident înprivinþa regularizãrii râurilor, impactului asupraagriculturii (ferme-model), mineritului, side-rurgiei, etc., au fost consideraþi – mult timp – unfactor de stabilitate în Banat, ºi datoritã spi-ritului de toleranþã evidenþiat în raporturile cucelelalte etnii din zonã. Deºi au devenitprincipala minoritate a provinciei la sfârºitulsecolului al XIX-lea, nu a fost consemnatã omajoritate absolutã a germanilor în nici uncomitat bãnãþean. Susþinãtori ai Marii Uniri,ºvabii bãnãþeni vor fi influenþaþi, tot mai mult,de miºcarea naþional-socialistã condusã de FritzFabritius, începând din anii ’30 ai secolului XX.Integrarea lor, în mare parte, în Grupul EtnicGerman, recrutarea – în masã – pentruorganizaþia Todt ºi pentru trupele SS, precum ºiadoptarea lozincii privind constituireaDONAULAND - ului, lansatã de cel de-alTreilea Reich, la care se adãugau o serie de alþifactori (pierderea rãzboiului de cãtre Germanianazistã, îndeplinirea prevederilor Convenþiei deArmistiþiu de cãtre guvernul român, ocupaþiamilitarã sovieticã, etc.) au determinat multiplemãsuri punitive la adresa ºvabilor bãnãþeni:arestarea ºi condamnarea unor membri marcanþiai G.E.G. – ului, disponibilizarea tuturor funcþi-onarilor din administraþia localã, rechiziþionareabunurilor imobile, a firmelor industriale ºicomerciale “inamice” (cu precãdere cele ger-mane), internarea în lagãre de muncã forþatã depe cuprinsul României, deportarea în UniuneaSovieticã. Ultima mãsurã amintitã a generat oagitaþie colectivã: etnicii germani au încercat sãpãrãseascã þara pe ascuns sau sã obþinã certi-ficate de naþionalitate (francezã, cehoslovacã,etc.), negându-ºi chiar originea etnicã, iarcolportajul a atins dimensiuni paroxistice.

ASPECTS CONCERNING THESITUATION OF THE GERMAN

MINORITIES FROM CARAS ANDSEVERIN DISTRICTS BETWEEN

1944-1948

Summary

The Germans were colonized in the XVIIIcentury and had an obvious economic advantagein agriculture, rivers regulation and mining, theywere long time considered a factor of stability inBanat, and because of their tolerance with theother populations. Though, they become themain minority of Banat, at the end of the XIXcentury, they were not seen as a majority in noplace of Banat. Schwaben, great supporters ofthe unification, they will be strongly influencedby the national-socialist movement lead by FritzFabritius, from the third decade of the XXcentury. Their integration in the German EthnicGroup, their incorporation for organising the SStroops and Todt, and adopting the mottoconcerning the founding of DONAULAND,launched by the Third Reich. A series of otherfactors were added, as: losing the war by theNazi Germany, fulfilling the conditions of theConvention of Armistice by the Romaniangovernment, the soviet occupation, etc. Thesefactors have determined multiple measurementsof punishment for the Schwaben in Banat:arresting and condemning some well-knownmembers of GEG, eliminating all the workersfrom the local administration, taking by force allthe immobile goods, industrial factories of the“enemy”, especially German, putting in prisonsfor forced work from Romania, deportation inthe Soviet Union. The last one determined acollective revolt: the Germans tried to leave thecountry without notice or to obtain documentswhich would certify their French orCzechoslovakian nationality, even denying theirethnic origins.

108 Erwin Josef Þigla (coord.), op. cit., 80-85, 88, 90-91, 93.