12
Aspecte privind raportul dintre acțiunea civilă și acțiunea penală în situația în care fapta ilicită constituie și infracțiune

Aspecte privind raportul dintre acțiunea civilă și ... Mangu RAPORTUL DINTRE... · • Decizie de îndrumare a Tribunalului Suprem, nr. 1/1968: infracțiunile de pericol nu sunt

  • Upload
    others

  • View
    16

  • Download
    0

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Aspecte privind raportul dintre acțiunea civilă și ... Mangu RAPORTUL DINTRE... · • Decizie de îndrumare a Tribunalului Suprem, nr. 1/1968: infracțiunile de pericol nu sunt

Aspecte privind raportul dintre acțiunea civilă și acțiunea penală

în situația în care fapta ilicită constituie și infracțiune

Page 2: Aspecte privind raportul dintre acțiunea civilă și ... Mangu RAPORTUL DINTRE... · • Decizie de îndrumare a Tribunalului Suprem, nr. 1/1968: infracțiunile de pericol nu sunt

02.03.2016 2

PREMISĂ

Problema cumulului răspunderii civile cu răspunderea penală apare în acele situații în care fapta ilicită civilă constituie, concomitent, și infracțiune. Este cazul acelor fapte penale prin care se cauzează un prejudiciu victimei.

PRINCIPIUL (art. 27, alin. 1 C. pr. pen.): DREPTUL DE OPȚIUNE AL VICTIMEI

EXCEPȚII: 1. Când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă

și nu are reprezentant legal, procurorul trebuie să promoveze acțiunea civilă, în numele acesteia, în cadrul procesului penal (art. 19, alin. 3 C. pr. pen.);

2. Dacă dreptul la repararea prejudiciului a fost transmis pe cale convențională unei alte persoane, aceasta nu poate exercita acțiunea civilă în cadrul procesului penal (art. 20, alin. 7 C. pr. pen.).

Promovarea acțiunii civile la instanța civilă Promovarea acțiunii civile în procesul penal

Page 3: Aspecte privind raportul dintre acțiunea civilă și ... Mangu RAPORTUL DINTRE... · • Decizie de îndrumare a Tribunalului Suprem, nr. 1/1968: infracțiunile de pericol nu sunt

02.03.2016 3

PRINCIPIUL (art. 27, alin. 1 C. pr. pen.): electa una via non datur recursus ad alteram.

EXCEPȚII: 1. cazul în care fusese pusă în mișcare acțiunea civilă în cadrul procesului penal, iar, ulterior, intervenind

o cauză de suspendare a urmăririi penale sau a judecății penale, se redeschide posibilitatea pentru titularii acțiunii de a introduce acțiune în fața instanței civile (conform art. 27, al. 3 C. pr. pen.); în cazul în care procesul penal se reia, acțiunea civilă introdusă la instanța civilă se suspendă, după punerea în mișcare a acțiunii penale sau după reluarea procesului penal și până la rezolvarea în primă instanță a cauzei penale, dar nu mai mult de un an;

2. situația inversă, a părăsirii instanței civile, în care, după alegerea acesteia, dar înainte de pronunțarea unei hotărâri, chiar nedefinitive, a avut loc punerea în mișcare a acțiunii penale sau reluarea procesului penal, după suspendare (conform art. 27, al. 4 C. pr. pen.).

Page 4: Aspecte privind raportul dintre acțiunea civilă și ... Mangu RAPORTUL DINTRE... · • Decizie de îndrumare a Tribunalului Suprem, nr. 1/1968: infracțiunile de pericol nu sunt

02.03.2016 4

Promovarea acțiunii civile la instanța civilă Reclamantul nu părăsește instanța civilă după punerea în mișcare a acțiunii penale sau după reluarea procesului penal, pentru a se constitui parte civilă în cadrul acestuia, existând, așadar, în paralel, atât un proces penal (în care lipsește acțiunea civilă), cât și un proces civil având ca obiect aceeași faptă ilicită.

PRINCIPIUL (art. 27, alin. 7 C. pr. pen.): PENALUL ȚINE ÎN LOC CIVILUL

Judecata în faţa instanţei civile se suspendă după punerea în mişcare a acţiunii penale şi până la rezolvarea în primă instanţă a cauzei penale, dar nu mai mult de un an; cauza de suspendare este una obligatorie, instanța civilă fiind ținută să constate existența acesteia și să dispună suspendarea procesului, fără a putea să aprecieze oportunitatea acesteia; procesul civil își urmărește cursul, independent de cauza penală, atât înainte de momentul punerii în mișcare a acțiunii penale, cât și ulterior acestui moment, când survine oricare dintre cele două situații menționate de text, respectiv fie este soluționată, în prima instanță, cauza penală, fie a trecut o perioadă de un an de la suspendare.

Page 5: Aspecte privind raportul dintre acțiunea civilă și ... Mangu RAPORTUL DINTRE... · • Decizie de îndrumare a Tribunalului Suprem, nr. 1/1968: infracțiunile de pericol nu sunt

02.03.2016 5

• Competența instanței civile este guvernată de regulile C. pr. civ., din punct de vedere funcțional, teritorial și material;

• Judecata în fața instanței civile se desfășoară, în integralitate, potrivit regulilor de procedură civilă; • Potrivit art. 1365 C. civ., instanța civilă nu este legată de dispozițiile legii penale … în ceea ce privește existența

prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite

instanța civilă sesizată cu soluționarea unei cereri în despăgubire pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, chiar dacă aceasta este, concomitent, și infracțiune, va judeca în concret asupra noțiunilor de „prejudiciu” și de „vinovăție” utilizând în exclusivitate principiile și regulile din materia răspunderii civile delictuale, fără a se raporta câtuși de puțin la cele din materia penală. Astfel, pentru categoria juridică a „vinovăției”, va aplica dispozițiile art. 1357 alin. 2, respectiv ale art. 1358 Cod civil, iar pentru cea a „prejudiciului”, cele ale art. 1381 – 1393 din același act normativ, toate, dispoziții cu caracter general în materie, cu rol de drept comun în întreaga materie a răspunderii civile delictuale.

• hotărârea definitivă a instanţei civile prin care a fost soluţionată acţiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în faţa organelor judiciare penale cu privire la existenţa faptei penale, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia (art. 28, alin. 2 C. pr. pen.);

• intepretând per a contrario textul alin. 2 al art. 28 C. pr. pen., hotărârea civilă definitivă prin care a fost soluționată cererea în repararea prejudiciului a victimei ori, după caz, a unei alte persoane îndreptățite la despăgubire are autoritate de lucru judecat în fața instanței penale în ceea ce privește acțiunea civilă cu care a fost sesizată, sub raportul elementelor vizând existența prejudiciului, a cuantumului acestuia și a modalității de reparare.

Page 6: Aspecte privind raportul dintre acțiunea civilă și ... Mangu RAPORTUL DINTRE... · • Decizie de îndrumare a Tribunalului Suprem, nr. 1/1968: infracțiunile de pericol nu sunt

02.03.2016 6

Promovarea acțiunii civile în cadrul procesului penal (fie direct, fie în urma părăsirii instanței civile inițial sesizate)

Condiții: 1. să existe o faptă prevăzută de legea penală, cu privire la care să fie începută urmărirea penală in personam și,

mai mult, să fie și pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului sau, după caz, a inculpaților, deoarece acțiunea civilă nu poate fi exercitată decât alăturat acțiunii penale;

2. fapta penală să fi cauzat un prejudiciu material sau moral celor care exercită acțiunea civilă, existând raport de cauzalitate între respectiva faptă și prejudiciul invocat;

3. prejudiciul să fie cert, determinat sau determinabil și nereparat. Subiecți Activi: persoana vătămată sau succesorii acesteia (art. 19, alin. 2 C. pr. pen.); • RIL nr. 2/2010: în cazul infracțiunilor prevăzute de Codul silvic, prin care se aduce atingere fondului forestier

proprietate privată a persoanei fizice sau a persoanei juridice, calitatea de parte vătămată ori de parte civilă o pot avea atât ocolul silvic, ca reprezentant al statului, cât și proprietarul fondului forestier, cu excepția situației în care acesta din urmă este subiect activ al infracțiunii;

Pasivi: persoanele responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale: inculpatul și, după caz, partea responsabilă civilmente (art. 19, alin. 1 și 2 C. pr. pen.). • RIL nr. 1/2016: în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudiciile produse prin accidente de

vehicule, societatea de asigurare are calitatea de parte responsabilă civilmente și are obligația de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracțiune, în limitele stabilite în contractul de asigurare și prin dispozițiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă (modifică RIL nr. 1/2005: societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă).

Page 7: Aspecte privind raportul dintre acțiunea civilă și ... Mangu RAPORTUL DINTRE... · • Decizie de îndrumare a Tribunalului Suprem, nr. 1/1968: infracțiunile de pericol nu sunt

02.03.2016 7

RIL nr. 3/2010: în procesul penal, Fondul de protecție a victimelor străzii are calitatea de parte responsabilă civilmente și poate fi obligat singur, iar nu în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile către persoanele păgubite prin accidente de vehicule neasigurate; după plata acestora, Fondul se va subroga în drepturile persoanelor prejudiciate, îndreptându-se împotriva inculpatului, autor al accidentului, pentru recuperarea despăgubirilor achitate. Obiect și reguli Tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale (art. 19, alin. 1 și alin. 3 C. pr. pen.), potrivit dispozițiilor de drept comun din materia răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie sau pentru fapta altuia (art. 1357 – 1374 C. civ.), iar repararea prejudiciului material sau moral cauzat prin infracțiune se face, potrivit alin. 5 al art. 19 C. pr. pen., după aceleași reguli, instituite în cuprinsul reglementării referitoare la răspunderea civilă delictuală din Codul civil (art. 1381 – 1393). Termen Constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătorești (art. 20, alin. 1 C. pr. pen.). Introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente poate avea loc până la începerea cercetării judecătorești (art. 21, alin. 1 C. pr. pen.); intervenția în cauză a părții responsabile civilmente poate avea loc până la terminarea cercetării judecătorești, la prima instanță de judecată (art. 21, alin. 3 C. pr. pen.) Timbraj Acțiunea civilă care are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului și a părții responsabile civilmente, exercitată la instanța penală sau la instanța civilă, este scutită de taxă de timbru (decizia ICCJ nr. 1827/2014).

Page 8: Aspecte privind raportul dintre acțiunea civilă și ... Mangu RAPORTUL DINTRE... · • Decizie de îndrumare a Tribunalului Suprem, nr. 1/1968: infracțiunile de pericol nu sunt

02.03.2016 8

Soluții Principiul: instanța penală se pronunță prin aceeași hotărâre atât asupra acțiunii penale, cât și a celei civile; când acțiunea civilă are ca obiect repararea prejudiciului material prin restituirea lucrului, iar aceasta este posibilă, instanța dispune ca lucrul să fie restituit părții civile; instanța, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunță cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris sau la restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii. • Decizie de îndrumare a Tribunalului Suprem, nr. 1/1968: infracțiunile de pericol nu sunt cauzatoare de prejudicii

prin ele însele și, ca atare, în cazul unor asemenea infracțiuni, instanța învestită cu judecarea acțiunii penalenu este competentă să judece și acțiunea civilă alăturată celei penale;

• RIL nr. 1/2004: instanța penală învestită cu judecare acțiunii penale în cazul infracțiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpă și de vătămare corporală din culpă săvârșite de un conducător auto, este învestită să judece acțiunea civilă alăturată celei penale prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, atât cu privire la pretențiile formulate în legătură cu decesul victimei sau cu vătămările corporale suferite, cât și cu privire la pretențiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiași fapte.

• RIL nr. 29/2008: instanța învestită cu judecarea acțiunii penale în cazul infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană fără a poseda permis de conducere nu va soluționa și acțiunea civilă exercitată de către proprietarul sau deținătorul autoturismului avariat sau distrus în timpul săvârșirii acestei infracțiuni, deoarece o astfel de infracțiune nu este cauzatoare de pagube materiale prin ea însăși, fiind necesar ca, cel care conduce în acest fel un vehicul, sa mai săvârșească cel puțin un act comisiv sau omisiv care să aibă ca urmare producerea unui prejudiciu;

Page 9: Aspecte privind raportul dintre acțiunea civilă și ... Mangu RAPORTUL DINTRE... · • Decizie de îndrumare a Tribunalului Suprem, nr. 1/1968: infracțiunile de pericol nu sunt

02.03.2016 9

• RIL nr. 43/2008: instanța penală învestită cu judecarea infracțiunilor prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, nu va soluționa acțiunea civilă alăturată acțiunii penale, urmând a pronunța respingerea ca inadmisibilă a acțiunii civile, deoarece, în asemenea cauze, pentru acoperirea prejudiciului suferit prin neexecutarea obligației asumate de către debitorul-inculpat prin contractul comercial încheiat, creditorii au la dispoziție acțiunea civilă separată, izvorâtă din contract, iar nu și acțiunea civilă întemeiată pe răspundere delictuală, care poate fi alăturată celei penale;

• RIL nr. 17/2015: în cauzele penale având ca obiect infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute în Legea nr. 241/2005, instanța, soluționând acțiunea civilă, dispune obligarea inculpatului condamnat pentru săvârșirea acestor infracțiuni la plata sumelor reprezentând obligația fiscală principală datorată și la plata sumelor reprezentând obligațiile fiscale accesorii datorate, în condițiile Codului de procedură fiscală;

• RIL nr. 23/2015: în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 50, alin. 3 din Legea nr. 136/1995, dreptul la despăgubiri recunoscut soțului (soției) sau persoanelor care se află în întreținerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului, privește doar vătămările lor corporale, ca victime directe ale evenimentului rutier;

• Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, decizia nr. 348/2011; Tribunalul Buzău, sentința nr. 41/10 martie 2011; ICCJ, decizie din 5 aprilie 2012: acordarea daunelor morale unei persoane juridice;

• Curtea de Apel Brașov, decizia penală nr. 643/3.09.2008: în calea de atac a recursului, nu îi este permis instanței de recurs să cenzureze decizia penală atacată sub aspectul întinderii despăgubirilor la care a fost obligat inculpatul.

• Problemă: cumulul calităților de inculpat și de persoană responsabilă civilmente în cadrul aceluiași proces penal

Page 10: Aspecte privind raportul dintre acțiunea civilă și ... Mangu RAPORTUL DINTRE... · • Decizie de îndrumare a Tribunalului Suprem, nr. 1/1968: infracțiunile de pericol nu sunt

02.03.2016 10

• Excepții: 1. cazul în care disjunge acțiunea civilă, pentru: a evita depășirea termenului rezonabil de soluționare a acțiunii

penale, conform art. 26 C. pr. pen., ipoteză în care vor exista două hotărâri judecătorești, una vizând latura penală, iar cealaltă, latura civilă a cauzei, ambele fiind pronunțate de către instanța penală; a soluționa acțiunea civilă în care, după constituirea ca parte civilă, dreptul la repararea prejudiciului a fost transmis pe cale convențională (art. 20, alin. 7 C. pr. pen.);

• RIL nr. 17/2012: judecătorul care a soluționat cauza penală cu privire la unii dintre inculpați nu devine incompatibil să judece acțiunea penală și pe acea civilă cu privire la ceilalți inculpați, în ipoteza în care trimiterea în judecată a tuturor inculpaților s-a făcut prin același rechizitoriu, pentru infracțiuni între care există stare de conexitate sau indivizibilitate; judecătorul devine incompatibil doar dacă în considerentele hotărârii penale pronunțate și-a exprimat părerea cu privire la soluția ce ar putea fi dată în cauza disjunsă;

2. situații în care acțiunea civilă este lăsată nesoluționată – este vorba despre cazurile expres și limitativ enumerate de art. 25 alin. 5 și 6 C. pr. pen.; după caz: se reia judecata procesului civil, dacă acțiunea civilă a fost promovată mai întâi în fața instanței civile și a fost suspendată judecarea acesteia ori se promovează acțiunea civilă la instanța civilă pentru a obține repararea prejudiciului; instanța civilă se va putea pronunța doar cu privire la aspectele care nu privesc existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o, care intră în autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale definitive.

• Deciziile CC nr. 594/2015 și nr. 690/2015: prevederea legislativă privind lăsarea nesoluționată a acțiunii civile în cadrul procesului penal în cazul achitării inculpatului este constituțională.

Page 11: Aspecte privind raportul dintre acțiunea civilă și ... Mangu RAPORTUL DINTRE... · • Decizie de îndrumare a Tribunalului Suprem, nr. 1/1968: infracțiunile de pericol nu sunt

02.03.2016 11

Principiu: cel îndrituit la despăgubire nu poate promova, concomitent, acțiunea civilă atât în fața instanței civile, cât și în a celei penale, cu scopul și cu rezultatul de a obține o dublă despăgubire sau o despăgubire mai avantajoasă pentru prejudiciul suferit de pe urma infracțiunii. Excepții (enumerate expres și limitativ de art. 27 C. pr. pen., când se permite cumularea acțiunii civile exercitate în procesul penal cu acțiunea civilă separată, cumulul fiind unul succesiv și nu concomitent): • în cazul în care acţiunea civilă a fost exercitată de procuror, dacă se constată din

probe noi că prejudiciul nu a fost integral acoperit prin hotărârea definitivă a instanţei penale, diferenţa poate fi cerută pe calea unei acţiuni la instanţa civilă (alin. 5);

• persoana vătămată sau succesorii acesteia pot introduce acţiune la instanţa civilă, pentru repararea prejudiciului născut ori descoperit după constituirea ca parte civilă (alin. 6).

Page 12: Aspecte privind raportul dintre acțiunea civilă și ... Mangu RAPORTUL DINTRE... · • Decizie de îndrumare a Tribunalului Suprem, nr. 1/1968: infracțiunile de pericol nu sunt

02.03.2016 12

Autoritatea hotărârii penale în procesul civil 1. Hotărârea definitivă de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei,

pronunțată de către instanța de drept penal, are, în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă în despăgubire, autoritate de lucru judecat (atât sub forma pozitivă a acesteia, cât și sub aceea negativă) cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o (art. 28 alin. 1, teza I C. pr. pen.); explicație: potrivit art. 396 al. 2 - 4 C. pr. pen., la pronunțarea oricăreia dintre soluțiile menționate, instanța penală este obligată să constate, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat; în sfera autorității de lucru judecat nu mai intră și elementul vinovăției inculpatului, care urmează a fi apreciat de către instanța civilă, conform normelor de drept civil; instanța civilă mai poate judeca neîngrădit cu privire la două aspecte:

i) existența și forma vinovăției și ii) existența și întinderea prejudiciului, însă numai în limitele impuse de dispozițiile alin. 5 și 6 ale art. 27 C. pr. pen. 2. Hotărârea penală definitivă de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal, conform art. 28, al. 1

teza a II-a C. pr. pen., nu are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile în ceea ce privește existența prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite, norma penală fiind concordantă dispozițiilor art. 1365 C. Civ., ceea ce înseamnă că, doar relativ la aceste aspecte, instanța civilă poate aprecia neîngrădit. Per a contrario, vor intra în sfera autorității de lucru judecat aspectele stabilite de către instanța penală, în hotărârea de achitare sau de încetare a procesului penal, cu privire la existența faptei și la persoana care a săvârșit-o, astfel cum reiese, de altfel, și din interpretarea tezei I a art. 28 al. 1 C. pr. pen.