Click here to load reader

Aspecte privind raportul dintre acțiunea civilă și ... Mangu RAPORTUL DINTRE... · PDF file• Decizie de îndrumare a Tribunalului Suprem, nr. 1/1968: infracțiunile de pericol

  • View
    1

  • Download
    0

Embed Size (px)

Text of Aspecte privind raportul dintre acțiunea civilă și ... Mangu RAPORTUL DINTRE... · PDF...

  • Aspecte privind raportul dintre acțiunea civilă și acțiunea penală

    în situația în care fapta ilicită constituie și infracțiune

  • 02.03.2016 2

    PREMISĂ

    Problema cumulului răspunderii civile cu răspunderea penală apare în acele situații în care fapta ilicită civilă constituie, concomitent, și infracțiune. Este cazul acelor fapte penale prin care se cauzează un prejudiciu victimei.

    PRINCIPIUL (art. 27, alin. 1 C. pr. pen.): DREPTUL DE OPȚIUNE AL VICTIMEI

    EXCEPȚII: 1. Când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă

    și nu are reprezentant legal, procurorul trebuie să promoveze acțiunea civilă, în numele acesteia, în cadrul procesului penal (art. 19, alin. 3 C. pr. pen.);

    2. Dacă dreptul la repararea prejudiciului a fost transmis pe cale convențională unei alte persoane, aceasta nu poate exercita acțiunea civilă în cadrul procesului penal (art. 20, alin. 7 C. pr. pen.).

    Promovarea acțiunii civile la instanța civilă Promovarea acțiunii civile în procesul penal

  • 02.03.2016 3

    PRINCIPIUL (art. 27, alin. 1 C. pr. pen.): electa una via non datur recursus ad alteram.

    EXCEPȚII: 1. cazul în care fusese pusă în mișcare acțiunea civilă în cadrul procesului penal, iar, ulterior, intervenind

    o cauză de suspendare a urmăririi penale sau a judecății penale, se redeschide posibilitatea pentru titularii acțiunii de a introduce acțiune în fața instanței civile (conform art. 27, al. 3 C. pr. pen.); în cazul în care procesul penal se reia, acțiunea civilă introdusă la instanța civilă se suspendă, după punerea în mișcare a acțiunii penale sau după reluarea procesului penal și până la rezolvarea în primă instanță a cauzei penale, dar nu mai mult de un an;

    2. situația inversă, a părăsirii instanței civile, în care, după alegerea acesteia, dar înainte de pronunțarea unei hotărâri, chiar nedefinitive, a avut loc punerea în mișcare a acțiunii penale sau reluarea procesului penal, după suspendare (conform art. 27, al. 4 C. pr. pen.).

  • 02.03.2016 4

    Promovarea acțiunii civile la instanța civilă Reclamantul nu părăsește instanța civilă după punerea în mișcare a acțiunii penale sau după reluarea procesului penal, pentru a se constitui parte civilă în cadrul acestuia, existând, așadar, în paralel, atât un proces penal (în care lipsește acțiunea civilă), cât și un proces civil având ca obiect aceeași faptă ilicită.

    PRINCIPIUL (art. 27, alin. 7 C. pr. pen.): PENALUL ȚINE ÎN LOC CIVILUL

    Judecata în faţa instanţei civile se suspendă după punerea în mişcare a acţiunii penale şi până la rezolvarea în primă instanţă a cauzei penale, dar nu mai mult de un an; cauza de suspendare este una obligatorie, instanța civilă fiind ținută să constate existența acesteia și să dispună suspendarea procesului, fără a putea să aprecieze oportunitatea acesteia; procesul civil își urmărește cursul, independent de cauza penală, atât înainte de momentul punerii în mișcare a acțiunii penale, cât și ulterior acestui moment, când survine oricare dintre cele două situații menționate de text, respectiv fie este soluționată, în prima instanță, cauza penală, fie a trecut o perioadă de un an de la suspendare.

  • 02.03.2016 5

    • Competența instanței civile este guvernată de regulile C. pr. civ., din punct de vedere funcțional, teritorial și material;

    • Judecata în fața instanței civile se desfășoară, în integralitate, potrivit regulilor de procedură civilă; • Potrivit art. 1365 C. civ., instanța civilă nu este legată de dispozițiile legii penale … în ceea ce privește existența

    prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite

    instanța civilă sesizată cu soluționarea unei cereri în despăgubire pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, chiar dacă aceasta este, concomitent, și infracțiune, va judeca în concret asupra noțiunilor de „prejudiciu” și de „vinovăție” utilizând în exclusivitate principiile și regulile din materia răspunderii civile delictuale, fără a se raporta câtuși de puțin la cele din materia penală. Astfel, pentru categoria juridică a „vinovăției”, va aplica dispozițiile art. 1357 alin. 2, respectiv ale art. 1358 Cod civil, iar pentru cea a „prejudiciului”, cele ale art. 1381 – 1393 din același act normativ, toate, dispoziții cu caracter general în materie, cu rol de drept comun în întreaga materie a răspunderii civile delictuale.

    • hotărârea definitivă a instanţei civile prin care a fost soluţionată acţiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în faţa organelor judiciare penale cu privire la existenţa faptei penale, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia (art. 28, alin. 2 C. pr. pen.);

    • intepretând per a contrario textul alin. 2 al art. 28 C. pr. pen., hotărârea civilă definitivă prin care a fost soluționată cererea în repararea prejudiciului a victimei ori, după caz, a unei alte persoane îndreptățite la despăgubire are autoritate de lucru judecat în fața instanței penale în ceea ce privește acțiunea civilă cu care a fost sesizată, sub raportul elementelor vizând existența prejudiciului, a cuantumului acestuia și a modalității de reparare.

  • 02.03.2016 6

    Promovarea acțiunii civile în cadrul procesului penal (fie direct, fie în urma părăsirii instanței civile inițial sesizate)

    Condiții: 1. să existe o faptă prevăzută de legea penală, cu privire la care să fie începută urmărirea penală in personam și,

    mai mult, să fie și pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului sau, după caz, a inculpaților, deoarece acțiunea civilă nu poate fi exercitată decât alăturat acțiunii penale;

    2. fapta penală să fi cauzat un prejudiciu material sau moral celor care exercită acțiunea civilă, existând raport de cauzalitate între respectiva faptă și prejudiciul invocat;

    3. prejudiciul să fie cert, determinat sau determinabil și nereparat. Subiecți Activi: persoana vătămată sau succesorii acesteia (art. 19, alin. 2 C. pr. pen.); • RIL nr. 2/2010: în cazul infracțiunilor prevăzute de Codul silvic, prin care se aduce atingere fondului forestier

    proprietate privată a persoanei fizice sau a persoanei juridice, calitatea de parte vătămată ori de parte civilă o pot avea atât ocolul silvic, ca reprezentant al statului, cât și proprietarul fondului forestier, cu excepția situației în care acesta din urmă este subiect activ al infracțiunii;

    Pasivi: persoanele responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale: inculpatul și, după caz, partea responsabilă civilmente (art. 19, alin. 1 și 2 C. pr. pen.). • RIL nr. 1/2016: în cazul asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru prejudiciile produse prin accidente de

    vehicule, societatea de asigurare are calitatea de parte responsabilă civilmente și are obligația de a repara singură prejudiciul cauzat prin infracțiune, în limitele stabilite în contractul de asigurare și prin dispozițiile legale privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă (modifică RIL nr. 1/2005: societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă).

  • 02.03.2016 7

    RIL nr. 3/2010: în procesul penal, Fondul de protecție a victimelor străzii are calitatea de parte responsabilă civilmente și poate fi obligat singur, iar nu în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile către persoanele păgubite prin accidente de vehicule neasigurate; după plata acestora, Fondul se va subroga în drepturile persoanelor prejudiciate, îndreptându-se împotriva inculpatului, autor al accidentului, pentru recuperarea despăgubirilor achitate. Obiect și reguli Tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale (art. 19, alin. 1 și alin. 3 C. pr. pen.), potrivit dispozițiilor de drept comun din materia răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie sau pentru fapta altuia (art. 1357 – 1374 C. civ.), iar repararea prejudiciului material sau moral cauzat prin infracțiune se face, potrivit alin. 5 al art. 19 C. pr. pen., după aceleași reguli, instituite în cuprinsul reglementării referitoare la răspunderea civilă delictuală din Codul civil (art. 1381 – 1393). Termen Constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătorești (art. 20, alin. 1 C. pr. pen.). Introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente poate avea loc până la începerea cercetării judecătorești (art. 21, alin. 1 C. pr. pen.); intervenția în cauză a părții responsabile civilmente poate avea loc până la terminarea cercetării judecătorești, la prima instanță de judecată (art. 21, alin. 3 C. pr. pen.) Timbraj Acțiunea civilă care are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului și a părții responsabile civilmente, exercitată la instanța penală sau la instanța civilă, este scutită de taxă de timbru (decizia ICCJ nr. 1827/2014).

  • 02.03.2016 8

    Soluții Principiul:

Search related