Aspecte Ale Vietii Cotidiene a Romanilor Din Mediu Urban(1960-1975)

LUCRARE DE LICENŢĂ

Aspecte ale vieţii cotidiene a românilor din

mediul urban

1960-1975

Aspecte din viaţa cotidiană a românilor. Mediul urban 1960-1975

CUPRINS

Introducere………………………………………………………………………..…....p.3

Capitolul I: Consecinţele instaurării regimului comunist asupra societăţii

româneşti..........................................................................................................................p.13

Capitolul II: Oraşul românesc şi consideraţii de ordin demografic (1960-1975)...........p.23

Capitolul III: Ocupaţii. Rolul statututului social….........................................................p.24

Capitolul IV Familia - ,,celula de bază a societăţi”.........................................................p.44

Capitolul V. Şcoala. Timp liber.......................................................................................p.63

Încheiere. ......................................................................................................................p.78

Bibliografie....................................................................................................................p.93

2


Introducere

Viaţa cotidiană se constituie ca un element important în ansamblul component al

unei societăţi contemporane, într-o vreme în care istoricul se simte dator şi doritor să

îmbrăţişeze ,,curgerea vieţii trecute sub tot felul de aspecte altele decăt cele politice prea

mult uzitate’’1. Astfel, această constatare necesită o abordare mai complexă datorită

vastităţii materialului care se referă la diferite aspecte ale vieţii cotidiene a românilor. A

lipsei unui material sintetizat, referitor la o societate văduvită până nu mult de posibilitatea

abordării unor probleme legate de viaţa individului, care nu putea fi prezentată altfel, decât

încadrată în tipologia impusă de partid. Datorită motivelor menţionate, la nivelul societăţii

româneşti, accentul s-a pus pe istoria politică în detrimentul celei sociale, deoarece istoricii

puteau, mai puţin aborda, anumite teme, fără a se încadra strict în şablonul impus de

ideologia oficială. Astfel că, datorită considerentelor amintite anterior cu referire la

societatea românească în special şi cu anumite aspecte identificabile la nivel est-european,

acest tip de investigaţie se face pe un teren puţin explorat.

În abordarea unor aspecte legate de viaţa privată -element component al vieţii cotidiene- se

remarcă lucrarea lui Georges Duby Istoria vieţii private2, dacă avem în vedere abordarea

problemei într-un context mai larg. Dacă avem în vedere însă, un caz particular, cum este

cel românesc, în abordarea vieţii cotidiene a românilor după primul război mondial

menţioanăm lucrarea istoricului Ioan Scurtu Viaţa cotidiană a românilor în perioada

interbelică3, care ne-a fost de un real folos în abordarea problematici vieţii cotidiene a

românilor şi în structurarea materialului.

Referindu-ne la o perioadă mai recentă din istoria românilor -perioada comunistă-

constatăm faptul că problematica vieţii cotidiene a fost subscrisă analizei societăţii în

ansamblul său, prin abordarea unor subiecte legate de diferite probleme particulare cum ar

fi cultura, educaţia, familia- cu referire în special la problema avorturilor- ş.a. Elementele

amintite anterior ne-au determinat să încercăm a înfăţişa un spaţiu al societăţii româneşti

contemporane prin tratarea temei Aspecte din viaţa cotidiană a românilor.Mediul urban

1960-1975. Lucrarea de faţă îşi propune să ofere o privire asupra vieţii de zi cu zi a

românului obişnuit într-o perioadă considerată de către contemporanii ei ca una de

revenire la normalitate şi de o oarecare bunăstare.

1 Ion Bulei, Conservatori şi conservatorism în România, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000, p.62 Georges Duby, Istoria vieţii private, Editura Meridiane, Bucureşti, 19943 Ioan Scurtu, Viaţa cotidiană a românilor în perioada interbelică,Editura RAO, Bucureşti, 2000

3


Această privire este limitată în timp la perioada 1960-1975, şi în spaţiu la mediul urban,

datorită dificultăţii abordării unei astfel de teme în ansamblul său, a complexităţii vieţii şi

a neputinţei de a o surprinde sub toate aspectele sale, de a o înfăţişa în cele mai mici

amănunte. Cu atât mai mult, cu cât analizăm o socitate în care statul exercita un control

strict al vieţii cetăţenilor săi, dar şi a diversităţii punctelor de vedere în istoriografie

referitoare la schimbările petrecute în societatea romănească între anii 1960-1975.

Menţionăm faptul că în abordarea problematicii vieţii cotidiene a românilor am

avut în vedere populaţia care locuia în mediul urban indiferent de naţionalitatea căreia

aparţinea, dorind a înţelege şi pe această cale viaţa românului obişnuit, firea lui, modul de

manifestare în societate. Astfel ,,pentru a cunoaşte firea românului, mentalitatea lui,

comportamentul lui social, individual, familia lui, tradiţiile, trebuie să-l [vedem] […]

acasă…între cărţile şi obiectele lui cu familia”1, în timpul liber, la muncă, deci în cadrul

societăţii, o societate care îi permite anumite forme de manifestare concomitent cu

interzicerea altora, tinzându-se şi pe această cale către formarea unui ,,om nou”, fără

conştiinţă de sine şi fără crediinţă în Dumnezeu2, ideal al oricărui stat de factură totalitară,

folosind în acest scop ca principal mijloc propaganda, în special pentru perioada de

început a instaurării regimurilor comuniste.3 Concluzionând cele prezentate ne dorim ca

prin tratarea acestei teme să contribuim la cunoaşterea unor probleme mai puţin abordate

din istoria României comuniste, care constituie unul din elementele de bază ale societăţi

româneşti. Anume educaţia individului, petrecerea timpului liber, actvitatea sa fizică sau

intelectuală, elemente care se desfăşoară în cadrul vieţii urbane, care se doreşte a devenii

principalul centru de desfăşurare a vieţii în perioada comunistă. Elementele amintite se

referă la omul simplu, pe care-l dorim prezentat într-o manieră demitizată de aula

bunăstării şi fericirii caracteristice ,,omului nou”, aşa cum apărea el în viziunea

comuniştilor.

1 Alexandru Paleologu, Stelian Tănase; op.cit.; p.502 Acest lucru se datorează noii mentalităţi pe care statul comunist dorea să o impună, mentalitate în care locul rezervat lui Dumnezeu în socitate este luat de doctrină, de ,,părinţii fondatori”,de conducători sau de Partid, în funcţie de perioada la care ne referim. Cf. Jean Francois Soluet Istoria comparată a statelor comuniste din 1945 până în zilele noastre-Iaşi: Polirom, 1998 p.54-553 Cf. Jean Francois Soluet, op. cit., p.51

4


*

* *

În abordarea acestei probleme foarte vaste am folosit în primul rând legislaţia

aferentă subiectelor tratate în capitolele lucrării precum şi Anuarele statistice ale R.P.R. şi

R.S.R., documente ale partidului comunist, presa, volume de memorii ale unor oamenii

politici ai vremii respective, precum şi cele ale unor oamenii de cultură, scriitori, acte

legislative, lucrări speciale şi lucrări generale care au abordat problema avută în vedere de

noi, totuşi neputând acoperi decât parţial gama vastă de informaţii necesare tratării unui

subiect atât de complex.

Anuarele statistice ale R.P.R şi apoi R.S.R. ne-au fost de folos pentru datele statistice

referitoare la populaţie, categorii sociale şi profesioanale, educaţie-cultură, folosindu-le ca

o susă de bază în tratarea vieţii cotidiene prin materialul găsit în ele. Aceste surse în

anumite privinţe trebuiesc privite cu circumspecţie mai ales atunci când se referă la

realizările sistemului.

Catherine Durandine profesor de limbă şi civilizaţie română la Institutul de limbi

şi civilizaţii orientale din Franţa1 doreşte să ofere publicului francez la momentul 1990

unele cunoştiinţe despre România şi sistemul comunist care apus stăpânire pe această ţără

începând cu sfârşitul războiului prin cartea Adevǎruri şi minciuni despre un rege

comunist. Cartea are ca obiectiv declarat ,,regăsirea duratei şi a climatului cultural, social

şi politic al unei epoci ce a permis apariţia şi instaurarea sistemului Ceuşescu”2, obiectiv

pe care autoarea îl relizează prin analiză tânărului activist al Partidului Comunist din

România Nicolae Ceauşescu, a vieţii din jurul acestuia, pentru ca mai apoi să fim martori

ascensiuni sale politice, culminând cu funcţia de secretar general al Partidului în 1965 şi

apoi cea de preşedinte al ţării în 1974, analiza urmând firul evenimentelor pănă în

decembrie 1989 când Nicolae Ceauşescu este arestat judecat, condamnat şi executat.

Analiza se face pe două planuri unul interior şi altul exterior. Cel interior se realizează

prin demitizarea conducătorului prin faptul că autoarea îl face ă gândească cu voce tare, ni

se explică motivaţia gândurilor şi acţiunilor sale, modul de percepere şi analiză a

evenimentelor de către Ceauşescu, iar cea de a doua se realizează prin prisma viziunii pe 1 Referirea se face la momentul 1992 2 Catherine Durandine Ceauşescu. adevăruri şi minciuni despre u rege comunist, [ bucureşti], Editura Nemo, 199- p.5

5


care autoarea o are asupra evenimentelor.

Michael Shafir Romania: politics economics and Society. Political stagnation and

stimulated change1 o carte scrisă de un român emigrat şi apărută în 1983. Se remarcă o

analiză critică şi pertinentă a evenimentelor care au avut loc în România comunistă, faptul

că pe lângă sursele Occidentale la nivelul anilor ’80 autorul a consultat documente

oficiale ale partidului şi presa din România acelor ani.

Paul Niculescu-Mizil O istorie trǎitǎ2 şi De la Comintern la comunism naţional3,

cărţi scrise de un fost activist de partid care a deţinut funcţia de ministru al economiei şi

care cunoştea foarte bine epoca pe care o studiem deoarece făcea parte din aparatul

superior deciziţional al PMR.

Tot pe aceaşi linie se înscrie şi Paul Sfetcu 13 ani în anticamera lui Dej4, carte

scrisă de un apropiat al lui Dej, acesta fiindui chiar şef de cabinet astfel că în analiza lui

tinde să-şi prezinte şeful într-o lumină favorabilă, în timp ce Ceauşescu nu beneficiază de

aceaişi analiză îngăduitoare.

Din lucrările generale folosite trebuie să remarcăm pe cea a lui Jean Francois

Soluet Istoria comparată a statelor comuniste din 1945 până în zilele noastre5 care este o

lucrare care se ocupă de istoria statelor comuniste , prezentată comparat penntru a arăta că

în genere caracteristicile sunt aceleaşi pentru statele comuniste.

Nicolae Steinhard Dumnezeu în care zici că nu crezi…6 este o carte compusă din

scrisorile trimise de Steinhard prietenului său de la Paris Virgil Ierunca , scrisori în care

autorul descria momente din viaţa lui, comenta cărţi pe care le-a primit de la prietenul său,

cărţi cumpărate din cumpărate de către el sau primate pe alte căi fiind menţionat într-o

scrisoare o rugăminte către prietenul său de a-i da adresa sa unor edituri din Franţă care

înţelesese el ar trimite cărţi celor din Europa de est pentru ale fii diminuat în acest sens

impozitul pe venit. Dar aspectul cultural imprimat de lectura acestor scrisori reise şi din

comentarea diferitelor evenimente culturale care au loc în România, cu referire în special

la Bucureşti

Viaţa cotidiană a românilor în perioada interbelică, a reprezentat un punct de

1 Michael Shafir România: politics, economics and Society. Political stagnation and stimulated change. London: Frances Printer, C 19852 Paul Niculescu-Mizil, O istorie trăită, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 19973 Paul Niculescu-Mizi, De la Comintern la communism naţional. Despre Consfătuirea Partidelor comuniste şi muncitoreşti. Moscova 1969, Ed. Evenimentul Românesc, Bucureşti 20014 Paul Sfetcu, 13 ani în anticamera lui Dej, Ed. Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 20005 Jean Francois Soluet, op.cit.6 Nicolae Steinhard, Dumnezeu în care zici că nu crezi….: Scrisori către Virgil Ierunca (1967-1983). Îngrijitor de ediţie Monica Manu Humanitas, Bucureşti, 2000.

6


referinţă în redactarea lucrării prin metodologia abordată în elaborarea şi redactarea

materialului necesar lucrării. Cartea este structurată pe mai multe capitole care reflectă în

urma lecturări lor ceea ce autorul a intenţionat, anume viaţa cotidiană a celor care trăiau în

România Mare.

Angela Banciu Istoria constituţională a României: deziderate naţional şi realităţi

sociale1 Cartea tratează istoria constituţională a României, prezentând şi schimbările

produse în societatea româneasca odată cu aceste constituţii. Perioada comunistă începe

cu constitutţia de la 1948, constituţie ce a reprezentat principalul instrument de realizarea

dicataturi statului în toate domeniile vieţi sociale şi de desfiinţare a socieăţi civile”2şi se

termină cu constituţia din 1965. Autoarea prezintă schimbările petrecute în societatea

românească pe parcursul perioadei de acţiune a celor trei constituţii realizând în acest fel

şi o trecere în revistă cu unele dezvoltări a problemelore social-politice cu care s-a

confruntat societatea românească pe parcursul acelor ani studiaţi de către noi în această

lucrare de licenţă.

Pe de altă parte acest subiect este prea vast pentru a fi putut consulta într-un timp

atât de scurt totalitatea surselor de documentare legate de această temă, aşa că eventualele

inarventenţe legate de respectatrea adevărului istoric şi de interpretarea informaţiilor

folosite sper ,să fie scuzabile şi iertate.

*

* *

Abordarea problemei se întinde pe parcursul a cinci capitole. Primul capitol

Consecinţele instaurării regimului comunist asupra societăţii româneşti îşi propune să

prezinte impactul instaurării acestui regim asupra societătii româneşti. Am avut în vedere,

mai multe aspecte, începând cu consecinţele politice datorate trecerii de la un sistem de

guvernare democratic la unul comunist. Acestă schimbare a fost impusă şi menţinută cu

ajutorul trupelor sovietice staţionate pe teritoriul României după al doilea război mondial,

fapt care a condus la instaurarea modelului politic de tip stalinist în societatea

românească. Modul de implementare a modelului politic determină şi modul de acţiune în

construirea unei noii economii. Astfel se trece de la oeconomie de tip capitalist

caracterizată printr-o piaţă deschisă la una de tip socialist în care statul a concentrat în 1 Angela Banciu Istoria constituţională a României: deziderate naţionale şi realiăţi sociale, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 20012 Angela Banciu, op.cit. p. 317-318

7


mîinile sale aproape întreaga proprietate. Astfel că dintr-o economie care se conducea

după legile cererii şi ofertei se ajunge la o economie centralizată şi dirijată. Următorul

domeniu abordat fiind cel al culturii prin analiza schimbărilor datorate impunerii valorilor

de tip sovietic, în paralel cu distrugerea celor autohtone. În ultima secţiune vom urmării

consecinţele sociale, plecând de la ascensiunea unei noi calase sociale-muncitorimea- şi

continuând cu schimbările datorate acesteia în ceea ce priveşte forţa de muncă, precum şi

mutaţiile datorate acestor schimbări şi a dorinţei comuniştilor de a reclădii din temelii

societatea românească.

Capitolul doi Oraşul românesc şi consideraţii de ordin demografic 1960-1975

are în vedere prezentarea cadrului în care se desfăsoară viaţă cotidiană a românilor, făcând

referire aici la oraşul românesc după cel de-al doilea război mondial, precum şi evoluţia

sa din punct de vedere teritorial şi uman. Analiza are la bază în principal datele statistice,

dar şi prezentarea unor caracteristici de ordin general referitor la rolul oraşului, la

puternicul proces de urbanizare şi chiar îndustrializare la care a fost supus, fapt care a

făcut ca mediul urban să devină principalul centru industrial al ţării în această perioadă

lucru care va avea şi consecinţele sale mai târziu vizualizate. Acest lucru reflectându-se în

importanţa acordată acestui spaţiu care devine principalul centru al activităţilor, contrar

tradiţiei româneşti care vedea satul ca un centru tradiţional. Nu am neglijat nici

prezentarea principalelor oraşe ale României perioada pe care o avem în discuţie. Un alt

aspect pe care îl vom aborda în acest prim capitol, este cel referitor la organizarea

administrativă a teritoriului României cu principalele reglementări şi schimbări, având în

vedere trecerea la începutul ‘50 de la organizarea tradiţională românească la cea pe

regiuni şi raioane, după model sovietic, precum şi revenirea la modelul anterior instaurării

regimului comunist la sfârşitul anilor ’60 în contextul distanţării de Moscova, a contestării

hegemoniei sale fără a contesta sistemul în sine, moment când se relatinizează şi numele

ţării (Romînia-România).

Consideraţiile de ordin demografic ale perioadei ocupă planul al doilea în cadrul primului

capitol, având în vedere prezentarea unor date care să încadreze România în Europa din

punct de vedere demografic( număr de populaţie, densitate a locuitorilor) constituind

astfel cadrul general extern al României la începutul anilor ’60. Următoarele date au în

vedere planul intern care din acest punct de vedere suferă schimbări majore faţă de

perioadă interbelică prin volumul migraţiei umane de la sat către oraş într-o societate

industrailizată. Astfel că, prezentarea situaţiei dermografice pe plan intern se face cu

referire la populaţia totală a României şi ponderea populaţiei urbane, a prezentării unei

8


radiografii a societăţii româneşti prin prisma gradului de locuire, a principalelor categorii

de vârstă, profesionale, a ponderii etniei române în populaţia totală, terminând în finalul

capitolului prin prezentarea unor tendinţe demografice.

În cadrul următorului capitol Ocupaţii. Statut social, ne ocupăm de

interdependenţa care exista între ocupaţie şi statut social într-o perioadă în care ocupaţia

mai mult decât educaţia făcea diferenţierea în societatea românească prin previlegiile

acordate unor categorii sociale fără a se ţine cont de educaţie1. Dar şi faptul că o funcţie

deţinută de o persoană în Partidul Comunist prevala ca statut social şi profesional faţă de

alte funcţii, dăndu-i persoanei respective autoritate prin puterea de decizie de care

dispunea2, ceea ce arăta că funcţia aceasta era una de suprastructură. Interdependenţa

dintre ocupaţie şi statut social trebuie relaţionată la ceea ce se întâmpla în societatea

românească, prezentând într-o primă parte a acestui capitol principalele ocupaţii şi

condiţiile de muncă. Aspectele menţionate determină un alt aspect anume cel legat de

venituri şi cheltuieli căutând a prezenta sursele principale de câştig ale cetăţenilor

României, valorile lor pe cât posibil precum şi o structură a cheltuielilor. Locuinţa şi

condiţiile de locuit sunt determinate de ocupaţii, de valorile câştigurilor precum şi de

politica statului în domeniul locuinţelor unde avem în vedere şi construcţia masivă de

locuinţe, realizându-se şi pe acestă cale o dependenţă a cetăţeanului faţă de stat

Capitolul patru, Familia, abordează probleme legate de cadrul general, căsătorie,

viaţa de cuplu, divorţ, precum şi referirii la politica pronatalistă a statului român-legislaţia

antiavort-. În prima parte a acestui capitol, prezentăm caracteristicile politicii familiale a

regimului comunist la modul general, precum şi aspecte caracteristice perioadei avute în

vedere de noi unde transformările impuse de regimul comunist nu puteau rămâne fără

consecinţe directe şi asupra vieţii de familie. Familia se vedea în acest fel deposedată de

valorile sale fundamentale3, fiind obligată să se supună constrângerilor şi conformismelor

impuse de statul comunist, dar şi presiunii constante care se exercita asupra ei. Dăm ca

exemplu impactul arestărilor, al naţionalizării, colectivizării, deportărilor şi a politicii de 1 Ne referim la faptul că principala categorie socială în societatea românească a devenit ,,clasa muncitoare” care beneficia de anumite avantaje, în acordarea cărora nu se ţinea cont neapărat de pregătirea educaţională cât de conformismul şi de dorinţa promovării unor noi valori sociale şi morale.2 Într-o relatare despre solicitarea lui Camil Petrescu de a-i-se ecraniza una din scrierile sale, secretarul de partid de la cinematografie îi refuză acest lucru sub motivaţia, că acum se luptă pentru pace iar autorul vorbea de război în opera sa: ,,Vedeţi-vă de treabă, tovarăşe! Noi luptăm acum pentru pace, noi nu vrem război !”aluzie evident la romanul Ultima noapte de dragoste întâia noapte de război.Cf. Eugenia Tudor Anton ,,Pagini de jurnal” în Viaţa românească Revistă editată de Uniunea Scriitorilor şi redacţia Publicaţiilor pentru Străinătate cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor. Redactor-şef Caius Traian Dragomir. Anul XCVII Octombrie-Noiembrie 2002. Nr.10-11 p.713 Dintre aceste valori amintim credinţa, dragostea partenerului de viată, siguranţa şi alinarea pe care un membru al familiei o putea găsii în interiorul acesteia

9


industrializare care acţionau asupra unuia sau mai multor membri din cadrul familiei

ducând nu de puţine ori la distrugerea acestora, făcând referire aici la represiune şi

impactul său asupra familiei, fapt care reprezintă o altă problemă abordată în cadrul

acestui subcapitol. Prin prezentarea acestor aspecte legate de politica familială şi de

represiunea statului asupra familiei-care se circumscrie politicii familiale- vom încerca a

înţelege prin referirea la unele aspecte generale sau particulare ce anume a generat această

politică din partea statului şi dacă perioada 1960-1975 aduce schimbării semnificative

legate de familie. După prezentarea unor caracteristici identificabile la nivelul sistemului

comunist din România şi a altora specifice, vom continua prin prezentarea unor aspecte

ale vieţii familiale- căsătorie, viaţă de cuplu, divorţ- care vin să arate cum trăia o familie

obişnuită în România acelor ani, timpul acordat diferitelor aspecte legate de viaţa de

cuplu, deci o îcercare de reconstituire a vieţii familiale pe care o avea cetăţeanul României

anilor ’60 şi a primei părţi din anii’70. Avortul necesită o tratare aparte datorită

complexităţii problemei şi a implicaţiilor sale, pe care îl abordăm pornind de la legislaţie

şi ajungând la femeia care trăia acele consecinţe, determinând-o, nu de puţine ori să

recurgă la avorturi ilegale1. Extinzând privirea la nivelul societăţii ne propunem să vedem

percepţia politicii legate de avort şi consecinţele sale raportate la nivelul societăţii per

ansamblu. Alimentaţie şi sănătate, sunt problemele abordate în partea a două a acestui

capitol. Mergând pe drumul constituirii noii societăţi ne propunem să surprindem şi

implicaţiile în sectorul alimentar care va fi unul dintre cele mai văduvite, dorind a vedea

dacă acest segment susţine sau nu percepţia contemporanilor, conform căreia, acestă

perioadă a fost una de bunăstare. Pe lângă prezentarea unor aspecte legate de produsele

alimentare ce se regăseau pe piaţa românească, se vor regăsii şi unele din preţurile

aferente acestora.

Cea de a doua parte a acestui capitol are în vedere problema sănătăţii şi a asistenţei

sociale, analizată prin prisma datelor statistice în principal dar şi a unor mărturii venite

din partea unor oameni care au trăit în perioada respectivă. Sistemul sanitar este surprins

prin analiza datelor statistice referitoare la numărul spitalelor, capacitatea acestora

reflectată prin numărul de paturi disponibile, precum şi a schimbărilor intervenite în

domeniul sanitar faţă de perioada interbelică. Vom încerca a surprinde pe cât posibil şi

1 De cele mai multe ori apelarea la avorturi ilegale se solda cu decesul prezumtivei mame, ne mai luând în seamă tarifele imense percepute de cadrele medicale pentru a determina avortul, care cum se stie era ilegal iar medicii ce îl provocau erau pasibili de închisoare. A sevedea şi capitolul 4 din prezenta lucrare unde este abordată tema avortului.

10


condiţia medicului în societate, modul cum era el sprijinit în acţiunile sale.

Ultimul capitol Şcoală. Timp liber are în vedere prezentarea vieţii culturale a

elementelor ce ţin de educaţie într-o perioadă de relativă deschidere către valorile

culturale abandonate până atunci, precum şi modalităţi de petrecere a timpuli liber. În

prima parte se urmăreşte pe de o parte prezentarea unor caracteristici de ordin general în

prvinţă culturii şi a sistemului educaţional din România anilor ’60 şi cea a primei părţi a

deceniului 8 al secolului XX. Referirile la perioada anterioară, cea a ,,obsedantului

deceniu”1 au în vedere înţelegerea climatul cultural şi educaţional al perioadei avute în

discuţie. Educaţia reprezintă prima parte a tandemului educaţie-cultură care se va

desfăşura prin referirile ei la o perioadă care aduce unele schimbări dorite de mult de către

societatea românească. Dar scopul este prezentarea sistemului educaţional şi mai ales

implicaţiile lui la nivelul societăţii, modul cum acest domeniu se reflectă în viaţa de zi cu

zi a românului. Ce pondere ocupa educaţia în perioada anilor ’60 în societate? Ce

importanţă i-se acorda de către stat ? sunt problemele care jalonează analiza noastră.

Pentru a vedea importanţa acordată de stat sistemului educaţional am apelat în principal la

datele satistice care ne permit a realiza o analiză comparativă cu perioada anterioră,

perioadă luată ca referinţă în unele analize de însăşi oficialităţi. Datele statistice oferindu-

ne un punct de vedere asupra problemei prin datele referitoare la numărul de şcoli,

facultăţi, sau alte institutţii şcolare. Numărul de elevi, studenţi, cadre didactice reprezintă

o altă categorie de date care ne permit înţelegerea ponderii cetăţenilor cu carte.

În cadrul subcapitolului rezervat culturii ne ocupăm de statutul în societate al artistului şi

al omului de cultură în general, de literatură, cu prezentarea principalele creaţii literare, a

scriitorilor, relaţia lor cu societatea care le permitea abordarea unor teme legate de viaţa

colectivităţii, urmând ca lucrările rezultate să corespundă prin forma şi conţinutul lor,

valorilor propagate de statul comunist, urmând prezentarea unor aspecte legate de artele

plastice în România. Vorbind despre artist şi omul de cultură avem în vedere condiţia lui,

viaţa lui în general, poziţial lui în societate, pentru ca literatura urmând a se referii la

realizările acestui om de cultură, prin prezentarea curentelor literare ,a producţiilor

literare, prezentate şi ele la rândul lor în funcţie de curentul în care se încadrează.

Ultimul subcapitol, abordează Timp liber prin prezentarea formelor de petrecere a

acestuia, precum şi a importanţei acordate de contemporani acestui segment al vieţii

cotidiene. Concediile reprezentând momentul în care oamenii îşi permiteau să depăşească

1 ,,Obsedantul deceniu” este un termen generic dat de cercetători pentru a caracteriza din punct de vedere cultural, în special literar perioada anilor ’50 din România

11


cadrul strâmt al oraşului deci un fel de evadare din captivitatea cotidiană în care omul

simplu era prins din nevoia asigurării celor necesare existenţei, astfel că vom aborda

problema concediilor, a turismului sindical la modă în acea perioadă1. Divertismentul este

strâns legat de petrecerea timpului liber, uneori chiar confundându-se cu acesta. Printre

modalităţile de petrecere a timpului liber se regăsesc orele petrecute în faţa televizorului,

cele alocate citirii unor reviste umoristice, dar şi participarea la diferite concerte de

muzică clasică sau muzică pop, dance, rock.

Încheierea lucrării are două părţi. Prima parte are în vedere prezentarea pe scurt a

transformărilor care au loc în cadrul perioadei 1960-1975 şi modul cum acestea au afectat

viaţa cotidiană a românului care trăia în mediul urban. Viaţa cotidiană a românului

necesită şi unele concluzii care se impun a fii trase în urma abordării subiectului şi a

parcurgerii bibliografiei menţionate.

1Turismul sindical fiind şi o caracteristică a sistemului prin faptul că de aceste facilităţi beneficiau muncitorii, având şi un scop subsidiar celui de petrecere a timpului liber anume acela al refacerii forţei de muncă.

12


Capitolul I

Consecinţele instaurării regimului comunist asupra

societăţii româneşti.

România cunoaşte în anii ’40 o perioadă de metamorfoză, trecând în doar câţiva

ani de la un sistem democratic la forme de conducere autoritare, prin impunerea unui

sistem politic total străin de tradiţiile româneşti. Noul regim aducea cu sine un sistem de

guvernare comunist -importat din Uniunea Sovietică- ale cărui valori de tip sovietic vor

guverna de acum înainte viaţa politică şi socială românească. Consecinţele acestui fapt se

vor vedea evident pe parcursul anilor prin faptul, că va exista o masă de oameni ce nu se

va putea adapta la noile valori sociale apărute după evenimentele din august 1944.

A. Consecinţe politice

Evenimentele petrecute după 23 august 1944, aruncă România în sfera de influenţă

sovietică, fapt cu consecinţe majore în societatea românească bulversată de impactul

celui de-al doilea război mondial şi care dorea acum o revenire la normalitatea existentă

în anii ’20. Presiunea sovietică exercitată prin intermediul trupelor Armatei Roşii aflate pe

teritoriul românesc, conduce la instaurarea sistemului comunist odată cu impunerea la

guvernare începând cu data de 6 martie 1945 a guvernului Groza, moment considerat a fi

,,punctul 0 al comunismului românesc” 1. Noul regim aducea cu sine un sistem de

guvernare comunist -importat din Uniunea Sovietică- ale cărui valori de tip sovietic vor

guverna de acum înainte viaţa politică şi socială românească.

Impunerea regimului comunist în România, de către Uniunea Sovietică, determină şi

metodele de acţiune, cum ar fi modul de construire al societăţii şi de acaparare a puterii

politice, care sunt de sorginte sovietică. Ideea de bază a proiectului socialist

prevedea ,,realizarea unei societăţi înalt prospere cu un grad ridicat de omogenitate”2.

Pornind de la acest obiectiv, statul a trecut la reorganizarea întregii vieţi sociale cu

consecinţe în toate compartimentele societăţii. Punctul de plecare l-a constituit acapararea

puterii politice, după modelul clasic sovietic, ceea ce a permis instaurarea modelului

politic de tip comunist în societatea românescă. O dată realizat acest obiectiv politic,

1 Mihai Retegan, Cristina Păiuşan, Narcis Dorin Ion, Sistemul communist din România. O cronologie politică, 1945-1989, Grupul editorial Tritonic, Bucureşti, 2002, p.52 Cătălin Zamfir coord., Politici sociale în România: 1990-1998, Ed. Expert, Bucureşti, 1999, p.21

13

Aspecte din viaţa cotidiană a românilor. Mediul urban 1960-1975Încheiere

Partidul Comunist Român în spiritul ruperii legăturilor cu trecutul, reprezentat

de ,,societatea burgheză decadentă”, trece la acapararea întregii puterii politice în stat. Un

prim pas în acest sens

l-a constituit trecerea de la un sistem politic de tip monarhist, la unul de ,,democraţie

populară” odată cu abdicarea silită a regelui Mihai I la 30 decembrie 19471 şi

proclamarea Republicii Populare Române2. Noua orientare politică este ,,oficializată” prin

constituţia din 1948. Datorită impunerii noului sistem politic de către sovietici, a faptului

că liderii politici erau în marea lor majoritate de origine etnică străină-evrei, maghiari,

germani-, că veneau de la Moscova cum a fost cazul Anei Pauker sau că au stat departe de

scena politică fiind chiar foşti deţinuţi politici-referindu-ne la Gheorghiu-Dej, Partidul

Comunist nu a avut o legitimitate internă şi în consecinţă nici o adeziune din partea

maselor, cum s-a întâmplat în Cehoslovacia sau în Iugoslavia. Astfel că regimul va dori

să controleze societatea în toatalitatea sa, prin diferite metode, de la favoritism la

represiune şi dorinţa reclădirii din temeli a acestei societăţi. În acest context au loc lupte

interne în Partid pentru acapararea puterii şi eliminarea adversarilor incomozi. În urma

epurărilor care au loc în interiorul sistemului, este eliminat grupul politic Ana Pauker-

Vasile Luca în anul 1952 şi fracţiunea rivală din PMR a lui Iosif Chişinevski –Miron

Constantinescu. Aceasta din urmă s-a realizat în 1957, la un an după Congresul XX

PCUS-al destalinizării-, membrii grupului fiind acuzaţi de convingeri staliniste (de altfel

eliminarea acestora este legată în mod evident de lupta pentru putere de la Moscova, căci

dacă ar fi învins staliniştii în URSS cei doi ar fi fost acuzaţi că sunt pro hruşciovişti). În

urma epurărilor Gheorghiu Dej îşi asigură o poziţie predominantă în cadrul partidului,

fiind eliminaţi totodată şi cei care aveau convingeri politice diferite de ale liderilor care au

reuşit să se impună acum. În acestă etapă este eliminată şi vechea clasă politică

asigurându-se astfel, apariţia unei noi clase politice care a o politică de conformism faţă

de ideile sovietice, poziţie care se va schimba însă, începând cu a doua parte a deceniului

6. Datorită acestor considerente putem spune că Partidul comunist nu era un partid în

conceptul Occidental al cuvântului, ci apărat destinat să conducă statul şi să ţină sub

control societatea.3

Către sfârşitul anilor ‘50 România va dori să construiască socialismul în propriul său

mod, fapt care a dus la divergenţe în relaţia cu Uniunea Sovietică. Dar ,,rebeliunea 1 Abdicarea regelui Mihai I s-a realizat sub presiunea exercitată de reprezentaţii Partidului Comunist, care practic l-au şantajat să abdice, paradoxal, pe singurul rege est-european decorat de către sovietici.2 Legea nr. 363 din 30 decembrie 1947 3 Conform ideilor lui Robert J. Crampton, Europa Răsă riteană în secolul XX…şi după, Curtea Veche Publishing , Bucureşti, 2002

14


României nu era un pericol real pentru U.R.S.S. şi politica sa, România nepunând sub

semnul întrebării sistemul comunist din interior, ci doar politica externă impusă de

U.R.S.S.” 1 Dintr-o ţară liberă am devenit o ţară ocupată, condusă autoritar, izolată faţă de

Europa, dar şi opusă ca principii restului Europei, referire vident la Europa Occidentală.

1. Concuzii

Schimbările care au avut loc în societatea românească au fost o reflectare a utopiei

comuniste de realizare a unei societăţi noi. Această societate era una în care valorile

tradiţionale româneşti, morala creştină, au fost înlocuite de către stat cu noi valori, impuse

la momentul 1945 de către Uniunea Sovietică şi acceptate de clasa politică din România,

ducând la înlocuoirea treptată a sistemului democratic cu unul comunist. Individul pe de

altă parte, a fost constrâns să se ralieze cerinţelor sistemului pe diferite căi : de la favoruri

până la impuneri brutale. Prin modalităţile sale de acţiune regimul comunist a dus la

apariţiatia unei societăţi fundamentată pe valorile comuniste. Astfel că la sfârşitul anilor

’50 societatea românească devenise una conformistă, iar regimul politic, prin ignorarea

valorilor morale, a valorilor tradiţionale, era unul care î-şi ignora propriul cetăţean şi

chiar mai mult decât atât îl ignora însuşi pe Dumnezeu. Se inversează raportul dintre stat

şi individ prin faptul că individul pierde întâietatea în faţa statului, urmând a reprezenta

mijlocul prin care statul îşi realizează obiectivele şi nu scopul pentru care, el există.

În privinţa cadrului urban în care se desfăşura o parte din viaţa cotidiană a românilor

constatăm că tot ce s-a realizat în această perioadă a avut un substrat politico-ideologic.

Astfel cartierele de locuinţe au avut ca scop susţinerea procesului de industrializare, scop

pentru care au fost construite în apropierea unor obiective economice. Casele de cultură,

şcolile ca şi celelalte obiective, construite pentru susţinerea culturii şi învăţământului, au

vizat în primul rând susţinerea politicii de culturalizare a maselor, îndoctrinarea

oamenilor, impunerea în conştiinţa lor a valorilor comuniste. În consecinţă statul, nu a

realizat nimic gratis şi nici nu avea ca principală preocupare îmbunătăţirea condiţiilor de

viaţă ale oamenilor deşi la nivel propagandistic această problemă era considerată

prioritară.

1 Helene Carrere d’Encausse, Big brother. The Soviet Union and the Soviet Europe; New York; Holmes and Meyer Publishers; 1987; pp. 166-167.

15


Pe fondul dezvoltării vechilor oraşe şi a apariţiei altora noi se înregistrează şi

creştere apopulaţiei. Creşterea demografică înregistrată în România de-a lungul acestor 15

ani, a fost de aproximativ 11 procente şi s-a datorat mai multor factori, printre care şi

unei politici mai liberale din partea statului, a revenirii la o oarecare normalitate în

desfăşurarea vieţii sociale. Prin aceste menţionări, facem referire la faptul că, partidul

comunist îşi consolidase poziţia în societate, regimul nemaifiind contestat decât de câţiva

opozanţi politici, izolaţi din punct de vedere social. O altă caracteristică care a permis

creşterea demografică s-a datorat faptului că statul nu a mai acţionat brutal în societate ca

în anii ’50. Această ne îndreaptă spre situaţia existentă acum, derivată dintr-un alt

fenomen social, acela al obişnuinţei oamenilor cu regimul comuist, a împăcării într-o

anumită măsură cu gândul că regimul comunist va mai dura. În privinţa cauzelor

demografice nu trebuie neglijat nici aspectul modernizării care are loc în societate prin

apariţia unor condiţii de viaţă mai bune, odată cu trecerea din mediul urban în cel rural.

Pe de altă parte perioada anilor ’60 şi prima parte a anilor ’70 relevă politica dusă

de statul român în vederea construirii unei societăţi egalitare, plecând de la poziţia omului

în societate, a statutului său social şi ajungând la conformismul acestuia, determinat de

necesităţile asigurării hranei zilnice, şi accederii într-o poziţie socială superioară.

Dispariţia unor ocupaţii şi a unor categorii sociale, a permis ascensiunea unor non valori,

a predominanţei deţinută de cantitate în defavoarea calităţii. Necesitatea asigurării unei

forţe de muncă ieftine şi numeroase, determină şi poziţia statului român faţa de familie.

În prima perioadă aceasta a fost una dură vizând distrugerea valorilor tradiţionale

şi implementarea celor comuniste. Apoi odată cu acapararea în totalitatea a pârghiilor

decizionale, precum şi a schimbării contextului social, familia primeşte anumite avantaje,

cum ar fi un sprijin financiar pentru familiile cu copii, educaţie gratuită pentru aceştia.

Dar şi o politică de constrângeri în scopul obţinerii unei poziţii conformiste, care să se

încadreze obiectivelor partidului. În urma acestor schimbării partidul le cerea cetăţenilor,

respectarea unor principii, fără însă ca aceştia să mai aibă conştiinţa şi forţa morală care îi

ajuta să realizeze acest lucru înainte.

Analizând retrospectiv această perioadă din punct de vedere educaţional-cultural,

observăm că analfabetismul a fost redus foarte mult datorită politicii de şcolarizare,

promovată de către statul român, că ,, ştiiţele mai puţin periculoase decât cele sociale”, s-

au putut totuşi dezvolta. De asemenea literatura înregistrează la rândul său o perioadă de

destindere la mijlocul anilor ’60 pentru a se reveni la creaţii tot mai angajate începând cu

anii ’70. Numărul de teatre, filarmonici, muzee, creşte pe parcursul acestor ani fără însă

16


ca ceea ce oferea ele din punct de vedere cultural să fie şi folositor. Deschiderea culturală

de la începutul anilor ’60 este exemplificată şi de faptul că începând cu anul

1963 ,,România nu mai bruiază posturile de radio Occidentale, primeşte turişti străini,

lectori, expoziţii, publicaţii, filme şi piese de teatru Occidentale, aprobă publicarea

operelor lui Nicolae Iorga inacceptabile din punct de vedere ideologic înainte, şi piesele

lui Eugen Ionescu”1 Teatrul cunoaşte şi el o perioadă de destindere când sunt realizate

spectacole după piesele unor clasici cum ar fi caragiale, dar şi a unor contemporani cum a

fost cazul pieselor scrise de Marin Sorescu. Alături de realizările teatrului epocii se

înscriu şi cele ale filmului românesc prin ecranizarea unor opere din repertoriul lui Ion

Luca Caragiale sau Ioan Slavici, în paralel cu proiectarea unor filme din repertoriul

internaţional, realizate de regizori de prestigiu, ca: John Ford, F. Fellini, Robert Bresson.

Cu toate aceste realizări cultura română rămâne în continuare una controlată de către stat

prin diverse modalităţi. Începând de la cenzură, presiuni exercitate asupra unor artişti şi

terminând prin privilegiile de care beneficiau cei care se încadrau prin realizările lor în

tipologia impusă de Partidul - Stat.

În privinţa posibilitătilor de petrecere a timpului liber observăm o diversificare prin

apariţia şi celebritatea pe care o dobândesc unele formaţii de muzică, cum este cazul

menţionat al formaţiei Phoenix, a plăcerii de a merge pe stadioane, sau în sălile de sport la

diferite competiţii sportive. Remarcăm şi rolul pe care l-au avut cluburile muncitoreşti,

brigăzile artistice în formarea unor viitori muzicieni, artişi, oameni de cultură în general.

A fost această perioadă una de liberalizare ?, de destindere ? sau nici una nici alta.

Autorii studiaţi de noi au avut păreri diferite asupra acestei probleme. Jean François

Soluet, în Istoria comparată a statelor comuniste din 1945 până în zilele noastre,

vorbeşte de destalinizare, termen care îşi are originea în Congresul XX P.C.U.S. din

1956. Iar aceasta apare pe fondul unei ,,crize” dacă luăm în considerare faptul că autorul

numeşte partea a două a cărţi cu titlul Criza (1953-1963). Ne confruntăm în interiorul

acestei perioade cu noua situaţie internaţională creată după moartea lui Stalin în 1953,

când apar noi conducători în Partidele comuniste, iar pe plan intern şi în relaţiile

internaţionale vorbim de destindere. În consecinţă de la Soluet desprindem doi termeni

care caracterizează perioda din punctul său de vedere: destalinizare şi destindere pe fondul

unei crize atât internaţionale cât şi interne.

1 Joseph Rotschild, Întoarcerea la diversitate.Isrtoria politică a Europei centrale şi de Est după al-doilea război mondial, Ediţia a II, Editura Antet, Bucureşti,1997, p. 85

17


Michael Shafir analizând la rândul său această perioadă în lucrarea Romania: politics,

economics and society. Political stagnation and stimulated change, vorbeşte de o

campanie concentrată de desovietizare şi re-românizare pe fondul unor diferende

economice cu Moscova. De asemenea pe acelaşi fond, România, vorbeşte de o cale

distinctivă de dezvoltare a socialismului. Observăm că şi Shafir foloseşte termenul de

desovietizare, arătând că aceasta este determinată de motivele politice amintite.

Istoricul Lucian Boia, prezentând istoria noastră într-o manieră proprie care îmbină istoria

descriptivă cu cea a imaginarului în cartea România ţară de frontieră a Europei, consideră

perioda 1964-1974, ca fiind cea mai bună din istoria României comuniste. Timp în care

Partidul Comunist, trece de la faza internaţionalismului la cea a naţionalismului, motiv

pentru care în contextul diferendelor cu Moscova se trece la o derusificare a vieţii sociale

şi culturale româneşti. Nu vorbeşte despre liberalizare, ci de faptul că aceste măsuri au

fost de suprafaţă şi efemere, în tim ce în ţările socialiste din jur, s-a trecut la o

destanilizare.

O analiză pertinentă găsim şi în lucrarea istoricului Ioan Scurtu, Istoria contemporană a

României(1918-2001). Perioada analizată de noi este cuprinsă în cadrul a două capitole.

Capitolul 7 poartă titlul ,,România în anii 1958-1964”, având la rândul său două

subcapitole: a) Retragerea trupelor sovietice şi b) Decalaraţia din aprile 1964. Desprindem

astfel cele două coordonate între care s-a desfăşurat viaţa politică internă a României între

anii 1958(1960) şi 1964. Următorul capitol ,,Societatea românească în perioada 1964-

1974” ne oferă un răspuns la întrebarea noastră chiar prin tirtlul primului

subcapitol ,,Politica internă; liberalizarea şi limitele ei”. În viziunea autorului perioada

cuprinsă între jumătatea anilor ’60 şi prima parte a anilor ’70 a fost una de liberalizare ,

însă aceasta şi-a avurt limitele sale ,,impuse de existenţa unuoi regim de esenţă totalitară”.

Vorbim în consecinţă de spre o perioadă de destindere internă începută în timpul lui Dej şi

continuată până în anii ’70 de Ceauşescu, cel care preia conducerea ţării în urma decesului

primului, survenită în martie 1965. Aşa cum amintea şi istoricul Ioan Scurtu vorbim şi de

o liberalizare, fenomen care însă nu a depăşit anumite limite. Prin aceast concept

înţelegem să definim o politică prin care partidul permite societăţii o anumită doză de

libertate.De fapt vorbim numai de o libertate aparentă deoarece asupra cetăţeanului se

exercita o presiune permanentă dar moderată care împreună cu avantajele de ordin

economic şi social, îl determină să adopte o atitudine conformistă.

18


Cu siguranţă nu avem de-a face cu o evoluţie către un regim democratic,

dimpotrivă simţindu-se stăpân pe situaţie partidul poate îngădui o perioadă de relaxare

fără ca aceasta să pună vreo clipă în pericol regimul existent.

19


Bibliografie

A. Surse

*** Anuarul Statistic al R.PR.1961-1965

*** Anuarul Statistic al R.S.R 1966-1973

*** Buletinul Oficial colecţie 1965-1975

*** Decret privind atribuirea numelui "Gheorghe Lazăr" Liceului pedagogic din Cluj,

D529/1970 publicat în B.Of. nr. 153 din data: 25.12.1970

*** Decret privind atribuirea numelui "Traian Vuia" Grupului şcolar de construcţii din

municipiul Cluj, D.550/1970, publicat în B.Of. nr. 153 din data de 25.12.1970

*** Decret privind înfiiţtarea Ministerului Turismului, D nr. 539 publicat în B.Of. nr.

153 din data de 25.12.1970

*** HCM820/1970, privind uniforma pentru comandanţii de pionieri şi pentru activiştii

Organizaţiei Pionierilor din Republica Socialistă România, publicată în B.Of. nr. 116 din

data: 01.10.1970

*** Congresul al III-lea al Partidului Muncitoresc Român. 20-25 iunie 1960, Ed.

Politică, Bucureşti, 1960

*** Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român 19-24 iunie 1965, Ed. Politică,

Bucureşti, 1965

*** Congresul al X-lea al Partidului Comunist Român, 6-12 august 1969, Ed. Politică,

Bucureşti, 1969

20

Aspecte din viaţa cotidiană a românilor. Mediul urban 1960-1975Bibliografie

*** Congresul al XI-lea al Partidului Comunist Român.25-28 noiembrie 1974, Ed.


*** Constituţia Republicii Socialiste România, Ed. Politică, Bucureşti, 1965

*** Decret privind atribuirea numelui "Lucreţiu Pătrăşcanu" unor străzi din municipiile

Bucureşti si Bacău, D468/1970, publicat în B.Of. nr. 129 din data de 10.11.1970

*** Decret privind conferirea ordinului "Meritul Cultural" clasa I sculptorului Mihail

Filip Constantinescu (Mac), D.549/1970 publicat în B.Of. nr. 153 din data de 25.12.1970

*** Lege pentru aprobarea Decretului nr. 334/1970 privind organizarea şi funcţionarea

Departamentului Cultelor, L nr. 42/1970 publicată în B.Of. nr. 148 din data de

18.12.1970

*** Lege privind învăţământul în Republica Socialistă România, Ed. Politică, Bucureşti,

1968

*** Lege privind organizarea şi disciplina muncii în uniăţile socialiste de stat, L nr.

1/1970, publicată în B.Of. nr. 27 din data de 27.03.1970

*** Recensământul populaţiei şi locuinţelor din 15 martie 1966.Vol I: Rezultatele

generale, Partea I Populaţie, Direcţia Centrală de Statistică, Bucureşti, 1969, (Republica

Socialistă România)

*** Repertoriul Legislaţiei Republicii Socialiste România-Legi şi decrete-, 1966-1976,

Tiparul: Întreprinderea Poligrafică ,, Monitorul Oficial” , [Bucureşti], 1976

Gheorghiu-Dej Gheorghe, Articole şi cuvântări. 10 august 1959 - mai 1961, Ed. Politică,

Bucureşti, 1961

Gheorghiu-Dej Gheorghe, Articole şi cuvântări. iunie 1961 - decembrie 1962, Ed.


21


B. Periodice, studii şi articole de specialitate

Aldine,(Supliment ,,Romania Libera”) colecţie 1998-2003

Almanah Turistic, ONT Carpaţi, colecţie 1960-1965

Analele Sighet, [vol. IX], Ruşan Romulus, editor, Anii 1961-1972: ţările Europei de Est:

între speranţele reformei şi realitatea stagnării: comunicării prezentate la Simpozionul de

la Memorialul Sighet: (13-15 iulie 2001), Bucureşti, Fundaţia Academia Civică , 2001

Anton Mioara, Trădarea Partidului- frate, în ,,Analele Sighet”, vol. IX

Anuarul de istorie orală, Cluj-Napoca, 1998

Arhivele Totalitarismului; revistă trimestrială/ editată de Institutul Naţional pentru Studiul

Totalitarismului: director Radu Ciceanu, Bucureşti: Tip. S.C. Romcartexim S.A.

Bărbulescu Elena, Femeia şi avortul în perioada1966-1989, în,,Anuarul de istorie orală”,

Cluj-Napoca, I /1998

Boldur –Lăţescu Gheorghe, Rădăcinile ascunse ale fenomenului Piteşti, în ,,Aldine”, anul

VII, nr.338, din 19 octombrie 2002

Idem, Două drumuri spre Damasc, în ,,Aldine”, anul VII, nr.332, din 7 septembrie 2002

Idem, Fenomenul Piteşti,un fenomen menit să impună dubla gândire, în ,,Aldine”, anul

VII, nr.319, din 6 iunie 2002

Bozgan Ovidiu, Lica Gheorghiu şi satutul de ,,fică a tatălui său”. Artista, filmul şi primul

secretar al partidului, în ,,Dosarele istoriei”, an II, nr.7(12), 1997

22


Budeancă Cosmin, Încheierea procesului de colectivizare a agriculturii şi reflectarea în

presă, în ,,Analele Sighet”, vol. IX

Chiachir Dan, Contestaţie şi criză, în ,,Renaşterea”, Publicaţie editată de Arhiepiscopia

Ortodoxă a Vadului, Feleacului şi Clujului, anul XI, Serie nouă, nr. 1(121), ianuarie 2000

Cioroianu Adrian, Infidelitatea memoriei sau despre vârstele comunismului românesc.

Atuurile lui Gheorghiu-Dej, în ,,Dosarele istoriei”,an II, nr.3(8), 1997

Constantiniu Florin, Istoria prin gaura cheii. Proclamarea şi sfidarea principiilor

comuniste, în ,,Dosarele istoriei”, an II, nr.7(12), 1997

Contemporanul: săptămânal politic, social, cultural, Bucureşti 1960-1970

Cosmineanu Clara, Steinhard urmărit de Securitate(D.U.I ,,Scriitorul), , în ,,Aldine”, anul

VII, nr.326, din 27 iulie 2002

Cristoiu Ion, Prevestirile lui Marin Preda, în Preda Marin Delirul, Ed. Expres, Bucureşti,

1991

Dan Sergiu Pavel, Întemniţarea lui Victor Papilian de către comunişti. Un episod ignorat

al istoriei literare, în ,,Aldine”, anul VII, nr.326, din 27 iulie 2002

Deci, Revistă lunară de atitudini polemici şi idei, Publicaţie editată de ,,Academia

Caţavencu”, colecţie 2002-2003

Dogaru Adrian, Conferinţa naţională a scriitorilor din 1962, în ,,Analele Sighet”, vol. IX

Dosarele istoriei, colecţie 1997-2002

Frangopol Petre T, cercetarea şi universitatea între valoare şi impostură, în ,,Aldine”,

anul VI, nr.284, din 22 septembrie 2001

23


Idem, Învăţământul ieşean de inginerie chimică are 90 de ani!, în ,,Aldine”, anul VII,

nr.343, din 23 noiembrie 2002

Gheorghiu – Dej Gheorghe, Cuvântare rostită la Conferinţa Organizaţiei Regionale de

Partid Cluj -13 martie 1960-, în Gheorghiu-Dej Gheorghe, Articole şi cuvântări. 10

august 1959-mai 1961, Ed. politică, Bucureşti, 1961

Idem, Cuvântare rostită la Conferinţa pe ţară a scriitorilor – 24 ianuarie 1962-,

Gheorghiu-Dej Gheorghe, Articole şi cuvântări. iunie 1961 - decembrie 1962, Ed.

politică, Bucureşti, 1962

Idem, Raportul C.C. al P.M.R. cu privire la la cativitatea Partidului în perioada dintre

Congresul al II – lea şi al III- lea al Partidului cu privire la Planul de dezvoltare, a

economiei naţionale pe anii 1960-1965 şi la schiţa planului economic de perspectivă pe

15 ani – 20 iunie 1960-, în Gheorghiu-Dej Gheorghe, Articole şi cuvântări. 10 august

1959-mai 1961, Ed. politică, Bucureşti, 1961

Hope Jiri, România şi primăvara de la Praga din 1968, în ,,Aldine”, anul II, nr.278, din

11 august 2001

Ionescu Alexandru, Rezonanţe româneşti la primâvara de la Praga, în ,,Analele Sighet”

vol. IX, Romulus Ruşan ed., Anii 1961-1972: ţările Europei de Est între speraţele

reformei şi realitatea stagnării: comunicării prezentate la Simpozionul de la Memorialul

Sighet: (13-15 iulie 2001);

Jurchescu Ion Gh., Anul 1967 a fost anul împăcării cu poporul ?, în ,,Analele Sighet”,

vol. IX

Manolescu Nicolae, Dezgheţ cu voie de la partid, în ,,România Literă”, Anul XXXV, nr.

48, din 4-10 decembrie 2002

Matei Ioan, Mihăilescu Ioan, coord., Satul românesc: studii, Bucureşti, Ed. Academiei

R.S. România, 1985

24


Mihai-Raluca Popa Bucureştii între 1960-1970. Continuitate urbană sau un nou oraş

socialist ? în ,,Analele Sighet vol IX”

Neagu Mihai, Dogmă şi reformă. Incapacitatea reformelor pe fondul unei doctrine

dogmatice, în ,,Analele sighet”, vol. IX

Oliver Velescu, Ideologia restructurării urbane în ,,Arhivele Totalitarismului,, Revistă

trimestrială, editată de Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului(I.N.S.T.),

director Radu Ciuceanu, Tip. S.C. Romcartexim S.A, Bucureşti, anul V, nr. 17, 4/1997,

pp63-79 (partea I), anul VI, nr. 18, 1/1998 (partea a II-a)

Pentelescu Aurel, Anul 1967, reforma la răscruce, în ,,Analele Sighet”, vol. IX

Popa Maria-Raluca, Bucureştii între 1960-1970. Continuitate urbană sau un nou oraş

socialist?, în ,,Analele Sighet”, vol. IX

Rădulescu Şerban-Zoner, Reflectarea în arhive aeliberării deţinuţilor politici în prima

parte a anilor ’60, în ,,Analele Sighet”, vol. IX

Renaşterea, Publicaţie editată de Arhiepiscopia Ortodoxă a Vadului, Feleacului şi

Clujului, anul XI, Serie nouă, nr. 1(121), ianuarie 2000

Revista ,,Studii şi materiale de istorie” contenporană, serie nouă, vol. I, 2002, Redactor-

şef Florin Constantiniu

Revista 22, Redactor-şef Gabriela Adameşteanu, Redactor-şef adjunct Rodica Palade,

Editată de Grupul Pentru Dialog Social.

Romania liberă,organ central al P.C.R, colecţie 1960-1975

România literară, colecţie 2002

Sarafoleanu Dora, Utilizarea televiziunii ca instrument de propagandă în perioada 1961-

1964, în ,,Analele Sighet” vol. IX

25


Scânteia: organ al C.C al P.C.R., colecţie, 1960-1975.

Stănescu Virginia, Stănescu Gabriel, Surseel sociale şi politice ale mişcării Beat şi

Hippie, în ,,analele Sighet” vol. IX

Toma Eugen, Conflictul dintre ideologiile totalitare şi ştiinţa modernă, în .,,Aldine”, anul

VI, nr.293, din 24 noiembrie 2001

Idem, Graţierile deţinuţilor politici din România, în ,,Arhivele Sighet”, vol. IX

Toma Ileana, Alte crăciunuri din vremea când domnea Moş Gerilă, în ,,Aldine”, anul VII,

nr. 347, din 21 decembrie 2002

Tribici Vladimir, Satul românesc şi ţărănimea. Aspecte demografice, în Matei Ioan,

Mihăilescu Ioan, coord., Satul românesc: studii, Ed. Academiei R.S. România, Bucureşti,

1985

Ţuţui Gheorghe, Tudor Gheorghe , Plenarele Comitetului Central al Partidului Comunist

Român (1960-1975) în ,,Revista de Istorie”, TOM. 30, Noiembrie 1977, nr.11,Extras,

Editura Academiei Republicii Socialiste România

Vasile Mihai, Parfumul străzilor, în ,,Aldine”, anul VII, nr.326, din 27 iulie 2002

Vasile-Drugan Ilie, 12 septembrie 1972 un atentat sângeros anihilat de cenzura ceuşistă,

în,,Aldine”, anul VII, nr.333, din 14 septembrie 2002

Vatamaniuc Gavril, Graţierile politice din anii 1963 şi 1964, în ,,Analele Sighet”, vol. IX

Viaţa Românească. Revistă editată de Uniunea Scriitorilor din România şi Redacţia

Publicaţiilor pentru Străinătate, cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor. Redactor-şef

Caius Traian Dragomir, redactor-şef adjunct Liviu Ioan Stanciu, Anul XCVII Octombrie-

Noiembrie 2002, Nr.10-11

26


C. Dicţionare, Enciclopedii, Cronologii

Compagnon Beatrice, Thevenin Anne, O cronologie a secolului XX. Principalele tendinţe şi datele cele mai importante, Ed. ALL Educaţional, Bucureşti, 2000

Constantin Ionescu ( redactor), Dicţionar Statistic Economic, Direcţia Centrală de Statistică, Bucureşti, 1969 Dicţionar antologic de prozatori, coordonare Constanţa Bărboi , Rodica Chiriacescu, Ed. Niculescu, Bucureşti, 1998

Istoria României în texte, Murgescu Bogdan (coord.), Bucureşti, Editura Corint, 2001Mic dicţionar enciclopedic, Coordonare generală: Mircea Mâciu, Nicolae C. Nicolescu, Valeriu Şuteu, Gheorghe Timcu, Vasile Văcaru, Ediţ. a-III-a, revăzută şi adăugită, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică 1986, p.1155

Neagoe Stelian, Istoria guvernelor României de la începuturi-1859 până în zilele noastre-1999, Ediţ. a II-a revizuită şi adăugită , Bucureşti, Ed. Machiavelli, 1999

Nedelea Marin, Istoria României în date 1940-1995, Ed. Niculescu, Bucureşti, 1997Scurtu Ioan, Alexandrescu Ion, Bulei Ion, Mamina Ion, Enciclopedia de istorie a României, Ediţia a III-a, Ed. Meronia, Bucureşti, 2002

Teiuşan Ilie Popescu, Pedagogi şi oameni de şcoală din România. Mic dicţionar , Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975

D. Memorii

Betea Lavinia, Alexandru Bârlădeanu despre Dej, Ceauşescu şi Iliescu. Convorbiri, Ed. Evenimentul Românesc, Bucureşti, 1997

Idem, Maurer si lumea de ieri.Marturii despre stanilizarea Romaniei, Ediţia a II; Ed.Dacia, Cluj-Napoca,2001

Brucan Silviu, O biografie între două revoluţii. De la capitalism la socialism şi retur, Ed.Nemira, Bucureşti, 1998

Buzilă Boris, În prezenţa stâpânilor. Treizeci de ani de jurnal secret la România Liberă, Bucureşti, Editura Compania, 1999

Corneliu Coposu, Corneliu Coposu în faţa istoriei, Ediţie îngrijită de Nicolae Ionescu-Galbeni ş. a., Ediţ. a 2-a comletată, Ed. Metropol, Bucureşti, 1997

27


Covaci Nicolae, Phoenix însă eu..., Ediţie îngrijită şi cuvânt înainte de Costel Postolache, Ed. Nemira, [Bucureşti], 1994

George Arion, O istorie a societăţii româneşti în interviuri, volumul I 1975-1989, Fundaţia ,,Premiile Flacăra- România”, Bucureşti, 1999Malia Martin, Despre nazism şi comunism, în ,,Revista 22”, anul XII, nr. 671

Marin Gheorghe Gaston, În serviciul României lui Gheorghiu-Dej. Însemnăr din viaţă, Ed. Evenimentul Românesc, Bucureşti, 2000 Mazilu Gheorghe, Marturii, f. l., 1990

Niculescu-Mizil Paul, De la Comintern la comunism naţional. Despre consfătuirea partidelor comuniste şi muncitoreşti. Moscova 1969, Ed. Evenimentul Românesc, Bucureşti, 2001

Niculescu-Mizil Paul, O istorie trăită, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1997

Pacepa Ion Mihai, Moştenirea Kremlinului. Rolul spionajului în sistemul comunist de guvernare, Ed. VENUS, Bucureşti, 1993

Paleologu Alexandru, Tănase Stelian, Sfidarea memoriei: (Convorbiri) aprilie 1988- octombrie1989, Ed. DU Style cop., Bucureşti, 1996

Şerbulescu Andrei, Monarhia de drept dialectic. A doua versiune a memoriilor lui Belu Zilber, Bucureşti, Editura Humanitas, 1991

Sfetcu Paul, 13 ani în anticamera lui Dej, Selecţie introducere şi note Lavinia Betea, Ed. Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 2000

Steinhardt Nicolae, Dumnezeu în care zici că nu crezi....: Scrisori către Virgil Ierunca (1967-1983), îngrijitor de ediţie Monica Manu, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2000

E. Lucrări generale

Bărbulescu Mihai, Deletant Denis, Hitchins Keith, Papacostea Şerban, Tudor Popmpiliu, Istoria României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1998

Berstein Serge, Milza Pierre, Istoria Europei, vol. V Secolul XX (din 1919 până în zilele noastre), Ediţie îngrijită note şi comentarii de Doina Barcan Sterpu, Institutul European, Iaşi, 1998

Boia Lucian, România ţară de frontieră a Europei,Bucureşti, Editura Humanitas, 2002Bulei Ion, Conservatori şi conservatorism în România, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2000

28


Bunaciu Ioan, Bunaciu Otinel, Istoria răspândirii credinţei creştin baptiste, Editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 1997

Câmpeanu Pavel, Ceauşescu, anii numărătorii inverse, Ed. Polirom, Iaşi, 2002

Carrere d’Encausse Helene, Big brother. The Soviet Union and the Soviet Europe; New York; Holmes and Meyer Publishers; 1987

Crampton Robert J., Europa Răsăriteană în secolul XX.... şi după, Ed. Curtea Veche Publishing, Bucureşti, 2002

Durandine Catherine, Nicoale Ceauşescu: adevăruri şi minciuni despre un rege comunist, Ed.Nemo, f. l., 1992

Fischer- Stephen Galaţi, România în secolul XX, Cuvânt înainte de Kurt W. Treptow, Institutul European, Iaşi, 1998

Frunză Victor, Istoria stalinismului în România, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1990

Geiss Imanuel, Istoria lumii: din preistorie până în anul 2000, Ed. ALL Educaţional, Bucureşti, 2002

Georgescu Vlad, Istoria românilor.De la origini până în zilele noastre, Ediţia a III-a, Ed. Humanitas, Bucureşti,1992

În căutarea comunismului pierdut, Cernat Paul, ş. a., Ed. Paralela 45, Piteşti, 2001

Ioniţă I.Gheorghe, Istoria românilor de la 23 august 1944 până în prezent. Evenimente şi personalităţi interbelice interbelice sub semnul controversei, Ediţ. a II-a revăzută şi adăugită, Ed. Universităţi din Bucuresti, Bucureşti, 2001

Orwell George, Ferma animalelor, Ed. Univers, Bucureşti, 1992

Orwell George, O mie nouăsute optzeci şi patru, Bucureşti, Ed. Univers, 1991

Preda Marin, Delirul, Ed. Expres, Bucureşti, 1991

Retegan Mihai, 1968-Din primăvară până în toamnă. Schiţă de politică externă românească, Ed. RAO, Bucureşti, 1998

Roman Viorel, Românii în Europa, Edit.a II-a,completată şi revizuită, Ed.Tehnică, Bucureşti, 1994

Rotschild Joseph, Întoarcerea la diversitate. Isrtoria politică a Europei centrale şi de Est după al doilea război mondia, Ediţia a II, Ed. Antet, Bucureşti, 1997.

Scurtu Ioan, Istoria contemporană a României (1918-2001), Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2002

29


Shafir Michael, Romania: politics, economics and society. Political stagnation and stimulated change, London: Frances Printer, c. 1985

Soluet Jean François, Istoria comparată a statelor comuniste din 1945 până în zilele noastre, Ed.Polirom, Iaşi, 1998

Tănase Stelian, Anatomia mistificăriii: 19444-1989, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1997

Valéry-Grosu Nicolae, Hegemonia violenţei. Comunism totalitarism, ateism, Ed. Duh şi Adevăr, Bucureşti, 2000

F. Lucrări speciale

Ariés Philippe şi Duby Georges coord., Istoria vieţii private, Ed. Meridiane, Bucureşti 1994

Banciu Angela, Istoria constituţională a României: deziderate naţionale şi realităţi sociale, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2001

Boia Lucian, Mitologia ştiinţifică a comunismului, Edit. revăzută şi adăugită, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1999

Bucureşti: [album]/ fotogr. Florin Andreescu; text Silvia Colfescu; trad. Francaise; Marie-Jeanne Vasiloiu; Deutsch Ubersetzung: Lioa Gross- Edit. Ad Libri, Bucureşti, 2002

Căliman Călin, Istoria filmului românesc 1897-2000, Bucureşti, Ed. Fundaţiei Culturale Române, 2001

Cârneci Magda, Artele plastice îin România 1945-1989, Edit. Meridiane,

Bucureşti, 2000

Ficeac Bogdan, Cenzura comunistă şi formarea ,,omului nou”, Ed. Nemira, Bucureşti, 1999

Giurescu Dinu C., Distrugerea trecutului României, Ed. Museion, Bucureşti, 1994

Ionescu Mihai, Fotbalul de la A la Z. Fotbalul mondial de-a lungul anilor, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1998

Ionescu Mihai, Tudoran Mircea, Fotbal de la A la Z. Fotbaluyl românesc de-a lungul anilor, Ed. Sport –Turism, Bucureşti , 1984

Jdern Nicolae, Despre cununia religioasă, Consiliul pentru Răspândirea Cunoştiinţelor Cultural Ştiinţifice, Bucureşti, 1964

30


Jornescu C., Ţigăeru C., Cartea întreprinderii, vol. IV, Lucrare editată de Revista ,,VIAŢA ECONOMICĂ”, Bucureşti, 1974

Kligman Gail, Politica duplicităţii. Controlul reproducerii în România lui Ceauşescu, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2000

Mitchell B. R, European historical statistics: 1750-1970, London; Basingstoke:McMillan, cop. 1976 /vol I/

Mitrofan Iolanda, Cuplul conjugal. Armonie şi dizarmonie, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989

Muraru Ioan, Pucheanu Mona-Lisa, Iancu Gheorghe, Constituţiile române: texte, note,prezentare comparativă, Monitorul Oficial, Bucureşti, 1993

Pop Teodor Leon, Constituţiile României, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984

Rusu Ioan, Forma de guvernamant Drept constitutional, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 97

Scurtu Ioan,Viata cotidiana a romanilor in perioada interbelica,Ed. RAO, Bucureşti, 2001

Tănase Stelian, Elite şi societate: guveranarea Gheorghe-Gheorghiu Dej: 1948-1965, Bucureşti, Editura Humanitas, 1998

Ţopa Leon, Istoria oraşului, Editura Ştiinţifică, Bucureşti 1968

Zamfir Elena, Zamfir Cătălin, coord., Politici sociale: România în context european, Ed. Alternative, Bucureşti, [1995]

31

Documents

Aspecte Ale Vietii Cotidiene a Romanilor Din Mediu Urban(1960-1975)