ASOCIAŢIA TRADUCĂTORILOR DIN ROMÂNIA ATR … · În cadrul cercului de traduceri, se vor putea dezbate teme de interes pentru traducători, interpreţi şi ... să caute definiţia/definiţiile

© Copyright ATR 2004 Sit web: www.atr.org.ro E-mail:[email protected] 1

Prezentarea interactivă intitulată „Traducerea între artă şi afacere”, organizată în 3 decembrie de Asociaţia Română a Tinerilor Traducători (ARTT), în cooperare cu ATR şi găzduită de Facultatea de Litere din Cluj, a atras un public numeros, în jur de 60 de studenţi, masteranzi, doctoranzi şi traducători profesionişti. Dezbaterea celor şapte teme propuse a fost încinsă de Tudor Ionescu, invitat de onoare al manifestării, care a situat statutul traducătorului literar, mistuit de patima fără leac a artei traducerii, în cadrul general al problemelor ce afectează orice altă artă şi pe artiştii care o practică. Nadia Farcaş, Preşedinte al ARTT, a preluat ştafeta de la fostul ei profesor şi a descris realităţile activităţii traducătorului de carte sub doua aspecte: cel profesional şi cel admistrativ. Adrian Merilă a continuat cu descrierea activităţii traducătorului şi interpretului autorizat, sub aspect juridico-administrativ şi sub aspectul practic, participanţii putând consulta o varietate de mostre de traduceri autorizate. Activitatea terminologului a fost expusă de Ciprian Dumea, Secretar ARTT şi sufletul organizatoric al manifestării, care a exemplificat o bază de date terminologică şi a descris munca terminologului şi utilitatea acestei etape din procesul de traducere. După o binemeritată pauză, participanţii au fost încântaţi de prezentarea dinamică şi informativă a lui Traian Moga, masterand la Masteratul de Interpretariat din cadrul LMA, Cluj-Napoca, în care s-au evidenţiat vastele perspective care se deschid în următorii ani interpreţilor şi traducătorilor de limba română şi efectul pozitiv al acestor oportunităţi asupra pregătirii şi nivelului profesional al interpreţilor. Emanuel Bod, membru în Consiliul Director

al ATR, a prezentat pe larg domeniul localizării, de la definiţii şi concepte de bază până la aspectele practice şi aplicaţiile software utile în această activitate. Ultima prezentare s-a referit la subtitrarea de film, principii de bază şi exemple practice şi a fost realizată de subsemnata. Formula de prezentare s-a bazat pe interacţiunea cu publicul entuziast şi deosebit de interesat care a luat parte cu întrebări, intervenţii şi comentarii. Demersul conjugat al ARTT şi al ATR a vizat descrierea diversităţii şi frumuseţii unui domeniu în plină dezvoltare, atât pe plan global, cât şi pe plan local şi vastele posibilităţi care se deschid în faţa pasionaţilor de traducere, sub orice formă ar fi aceasta, scrisă sau orală, artistică sau mai tehnică. Nu în ultimul rând, prezentarea interactivă a încercat să demonstreze că activitatea traducătorilor de orice specialitate trebuie să îmbine arta cu simţul practic, disciplina şi profesionalismul. De altfel, acest demers capătă un contur clar prin articolele publicate în prezentul număr al ATR Flash, care vor realiza un tur de forţă în tainele diferitelor forme de traducere, scrisă sau orală, de la cele mai tradiţionale şi mai cunoscute până la cele mai noi şi mai puţin cunoscute. Prezentările din cadrul manifestării „Traducerea între artă şi afacere” pot fi consultate online pe situl ARTT: http://www.artt.ro/conf3dec04.shtml

Cristiana COBLIŞ Preşedinte al ATR

Nu rataţi:

Conferinţa ProZ.com de la Oxford - relatare din partea unui participant român (pagina 2) După traducerea a 20.000 de pagini de literatură - reflecţiile d-lui Tudor Ionescu, pline de un umor amar, care dezvăluie îndoielile şi sacrificiile traducătorului literar (pagina 4) Cine şi ce este traducătorul-interpretul juridic?

(pagina 5) Revizorul - amplă descriere a reviziei lingvistice, juridice şi de specialitate realizată de Gabriela Vărzaru

(pagina 8-9) Asigurarea şi verificarea calităţii traducerii

(pagina 10)

Instructaj Trados — la propunerea membrilor ATR 2

Managementul de proiect 3

Activitatea terminologului 3

Exactitate versus stil (traducerea ştiinţifică) 5

Traducătorul de subtitrare 7

Localizarea: un domeniu de actualitate 7

Viaţa şi suferinţele unui technical writer 8

Certificarea traducătorilor: Franţa şi Geneva — studiu comparativ

10-11

Cuprins:

AT

R F

LA

SH

14 decembrie 2004

ATR FLASH nr. 5 - 6

ASOCIAŢIA TRADUCĂTORILOR

DIN ROMÂNIA

Prezentarea “Traducerea între artă şi afacere”


Propuneri din partea membrilor şi simpatizanţilor ATR

Instructaj Trados

Membrii şi simpatizanţii ATR s-au arătat deosebit de interesaţi de noile tehnologii din domeniu, în mod special de memoria de traducere şi suita de programe Trados. Astfel, ATR, în cooperare cu ARTT, va încerca să organizeze la începutul anului viitor, în ianuarie 2005, un instructaj de o zi în utilizarea suitei Trados. Pentru mai multe detalii, urmăriţi Forumul ATR: www.atr.org.ro/agora şi lista de discuţii Tineritraducatori: http://groups.yahoo.com/group/tineritraducatori Cei interesaţi sunt rugaţi să trimită un mesaj pe adresa: [email protected]

ACTIVITATEA ATR

Cerc de traduceri De asemenea, s-a propus crearea unui cerc de traduceri, sub egida ARTT şi ATR. În cadrul cercului de traduceri, se vor putea dezbate teme de interes pentru traducători, interpreţi şi terminologi şi se vor putea organiza întâlniri cu personalităţi din domeniu şi traducători profesionişti. Cei interesaţi sunt rugaţi să trimită un mesaj la: [email protected]

EVENIMENTE

Conferinţa ProZ.com de la Oxford

Organizat în 27 şi 28 noiembrie într-unul din centrele universitare ale Angliei, acest eveniment a încercat să reunească un număr cât mai mare de traducători din toată lumea, care au în comun ataşamentul faţă de comunitatea ProZ, dar şi interesul pentru evoluţiile recente ale industriei traducerilor. Din păcate, nu mulţi traducători au reuşit să-şi satisfacă dorinţa de a participa la întâlnire, iar eu m-am considerat norocos că am putut să reprezint comunitatea traducătorilor români. Conferinţa de la Oxford este a doua conferinţă organizată de ProZ.com şi marchează probabil începutul unei bune tradiţii. A fost un eveniment cu adevărat internaţional, dacă ne gândim că cei circa 110 participanţi au reprezentat peste 25 de ţări. Locul de desfăşurare a întâlnirilor a fost St Hugh's College, una dintre cele 35 de universităţi din Oxford, unde frumuseţea tradiţiei se îmbină cu modernitatea noilor facilităţi destinate organizării de conferinţe. Programul (de consultat pe www.proz.com) a cuprins prezentări, grupuri de discuţie şi şedinţe de instructaj (SDLX, Wordfast), dar şi cine şi discuţii amicale. Acest eveniment a reprezentat un prilej de întâlnire şi comunicare între echipa ProZ.com şi membrii sitului, iar schimburile de opinii au fost extrem de pozitive şi fructuoase. Atitudinea foarte deschisă şi declaraţiile fondatorului Henry Dotterer au arătat clar că membrii

ProZ.com sunt văzuţi nu ca simpli cotizanţi, ci ca participanţi direcţi la dezvoltarea sitului. Am avut de asemenea preţioasa ocazie de a cunoaşte direct traducători şi reprezentanţi de agenţii din Europa şi Statele Unite şi am luat parte la instructajul oferit de Yves Champollion, creatorul programului Wordfast. Am simţit din partea organizatorilor, pe perioada întregii conferinţe, un mare interes şi o mare simpatie pentru comunitatea traducătorilor din România şi pentru ATR. Disponibilitatea sitului ProZ.com de a colabora cu asociaţia noastră reprezintă nu numai un semn de recunoaştere, ci şi o mare oportunitate de a acţiona cu forţe noi în interesul traducătorilor români.

Dan MĂRĂŞESCU

Membru fondator al ATR


Managementul de proiect înseamnă organizarea şi programarea tuturor activităţilor din cadrul procesului de traducere. Un bun management de proiect asigură finalizarea la timp şi în bune condiţii de calitate a traducerii. Ce este proiectul de traducere? În sens larg, orice traducere, din momentul comenzii şi până la preluarea de către beneficiar, constituie un proiect de traducere. În mod curent, termenul de „proiect” se referă îndeosebi la o traducere care depăşeşte, prin dimensiuni şi competenţe, capacităţile de lucru individuale. Un proiect de traducere presupune cel puţin unul dintre elementele următoare: un volumul mare de lucru (sute, mii de pagini); participarea unei echipe de traducere; mai multe limbi ţintă (proiecte multilingve). Managementului de proiect cuprinde trei faze: faza iniţială (pregătitoare) - se stabilesc coordonatele lucrării şi termenele de execuţie. Acestea figurează într-un caiet de sarcini şi/sau se negociază cu beneficiarul, fiind cuprinse în clauzele contractului de traducere. faza de concepţie - se elaborează un algoritm al tuturor operaţiunilor şi se stabilesc responsabilităţile şi

termenele intermediare. faza de execuţie - se urmăreşte realizarea pas cu pas a celor prevăzute, precum şi remedierea aspectelor neconforme. Specialiştii mobilizaţi pentru rezolvarea proiectului constituie o echipă multidisciplinară (traducători, revizori, terminologi, experţi ştiinţifici, corectori etc.). Echipa este condusă de un şef de proiect, care coordonează întreaga activitate. Pentru buna reuşită a proiectului este esenţială colaborarea cu beneficiarul, pe parcursul tuturor fazelor de lucru. Este bine ca beneficiarul să desemneze o persoană de contact. Abordarea traducerii ca proiect permite a mai mare eficienţă a traducerii, asigurarea calităţii pe toate palierele operaţiunii şi finalizarea comenzilor într-un timp satisfăcător pentru beneficiar. Este bine ca orice lucrare de traducere, indiferent de dimensiuni, să fie abordată ca un proiect.

Prof. Gheorghe LASCU Poliglot Cluj

Cavaler al Ordinului Palmes Académiques Membru fondator al ATR

folosirea uniformă a termenilor; formularea de propuneri. De regulă, dificultatea cea mai frecventă constă în faptul că nu există conceptul în limba-ţintă sau mai mulţi specialişti nu se pun de acord asupra utilizării unui anumit echivalent. Pentru a argumenta soluţia aleasă, terminologul ar trebui: să caute definiţia/definiţiile relevante; să ia legătura cu specialiştii care nu se pun de acord

asupra utilizării unui termen şi să contribuie la adoptarea unei soluţii.

Profesiunea de terminolog nu este menţionată în Clasificarea ocupaţiilor din România. Cred că Asociaţia Traducătorilor din România ar trebui să studieze posibilitatea de a convinge autorităţile competente că au apărut noi profesii în domeniul lingvistic şi că acestea trebuie introduse în Clasificarea ocupaţiilor din România.

Gabriela VĂRZARU Director al Direcţiei Coordonare Traduceri

Institutul European din România

Contribuţia terminologului este necesară în special când se lucrează la un proiect de traducere de mari dimensiuni. În mod ideal, activitatea terminologului ar trebui să o preceadă pe cea a traducătorului, adică prima etapă ar trebui să fie cercetarea terminologică. Accesul la baze de date terminologice, la glosare şi dicţionare explicative presupune o cercetare terminologică aprofundată, susţinută şi dezvoltată pe baza unei politici lingvistice care să promoveze colaborarea dintre traducători, specialişti din diverse domenii, terminologi, lingvişti şi informaticieni. În cazul în care nu există terminolog în echipă, cercetarea terminologică trebuie efectuată de traducătorul însuşi. Traducătorul ar trebui să fie dispus să împărtăşească cunoştinţele acumulate în timpul traducerii unui text şi să colaboreze cu terminologul şi cu specialistul în domeniu. Terminologul trebuie să aibă cunoştinţe de neologie, de informatică (editare, lucrul cu diverse baze de date şi cu diverse programe de traducere asistată), precum şi cunoştinţe de terminologie (criterii de selectare a termenilor; reguli de întocmire a unei liste de termeni sau a unei fişe terminologice). Atribuţiile terminologului sunt următoarele: cercetarea terminologică; verificarea redării corecte a sensului termenilor în textul-

ţintă;

Managementul de proiect

Activitatea terminologului


Presupun, estimez, socot că traducerea a apărut ca o necesitate a unor interese ticălos-militare sau necurat-bisnisăreşti. A continuat printr-un fel de traducere specializată - cea având ca obiect al muncii texte aproape "ştiinţifice". A urmat traducerea vizând textul filosofic-religios-doctrinar-stârnitor. În sfârşit, dar tot înaintea unei traduceri astăzi numită "literară", a început să funcţioneze un fel de traducere simultană, altminteri spus – traducerea menită strict şi numai comunicării imediate, unei comunicări cu ţeluri utilitare – aşadar o traducere mult îngăduitoare şi permisivă, la îndemâna oricui ceva mai îndrăzneţ şi cât de cât dedat unor aproximative jonglerii lingvistice. Să nu uităm nici faptul că până la un moment istoric oarecum lesne databil, era nu foarte anevoios să cunoşti toate limbile în care fuseseră redactate textele ce puteau stârni interesul (de oricare soi) vreunui traducător. Târziu, mult mai târziu, înduioşător de târziu, a apărut şi traducerea artistică, traducerea textului literar. De ce? Cum de? Cui prodest? Răspunsul la aceste întrebări este nu doar anevoios, ci, mai degrabă, jenant şi caracteristic variantei moderne a spiţei umane: din pricina vanităţii (traducătorului). Singurul traducător care (părerea îmi aparţine) din acest punct de vedere nu este condamnabil, ar fi Tadeusz Boy - polonezul care, traducând Le rouge et le noir sau La chanson de Roland, nicidecum nu a urmărit să-l

direct editurii, fie prin ARTT, în modul următor: noi primim cereri de traducători din partea editurilor, le difuzăm pe forumul intern, cei interesaţi îşi trimit CV-ul împreună cu o scrisoare de motivaţie şi dau un test. Dacă testul este acceptat, urmează semnarea contractului. Nu lucraţi niciodată fără contract, pentru că acesta vă protejează drepturile morale şi/sau materiale (vezi Legea 8/1996, modificată şi completată de Legea 285/2004, ambele disponibile la www.artt.ro/legi.shtml ). Atenţie la negocierea onorariului: contractul precizează suma brută, din care se reţine un impozit de 15%. În vederea globalizării impozitării, se declară venitul brut, din care se deduce o cotă fixă de 40%, reprezentând cheltuieli profesionale. Articolul complet este disponibil la http://www.artt.ro/conf3dec04.shtml

Nadia FARCAŞ

Preşedinte al ARTT

După traducerea a 20.000 de pagini de literatură

dumirească pe necunoscătorul de franceză asupra calităţilor scriitoriceşti ale autorului "hexagonal", ci să-i îngăduie bietului om să răspundă corect la o întrebare de genul: "Parvenitul ăla de răspopit a rezolvat-o pe cucoană?" sau "Ganelon a fost un măgar? şi, dacă da, de ce?" Pare limpede că ADN-ul artistic al scriitorului nu poate fi dibuit prin microscoparea traducerii! Iar atunci: la ce e bună traducerea literară (acest act pur şi simplu trăznit-artistic, rar de tot comis de un artist autentic, aşadar cel mai adesea isprava unui impostor nevinovat şi, pe lângă toate, nu tocmai muncitor, însă cu relaţii)? Răspunsuri: a) la nimic; b) la completarea unui CV; c) la un foarte discret câştig bănesc; d) la o (eventuală) stâmpărare a vanităţii (intelectuale); e) la consemnarea non-dispariţiei simptomelor unei boli ale cărei origini încă nu au fost depistate.

Conf. dr. Tudor IONESCU Facultatea de Litere

Universitatea Babeş-Bolyai

Traducerea de carte, între disciplină şi pasiune

Traducătorul de carte trebuie, cred, să fie iubitor de cărţi, inspirat şi capabil de concentrare pe termen lung. Trebuie să iubeşti cărţile, pentru că traducerea de carte se plăteşte modest pretutindeni (totuşi, nu uitaţi să negociaţi!), iar munca este grea, documentarea în vederea traducerii unei cărţi fiind echivalentă cu cercetarea terminologică pentru o traducere specializată complexă. O asemenea muncă nu se poate face fără pasiune. Trebuie apoi să ai inspiraţie. Desigur, şi aici trebuie respectată cu consecvenţă terminologia; apoi însă, totul trebuie cuprins într-o formă lingvistică frumoasă, iar, pentru aceasta, este nevoie de har. Traducerea de carte implică o mare responsabilitate: cărţile pe care le traducem rămân în biblioteci şi influenţează limbajul oamenilor. În sfârşit, este nevoie de concentrare pe termen lung. Dacă în alte domenii ale traducerii, termenele de predare sunt relativ scurte, traducerea unei cărţi durează frecvent mai multe luni. Trecând la partea „administrativă”, prima întrebare este: cum intrăm în contact cu o editură? De obicei, fie scriind


Parlament în cadrul pachetului de legi destinate armonizării legislaţiei din România cu acquis-ul comunitar, la capitolul liberei circulaţii a forţei de muncă, una din principalele modificări constând în permiterea autorizării persoanelor de altă cetăţenie decât cea română. O altă modificare, cea mai controversată, introduce obligativitatea obţinerii de la Ministerul Culturii şi Cultelor a unui certificat de traducător în domeniul ştiinţe juridice şi a reautorizării în condiţiile noii legi. Actele necesare pentru autorizarea traducătorilor şi interpreţilor folosiţi de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de Ministerul Justiţiei în condiţiile Legii nr.178/1997, modificată şi completată de Legea nr.281/2004, pot fi consultate la www.artt.ro/legi.shtml Cu ce se ocupă traducătorul-interpretul juridic? Aşa cum reiese şi din titlul legii sus-indicate, traducătorul-interpretul juridic (a se observa că între cele două activităţi nu se operează nici o diferenţiere) este chemat să pună umărul la înfăptuirea actului de justiţie în cadrul sistemului juridic românesc, în condiţiile în care se încearcă o reformare din mers a acestuia, pentru a satisface criteriile

(continuarea pe pagina 6)

Traducerile ştiinţifice se referă la materialele legate de tot ceea ce are legătură cu cercetarea ştiinţifică, de la generarea ipotezelor până la dezbaterea rezultatelor fundamentale sau aplicative obţinute, de la predarea / învăţarea metodei ştiinţifice până la chestiunile de filozofie şi istorie a ştiinţei. Ca atare, traducătorul ştiinţific va trebui să deţină şi cunoştinţe de statistică şi de metodologie a cercetării în domeniul respectiv, cu atât mai aprofundate şi mai specifice cu cât este vorba despre ştiinţe mai exacte (hard sciences). Într-un caz extrem, traducătorul unei cărţi de istorie a literaturii nu va avea nevoie de noţiuni de cercetare, ci de o vastă cultură literară. Scopul traducerii ştiinţifice este redarea în altă limbă a raţionamentului / ideii / metodologiei / studiului / discuţiei ştiinţifice ce stă la baza textului respectiv. Fidelitatea este condiţia principală a reuşitei. Stilul „ştiinţific“ (articole, protocoale, manuale etc.) formal şi sec, evitând sursele de ambiguitate, trebuie (imperativ) să se regăsească şi în versiunea tradusă. De pildă, dacă textul sursă conţine repetiţia unui cuvânt, putem fi siguri că ea a fost sesizată şi de autor, dar că, din diferite motive, acesta a preferat să nu o evite. Nu trebuie să o evităm nici noi. Traducerea noastră ajunge, de obicei, în mâinile unor cititori educaţi şi specializaţi, pentru care stilul contează puţin, dar care doresc o traducere fidelă, spre a putea reconstitui exact raţionamentul ştiinţific al autorului şi a putea, eventual, să repete cercetarea întreprinsă de către autor.

Din punct de vedere practic, se pot face (nelimitativ) câteva menţiuni: Dacă au fost retranscrise în cursul traducerii, cifrele trebuie verificate. Toţi termenii (denumirile unor instrumente de lucru, publicaţii ştiinţifice, metode / proceduri standardizate, prescurtări, cuvinte–cheie, adrese de corespondenţă, acronimele unor metode / studii etc) pentru care este sau poate fi necesară căutarea / regăsirea în bibliotecile clasice sau pe Internet trebuie menţionaţi obligatoriu în traducere (şi) în limba sursă. Lista referinţelor bibliografice nu se traduce, exceptând cazurile în care clientul solicită explicit (şi plăteşte) acest lucru. Verificarea supremă a calităţii unei traduceri ştiinţifice este ca traducătorul / traducătoarea să o înţeleagă pe deplin. Cu alte cuvinte, dacă traducătorul nu înţelege textul pe care l-a tradus, atunci nimeni nu îl va înţelege, ceea este o catastrofă în cazul traducerilor ştiinţifice. Iar dacă originalul conţine greşeli, ele nu trebuie corectate (oricât de evidente ar părea), ci numai semnalate clientului.

dr. Lucian ALEXANDRESCU

cercetator stiintific principal gr. III Membru titular al ATR

Cine şi ce este traducătorul-interpretul juridic ?

Răspunsul la această întrebare comportă mai multe abordări, dar în cazul de faţă ne vom limita doar la una dintre ele. Din perspectiva instituţională, această profesie nu a fost practic recunoscută ca de sine stătătoare decât în toamna anului 1997, când a fost votată în Parlament prima lege de acest gen de după 1989 (Legea nr. 178 / 1997 privind autorizarea traducătorilor şi interpreţilor folosiţi de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de Ministerul Justiţiei). Până la data adoptării legii menţionate, activitatea de traducător-interpret era considerată un apendice al activităţii notariale, fiind reglementată în cadrul legii notariale. Dacă până la apariţia legii din 1997 singurele criterii de obţinere a autorizaţiei de la Ministerul Justiţiei erau cetăţenia română, un cazier judiciar curat şi deţinerea unei diplome sau a unui certificat de cunoaştere a limbilor pentru care se solicita autorizarea, Legea nr. 178/1997 introduce şi criteriul bunei reputaţii profesionale prin obligativitatea prezentării unor recomandări de la profesori sau persoane activând în sistemul de justiţie. In aceste condiţii, la mijlocul anului 2004 erau autorizate circa 12.500 de persoane, dintre care, după unele estimări neoficiale, doar 10-15% erau active în domeniu. Legea 178/1997 a fost modificată în iulie 2004 de către

Exactitate versus stil


(Continuare de pe pagina 5) impuse de UE. În mod concret, activitatea traducătorului-interpretului juridic se împarte în două: partea de traducere, care presupune traducerea sau traducerea inversă a unor documente oficiale destinate atât instituţiilor statului, cît şi persoanelor juridice şi fizice din România sau din străinătate, care necesită o traducere legalizată, şi partea de interpretariat care intervine în acest sistem ori de câte ori o persoană nevorbitoare a limbii oficiale a statului român necesită asistenţa unui interpret pentru a lua la cunoştinţă documentele pe care le semnează.

Asociaţia Română a Interpreţilor de Conferinţă (ARIC) a fost înfiinţată în februarie 2002 si numără în prezent 42 de membri. Este o asociaţie profesională fondată în vederea apărării intereselor membrilor săi, interpreţi de conferinţă din România. Interpreţii de conferinţă pun la dispoziţie serviciile descrise mai jos, recunoscute de organizaţiile profesionale ca fiind servicii profesionalizate ce presupun condiţii de lucru şi de remunerare adecvate. Interpretarea simultană – redarea orală de către interpret a unui mesaj transmis în sala de conferinţă, „în acelaşi timp cu vorbitorul”, în cabină standard, cu echipament de interpretare simultană, ce presupune consolă, microfon şi căşti separate pentru cei doi interpreţi. Organizatorul de conferinţă sau persoana de contact (în relaţia conferinţă – serviciul de interpretare simultană) trebuie să asigure multiplicarea şi distribuirea materialelor pentru cabină(e) în prealabil (cel mai târziu în ziua conferinţei), astfel încât, dacă vorbitorul citeşte, în loc să expună oral conţinutul textului, interpreţii să aibă acces direct la textul respectiv şi să-l poată urmări din cabină în timp ce traduc. În cazul în care tema conferinţei priveşte un subiect foarte specializat (tehnic, medical, juridic etc.), organizatorul va pune la dispoziţia interpreţilor materialele conferinţei (comunicări, lucrări de referinţă, glosare terminologice, în caz că acestea există) cu cel puţin 3 zile înainte de începerea conferinţei. Interpretarea consecutivă – redarea orală de către interpret a unui mesaj care a fost exprimat de un vorbitor în faţa unei audienţe relativ reduse (1-15/20) persoane, cu sau fără microfon, în funcţie de spaţiul alocat şi de public. Interpretarea urmează mesajul exprimat anterior, motiv pentru care se numeşte interpretare „consecutivă”. În funcţie de circumstanţe şi de uzanţă, interpretarea consecutivă se asigură fragmentat, după fiecare frază rostită de vorbitor sau după mai multe minute (4-10 minute), caz în care interpretul îşi ia propriile notiţe. Aceste notiţe sunt strict personale, se constituie într-un sistem propriu al interpretului şi nu pot fi folosite ca suport de referinţă sau citare pentru presă sau pentru oricine altcineva.

Interpretul de conferinţă

În interpretarea consecutivă, interpretul trebuie să fie cât mai aproape de vorbitor şi să aibă vizibilitate şi condiţii auditive, astfel încât să poată urmări, nota (în cazul în care doreşte) şi interpreta mesajul vorbitorului. O discuţie minimă prealabilă, privitoare la modul de redare (pauzele dintre părţile din mesaj, terminologie specifică etc.) între interpret şi vorbitor este în general necesară, chiar dacă nu obligatorie, în special dacă este vorba de un cadru formal, cu un public mai numeros. Cu excepţia unor cazuri în care evenimentul ce presupune interpretare consecutiva nu depăşeşte 30 de minute, se lucrează în echipe de doi interpreţi, care preiau în mod alternativ interpretarea, în mod similar situaţiei când se face interpretare simultană. Efortul de concentrare pentru a prelua mesajul în timpul comunicării, de a memora (ajutându-se sau nu de notiţe, în funcţie de propriile decizii şi de abilităţile interpretului) şi apoi de a reda mesajul în limba-ţintă este echivalent cu unul de mare solicitare nervoasă, aşadar existenţa a doi interpreţi este absolut necesară. Această condiţie este de altfel prevăzută şi în reglementările altor asociaţii profesionale (AIIC) şi ale Comisiei Europene (DG Interpretation), ca urmare a studiilor de psihologie cognitivă şi a rezultatelor acestora publicate în reviste de specialitate. „Chuchotage” (şoptit la ureche) – redarea orală, cvasi-„simultană”, a unui mesaj transmis oral de vorbitor, în imediata apropiere a unei persoane care nu înţelege limba în care se vorbeşte. Interpretul stă pe scaun sau în picioare (după caz), lângă ascultător, şi „traduce” ceea ce se vorbeşte în sală la un moment dat.

Daniela IONESCU Preşedinte al ARIC

Concluzie Ca oricare alt domeniu al traducerilor specializate, şi traducerile juridice reprezintă un domeniu dificil, dacă traducătorul nu şi-a format o anumită rutină, nu a adunat cunoştinţele necesare şi nu şi-a constituit propriile glosare de termeni.

Adrian MERILĂ Traducător şi interpret autorizat


Se pot scrie tomuri despre nobila artă a traducerii de subtitrare. Neavând, însă, decât puţin spaţiu la îndemână şi asumându-mi riscul de a fi didactic, voi începe cu o definiţie. Subtitrarea este traducerea textuală a dialogurilor unui film, DVD sau a unui produs video în altă limbă. Subtitlurile apar secvenţial în partea inferioară a ecranului, astfel încât privitorul care nu înţelege limba vorbită să poată urmări, totuşi, naraţiunea, fără ca asupra coloanei sonore originale a filmului să se fi produs vreo modificare. Traducerea filmelor necesită, ca orice proces de traducere, talent, cunoştinţe generale şi/sau specializate solide şi, nu în ultimul rând, experienţă. Traducătorul de subtitrare trebuie să păstreze şi să redea întocmai spiritul dialogurilor de pe ecran şi să fie totodată extrem de concis, pentru ca publicul să poată urmări estingherit acţiunea, interpretarea artistică şi/sau, în general, imaginile. Unicitatea traducerii pentru subtitrare ţine de aspectele tehnice impuse de suportul pe care apare aceasta. Ne putem referi, astfel, la constrângerile de timp şi la numărul caracterelor şi rândurilor pe care le poate include un subtitlu. Parametrii tehnici ai traducerii pentru subtitrare nu au (încă) o aplicabilitate universală. Există diferenţe, de la un post de televiziune la altul, de la o casă de filme la alta etc. Voi sublinia totuşi câteva elemente de care traducătorul pentru subtitrare trebuie să ţină seama, desigur, în măsura în care clienţii pentru care lucrează nu au alte reglementări.

Sincronicitatea: întotdeauna subtitlurile trebuie să fie sincronizate cu dialogul/monologul. Aceasta înseamnă că un subtitlu nu poate să apară cu mai mult de două cadre înainte de începerea dialogului/monologului. De asemenea, un subtitlu nu trebuie să zăbovească pe ecran mai mult de două secunde de la întreruperea dialogului. Durata minimă: durata minimă optimă a unui subtitlu este de două secunde, cu excepţia cazurilor extreme, în care se admite o durată de cel puţin 1,08 secunde. Durata maximă: majoritatea subtitlurilor care durează peste şapte secunde pot fi, de regulă, împărţite în două subtitluri distincte. Excepţiile vizează situaţiile în care prelungirea duratei unui subtitlu se face, de exemplu, pentru sincronizarea cu o schimbare de cadru sau pentru obţinerea unui efect special. Viteza citirii: viteza ideală este de 12 caractere pe secundă, ceea ce înseamnă că un subtitlu de un singur rând va dura între 4,20 – 7 secunde. Am prezentat doar câteva date succinte despre subtitrare. În măsura în care ele vă suscită interesul, vom reveni, în numerele viitoare, cu informaţii suplimentare.

Andrei ALBU Membru fondator al ATR

În ultimele decenii, localizarea a progresat de la o activitate auxiliară a unor producători de software până la o industrie profesională cu o valoare de miliarde. Localizarea, globalizarea siturilor web, ingineria lingvistică şi internaţionalizarea software au devenit subiecte importante pentru companiile care doresc să îşi distribuie produsele pe pieţele internaţionale. În multe cazuri, localizarea s-a dovedit un factor cheie pentru succesul şi acceptarea internaţională ale unui produs. Definiţii adaptate după Localisation Industry Standards Association (www.lisa.org). În prescurtarea termenilor, numărul înlocuieşte numărul de litere dintre prima şi ultima literă a cuvântului în limba engleză. Internaţionalizarea (I18n) este procesul de generalizare a unui produs pentru ca acesta să poată suporta mai multe limbi şi convenţii culturale fără a fi nevoie de reproiectare. Internaţionalizarea are loc la nivelul designului programului şi al creării documentelor. Localizarea (L10n) este adaptarea unui produs la o limbă şi o cultură specifice ţării sau regiunii în care va fi utilizat şi vândut. Globalizarea (G11n) se referă la problemele de afaceri asociate cu lansarea unui produs pe piaţa globală. Globalizarea produselor tehnologice implică integrarea localizării în companie, după internaţionalizarea şi designul corespunzător al produsului, precum şi activităţile de marketing, vânzări şi asistenţă tehnică pe piaţa mondială.

Traducătorul de subtitrare

Localizarea: un domeniu de actualitate Pentru a se uşura munca traducătorilor şi a altor profesionişti implicaţi în localizare, se folosesc diferite metode şi instrumente. De exemplu, la localizarea produselor software, se aplică principiul separării textului de tradus (textul vizibil pentru utilizator la exploatarea programului) de codul sursă al aplicaţiei. Ghidurile stilistice şi glosarele terminologice sunt utilizate pe scară largă pentru asigurarea consecvenţei lingvistice la proiectele de mari dimensiuni. De asemenea, se folosesc aplicaţii software specializate, care asistă traducătorul în procesul de localizare, cum ar fi: memorii de traducere (Trados Translator’s Workbench), gestionare de baze de date terminologice (Trados MultiTerm), editoare specializate pentru diferite formate de fişiere (Trados TagEditor, Trados T-Window for Executables, Macromedia RoboHelp), sau medii vizuale de editare a interfeţelor cu utilizatorul (Alchemy Catalyst). Localizarea nu este rezervată exclusiv industriei informatice, ci se extinde şi în alte sectoare. Practic, orice echipament sau produs care are o interfaţă cu utilizatorul, sau care este însoţit de o documentaţie, trebuie să fie adaptat în mai multe limbi pentru distribuţia pe piaţa mondială (de ex. telefoane mobile, PDA, aparate foto digitale, televizoare etc.). Articolul complet este disponibil la http://www.artt.ro/conf3dec04.shtml

Emanuel BOD Membru în Consiliul Director al ATR


Este o profesiune nouă, neinclusă încă în Clasificarea ocupaţiilor din România. Necesitatea reviziei unei traduceri provine din faptul că acelaşi text poate fi tradus în diverse feluri de diverşi traducători şi că orice traducător, oricât de competent şi experimentat ar fi, poate greşi.

Viaţa şi suferinţele unui technical writer

Revizorul

În orice tip de traducere ar trebui să existe o a doua etapă, revizia, efectuată de către o altă persoană decât traducătorul iniţial. În special în traducerea legislaţiei este necesară contribuţia a trei tipuri de revizor: revizorul lingvist, revizorul jurist şi revizorul tehnic sau specializat pe domeniu.

(continuarea pe pagina 9)

Ce este acela un technical writer? Definiţie: Technical writer-ul este persoana care scrie diverse documentaţii pentru produse software. Ce scrie un technical writer? manuale de utilizare şi administrare pentru diverse produse software, atât aplicaţii server, cât şi client ghiduri de baze de date manuale de implementare pentru diverse soluţii IT complexe manuale care detaliază posibilităţile de extindere (Extensibility Guides) întrebări puse frecvent (FAQs) manuale care detaliază diverse mesaje de eroare în aplicaţiile software modulul de Help (care poate fi contextual sau nu) al programului prezentări de tip marketing ale unor produse software (white papers, studii de caz etc) articole tehnice sau de popularizare a unor soluţii software. Ce altceva mai face un technical writer? Pe lângă "scris", unui technical writer i se poate solicita să se implice activ în etapa de dezvoltare beta a interfeţelor produselor software, în etapa de creare a mesajelor de eroare şi, după lansarea unui produs software complex, să aibă contribuţii la baza de suport tehnic (Knowledge Base) a acestuia. Ce îţi trebuie pentru a deveni Technical Writer? 1. Majoritatea clienţilor vor solicita ca manualele produselor lor să fie în limba engleză - deci cunoştinţe foarte bune de engleză. 2. O bună cunoaştere a domeniului în care se încadrează produsul pe care îl documentezi. La ce nivel? Nicidecum la nivel de programator sau specialist baze de date, deoarece un technical writer NU este nici programator, nici administrator de sistem, nici specialist în baze de date. Un technical writer scrie documentaţii, iar domeniul căruia îi aparţine produsul documentat trebuie să îi fie familiar. Nu este deloc acelaşi lucru să documentezi o aplicaţie antivirus sau o aplicaţie

client-server de tip point-of-sale, chiar dacă şi într-un caz, şi în celălalt, poate, va trebui să realizezi un manual de administrare. 3. Cunoştinţe solide despre tipurile de documentaţie ce trebuie realizate, profilul cititorului documentaţiei respective etc. 4. Capacitate sporită de comunicare. În multe cazuri vei fi pus în situaţia de a pune întrebări unui programator despre o anumită funcţionalitate. Programatorii sunt cunoscuţi ca persoane pentru care comunicarea nu este punctul forte. Trebuie să ştii exact ce vrei şi să ştii cum să comunici ceea ce îţi trebuie, altminteri rişti să fii luat peste picior sau să nu afli nimic. 5. Acces la informaţie şi la diversele instrumente software specifice muncii de technical writer. Pentru mai multe informaţii, vizitează (după 1 ianuarie 2005) www.documentatiitehnice.ro sau www.techwriter.ro, doua portaluri cu şi despre technical writer-i. Technical writing-ul în România A fi un technical writer în România este un "pain in the ass". De ce? Sa începem cu începutul: în primul rând profesia ca atare cu există în România. În Nomenclatorul profesiilor din România, cea mai apropiată paradigmă fiind aceea de "documentarist în informatică". În al doilea rând, există o concepţie total eronată despre rolul unui technical writer în România. În multe firme de software din ţară, acesta este în cel mai bun caz "un rău necesar", sarcina elaborării documentaţiei revenind probabil unui programator. În al treilea rând, la ora actuală nu există nici un curs organizat, nici o facultate care să explice cu ce se mănâncă technical writing-ul. Ca o consecinţă logică, există o penurie severă de oameni specializaţi. Iar piaţa pentru serviciile de technical writing este sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire. În loc de concluzie Technical writer-ii în România sunt o "rara avis", iar meseria aceasta, foarte interesantă de altfel, este abia la început de drum. Rămâne de văzut ce îi rezervă viitorul.

© 2004 Doru Sorin VOIN

Technical writer şi traducător


(Continuare de pe pagina 8) Revizorul lingvist Revizorul lingvist ar trebui să aibă studii filologice. Deşi ar părea suficientă o foarte bună cunoaştere a limbii-sursă, este la fel de necesară şi o cunoaştere aprofundată şi nuanţată a limbii-ţintă. În contextul Uniunii Europene, limba-ţintă este de cele mai multe ori limba maternă. Uneori se face confuzie între revizorul lingvist şi corector (proofreader). Aportul revizorului lingvist este mult mai complex decât al corectorului. Revizia lingvistică este necesară şi în cazul traducerilor de mari dimensiuni, care sunt făcute de mai mulţi traducători.Revizorul lingvist trebuie să verifice următoarele: integralitatea textului în limba-ţintă (să nu lipsească părţi din text, să nu fie text în plus); conformitatea cu sensul textului din limba-sursă; exprimarea într-o limbă-ţintă corectă şi coerentă; punctuaţie corectă din punctul de vedere al limbii-ţintă; redarea corectă a numelor şi a numerelor; folosirea consecventă a termenilor; respectarea principiilor de traducere cuprinse într-un ghid de traducere al organizaţiei respective, dacă el există. Direcţia Coordonare Traduceri din Institutul European din România (IER), care are ca atribuţie principală coordonarea traducerii şi revizia traducerii acquis-ului comunitar în limba română, a elaborat un Ghid stilistic1 care stabileşte atât principiile de bază ce trebuie respectate în procesul de revizie, cât şi o serie de convenţii privind traducerea textelor legislative comunitare. Ghidul poate fi consultat pe Internet la adresa http://www.ier.ro Revizorul lingvist din cadrul IER are, în plus, atribuţiile următoare: confruntarea cu traducerea expresiilor recurente din Ghidul stilistic; pe cât posibil, să verifice ca numărul de fraze/propoziţii dintr-un paragraf să fie identic în limba-sursă şi în limba-ţintă (pentru a se evita eventualele confuzii cu ocazia amendamentelor ulterioare). În ceea ce priveşte distincţia dintre traducător şi revizor lingvist, în contextul românesc uneori traducătorul este şi revizor. În plus faţă de revizia efectuată de traducătorul însuşi (autorevizie), este important să existe şi o etapă de revizie efectuată de o altă persoană decât traducătorul. De asemenea, cred că revizia lingvistică trebuie făcută cu bună-credinţă şi cu respect faţă de munca traducătorului. Pe de altă parte, faptul că traducerea va fi revăzută de o altă persoană nu poate decât să-l motiveze pe traducător. Revizorul jurist În cazul traducerii unui text juridic (legislaţie, hotărâre judecătorească, curs de drept, text de doctrină etc.), este absolut necesară efectuarea unei revizii de către un jurist, având în vedere gradul ridicat de acurateţe ce se cere în cazul unei astfel de traduceri. După cum se ştie, în context juridic (şi nu numai) este o mare diferenţă între sau şi şi.

Revizorul jurist trebuie să întrunească mai multe calităţi: să aibă studii juridice, să aibă o bună cunoaştere a limbii-sursă şi, pe cât posibil, cunoştinţe de operare pe calculator şi de folosire a bazelor de date. Revizorul jurist trebuie să urmărească: redarea corectă a sensului juridic (sau a instituţiilor juridice) din limba-sursă în limba-ţintă; redarea corectă a intenţiei legiuitorului; utilizarea corectă şi consecventă a termenilor

juridici; acurateţea şi claritatea exprimării. Sarcina revizorului jurist este aceea de a găsi un echivalent în limba-ţintă pentru instituţiile ordinii juridice exprimate în limba-sursă. În general, prima problemă cu care este confruntat revizorul jurist este aceea a diferenţelor, uneori ireconciliabile, dintre două sisteme de drept. Traducerea unui text juridic din limba engleză, de exemplu, pune mari probleme unui jurist care lucrează cu o limbă romanică drept limbă-ţintă. Revizorul tehnic/specializat într-un anumit domeniu În special în cazul traducerilor tehnice, este necesară consultarea unui specialist din domeniu. Ce este o traducere tehnică? Orice text care se concentrează pe un anumit domeniu strict specializat, pentru a cărui înţelegere sunt necesare cunoştinţe din domeniul respectiv, fie că este vorba de medicină, trafic aerian, bănci etc. În ceea ce priveşte acquis-ul comunitar, este evident că un traducător, oricât de bun ar fi, nu poate stăpâni domenii atât de variate cum sunt agricultura, transporturile, politica industrială, politica socială etc. Atribuţiile revizorului tehnic sunt: verificarea redării corecte a sensului termenilor; propunerea unei soluţii în cazul termenilor care ridică probleme traducătorului sau revizorului lingvist; capacitatea de a colabora cu alţi specialişti din domeniu şi de a ajunge la un compromis în cazul în care, pentru un anumit concept, sunt utilizaţi în realitate mai mulţi termeni.

Gabriela VĂRZARU

Director al Direcţiei Coordonare Traduceri Institutul European din România

1. Ghid stilistic de traducere în limba română pentru uzul traducătorilor acquis-ului comunitar, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, iulie 2004


O dată cu dezvoltarea traducerii ca industrie, au crescut şi exigenţele de calitate din partea clienţilor, lucru care i-a determinat pe traducători şi pe furnizorii de servicii de traducere în general să-şi dezvolte metode şi strategii de asigurare şi verificare a calităţii. Ar trebui în primul rând să vedem ce este calitatea în traducere, dar nu e locul să încep o discuţie atât de complexă. Voi spune doar că, din experienţa mea, există trei condiţii esenţiale pentru a obţine o traducere de calitate: 1. Înţelegerea şi redarea fidelă şi completă a mesajului (sensului) din limba sursă; 2. Redactarea traducerii într-o limbă corectă şi firească, necontaminată de caracteristicile limbii sursă; 3. Respectarea indicaţiilor clientului. A treia condiţie se explică prin faptul că traducerea nu mai este un simplu exerciţiu lingvistic, ci un serviciu complex, care presupune numeroase exigenţe, legate de formă, de instrumentele cu care se realizează traducerea etc. În funcţie de aceste criterii, dar şi de alte necesităţi conjuncturale, traducerile sunt supuse unui proces denumit generic revizie (descrisă pe larg într-un alt articol din prezentul număr al ATR Flash), care poate să verifice fidelitatea, corectitudinea terminologică, corectitudinea gramaticală, corectitudinea stilistică, respectarea cerinţelor clientului etc. . Este foarte important să ştim că această revizie nu se face niciodată numai de către client. Fiecare traducător are obligaţia de a face relectura propriei traduceri înainte de a o preda în mâinile clientului. Regula este cu atât

mai mult valabilă atunci când avem de a face cu un client direct, care de obicei nu are posibilitatea să efectueze o astfel de verificare. În acest caz, traducătorul poate să apeleze la serviciile unui revizor extern, pentru a-i putea oferi clientului o traducere în stadiul final. Atunci când clientul traducătorului este o agenţie de traduceri, aceasta va efectua în mod normal una sau mai multe revizii proprii, fie prin angajaţii săi, fie printr-un colaborator extern contractat în acest scop. Atunci când proiectul necesită o punere în formă sau DTP special, textul se revizuieşte din nou după realizarea acestor procese, pentru a se elimina orice greşeli. Aceste verificări interne se datorează faptului că agenţia preia, cel puţin în parte, răspunderea calităţii în faţa clientului direct. Verificarea calităţii este însă numai una dintre metodele folosite de către agenţii în scopul asigurării calităţii. Alte elemente importante pentru atingerea acestui scop sunt buna comunicare între agenţie şi traducători, crearea de glosare interne, uniformizarea terminologică, gestionarea corectă a proiectelor şi, nu în ultimul rând, instruirea şi testarea traducătorilor. Despre acest din urmă lucru însă, sper să pot vorbi pe larg cu altă ocazie.

Dan MĂRĂŞESCU Membru fondator al ATR

Expresia „traducteur assermenté” desemnează, în Franţa, o categorie de traducători care au depus jurământul de a-şi exercita activitatea de traducători, de unde originea titlului, şi care ajută la buna desfăşurare a procesului de justiţie prin traducerea documentelor necesare soluţionării litigiilor civile sau proceselor penale. Franţa şi Geneva dispun de reglementări pentru desemnarea traducătorilor autorizaţi şi a drepturilor şi obligaţiilor acestora. În sistemul francez, există două tipuri de liste de traducători şi interpreţi: listele Curţilor de Apel şi o listă naţională întocmită şi actualizată de Curtea de Casaţie. Titlul de traducător nu este nici în Franţa, nici în majoritatea ţărilor protejat. Însă titlul de „traducteur assermenté” este protejat prin lege şi nu poate fi purtat decât de cei care figurează pe una din listele Curţilor de Apel sau pe lista naţională. Sistemul francez vorbeşte despre înscrierea traducătorilor

CERTIFICAREA TRADUCĂTORILOR ÎN LUME

Franţa şi Geneva, studiu comparativ

Asigurarea şi verificarea calităţii traducerii

pe listă şi acordă acest drept, în condiţii diferenţiate, atât persoanelor fizice cât şi persoanelor juridice. Nu este necesară cetăţenia franceză şi statisticile arată că numeroşi traducători înscrişi pe liste sunt cetăţeni străini.

(continuare pe pagina 11)

Înainte de începerea activităţii, traducătorii francezi şi cei genevezi depun jurământ în faţa instituţiilor care îi certifică. Textul jurământului în sistemul francez: “Je jure d'apporter mon concours à la justice d'accomplir ma mission de faire mon rapport de donner mon avis en mon honneur et en ma conscience ”


(Continuare de pe pagina 10) Procedura franceză de înscriere a traducătorilor pe liste este de natură judiciară, desfăşurându-se în cadrul autorităţii judiciare locale. Cererile de înscriere pe liste sunt trimise anual până la 1 martie Procurorului Curţii de Apel. Cererea are o formă liberă şi trebuie să precizeze specializările pentru care se solicită înscrierea, dacă se optează pentru înscrierea ca traducător sau ca interpret, limbile străine cunoscute, descrierea activităţii profesionale, calificarea şi educaţia (candidaţii posesori ai unei licenţe în traduceri sunt avantajaţi), echipamentul de care dispune candidatul (PC, Internet, fax, telefon etc.). Procurorul dispune o anchetă pentru verificarea probităţii şi bunului renume al candidaţilor. Ancheta este desfăşurată de poliţie sau jandarmerie şi constă într-un interviu referitor la mediul şi viaţa profesională a candidatului. Cererea de înscriere este instrumentată şi apoi ea urmează a fi supusă analizei şi aprobării Adunării Generale a Curţii de Apel, care redactează anual listele experţilor până la mijlocul lui noiembrie. Lista de experţi de pe lângă fiecare Curte de Apel este publicată anual la sfârşitul lui noiembrie şi este difuzată gratuit către toate tribunalele civile, penale şi administrative din jurisdicţia Curţii de Apel. De asemenea, lista este pusă la dispoziţia publicului la grefier şi poate fi afişată în tribunale. Avocaţii, notarii şi persoanele particulare pot obţine la cerere o copie a acestei liste. Lista naţională întocmită de Curtea de Casaţie conţine numele traducătorilor prezenţi pe listele Curţilor de Apel de minimum trei ani consecutivi. Traducătorul adresează o cerere Procurorului General al Curţii de Casaţie, care dispune verificarea traducătorului la Curtea de Apel la care este înscris. Lista naţională apare anual la sfârşitul lui decembrie şi este pusă la dispoziţia jurisdicţiilor şi juriştilor la cerere. Se poate găsi afişată în mai multe Curţi de Apel pariziene. Înainte de începerea activităţii, şi traducătorii de pe lista naţională depun jurământ. Actualizarea listelor se face anual, fără ca traducătorii să retrimită cererile. Organismul care întocmeşte listele are obligaţia de a analiza situaţia fiecărui traducător: dacă mai îndeplineşte condiţiile legale, îşi respectă obligaţiile şi se achită de ele cu punctualitate. Verificarea se realizează anual începând cu iulie-august printr-un chestionar trimis traducătorilor şi prin care se solicită un bilanţ al activităţii din anul anterior. Deciziile de înscriere, reînscriere, neînscriere sau radiere de pe listă sunt comunicate în scris candidaţilor. Procedura franceză poate părea lungă, greoaie şi complexă în comparaţie cu sistemul genevez, care recurge la o procedură administrativă, nu judiciară, caracterizată prin simplitate şi rigoare. Titlul de traducător jurat este şi în Geneva protejat prin lege şi poate fi purtat doar de traducătorii numiţi în acest sens de Consiliul de Stat. Sistemul genevez se axează pe autorizarea de a exercita activitatea de traducător jurat, iar aceasta poate fi obţinută printr-o cerere adresată Consiliului de Stat. Cererea are formă liberă şi trebuie să descrie educaţia, calificarea, limbile cunoscute şi în care candidatul poate efectua traduceri scrise şi referinţe utile privind activitatea profesională. Cererea se însoţeşte de documentele justificative care susţin acest CV al candidatului. În funcţie de necesităţile Serviciului de Traduceri al Statului, Consiliul de Stat, după instrumentarea candidaturilor prin

anchete similare celor franceze, numeşte prin hotărâre traducătorii juraţi pe o perioadă iniţială de 2 ani, care se prelungeşte la cerere la fiecare 3 ani, prin noi hotărâri. Lista traducătorilor juraţi este publicată în prima miercuri a fiecărei luni în publicaţia oficială a guvernului genevez, Feuille d’Avis Officiels. În prezent, lista geneveză cuprinde aproximativ 200 de traducători în circa 30 de limbi. Nu există un concurs sau un examen profesional care să verifice nivelul candidaţilor. Personalul care analizează dosarele de candidatură nu are competenţe în traducere, iar analiza este făcută după criterii administrative, nu de competenţă. Candidaţii admişi sunt convocaţi într-o şedinţă comună de depunere a jurământului la Cancelarie. O particularitate a sistemului genevez este că, după autorizare, traducătorul jurat primeşte o ştampilă cu numele şi calitatea sa, pe care trebuie să o înapoieze cancelariei de Stat la expirarea mandatului de traducător jurat.

Cristiana COBLIŞ Preşedinte al ATR

Denumirea: Franţa - Expert judiciaire en traduction près de la Court d’appel Geneva - Traducteur juré Ambele titluri sunt protejate prin lege şi pot fi purtate doar de cei autorizaţi în acest sens. Instituţia care eliberează certificatul: Franţa - Curţile de Apel şi Curtea de Casaţie Geneva - Consiliul de Stat Forma de examinare: dosar instrumentat Cerinţe minime: Franţa - cazier curat, probitate morală, suficientă experienţă şi calificare profesională, să nu fie în conflict de interese, vârsta cuprinsă între 18 şi 70 de ani, să îşi desfăşoare activitatea principală în zona de jurisdicţie a Curţii de Apel. Geneva - pregătire şi experienţă profesională. Există tarife fixate prin lege?: da, pentru procesele penale. Pentru restul solicitărilor şi pentru alţi clienţi, traducătorii practică preţurile proprii. Există obligaţia de a lucra pentru instituţiile statului?: nu Există penalităţi sau măsuri în caz de refuz?: nu Costul obţinerii autorizării - În ambele cazuri nu există taxe sau cheltuieli suplimentare legate de înscrierea pe liste sau autorizarea traducătorilor. Legalizarea traducerilor - nu este necesară, traducerile efectuate de traducătorii autorizaţi sunt oficial recunoscute ca valabile fără legalizare. Specificităţi: sistemul francez este judiciar, cel genevez este administrativ; traducătorii francezi şi cei genevezi depun jurământ înainte de începerea activităţii; sistemul francez include l’honorariat ; traducătorii din Geneva primesc o ştampilă cu numele şi calitatea lor.


COMITETUL DE REDACŢIE

ATR Flash este prima publicaţie a Asociaţiei Traducătorilor din România, buletin de ştiri succinte privind activitatea ATR, pe care ne face plăcere să-l oferim gratuit tuturor celor interesaţi, membri şi nemembri ATR. Buletinul de ştiri ATR Flash poate fi consultat în format electronic pe pagina oficială a Asociaţiei Traducătorilor din România, www.atr.org.ro/flash.html. De asemenea, toţi cei interesaţi se pot abona online la ATR Flash, urmând să primească publicaţia prin e-mail, în mod gratuit. Aşteptăm sugestii, contribuţii şi mesaje legate de ATR Flash la adresa: [email protected]

Numărul 7 al ATR Flash va apărea în luna februarie 2005.

Vă invităm să participaţi cu articole şi contribuţii la nr. 7 al ATR Flash!

Asociaţia Traducătorilor din România şi echipa ATR Flash

vă urează Sărbători Fericite!

Fie ca Noul An să ne găsească sănătoşi, voioşi, odihniţi şi să ne aducă împliniri şi succese

de care să ne bucurăm împreună ca şi până acum!

Piaţa Timotei Cipariu nr. 11 / 17 Cluj-Napoca 400191

ATR FL ASH

Emanuel Bod, Membru în CD al ATR Dan Mărăşescu, Membru în CD al ATR Cristiana Cobliş, Preşedinte al ATR Revizie lingvistică: Dan Mărăşescu şi Cristiana Cobliş © Asociaţia Traducătorilor din România Reproducerea în presa scrisă sau vorbită a informaţiilor din ATR Flash presupune cu obligativitate citarea sursei şi a Asociaţiei Traducătorilor din România.

Mulţumim autorilor articolelor cuprinse în ATR Flash nr. 5 - 6: Gabriela Vărzaru, Institutul European Român prof. Gheorghe Lascu, Poliglot Cluj conf. dr. Tudor Ionescu, Facultatea de Litere, UBB Nadia Farcaş, Preşedinte al ARTT Daniela Ionescu, Preşedinte al ARIC dr. Lucian Alexandrescu, membru fondator al ATR Adrian Merilă, traducător şi interpret autorizat Andrei Albu, membru fondator al ATR Doru Sorin Voin, technical writer şi traducător

Tel / fax: 0264-596125 E-mail: [email protected]

[email protected]

În serviciul profesiunii de traducător

Vizitaţi pagina web a ATR:

www.atr.org.ro

Asociaţia Traducătorilor din România

Documents

ASOCIAŢIA TRADUCĂTORILOR DIN ROMÂNIA ATR … · În cadrul cercului de traduceri, se vor putea dezbate teme de interes pentru traducători, interpreţi şi ... să caute definiţia/definiţiile