Cuprins

Capitolul 1………………………………………………………...........................Argument

1.a…………………………………………………………………………………..Bibliografie

1.b…………………………………………………………………..…… Noţiuni introductive

1.c….……………………………………………………………….…Procesul tehnologic de asamblare prin filetare (elementele asamblării, metode de măsurare);

Capitolul 2…….…………………………………………..Asamblări demontabile prin filet

2.a……………….…………….…….Definiţie, avantaje/dezavantaje, domenii de utilizare

2.b………………………………………….…………………….Filetul, Şuruburile, Piuliţele (definiţie, clasificare, reprezentări, materiale)

2.c……………………………………………..……………..Asigurarea asamblărilor filetate

2.d………………………………………………………………………..…Utilaje si aparatură

Capitolul 3……….……………………………………………………………..………Aplicaţie

3.a………………………………………………………………………………………….Anexe

Capitolul 4…………………………....………….N.S.S.M. si P.S.I. specifice asamblărilor

Capitolul 1

Argument

Progresul în tehnică se concretizează prin realizări în complexitate deosebită în producţia industrială, consecinţă a intensificării – cu o dinamică mereu sporită – a activităţii economico-sociale.

Cercetările ştiinţifice şi tehnologice, aplicate în producţie, au drept consecinţă modernizarea şi automatizarea acesteia, urmărindu-se simultan aspectele cantitativ, calitativ şi cel al eficienţei economice. În acest sens, se pune tot mai mult problema gândiri "interdisciplinare", cu puternic ecou în realizările tehnice actuale şi a celor viitoare.

Asamblările se folosesc pentru legarea ansamblelor şi subansamblelor mecanismelor şi maşinilor sau pentru legarea elementelor componente ale organelor de maşini complexe sau ale construcţiilor metalice.

Asamblările întrebuinţate în construcţia de maşini se clasifică în asamblări nedemontabile (cunoscute şi sub numele de îmbinări), asamblări demontabile şi asamblări elastice

Organele de maşini, compuse, subansamblele şi ansamblele, realizate cu ajutorul organelor de asamblare demontabile, pot fi montate şi demontate ulterior, fără disrugerea organelor de asamblare şi a pieselor asamblate, ori de câte ori este nevoie. Deşi, în general, sunt mai scumpe decât asamblările nedemontabile, de multe ori, datorită condiţiilor impuse de realizarea pieselor, a subansamblelor şi ansamblelor(de montare, de întrţinere, de deservire,), sunt utilizate asamblările demontabile.

Asamblările demontabile pot fi: prin caneluri;filetate, prin ştifturi sau bolţuri; prin pene longitudinale; prin caneluri; pe contur poligonal (profilate); prin strângere proprie; cu brăţară elastică (clemă); prin strâgere pe con; cu inele tronconice etc.

Asamblările filetate sunt cele mai utilizate dintre toate metodele de asamblare demontabilă datorită avantajelor pe care le prezintă. Sunt utilizate în proporţie de peste 60 % din majoritatea cazurilor în care este nevoie de o asamblare demontabilă.

Lucrarea este elaborată în trei capitole după cum urmează: primul capitol cuprinde prezentarea asamblării, capitolul al doilea cuprinde problemele generale de realizare a asamblării, iar al treilea capitol cuprinde normele de tehnica securităţii muncii la filetare.

1.a

Bibliografie

A. Chişu, A. ş.a. Organe de maşini. Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1976 şi 1981.

B. Drăghici, I. ş.a. Organe de maşini, vol. I. Universitatea din Braşov, 1980.

C.Gafitanu,M. ş.a. Organe de maşini,l vol. I. Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1981.

D. Jula,A. ş.a.- Organe de maşini. Braşov 1986

E. Manea, GH. Organe de maşini, vol. I. Bucureşti, Editura Tehnică, 1970.

F. Minoiu, I. şi Tatu, N. Organe de maşini, vol. I. Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1964.

G. Rădulescu, C.D. ş.a. Organe de maşini, vol. I. Universitatea din Braşov, 1981.

H. Resetov, D.N. Organe de maşini. Bucureşti, Editura Tehnică, 1963.

I. Tărăboi, V. Organe noi de maşini. Bucureşti, Editura Tehnică,1962.

J. Voicu, M. ş.a. Utilajul şi tehnologia prelucrărilor prin aşchiere. Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1988.

1.b

Noţiuni introductive

Aspecte generale. Asablările demontabile se caracteriyeayă prin aceea că folosesc organe care permit montarea şi demontarea, respectiv deplasarea relative (în repaus sau în timpul funcţionării) a pieselor asamblate. Sunt asamblări cu cea mai mare răspândire atât în construcţia de maşini, dispozitive si instalaţii industriale (cazane, recipient, conducte) cât şi în construcţii metalice (grinzi, ferme) . Aplicarea larga în toate domeniile tehnice a determinat elaborarea de standard naţionale (pentru unii standardele ISO ) în toate ţarile industrializate.

Asamblările demontabile se pot realiza, fie folosind piese de forma data (şuruburi, pene, arbori si butuci canelaţi, bolţuri, ştifturi), fie pe baza deformaţiei elastic a pieselor ce se îmbina ( asambări de strangere).

Principiu de lurcu al unor piese specific acestui gen de asamblări stă la baya construcţiei unor organe de maşini cu mare importanţă în tehnică(Ex. Şuruburile pentru transmisii). De asemenea, forma simplă permite folosirea ca organe ce distrug la suprasarcini organe de siguranţă (pene, şuruburi, ştifturi).

În general, organele asamblărilor demontabile constituie si sursa unor defecte şi accidente grave, motiv pentru care se întreprind şi în prezent cercetări experimentale de laborator si se fac observatii practice. Apariţia unor material noi (aliaje pe bază de titan) şi a unor medii de lucru caracterizate prin temperaturi ridicate ( acţiunea electrochimică, radioactivitate), face ca problema asamblărilor demontabile să constituie o sursă de preocupare atât pentru cercetători cât si pentru proiectanţi.

În cadrul acestui proiect se analizează tipurile de şuruburi , piuliţe, şaibe, prezoane, studiindu-se:

- parametrii geometrici;

- soluţii constructive;

- material;

- calculul asamblărilor filetate;

- dimnesionare, prestrângere;

- forte si deformaţii;

-rigidităţi;

- calculi de rezistenţă.

1.c

Procesul tehnologic de asamblare prin filetare

Posibilităţi de realizare

Asamblările filetate dintre două sau mai multe piese pot fi realizate astfel: cu şurub, montat cu joc (Fig. 7, a) sau fără joc (Fig. 7, b), şi piuliţă; cu şurub înşurubat în una din piese (Fig.7, c) cu prezon şi piuliţă (Fig. 7, d).

Fig. 7

Transmisiile şurub-piuliţă sunt transmisii mecanice, care transformă mişcarea de rotaţie în mişcare de translaţie, concomitent cu transmiterea unei sarcini. Se folosesc în construcţia maşinilor unelte (strunguri, maşini de frezat prese etc.) şi la mecanisme de ridicat (cricuri, platforme), datorită avantajelor pe care le prezintă: transmit sarcini mari; funcţionează fără zgomot; îndeplinesc condiţia de autofrânare. Cele mai importante dezavantaje sunt: randament redus; construcţie complicată a piuliţelor care preiau jocul dintre spire.

Elementul determinat al transmisiilor şurub-piuliţă este cupla elicoidală, care poate fi cu frecare de alunecare sau cu frecare de rostogolire (cuple elicoidale cu bile). Transmisiile şurub-piuliţă cu bile au randamen ridicat, dar nu asigură autofrânarea, fiind utilizate la maşini unelte şi la unelte mecanisme de direcţie ale autovehiculelor.

Transformarea mişcării de rotaţie în mişcare de translaţie poate fi realizată astfel: şurubul execută mişcarea de rotaţie, iar piuliţa mişcarea de translaţie (maşini unelte, cricurile cu pârghii etc.); şurubul execută ambele mişcări de rotaţie şi de translaţie (cricul simplu; cricul telescopic; şurubul secundar al cricului cu dublă acţiune; prese cu şurub acţionate manual etc.); piuliţa execută ambele mişcări de rotaţie şi de translaţie (construcţiile care necesită o rigiditate mărită obţinută prin încastrarea şurubului).

Clasificarea asamblărilor flietate:

- asamblări de strîngere;

- asamlări de reglare;

- asamblări de mişcare;

- asamblări de măsurarea.

Clasificarea filetelor se face după mai multe criterii:

a) În funcţie de destinaţie:- filete de fixare;- filete de mişcare;- filete de măsurare;- filete de reglare.

b) În funcţie de numărul de începuturi:- filete cu un început; - filete cu mai multe începuturi.

c) În funcţie de sensul de înfăşurare a spirei filetului:- cu sensul de înfăşurare pe dreapta;- cu sensul de înfăşurare pe stânga.

d) În funcţie de sistemul de măsurare:- filete metrice;- filete în ţoli.

e) În funcţie de suprafaţa pe care se generează filetul:- filete cilindrice;- filete conice;- filete exterioare;- filete interioare.

f) În funcţie de mărimea mărimea pasului filetului:- cu pas mare;- cu pas normal;- cu pas fin.

g) În funcţie de mărimea spirei filetului:- filet triunghiular;- filet pătrat;- filet rotund.

Capitolul 2

2.a

Asamblări demontabile prin filet

Definitie:

Asamblările filetate sunt asamblări demontabile, realizate prin intermediul a două piese filetate, conjugate, una filetată la exterior-denumită şurub, iar piesa conjugată, filetată la interior, poate fi o piuliţă sau altă piesă cu rol funcţional de piuliţă.

Avantajele şi dezavantajele asamblărilor filetate în raport cu alte asamblări

Utilizarea curenta a asamblărilor filetate se explică prin numeroasele avantaje:

a) Gabaritul redus, determinat de faptul că filetul- care realizeaza suprafaţa necesară la solicitări importante de contact ale filetului- este înfăşurat pe corpul de revolutie;

b) Montări si demontări commode manual, de care se prestează si la automatizare;c) Preţul de cos relative scazut , definit prin facilitaţile de execuţie (manuala, pe

aşini unelte universale) şi prin normalizarea pieselor filetate (care sunt produse in serie mare, deci mai ieftină).

Principalele dezavantaje ale asamblărilor filetate sunt:

a) Asambările filetate sunt foarte sensibile la solicitările variabile; se impune aplicarea de măsuri pentru creşterea fiabilităţii lor.

b) La asamblările de fixare , sarcina din asamblare care apare, la montajul asamblării de fixare, nu poate fi stabilită cu precizie: ea poate fi prea scazută (insificienţă in funcţionare) sau prea mare (provocând suprasarcini).

c) La asamblările de mişcare, randamentul este scazut, care este important acţionărilor energetice, existent uzurii, care afecteaza precizia de mişcare.

d) Inexistenţa centrării filetelor conjugate prin forma acestora, aspectul poate impune aplicarea de masuri constructive speciale la asamblarile de precizie.

Domenii de utilizare

Filetele de fixare se utilizează la asamblările filetate, iar filetele de mişcare la transmisiile şurub- piuliţă. Filetele de măsurare sunt folosite la aparatele de măsură(de exemplu la micrometre), iar filetele de reglare se folosesc pentru poziţionarea relativă a unor elemente din construcţia dispozitivelor sau a maşinilor unelte.

În general, filetele de fixare se execută cu un singur început, iar filetele de mişcare cu unul sau mai multe începuturi. Filetele cu mai multe începuturi au un randament ridicat, dar există pericolul să nu se mai îndeplinească condiţia de autofrânare. În cazul filetelor cu mai multe începuturi (Fig. 1), între pasul real p al unei spire şi pasul aparent p' al filetului există relaţia: p = i*p', în care se reprezintă numărul de începuturi; prin urmare, la filetele cu mai multe începuturi, cursa (deplasarea axială corespunztoare unei rotaţii complete) este mai mare.

Fig. 1

Filetele obşnuite se execută cu sensul de înfăşurare dreapta, adică

vectorii v⃗ şi ω⃗ au acelaşi sens (Fig. 2, a); filetele cu sensul de

înfăşurare stânga, la care vectorii v⃗ şi ω⃗ au sensuri diferite (Fig. 2, b), se utilizează numai atunci când acest sens este impus de condiţiile de funcţionare (de exmplu la cricurile cu dublă acţiune, la cricurile cu pârghii cu două piuliţe, la unele şuruburi de reglare etc.).

Filetele metrice – cu dimensiunile măsurate în milimetri – sunt standardizate, fiind utilizate cu precădere în construcţia de maşini; Fig. 2

cele măsurate în ţoli sunt utilizate pentru reparaţiile maşinilor din import şi pentru filetarea ţevilor.

Filetele cilindrice au cea mai mare răspândire, filetele conice fiind utilizate când se impun condiţii mai stricte asupra etanşeităţii sau pentru compensarea uzurii spirelor filetelor pieselor conjugate. Filetele conice pot fi executate cu profilul filetului perpendicular pe axa şurubului (Fig. 3, a) sau perpendicular pe generatoarea conului (Fig.3,b). Fig. 3

Utilizarea filetelor cu pas mare, normal sau fin este impusă de distanţa filetului şi de caracteristicile acestora. Astfel, în cazul utilizării unor filete cu pas mare, se îmbunătăţeşte randamentul, dar există pericolul să nu se mai îndeplinească condiţia de autofrânare. Când se utilizează filete cu pas fin, cursa şurubului se micşorează, ceea ce favorizează folosirea acestora ca filete de măsurare sau de reglare; în plus, la aceste filete, creşte rezistenţa tijei şurubului, ca urmare a măririi diametrului interior al filetului, se îndeplineşte foarte bine condiţia de autofixare (autofrânare), datorită mişcării unghiului de înclinare al spirei filetului, scăzând, însă, rezistenţa spirei.

Caracterizarea principalelor tipuri de filete

Filetele triunghiulare sânt folosite ca filete de fixare, deoarece asigură o bună autofixare. Profilul filetului este un triunghi echilateral (α=60°), pentru filetele metrice (Fig. 10) şi un triunghi isoscel (α=55°), pentru filetul Whitworth, măsurat în ţoli. Filetele metrice se pot executa cu pas normal (simbolizate prin Md) sau cu pas fin (simbolizate prin Md x p), conform STAS 510-74. forma fundului filetului şurubului poate fi dreaptă sau rotunjită (Fig. 10), rotunjire ce micşorează concentratorul de tensiuni, mai ales în cazul acţionării unor sarcini dinamice. Filetul în ţoli – pentru ţevi – care se execută cu pas fin, cu fundul şi vârful filetului rotunjite, fără joc la fundul filetului, este folosit pentru fixare – etanşare. Se notează prin G şi diametrul interior al ţevii, în ţoli (de exemplu, pentru o ţeavă cu diametrul interior de 3/4" notaţia va fi G 3/4).

Filetul pătrat (Fig.4) se utilizează ca filet de mişcare, profilul filetului fiind un pătrat (α=0), cu latura egală cu jumătate din pasul filetului. Deşi are cel mai ridicat randament, se utilizează numai pentru trnsmiterea unor sarcini mici, deoarece spira are rigiditate şi rezistenţă reduse. Un alt dezavantaj al filetului pătrat îl constituie centrarea nu prea bună a piuliţei faţă de şurub. Se execută numai prin strunjire, cu productivitate relativ scăzută; poate avea pas mare, normal sau fin (se simbolizează: Pt d x p).

Fig. 4

Fig. 5

Filetul trapezoidal (Fig. 5) se utilizează ca filet de mişcare, profilul filetului fiind trapez, obţinut prin teşirea unui triunghi isoscel, cu unghiul α=30°. Are randamentul mai redus decât filetul pătrat şi se utilizează pentru transmiterea unor sarcini mari, spira filetului fiind mai rigidă şi mai rezistentă decât a filetului pătrat. Asigură o centrare bună între piuliţă şi şurub, motiv pentru care acest profil este cel mai frecvent utilizat la transmisiile şurub-piuliţă. Se execută cu pas mare, normal sau fin (simbolizat prin Tr d x p, STAS 2114/3-75), putând fi prelucrat şi prin frezare, cu productivitate mare.

Fig. 6

Filetul rotund (Fig. 6) are profilul format din drepte racordate cu arce de cerc, fiind obţinut din profilu trapezoidal (α=30°), prin rotunjirea vârfului şi fundului filetului. Acest profil asigură o rezistenţă sporită la oboseală, fiind utilizat – datorită acestui avantaj – ca filet de mişcare, în cazul unor sarcini dinamice, în condiţii grele de exploatare (cuplele vehiculelor feroviare, armături hidraulice şi pentru incendii etc.). Se execută cu pas mare, normal sau fin, fiind simbolizat prin Rd x p.

Realizarea asamblării

Filetul reprezintă partea principală şi definitorie a şurubului şi piuliţei.

Realizarea asamblării se execută în următoarele faze:

- se centrează piesele asamblate (în funcţie de importanţa centrării) aceasta se realizează fie direct prin intermediul şuruburilor unor elemente separate de centrare (ştifturi de centrare) fie prin intermediul unor prelucrări speciale speciale pe suprafaţa pieselor (gulere de centrare); în cazul în care apare necesitatea unor strângeri

neuniforme de tip capac prinse cu mai multe şuruburi, montarea piuliţelor sau şuruburilor se face progresiv în cruce (fig. 11)

În aceste cazuri strângerea piuliţelor se face iniţial cu mâna până când acestea ating suprafaţa piesei, se face apoi, o strângere cam cu 2/3 din forţa finală pentru toate piuliţele şi numai în final se face strângerea cu forţa prescrisă.

Esenţial în cazul acestor tipuri de asamblări este respectarea valorii strângerii.

În cazul unei strângeri insuficiente duce

La deteriorarea formelor şi pierderea etanşeităţii.

Fig. 11

O strângere prea mare poate duce la distrugerea pieselor în lucru, datorită acestui fapt la asamblarea de acest tip se folosesc chiei cu strângere automată sau controlată (chiei dinamometrice). În timpul lucrului mai ales la asamblările care lucrează la sarcini variabile apare posibilitatea desfacerii asamblării, din această cauză apare necesitatea de realizare a unor asigurări suplimentare ale piuliţei împotriva deşurubării cu şplint de siguranţă sau cu şaibă de siguranţă cu umeri sau cu nas cu chei sau plăci crestate (fig. 12, a), prin unirea şuruburilor cu sârme (fig 12, b), cu folosirea unor şaibe elastice (Grower), cu contrapiuliţă sau şaibă elastică.

a) b)

Fig. 12 Fig. 13

În cazul maşinilor sau aparatelor sau în cazul unor asamblări la care este necesar să se asigure garanţii se impune protecţia împotriva desfacerii neautorizate; în funcţie de tipul şurubului sau de tipul asamblării acestea e pot asigura cu sărmă sigilată (fig. 13, a) sau cu sigiliu de ceară sau plumb (fig. 13, b).

O variantă des utilizată este asamblarea cu prezoane – realizarea prezoanelor se poate face fie cu degajare, fie fără degajare, varianta constructivă fiind aleasă în funcţie de condiţiile impuse asamblării. Datorită rigidităţii scăzute la asamblările cu degajare apare posibilitatea de rupere a prezonului .

Posibilităţi de scoatere a prezoanelor rupte: cu dorn modelat se poate utiliza numai în cazul prezoanelor din oţeluri foarte moi; cu dorn filetat se poate utiliza numai în cazul prezoanelor cu diametre peste 10 centimetri; prin sudarea unei piuliţe la capătul prezonului .

Specific reparaţiei este că în cazul şuruburilor sau prezoanelor cu diametre mai mici de 4 – 3 milimetrii extragerea este practic imposibilă prin metode convenţionale. În funcţie de caracteristicile şi importanţa piesei se pot utiliza două grupe de metode : prin majorarea diametrului filetului; prelucrări prin electroeroziune.

2.b

Mareriale

Materialele pentru organele de asamblare (şuruburi, piuliţe, şaibe) se aleg, în principal, în funcţie de condiţiile funcţionale. Şuruburile uzuale, la care nu se cunoşte anticipat domeniul de utilizare, se execută din OL 37 sau OL 42; pentru şuruburile la care este necesară o rezistenţă mai mare, se recomandă utilizarea oţelurilor OL 50, OLC 35, OLC 45 sau a oţelurilor pentru automate AUT 20, AUT 30 etc. Şuruburile puternic solicitate, precum şi cele de importanţă deosebită, se execută din oţeluri aliate, 40 Cr 10, 33 MoCr 11, 13 Cr Ni 30, tratate termic. În afară de oţeluri, şuruburile şi piuliţele se mai execută şi din metale uşoare, aliaje neferoase sau materiale plastice.

Oţelurile folosite în construcţia şuruburilor şi piuliţelor de fixare sunt împărţite, în funcţie de caracteristicile mecaniceale acestora, în mai multe grupe, fiecare grupă

conţinând materiale cu caracteristici apropiate. Conform STAS 2700/3-80, fiecare grupă de oţeluri pentru şuruburi este simbolizată prin două cifre, despărţite de un punct (ex.: 4.8; 6.6; 8.8 etc.), iar conform STAS 2700/4-80, fiecare grupă de oţeluri pentru piuliţe este simbolizată printr-o cifră ( exemplu: 4; 6; 8 etc.). de fapt, cifrele indică caracteristicile mecanice ale materialelor din grupa respectivă; astfel, prima cufră a grupei pentru şuruburi şi cifra grupei pentrru piuliţe, înmulţite cu 100, dau tensiunea minimă de rupere a materialelor din grupa respectivă, iar înmulţind cu 10 produsul celor două cifre ale grupei pentru şuruburi, rezultă limita de curgere a oţelurilor din respsctiva grupă. Şaibele plate se execută din OL 34, AUT 08 etc., iar şaibele Grower şi alte şaibe elastice se excută din oţel de arc OLC 65 A.

Şuruburile de mişcare se excută din OL50, OL 60, OLC 35, OLC45 sau din oţeluri aliate, în cazul maşinilor-unelte. Piuliţele de mişcare se execută din aceleaşi oţeluri ca şi şuruburile de mişcare, din bronz sau, uneori, din fontă.

2.c

Asigurarea asamblărilor filetate

Problema autodesfacerii şuruburilor. S-a constatat, în practică, că şuruburile se autodesfac cu toate că este îndeplinită condiţia de autofrînare şi cu toate că sunt prestrânse la o forţă corespunzătoare. Autodesfacerea conduce imediat la slăbirea îmbinării, ceea ce poate constitui cauza unor mari avarii şi accidente.

Autodesfacerea este întâlnită mai ales la şuruburile supuse la solicitări variabile.

Cauzele care duc la autodesfacerea piuliţelor sunt: deformaţiile remanente cu caracter macromagnetic ( cum ar fi: lungimea şurubului, comprimarea pieselor strânse, deformaţia filetului), deformaţii cu caracter microgeometrice ale asperităţilor suprafeţelor în contact , şocuri, vibraţii, forţe transversale, cupluri de forţe întîmplătoare.

Autodesfacerea se poate explica prin următoarele: datorită forţei axiale, secţiunea transversală a şurubului se micşorează iar a piuliţei se măreşte, apărând componente radiale care tind să depărteze spirele în contact. Prin învingerea forţelor de frecare se produce o deplasare relativă a spirelor.

Metode de asigurare a asamblărilor filetate :

Asigurarea piuliţelor este necesară întotdeauna şi aceasta se realizează prin diferite metode constructive.

Se deosebesc două metode de asigurare:

-fără introducerea unor tensiuni suplimentare;

-prin introducerea unor tensiuni suplimentare;

2.d

Utilaje şi aparatură

Pentru montarea elementelor filetate se utilizează în general chei sau şurubelniţe.

Cheile . Pentru mărirea productivităţii în cazul producţiei de serie se folosesc chei acţionate electric, hidraulic sau pneumatic, se montează de regulă pe maşini de găurit în locul burghiului (fig. 24).

Elementele unei chei montate pe maşinile de găurit:

1 – axul principal al maşinii;

2 – piuliţa de fixare a magaziei;

3 – flanşă de comprimare a arcului;

4 – arc;

5 – flnşa de sprijin a arcului;

6 – piuliţe;

7 – arcuri lamelare pentru apăsarea bilelor de blocare;

8 – bile de blocare;

9 – şurub;

10 – corpul magaziei.

Cheile se utilizează de regulă în cazul şuruburilor sau piuliţelor la care forma elementelor de montare este poligonală.

Fig. 24

Şurubelniţele se utilizează pentru montarea şuruburilor cu crestătură sau locaş în cruce şi au forme variate (obişnuite, în elice, cu decuplare automată). În cazul şurubelniţelor pentru elemente de instalaţie electrică este obligatorie prezenţa unui

mâner din material electroizolant.

Demontarea asamblărilor filetate se face în ordine inversă montării, se realizează cu desfacerea elementelor de siguranţă şi apoi se realizează desfacerea piuliţelor. Dacă piuliţele sunt blocate se evită forţarea acestora; se toarnă motorină pe piuliţă şi se încearcă desfacerea, în cazul în care nu se poate

desface se înşurubează filetul cu o spiră, apoi se toarnă motorină şi apoi se încearcă desfacerea.

Pentru demontarea prezoanelor se utilizează chei speciale pentru prezoane (fig. 25).

1- corpul cheii;2- tijă cu părţi filetate în sensul părţii superioare a prezonului;3- braţ de acţionare.

Controlul filetelor se realizează folosind calibre limitative, şabloane, lere, micrometru special pentru filete.

Fig. 25

Calibrele limitative se folosesc în producţia de serie şi de masă şi pot fi de tip inel pentru filete exterioare şi de tip tampon pentru filete interioare. Filetul controlat se consideră corespunzător dacă calibrul se înşurubează uşor pe toată lungimea de trecere a filetului. Şabloanele pot fi cu crestături şi diviziuni în cazul în care se prelucrează filetul cu cuţit şi cu adâncituri pentru controlul pasului în cazul filetelor trapezoidale, pătrate şi triunghiular.

Micrometrul este folosit pentru măsurarea diametrului mediu, interior şi exterior. Pentru măsurarea diametrului, pasului şi unghiului de înclinare al spirei filetului se poate folosi micrscopul.

Capitolul 3.a

Anexe

Capitolul 4

N.S.S.M şi P.S.I. în vederea asamblărilor demontabile prin filet

Pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi înlăturarea cauzelor care pot provoca accidente de munca şi îmbolnăviri profesionale trebuie luate o serie de măsuri , sarcini ce revin conducătorului locului de muncă dar si lucrătorilor.

Acestea sunt:

- Asigurarea iluminatului, încălzirii şi ventilaţiei în atelier;

- Maşinile şi instalaţiile să fie echipate cu instrucţiuni de folosire;

- Să fie asigurată legarea la pământ şi la nul a tuturor maşinilor acţionate electric;

- Atelierele să fie în locuri vizibile cu echipamente pentru combaterea incendiilor;

- Atelierul să fie dotat cu mijloace de ridicat pentru manipularea pieselor mai mari de 20kg;

- muncitorii sa poarte echipament bine ajustat pe corp, cu mânecile încheiate şi parul strâns sau acoperit;

- Înainte de începerea lucrului va fi verificată starea maşinilor, a dispozitivelor de pornire-oprire şi inversare a sensului de mişcare;

- Se va verifica înaintea începerii lucrului dacă atmosfera este incărcată cu vapori de benzină sau alte gaze inflamabile sau toxice;

- La terminarea lucrului se deconectează legăturile electrice de la prize, maşinile vor fi oprite, sculele se vor aşeza la locul lor iar materialele şi piesele vor fi stivuite in locuri indicate.