Introducere

Escarele de decubit sunt leziuni ale tegumentelor interpuse între două planuri dure, os și pat (1). Prin i­mobilizarea timp îndelungat în a­ceeași poziție se exercită o pre­

siune asupra anumitor regiuni ale corpului du­când la apariția ulcerațiilor (2).În funcție de poziția în care este așezat pa­

cientul imobilizat, întâlnim mai multe zone predispuse apariției escarelor: în decubit dor­

sal pot fi afectate regiunea occipitală, omo­plați, coate, regiunea sacro­coccigiană, călcâ­ie; în decubit lateral umărul, regiunea trohan­teriană, fețele laterale ale genunchilor, maleo­lele; în decubit ventral tâmplele, umerii, creasta iliacă, genunchii, degetele picioarelor (1).Scopul acestei analize este de a vedea care

este frecvența cu care este întâlnită această patologie în serviciile de chirurgie generală într­un interval dat și problemele de îngrijire întâlnite.

Jurnalul medical de Bucovina, vol. IV, nr. 3, 2018

Articole originale

COMPLICAȚII ALE PACIENȚILOR IMOBILIZAȚI. ESCARELE DE DECUBIT

Crina Puiu

Secția ChirurgieSpitalul Municipal „Sfinții Doctori Cosma și Damian” Rădăuți

1

* Adresă corespondență autor: As. Crina Puiu, Secția Chirurgie Generală, Spitalul Municipal “Sfinții Doctori Cosma și Damian” Rădăuți. E­mail: crina_daniela288@yahoo.com

Rezumat.

Cele mai des întâlnite complicații apărute la pacienții imobilizați la pat sunt escarele de decu­bit. Acest tip de ulcerații pot avea debutul la câteva ore din momentul imobilizării la câteva zile, apariția acestora fiind influențată de o serie de factori favorizanți și calitatea îngrijirilor me­dicale acordate acestor pacienți. O persoană imobilizată la pat timp îndelungat, fără a prezenta aceste complicații reprezintă un succes al îngrijirilor medicale acordate de personalul medical. Cuvinte­cheie: escare, decubit, imobilizat.

Summary.

The most common complications in patients immobilized on the bed are decubitus eschars. This type of ulceration can start several hours from the moment of immobilization or several days, their appearance being influenced by some favorable factors and the quality of the medical care given to these patients. A person immobilized for a long time without presenting these complications is a success of the medical care provided by the medical staff. Keywords: eschars, decubitus, immobilized.

Pentru fiecare pacient imobilizat la pat se face o evaluare a riscurilor de apariție a leziu­nilor de decubit notându­se grila lui Norton.Vom evalua starea fizică, starea mentală,

activitatea, mobilitatea, controlul sfincterian, încadrând pacientul la un anumit nivel de risc. Scorul cuprins între:

­ 14 și 16 indică un risc scăzut de dezvoltare a escarelor, ­ 12 și 14 indică risc înalt de dezvoltare a escarelor, ­ mai mic de 12 indică risc foarte înalt de dezvoltare a escarelor (3).Orice leziune este însoțită de semne pe ca­

re le putem observa și care determină înca­drarea lor în anumite stadii de evoluție. Toale­ta pe regiuni a pacientului imobilizat la pat permite examinarea tegumentelor și observa­rea unor modificări, roșeață, iritație, impu­nând luarea măsuri terapeutice (1).În stadiul I, este prezent eritemul care per­

sistă mai mult timp. Această etapă poate trece neobservată la o îngrijire superficială, având ca și consecință apariția flictenelor. Este sta­diul în care, dacă se aplică salteaua antiescară, toaleta riguroasă a pacientului și mobilizarea pacientului la interval de 2 ore se poate vinde­ca fără consecințe majore (figura 1).

În stadiul II apare flictena, fiind afectate e­pidermul și dermul. Pacientul acuză dureri la nivelul zonei respective, leziunea este super­ficială, dar predispusă infectării (figura 2). Se vor aplica pansamente în condiții perfecte de asepsie, se montează salteaua antiescară, mo­bilizarea pacientului și monitorizarea evolu­ției escarei (1).

În stadiul III ulcerația este profundă, impli­că fascia musculară și se poate extinde până la os. Pacientul prezintă dureri intense, escara din acest stadiu necesitând o perioadă înde­lungată până la vindecare. Conduita terapeu­

2

Jurnalul medical de Bucovina, vol. IV, nr. 3, 2018

Tabelul I. Grila lui Norton.

Figura 1. Escară în stadiul I.

Figura 2. Escară stadiul II după îndepărtarea flic­tenei.

tică implică intervenție chirurgicală, antibiote­rapie, efectuarea pansamentelor.Leziunile suprainfectate se protejează cu

pansament efectuat în condiții de perfectă a­sepsie, atât a tegumentelor, materialelor, cât și a mâinilor persoanei care îl execută. Acesta trebuie efectuat cu blândețe pentru a nu dis­truge țesuturile nou formate în procesul de vindecare. Desfacerea pansamentelor se va e­fectua cu atenție, umezindu­le la nevoie. Asis­tenta medicală supraveghează ca pansamentul să nu fie prea strâns, pentru a nu împiedica circulația sanguină (1). Pentru ulcerațiile pro­funde se pot aplica pansamente speciale care permit absorbția secrețiilor, împiedică extin­derea leziunii, protejează marginile plăgii, mențin hidratarea plăgii (figura 3).

Stadiul IV se referă la necroza țesuturilor și se datorează ischemiei prelungite, provocată de compresie prin imobilizare pe o perioadă mai lungă de timp (figura 4). În aceste cazuri zona cea mai afectată este proeminența sacra­lă, trohanterul mare, tuberozitatea ischionului (4).

Apariția țesutului necrozat la nivelul ulce­rației prelungește perioada de vindecare, im­plicând o conduită specifică acestui tip de plagă și intervenția chirurgicală.În aceste cazuri, pansamentele se pot efec­

tua și la interval de 12 ore, dacă secrețiile sunt abundente. Se va folosi salteaua antiescară. Se va evita poziționarea pacientului pe regiunea afectată prin utilizarea rulourilor și pernelor antiescară. Până la vindecarea completă se va evita contactul direct între zona respectivă și pat.

Rezultate

În perioada analizată, toate cazurile au pre­zentat escare înainte de internare. La acești pacienții s­au instituit următoarele măsuri: s­au folosit salteaua antiescară, schimbarea lenjeriei de pat și de corp, toaleta generală și locală a pacienților, mobilizarea pacienților la 30 de minute, masaj, hidratare optimă, educa­ție sanitară atât a pacienților cât și a aparțină­torilor pentru continuarea îngrijirilor după ex­ternare, evaluarea semnelor vitale, monitori­zarea stării pacienților, dacă au apărut reacții adverse pe tegumentul din jurul escarelor, e­valuarea permanentă a zonelor predispuse es­carelor, identificarea corectă a fazei de vin­decare a escarelor, evitarea presiunii pe zonele vulnerabile și evitarea traumatizării țesutului afectat. Mobilizarea pacienților cu escare se va face prin ridicare și repoziționare, evitând tragerea sau târârea pentru a evita agresarea suplimentară a pielii fragile. S­a instruit per­sonalul cu procedura de îngrijire a escarelor și efectuarea corectă a pansamentelor. Prin apli­carea conduitei terapeutice și a măsurilor de îngrijire și prevenire a escarelor, pe perioada spitalizării, evoluția a fost favorabilă, pacien­ții cu escare au fost externați vindecați din punct de vedere chirurgical.

Discuții

În procesul de îngrijire a unui pacient imo­bilizat, cel mai important rol revine mijloa­celor de prevenire prin înlăturarea cauzelor fa­vorizante apariției escarelor. În acest caz vom urmări schimbarea de poziție, care se efectu­ează la interval de 1­2 ore sau la nevoie, mai des. În fișa de supraveghere a escarelor se no­tează orele de schimbare și poziția, aspectul cutanat și zonele de masaj.Asigurarea confortului și menținerea bol­

navului într­o stare perfectă de igienă prin e­fectuarea toaletei respectându­se succesiunea etapelor, la intervale regulate de timp, evitarea

3

Jurnalul medical de Bucovina, vol. IV, nr. 3, 2018

Figura 3. Escară de decubit stadiul III.

Figura 4. Escară de decubit stadiul IV.

4

Jurnalul medical de Bucovina, vol. IV, nr. 3, 2018

cutelor lenjeriei de pat și de corp și schim­barea acestora ori de câte ori este nevoie. Se vor utiliza materiale complementare pentru prevenirea escarelor: saltele antiescară, rulo­uri sau perne antiescară. Pacientul trebuie să aibă o alimentație echilibrată, bogată în prote­ine și vitamine și o hidratare optimă, necesa­rul de lichide fiind de cel puțin 2­2,5L/zi. Pentru a favoriza vascularizația profundă și superficială, în zonele comprimate se intervi­ne prin masaj, Acesta are rolul de a îndepărta celulele descuamate și rehidratează pielea. Es­te indicat la toți pacienții imobilizați și se efectuează în momentul schimbării poziției, pe toate regiunile expuse (1).

Concluzii

Escara nu trebuie considerată o simplă le­ziune a pielii și nu trebuie tratată superficial. Frecvența sa este în creștere cu vârsta, 70% dintre bolnavii cu escare au peste 70 ani. Frecvente în trecut, în secțiile de neurologie, geriatrie și căminele­spital, în prezent escare­le, sunt tot mai des întâlnite în secțiile de ortopedie, de acuți, de chirurgie, traumatolo­gie, reanimare. Fiind provocate de lipsa de o­xigen la nivelul țesuturilor datorită presiunii prelungite, aceste leziunii mai pot fi întâlnite la pacienții cu demență senilă, cașexie neopla­zică, sedative puternice (4). Colaborarea efi­cientă dintre echipa medicală și familia pa­cientului imobilizat este esențială pentru pre­venirea și vindecarea acestor complicații apă­rute la pacienții imobilizați. Aplicarea corectă a măsurilor de prevenire și tratarea conform procedurilor existente a escarelor reduc riscul de apariție a acestora și perioada de vinde­care, asigurând confortul și starea de bine a pacientului.

Bibliografie

1. Lucreția Titircă, „Ghid de nursing cu teh­nici de evaluare și îngrijiri corespunzătoare nevoilor fundamentele , Editura „Viața Me­dicală Românească” 2008.

2. Lucreția Titircă, “Ghid de nursing” Vol.1, Editura „Viața Medicală Românească” 2008.

3. Lucreția Titircă, „Breviar de explorări funcționale și de îngrijiri special acordate bolnavului” Ediția a II­a, Editura “Viața Medicală Românească” 1994.

4. Corneliu Borundel „Medicină Internă pen­tru cadre medicale” Editura ALL, 2009.

Copyright: © 2018 Jurnalul Medical de Bucovina. Acesta este un articol cu acces liber distribuit de www.jmbucovina.ro cu permisiunea nerestricționată pentru utilizarea, distribuția și reproducerea pe orice mediu, cu condiția ca autorul original și sursa să fie creditate.