Microsoft Word - Nr 7-2003.docLector univ. drd Agnes Erich
Universitatea Valahia din Târgovite
Abstract: The Old Romanian book is a precious testimony of the Romanian people's culture. Once introduced in the Romanian space, printing could not remove the manuscript book, often illustrated with highly artistic miniatures, the art of miniature-painting enjoying a long life here, up to the modern times. The emergence of printing is connected to the main cultural centres and if, for different reasons, especially political, one of the centres had ceased its fervent activity of book issuing and distribution, another one would have taken its place, another printing establishment would have flourished through the passionate work of its masters, so that the continuity of the Romanian printing was never interrupted.
Key-words: miniature, manuscript book, printing book
Cultura româneasc, receptiv fa de progres, a adoptat tiparul mult
înaintea altor culturi vecine europene, dovad stând în acest sens faptul c la numai 50 de ani de la apariia tiparului pe teritoriul rii noastre se tiprea deja prima carte.
Introducerea tiparului în spaiul românesc nu a înlturat îns
cartea manuscris, adesea ilustrat cu miniaturi de o mare valoare
artistic, arta miniaturii1 prelungindu-i la noi existena pân în epoca
modern.
Cartea manuscris în lume Arta manuscrisului a fost cunoscut mai întâi în Orientul antic,
dezvoltându-se apoi în India, America precolumbian i în Imperiul Bizantin. În Europa occidental, a înflorit în Evul Mediu i în epoca premergtoare Renaterii, secolul al XV-lea fiind considerat epoca sa de aur.
1 Miniatura reprezint o pictur de manuscris, constând din litere împodobite, motive ornamentale, compoziii figurative, realizat în culori de ap, pulbere de aur etc. i al crei nume vine de la rou de miniu. Destinaia miniaturilor era de a împodobi manuscrisele i de a le conferi astfel un caracter artistic deosebit.
83
Atelierele copitilor laici i religioi devin adevrate centre artistice cartea cptând noi elemente estetice, coninutul ei fiind completat de elemente grafice i picturale, iar legturile din aur i argint dând crii un caracter preios.
Arta bizantin, în realizarea manuscriselor, a contopit tradiiile elenistice cu numeroase elemente artistice ale artei primelor secole ale erei noastre din Egipt, Siria i Asia Mic. De la sirieni, arta bizantin i-a însuit preferina pentru un relief mrunt, ca o broderie, i numeroase forme iconografice cu personaje realiste, cu tipuri individualizate i cu trsturi dramatice.
Codexurile bizantine sunt caracterizate printr-o decoraie policrom rafinat i strlucitoare, ele fiind destinate unor personaliti ale vremii sau chiar împratului i au un caracter de lux. De la egipteni s-a preluat gustul pentru decoraia policrom, tradiia portretului, unele elemente de decoraie arhitectural i predilecia pentru alegorie.
În privina miniaturilor, acestea se caracterizeaz prin compoziii cu caracter solemn, de o sintez rece, prin tratarea figurilor dup un canon antic, plin de mreie. Manuscrisele miniaturale se prezint într-o mare diversitate, deosebindu-se între ele atât ca destinaie, cât i ca manier de execuie.
Tipic picturii bizantine, în manuscrise personajele apar zvelte i foarte alungite, ele detaându-se pe fondul alb al pergamentului. Începând cu secolele al XI-lea i al XII apar schimbri, modelele antice fiind prsite, mergându-se mai ales pe abstraciuni.
Epoca romanic se plaseaz istoric din secolul al XI-lea pân la jumtatea secolului al XII-lea, i este prima perioad în care, dup cderea Imperiului Roman de Apus arta se dezvolt cu o nou originalitate i for. Prin avântul deosebit pe care-l capt scriptoriile, epoca romanic este o perioad de aur pentru cartea manuscris, cptând o mare dezvoltare în Anglia, Italia, Frana, Spania i în rile de limb german. Din secolul al XIII-lea, în ilustrarea manuscriselor începe reducerea ornamentelor. Influenele occidentale sunt marcate în lucrrile manuscrise bizantine începând cu secolele al XIV-lea i al XV-lea.
La rile din apusul Europei apar ornamentaii geometrice i animaliere, personaje ciudate, decoraiuni în culori vii (rou, verde, albastru) care fac din manuscrisele i miniaturile irlandeze adevrate capodopere ale genului. Ele s-au rspândit mult în Europa de Apus i, datorit valorii lor estetice deosebite, au fost imitate, devenind adevrate modele pentru arta împodobirii manuscriselor de pe continent, mai ales în perioada lui Carol cel Mare.
Cartea înluminat gsete o dezvoltare extraordinar în Frana, care, prin numrul miniaturitilor i prin valoarea lor, ocup un loc de frunte.
84
Cartea manuscris la români pân în secolul al XVI-lea Despre frumuseea i importana manuscriselor româneti savantul rus
A. I. Iaimirski se exprima astfel : "În a doua jumtate a secolului al XV-lea i la începutul secolului al XVI-lea, stilul moldovenesc predomin i în manuscrisele ruseti, dar aici totul iese oarecum iptor i mâzglit i ornamentaiile ruseti stau foarte departe de modelele lor, de acele manuscrise luxoase moldoveneti care la timpul lor au fost druite vechilor mnstiri de domnitori i ierarhi i care acum împodobesc cele mai bune biblioteci de manuscrise ale Europei"2. De asemenea, Alexei Uvarov, renumit pentru colecionarea obiectelor de art, aprecia astfel manuscrisele româneti: "Cele mai bune i mai frumoase manuscrise din arhivele noastre au fost scrise în Moldova. Manuscrisele moldoveneti se disting întotdeauna prin frumuseea scrierii lor unciale i minuscule, frumoasa pregtire a pergamnentului sau hârtiei i elegana ornamentelor"3
La rândul ei cartea manuscris din rile Române îi gsete originea în universul culturii bizantine. În secolul al XIV-lea, în teritoriile locuite de români se caligrafiau manuscrise bogat ornamentate i înluminate. La scriere se folosea pergamentul, caligrafierea fcându-se cu chiniroz negru sau rou i cu aur. Iniialele erau bogat împodobite cu motive geometrice sau vegetale, foarte rar apelându-se la motive zoomorfe. Ca i în codexurile bizantine, uneori în manuscrise apreau portrete sau scene religioase, tratarea artistic fiind deosebit.
În anii 1404-1405 este transcris în ara Româneasc, de ctre clugrul Nicodim Tetraevanghelul, primul manuscris slavon cu dat sigur, copiat pe teritoriul românesc. Lucrarea este executat pe pergament fiind mai târziu ferecat în argint. Nu are ilustraii, dar ornamentaia sa împrumut stilul lucrrilor bizantine de acelai gen din secolele X-XIII, fiind de tip geometric i având la baz motive din codexurile de origine bizantino- balcanic. Ca motiv ornamental de baz se utilizeaz o înlnuire de cercuri întretiate de benzi dispuse în X. De asemenea, folosete motivele cu flori i frunze stilizate, plasate pe vrejuri în arabesc sau cu ornamente geometrice de inspiraie elenistic. Sunt utilizate pe scar larg i motive zoomorfe, care aduc oarecare înviorare rigiditii schemei geometrice Frontispiciile sunt încadrate într-un chenar care uneori se întrerupe, iar alteori taie desfurarea
2 I. Iaimirski. “Novîi trud po staroi slaveanskoi bibliografii”. În: Izvestia Otdelenia russkogo iazîka i slovesnosti Imperatorskoi Akademii Nauk, V (1900), vol. 2. Apud, L.Demeny; L.A. Demeny. Carte, tipar i societatea la romani în secolul al XVI-lea. Bucureti: Editura Kriterion,1986 3 Comte Alexis Ouvaroff. Recherches sur lesantiquites de la Russie Meridionale et des coles de la Mer Noire. Paris, MDCCCLI, p. 144.
85
motivului. Ca o caracteristic a miniaturii acestuia se observ predilecia pentru folosirea aurului, aducând ca o noutate în miniatura româneasc haurile de aur.
Un rol de mare importan în dezvoltarea scrierii îl ocup centrul de la Neam, unde s-a remarcat personalitatea lui Gavriil Uric, copist, caligraf i miniaturist. Este celebru Tetraevanghelul su din 1429, comandat artistului de ctre doamna Marina, soia lui Alexandru cel Bun, pentru folosina ei personal. Acesta marcheaz începuturile i direciile miniaturii româneti. Din cele 12 manuscrise pstrate de la Gavriil, acesta este singurul împodobit cu miniaturi influenate de pictura bizantin. Motivul de baz este palmeta, interpretat în diferite variante dar i elemente decorative din arta popular local pe care Uric le plasa la colurile frontispiciilor sale producând astfel un efect compoziional. Frontispiciile lui Gavriil Uric reprezint improvizaii pe o tem de origine bizantin: cercuri i linii întretiate încadrându-se din punct de vedere al decorului, tipului geometric.
O personalitate remarcabil în a doua jumtate a secolului al XVI-lea i începutul secolului al XVII-lea a constituit-o mitropolitul crturar Anastasie Crimca. La Dragomirna, acesta va crea cel mai important centru de caligrafiere a manuscriselor, o adevrat coal a genului, cu specific i stil propriu. Alturi de ornamentele geometrice, de chenarele i literele din împletituri tradiionale, se aaz motivele florale delicat stilizate, fundaluri cu acoperiuri asemntoare celor moldoveneti, scene cu numeroase personaje.
Ornamentaia floral i frizele care împodobesc pagina sunt transpuneri grafice din vegetaia local, aducând un iz de autenticitate i de verosimil (palmeta i acantul). În sublinierea atmosferei moldoveneti, acestui element de origine local i se asociaz, în mod fericit, elementele arhitecturale care sunt stilizarea turlelor bisericilor i cetilor moldoveneti.4
Meritul su const i în aceea c, pe lâng canonul iconografic tradiional, introduce în compoziie o mulime de elemente inspirate din realitatea imediat, pe care le interpreteaz conform cocepiei sale decorativ- ilustrative.
O dezvoltare deosebit cunoate i arta miniaturistic din ara Româneasc. Între cele dou coli de carte manuscris din rile Române exist asemnri i deosebiri. Astfel, crile moldoveneti prezint la frontispicii dreptunghiuri late, compuse din dou sau mai multe iruri de cercuri legate între ele prin continuarea motivului, pe când cele muntene prezint o singur band, format dintr-un singur ir de cercuri. Din aceast
4 Gh. Popescu-Valcea. Miniatura românesac. Bucureti: Editura Meridiane, 1972, p.38
86
cauz, suprafaa ocupat de motiv este întotdeauna la manuscrisele muntene de forma unui dreptunghi alungit. De asemenea, trebuie subliniat c în manuscrisele muntene lipsete decoraia figurativ. Dac în prima parte a secolului al XVI-lea manuscrisele munteneti urmau unele elemente ale colii moldoveneti folosite de ctre Gavriil Uric la mnstirea Neam, în a doua jumtate a secolului al XVI-lea manuscrisele muntene se vor îndeprta de tradiia moldoveneasc, urmând un drum propriu.
ara Româneasc este mai conservatoare în ceea ce privete miniatura. Dup apariia Tetraevangheliarului, voievodul Alexandru al II- lea (Sucevia 23), activitatea miniaturistic din ara Româneasc ne este semnalat prin copierea unui Tetraevangheliar în 1583 la Craiova. Miniaturistul este preotul Ioan Sârbu, un personaj venit din localitatea Cratova, în fosta Macedonie.
Înainte de a veni în ara Româneasc, Ioan din Cratova a desfurat o activitate febril de copiere a manuscriselor. Miniaturile executate de el în ara Româneasc par strine de tradiia miniaturistic româneasc, portretele evanghelitilor nefiind prezentate în plin pagin, ci încadrate în ornamentul vegetal al frontispiciului. Aceast modalitate de reprezentare a evanghelitilor în frontispiciu nu era îns strin de arta bizantin.
Arta ornamental la Macarie
Studiul apariiei tiparului macarian din ara Româneasc în contextul tiparului chirilic european de la sfâritul secolului al XV-lea i începutul secolului al XVI-lea a demonstrat c tiparnia macarian se definete printr- o individualitate bine conturat extras din tradiia crii manuscrise autohtone. B. P. Hadeu, N. Iorga au remarcat asemnarea dintre Tetraevanghelul lui Macarie (1512) i Tetraevanghelele manuscrise de origine moldoveneasc din perioada lui {tefan cel Mare: semiunciala moldoveneasc, iniialele ornate, vignetele i frontispiciile. Acest stil flamboyant bizantin5 se deosebete întrucâtva de stilul miniaturii cu pete de culoare i cu spaii geometrice mai des folosit în prima parte a domniei lui {tefan i în vremea lui Alexandru cel Bun.6 Se pune întrebarea cum i în ce împrejurri a trecut arta miniaturitilor din Moldova în ara Româneasc, din aceasta din urm având prea puine manuscrise cu miniaturi pstrate i nu ne putem da seama dac miniaturitii munteni au adoptat stilul miniaturitilor moldoveni.
5 Stil în care exuberana de ornamente se aliaz cu stilizarea de gen bizantin a elementelor florale 6 Vezi diferite reproduceri de frontispicii din manuscrisele moldoveneti la S. Pucariu. Istoria literaturii române. Epoca veche. Sibiu, 1930. p. 16-25.
87
Macarie a fost creator de tradiie autohton definind specificul tiparului chirilic la români în contextul întregului tipar chirilic din Europa secolului al XVI-lea. Ornamentele celor trei tiprituri macariene dovedesc unele influene bizantine, dar mai ales asemnri cu manuscrisele moldoveneti.
În ara Româneasc, la începutul secoluluial XVI-lea, ieromonahul Macarie a tiprit trei cri: Liturghier (1508), Octoih (1510) Tetraevanghel (1512). Sub aspectul literei i al prezentrii grafice, crile tiprite de Macarie se deosebesc fundamental de crile chirilice de la Cracovia tiprite de Sweipolt Fiol în 1491 i de cele din Cetinje, tiprite de ieromonahul Macarie între 1493 i 14967. Deosebirile sînt evidente mai ales în ce privete frontispiciile, vignetele i iniialele mari ornate. Acestea imprim tiparului chirilic macarian o individualitate aparte definind-ul în contextul întregului tipar chirilic din secolul al XVI-lea, ca pe un fenomen specific românesc nu numai prin faptul c în frontispicii apare, în diferite variante, stema rii Româneti, ci i prin modalitatea deosebit de ornamentare a crii, preluat de la cartea manuscris autohton. Transpunerea elementelor de ornare ale crii manuscrise locale în cartea tiprit apare fireasc deoarece Liturghierul i Tetraevanghelul sunt crile de cult bisericesc care au fost tiprite pentru prima dat în întreg tiparul chirilic european de ctre Macarie în ara Româneasc8. Din aceast cauz Macarie nu a avut în fa un model tiprit, trebuind s recurg la cartea manuscris i s creeze o ornamentare adecvat textului. Paragrafele textului presupuneau un ir întreg de iniiale noi, în numr foarte mare mai ales la tiprirea textului celor patru evanghelii. Toate aceste iniiale au fost gravate de Macarie într-o factur nou, necunoscut pân atunci în tiparul chirilic, sub forma unor împletituri din nuiele.
Cei care au studiat i analizat iniialele tipriturilor de la Cetinje au observat c acestea au o form foarte apropiat de iniialele tiparului latin mai ales din Veneia secolului al XV-lea9. Dejan Medakovic demonstreaz c pentru tiparul de la Cetinje i pentru cel chirilic de la Veneia caracteristic este, folosirea iniialelor ornate, în chenar, în unele cazuri ornamentele constând din figuri zoomorfe. De altfel, pân spre sfâritul deceniului al doilea în tiparul de la sud de Dunre i în cel chirilic de la 7 L. Demény. “L’imprimerie cqrillique de Macarios de Valachie”. În: RRH, VIII (1969), nr.3, p. 549-574. 8 Sweipolt Fiol a tiprit la Cracovia în 1491 urmtoarele cri de cult bisericesc: Octoih, Ceaslov, Troid de post, Troid Penticostar i Plastirea. Ieromonahul Macarie a tiprit la Cetinje între 1493 i 1496 urmtoarele cri: Octoih, Psaltire i Molitvenic. 9 N. V. Varbane i V. I. Lukianenko atrgeau atenia asupra faptului c iniiala P chirilic din Octoihul de la Centinje este foarte apropiat de aceeai iniial din lucrarea: Appianus, Historia Român, tiprit în 1477 la Veneia de ctre vestitul tipograf Erhaard Ratdolz, care a activat la Veneia i Augsburg.
88
Veneia este folosit în exclusivitate acest unic tip de iniial ornat, tipul de iniial împletit din nuiele neaprând în nici o tipritur sud-dunrean pîn în 1519.
Liturghierul macarian din 1508 este tiprit în negru i rou, cu câte 15 rânduri pe pagina plin, pe hârtie groas, care poart trei mrci de fabric deosebit: o cumpn într-un cerc, o anfor într-un cerc cu o stea deasupra i o plrie de cardinal10. Prezena celor trei tipuri de hârtie diferit se explic prin faptul c hârtia tipografic, de origine italian sau german, fiind destul de scump pentru acea perioad, era cumprat în topuri mici de la negustorii din Sibiu, cu care ara Româneasc avea legturi comerciale.
În Liturghier întâlnim trei frontispicii cu ornamente împletite, unul reprodus de trei ori, altul de dou ori i al treilea cu stema rii Româneti. La data apariiei Liturghierului lui Macarie, stema statului muntean se gsea în faa unor transformri privind atât poziia, cât i specia psrii heraldice. Zburtoarea reprezentat pe frontispiciul Liturghierului din 1508 înfieaz o specie hibrid, între acvil i oim11. Penajul psrii e marcat distinct, prezint zborul în sus, i ine în cioc de la mijlocul ei, o cruce latin, cu extremitile braelor trilobate fiind însoit la baz i pe flancuri de o ramur cu flori i frunze. În registrul superior al compoziiei heraldice, flancând crucea, se afl la dextra un soare figurat cu opt raze, iar la senestra o semilun întoars, de asemeni figurat12.
În Octoih, litera macarian din iniialele, titluri i text, imprimat cu rou i negru, subliniaz capacitatea artistic i tehnic deosebit a meterului tipograf. Alturi de xilogravurile frontispiciilor, pentru prima oar în cartea româneasc apar figuri umane. Este vorba de o plan ilustrat, singura în toate tipriturile lui Macarie, reprezentându-i pe Sfinii Iosif, Teofan i Ioan Damaschinul, în prim plan. În plan secund este reprezentat o biseric cu clopotni, care dup prerea istoricului sârb G. Radojicic, ar fi mnstirea unde a fost instalat tipografia.13
Aceast xilogravur a generat numeroase controverse între specialiti. P.P. Panaitescu afirma c mnstirea Dealu având trei turle, iar cea din gravur doar una, nu poate s fie vorba de aceasta.14 Îns, în ciuda faptului c numrul turlelor nu coincide, totui ambele biserici au sâni de piatr, turla este identic, intrarea în biseric este decorat i asemntoare ca arhitectur
10 I.Bianu; N.Hodo. Bibliografie româneasc veche, vol.I., Bucureti,1903, p.1. 11 Dan Cernovodeanu. “Reprezentri heraldice din vehi tiprituri i manuscrise româneti (sec. XVI)”. În: Târgovitea - cetatea culturii româneti. Bucureti, 1974, p.136. 12 Ibidem. 13 C. Manolescu. “Târgovitea i începuturile xilogravurii româneti”. În: Biblioteca Valachica, nr.7, Târgovite, 1975, p. 303. 14 P.P.Panaitescu. Contribuii la istoria culturii româneti. Bucureti, 1971, p. 327
89
celei de la Mnstirea Dealu. Un detaliu nesesizat de P.P.Panaitescu îl reprezint fundalul decorat cu motive reprezentând struguri (Mnstirea Dealu numindu-se i Sfântul Nicolae din Vii). Este posibil ca nereprezentarea celorlalte turle s se datoreze dificultilor artistice i materiale (slabele cunotine de perspectiv sau spaiul mic al plcii pentru gravur).15 De asemenea, E. H. Gombrich în studiul su de psihologie a reprezentrii picturale16 demonstreaz c materialul informativ pe care publicul îl ateapt din partea reprezentrilor grafice a diferit de la o epoc la alta; în evul mediu, de exemplu, imaginile erau mai rare i posibilitile publicului de a le verifica mai reduse. Astfel, Cronica de la Nuremberg (1493) a lui Hartman Schedel, cu gravuri în lemn datorate lui Wogelmut, prezint aceeai imagine de cetate, de mai multe ori, cu legende diferite: Damasc, Ferrara, Milano, Mantua. De aici rezult c gravorii epocii nu-i puneau problema reprezentrii exacte a imaginii realitii. Putem trage concluzia c în mintea xilogravorului mnstirii noastre a avut loc un proces de alegere a clieului potrivit, cruia i-a încorporat detalii specifice.
În cea de-a treia tipritur macarian sunt reproduse 13 frontispicii cu patru gravuri în lemn. Motivul central îl reprezint stema rii Româneti reprezentat sub o form care marcheaz oarecum o tradiie între aspectul reprezentrilor sigilare anterioare ale psrii heraldice a principatului muntean i tipul hibrid de pe frontispiciul Liturghierului din 1508.17 Astfel, zburtoarea încoronat, cu capul conturat i înfiat în negru, ine în cioc o cruce latin, plasat în baz i prezint zborul semideschis, având un aspect mixt, dintre acvil i corb.
Cele dou astre dispar iar ca un element caracteristic în aceast reprezentare remarcm crucea lung, mergând pân în teras. De asemenea, observm prezena unui element nou, constând în apariia a doi arbori cu trunchi subire i coroan de frunzi triunghiular (cel de al senestra având i un buchet mai mic de frunze pe o ramur, pornind din poriunea inferioar a tulpinii), ce flancheaz pasrea.18
B.P. Hadeu a fost cel dintâi care a cutat s rezolve problema
originilor, a modeleleor, ornamentelor din crile macariene. Conform afiramaiilor sale iniialele i frontispiciile acestora nu pot deriva din stilul apusean, italian, ci din ornamentarea manuscriselor slave din rile noastre (coala miniaturitilor moldoveni). El remarc asemnrile izbitoare ale frontispiciilor i iniialelor ornate din Liturghierul i Tetraevanghelul lui 15 C. Manolescu, Op. cit., p.303. 16 E. H. Gombrich. Art i iluzie. Bucureti, Editura Meridiane, 1973, p. 102. 17 D. Cernovodeanu, Op. cit., p. 136. 18 Ibidem. p. 137.
90
Macarie cu acelea din Tetraevanghelul manuscris slav al lui {tefan cel Mare.19 O comparaie a acestor ornamente, în special a frontispiciilor, a demonstrat c în manuscrisul slav scris la Neam în 147520, se afl frontispicii aproape identice ca desen: aceeai form dreptunghiular a frontispiciului, aceleai vrejuri împletite i stilizate, formând cercuri întretiate i aceleai ramuri de o parte i de alta a dreptunghiului, fr coroane (la manuscris). Acest tip de frontispiciu va fi întâlnit ulterior la Anastasie Crimca.
N. Iorga, studiind ornamentaia vechilor cri româneti, recunoate pentru epoca tipografiei lui Macarie, influena artei miniaturilor de manuscrise slavone interne de la sfâritul veacului al XV-lea, dar adaug i posibilitatea unei influene veneiene.21
În concluzie, frontispiciile lui Macarie sunt aezate la începutul început mai important al crii având trei forme care se repet: cel din fruntea crii, un dreptunghi cu vrejuri împletite i cu câte o coroan de o parte i alta, cel de la începutul caietului A, în care vrejurile de plante altuiesc dou cercuri care se întretaie, iar coroanele sunt la locul lor pe cele dou pri, i al treilea care cuprinde stema rii, vulturul cu crucea în cioc, într-un ptrat lat alctuit tot dup stilul vrejurilor de plante împletite stilizate. Aceleai frontispicii cu variante se regsesc i în celelalte cri tiprite în tipografia lui Macarie, Octoih-ul din 1510 i Tetraevanghelul, 1512. În aceste cri tiprite ulterior apar i alte frontispicii, unul compus din patru cercuri care se întretaie într-o compoziie de vrejuri stilizate într-un dreptunghi cu chenar i cu cele dou coroane i în alt variant a ornamentului dreptunghiular, fr coroane laterale. Cea mai deosebit inovaie este constituit de un frontispiciu foarte complicat care se afl atât în Octoih cât i în Tetraevanghel: stema rii mic de tot într-un cerc de vrejuri împletite înscris la rândul su într-un ptrat. Toate aceste frontispicii sunt lucrate în acelai stil, în care predomin împletirea sub diferite forme a vrejurilor de plante stilizate, împletire strâns i foarte abundent. Mai este de remarcat în Octoih i în Liturghier un chenar simplu, strâmt, negru i alb într-un dreptunghi lung cu vrejurile mai stilizate ajungând la forme aproape pur geometrice.
Alturi de frontispicii i iniialele ornate sunt un exemplu gritor al artei decorative macariene: litere mari realizate prin împletire de vrejuri florale i de plante, precum i alt serie în negru plin imitând unciala gotic.
19 B.P. Hadeu. “Un tezaur de tipo-xilografie”. În: Traian, t 1, 1869, p. 92. 20 E. Turdeanu. “Manuscrisele lui tefan cel Mare”. În: Cercetri literare, 5, 1943, plansa II 21 N. Iorga. “L’ornementation du vieux livre roumain”. În: Proces verbaux du Congres international des bibliothecaires. Paris, 1923, 12 p.
91
Literele ornate din Liturghier au fost îmbogite cu alte forme de litere în cele dou cri ce au urmat, în special un O cu coroan în interior. Arta grafic la Dimitrie Liubavici
Dimitrie Liubavici încearc reîmpmântenirea artei tipografice, de vreme ce creeaz o echip cu care lucreaz: “am muncit cu ucenicii mei Oprea i Petre” 22.
Molitvenicul slavon (1545) a fost tiprit dup specifica formul de devoiune i umilire cretin, caracteristic manifestrilor literare ale evului mediu i ale cancelariei medievale, de ctre “pctosul i mai micul dintre sfinii clugri Moisi” din “porunca domnului”. Dup cum afirm Ernst Robert Curtius sunt nenumrai autorii medievali care afirm c scriu din porunc. Totui fcând abstracie de aceste lucruri trebuie s vedem în clugrul Moisi o personalitate întreprinztoare care a tiprit Molitvenicul cu “matricele lui Dimitrie Liubavici”23. Lucrarea are format in-40, tiprit cu negru i rou, având dou frontispicii ornate, unul simplu la începutul prefeei iar altul la începutul textului. Iniialele sunt puin împodobite, în dou locuri iniiala P (R chirilic) având deasupra o coroni cu 5 raze (ornament obinuit în crile slavone tiprite la Veneia)24.
Molitvenicul i Apostolul lui Dimitrie Liubavici sunt cu totul noi sub aspectul artei grafice, fa de tipriturile lui Macarie. În paginile Apostolului (1547) întâlnim doar dou litere ornate, în schimb revin frontispiciile lui Macarie. Este firesc ca iniialele ornate simple care apar în tipriturile lui Dimitrie Liubavici din Târgovite (mijlocul secolului al XVI-lea) s prezinte asemnri cu cele din tipriturile chirilice ale lui Bozidar Vukovic din Veneia. De remarcat mai ales Molitvenicul-1545, în care gsim 29 de asemenea cliee de iniiale reproduse25.
Noutatea o constituie cele dou frontispicii din Molitvenic i Apostol, tirajul pentru Moldova. În Apostolul comandat de ctre Ilie, domnul Moldovei, apare bourul desenat cu negru, pe fond alb, într-un cartu plasat în centrul frontispiciului ptrat construit din antrelacuri. De asemenea, nou este i frontispiciul din Molitvenic format din dou benzi suprapuse: pe un suport de antrelacuri apare un frunzi bogat de semipalmete din care se desprind dou lebede cu capul în jos.
22 Ana Andreescu. Arta crii: cartea româneasc veche: 1508-1700. Bucureti: Editura Univers Enciclopedic, p.21. 23 I. Bianu; N. Hodo. Bibliografia româneasc veche. Vol. I, p.27. 24 Dejan Medacovic. Grafica srpskih stampanih kniga. Belgrad, 1958. 25 Demeny, Lajos; Demeny, Lidia. “Tiprituri româneti din secolul al XVI-lea în bibliotecile i muzeele din Moscova i din Leningrad.” In: Carte, tipar i societatea în sec al XVI-lea, p. 167-184.
92
Interesant de semnalat este faptul c textele referitoare la autorii tipriturilor sunt puse în pagin imitând forma grafic a unui potir.
Importana tiparniei lui Dimitrie Liubavici în istoria tiparului chirilic românesc nu se reduce îns la tiprirea la Târgovite a Molitvenicului din 1545 i a Apostolului 1547. Litera de rând a lui Liubavici a avut o lung existen în tiparul românesc. Cu acestea a fost imprimat la Braov de ctre Oprea i diaconul Coresi în 1557, Octoihul mic slavonesc. Dup o scurt folosire la Braov, aceeai liter de rând reapare în Triodul Penticostar (1558), tiprit la Târgovite de ctre Coresi. Alturi de tipul de liter mare, creat de Coresi dup stabilirea sa definitiv la Braov i cel care apare în unele cri coresiene din a doua jumtate a deceniului al 8-lea, tipul de liter de rând adus de Liubavici în ara Româneasc26 a fost folosit în multe tiprituri chirilice româneti din a doua jumtate a secolului al XVI-lea. Ca aspect artistic aceast liter nu era din rândul celor mai frumoase, dar nici "urât i înghesuit", cum spune N. Iorga, nu a fost pentru timpul su. Din cele de mai sus rezult c acest tip de liter a fost folosit în ara Româneasc i Transilvania în secolul al XVI-lea, contribuind astfel la definirea trsturilor caracteristice ale tiparului românesc din acea epoc. Arta ornamental la Coresi
Triod Penticostarul slavonesc, tiprit de diaconul Coresi i de cei 10 ucenici ai si de la Târgovite (1558), este cartea în care iniialele ornate mari aezate în chenar se întâlnesc cel mai frecvent în toat istoria tiparului românesc i în istoria tiparului chirilic european din secolul al XVI-lea. Literele i iniialele sunt mrunte, împodobite cu ornamentaii florale foarte fine i rânduite simetric. Totul este încadrat într-un patrulater, pe fond negru, sugerând de aproape modelul acestor iniiale în arta Renaterii italiene.
Triodul lui Coresi reproduce frontispiciile dup Evangheliarul slavonesc macarian. Se observ totui i îmbogirea gamei de frontispicii cu motive inspirate din tradiiile miniaturii munteneti i înviorarea frontispiciilor macariene cu elemente vegetale.
Pân în a doua jumtate a secolului al XVI-lea singurul sistem de ilustrare a tetraevangheliarelor întrebuinat în miniaturistica româneasc a fost reprezentarea celor 4 evangheliti împreun cu decorul ornamental format din frontispicii, vignete i litere iniiale. Reprezentrile sunt bidimensionale, personajele aprând grupate i distribuite simetric fa de un ax vertical plasat în centrul compoziiei.
Cercetând gravura din Triodul Penticostar de la Târgovite (1558) se observ c se continu vechea tradiie româneasc cu frotispicii florale i vignete, adugând i ornamentaii lineare (încadrri în pagin) de compoziie
26 Ferenk Hervay. L’imprimerie du ma`tre Philippe de Nacyszeben et les premiers livres en langue roumaine. Budapesta, 1965, p. 121.
93
tipografic. În aceast tipritur apar pentru prima dat gravurile în ciclu. Este vorba de 11 gravuri spate în lemn, fiecare umplând o pagin întreag reprezentând scene din viaa i patimile Mântuitorului. Decorul îl formeaz muni înali aezai în terase, ca în picturile medievale italiene. Alteori, casele i palatele au o arhitectur oriental ciudat. Xilogravurile reprezint imagini ale ciclului cristologic, permiând intuirea a doi autori, dintre care unul mai puin experimentat, întregul set fiind influenat de pictura bisericeasc de canoane.
Hadeu argumenta c gravorul a fost român pentru c nu tia bine slavonete i pentru c în gravura "Artarea lui Hristos înaintea Mariei" gardul de nuiele era românesc. V. Molin combate aceast teorie i adaug c dac gravorul ar fi fost român, nu putea fi decât un monah, unul care i-a desfurat activitatea la una din mânstirile noastre i care e greu de crezut c n-ar fi tiut slavonete. În mod cu totul contrar, dac gravura a fost fcut de un laic strin era firesc ca acesta s nu cunoasc slavona. În ceea ce privete gardul de nuiele specific românesc, argumentul nu este acceptat de ali autori pentru motivul c acesta este identic cu elemente din gravura german (Historia destructionis Troiae, ediia german, Augsburg-1488).
Crile tiprite de ctre Coresi la Braov îmbogesc repertoriul ornamental al graficii crii româneti, locul viziunii geometrizante luându-l viziunea vegetal: lujeri cu rozete, flori stilizate, elemente figurative etc. Aceste elemente ornamentale apar în vignete care sunt plaste la sfâritul textului.
Tot ca o noutate în Evanghelia cu învtur apare în cartea româneasc foaia de titlu. În cadrul arhitectonic format din coloane cu capiteluri ornate este amplasat emblema lui Hirscher: cerbul aezat pe un scut peste care apare un alt cerb sgetat, totul fiind înconjurat de palmete dispuse în volute largi.
Arta ornamental la Lavrenie Influena veneian poate fi urmrit în dezvoltarea tiparului românesc
din secolul al XVI-lea nu numai în ornamentarea crii coresiene. Ea s-a manifestat i la ali tipografi români, printre care trebuie amintit ieromonahul Lavrentie. În Tetraevanghelele slavone ale lui Lavrenie s-a constatat prezena unui frontispiciu care apare prima dat în istoria tiparului chirilic european în Mineiul de praznice, tiprit de Bozdiar Vukovic la 1538 i Triodul de post din 1561, tiprit de Vichentie Vukovic.
El const dintr-un ornament de înflorituri având la margine dou decoraii împletite. Exist apoi un cerc mai mare în care este aezat o emblem. Spre deosebire de frontispiciul din Mineiul de praznice, cel al lui Lavrenie nu are decoraia complet, iar cercul din mijloc, în emblem, apare o sintagm: edlmona Lavrentie. De asemenea, imaginea este inversat. Acest fapt se explic prin aceea c imaginea a fost desenat de Lavrentie
94
dup cele de pe originalul veneian, transpus pe lemn i spat, ceea ce la tipar a dat o imagine invers.
Întâlnim la Lavrenie aceleai frontispicii i vignete, deosebirile mai însemnate observându-se la iniiale. Acestea sunt rudimentare având aspect xilografic, deosebit de cele ale iniialelor întâlnite în Tetraevanghelul din 1582. Literele au mrimea i înfiarea unora prezente în tipriturile lui Coresi (Întrebarea cretineasc, Apostolul, Evanghelia româneasc, Psaltirile) Arta ornamental la Filip Moldoveanul
Ca aspect artistic, în xilogravurile lui Filip Moldoveanul se observ influena artei bizantine, preluat din manuscrisele autohtone i din Arta Renaterii.
Elementul nou pe care îl aduce Tetraevanghelul lui Filip Moldoveanul (1546) fa de cel al lui Macarie sunt xilogravurile reprezentând figurile omeneti. La sfâritul evangheliilor dup Matei, Luca i Ioan se afl, pe o pagin întreag, chipul lui Hristos. În toate cele trei xilogravuri mari, jos, lâng piciorul drept al portretului se afl monograma lui Filip Moldoveanu. De asemenea, la sfâritul Evangheliei dup Matei portretul este reprezentat în plin pagin, iar la sfâritul Evangheliei dup Luca, sub xilogravura mare, este aezat simbolul evanghelistului Luca, iar la începutul Evangheliei dup Matei stema Sibiului.
Este de remarcate în cadrul textului prezena unei letrine reprezentat în stil baroc, un I latin, construit ca un sfenic cu dou picioare, având corpul acoperit de frunze mici. Se presupune c aceast letrin provenea din tiparnia de la Sibiu deoarece nu a mai revenit în tipriturile româneti.
Nu este înc cunoscut modelul gravurilor lui Filip Moldoveanu, dar se pare c le-ar fi realizat el însui. În favoarea acestei afirmaii vine constatarea prezenei monogramei meterului pe xilogravuri. Gravurile sunt însoite de texte în limba slavon scrise cu litere chirilice care au fost gravate în lemn împreun cu imaginea. Prin urmare este exclus eventualitatea folosirii vreunui clieu de la vreo tipritur cu caractere latine. În urma cercetrilor întreprinse de L. Demeny i Lidia Demeny la bibliotecile din Leningrad s-a dovedit inexistena unor astfel de xilogravuri nici la tipriturile chirilice. Prezena elementelor ornamentale veneiene în tiparul românesc din
secolul al XVI-lea. Datorit condiiilor grele în care triau popoarele din Balcani, crturarii
balcanici au luat drumul pribegiei, stabilindu-se în diferite centre europene, dar mai ales în oraele italiene, printre care Veneia ocupa un loc frunta, sau în statele ortodoxe: ara Româneasc i Moldova ocup un loc de frunte. Atât
95
prin aezarea lor geografic cât i prin contactul lor mai vechi cu cultura greac i slav, acestea ofereau un refugiu ospitalier în lcaurile de cult.
Din cauza constrângerilor materiale centrul tiparului chirilic s-a mutat, pentru popoarele sud-slave, în secolul al XVI-lea la Veneia. Rolul deosebit al Veneiei în dezvoltarea tiparului în general i a celui chirilic în particular explic i contactele care au existat între acest centru i tiparniele chirilice româneti din secolul al XVI-lea. Menionm îns c acest contact nu a fost întotdeauna direct, ci s-a realizat în unele cazuri prin mijlocirea tipografilor i tiparnielor din Serbia sau Muntenegru.
Tipografii români au folosit imaginile unor frontispicii, iniiale ornate ori simple drept model pentru tipriturile lor.
Tradiia chirilic veneian s-a manifestat îns în tiparul românesc din secolul al XVI-lea nu atât în ce privete textul, coninutul crilor publicate, cât mai ales în domeniul prezentrii grafice. Clieele spate în lemn pentru unele iniiale simple sau ornate, pentru unele vignete i chiar frontispicii au fost realizate dup modelul din tipriturile chirilice veneiene ale lui Bozidar Vukovic.
Constatm acest lucru i în Sbornicul slavonesc tiprit de diaconul Coresi în 158027. Ghenadie, mitropolitul Ardealului, care s-a îngrijit de coninutul crii, mrturisete c a avut la îndemân cartea lui Bojidar Vukovic dup care s-a ghidat în pregtirea pentru tipar a Sbornicului. Concludent este în acest sens epilogul crii din 1580: "Aadar, cu voia marelui domn Dumnezeului i mântuitorului nostru Isus Cristos i binecuvântarea darului Sf. Duh, eu sfinitul mitropolit Kir Ghenadie al Ardealului, vzând în timpurile din urm din partea popoarelor de alt credin mare stricciune i cdere, a sfintelor bisericii, precum i împuinarea crilor dumnezeeti, tiind c toate bucuriile vieii acesteia sunt dearte i în scurt vreme trectoare, am adunat câte am putut s cuprind cu mintea mea, ca s fie spre luminarea i strlucirea sfintelor biserici, ajutându-m Dumnezeu în dorina mea, am compus i am scris aceast dumnezeiasc i prea însemnat carte numit Sbornic în care am pus i slujbele sfinilor srbtori alese, din luna lui Septembrie pân în luna lui August, câte le-am aflat în ediia lui Bozidar".28 Am menionat mai sus c diaconul Coresi a avut drept model la tiprirea crii sale din 1580, Mineiul de praznice imprimat la comanda lui Bojidar Vukovic de ctre ierodiaconul Moise la Veneia în 1538. În toat istoria tiparului chirilic european acest minei reprezint cartea cea mai bogat ilustrat, cu peste 30 de ilustraii. Din acest exemplar diaconul Coresi a copiat 5 ilustraii, executând cliee noi din lemn, de pe care a tiprit imaginile ce apar în Sbornicul slavon, Sebe, 1580. 27 I. Bianu; N. Hodo. Bibliografia românesc veche. Vol. I, p. 84. 28 Ibidem.
96
Gravurile reprezint figuri de sfini (Sfântul Nicolae, Evanghelistul Ioan, Cuvioasa Paraschiva) i unele srbtori ortodoxe cum ar fi Naterea Domnului, Duminica Tomii, Ziua Crucii. De exemplu pentru cea din urm reprezentarea este o cruce cu trei brae orizontale, dintre care cel din mijloc înclinat ( o înfiare slav din Balcani ); în dreapta se afl buretele iar în stânga sulia cu care a fost împuns Christos.
Motivele decorative sunt doar câteva vignete înguste, un fel de palmet stilizat sau combinaii cu motive de împletituri. La gravuri cadrul este simplu, în cazul gravurii crucii cadrul fiind format dintr-un ir de dou mrgele sferice i alta elipsoidal. Acest motivul cu mrgele este un element caracteristic roman (îl gsim i pe câteva metope de pe monumentul Tropheum Traiani de la Adamclisi) i care poate fi urmrit în arta grafic româneasc pân în secolul al XVIII-lea, precum i în motivele tipografice din Lwov i Lotse (Slovecia). Motivul îl introduce Dosoftei în Vieile sfinilor (1683-1686), la Psaltirea în versuri (1673) i în Paremii (1683). De asemenea, este folosit de Popa Ioan Zoba din Vinti în Sicriul de aur (1683), Rânduiala diaconstvelor (1687) i Molitvenic (1689). În secolul al XVIII-lea este întâlnit în Evanghelia de la Bucureti (1683), Biblia lui erban (1688) i Chiriacodromion de la Blgrad (1699).
Urmrind circulaia motivului cu mrgelele semnalm urmtoarele centre tipografice care le-au întrebuinat la împodobirea grafic a tipriturilor lor: Bucureti (Evanghelie-1742, Liturghier-1743, Carte de rugciuni- 1747, Pravoslavnica mrturisire-1745, Cazanie-1768); Râmnic (Psaltire-1743); Iai (Evhologhion-1747, Psaltire-1743); Buzu (Catavasier- 1768); Rdui (Ceaslov-1745); Blaj (Floarea adevrului-1756, Strastnic- 1753, Liturghii-1756, Octoih-1760); Buda (Acatist-1807)
În comparaie cu tipritura lui Coresi, Sbornicul veneian are linia mai fin, desenul mai clar, gravarea (în lemn) mai îngrijit fcut. Dimensiunile sunt aceleai, la cel din 1536 motivul fiind dispus pe limea coloanei, iar la cel din 1580 în mijlocul paginii, având pe cele dou laturi, flori stilizate i frunze de acant i de stejar, iar la baz, vigneta îngust, care este plasat în mai multe locuri în cadrul tipriturii-fie la baza gravurii fie la începutul unei slujbe a unei zile din calendar.
Ornamentarea crii româneti din acest secol cunoate dou tipuri de iniiale mari ornate. Primul a fost în nuiele, care s-a statornicit odat cu apariia tiparului macarian în ara Româneasc. La mijlocul secolului al XVI- lea ptrunde cel de-al doilea tip de iniial ornat i anume iniiala mare în chenar de tip veneian. Le întâlnim i în Triodul Penticostar din 1558.29 Gsim asemnri i între iniialele simple ce apar în Apostolul slavonesc de la 29 L. Demeny; Lidia Demeny. “Tiprituri româneti din secolul al XVI-lea în bibliotecile i muzeele din Moscova i Leningrad”. În: Carte, tipar i societatela romani în secolul al XVI-lea, p. 167-184.
97
1547 tiprit de Liubavici i aceleai iniiale simple din tipriturile veneiene sau de la Gorazde.
În dezvoltarea tiparului chirilic european ea caracterizeaz crile imprimate de Macarie la Cetinje între 1494-1496, proveniena ei fiind de fapt veneian. O serie de iniiale latine ca B, K, O, P, N i altele puteau fi folosite i în tiparul chirilic, iar altele au fost create dup modelul iniialelor latine în chenar. În tiparul românesc apare pentru prima dat o asemenea iniial ornat în chenar în Octoihul lui Macarie din 1510 i apoi în Apostolul slavonesc al lui Dimitrie Liubavici din 1547, tiprit în rou. Dimensiunile acestei iniiale, care este un B, sunt de 43 x 34 mm, ca i în cazul unor iniiale din tipriturile de la Cetinje. De fapt, în tiparul chirilic veneian propriu-zis acest tip de iniiale mari ornate în chenar nu sunt folosite. Exist, în schimb, o serie de alte tiprituri sârbe, printre care i Tetraevanghelul slavon din 1552 de la Belgrad, în care ele apar destul de frecvent. Iniialele mari ornate în chenar ptrund deci în tiparul românesc din secolul al XVI-lea prin intermediul tiparului muntenegrean i sârbesc. Nu exist nici o carte chirilic transilvnean din secolul al XVI-lea în care s întâlnim un asemenea tip de iniiale.
Influena veneian s-a manifestat i în ornamentarea altor cri tiprite de Coresi în secolul al XVI-lea la Târgovite. În dou din tipriturile coresiene: Liturghierul slavon-1588? i în Psaltirea slavon, 1568-1570, apare o vignet care este foarte apropiat de cea care figureaz în mai multe tiprituri veneiene ale lui Bozidar Vukovic. Autorii Bibliografiei româneti vechi au artat c: "Între elementele decorative ale volumului se afl un frontispiciu care are la mijloc un scut împrit în dou, având sus o cruce simpl, iar jos literele BOJ. Acest cuvânt este prescurtarea numelui Bozidar, din ordinul cruia se tipriser mai multe cri bisericeti în Veneia, în prima jumtate a secolului al XVI-lea, i în care se vd adesea aceste litere printre frontispiciile ornate30 (Liturghierul slavon-Veneia, 1554)
Coresi, care folosete în tiparul românesc acest frontispiciu, a avut în faa lui aceast ultim carte, din care l-a copiat, executând un nou clieu asemntor cu originalul. Indiferent de semnificaia literelor BOJ, vedem prin urmare c frontispiciul în discuie apare mai întâi în tipriturile lui Bojidar Vukovic la Veneia, de unde a ptruns, ca simplu element ornamental, în tiparul românesc i chiar în cel rusesc, reflectând astfel unul din elementele tradiiei veneiene în tiparul chirilic european din secolul al XVI-lea i din prima jumtate a secolului al XVII-lea.
30 I. Bianu; N. Hodo. Bibliografia românesc veche. Vol. I, p. 102, nr. 34
98
Influena tiparului macarian din ara Româneasc în tiparul sud slav
din sec al XVI-lea S-a studiat mai în detaliu problema influenei tiparului sud-slav i
veneian asupra tiparului macarian din ara Româneasc. A fost îns neglijat cu totul o alt31 latur a legturilor tiparului chirilic românesc cu cel sud-dunrean, anume influena foarte mare pe care a exercitat-o de la începutul secolului al XVI-lea, tiparul macarian din ara Româneasc asupra întregului tipar chirilic sud-est european – românesc i sud-slav – din acel secol. Nu a fost abordat nici problema influenei crii macariene tiprite asupra crii manuscrise, dei pentru toi cei care au studiat manuscrisele chirilice de tetraevanghele din secolul al XVI-lea aceast influen apare extrem de evident.
La 1519 în Heregovina, în localitatea Gorajde, apare o nou tipografie chirilic, stareul mnstirii din Gorajde, Bojidar din Gorajde, fiind acela care a luat iniiativa înfiinrii aici a tiparniei. Unul din cei doi tineri trimii la Veneia s învee arta tiparului, Fjodor Ljubavici, s-a întors la Gorazde cu o pres tipografic i cu literele necesare, organizînd în 1518 tiparnia din localitate i tiprind trei cri: Liturghierul32 ( 1519), Psaltirea33 ((1521) i Molitvenicul34 (în jurul anului 1523). Fiul lui Fjodor Ljubavic, Dimitrie Liubavici, va duce presa i literele la Târgovite, unde va înfiina în 1544 cea de-a doua tipografie chirilic din secolul al XVI-lea.
Trebuie s ne oprim puin asupra tiparniei de la Gorajde, deoarece ea este prima în care gsim elemente de ornamentare a crii ce reflect indiscutabil tradiia tiparului macarian din ara Româneasc de la începutul secolului al XVI-lea. Ele apar foarte evidente la un grup însemnat de iniiale i la un frontispiciu folosit în tipriturile de la Gorajde.
Examinând vigneta, care apare pentru prima dat în tiparul chirilic european în Liturghierul din 1508, tiprit de Macarie în ara Româneasc, precum i în Tetraevanghelul macarian din 1512, pe mai multe file, apare asemnarea cu Psaltirea din 1521 de la Gorazde. Tipograful Ljubavici din Gorajde a copiat din cartea tiprit a lui Macarie imaginea, apoi a transpus-o pe lemn i a spat un nou clieu, de pe care a tiprit vigneta respectiv în cartea sa. Diferenele sunt foarte mici, de ordinul zecimilor de mm, ceea ce exclude, presupunerea c amândoi tipografii ar fi folosit ca izvor de inspiraie, acelai manuscris sîrbesc35. O apropiere atât de izbitoare nu poate
31 Cf. L.Demény; D. Simonescu. “Un capitol important din vechea cultur româneasc (Tetraevanghelul, Sibiu, 1546) ”. În: SCDB. Supliment la nr. 1 pe anul 1965.. 32 Babalic – 1959, p. 35, nr. 22. 33 Ibidem, nr. 39, nr. 26. 34 Medakovic – 1958, p.. 31, 45, 70, 86. 35 Aceast presupunere este formulat în cartea profesorului Madakovicv – 1968, p. 112.
99
fi explicat altfel decât prin copierea vignetei dintr-o tipritur mai veche cronologic de ctre tipograful care a tiprit cartea sa mai tîrziu.
Tot atât de mare este i asemnarea dintre unele iniiale din Psaltirea lui Fjodor Liubavic i iniialele din Liturghierul lui Macarie. În cazul de fa se poate afirma c tipograful de la Gorazde s-a folosit de modelul macarian, copiindu-i iniialele cu destul precizie. Argumentele de mai sus sunt suficiente pentru a susine c tradiia tiparului macarian din ara Româneasc cunoate o ptrundere destul de pronunat în tiparul de la sudul Dunrii.
Influena tiparului macarian din ara Româneasc nu se limiteaz îns numai la tipriturile din Gorajde. Ea se manifest i mai accentuat la tiprirea textului celor patru evanghelii. În tot cursul secolului al XVI-lea nu s-a editat nici un Tetraevanghel slavon în care s nu fie evident influena lui Macarie. S-a constatat acest lucru la Tetraevanghelul din 1546 tiprit de Filip Moldoveanul, la Tetraevanghelele slavone coresiene din 1652, 1579 i 1583, la Tetraevanghelul slavon tiprit la Braov în 1565 de ctre Clin sau la cel al lui Lorin de la Alba Iulia.
În ceea ce privete istoria crii chirilice din sudul Dunrii i de la Veneia, textul celor patru evanghelii a fost imprimat pentru prima dat în 1537 la mnstirea din Rujan, unde la acea dat funciona o tiprini. Tetraevangherul din 1537 de la Rujan, tiprit de clugrul Theodosie i de cei opt “frai” clugri ai mnstirii, este o carte extrem de rar. Judecând dup literatura de specialitate, ea s-a pstrat doar în trei exemplare.
La tiprirea Tetraevanghelului din 1537 s-a folosit ca model tot Tetraevanghelul din 1512 a lui Macarie. Acest lucru apare foarte evident dac ne referim la faptul c litera de rând, mai ales la tiprirea textului Evangheliei dup Matei, este neobinuit de mare fa de litera chirilic de tip veneian, larg rspândit în tiparul slav din sudul Dunrii. Ea este, ca dimensiuni, foarte apropiat de dimensiunile literei folosite de Macarie în ara Româneasc. Cel mai clar apare influena tiparului macarian i în acest caz la elementele de ornare a crii, la frontispicii, vignete i iniiale mari ornate. Astfel, la începutul Evangheliei dup Matei, în Tetraevanghelul din 1537 de la Rujan se afl frontispiciul din Tetraevanghelul macarian de la 1512. Este vorba anume de frontispiciul bogat ornat i mare, în mijlocul cruia se gsete stema arii Româneti sub forma unui vultur mic inând crucea în cioc. Clieul de la Rujan a fost realizat mai rudimentar i imaginea apare inversat fa de imaginea din tiparul macarian, dar prezena stemei rii Româneti în mijlocul frontispiciului Tetraevangherului de la 1537 nu poate fi explicat decât prin folosirea drept model a frontispiciului macarian. În acest caz cu atât mai puin verosimil apare presupunerea privind
100
existena unui izvor de inspiraie comun – un manuscris sârbesc care s fi stat la baza ambelor tiprituri.
În a doua jumtate a secolului al XVI-lea, de sub tiparniele sud- dunrene au ieit înc dou tetraevanghele. Ambele au fost tiprite de acelai tipograf, ieromonahul Mardarie de la mnstirea Mrksina, aflat în apropierea Muntenegrului. Prima carte, Tetraevanghelul din 1552 a fost tiprit de Mardarie la Belgrad, când “rile rsritene au fost stpânite de marele Amurat sultan Suleiman” – cum scrie în epilog. Dintre toate tetraevanghelele sud-slave din secolul al XVI-lea, acesta este cel mai apropiat de Tetraevanghelul slavon al lui Macarie din 1512. În toat literatura de specialitate român sau strin referitoare la tem se recunoate influena incontestabil a tipriturii macariene asupra celei de la Belgrad. În acest sens evident apare folosirea în tiparul de la Belgrad a literei M, într-o form care în literatura româneasc de specialitate a primit denumirea de “M cu poale”, adic un M a crui parte de mijloc, având o form rotund i nu ascuit, depete în jos nivelul rândului cu 2 sau chiar 3 mm. Acest M apare într-o form mai ascuit la mijloc înc în tiparul chirilic de la Cracovia, dar este foarte caracteristic tiparul macarian din ara Româneasc. De asemenea, se remarc copierea de ctre ieromonahul Mardarie a frontispiciilor macariene de la începutul evangheliilor sau dinaintea precuvântrii lui Theofilact. Vom meniona înainte de toate frontispiciului având în mijloc stema rii Româneti cu vulturul inând în cioc crucea, încadrat în stânga i în dreapta de doi pomi. În cele mai multe cazuri în
Tetraevanghelul de la Belgrad frontispiciul este reprodus cu toate aceste elemente, având deci în mijloc stema rii Româneti.
Este interesant faptul c, în a doua parte a crii sale, tipograful,
remarcând probabil neconcrdana dintre prezena stemei rii Româneti i locul de tiprire a crii, a renunat la ea, spaiul respectiv din frontispiciu rmânând gol. În Tetraevanghelul de la Belgrad apare i acel frontispiciu discutat mai devreme în cadrul analizei tipriturii de la Rujan, în care stema rii Româneti are dimensiuni mai mici. De aceast dat îns stema este înlocuit cu o cruce în mijloc.
Asemnarea dintre Tetraevanghelul din 1512 i cel din 1552 este atât de mare încât textul de pe pagina celui dintâi este reprodus de multe ori aidoma în cel de al doilea. Oglinda zaului este deci din acest punct de vedere identic: acelai frontispiciu, aceeai iniial, acelai rând de majuscule i exact acelai text.
Tetraevanghelul din 1552 are dou tipuri de iniiale ornate, atât iniiale în chenar, denumite de origine veneian, cât i iniiale împletite cu nuiele. În aceast privin Mardarie a recurs atât la modelul sud-slav cât i la cel
101
macarian din ara Româneasc. Din numrul foarte mare de iniiale ornate care se gsesc în Tetraevanghelul lui Macarie din 1512 i în tipritura lui Mardarie din 1552, întâlnim trei variante din iniiala R, i din iniialele K i P.
Cea de-a doua tipritur realizat de ieromonahul Mardarie este Tetraevanghelul din 1562. Din epilog aflm c literele pentru aceast carte au fost executate “cu mare greutate” de mâna ieromonahul Mardarie “din fier i din aram”. Tiprirea s-a terminat la 24 iunie 1562 la mnstirea “unde este hramul Sfintei Înlri, care este biserica din Mrksina”. Este interesant c, dei Tetraevanghelul din 1552 cât i cel din 1562 au fost tiprite de acelai ieromonah Mardarie, clieele de la tiparnia din Belgrad nu au fost folosite la cea din Mrksina. Tipograful a gravat cliee noi pentru iniiale, vignete i frontispicii i a turnat i o alt liter de rând. Desenul a fost fcut liber dup modelul tipriturii sale din 1552, la baza creia a stat Tetraevanghelul lui Macarie.
Altfel se prezint lucrurile în privina frontispiciului mare, care în
tipritura macarian i în cea din 1552 cuprindea stema rii Româneti. În Tetraevanghelul lui Mardarie din 1562 stema din mijloc a fost înlocuit cu o cruce încadrat între doi arbori, unul în dreapta i altul în stânga. {i vigneta de la începutul Evangheliei dup Marcu este mai îndeprtat de originalul macarian decât de cea din Tetraevanghelul din 1537 de la Rujan. În schimb iniialele ornate, dei unele din ele au defecte (poate chiar din cauza uzurii clieului), cum ar fi cele dou iniiale R, sunt mult mai apropiate de cele întâlnite în Tetraevanghelul din 1552, cu diferena c ele apar mai mari i mai grosolane.
Acestea sunt principalele aspecte ale preluri i continurii tradiiei tiparului macarian din ara Româneasc în tiparul sud-dunrean din secolul al XVI-lea. Constatm c influena macarian s-a manifestat sub aspect ornamental asupra tiparnielor din Gorajde, Rujan, Belgrad i Mrksina, care erau tipografii mnstireti. Tiparul chirilic de la Veneia, dei apare la 1512 (an de când dateaz prima carte tiprit aici cu caractere chirilice cunoscut pân azi), nu ne furnizeaz nici un indiciu din care s putem constata influena elementelor ornamentale din crile tiprite de Macarie în ara Româneasc între 1508-1512. Nu se întâlnesc asemenea elemente nici în tipriturile lui Francisk Skorina din Praga, ori în Bielorusia, nici în tiparul rusesc din a doua jumtate a secolului al XVI-lea.
În concluzie putem afirma c tiparul chirilic din secolul al XVI-lea a exercitat o anumit influen nu numai asupra tiparului sud slav, ci i asupra celui chirilic din ara Româneasc i Transilvania. Tradiia veneian i cea sud-slav a lsat puternice urme în ornamentarea crii chirilice româneti, urme ce s-au resimit i în tipriturile lui Lorin, Coresi, Lavrentie i erban Coresi.
102
IZVOARE 1. Liturghier (Târgovite), 7016 (10 noiembrie 1508).
B.R.V., I, 1-8, 513. 2. Osmoglasnic sau Octoih, (Târgovite), 7018 (26 august 1510).
B.R.V., I, 9, 513; IV, 165-167. P.P. Panaitescu. Octoihul lui Macarie (1510). 3. Tetraevanghelie, (Târgovite), 7020 (25 iunie 1512).
B.R.V., I, 9-21; IV, 167. 4. Molitvenic, Târgovite, 7053 (10 ianuarie 1545).
B.R.V., I, 23-29, 513 5. Apostol, Târgovite, 7055 (18 august 1546-13 martie 1547).
B.R.V., I, 31; IV, 167. 6. Triod-Penticostar slavonesc, – (Târgovite : s.n., 1550-datat greit
B.R.V., I, 9. 7. Sbornic, partea II, sau Minei de praznice, (Târgovite?) 7077 (12 iulie-
decembrie 1569). B.R.V. I, 53-54 (greit datat 1568); IV, 171.
8. Psaltire, (Târgovite? 1574) B.R.V., I, 526-529. Octoih, (glasurile 1-5), Târgovite, 7082(12 mai -20 octombrie 1574). B.R.V., I, 56-60.
9. Octoih, (glasurile 5-8), Târgovite,7083 (26ianuarie -23 august 1575). B.R.V., I, 60-63
10. Psaltire, (Târgovite? 1576). B.R.V., I, 529. Psaltire, (Târgovite? 7085) 1577. B.R.V., I, 68.
11. Triod, (Târgovite?), 7086 (24 august 1577-26 martie 1578). B.R.V., I, 68; IV, 172.
12. Tetraevangheliar, (Târgovite?), 7091(1583). B.R.V., I, 99.
BIBLIOGRAFIE
BERCIU-DRAGHICESCU, Adina. Opuscula bibliologica genealogica, numismatica: caietul seminarului special de tiine auxiliare ale istoriei. Bucureti, 1992, 283p.
BIANU, Ion; HODOS, Nerva; SIMONESCU, Dan. Bibliografia româneasc veche, vol. I -IV. Bucureti, 1902-1944.
BIBLIOGRAFIA de referina a crii vechi: manuscris i tiparit/ CIMEC- Institutul de memorie culturala. Bucuresti: CIMEC, 1999, 458 p.
DEMENY, Lajos; DEMENY, Lidia. Carte, tipar i societate la români în secolul al XVI-lea: studii, articole i comunicri. Bucureti: Kriterion, 1986, 351p.