71
Argumentarea în comunicare “Oamenii ar muri, mai curând decât să gândească – şi mulŃi chiar mor”. Bertrand Russell (1872 – 1970)

Argumentarea in comunicare

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Argumentarea in comunicare

Argumentarea în comunicare

“Oamenii ar muri, mai curând decât să gândească – şi mulŃi chiar mor”.

Bertrand Russell (1872 – 1970)

Page 2: Argumentarea in comunicare

2

Argumentare şi raŃionare

� Argumentarea = proces mental care are ca scop găsirea unor temeiuri în favoarea unei concluzii.

� RaŃionarea = proces mental care are ca scop ajungerea la o concluzie, pe baza unor temeiuri date.

� Ambele procese au drept rezultat argumente sau raŃionamente.

Page 3: Argumentarea in comunicare

3

PropoziŃii cognitive

� PropoziŃie cognitivă = unitate de discurs care poate fi calificată ca adevărată sau falsă.

� Calificativele adevărat şi fals se numesc “valori logice”.

� Prin “adevărat” sau “fals” nu trebuie să înŃelegem cunoscut ca adevărat, respectiv cunoscut ca fals.

� Într-o propoziŃie cognitivă, adevărată sau falsă este informaŃia redată de propoziŃia respectivă, iar nu formularea sa lingvistică.

Page 4: Argumentarea in comunicare

4

PropoziŃii cognitive

� Două propoziŃii sunt reciproc contradictorii, dacă nu pot fi împreună adevărate şi nici împreună false.

� “Psihanaliza este o teorie ştiinŃifică.”“Psihanaliza nu este o teorie ştiinŃifică.”

� Două propoziŃii sunt reciproc contrare, dacă nu pot fi împreună adevărate, dar pot fi împreună false.

� “Dan este mai vârstnic decât Mihai.”“Dan este mai tânăr decât Mihai.”

� Două propoziŃii sunt reciproc inconsistente, dacă nu pot fi împreună adevărate (sunt reciproc contradictorii sau reciproc contrare).

Page 5: Argumentarea in comunicare

5

Argumentul

� Argument = o mulŃime de propoziŃii cognitive, în care despre unele, numite “premise”, se pretinde că întemeiază (sprijină, justifică) o altă propoziŃie, numită “concluzie”.

� Argument = o mulŃime de propoziŃii cognitive, în care despre una, numită “concluzie”, se pretinde că decurge din celelalte propoziŃii, numite “premise”.

� Premisele unui argument se referă la fapte cunoscute celui căruia i se adresează argumentul (sau pe care acesta le poate lua ca atare), iar concluzia se referă la un fapt necunoscut respectivului interlocutor.

� Despre premise se pretinde că sunt adevărate.

Page 6: Argumentarea in comunicare

6

Indicatori logici

� “În gândirea vizuală devine conştient numai materialul concret al ideii. RelaŃiile, specifice ideilor, nu pot dobândi o expresie vizuală. Prin urmare, imaginile constituie un mijloc cât se poate de imperfect pentru a conştientiza gândirea.”

Sigmund Freud, Eul şi sinele

� Indicatori de concluzie: “deci”, “prin urmare”, “aşadar”, “astfel”, “rezultă că” ş.a.

Page 7: Argumentarea in comunicare

7

Indicatori logici

� “Aritmetica, geometria şi altele de acest fel închid în sânul lor ceva sigur şi temeinic, deoarece, fie că sunt treaz, fie că dorm, doi şi trei adunate fac cinci, iar pătratul nu are mai multe laturi decât patru.”

René Descartes, MeditaŃii despre filosofia primă

� Indicatori de premisă: “deoarece”, “întrucât”, “căci”, “fiindcă”, “pentru că” ş.a.

Page 8: Argumentarea in comunicare

8

Indicatori logici

� “Libertatea presei este una dintre cele mai importante libertăŃi garantate de ordinea noastră constituŃională. Fără această libertate, celelalte libertăŃi ar fi imediat ameninŃate. În plus, libertatea presei este o sursă pentru alte libertăŃi.”

� ApariŃia unui indicator logic nu este o condiŃie necesară pentru prezenŃa unui argument.

Page 9: Argumentarea in comunicare

9

ExplicaŃii şi ilustrări

� “Am întârziat, deoarece am pierdut trenul.”� Într-o explicaŃie se formulează propoziŃii,

numite “explanans”, referitoare la fapte necunoscute cuiva, cu intenŃia de a arăta de ce lucrurile stau aşa cum sunt descrise de o altă propoziŃie, numită “explanandum”, referitoare la un fapt cunoscut de cel căruia i se adresează explicaŃia.

Page 10: Argumentarea in comunicare

10

ExplicaŃii şi ilustrări

� “În cazul unei infracŃiuni proprii, legea cere ca autorul infracŃiunii să aibă o anumită calitate. Astfel, în cazul infracŃiunii de luare de mită, autorul trebuie să aibă calitatea de funcŃionar, iar în cazul infracŃiunii de călcare de consemn, autorul trebuie să aibă calitatea de militar.”

� O ilustrare constă dintr-un enunŃ general, de obicei cu caracter de regulă, şi una sau mai multe propoziŃii prin care se evidenŃiază aplicarea regulii la câteva cazuri.

� ApariŃia unui cuvânt folosit în mod obişnuit ca indicator logic nu este nici condiŃie suficientă pentru prezenŃa unui argument.

Page 11: Argumentarea in comunicare

11

PropoziŃii condiŃionale

� “Dacă rata inflaŃiei creşte, atunci puterea de cumpărare a populaŃiei scade.”

� Antecedent = propoziŃia care urmează imediat după “dacă”.

� Consecvent = propoziŃia care urmează imediat după “atunci”.

� “Dacă rata inflaŃiei creşte, atunci puterea de cumpărare a populaŃiei scade. Rata inflaŃiei creşte. Deci puterea de cumpărare a populaŃiei scade.”

Page 12: Argumentarea in comunicare

12

Argumente eliptice

� “Acest medicament este un antiacid, deci reduce aciditatea gastrică.”

� “Ce te aştepŃi de la el? Marius este contabil şi toŃi contabilii au obiceiul de a fi foarte atenŃi la cifre.”

� Un argument din care lipseşte cel puŃin o premisă sau chiar concluzia se numeşte argument eliptic sau entimemă.

Page 13: Argumentarea in comunicare

13

Argumente deductive

� Într-un argument deductiv, despre concluzie se pretinde că decurge în mod necesar din premise. Cu alte cuvinte, despre premisele unui argument deductiv se pretinde că sprijină concluzia în aşa fel încât dacă premisele sunt adevărate, concluzia este cu necesitate adevărată.

Page 14: Argumentarea in comunicare

14

Argumente nedeductive

� Într-un argument nedeductiv, despre concluzie se pretinde că decurge doar în mod probabil din premise. Cu alte cuvinte, despre premisele unui argument nedeductiv se pretinde că sprijină concluzia în aşa fel încât, dacă premisele sunt adevărate, concluzia este cu probabilitate adevărată.

� “Luminile din casă erau stinse şi în faŃa casei nu era nici o maşină, aşa încât am tras concluzia că nu era nimeni acasă.”

Page 15: Argumentarea in comunicare

15

Corectitudinea logică

� Argument valid = argument deductiv în care, dacă premisele sunt adevărate, atunci concluzia este cu necesitate adevărată (este imposibil ca premisele să fie adevărate şi concluzia falsă).

� Într-un argument deductiv nevalid se poate ca premisele să fie adevărate şi concluzia falsă.

� “Anca este fiica medicului Popescu. Prin urmare, medicul Popescu este tatăl Ancăi.”

Page 16: Argumentarea in comunicare

16

Corectitudinea logică

� Argument tare = argument nedeductiv în care, dacă premisele sunt adevărate, atunci concluzia este cu mare probabilitate adevărată.

� Într-un argument nedeductiv slab, dacă premisele sunt adevărate, atunci concluzia nu este cu mare probabilitate adevărată (este cu mare probabilitate falsă).

Page 17: Argumentarea in comunicare

17

Corectitudinea logică

� Argument logic corect = argument deductiv valid sau nedeductiv tare.

� NoŃiunea de corectitudine logică a argumentelor are în vedere legătura dintre premise şi concluzie, iar nu valorile logice ale acestora.

� “Întrucât ziua de 1 ianuarie cade întotdeauna într-o luni, rezultă că a doua zi după 1 ianuarie este întotdeauna marŃi.”

Page 18: Argumentarea in comunicare

18

ConcludenŃă şi confirmabilitate

� Argument concludent = argument deductiv valid cu premise adevărate. Prin definiŃie, orice argument concludent are concluzia adevărată.

� Argument confirmator = argument nedeductiv tare cu premise adevărate. Prin definiŃie, orice argument confirmator are concluzia cu mare probabilitate adevărată.

Page 19: Argumentarea in comunicare

19

Utilitatea argumentelor deductive

� Pentru a fi util, un argument deductiv trebuie să fie valid.

� “Anul 2009 are 365 de zile. Anul 2009 este bisect. Prin urmare, toate planetele din constelaŃia Orion sunt lipsite de viaŃă.”

� Pentru ca un argument valid să fie util, trebuie ca premisele sale să poată fi împreună adevărate şi, în plus, să fie împreună adevărate (argumentul să fie concludent).

Page 20: Argumentarea in comunicare

20

Utilitatea argumentelor deductive

� Premisele unui argument sunt relevantepentru concluzie sau un argument este relevant, dacă între informaŃia redată de premise şi informaŃia redată de concluzie există o legătură.

� “Municipiul Bucureşti este capitala României. Prin urmare, toate pisicile sunt pisici.”

� Pentru ca un argument concludent să fie util, trebuie ca argumentul respectiv să fie relevant.

Page 21: Argumentarea in comunicare

21

Utilitatea argumentelor deductive

� “Municipiul Bucureşti este capitala României. Prin urmare, municipiul Bucureşti este capitala României.”

� Pentru ca un argument concludent şi relevant să fie util, trebuie ca premisele sale să poată fi acceptate ca adevărate independent de concluzie.

� Argument deductiv util = valid + concludent + relevant + adevărul premiselor sale poate fi acceptat independent de concluzie.

Page 22: Argumentarea in comunicare

22

Argumente plauzibile

� “Dacă a plouat, atunci strada este udă. Strada este udă. Deci a plouat.”

� “Dacă a plouat, atunci strada este udă. Strada este udă. Deci nu a plouat.”

� “Dacă a plouat, atunci strada este udă. Strada este udă. Deci este mai plauzibil că a plouat.”

� Argument plauzibil = argument deductiv nevalid, dar a cărui concluzie dobândeşte un anumit grad de plauzibilitate în raport cu premisele, fiind astfel acceptabil într-o discuŃie raŃională.

Page 23: Argumentarea in comunicare

23

Formă logică

� “ToŃi sconcşii sunt mamifere.”� “Toate metalele sunt solide.”� “ToŃi F sunt G.”� “Dacă plouă, atunci îmi iau umbrela.”� “Dacă mi-e foame, atunci mănânc.”� “Dacă p, atunci q.”� Constante logice: “toŃi … sunt”, “unii … sunt”, “nici un

… nu este …”, “este fals că …”, “nu este adevărat că …”, “şi”, “sau”, “dacă …, atunci …”, “orice”, “există cel puŃin un …” …

� Forma logică a unei propoziŃii este dată de constantele logice care apar în propoziŃia respectivă.

Page 24: Argumentarea in comunicare

24

Erori formale şi erori neformale în argumente deductive valide

� “Întrucât unele flori sunt narcise şi unele flori sunt galbene, rezultă că unele flori sunt narcise galbene.”

� “Întrucât unele vertebrate sunt balene şi unele vertebrate sunt zburătoare, rezultă că unele vertebrate sunt balene zburătoare.”

� Unii F sunt G. Unii F sunt H. Prin urmare, unii F sunt GH.

� Eroare formală = eroare care Ńine de forma argumentului respectiv.

Page 25: Argumentarea in comunicare

25

Erori formale şi erori neformale în argumente deductive valide

� “Radu este sfios, deoarece este timid.”� În acest argument valid (care poate fi şi concludent)

nu se face nici un progres logic în stabilirea adevărului concluziei pe baza premisei.”

� “MulŃi oameni susŃin că au văzut OZN-uri de origine extraterestră. Prin urmare, există OZN-uri de origine extraterestră.”

� “MulŃi oameni susŃin că au văzut OZN-uri de origine extraterestră. Tot ceea ce mulŃi oameni susŃin că au văzut există. Prin urmare, există OZN-uri de origine extraterestră.”

� Acest argument este valid, dar este neconcludent, întrucât are o premisă (o supoziŃie) falsă.

Page 26: Argumentarea in comunicare

26

Erori ale lipsei de progres logic1. Erori de circularitate

� “DemocraŃia este ocrotită, deoarece asigură afirmarea şi dezvoltarea individului. Motivul pentru care este asigurată afirmarea şi dezvoltarea individului este că principii cum ar fi libertatea individuală şi siguranŃa persoanei sunt garantate prin ConstituŃie. Evident, astfel de principii sunt garantate prin ConstituŃie, deoarece statul democratic şi valorile sale sunt ocrotite.”

� p, deoarece q. q, deoarece r. r, deoarece p.� Eroarea argumentului circular = concluzia reprezintă o

reformulare a uneia dintre premise.� Este imposibil ca toate premisele să fie adevărate şi

concluzia finală să fie falsă, întrucât concluzia finală este una dintre premise.

Page 27: Argumentarea in comunicare

27

Erori ale lipsei de progres logic1. Erori de circularitate

� “Mediul social este factorul care îi determină pe unii oameni să fure. Mai întâi, cei care ajung să fure provin din familii dezorganizate. În al doilea rând, nu există o tendinŃă înnăscută pentru furt.”

� Premisa “nu există o tendinŃă înnăscută pentru furt” se sprijină implicit pe concluzia “mediul social este factorul care îi determină pe uni oameni să fure”.

� “Mediul social este factorul care îi determină pe unii oameni să fure. Prin urmare, nu există o tendinŃă înnăscută pentru furt.”

� Eroarea evitării problemei = concluzia sprijină implicit una dintre premise, fără a fi o reformulare a acesteia.

� Problema pusă de o premisă nu este rezolvată, ci evitată:“De unde ştii că nu există o tendinŃă înnăscută pentru furt?”“Din aceea că mediul social este factorul care îi determină pe unii oameni să fure.”

Page 28: Argumentarea in comunicare

28

Erori ale lipsei de progres logic1. Erori de circularitate

� “AcuzaŃiile formulate la adresa Chinei sunt false, deoarece statul chinez, prin definiŃie, este un stat iubitor de pace.”

Generalul Wu, 1951

� Eroarea ignorării deliberate = argumentatorul nu Ńine cont de cerinŃa de a prezenta temeiuri în favoarea unei opinii, susŃinând că adevărul acesteia trebuie acceptat din capul locului, fiind mai presus de orice îndoială.

� Aceeaşi eroare se comite în cazul în care cineva respinge o opinie a unui interlocutor, susŃinând că falsitatea acesteia este stabilită de la bun început, astfel că orice eventuale temeiuri ale interlocutorului ar fi irelevante pentru subiectul în discuŃie.

Page 29: Argumentarea in comunicare

29

Erori ale lipsei de progres logic1. Erori de circularitate

� “Avorturile trebuie să fie interzise, deoarece reprezintă o formă de crimă.”

� Utilizând expresia “o formă de crimă”, argumentatorul presupune ca fiind deja stabilit ceea ce urmează a fi dovedit: aici, problema era dacă avortul este sau nu o formă de crimă.

� Eroarea expresiei circulare = într-o propoziŃie aparent descriptivă este folosită o expresie care implică o luare de poziŃie cu privire la ceea ce abia urmează a fi dovedit.

Page 30: Argumentarea in comunicare

30

Erori ale lipsei de progres logic1. Erori de circularitate

� “În activitatea dvs. rezistaŃi încercărilor de a fi corupt?”.

� “Mai obişnuieşti să copiezi la examene?”� Întrebare complexă = propoziŃie interogativă

la care orice răspuns dat implică o unică supoziŃie pe care respondentul este forŃat să o accepte.

� (1) “In activitatea dvs. există încercări de a fi corupt?”(2) “RezistaŃi acestor încercări?”

Page 31: Argumentarea in comunicare

31

Erori ale lipsei de progres logic2. Eroarea premiselor inconsistente

� Argument cu premise inconsistente = argument în care apare cel puŃin o pereche de premise inconsistente sau un argument ale cărui premise implică propoziŃii reciproc inconsistente.

� “(1) Inculpatul cunoştea fiecare detaliu al planului afacerii, el participând la fiecare întâlnire la care a fost discutat acest plan. (2) Oricine ar fi cunoscut cât de puŃin despre acest plan, ar fi devenit suspicios. (3) Inculpatul nu a devenit nici un moment suspicios, aşa cum a declarat el însuşi. Prin urmare, inculpatul a săvârşit cu vinovăŃie fapta pentru care a fost acuzat.”

� Din (2) şi (3) rezultă că inculpatul nu cunoştea planul afacerii, dar, conform (1), inculpatul cunoştea planul afacerii.

Page 32: Argumentarea in comunicare

32

Erori ale supoziŃiei false1. Apelul la ignoranŃă

� “Nimeni nu a dovedit că OZN-urile sunt de origine extraterestră. Prin urmare, OZN-urile nu sunt de origine extraterestră.”

� “Dacă nimeni nu a dovedit că OZN-urile sunt de origine extraterestră, atunci OZN-urile nu sunt de origine extraterestră.”

� “Nimeni nu a dovedit că OZN-urile nu sunt de origine extraterestră. Prin urmare, OZN-urile sunt de origine extraterestră.”

� “Dacă nimeni nu a dovedit că OZN-urile nu sunt de origine extraterestră, atunci OZN-urile sunt de origine extraterestră.”

Page 33: Argumentarea in comunicare

33

Erori ale supoziŃiei false1. Apelul la ignoranŃă

� Eroarea apelului la ignoranŃă = eroare comisă în argumentele în care legătura dintre premise şi concluzie se bazează fie pe supoziŃia că, dacă nu s-a dovedit adevărul unei propoziŃii, atunci acea propoziŃie este falsă, fie pe supoziŃia că dacă nu s-a dovedit falsitatea unei propoziŃii, atunci acea propoziŃie este adevărată.

� AbsenŃa dovezilor în favoarea sau împotriva informaŃiei exprimate de o propoziŃie nu arată decât că până la un moment dat nu s-a reuşit confirmarea sau infirmarea acelei propoziŃii şi nu că acea propoziŃie este falsă sau, respectiv, adevărată.

Page 34: Argumentarea in comunicare

34

Erori ale supoziŃiei false2. Alternativa falsă

� Eroarea alternativei false = (1) argumentatorul presupune în mod nejustificat că există numai două variante reciproc exclusive desoluŃionare a unei situaŃii problematice, ignorând posibilitatea de a găsi o a treia variantă sau de a realiza un compromis între variantele prezentate, (2) îşi exprimă explicit sau sugerează dezacordul cu una dintre variante şi (3) trage concluzia că este de acceptat cealaltă variantă.

� “Domnilor, sau cedăm la presiunile sindicatelor, satisfăcându-le toate pretenŃiile, sau ne menŃinem fermi pe poziŃie, continuând să aplicăm măsurile de disponibilizare a forŃei de muncă şi de politică salarială asupra cărora am convenit. Nu am cheltuit atâta timp şi efort în şedinŃele de guvern şi în negocierile cu reprezentanŃii FMI, pentru ca acum să anulăm aceste măsuri. Prin urmare, nu trebuie să cedăm în faŃa presiunilor sindicatelor.”

Page 35: Argumentarea in comunicare

35

Erori ale supoziŃiei false3. Erori de relevanŃă

� Erori de relevanŃă = erori produse în argumente în care premisele enunŃate explicit sunt irelevante pentru concluzie, legătura dintre aceste premise şi concluzie realizându-se printr-o premisă falsă, subînŃeleasă.

� Aceste erori se mai numesc şi “apeluri irelevante”.

Page 36: Argumentarea in comunicare

36

Erori ale supoziŃiei false3. Erori de relevanŃă

� Atacul la persoană (Argumentum ad Hominem) = încercare de a respinge concluzia unui argument formulat de un interlocutor, ignorându-se prezentate de interlocutor şi atrăgându-se atenŃia asupra interlocutorului însuşi.

� ad Hominem abuziv = se argumentează că ceea ce susŃine o anumită persoană trebuie respins, făcându-se un apel irelevant la unele defecte morale, de caracter etc. ale persoanei respective.

� “Argumentele senatorului X în favoarea renunŃării la cota unică de impozitare nu trebuie luate în seamă. Dl X este un individ complexat şi ranchiunos, căruia îi place să se audă vorbind.”

Page 37: Argumentarea in comunicare

37

Erori ale supoziŃiei false3. Erori de relevanŃă

� ad hominem circumstanŃial = se argumentează că ceea ce susŃine o anumită persoană trebuie respins, făcându-se un apel irelevant la unele împrejurări (circumstanŃe) în care se află persoana respectivă.

� “Senatorul x a argumentat în favoarea creşterii salariilor profesorilor, dar x este el însuşi profesor, aşa încât argumentele sale nu au nici o valoare.”

� tu quoque = un argumentator căruia i se reproşează ceva răspunde că reproşul nu este întemeiat, deoarece poate fi adresat chiar celui care l-a făcut.

� Răspunsul ia, de obicei, forma “Reproşul tău nu poate fi luat în seamă, deoarece şi tu eşti la fel ca mine.

Page 38: Argumentarea in comunicare

38

Erori ale supoziŃiei false3. Erori de relevanŃă

� Apelul la autoritate = eroare comisă atunci când se recurge la opinia unei autorităŃi într-un anumit domeniu pentru a sprijini o concluzie care nu aparŃine domeniului de competenŃă al autorităŃii respective.

� “Cunoscutul filosof x a susŃinut că accesul la dosarele fostei SecurităŃi trebuie să fie liber. Aşadar, trebuie să acceptăm accesul liber la aceste dosare.”

� Apelul la tradiŃie = invocarea experienŃei trecutului, a felului cum au avut loc lucrurile altădată, pentru a a justifica opinii despre ceea ce trebuie făcut sau să nu fie făcut în prezent sau în viitor.

� “Reforma învăŃământului nu este necesară, deoarece învăŃământul a funcŃionat destul de bine şi până acum.”

Page 39: Argumentarea in comunicare

39

Erori ale supoziŃiei false3. Erori de relevanŃă

� Eroarea “pantei alunecoase” = se argumentează că, odată ce a avut loc un anumit fapt, evenimentele vor evolua inevitabil către un final indezirabil, dacă nu cumva dezastruos.

� “Difuzarea filmelor erotice pe posturile de televiziune trebuie să fie interzisă. Dacă se va continua difuzarea acestor filme, se va ajunge la o creştere a numărului de infracŃiuni privitoare la viaŃa sexuală, cea ce va eroda treptat eşafodajul moral al societăŃii. Efectul pe termen lung ar putea fi dezintegrarea ordinii de drept şi poate chiar colapsul societăŃii.”

Page 40: Argumentarea in comunicare

40

Erori ale supoziŃiei false3. Erori de relevanŃă

� Abaterea atenŃiei = argumentatorul schimbă complet subiectul aflat în discuŃie, după care trage o concluzie despre noul subiect sau sugerează că a fost deja stabilită o concluzie.

� “Jocul de întrajutorare Caritas este acuzat de şarlatanie. Acest joc este foarte important pentru oraşul nostru şi pentru toată Ńara. Mii de oameni îşi îmbunătăŃesc nivelul de trai, iar statul încasează impozite uriaşe, care sprijină învăŃământul şi sănătatea. Se pare că cei care ne acuză ignoră aceste fapte.”

Page 41: Argumentarea in comunicare

41

Erori ale supoziŃiei false3. Erori de relevanŃă

� Adversarul fictiv = argumentatorul deformează argumentul unui interlocutor, respinge argumentul deformat şi pretinde că a respins argumentul iniŃial al interlocutorului.

� “Am ascultat cu atenŃie argumentele dlui senator x în favoarea propunerii ca Logica să fie introdusă în Planul de ÎnvăŃământ al DPPD. Ce doreşte în fond dl x ? Evident, domnia sa doreşte raŃionalizarea excesivă a tinerilor noştri, înăbuşirea creativităŃii acestora şi transformarea lor în nişte “roboŃi joviali”. Nu putem fi de acord cu aşa ceva, deci propunerea menŃionată trebuie respinsă.”

Page 42: Argumentarea in comunicare

42

Erori ale supoziŃiei false4. Erori ale apelului la emoŃii

� În anumite situaŃii se apelează la emoŃii şi sentimente precum teama, mila, admiraŃia, simpatia etc. pentru a îndemna o persoană sau un grup de persoane să facă sau să se abŃină de la a face ceva.

� Apelurile la emoŃii nu se produc în argumente propriu-zise, deoarece nu intenŃionează să dovedească adevărul unei propoziŃii, ci să provoace un anumit comportament.

� Erorile apelului la emoŃii se comit atunci când invocarea acestora este irelevantă pentru comportamentul care se doreşte a fi provocat.

Page 43: Argumentarea in comunicare

43

Erori ale supoziŃiei false4. Erori ale apelului la emoŃii

� Apelul la teamă (“Argumentum ad Baculum”) = cineva este îndemnat să facă sau să se abŃină de la a face ceva, atrăgându-i-se atenŃia asupra efectelor neplăcute pe care le va avea nerespectarea acelui îndemn pentru persoana în cauză sau pentru cei apropiaŃi acesteia.

� “Sunt sigur că veŃi aproba cererea prin care clientul meu solicită liberarea provizorie pe cauŃiune. În caz contrar, prietenii influenŃi ai clientului meu s-ar supăra foarte tare şi apoi gândiŃi-vă că oricând se poate petrece un accident stupid, nu?”.

Page 44: Argumentarea in comunicare

44

Erori ale supoziŃiei false4. Erori ale apelului la emoŃii

� Apelul la orgoliu = cineva este îndemnat să facă un anumit lucru sau să împărtăşească o opinie, sugerându-i-se că dacă va respecta îndemnul, va fi considerat ca aparŃinând unui grup “de elită” sau că prin nerespectarea acelui îndemn se pune singur în afara unui astfel de grup.

� “Nu te-ai înscris încă în partidul nostru? Ciudat! Cei mai distinşi intelectuali au făcut-o deja.

Page 45: Argumentarea in comunicare

45

Erori ale supoziŃiei false4. Erori ale apelului la emoŃii

� Eroarea Apelului la popor (“Argumentum ad Populum”) se poate comite în două forme.

� Forma directă = se încearcă provocarea unui anumit comportament din partea unei persoane sau a unui grup, prin invocarea unor atribute măgulitoare pentru acea persoană sau acel grup.

� “VotaŃi candidatul partidului nostru! El este, ca şi voi, un bun român şi un om cinstit.”

� Forma indirectă = cineva este îndemnat să facă un anumit lucru sau să împărtăşească o opinie printr-un apel la împrejurarea că majoritatea (“mulŃimea”) se conformează deja acelui îndemn.

Page 46: Argumentarea in comunicare

46

Erori ale supoziŃiei false4. Erori ale apelului la emoŃii

� Apelul la milă (“Argumentum ad Mizericordiam”) = se solicită clemenŃă, invocându-se mila pentru o situaŃie fără legătură cu faptul pentru care se solicită clemenŃa.

� “Onorată instanŃă, solicit pentru clientul meu minimum de pedeapsă pentru fapta pe care a săvârşit-o. Clientul meu este singurul întreŃinător al unei familii numeroase. Dacă veŃi stabili maximum de pedeapsă, copii săi vor ajunge pe drumuri, iar soŃia sa, care este foarte bolnavă, nu-şi va putea procura medicamentele de care atâta nevoie.”

Page 47: Argumentarea in comunicare

47

Erori ale supoziŃiei false5. Insinuarea

� DEX: A insinua = a strecura cu dibăcie o aluzie, de regulă răutăcioasă.

� A: Acest individ mi se pare suspect.B: Tu vezi prea multe filme poliŃiste!

� “(1) ToŃi cei care văd prea multe filme poliŃiste au adesea impresia că în jurul lor sunt persoane suspecte. (2) Tu vezi prea multe filme poliŃiste. Prin urmare, tu ai adesea impresia că în jurul tău sunt persoane suspecte.”

� Argumentul este valid, dar neconcludent: premisa tacită (1) este cel puŃin discutabilă, dacă nu chiar falsă.

� Insinuarea = enunŃarea unei premise, de regulă adevărată, a unui argument valid şi neconcludent, completarea argumentului şi deducerea concluziei fiind lăsate pe seama interlocutorului.

Page 48: Argumentarea in comunicare

48

Erori ale supoziŃiei false6. Sloganul publicitar.

� “Mixtus: cea mai bună hrană pentru câini! Mixtus: apreciată de crescătorii de elită!” (apelul la orgoliu).

� “Denim: pentru bărbaŃi puternici, pentru bărbaŃi plini de succes!”

� “(1) ToŃi bărbaŃii care doresc să fie puternici şi plini de succes aleg after shave-ul Denim. (2) Tu eşti un bărbat care doreşte să fie puternic şi plin de succes. Prin urmare, tu alegi after shave-ul Denim.”

� Acest argument este valid, dar neconcludent: premisa (1) este falsă.

� De notat că premisa (2) poate fi lesne aceptată de eventualii cumpărători.

Page 49: Argumentarea in comunicare

49

Eroarea accidentului

� Accidentul = în premisele unui argument este enunŃată o regulă care este greşit aplicată în concluzie unui caz particular, neîncadrabil în regula respectivă, datorită trăsăturilor sale “accidentale”.

� “Dl senator x nu poate fi tras la răspundere juridică pentru discursul său de săptămâna trecută, în care a incitat la ură naŃională, discriminare şi violenŃă publică. După cum se ştie, ConstituŃia arată că parlamentarii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.”

Page 50: Argumentarea in comunicare

50

Concluzia greşită

� În sens restrâns, eroarea concluziei greşite se comite atunci când un argumentator formulează premise care antrenează în mod vădit o anumită concluzie, dar trage o concluzie total diferită de aceasta.

� “În acest sistem al economiei de piaŃă, corupŃia a devenit un fenomen omniprezent. De aceea, acest sistem trebuie să fie înlăturat.”

� În cazul în care o eroare de relevanŃă nu poate fi încadrată clar într-una dintre categoriile menŃionate mai sus, se spune că s-a comis eroarea concluziei greşite în sens larg.

� “Domnişoara x va fi cu siguranŃă un manager capabil şi eficient. Este foarte frumoasă, are o Ńinută superbă şi se îmbracă cu mult gust.”

Page 51: Argumentarea in comunicare

51

Erori ale vaguităŃii şi ambiguităŃii

� Un termen este precis, dacă despre orice obiect se poate decide în principiu că aparŃine sau nu extensiunii sale şi este vag, dacă există obiecte despre care, principial, nu se poate decide această apartenenŃă.

� Termeni ca “pătrat” şi “moleculă” sunt precişi, iar termeni ca “tânăr” şi “departe” sunt vagi.

� Extensiunea unui termen vag se compune dintr-u nucleu, care conŃine cazurile decise ca aparŃinând extensiunii sale şi o margine, care conŃine cazurile indecidabile.

� Termenii vagi admit nuanŃări, cei precişi nu.

Page 52: Argumentarea in comunicare

52

Erori ale vaguităŃii şi ambiguităŃii

� O propoziŃie este ambiguă dacă poate fi interpretată în cel puŃin două moduri diferite.

� Un cuvânt este polisemantic dacă are mai mult de un înŃeles şi este monosemantic dacă are un singur înŃeles.

� O formulare este semantic ambiguă în cazul în care conŃine cel puŃin un cuvânt polisemantic şi nu oferă nici un indiciu care să permită stabilirea înŃelesului cu care acel cuvânt este luat în formularea respectivă.

� O formulare este sintactic ambiguă în cazul în care poate fi interpretată în cel puŃin două moduri diferite, dar nu datorită apariŃiei unui cuvânt polisemantic, ci datorită unui defect de construcŃie (de structură).

Page 53: Argumentarea in comunicare

53

VaguităŃi

� “Trebuie să se treacă imediat la interzicerea avorturilor. Senatorul x a susŃinut că avorturile trebuie să rămână libere, pe temeiul că nu vede ce rău s-ar comite prin curmarea vieŃii unor fiinŃe incapabile de a înŃelege ce se petrece cu ele. Dar, dacă se acceptă acest punct de vedere, atunci se va ajunge curând la legalizarea uciderii celor foarte bătrâni, a bolnavilor psihic şi a retardaŃilor. La urma urmelor, aceştia sunt incapabili de a înŃelege ceea ce se petrece cu ei.”

Page 54: Argumentarea in comunicare

54

VaguităŃi

� “Refuzând sistematic orice cooperare cu AsociaŃia Coşarilor Profesionişti, Guvernul nesocoteşte ConstituŃia României, întrucât la Art. 101, alin. 2, aceasta dispune că “În îndeplinirea atribuŃiilor sale, Guvernul cooperează cu organismele sociale interesate.”

� “Oricine dă dovadă de egoism. La urma urmelor, oricare dintre noi este preocupat la un moment dat de anumite interese proprii. Chiar psihologia ne învaŃă că interesele sunt incluse în structura personalităŃii, deci şi în structura personalităŃii aşa-zişilor “altruişti”. Prin urmare, altruismul nu există.”

Page 55: Argumentarea in comunicare

55

AmbiguităŃi

� Erorile ambiguităŃii se comit atunci când în premisele unui argument apare o propoziŃie ambiguă, concluzia argumentului fiind sprijinită de premise doar dacă se consideră un anumit înŃeles al propoziŃiei respective, de regulă cel convenabil argumentatorului.

� Dacă o premisă este semantic ambiguă, se spune că s-a comis eroarea echivocaŃiei.

� Dacă o premisă este sintactic ambiguă, se spune că s-a comis eroarea amfiboliei.

Page 56: Argumentarea in comunicare

56

Eroarea echivocaŃiei

� “În România cultele religioase sunt libere. Prin urmare, organele statului nu au dreptul să impună vreo restricŃie asupra organizării şi activităŃii cultelor religioase.”

� “În România cultele religioase sunt libere de orice constrângere legală. Prin urmare, organele statului nu au dreptul să impună vreo restricŃie asupra organizării şi activităŃii cultelor religioase.”

� “În România cultele religioase sunt libere în cadrul anumitor constrângeri legale. Prin urmare, organele statului nu au dreptul să impună vreo restricŃie asupra organizării şi activităŃii cultelor religioase.”

Page 57: Argumentarea in comunicare

57

Eroarea amfiboliei

� “Medicul Ionescu i-a spus medicului Popescu că a pus unele diagnostice greşite. Rezultă că medicul Ionescu are cel puŃin curajul să-şi recunoască propriile greşeli.”

� “Cartea de bucate recomandă servirea cu raci a mesenilor atunci când sunt bine făcuŃi. Se pare că aroma delicată a racilor este sporită de starea de beŃie a comesenilor.”

Page 58: Argumentarea in comunicare

58

Argumente nedeductive

� Generalizarea inductivă = argument nedeductiv în care premisele se referă la membrii unui grup, numit “eşantion”, iar concluzia se referă la toŃi membrii unui grup mai larg din care a fost alcătuit eşantionul, numit “populaŃie”.

� InducŃie enumerativă: generalizare inductivă în care premisele enunŃă că membrii unui eşantion au o anumită proprietate, iar concluzia enunŃă că toŃi membrii populaŃiei respective au acea proprietate.

� InducŃie statistică: generalizare inductivă în care premisele enunŃă că n% dintre membrii unui eşantion au o anumită proprietate, iar concluzia enunŃă că acelaşi procent de n% dintre membrii populaŃiei respective au acea proprietate.

Page 59: Argumentarea in comunicare

59

Argumente nedeductive

� “Antonia, Monica şi Ioana sunt câteva secretare din universitatea noastră şi fiecare dintre ele este vorbăreaŃă. Prin urmare, probabil că toate secretarele din universitatea noastră sunt vorbăreŃe.”

� “Toate secretarele pe care le-am întâlnit până acum erau vorbăreŃe. Prin urmare, probabil că următoarea secretară pe care o voi întâlni este vorbăreaŃă.”

Page 60: Argumentarea in comunicare

60

Argumente nedeductive

� Tăria unei generalizări inductive depinde de dimensiuneaeşantionului considerat şi de reprezentativitatea sa pentru populaŃia de referinŃă.

� O generalizare inductivă este cu atât mai tare, cu cât dimensiunea eşantionului considerat este mai mare, în ipoteza că toŃi ceilalŃi parametri se menŃin constanŃi.

� Mărirea dimensiunii eşantionului nu asigură automat creşterea tăriei unei generalizări inductive.

� Cu cât membrii unui eşantion au mai multe proprietăŃi în comun, altele decât cea care interesează în generalizare, cu atât este mai mare similitudinea pozitivă dintre aceştia.

� Cu cât membrii unui eşantion diferă mai mult între ei, având totuşi în comun proprietatea de interes în generalizare, cu atât este mai mare similitudinea negativă dintre aceştia.

Page 61: Argumentarea in comunicare

61

Argumente nedeductive

� Cu cât este mai mare similitudinea negativă dintre membrii eşantionului considerat într-o generalizare inductivă, cu atât argumentul respectiv este mai tare, eşantionul fiind mai reprezentativ, şi cu cât este mai mare similitudinea pozitivă dintre membrii eşantionului, cu atât argumentul este mai slab, eşantionul fiind mai puŃin reprezentativ sau chiar nereprezentativ.

� Tăria unei generalizări inductive este direct proporŃională cu similitudinea negativă dintre membrii eşantionului considerat şi este invers proporŃională cu similitudinea pozitivă dintre aceştia.

� Dacă similitudinea pozitivă dintre membrii eşantionului este mare, atunci este foarte probabil ca ei să aibă proprietatea de interes datorită faptului că au alte proprietăŃi în comun.

Page 62: Argumentarea in comunicare

62

Argumente nedeductive

� Argumentul prin analogie = argument nedeductiv în care se trage concluzia că un obiect are o anumită proprietate neobservată, deoarece seamănă cu un alt obiect la care s-a constatat prezenŃa acelei proprietăŃi.

� “Animalele şi oamenii au unele caracteristici în comun: ciclul somn-veghe, plăcerea şi durerea, anumite trebuinŃe etc. Oamenii au dreptul de a nu fi supuşi la tratamente crude. De aici putem să tragem concluzia că şi animalele au acest drept.”

� ProprietăŃi comune = proprietăŃile în virtutea cărora obiectele respective seamănă.

� Proprietate transferabilă = proprietatea pe care o are obiectul mai bine cunoscut şi care este “transferată” în concluzie obiectului mai puŃin cunoscut.

Page 63: Argumentarea in comunicare

63

Argumente nedeductive

� ProprietăŃile comune sunt relevante pentru proprietatea transferabilă, dacă legătura dintre primele, pe de o parte, şi cea din urmă, pe de altă parte, este sistematică sau măcar relativ constantă. Dacă această legătură este foarte slabă, accidentală sau chiar inexistentă, atunci proprietăŃile comune sunt irelevante pentru proprietatea transferabilă.

� Cu cât proprietăŃile comune obiectelor între care se face analogia sunt mai importante pentru acestea aŃă de proprietăŃile care le deosebesc, cu atât asemănarea este mai profundă. Cu cât proprietăŃile comune sunt mai puŃin importante faŃă de cele care diferenŃiază, cu atât asemănarea este mai superficială.

� Un argument prin analogie este cu atât mai tare, cu cât proprietăŃile comune sunt mai relevante pentru proprietatea transferabilă şi cu cât asemănarea dintre obiectele între care se face analogia este mai profundă.

Page 64: Argumentarea in comunicare

64

Eroarea generalizării pripite

� Generalizarea pripită = se trage o concluzie printr-o generalizare inductivă, în condiŃiile în care numărul de cazuri din eşantionul considerat este neînsemnat sau/şi eşantionul este nereprezentativ pentru populaŃia din care a fost alcătuit.

� “ToŃi stângacii sunt persoane cu abilităŃi artistice înnăscute. De unde ştiu? Leonardo da Vinci şi Pablo Picasso erau stângaci.”

Page 65: Argumentarea in comunicare

65

Eroarea generalizării pripite

� Generalizările inductive bazate pe un singur caz pot fi apreciate ca fiind tari, cu condiŃia ca proprietatea de interes în generalizare să fie tipică pentru populaŃia din care face parte cazul respectiv.

� “Mamutul de la Berezovka avea conuri de brad în stomac. Prin urmare, toŃi mamuŃii se hrăneau şi cu conuri de brad.”

� “Mamutul de la Berezovka avea un şold fracturat. Prin urmare, toŃi mamuŃii aveau un şold fracturat.”

� Generalizările inductive bazate pe eşantioane mari şi reprezentative pot avea concluzia falsă.

� “Toate lebedele sunt albe.”

Page 66: Argumentarea in comunicare

66

Eroarea analogiei slabe

� Analogia slabă = proprietăŃile comune sunt irelevante pentru proprietatea transferabilă sau/şi asemănarea dintre obiectele respective este superficială.

� “Dacă un copil primeşte o jucărie nouă, atunci va dori să se joace cu ea, iar dacă un elev primeşte un stilou nou, atunci va dori să scrie cu el. Aşadar, dacă poliŃiştii vor fi dotaŃi cu un nou tip de armă, atunci vor dori să folosească acea armă.”

Page 67: Argumentarea in comunicare

67

CondiŃii şi cauze

� CondiŃie = stare de fapt (fenomen, eveniment etc.) la care se face referire prin relaŃia pe care o are cu o altă stare de fapt pe care o implică sau de care este implicată.

� A este o condiŃie suficientă pentru B = nu se poate să aibă loc Aşi să nu aibă loc B.

� O umiditate relativă a aerului de 100% este o condiŃie suficientă pentru ploaie.

� A este o condiŃie necesară pentru B = B nu poate să aibă loc fără să aibă loc A.

� A avea combustibil este o condiŃie necesară pentru funcŃionarea unui automobil.

� A este o condiŃie suficientă şi necesară pentru B = nu se poate să aibă loc A şi să nu aibă loc B şi B nu poate să aibă loc fără să aibă loc A.

� “Infectarea cu tulpina virală V este cauza gripei G.”

Page 68: Argumentarea in comunicare

68

CondiŃii şi cauze

� Cauză = orice stare de fapt care produce (provoacă, generează) altă stare de fapt, numită efect.

� În cel mai puternic sens al termenului, A este cauzăpentru B, dacă A este cel puŃin o condiŃie suficientă pentru B.

� Cauzalitatea este ireflexivă: nici un fenomen nu este propria sa cauză.

� Cauzalitatea este asimetrică : dacă un fenomen A este cauză a unui fenomen B, atunci B nu este cauza lui A.

� Cauzalitatea este tranzitivă: dacă A este cauza lui B şi B este cauza lui C, atunci A este cauza lui C.

Page 69: Argumentarea in comunicare

69

Erori ale cauzei false

� Dacă A este cauza lui B, atunci A precede pe B, cel puŃin în privinŃa momentelor iniŃiale ale apariŃiilor celor două fenomene, reciproca nefiind întotdeauna valabilă.

� Eroarea confundării succesiunii temporale cu relaŃia de cauzalitate poate să apară atunci când se consideră că un fenomen A este cauză a unui fenomen B numai pentru că s-a constatat că A a apărut înaintea lui B.

� “Ieri am rămas blocat în lift şi s-a stins lumina. După ce am aprins bricheta pentru a căuta butonul de alarmă, lumina s-a aprins şi liftul a pornit. Aşadar, deblocarea liftului s-a datorat aprinderii brichetei.”

Page 70: Argumentarea in comunicare

70

Erori ale cauzei false

� Dacă A este cauza lui B, atunci între A şi B există o corelaŃie, reciproca nefiind întotdeauna valabilă.

� Eroarea confundării corelaŃiei cu relaŃia de cauzalitate poate să apară atunci când se consideră că un fenomen A este cauză a unui fenomen B numai pentru că s-a constatat existenŃa unei corelaŃii între cele două fenomene.

� “An apple a day keeps the doctor away.”

Page 71: Argumentarea in comunicare

71

Erori ale cauzei false

� Eroarea confundării efectului cu cauza se comite atunci când, pe baza unei corelaŃii dintre două fenomene A şi B care antrenează concluzia că probabil A este cauza lui B, se trage concluzia că B este cauza lui A.

� “În ultimii ani, deficitul bugetar şi rata inflaŃiei au crescut continuu. Prin urmare, creşterea ratei inflaŃiei este cauza sporirii deficitului bugetar.”