¢â‚¬â€Posibile abord¤’ri ale politicilor la nivel U.E. ¨â„¢i ... prive¨â„¢te strategia de migra¨â€ie £®n scop

  • View
    2

  • Download
    0

Embed Size (px)

Text of ¢â‚¬â€Posibile abord¤’ri ale politicilor la nivel U.E....

  • 1

    PLANUL SECTORIAL DE CERCETARE – DEZVOLTARE AL

    MINISTERULUI MUNCII ȘI JUSTIȚIEI SOCIALE PENTRU

    PERIOADA 2018 – 2020

    „Posibile abordări ale politicilor la nivel U.E. și

    național în perspectiva Președinției române a Consiliului

    Uniunii Europene (Consiliul U.E.)”

    Etapa 2 – Propuneri de măsuri la nivel U.E. în vederea realizării echilibrului dintre

    cererea și oferta de muncă în contextul asigurării Președinției Române a Consiliului U.E.

  • 2

    REZUMATUL ETAPEI În cadrul acestei etape au fost analizate politicile adoptate de patru țări considerate surse de

    emigrație (Bulgaria, Cehia, Polonia, Ungaria) și, respectiv, din patru țări considerate destinații

    tradiționale ale imigrației forței de muncă (Germania, Spania, Franța și Italia). Criteriile de

    analiză a politicilor de migrație au fost în cazul tuturor țărilor următoarele: problema drepturilor

    de intrare și de ședere, dar și accesul pe piața muncii, recunoașterea calificărilor profesionale și

    educației formale, accesul lucrătorilor străini la avantajele și beneficiile sociale, gestionarea

    mobilităților de studiu și măsurile privind combaterea imigrației ilegale și a traficului de

    persoane. În plus, în cadrul aalizei țărilor considerate surse de imigrație a fost acordată o atenție

    sporită politicilor de retenție și repatriere, iar în cazul țărilor destinație a imigrației analiza s-a

    concentrat și asupra acordurilor bilaterale în scopul imigrației forței de muncă. În cele din urmă,

    în cadrul etapei au fost analizate principalele tendințe ale pieței muncii din Uniunea Europeană

    (UE), avându-se în vedere și două cazuri, România și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de

    Nord (Regatul Unit).

    În cazul țărilor sursă a imigrației, analiza politicilor guvernamentale adoptate de aceste țări relevă

    atât o eterogenitate de la un stat la altul, cât și o lipsă de coerență în cadrul aceleași țări în ceea ce

    privește strategia de migrație în scop de muncă. În acest sens, o serie de elemente care pot

    asigura o viziune coezivă asupra politicilor migației în scop de muncă, aplicabile și în cazul

    României, ar trebui să se refere la: (1) acțiuni de retenție a forței de muncă; (2) planuri și

    programe de repatriere a cetățenilor care sunt angajați în alte țări; (3) simplificarea și

    armonizarea regulilor de intrare, ședere și acces pe piața muncii a străinilor (eliberarea

    permiselor de muncă, acordarea de acces la beneficiile și avantajele sociale, recunoașterea

    calificărilor și accesul la profesiile reglementate); (4) consolidarea programelor de integrare a

    cetățenilor repatriați și a imigranților; (5) încurajarea migrației pentru studii și educație; (6)

    descurajarea migrației ilegale și a traficului de persoane și încurajarea acordurilor bilaterale în

    scopul migrației de muncă. În contextul unui dezechilibru semnificativ pe piața forței de muncă,

    țările sursă a imigrației au nevoie de politici de retenție și repatriere a propriilor lucrători

    orientate către: (1) combaterea fenomenului de brain drain prin: (a) retenția persoanelor înalt

    calificate în țara de origine; (b) atragerea în țară a cercetătorilor cu experiență și a tinerilor

    cercetători care își desfășoară activitatea în străinătate; (2) stimularea revenirii în țară a

    cetățenilor proprii care lucrează în alte țări prin: (a) realizarea unor campanii de informare; (b)

  • 3

    acordarea unor facilități de natură fiscală; (c) acordarea de sprijin în vederea identificării unui loc

    de muncă în țara de origine; (d) acordarea de sprijin în vederea reintegrării și stabilirii definitive

    în țara de origine; (e) acordarea de asistență în privința reglementărilor juridice, pieței muncii,

    sistemului de securitate socială, sistemului educațional, etc. Succesul unei strategii de retenție și

    repatriere a propriilor cetățeni, care poate fi aplicată și în cazul României, depinde de: (1) fixarea

    unor obiective clare; (2) definirea corectă a publicului țintă și înțelegerea nevoilor acestuia; (3)

    asumarea unor termene bine definite; (4) implementarea unor acțiuni concrete de readaptare și

    reintegrare; (5) alocarea unor fonduri bugetare suficiente; (6) identificarea unor metode de

    cuantificare (orientate către indicatorii de rezultat și nu către cei de proces) care să permită o

    evaluare continuă, obiectivă și corectă a strategiilor aplicate.

    În urma analizei, o serie de măsuri au fost desprinse din experiența statelor de destinație ale

    imigranților care pot fi replicate în cadrul politicilor statelor care doresc să integreze în

    economiile lor forță de muncă imigrantă, inclusiv în cazul României: (1) asigurarea conformității

    acordurilor cu normele internaționale privind drepturile omului și ale muncii lucrătorilor

    imigranți; (2) asigurarea transparenței și publicității privind difuzarea acordurilor bilaterale care

    reglementează munca imigranților; (3) instruirea adecvată a principalilor actori care iau parte la

    controlul și integrarea forței de muncă imigrante: angajați ai statului, imigranți, angajatori,

    organizații de recrutare, uniuni sindicale, ONG-uri care se ocupă cu asistența imigranților; (4)

    garantarea transparenței legale a contractului de muncă, respectiv depunerea tuturor diligențelor

    ca tot conținutul legal al acestuia să fie transmis și explicat în timp util actorilor care iau parte la

    proces, dar în special imigranților; (5) includerea în toate acordurile bilaterale cu privire la forța

    de muncă a unui plan de diseminare a informației, care să cuprindă traduceri și acces facil, în

    timp real la resurse web care să informeze atât angajatorul din țara de destinație cât și imigrantul

    din țara de origine de toate problemele legale și de integrare în noul loc de muncă; (6)

    proiectarea unor programe de formare profesională sau pregătitoare de învățare a limbii

    autohtone a țării destinație și a particularităților culturale ale acesteia, care ar trebui să ușureze

    integrarea socio-economică a imigranților; (7) monitorizarea respectării acordurilor bilaterale de

    către instituțiile și agenții economici implicați în derularea lor; (8) monitorizarea dimensiunii de

    gen a imigrației în condițiile în care noua tendință o reprezintă preponderența imigranților de gen

    feminin ; (9) introducerea de măsuri concrete de implementare și evaluare a acordurilor

    bilaterale, completarea și îmbunătățirea lor cu: planul pentru diseminarea prevederilor

  • 4

    acordului, compendiul practicilor corecte de recrutare, stabilirea unui model standard de

    contract, stabilirea unui nomenclator de măsuri de protecție a salariilor, stabilirea

    unui nivel minim al salariilor, explicarea procedurilor de monitorizare a

    contractelor de muncă și a conformității la locul de muncă după semnarea contractelor; (10)

    realizarea de programe care să încurajeze întoarcerea voluntară a migranților în țara de origine

    după expirarea contractelor de muncă; (11) realizarea de programe de tip follow-up după

    încheierea contractelor imigranților și întoarcerea lor în țara de origine, în asistarea găsirii unui

    loc de muncă și de a exploata avantajele câștigate în urma muncii într-o țară dezvoltată; (12)

    realizarea unor baze de date comune cu situația forței de muncă din statele de destinație ale

    imigranților, cu necesarul pe domenii de activitate și zone geografice, precum și a unor baze de

    date nominale cu imigranții și calificările lor, precum și domeniile vizate, pentru a permite

    statelor să își ușureze unul altuia presiunea din partea imigranților într-un anumit câmp, prin

    transferul interesului lor; (13) realizarea unor anchete sociale de consultare a opiniei publice cu

    privire la imigrație pentru a putea preîntâmpina eventualele probleme sau mișcări sociale cauzate

    de un flux mare de imigranți diferiți cultural și religios; (14) realizarea unor simulări

    demografice cu privire la impactul schimbării structurii populației prin afluxul de imigranți.

    În ceea ce privește analiza principalelor tendințe ale pieței muncii din Uniunea Europeană,

    concluzia de bază este aceea a menținerii unui decalaj major între piața româneasca și piețele

    muncii din statele membre avansate economic ale Uniunii Europene, în ciuda unor progrese

    simțitoare ale României în ultimii ani (proces de convergență). Această diferență este

    semnificativă și față de Regatul Unit și se referă în special la oportunitățile de ocupare. Diferența

    este marcantă în favoarea Regatului Unit ceea ce explică atractivitatea continuă a acestei piețe

    pentru lucrătorii români mobili, în ciuda îmbunătățirii marcante a situației pe piața românească a

    muncii, după recesiunea econo