UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE TESTIMITEANU”

CATEDRA-ORTODONTIE

Tema:Aparate ortodontice fixe.Caracteristica

generala.Avantaje si devantaje.Notiuni generale despre metode de tratament prin aparate

fixe.Caracteristica elementelor de agregare si aparaturii ortodontice fixe.Tehnici utilizate:Twin

Arch,Edgewise,Tweed Merrifild,Begg,Rickets.Individualizarea

tratamentului ortodontic.

Elaborat de:Cernei Anna/Gorbatiuc Elena Gr.3505 Conducator:Busmachiu I.A.

Chisinau 2015

APARATE ORTODONTICE FIXE

APARATUL DENTAR FIX ESTE CEL MAI POPULAR DISPOZITIV CE SERVESTE LA ALINIEREA DINTILOR, FAVORIZAND CORECTAREA ARCADELOR DENTARE SI IMBUNATATIREA FUNCTIEI DE MASTICATIE.

Reprezintă construcţii biomecanice, aplicate permanent în cavitatea bucală.

Se fixează în cavitatea bucală cu lianţi speciali.

Se activează doar de către medic.

AVANTAJE: Pot fi aplicate în dentiţia permanentă până la o

vârstă mai târzie. Pot declanşa deplasări în cele 3 planuri ale

spaţiului. Pot produce deplasări dentare specifice. Tratamentul cu aparat dentar fix corecteaza chiar

si malocluziile dentare grave; Timpul maxim de actionare a dispozitivului fix este

de circa 2 ani, mai scurt decat in cazul aparatelor dentare mobile;

Indiferent de colaborarea copilului, adolescentului sau a adultului, aparatul dentar fix este activ 24 de ore din 24, ceea ce-i mareste eficienta;

Tratamentele cu aparat dentar fix sunt mult mai economice decat cele cu aparat dentar mobil, lingual sau invizibil.

DEZAVANTAJE : Necesită o igienă riguroasă a cavităţii bucale. Favorizează apariţia leziunilor carioase. Pot cauza recesiuni paradontale. Pot apărea deplasări dentare nedorite,consecutive unor forţe

secundare. Se folosesc mai puţin în dentiţia mixtă. Sunt costisitoare. Dureri dentare in primele zile de la montare,care,din fericire

pot fi ameliorate cu ajutorul analgezicelor si care dispar imediat ce va obisnuiti;

De asemeni, pacientii manifesta o predispozitie spre inflamatii dentale si boli parodontale.

ELEMENTELE COMPONENTE

Elemente de agregare. Ataşe sau ataşamente (accesorii). Elemente active.

ELEMENTELE DE AGREGARE SUNT ELEMENTELE CU CARE APARATURA FIXĂ SE APLICĂ PE DINŢI. ACESTEA SUNT:

Inele ortodontice – centuri metalice, care se aplică pe dinţii neşlefuiţi, respectă parodonţiul marginal, fiind la distanţă de acesta şi nu înalţă ocluzia. Se fixează de suprafeţele dentare cu cimenturi speciale.

Mai frevcent se aplică pe molarii 1 şi 2, dar se pot aplica şi pe alţi dinţi. Tabla din care se confecţionează este de 0,1 - 0,15 mm.

INELUL ORTODONTIC

CLASIFICARE

După modul de confecţionare, pot fi: inele prefabricate; inele construite.Inelele prefabricate sunt livrate într-o gamă

variată de dimensiuni şi forme, dar se pare că cel mai precis inel este cel construit.

După modul de realizare, inelele pot fi: Confecţionate prin lipire cu lot; Confecţionate prin plicaturare; Confecţionate prin sudură electrică prin

puncte.

ELEMENTELE ACCESORII SUNT REPREZENTATE DE: Bracket-uri; Tubuşoare; Butoni; Cârlige; Bare.

BRACKET-URILE Sunt dispozitive care se fixează pe dinţii

anteriori de molarul de 6 ani. Părţile componente ale bracket-ului:

baza – partea ce se ataşează pe suprafaţa dintelui. În dependenţă de dintele pe care se aplică, are diferită curbură.

corpul – partea la care aderă celelalte componente.

aripioarele – pot fi 2 sau 4. Pe ele se aplică sârma de ligatură sau inelele elastice, cu scop de a fixa arcul.

slotul – şanţul central, ce poate fi rotund sau paralelipipedic în secţiune. În el se aplică arcul.

BRACKET-URILE

CLASIFICAREA BRACKET-URILORDupă materialul confecţionat: metalice (oţel inoxidabil, aliajele Ti, poleite cu

Au). din masă plastică (compozite); din ceramică; combinate.După tipul informaţiilor: standard Edgewise. Tweed Edgewise. Ricketts. Andrews. Damon. Begg Light Wire.

CLASIFICARE:

După lăţime: simple; duble.După modul de fixare în slot a arcului: tradiţionali; sisteme Speed (activi şi pasivi).După poziţionarea pe dinţi: vestibulari. orali (linguali): individuale (Incognito, Harmony); standarde.

BRACKEŢI LINGUALI

TUBUŞOARELE

Sunt elemente în care se introduc capetele arcului, asigurând stabilitatea acestuia. Au lungime de 3-4 mm, formă rotundă, ovală sau rectangulară pe secţiune. După poziţia lor faţă de axul arcadei pot fi orale sau vestibulare. Faţă de relaţia cu planul ocluzal, pot fi veticale (perpendiculare pe planul de ocluzie) sau orizontale (paralele cu planul de ocluzie). Se aplică, de obicei, la nivelul molarilor, servind ca loc de sprijin pentru elementele active. Pot fi utilizate şi la nivelul zonei frontale, unde servesc ca loc de acţiune a elementului activ.

TUBUŞOARELE

BUTONII Elemente sub formă de ciupercă de 0,5 – 2

mm. Ele servesc ca punct de aplicare a forţei ortodontice. Butonii metalici se fixează pe inele prin sudură electrică în puncte. Butonii acrilici se ataşează direct pe dinţi, prin intermediul tehnicii colajului.

CÂRLIGELE Sunt realizate din sârmă rotundă de 0,5-0,6

mm. Se fixează prin sudură electrică pe inele sau cu retenţii în materialul acrilic, fiind deschise în sensul invers tracţiunii.

Barele Elemente auxiliare rigide, ce fac legătură

dintre elementele de agregare a aparaturii fixe. Bara poate fi cu secţiune rotundă sau ovală, slujind în acelaşi timp ca mijloc de dispersare a forţelor, cât şi ca loc de aplicare a lor. Barele au, de regulă, poziţii vestibulare în treimea medie a coroanei, în lungul ei fiind fixate alte elemente accesorii, care exercită forţe asupra unor sectoare limitate.

Se deosebesc mai multe tehnici de tratament cu aparate ortodontice fixe, printre care:

1. Tehnica “Edgewise”.2. Twin-wire-arch.3. Tehnica Tweed-Merrifeld.4. Tehnica Begg.5. Tehnica Rickets.

TEHNICA EDGEWISE

A fost descrisă de Angle. Noul aparat necesită inele pe toţi dinţii, prevăzute cu bracket-uri perfecţionate. Arcul dreptunghiular este curbat pe cant, adică pe latura mică. Arcul e menţinut în bracket-uri prin ligaturi. Cu acest aparat se puteau realiza rapid toate tipurile de deplasări:

1. de ordinul I (deplasări vestibulo-linguale, rotaţii, ingresiuni, egresiuni);

2. de ordinul II (deplasări meziale şi distale);3. de ordinul III (deplasări coronare şi radiculare

prin torque).

TWIN-WIRE-ARCH

În 1930 apare Arcul bifilar Johnson – un aparat construit din 2 arcuri rotunde, foarte subţiri, care produceau forţe uşoare pentru derotarea şi alinierea incisivilor superiori. Cele 2 arcuri din oţel, situate vestibular, cu diametrul de 0,25 mm sunt introduse în tubi terminali de dimensiuni mai mari, care pătrund în tubuşoarele molare de 0,9 mm. Arcul e rigid în segmentele laterale şi flexibil în zona frontală. Dacă malpoziţiile sunt accentuate, arcul poate fi angajat parţial la început sau numai unul din fire, pentru a reduce forţa aplicată.

TEHNICA BEGG SE CARACTERIZEAZĂ PRIN:

Utilizarea unui bracket specific. Folosirea exclusivă a arcurilor rotunde. Folosirea exclusivă a unui ancoraj intraoral. Deplasările dentare se fac prin versiune, urmată

de redresare.

Begg utilizează forţe uşoare, iar pentru crearea spaţiului recurge la extracţia primilor premolari, în ambele arcade.

Arcurile utilizate sunt din oţel australian Wilcock, sunt subţiri (0,14; 0,16; 0,18), dar îşi păstrează elasticitatea şi rezistenţa perioade îndelungate. Ataşele sunt caracteristice pentru tehnica Begg şi se aplică pe inele la nivelul tuturor dinţilor.

Tratamentul începe la 3-4 săptămâni după extracţiile dentare şi are 3 stadii:

I. Se aplică inele cu ataşe pe toţi dinţii şi arcuri cu bucle verticale, având scop corectarea anomaliilor verticale, sagitale, transversale, a rotaţiilor, a înghesuirilor dentare.

II. Are drept obiective menţinerea corecturilor precedente şi închiderea spaţiilor restante după extracţia premolarilor.

III.Reprezintă etapa deplasărilor apicale, în care se urmăreşte redresarea axială la nivel incisiv, canin, premolar. Sun folosite resorturi auxiliare speciale, prefabricate, care se introduc cu un capăt în tubuşorul vertical al bracket-ului, iar cu celălalt capăt se ataşează la nivelul arcului principal, pentru a obţine mişcarea de upright.

TEHNICA BIOPROGRESIVĂ A LUI RICKETTS

Robert Ricketts a utilizat o interpretare teleradiografică computerizată proprie, putând face predicţii de creştere şi construcţii schematizate, pentru a oferi un plan de tratament vizualizat (VTO). Un factor fundamental al şcolii lui Ricketts este folosirea osului cortical ca sursă de ancoraj şi eliminarea rezistenţei corticale, când e iniţiată deplasarea dentară. În acest concept, terapia ortodontică e aplicată în acord cu specificul tipului facial, modelul muscular şi necesităţile funcţionale individuale.

TEHNICA TWEED - MERRIFIELD Merrifield a continuat opera lui Tweed, făcând

numeroase studii privind:• limitele danturii;• dimensiunea etajuli facial inferior;• analiza spaţiului total; • analiza ţesuturilor moi;• diagnosticul diferencial. A introdus:• conceptul forţelor direcţionate secvenţiale; • o tehnologie mai precisă a curburilor;• un nou concept de preparare a ancorajului şi

repoziţionare a dinţilor;• un control constant al fiecărei etape de tratament,

printr-un sistem de lecturare a informaţiilor în raport cu poziţia dinţilor.

INDIVIDUALIZAREA TRATAMENTULUI ORTODONTIC

Anomaliile ortodontice sunt diverse şi individuale. Respectiv, tratamentul se va individualiza în conformitate cu tabloul clinic, cu vârsta la care pacientul s-a adresat medicului. Dacă sunt obiceiuri vicioase, astea trebuie să se înlăture în primul rînd. Ulterior se alege metoda de tratament, care poate fi:

• precoce;• normal;• tardiv.

MULŢUMIM PENTRU ATENŢIE!