Stiri 21 septembrie 2020, a patra parte

Izolăm grupul sau eliminăm bolnavul? Cum procedează furnicile în cazul epidemiilor 20.09.2020 Editor : Luana Pavaluca

Pentru a preveni propagarea bolilor în cadrul grupului, animalele sociale, cum sunt de pildă furnicile, sunt capabile să urmeze măsuri sanitare stricte, de la cele mai altruiste până la cele mai radicale. 

De mai bine de șase luni încercăm să ne obișnuim cu o viață nouă, care se desfășoară sub semnul unor măsuri sanitare restrictive. Trebuie să ne obișnuim mai ales cu distanțarea fizică, măsură indispensabilă pentru a limita epidemia de covid-19. Ca ființe sociale și mai ales ca popor latin, ne vine foarte greu să respectăm această recomandare, dar realitatea este că de mii de ani este o practică profilactică experimentată inclusiv în lumea animalelor, arată un studiu publicat în revista Trends in Ecology & Evolution. Iar furnicile sunt o specie de avangardă în acest domeniu. 

Reprezentare grafică în secțiune a unui cuib de furnici Foto: Guliver/GettyImages

Ca și noi, animalele își modifică relațiile sociale în funcție de condițiile de mediu. Unele specii, care au în spate experiența a mii, poate chiar milioane de ani, au reușit să învețe cum să limiteze propagarea unor agenți patogeni. Este în special cazul furnicilor, care, la fel ca în cazul oamenilor, trăiesc într-o proximitate extremă, în colonii care adesea numără mai multe mii de

1

indivizi. În schimb, primatele, deși sunt mai apropiate ca asemănare de oameni, trăiesc în grupuri ce numără doar câteva zeci de indivizi.

Furnicile bolnave se autoizolează

Furnicile există pe Pământ probabil de milioane de ani și au o organizare aproape militară. Furnicile care sunt infectate, de pildă de o ciupercă parazită, au tendința de a se îndepărta de cuib. Ele pur și simplu se pun în izolare. Vor petrece mai mult timp afară și vor evita să intre în interior. Iar cele care nu sunt bolnave au, de asemenea, tendința de a se izola de indivizii bolnavi, explică Audrey Dussutour, cercetătoare franceză care a studiat comportamentul furnicilor.

Furnicile bolnave se autoizolează de colonie Foto: Guliver/GettyImages

Fiecare furnică are locul ei în colonie, iar limitarea interacțiunilor permite limitarea circulației agentului patogen. Într-o colonie de furnici, doar 10 la sută ies afară din cuib pentru a aduna hrana pentru toate celelalte furnici. Aceste furnici, care se numesc furnici „hrănitoare”, sunt în realitate singurele care au un contact direct cu agenții patogeni. Ele sunt, prin urmare, principalii vectori ai bolilor în interiorul cuibului. 

Atunci când una dintre ele se îmbolnăvește, ea nu va intra prea adânc în colonie. Se autoizolează și nu se mai deplasează din cameră în cameră. În același timp, furnicile sănătoase vor proteja furnicile tinere și larvele împingându-le mai mult spre interiorul cuibului, arată cercetătoarea, citată de Ouest-France.

Principiul „cohortelor”

Atunci când furnicile intră în alertă de teama că boala s-ar putea propaga, imediat se împart în două „tabere”: furnicile bolnave se îndepărtează, putând chiar să părăsească cuibul și colonia, dacă simt că vor muri, iar furnicile care sunt sănătoase vor proteja regina și copiii. Acesta păstrează contactul strâns între ele, dar evită contactul cu furnicile hrănitoare, vectori ai bolii.

Practic, furnicile stabilesc o rețea și mai modulară decât este de obicei, formând mici grupuri în care indivizii rămân conectați între ei, dar sunt mai puțin conectați cu celelalte grupuri. „Ca și cum ați sta în familie și ați evita

2

întâlnirile cu alte familii”, explică Audrey Dussutour.

Într-o colonie de furnici, există grupuri specializate: furnici constructor, furnici doică, furnici soldat etc. Foto: Guliver/GettyImages

Este o strategie care se bazează pe funcționarea unor „caste”, o rețea bine pusă la punct pentru a evita contactele. Există un corespondent chiar și în strategia epidemiologică a oamenilor, așa-numitul principiu al „cohortelor”, care se aplică, de pildă, în unele școli din Germania.

La furnici, există diviziunea muncii, sunt grupuri specializate care îndeplinesc diferite sarcini: furnicile care aduc hrana, furnicile-doică, furnicile-constructori. Aceste grupuri nu se amestecă unele cu celelalte. Este un model de societate care permite prevenirea propagării unei epidemii în cadrul cuibului, arată cercetătoarea franceză.

Soluțiile cele mai radicale

În cazul altor specii, soluția de limitare a răspândirii epidemiilor ajunge să fie mai radicală. Este cazul gorilelor, cimpanzeilor sau albinelor, care preferă să-l abandoneze sau chiar să-l ucidă pe individul bolnav.

Maimuțele mandril îi depistează

3

cu ajutorul mirosului pe membrii infectați ai grupului Foto: Guliver/GettyImages

Maimuțele mandril, de exemplu, își dau seama că alți indivizi sunt bolnavi cu ajutorul semnalelor olfactive. În funcție de nivelul de infectare cu diferiți paraziți, bacterii sau viermi, indivizii bolnavi degajă un miros specific. Ceilalți indivizi din grup își dau seama și îl vor evita pe cel bolnav.

Același semnal de alarmă funcționează și în cazul albinelor, care, după ce își dau seama că circulă un microb în comunitatea lor, preferă să „le arunce în stradă” pe cele bolnave și nu le mai primesc în cuib. 

* * *

Statele mari europene au pornit în cursa construirii unei industrii a hidrogenului curat, combustibilul viitorului. Germania vrea să fie lider, iar Franţa îi calcă pe urme. Polonia concurează şi ea Bogdan Cojocaru 21.09.2020, Michal Kurtyka, ministrul polonez al climei: Vedem că hidrogenul poate fi produs şi cu ajutorul energiei nucleare şi vedem că economia hidrogenului poate juca un rol important în următorii ani, mai ales aici în UE, şi lucrăm cot la cot cu alte state europene şi cu Comisia Europeană pentru construirea unui sector al hidrogenului cu industrie şi parteneri în Polonia.

Este nepoluant şi abundent, dar deocamdată scump de obţinut. Nemţii investesc masiv în el, francezii au planuri pentru a-l produce, şi chiar şi polonezii se pregătesc pentru atunci când va deveni un combustibil mainstream. Hidrogenul este considerat de mulţi sursa de energie a

4

viitorului, mai ales în transport, iar guvernele care gândesc strategic se luptă de pe acum pentru un rol cât mai important în viitoarea industrie.

După dezastrul nuclear de la Fukushima, cancelarul Angela Merkel a decis să desfiinţeze toate centralele nucleare din Germania. Deficitul de energie este acoperit cu gaze naturale, importate mai ales din Rusia, combustibil mai puţin poluant decât cărbunele şi care ar trebui să ajute cea mai mare ecomomie europeană în tranziţia sa care o economie verde. Însă înmulţirea neînţelegerilor dintre Moscova şi diferitele state europene face ca Berlinul să fie presat să se îndepărteze de marea putere energetică şi militară de la est.

În acest context, guvernul german a adoptat în vară o strategie naţională pentru hidrogen cu planuri de a creşte capacitatea de producţie la 5 GW până în 2030 şi la 10 GW până în 2040 prin tehnologie nepoluantă. Pentru a realiza acest lucru, vor fi investite 7 miliarde de euro în afaceri noi şi cercetare, potrivit Euractiv. Când a prezentat strategia Germaniei pentru hidrogen, la Berlin, ministrul economiei Peter Altmaier a numit documentul de

28 de pagini „cea mai mare inovaţie de la EEG încoace“, făcând referire la pachetul de norme de reglementare a surselor germane de energie regenerabilă care a intrat în vigoare în 2000 - marea reformă energetică germană.

Cu acest „salt cuantic“, Germania vrea să devină liderul mondial al tehnologiilor hidrogenului, a adăugat Altmaier. A fost prima dată când Germania şi-a stabilit obiective cantitative pentru producţia de hidrogen. Până în 2030, Germania îşi propune să aibă generatoare cu o capacitate totală de până la 5 GW, ceea ce corespunde cu producţia unei cantităţi de hidrogen de aproximativ 14 TWh. Până în 2040, capacitatea trebuie crescută la 10 GW.

Cea mai mare parte din energia necesară producţiei va fi asigurată de ferme eoliene offshore. Până în prezent, producerea hidrogenului din surse de energie regenerabile este posibilă numai în cantităţi mici, în aşa-numitele „laboratoare reale“ în care se cercetează modul în care electroliza poate fi îmbunătăţită. Reprezentanţii industriei manufacturiere germane se arată neimpresionaţi, spunând că în prezent nu există vreun model viabil economic pentru utilizarea hidrogenului curat. Ei dau exemplul industriei oţelului, care depinde de cantităţi mari de gaze naturale - neutre pentru climă, susţin aceştia - şi pentru care utilizarea hidrogenului ca sursă de energie ar fi extrem de costisitoare. Industria oţelului este strâns legată de industria auto.

5

Luna aceasta, şi guvernul francez şi-a prezentat strategia naţională privind hidrogenul. Acesta prevede investiţii de 7,2 miliarde de euro până în 2030 şi o capacitate de producţie a hidrogenului de 6,5 GW până la acea dată. În acelaşi timp, va fi înfiinţat comitetul naţional H2 - simbolul hidrogenului molecular. În cadrul acestei strategii, ministerul mediului şi ministerul economiei au publicat planuri comune axate pe decarbonizarea producţiei de hidrogen şi proiectarea unei industrii a hidrogenului. Documentul arată importanţa promovării dezvoltării vehiculelor cu propulsie pe hidrogen, cum ar fi camioanele, maşinile pentru gunoi, trenurile şi - pe termen lung - avioanele.

În ceea ce priveşte distribuţia investiţiilor, 1,5 miliarde de euro vor fi cheltuite pentru construcţia instalaţiilor de electroliză, care vor fi alimentate ulterior cu energie regenerabilă.

Aproape un miliard de euro este destinat dezvoltării camioanelor grele alimentate cu hidrogen. Potrivit guvernului, obiectivul este de a crea între 50.000 şi 150.000 de locuri de muncă directe şi indirecte în Franţa în următorii zece ani.

Strategia franceză pentru dezvoltarea unei industrii a hidrogenului a fost legată financiar în parte de planul de 100 de miliarde de euro al guvernului de recuperare a economiei din criza provocată de pandemie. „Scopul acestui plan este de a ieşi din criză mai puternici, cu o economie mai competitivă şi cu emisii reduse de carbon“, a declarat ministrul economiei Bruno Le Maire, care va conduce noul Comitet naţional al hidrogenului din Franţa. Instituţia ar trebui să reunească permanent părţile interesate din industrie şi politică. Şi în Germania un nou consiliu naţional al hidrogenului va consilia politicienii, potrivit PV Magazine. Însă între strategiile celor două puteri economice europene există diferenţe majore. În timp ce Germania intenţionează să producă hidrogen din surse regenerabile, cum ar fi energie eoliană sau hidroenergie, Franţa insistă pentru început pe energia nucleară, care reprezintă în prezent 70% din mixul de energie al ţării. Le Maire s-a descris ca fiind un „avocat al nuclearului“. Germania intenţionează să-şi închidă toate centralele nucleare până în 2022. Le Maire a spus şi că ţara sa ar fi interesată de o colaborare cu Germania în proiecte de hidrogen curat, iar …lectricitÈ de France, supergurp energetic deţinut de statul francez, nu a pierdut timpul, anunţând o investiţie de pionierat în sectorul hidrogenului din Germania. Este vorba de un parteneriat pentru construirea unei centrale de electroliză de 30 de MW care foloseşte surse regenerabile.

Şi Comisia Europeană are o strategie pentru hidrogen, prezentată în iulie. Aceasta vizează creşterea capacităţii la 40 de GW şi generarea a 10 milioane

6

de tone de hidrogen curat până în 2030. CE estimează că până în 2050 hidrogenul verde va acoperi 24% din cererea globală de energie. Însă până acolo, drumul este lung. În prezent, 96% din hidrogenul consumat provine din arderea combustibililor fosili, potrivit unei analize a  Rocky Mountain Institute.

În Polonia, cea mai mare economie est-europeană, PKN Orlen, companie de petrol şi gaze naturale controlată de stat, a anunţat recent construcţia unui centru de producţie a hidrogenului cu o capacitate de 600 kg / h în Wloclawek. Investi?ia va fi acoperită prin emiterea de obligaţiuni verzi pe piaţa europeană de capital. De asemenea, în cadrul unei reforme mai ample a sectorului energetic, guvernul de la Varşovia se consultă cu Agenţia de Energie Atomică a Japoniei pentru construirea unui reactor de cercetare de temperaturi înalte răcit cu gaz. Reactorul este considerat ca fiind parte a soluţiei pentru producerea de hidrogen. „Vedem că hidrogenul poate fi produs şi cu ajutorul energiei nucleare şi vedem că economia hidrogenului poate juca un rol important în următorii ani, mai ales aici în UE, şi lucrăm cot la cot cu alte state europene şi cu Comisia Europeană pentru construirea unui sector al hidrogenului cu industrie şi parteneri în Polonia“, se arată într-un comunicat al ministerului climei din Polonia. Hidrogenul curat, în al cărui proces de producţie nu se eliberează carbon în atmosferă, este obţinut prin electroliza apei cu ajutorul energiei regenerabile sau nucleare. Pentru producerea unei cantităţi de 14 TWh de hidrogen ar fi nevoie de aproximativ 20 TWh de electricitate verde.

* * *

Nivelul Lacului Techirghiol a scăzut cu aproape un metru din cauza lipsei precipitaţiilor şi a temperaturilor ridicate. Specialiştii au remarcat însă o creştere a salinităţii –|Cosmin Vaideanu | astăzi,

Administraţia

7

Bazină de Apă Dobrogea Litoral (ABADL) a anunţat, luni, că nivelul Lacului Techirghiol a scăzut cu aproape un metru din cauza lipsei precipitaţiilor şi a temperaturilor ridicate din ultimii ani însă specialiştii au remarcat o creştere a salinităţii.

ABADL a transmis, luni, printr-un comunicat de presă, că monitorizează din punct de vedere al bilanţului hidrologic Lacul Techirghiol, în urma sesizării reprezentanţilor Primăriei Techirghiol care au semnalat scăderea nivelului apei din lac

Specialiştii instituţiei s-au deplasat în zonă şi au întocmit un raport în care au stabilit că schimbările climatice din ultimii ani au afectat spaţiul hidrografic Dobrogea-Litoral, iar în privinţa lacului Techirghiol s-a ajuns, în prezent, la scăderea nivelului lacului cu aproximativ un metru.

“Cauzele care au dus la acest rezultat sunt legate în special de lipsa precipitaţiilor din ultimii ani, dar şi de temperaturile ridicate din anii anteriori, dar şi din acest an care au accentuat procesul de evaporaţie pe lac. Pe tot parcursul anului 2019 s-a înregistrat o cantitate totală a precipitaţiilor de 337.7 mm, iar pentru perioada ianuarie-august 2020, o cantitate de 246 mm. Un alt factor importat, care a influenţat scăderea nivelului de apă din lac, este legat de sistemul de irigaţii din zonă care în momentul de faţă este dezafectat şi care aducea un aport semnificativ de apă prin scurgerea directă în Lacul Techirghiol, pentru că terenurile agricole din zonă sunt la un nivel mai înalt comparativ cu nivelul luciului de apă. Prin urmare nivelul apei din lac la ora actuală este asemănator cu nivelul lacului înainte de punerea în funcţiune a sistemelor de irigaţii în jurul anilor ’70- ’80”, se arată în comunicatul ABADL.

Directorul ABADL, Bogdan Bola, a precizat că în Lacul Techirghiol se constată o tendinţă de creştere a salinităţii.

“Din punct de vedere al salinităţii în intervalul 2007-2020 se constată o tendinţă de creştere a salinităţii, 61,07 gr/l în 2008, respectiv 89,63 gr/l în

8

2020. Tocmai de aceea l-am  informat pe primarul din localitatea Techirghiol, Iulian Soceanu, că acest fenomen de scădere este unul normal şi mai mult nivelul scăzut  înseamnă o salinitate mai mare a lacului ceeea ce înseamnă un efect benefic. Şi în acest caz, al Lacului Techirghiol, tragem un semnal de alarmă şi anunţăm din nou autorităţile centrale în ceea ce priveşte secarea lacurilor din zona Dobrogei  pentru că cel mai probabil acest fenomen se va accentua în anii următori”, a declarat directorul Administraţiei Bazinale de Apă Dobrogea-Litoral, Bogdan Bola.

ABADL a menţionat că, începând cu perioada anilor 1970, s-a constatat o creştere continuă a nivelului apei în lacul Techirghiol, urmată de o scădere a salinităţii lacului şi ca urmare a avut loc o deteriorare a mediului şi condiţiilor favorabile dezvoltării unei flore şi faune specifice nămolului sapropelic, cu calităţile terapeutice recunoscute.

Pentru stoparea degradării şi remedierea caracteristicilor terapeutice actuale ale lacului Techirghiol s-au proiectat şi executat, în mai multe etape, lucrări şi amenajări, care să intercepteze şi evacueze în afara perimetrului lacului, cât mai mult din afluxul de apă dulce de suprafaţă şi din subteran. Aceste lucrări au fost efectuate în trei etape, prima etapă a avut loc în perioada anilor 1977-1979, iar a doua în perioada 1980-1983.

Aceste ape dulci sunt interceptate de către construcţii hidrotehnice şi de drenare de coastă şi apoi sunt evacuate în afara lacului Techirghiol. Etapa III –a a început în anul 1987, fiind executate diverse lucrări, respectiv baraj în coada lacului Techirghiol (barajul mare), canal de coastă pe malul sudic al lacului Techirghiol.

* * *

Primăria Capitalei are mai mulţi angajaţi decât Uniunea Europeană de Cristi BadeaGuvern 21 septembrie 2020 •

Sursa foto: Mediafax

Birocraţia românească o bate pe cea europeană

9

Uniunea Europeană numără în prezent aproximativ 43.000 de angajaţi

Primăria Capitalei are peste 45.000 de angajați

Birocraţia are chipul Primăriei Bucureşti. Nici chiar imensul aparat birocratic de la Bruxelles nu-i face concurenţă.

La Primărie lucrează mai mulţi oameni decât în instituţiile Uniunii Europene. Comisia Europeană, Parlamentul European şi Consiliul European adună aproximativ 43.000 de angajaţi, în timp ce Primăria Capitalei are peste 45.000.

Partea interesantă e că funcţionarii europeni servesc 500 de milioane de oameni, iar angajaţii Primăriei Capitalei – 3 milioane.

RAPORT ONU: Planeta a pierdut aproape 100 de milioane de hectare de pădure în ultimele două decenii Analize • 21 Septembrie 2020

Planeta a pierdut în ultimele două decenii aproape 100 de milioane de hectare de păduri, marcând un declin constant, deşi într-un ritm mai lent decât înainte şi cu tendinţe diferite de la un continent la altul, arată un studiu publicat recent de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), transmite AFP, preluată de Agerpres.

În cifre, proporţia ocupată de păduri raportată la suprafaţa terestră a scăzut la 31,2% în 2020, când pădurile acopereau un total de 4,1 miliarde de hectare, de la 31,5% în 2010 şi 31,9% în 2000, susţine FAO, care supervizează şi pădurile.

Aceasta înseamnă „o pierdere netă cu aproape 100 milioane de hectare a pădurilor lumii”, subliniază FAO.

Despăduririle afectează în special Africa subsahariană şi Asia de Sud-Est, unde procesul s-a accelerat în ultimul deceniu, dar şi America Centrală şi Latină, unde are totuşi tendinţa de a încetini.

10

Pierderea suprafeţelor împădurite se explică în special prin conversia pădurilor în terenuri agricole destinate culturilor şi pajiştilor, mai ales în ţările mai puţin dezvoltate. De exemplu, în Asia de Sud-Est, pădurile acoperă în prezent 47,8% din suprafaţă faţă de 49% în 2015, iar în Africa sub-sahariană acoperă 27,8% din suprafaţă faţă de 28,7% în urmă cu cinci ani. În Indonezia, pădurile acoperă în prezent 50,9% din suprafaţă, faţă de 52,5% în urmă cu cinci ani, în timp ce în Malayezia suprafaţa acoperită cu păduri a scăzut de la 59,2% până la 58,2%.

În ţări puternic concentrate pe agricultură precum Coasta de Fildeş, suprafaţa împădurită s-a redus la 8,9% din suprafaţa totală a ţării, faţă de 10,7% în 2015. În schimb, în Kenya, Mali şi Rwanda, suprafeţele împădurite s-au menţinut practic neschimbate.

În America Centrală şi Latină, pădurile acoperă doar 46,7% din suprafaţa totală, comparativ cu 47,4% în urmă cu cinci ani, în condiţiile în care în Brazilia suprafeţele împădurite au scăzut la 59,4% din teritoriu în 2020, de la 60,3% în 2015. În Haiti, despăduririle au continuat, ajungând la 12,6% din suprafaţa totală, de la 13,2% în 2015.

În contrast, în multe alte regiuni din Asia, precum şi în Europa şi în America de Nod, suprafeţele împădurite au crescut pe ansamblu între 2000 şi 2020, graţie eforturilor făcute în favoarea împăduririlor şi extinderii naturale a pădurilor din aceste regiuni. De exemplu, în China, pădurile acoperă acum 23,3% din suprafaţă, faţă de 22,3% în 2015, iar în Japonia suprafaţa pădurilor a rămas practic neschimbată 68,4%.

De asemenea, în Franţa, pădurile acoperă 31,5% din suprafaţă totală în 2020, faţă de 30,7% în 2015. În Austria, pădurile acoperă 47,2% din teritoriul naţional, faţă de 47% în urmă cu cinci ani, iar în Italia suprafaţa împădurită a crescut de la 31,6% până la 32,5% din teritoriul naţional. În Marea Britanie, suprafaţa împădurită a crescut până la 13,2%, de la 13% în urmă cu cinci ani.

În Canada şi SUA, suprafaţa împădurită a rămas nemodificată la 38,2%, respectiv 33,9%.

În Australia, suprafaţa pădurilor a crescut de la 17,3% până la 17,4%, în timp ce în Noua Zeelandă a urcat de la 37,4% până la 37,6%, în ultimii cinci ani.

* * *

11

Criză de idei. Spania nu ştie cum să cheltuiască miliardele de euro alocate din fondul de revenire al UE Analize • 21 Septembrie 2020

După ce a obţinut o parte importantă din fondul UE de revenire după criza coronavirusului, Spania se confruntă cu o problemă neobişnuită, cum să folosească toţi aceşti bani, au declarat pentru Reuters mai multe surse guvernamentale, transmite Agerpres.

„Aceasta nu este o criză de bani, este o criză de idei”, a declarat una dintre surse referindu-se la proiectele concrete de investiţii destinate să ajute economia să iasă dintr-o recesiune istorică.

Spania a fost lovită puternic de pandemie, înregistrând peste 640.000 de cazuri de infecţie cu COVID-19, cel mai mare număr din Europa Occidentală, şi peste 30.000 de decese. Economia spaniolă a înregistrat o contracţie de 18,5% în al doilea trimestru, singura ţară care a consemnat o cădere mai gravă în Europa fiind Marea Britanie.

Pentru a ajuta Spania să îşi revină, ţara va primi aproximativ 140 de miliarde de euro sub formă de granturi şi împrumuturi din fondul de revenire al UE în valoare de 750 de miliarde de euro.

Fondurile alocate Spaniei includ granturi în valoare de 43 de miliarde de euro numai în următorii doi ani, echivalentul a 8% din cheltuieile anuale ale Spaniei.

„Nu este uşor să cheltui toţi aceşti bani”, a spus o a doua sursă guvernamentală. Potrivit surselor apropiate de managementul fondurilor europene există îngrijorări cu privire la modul cum trebuie pus la punct mecanismul pentru a putea absorbi toată această lichiditate.

Comisia Europeană a recomandat guvernelor statelor membre să cheltuiască banii din pachetul de revenire pentru energie verde, transport şi investiţii în digitalizare.

Premierul spaniol Pedro Sanchez, care s-a luptat din greu pentru a obţine fonduri cât mai mari la summitul UE din luna iulie, şi-a pus subordonaţii să se ocupe de supervizarea implementării planului de revenire, urmând să fie şi un grup de consultanţă compus din directori de companii, a dezvăluit o altă sursă.

12

Ministrul spaniol al Economiei, Nadia Calvino, este şi ea implicată îndeaproape deoarece ea trebuie să finalizeze un plan de reforme ce va fi prezentat Buxelles-ului până la data de 15 octombrie, plan ce trebuie să conţină principalele proiecte eligibile pentru fonduri de la UE.

„În momentul de faţă provocarea este cum să fie folosiţi în totalitate banii care vor veni şi vor trebui să fie proiecte cu o rată mare de absorbţie”, spune Jose Moises Martin, directorul firmei de consultanţă Red2Red care lucrează cu autorităţile publice.

Pe lângă fondurile de revenire, Bruxelles-ul a aprobat un împrumut de 21 de miliarde de euro pentru ca Spania să îşi finanţeze schemele de sprijinire a şomajului temporar, bani care ar trebui să reducă presiunile asupra Trezoreriei Spaniei care de mai multe luni se împrumută în acest scop. Însă o sursă guvernamentală a declarat că recent veniturile la buget au fost peste aşteptări, astfel că în luna septembrie emisiunile de obligaţiuni au fost încetinite comparativ cu lunile anterioare.

Săptămâna trecută, însă, Banca Centrală a Spaniei şi-a revizuit, în jos, prognozele pentru 2021 până la un avans de 4,1%, faţă de o creştere de 7,3% cât estima anterior. Economistul şef al Băncii Spaniei, Oscar Arce a spus că, în cel mai bun scenariu, fondurile UE ar putea stimula creşterea PIB-ului pe termen mediu cu două puncte procentuale, dar că succesul va depinde de alegerea proiectelor corecte de investiţii.

* * *

Din legendele toamnei: fertilizarea rapiţei , septembrie 20, 2020 agrimanet

Din legendele toamnei: fertilizarea rapiţei

Într-un recent material publicat pe internet, preluat dintr-o revistă de specialitate, profesorul Borcean a atras atenția asupra interpretării greșite a  „legendelor toamnei” la fertilizarea rapiţei. Sâmburele de adevăr în jurul căruia se țese legenda îl constituie câteva măsurători sau

13

experimente făcute de diferiți specialiști, care sunt credibile când sunt analizate separat, dar care nu interacționează corect.

Să vedem câteva exemple:

Rapiţa poate fi fertilizată corect decât numai pe baza analizelor agrochimice ale solului, efectuate în ultimii 3 ani.

Afirmație corectă, dar imposibil de aplicat, deoarece nu avem o metodologie acceptabilă de utilizare a rezultatelor analizelor de sol pentru a face recomandări de fertilizare.

În această situație, un exces de informaţii îngreunează și mai mult calculul dozelor de îngrăşăminte, dacă nu se dau explicații. De exemplu, în textul citat mai sus, se menționează faptul că la fosfor, consumul specific variază între 30 și 60 kg P2O5/tona de seminţe. O variație mult prea mare! Gândiți-vă doar că pentru o producţie planificată de 3,5 t/ha, calculul dozei pornește fie de la 105 kg P2O5/ha (3,5 t* 30 kg/t), fie de la 210 kg P2O5/ha (3,5 t/ha* 60 kg/t).

Dar există alți factorii de care se ține/nu se ține seama la calcularea dozelor de fosfor. De exemplu pH. Experții francezi au calculat că pentru o producţie de 3,5 t/ha, este nevoie de o doză de 60 kg P2O5/ha la pH între 5,5 și 7,5; de 70-90 kg P2O5/ha la pH mai mare de 7,5 și de 140-160 kg P2O5/ha pe solurile acide, la pH mai mic de 5,5.

O altă confuzie pe care o fac cei ce interpretează analizele de sol este înțelesul termenilor absorbție, export, restituire.

Experții francezi au constatat că pentru o producţie de 3,5 t/ha, plantele de rapiţă absorb 280-300 kg N/ha, 90-125 kg P2O5/ha, cca. 400 kg K2O/ha etc.

De ce atât de mult azot? Francezii folosesc un consum specific de 65-70 kg N/t și un coeficient de utilizare aparentă a îngrăşămintelor cu azot de 0,8. Așadar (70 kg N/ha * 3,5 t/ha)/0,8 = 306 kg N/ha.

De ce atât de mult potasiu? În Franţa consumul specific de potasiu este considerat a fi de 100 kg/tonă.

Principalele macroelemente

Cantitatea absorbită din sol şi din îngrăşăminte (kg s.a./ha)

Cantitatea exportată prin seminţe odată cu recolta (kg

Cantitatea restituită solului prin încorporarea resturilor vegetale

14

s.a./ha) (kg s.a./ha)

N 300 135 165

P2O5 125 65 60

K2O 400 40 360

Tabelul 1. Bilanţul principalelor elemente nutritive la cultura rapiţei la un nivel al producţiei de 3500 – 4000 kg/ha.

Ce strategie de fertilizare aplicăm?

Fertilizăm plantele. Se aplică numai atât fosfor și potasiu cât au nevoie plantele pentru a realiza producţia dorită într-un anumit context pedoclimatic. Se aplică mai ales pe solurile arendate.

Fertilizăm solul. Se aplică doze mai mari de fosfor și potasiu pe solurile sărace, pentru a le mări fertilitatea. Se folosește mai ales pe solurile ce aparțin fermierilor. În anii când îngrăşămintele sunt excesiv de scumpe, se pot reduce dozele aplicate.

Se menține conținutul de fosfor și de potasiu din sol. Se fertilizează numai cu cantitățile exportate cu recolta (65 kg P2O5/ha și 40 kg K2O/ha).

Îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu şi 1/3 din doza de azot vor fi aplicate din toamnă. Teoretic corect, dar:

Fosforul poate fi aplicat oricând pentru a menține rezerva din sol. 1/3 din doza de azot nu înseamnă nimic precis! Ca regulă generală, nu

trebuie să apară culoarea roșie în lanul de rapiţă, ca urmare a carențelor de azot și/sau fosfor. Dacă se seamănă foarte devreme sau dacă s-au încorporat cantități mari de paie, trebuie aplicat atât azot cât să favorizeze descompunerea resturilor vegetale fără a afecta nutriția plantelor de rapiţă.

se aplică 30-50 kg N /ha pe soluri sărace, sau cu rezervă redusă de azot în sol la semănat;

se aplică 30 -40 kg N /ha în cazul unui semănat întârziat, când plantele trebuie să aibă un ritm de creştere mai rapid, pentru a atinge stadiul de 8 frunze, înainte de venirea primului îngheţ, deoarece în acest stadiu se manifestă cea mai bună rezistenţă la temperaturi scăzute.

conferentiar univ. dr. Horia-Victor Halmajan

15

Foto: Cultura de rapita la Alcrisagro. Multumim pentru fotografie doamnei Maria! „Rapita semănata în 22 august, început răsărit 27 august. Am avut noroc de o ploaie de 12l în 23august, și 5l în 25august”.

* * *

Recomandări privind implementarea normelor de bunăstare la animale, Luni, 21 Septembrie 2020 , Zootehnie-Medicina veterinara

Proprietarii de animale şi păsări trebuie să cunoască un element esenţial, şi anume că sănătatea animalelor presupune bunăstarea acestora, respectiv un anumit confort biologic, fără de care nu este posibilă exprimarea integrală a vitalităţii, inclusiv a comportamentului natural, adecvat schimbărilor ce intervin în mediul de viaţă. Acest deziderat înseamnă asigurarea spaţiului vital indispensabil, supravegherea zilnică a tuturor animalelor, monitorizarea fluxului tehnologic, a parametrilor de microclimat, a ventilaţiei, a consumului de furaje şi de apă, în funcție de specie, sistem de exploatare, stare fiziologică și categorie de vârstă, precum și aplicarea programelor de profilaxie a bolilor.

Pentru o evaluare realistă a bunăstării animalelor este necesară efectuarea de măsurători cu privire la nivelul producţiei, comportament, anatomie, fiziologie, starea de sănătate şi imunitate, dar şi alte elemente precum:

sistemul de producţie; economicitatea fermei; impactul asupra mediului cu referire la sol, apă, aer; starea de sănătate și siguranța angajaților și a lucrătorilor; interacțiunile comunitare ale exploatației (în legătură cu poluarea sau

alți factori); comerțul național și internaţional.

16

Normele de bunăstare a animalelor de interes economic sunt reglementate prin acte legislative specifice pentru fiecare specie, emise de ANSVSA, transpuse din legislaţia UE şi care stabilesc standarde minime pentru protecţia acestora.

În general, animalelor trebuie să li se asigure cinci libertăţi fundamentale:

Libertatea faţă de senzaţiile de foame şi de sete – animalele trebuie să aibă acces nelimitat la apă proaspătă şi la o hrană adecvată pentru a-şi menţine starea de sănătate.

Libertatea faţă de disconfort – animalele trebuie să aibă un mediu de viaţă adecvat, care să includă un adapost şi o zonă confortabilă de odihnă.

Libertatea faţă de durere şi boală – animalelor trebuie să li se asigure un diagnostic rapid şi un tratament adecvat.

Libertatea de a-şi exprima comportamentul natural – animalelor trebuie să li se ofere spaţiu suficient şi compania animalelor din aceeaşi specie.

Libertatea faţă de teamă şi stres – animalele trebuie tratate într-un mod care să nu le provoace suferinţe psihice.

Pentru a asigura o stare de sănătate normală animalelor şi, implicit, produse animaliere corespunzătoare recomandăm proprietarilor de animale şi păsări să asigure:

Ø Adăpostirea animalelor şi păsărilor în spaţii corespunzătoare speciei şi categoriei de vârstă, care să asigure densitatea, volumul de aer, umiditatea, luminozitatea şi zooigiena la parametri normali, prin:

– remedierea, după caz, a elementelor de construcţie exterioare şi interioare deteriorate (alei de acces, padocuri, ziduri, geamuri, tâmplării, tavane, jgheaburi, burlane, tencuieli, pardoseli);

– etanşeitatea uşilor şi a ferestrelor pentru a se asigura o temperatură optimă şi constantă în adăposturi;

– igienizarea adăposturilor prin curăţire mecanică, dezinfecţii deratizare, zugrăvit;

– verificarea şi remedierea elementelor tehnologice (de muls, de furajare, evacuare dejecții, adăpare, ventilaţie);

– asigurarea unor spaţii confortabile pentru perioada fătărilor în funcție de specia de animale crescute în exploatație.

17

Verificarea calității şi protejarea surselor și a instalațiilor de apă pentru a nu fi supuse contaminării.

Asigurarea necesarului de furaje pe sortimente, a condiţiilor optime de depozitare şi păstrare, stabilirea şi respectarea raţiilor zilnice de furaje în funcţie de specie şi categoria de animale şi păsări.

Evacuarea şi depozitarea dejecţiilor, a gunoiului în platforme sau staţii de epurare, astfel încât să nu constituie surse de difuzare a bolilor.

Asigurarea de facilităţi pentru depozitarea cadavrelor şi a altor deşeuri de origine animală destinate distrugerii la o unitate specializată.

Transportul animalelor şi păsărilor să se efectuieze numai dacă sunt asigurate mijloace de transport echipate corespunzător şi care să le protejeze de intemperii.

Deținătorii de animale au obligația de a avea un comportament lipsit de brutalitate față de acestea, fiind interzisă aplicarea de tratamente rele, precum: lovirea, schingiuirea și alte asemenea cruzimi, precum și de a nu le părăsi sau izgoni.

Să comunice medicului veterinar intenţia de introducere sau scoaterea de animale în / din exploataţie şi a altor mişcări interne de animale.

Să anunţe urgent medicul veterinar arondat despre apariţia unor modificări în starea de sănătate a animalelor şi păsărilor din exploataţie.

Să colaboreze cu servicile veterinare pentru efectuarea acţiunilor de supraveghere și prevenire a îmbolnăvirii animalelor, planificate pentru diferite perioade ale anului sau pentru intervenții în situații de necesitate.

Prin implementarea normelor de bunăstare, crescătorii de păsări şi porci, persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale şi întreprinderi familiale constituite potrivit OUG nr. 44/2008 sau persoane juridice, grupuri de producători recunoscute sau organizaţii de producători recunoscute pot beneficia din bugetul MADR, prin Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, de o susţinere financiară prin acordare de subvenţii.

Medicii veterinari caută permanent să menţină o bună colaborare cu crescătorii de animale, cu asociaţiile crescătorilor de animale constituite, prin acordarea de consultanță, prin soluţionarea operativă a doleanţelor şi solicitările acestora; de asemenea, verifică şi controlează modul cum sunt respectate normele de protecție și bunăstare a animalelor şi aplică măsuri corective în cazul identificării unor neconformităţi.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA,Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

18

Metode de vaccinare la păsări - PARTEA a II-a Luni, 21 Septembrie 2020 16:47, Zootehnie-Medicina veterinara Tot din prima categorie de vaccinuri, cea a vaccinurilor virale vii, categorie prezentată în ediția anterioară, face parte și vaccinarea subcutanată sau intramusculară, care se face în cazul vaccinurilor vii liofilizate. Prepararea soluţiei de lucru se face prin dizolvarea conţinutul flaconului cu vaccin liofilizat, în diluant, calculând 0,2 ml / pasăre / doză vaccinală. Vaccinarea propriu-zisă se realizează cu seringi de 2-3 ml, gradate, de preferat folosind ace speciale, scurte, pentru găină. Se administrează 0,2 ml vaccin reconstituit în diluant.

Vaccinarea subcutanată sau intramusculară

Metodele de vaccinare expuse sunt valabile şi la porumbei, iar 5 doze de vaccin AVIPESTISOTA pentru găină se consideră ca fiind egale cu 1 doză pentru porumbel. 

Vaccinarea la nivelul pielii

Vaccinarea la nivelul pielii se face în cazul difterovariolei. La găini, vaccinarea se face cu AVIPOX COL – 81 și AVIPOX GAL. Aceasta se realizează prin metoda stick, adică transdermic, prin perforarea membranei brahiale, cu un vaccinator special, doza vaccinală fiind de 0,01 ml de suspensie vaccinală, compusă din vaccin și diluant. La 7-10 zile de la vaccinare se execută controlul reacţiilor specifice locale. În cazul în care numărul de păsări fără reacţii postvaccinale depăşeşte 30%, revaccinarea este obligatorie.

Vaccinarea la curci, cu AVIPOX GAL, se face prin badijonarea foliculilor plumiferi după deplumare, în regiunea gambei sau coapsei. Este interzisă vaccinarea în membrana aripii deoarece curcile dorm cu capul sub aripă, virusul putând trece de la locul de inoculare la mărgelele de la gât, făcând posibilă generalizarea procesului variolic.

Vaccinarea la porumbei se realizează cu ROMPORPOX. Fiecare doză vaccinală se reconstituie în 0,2 ml diluant. Porumbeii se vaccinează prin

19

badijonarea foliculilor plumiferi, deplumaţi în prealabil, de pe faţa anteroexternă a gambei. Porumbelul care nu prezintă foliculita specifică la 7-10 zile după vaccinare se va revaccina la celălalt picior.

Vaccinuri vii, bacteriene

De asemenea, există și cea de-a doua categorie de vaccinuri, cea a vaccinurilor vii, bacteriene, precum TIFOROMVAC. Fiecare doză vaccinală se reconstituie în 0,2 ml diluant pentru puii de 1 săptămână şi 0,5 ml pentru celelalte categorii de vârstă. Calea de vaccinare este subcutanată.

Vaccinuri inactivate

În cea de-a treia categorie de vaccinuri amintim vaccinurile inactivate, adică cele virale, bacteriene, mixte. Acestea se injectează subcutanat (s.c) sau intramuscular (i.m), în dozele specifice pentru fiecare vaccin. Vaccinurile AVIPESTIOL FORTE, PESTIHOLVAC FORTE, SALMOVACOL S.e. + S.t. și OVOPROTECT se injectează în doză de 0,3 ml / pasăre i.m. sau s.c.. Imunitatea oferită de aceste vaccinuri inactivate este de lungă durată, și anume 4 luni.

Dr. Cătălin TUDORAN, SC Romvac Company S.A.

* * *

Colibaciloza la viței, Luni, 21 Septembrie 2020 09:07, Zootehnie-Medicina veterinara , Elena IRIMIA, Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Creşterea Bovinelor Baloteşti

Cei mai des întâlniți factori cauzali ai diareei neonatale sunt virușii (Rotavirus și Coronavirus), bacteriile (E. Coli și Salmonella spp.) și paraziții gastrointestinali (Cryptosporidia şi Coccidia). Diareea neonatală provoacă deshidratare puternică şi astfel au loc pierderi mari de apă și electroliți din organismul animal, ajungând la scăderi ale greutății vițeilor de până la 10-15%. Diareea neonatală provoacă

20

pierderi economice însemnate, din cauza costurilor cu tratamentele sanitar-veterinare şi reducerii sporului de creştere a viţeilor.

Colibaciloza este considerată una dintre cele mai importante cauze ale diareei la viței, cu o prevalenţă de 5-100%.

Colibaciloza afectează tubul digestiv și are ca agent patogen Escherichia coli, fiind responsabilă de 50-60% din cazurile de mortalitate la viţei. Cei mai afectaţi sunt vițeii în primele 3-4 zile de viață, boala evoluând în mai multe forme:

forma supraacută, cu debut brusc, hipertermie 40-41,5°C, inapetență, fecale cu mucus și sânge, moartea survenind după maximum 12 ore;

forma acută, cu hipertermie, abatere profundă, inapetență, tenesme, meteorism, diaree cu fecale lichide spumoase, alb-cenuşii, urât mirositoare, uneori sangvinolente, mucoase palide, moartea survenind în 2-4 zile;

forma subacută, cu stare enterotoxică, diaree, omfaloflebite, tulburări respiratorii, moartea survenind în cca 10 zile.

Colibaciloza prezintă risc zoonotic, manifestându-se inclusiv la om, prin diaree apoasă sau hemoragică, însoţită de vomă. Boala se transmite fie prin contactul direct cu animalul infectat, fie indirect cu suprafeţe/alimente contaminate cu E. coli.

Transmiterea la viţei se realizează prin contactul direct cu fecalele animalelor infectate, inclusiv prin suprafeţe comune şi aşternut contaminat. În colectivitate, transmiterea se face prin aerosoli urinari și respiratori, ca urmare a suptului ombilicului sau a contactului fecalo-oral.

Manifestările clinice specifice sunt diareea apoasă, stare generală slăbită, inapetență și deshidratare rapidă. În unele cazuri se poate ajunge la septicemie, iar moartea vițeilor survine rapid (în mai puțin de 12 ore), dacă nu se intervine cu tratament la primele semne de boală. Colibaciloza se deosebește de parazitoze prin manifestarile cu caracter rapid, deshidratare majoră și hipertermie.

Tratamentul la animalele care au contactat boala se face în principal simptomatic, prin combaterea diareei și rehidratarea viţelului, în vederea refacerii dezechilibrelor electrolitice, combaterea dezechilibrelor metabolice și prevenția complicațiilor bacteriene. Există numeroase preparate medicamentoase antidiareice care pot fi administrate viţeilor, cum ar fi: Diaroak, Globigen Dia Stop, Diarsanyl Plus.

21

Colibaciloza necesită izolarea imediată a viţeilor afectaţi şi instituirea rapidă a unei îngrijiri terapeutice bazate pe corectarea hipoglicemiei. Pentru un vițel care pierde prin deshidratare cca 4-5 litri lichide din organism este necesar un aport dublu de soluţie electrolitică, administrată cu sonda esofagiană în primele 24 de ore, în 4 reprize.

Pentru o eficienţă sporită a tratamentului se pot administra parenteral antibiotice cu spectru larg de acţiune asupra bacteriilor gram-negative. La viței, rezultate eficiente au fost obținute prin utilizarea produselor precum Colofive, Trimazin 30%, Sulfadimidin sau Enrotron 100mg/ml.

În funcție de severitatea diareei și de gradul de deshidratare poate fi necesară administrarea orală a soluțiilor de electroliți de 1-4 ori pe zi. Pentru combaterea acidozei metabolice se recomandă administrarea de soluții izotone (Lectade Plus, Ionoser, Lectade-plus, Energosol, Rehidravit), care conţin bicarbonat de sodiu (1,3-1,4%), glucoză (5%) şi clorură de sodiu (0,85%).

În colibaciloză diagnosticul se stabileşte pe baza istoricului epidemiologic al fermei și a manifestărilor clinice, ţinând cont de vârsta vițeilor și de prezenţa diareei apoase. Pentru identificarea exactă a agentului patogen se recomandă examene de laborator.

Prevenția în combaterea colibacilozei este nespecifică și are cel mai important rol. Igiena din fermă constituie cel mai ieftin și eficace tratament în prevenția colibacilozei!

Recomandări:

vaccinarea vacilor gestante, în vederea imunizării viţeilor împotriva E. Coli cu Rotavec Corona, Kolibin Rc Neo sau Bovigen Scour;

colostrarea vițeilor în primele 2-3 ore de la fătare, administrând minimum 2 kg de colostru la primul tain;

întreţinerea viţeilor în cuşti individuale până la vârsta de 14 zile, cu evitarea contactului direct între aceştia (distanţa minimă de 0,3-0,5 m între cuşti);

dezinfectarea periodică a cuştilor şi schimbarea aşternutului, cu evitarea excesului de umiditate (65-75%) şi a curenţilor puternici de aer (maximum 0,5 mps);

22

cazarea unui număr de maximum 5 viţei în cazul întreţinerii în boxe colective, în perioada 0-3 luni;

utilizarea testelor rapide la nivelul fermei pentru identificarea diferențiată a cauzei diareice (Rotavirus, Coronavirus, E. coli sau Cryptosporidium), în vederea adaptării tratamentului.

* * *

Bruna de Maramures, vaca ideala pentru zona de munte 19 septembrie 2020

În urmă cu peste 60 de ani, Bruna de Maramureș a devenit oficial rasă recunoscută pe plan internațional. De remarcat, primele vaci din rasa Brună au apărut în România în 1881, aduse de pe actualul teritoriu al Slovaciei. Deși numărul lor este în scădere la nivel național, o cooperativă agricola din Sângeorz Băi își mărește efectivele pe zi ce trece, cu exemplare din această rasă. Motivul… vacile sunt rezistente și pot să pască ușor pe crestele munților.

https://youtu.be/FVUUHQUj_xk

* * *

Zacusca de cumpărat vs. zacusca făcută acasă: cum ieși mai ieftin?,

Adriana Popescu, 21 septembrie 2020 Foto: Andrei Radoiu - Facebook Bacania Albota

Faceți zacuscă acasă sau cumpărați? Preferați gustul „de casă” sau vă e mai comod să luați de la raft sau de la producătorii tradiționali pentru că nu vreți să munciți, poate, chiar și o zi întreagă? Când vine vorba de sortimentele de zacuscă pe care le găsim pe piață, oferta este extrem de

23

diversificată, atât în ceea ce privește conținutul – ingredientele, gramajele borcanelor și prețurile. Deși rețeta clasică, tradițională, conține ca legume doar vinete, ardei, roșii/suc de roșii, ceapă, variantele din comerț sunt numeroase  – cu  ciuperci (ghebe, gălbiori, hribi), cu trufe, cu fasole, cu pește, zacuscă fără conservanți, e-uri și zahăr și chiar rețete în totalitate bio, din legume certificate ca atare.

Costul unui borcan de zacuscă de casă: între 4,5 și 7 lei

Ovidiu Vasile (a.k.a. ribsguy), chef artizan, ne-a detaliat “food cost-ul” unui borcan făcut în casă. La acesta se mai adaugă, evident, timpul pe care trebuie să fiți dispuși să îl alocați – în funcție de cantitatea dorită, vă poate lua și o zi întreagă. „La o zacuscă de vinete clasică, costul ingredientelor ar ajunge undeva la 4,5 lei pentru un borcan de 400 de grame. Dacă adăugăm “logistica” (după caz, lemnele de foc, cărbunii pentru grătar, curentul, butelia, borcan, capac n.a.) și mâna de lucru (ca efort și timp investit), merge spre 5,5 – 6, chiar 7 lei, depinde și ce legume folosim”, spune Ovidiu Vasile.

Zacusca ”de magazin” are un preț de 10-15 lei pe borcan

În comerț, trebuie să ținem cont că mai intră în calculul final al prețului, și eticheta, alte elemente de branding, adaosul retailerilor, pe lângă cele de mai sus. “Un preț corect pentru un borcan de 400 de grame ar fi între 10-15 lei, la fel, depinde, evident, de ingrediente. Bineînțeles, dacă vorbim de rețete cu gălbiori, hribi, ca să nu mai vorbim de trufe, crește prețul”, precizează Ovidiu Vasile.

Acesta are două rețete proprii favorite: Zacusca de vinete coapte picantă care conține vinete, ardei copt, morcov ras, ceapă, suc de roșii, ulei, sare, zahăr, piper, foi de dafin și Zacusca de fasole cu ardei copt, morcov, ras, suc de roșii, ulei, sare, zahăr, piper, foi de dafin.

Foto: Facebook Dulceata lui Răzvan

Ce mai găsim pe piață Iatăși câteva exemple de sortimente de zacuscă din piață, de pe mai multe segmente de calitate și preț – rețete diferite, în

24

gramaje diferite, disponibile în retail și pe site-urile băcăniilor sau ale micilor producători.

Zacuscă de vinete coapte Olympia  – 5.80 lei – borcanul de 300 de grame. Este o rețetă clasică: vinete (49%), morcovi, ceapă, ardei, ulei vegetal de floarea soarelui, pastă de tomate, pastă de ardei, zahăr, sare, condimente.

Zacuscă de vinete Bunătăți de Topoloveni – puțin peste 6 lei (6,15 / 6,30) – borcanul de 300 de grame. Conține vinete coapte (minim 45%), roșii, ardei copt (minim 12%), ceapă, morcov, ulei de floarea soarelui, pastă de tomate, sare iodată, condimente naturale.

Zacuscă de vinete Bunătăți de Topoloveni, sub eticheta Bunătate curată, fără e-uri, conservanți și coloranți – între 12 -14 lei – borcanul de 540 g. Aceasta conține vinete coapte pe flacără (min. 45%), roşii, ardei copt pe flacără (min. 12%), ceapă, morcov, ulei de floarea soarelui, pastă de tomate, sare iodată, condimente naturale.

Zacuscă țărănească Râureni, fără conservanți și fără îndulcitori artificiali – puțin peste 6 lei – borcanul de 300 grame (depinde retailer – 6, 15 / 6, 35 / 6, 59 lei). Are vinete coapte 40%, gogoşari, ceapă, tomate, ulei de floarea soarelui, pastă de tomate, zahăr, piper. 

Carrefour are, sub brandul privat Drag de România, Zacuscă de vinete fără zahăr, e-uri si conservanți, produs 100% natural – 7, 49 lei – la borcan de 190 de grame. Conține vinete coapte 60%, ardei capia 18%, roșii proaspete 13%, ceapă, ulei de floarea soarelui, sare, condimente.

Zacuscă la ceaun (la foc de lemne) de vinete și ardei copți Răzvan. Conține ardei, gogoșari, vinete, ceapă, roșii, ulei, sare, piper foi de dafin, usturoi. Un borcan de 320 grame costă în jur de 18 lei.

Mica Ilinca produce Zacuscă naturală de vinete fără zahăr, cu ulei presat la rece, la foc de lemne – 15 lei – 200 grame. Conținevinete, ardei kapia, ceapă, ulei, suc de roșii, sare piper, dafin. 

Băcănia Albota are Zacuscă de casă cu legume coapte pe foc de lemne 3010 grame – 16 lei. Conține gogoșar, ardei capia, vinete, ceapă, suc de rosii, ulei, sare, condimente.

O variantă de Zacuscă de vinete bio comercializează Phenalex – 8, 40 lei – borcanul de 180 de grame.  Are vinete (min. 55%), ardei capia, pastă de tomate, ceapă, ulei, sare, piper, foi de dafin.

Rețete speciale 

Rețetele îmbunătățite sau îmbogățite cu ciuperci, trufe, pește sunt și ele destul de diversificate, așa că am selectat câteva exemple:

25

O rețetă cu pește am găsit la Petri & Gina SRL – Zacuscă cu legume și păstrăv – 15 lei – borcanul de 400 de grame. Mai conține, pe lângă pește, ardei, ceapă, morcovi, ulei, bulion.

Capricii și delicii are Zacuscă cu hribi –  în jur de 11 lei – un borcan de 250 de grame.  Conține: hribi 20%, vinete coapte, ardei capia copți, roșii, ceapă albă, morcovi, ulei vegetal de floarea-soarelui, sare, zahar, piper, dafin.

Sub brandul Vrâncioaia, un borcan de 300 de grame de Zacuscă cu ghebe costă 17 – 18 lei, ăn funcție de magazin. Conține ghebe (26%), ceapă, morcov, ardei kapia copti si decojiti, pasta de rosii, sare, piper, foi de dafin. Nu are conservanți.

 Terra Carpatica are Zacuscă cu trufe, sub eticheta Conacul Grigorescu, la 15 lei – borcanul de 106 grame. Conține: vinete, ardei gras, ceapă, suc de roșii, ulei vegetal, usturoi, sare, piper, foi de dafin, ulei de trufe, trufe.

Iar Mica Ilinca are o rețetă aparte de Zacuscă de hribi cu trufe, gătită la foc de lemne -200 grame la 40 de lei. Are doar ingrediente naturale: hribi, ardei capia copți, gogosari copți, ceapă, ulei de floarea soarelui, suc de roșii, trufe negre, usturoi, sare, piper, foi de dafin.

* * *

Zacusca de cumpărat vs. zacusca făcută acasă: cum ieși mai ieftin? Adriana Popescu, 21 septembrie 2020

Foto: Andrei Radoiu - Facebook Bacania Albota

Faceți zacuscă acasă sau cumpărați? Preferați gustul „de casă” sau vă e mai comod să luați de la raft sau de la producătorii tradiționali pentru că nu vreți să munciți, poate, chiar și o zi întreagă? Când vine vorba de sortimentele de zacuscă pe care le găsim pe piață, oferta este extrem de diversificată, atât în ceea ce privește conținutul – ingredientele, gramajele borcanelor și prețurile. Deși rețeta clasică, tradițională, conține ca legume doar vinete, ardei, roșii/suc de roșii, ceapă, variantele din comerț sunt numeroase  – cu  ciuperci (ghebe, gălbiori, hribi), cu trufe, cu fasole, cu pește, zacuscă fără

26

conservanți, e-uri și zahăr și chiar rețete în totalitate bio, din legume certificate ca atare.

Costul unui borcan de zacuscă de casă: între 4,5 și 7 lei

Ovidiu Vasile (a.k.a. ribsguy), chef artizan, ne-a detaliat “food cost-ul” unui borcan făcut în casă. La acesta se mai adaugă, evident, timpul pe care trebuie să fiți dispuși să îl alocați – în funcție de cantitatea dorită, vă poate lua și o zi întreagă. „La o zacuscă de vinete clasică, costul ingredientelor ar ajunge undeva la 4,5 lei pentru un borcan de 400 de grame. Dacă adăugăm “logistica” (după caz, lemnele de foc, cărbunii pentru grătar, curentul, butelia, borcan, capac n.a.) și mâna de lucru (ca efort și timp investit), merge spre 5,5 – 6, chiar 7 lei, depinde și ce legume folosim”, spune Ovidiu Vasile.

Zacusca ”de magazin” are un preț de 10-15 lei pe borcan

În comerț, trebuie să ținem cont că mai intră în calculul final al prețului, și eticheta, alte elemente de branding, adaosul retailerilor, pe lângă cele de mai sus. “Un preț corect pentru un borcan de 400 de grame ar fi între 10-15 lei, la fel, depinde, evident, de ingrediente. Bineînțeles, dacă vorbim de rețete cu gălbiori, hribi, ca să nu mai vorbim de trufe, crește prețul”, precizează Ovidiu Vasile.

Acesta are două rețete proprii favorite: Zacusca de vinete coapte picantă care conține vinete, ardei copt, morcov ras, ceapă, suc de roșii, ulei, sare, zahăr, piper, foi de dafin și Zacusca de fasole cu ardei copt, morcov, ras, suc de roșii, ulei, sare, zahăr, piper, foi de dafin.

Foto: Facebook Dulceata lui Răzvan

Ce mai găsim pe piață

Iatăși câteva exemple de sortimente de zacuscă din piață, de pe mai multe segmente de calitate și preț – rețete diferite, în gramaje diferite, disponibile în retail și pe site-urile băcăniilor sau ale micilor producători.

27

Zacuscă de vinete coapte Olympia  – 5.80 lei – borcanul de 300 de grame. Este o rețetă clasică: vinete (49%), morcovi, ceapă, ardei, ulei vegetal de floarea soarelui, pastă de tomate, pastă de ardei, zahăr, sare, condimente.

Zacuscă de vinete Bunătăți de Topoloveni – puțin peste 6 lei (6,15 / 6,30) – borcanul de 300 de grame. Conține vinete coapte (minim 45%), roșii, ardei copt (minim 12%), ceapă, morcov, ulei de floarea soarelui, pastă de tomate, sare iodată, condimente naturale.

Zacuscă de vinete Bunătăți de Topoloveni, sub eticheta Bunătate curată, fără e-uri, conservanți și coloranți – între 12 -14 lei – borcanul de 540 g. Aceasta conține vinete coapte pe flacără (min. 45%), roşii, ardei copt pe flacără (min. 12%), ceapă, morcov, ulei de floarea soarelui, pastă de tomate, sare iodată, condimente naturale.

Zacuscă țărănească Râureni, fără conservanți și fără îndulcitori artificiali – puțin peste 6 lei – borcanul de 300 grame (depinde retailer – 6, 15 / 6, 35 / 6, 59 lei). Are vinete coapte 40%, gogoşari, ceapă, tomate, ulei de floarea soarelui, pastă de tomate, zahăr, piper. 

Carrefour are, sub brandul privat Drag de România, Zacuscă de vinete fără zahăr, e-uri si conservanți, produs 100% natural – 7, 49 lei – la borcan de 190 de grame. Conține vinete coapte 60%, ardei capia 18%, roșii proaspete 13%, ceapă, ulei de floarea soarelui, sare, condimente.

Zacuscă la ceaun (la foc de lemne) de vinete și ardei copți Răzvan. Conține ardei, gogoșari, vinete, ceapă, roșii, ulei, sare, piper foi de dafin, usturoi. Un borcan de 320 grame costă în jur de 18 lei.

Mica Ilinca produce Zacuscă naturală de vinete fără zahăr, cu ulei presat la rece, la foc de lemne – 15 lei – 200 grame. Conținevinete, ardei kapia, ceapă, ulei, suc de roșii, sare piper, dafin. 

Băcănia Albota are Zacuscă de casă cu legume coapte pe foc de lemne 3010 grame – 16 lei. Conține gogoșar, ardei capia, vinete, ceapă, suc de rosii, ulei, sare, condimente.

O variantă de Zacuscă de vinete bio comercializează Phenalex – 8, 40 lei – borcanul de 180 de grame.  Are vinete (min. 55%), ardei capia, pastă de tomate, ceapă, ulei, sare, piper, foi de dafin.

Rețete speciale 

Rețetele îmbunătățite sau îmbogățite cu ciuperci, trufe, pește sunt și ele destul de diversificate, așa că am selectat câteva exemple:

O rețetă cu pește am găsit la Petri & Gina SRL – Zacuscă cu legume și păstrăv – 15 lei – borcanul de 400 de grame. Mai conține, pe lângă pește, ardei, ceapă, morcovi, ulei, bulion.

28

Capricii și delicii are Zacuscă cu hribi –  în jur de 11 lei – un borcan de 250 de grame.  Conține: hribi 20%, vinete coapte, ardei capia copți, roșii, ceapă albă, morcovi, ulei vegetal de floarea-soarelui, sare, zahar, piper, dafin.

Sub brandul Vrâncioaia, un borcan de 300 de grame de Zacuscă cu ghebe costă 17 – 18 lei, ăn funcție de magazin. Conține ghebe (26%), ceapă, morcov, ardei kapia copti si decojiti, pasta de rosii, sare, piper, foi de dafin. Nu are conservanți.

 Terra Carpatica are Zacuscă cu trufe, sub eticheta Conacul Grigorescu, la 15 lei – borcanul de 106 grame. Conține: vinete, ardei gras, ceapă, suc de roșii, ulei vegetal, usturoi, sare, piper, foi de dafin, ulei de trufe, trufe.

Iar Mica Ilinca are o rețetă aparte de Zacuscă de hribi cu trufe, gătită la foc de lemne -200 grame la 40 de lei. Are doar ingrediente naturale: hribi, ardei capia copți, gogosari copți, ceapă, ulei de floarea soarelui, suc de roșii, trufe negre, usturoi, sare, piper, foi de dafin.

* * *

Donau Saat a dezvoltat un program 100% românesc de ameliorare a florii-soarelui! agrointeligenta.ro - 21 septembrie 2020

https://youtu.be/QzBN5lWGZ7c

Activitatea de cercetare și dezvoltare este foarte importantă pentru viitorul agriculturii. Condițiile climatice și de sol se schimbă, astfel că marile companii de input-uri trebuie să țină pasul și să le aducă fermierilor hibrizi și soiuri cu potențial ridicat de producție, adaptaţi pentru orice areal de cultură. Donau Saat este printre puținele companii din țara noastră care a dezvoltat un program de ameliorare a florii-soarelui 100% românesc. Munca este titanică și are ca scop introducerea în portofoliu de hibrizi cu rezistență la erbicide nespecifice acestei culturi, de hibrizi cu rezistență la boli și care să ofere recolte mulțumitoare pentru fermieri.

29

“Toate aceste probleme se pot rezolva prin programul de ameliorare pe care îl avem, gene de rezistență aduse din America, material public, atât pentru boli, pentru rezistența la lupoaie, secetă, timpurietate, producție ridicată, conținutul de acid oleic, conținut ridicat de ulei”, a explicat Andreea Teodorescu, coordonatorul programului de ameliorare a florii-soarelui din cadrul Donau Saat.

126 metri pătrați au tunelele în care se înmulțește sămânța ameliorată

Drăgănești-Vlașca este locul unde se întâmplă magia la Donau Saat. Sunt 10 hectare împărțite în două: 5 hectare sunt destinate programului de ameliorare și alte 5 ocupate cu testarea hibrizilor de floarea-soarelui. În total, sunt 6000 de rânduri de care au grijă cei din echipa Donau Saat.

“În fiecare an, creăm linii noi de floarea-soarelui, cu toleranță la principalele boli pe care le întâlnim ȋn cultura floarii-soarelui. Enumăr câteva dintre ele: mana, botritis, sclerotinia la capitol, la colet, rugina, phoma, phomopsis, de asemenea și la parazitul Orobanche”, a completat Nicolae Boaghe, Ameliorator în cadrul programului Donau Saat.

700 de hibrizi testează anual Donau Saat

În total, Donau Saat are 8 locații de testare a hibrizilor, dintre care 5 sunt în România, două în Ungaria și una în Serbia. Ameliorarea se realizează în România și în Chile. “Este o muncă extrem de laborioasă, extrem de complexă și de complicată, care, de cele mai multe ori, se desfășoară în condiții care nu sunt deloc ușoare, fie că e vorba de arșița soarelui, fie că e vorba de ploi”, a declarant Constantin Radu, Administrator Donau Saat România.

* * *

Curiosul caz al vacilor din România care au fătări cu 3 sau chiar 4 viței! Daniel Befu Daniel Befu - 20 septembrie 2020

Fenomenul sarcinilor multiple la bovine, în care se nasc mai mult de doi viței – trei sau chiar patru viței la o sarcină, apare cu o frecvență redusă la vaci, indiferent de rasa lor.

30

Există specialiști reputați care într-o carieră de decenii nu au întâlnit situații în care o vacă dă naștere la o singură fătare la 3 sau 4 viței. Agrointeligența -AGROINTEL.RO a dialogat cu mai mulți profesioniști din ferme răsfirate prin țară, care au întâlnit astfel de cazuri inedite, pentru a afla modul cum s-au raportat la ele.

Vaca cu 4 gemeni și cea cu 3 gemeni de la Panifcom

Lucian Chelariu, managerul fermei de vaci a Panifcom Iași, s-a întâlnit în activitatea sa cu astfel de cazuri rarisime, al căror deznodământ nu e însă întotdeauna unul fericit. ”În 18 ani de când lucrez în zootehnie știu doar 3 cazuri de fătări de acest fel: două fătări cu 4 vieți și una cu 3 viței. În rest, mai mult de 2 viței la o fătare nu am avut, fiindcă statistic sunt foarte rare. Am avut în fermă la Panifcom o vacă gestantă cu 4 viței, dar nu i-a fătat vii la noi. N-au fost vii, fiindcă vaca a fătat noaptea și a fătat prematur. I-am găsit dimineață fără viață. Erau într-adevăr 4 vițeluși, dar nu erau în termen. Erau foarte micuți, dar erau 4. În cazul vacii care a avut o sarcină gemelară cu 3 viței, finalul a fost unul fericit. În cazuri din acestea vițeii sunt foarte mici, au vitalitate, dar sunt foarte mici. Au o plecare mai greoaie, dar după aceea cresc normal.

Însă în general la fătările acestea gemelare, dacă sunt fătați și masculi și femele, femelele nu sunt apte pentru reproductie. Vițica nu este aptă pentru reproducție, pentru că acest tip de sarcină influențează organele genitale. Organele ei genitale nu sunt complete. E un fenomen care se numește freemartinism. La noi, din 3 care s-au născut, au fost o vițică și 2 masculi. Fătarea respectivă a fost acum 2 sau 3 ani. Colega mea Simona Florea a fost de față la fătare, dar vă dați seama, o vițică fără capacități reproductive, nu rămâne în fermă, că n-ai ce să faci cu ea. Și nici vițeii masculi, fiindcă noi suntem fermă de vaci de lapte. Vaca care a avut sarcina gemelară cu 3 viței nu mai este pentru că era o vacă bălțată și noi pe acestea ușor le-am scos din efectiv. Era o vacă metisată dintr-o bălțată roșu cu alb și un holstein. Și noi acestea ușor le-am scos. Am rămas numai cu holstein alb cu negru. Însă momentul fătării a fost ceva deosebit. Noi nu am mai întâlnit așa ceva și ne-am bucurat toți. E un lucru pe care noi îl facem cu suflet aici și când ne întâlnim cu așa ceva, e clar că ne bucurăm”, ne-a declarat Lucian Chelariu de la Panifcom Iași.

Vaca cu patru viței la o fătare la Agrocomplex Bârlad

Cu medicul veterinar Dumitru Bizim (61 ani), am dialogat în prima sa zi de pensie, după o carieră de decenii în zootehnie. La ferma din cadrul Agrocomplex Bârlad, pe când aceasta încă nu fusese privatizată, s-a întâlnit în mod cu totul excepțional cu cazul unei fătări cu 4 viței. ”Era în anul 2000

31

sau 2001. Nu mai știu numărul vacii. Era din rasa Holstein freisian. S-a întâmplat în ferma Pogănești, ce aparținea de IAS Bârlad la vremea aia. Au fost cvadrupleți. Trei dintre viței au trait până au ajuns la maturitate și au intrat în producție, iar unul a fost o greșeală de management și l-am pierdut. Eu și doctorul ne-am dorit foarte mult să îi ținem în viață, dar l-am scăpat. Nu mai știu care a fost motivul. A fost o diaree sau o afecțiune pulmonară, sau n-a fost bine supravegheat. Ceva s-a întâmplat, dar a trecut atât de mult timp încât nu mai rețin ce anume. A fost un caz unicat. Nici medicul nostru nu mai văzuse așa ceva. Era un caz despre care se știa doar din literatura de specialitate.

Vițeii au fost fătați pe cale naturală, fără intervenții chirurgicală, iar după fătare vaca a fost bine. Medicul veterinar e cel care a asistat efectiv la fătare. Eu când am ajuns să îi văd, vițeii arătau ceva mai mici ca și dezvoltare corporală dar erau vioi, prezenți. Vă dați seama că acea fătare ne-a emoționat efectiv. A fost un eveniment despre care citești doar prin cărți. Toată lumea din fermă a venit să îi vadă. Au trecut pe la fermă special ca să-i vadă inclusiv alți medici veterinari și dintre cei care lucrau prin direcția veterinară. Era un eveniment. La momentul ăla eu aveam 41-42 de ani, iar copiii mei aveau în jur de 15-16 ani. Inclusiv expresia copiilor mei, când le-am povestit, a fost „wow!”. Și ea era reacția unor copii care au crescut la locuință de serviciu la fermă, care aveau cunoștiințe și contact direct cu ce înseamnă aspectele din viața animalelor de fermă”, își amintește veterinarul veteran.

A fost cât pe ce să fie o fătare reușită a 4 viței gemeni

Agrointeligența – AGROINTEL.RO a dialogat și cu Cătălin Irimia medicul veterinar care a asistat efectiv la fătare vaca purtătoare a sarcinii gemelară cu 4 viței din ferma Pogănești.

”Din 2000 până în ianuarie 2001 fusesem șef de fermă și tocmai ce fusesem înlocuit cu domnul Bizim, iar eu am fost mutat pe postul de operator și totodată medic de fermă și responsabil în cadrul fermei pe partea de reproducție și însămânțări, așa că

32

voiam să dovedesc ceva celorlalți, mai ales că urma să vină în control și doctorul Constantinescu de la București. Simțeam, ca veterinar, că trebuie să nu mă fac de rușine. La momentul acela era un efectiv de 320 de vaci și dacă până atunci tehnicianul mai scotea din când în când câte 8 gestații, din ianuarie, când m-am apucat eu, până în martie, la control, erau deja 38 gestante. A fost mai mult o dorință din asta de a dovedi că sunt în stare să obțin o rată ridicată de gestație. Îmi amintesc exact momentul respectivei fătări, fiindcă la noi în Vaslui este o expoziție care se face cam pe 5 septembrie, sau așa ceva și ea când a fătat, mai era vreo săptămână de zile până la expoziție. Era 7 seara și tocmai plecasem din fermă. Eu eram cel care luam și îngrijitorii și îi duceam acasă, cu un papuc din acela cu prelată. Vă dați seama, ei muncesc toată ziua și seara nu știu cum să plece mai repede acasă.

Când am ajuns acasă, am fost chemat înapoi la fermă de către responsabilul aflat de serviciu, care m-a anunțat că sunt complicații la o fătare. Am zis: «hai să văd care e treaba» și m-am dus. Fătări gemelare eu mai văzusem. Am ajuns și am văzut că sunt doi vițeluși. L-am scos pe primul. Era foarte mic. l-am scos și pe al 2-lea și m-am îmbrăcat să plec. Când să plec, observ că vaca se screme în continuare. Am zis că face așa ca să își dea uterul afară, cum se întâmplă uneori, însă văd că mai iese unul. L-am tras și pe el, însă nu mi-am pus problema că s-ar putea să fie 4 viței, nu 3. Faptul că asistasem o vacă care a fătat 3 viței era o premieră pentru mine. În timp ce părăseam ferma, mi-am zis «lasă că o să duc la expoziție și vaca cu 3 viței!», că mai era o săptămână până la eveniment. Dimineață însă, când am revenit în fermă, am fost cu toții uimiți să descoperim că mai era un vițel călcat de vacă. A murit călcat în picioare. N-am știut că urma să mai fete încă unul. Acum cu vârsta pe care o am, puteam să fiu mai atent. Atunci aveam vreo 7 ani de când terminasem facultatea. Acum am 27 de ani de experiență. Vaca respectivă bineînțeles că n-a mai fost dusă la expoziție, că făcuse retenție placentară, hipocalcemie, slăbise și nu puteai să te duci cu o vacă în starea aceea, chiar dacă îi trăiau vițeii. În general ele fac o hipocalcemie după fătare, însă ea a făcut și retenție placentară. Am mai întâlnit fătări gemelare în general.

Tripleți n-am mai prins de atunci. Și asta s-a întâmplat nu fiindcă a fost ceva natural, ci din dorința mea de a avea gestații multe. Ca vacile să intre în călduri trebuia să sincronizez ovulația, așa că am folosit Folligon gonadotropină serică. Fiindcă la unele dintre vaci nu eram sigur că mi-a reușit, îmi spuneam: «Mi se pare că n-a intrat! Ia să-i mai fac o doză!». Supradoza de Folligon a fost cea responsabilă de apariția respectivei sarcini”, ne-a declarat Cătălin Irimia, care după câțiva ani de la eveniment și-a schimbat locul de muncă, iar de 10 ani lucrează în cadrul DSV Vaslui și

33

a susținut un doctorat cu tema ”Cercetări privind afecțiunile inflamatorii ale tractusului genital și influența lor asupra proceselor de reproducție la vacă”.

Vaca cu 3 gemeni de la Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Arad

La ferma Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare pentru Creșterea Bovinelor Arad s-au întâlnit în ultimele 12 luni două sarcină tripleți. Cea mai recentă dintre fătări a avut loc în 16 febuarie 2020 și a fost asistată de Vlad Goilean, un tânăr medic veterinar cu mai puțin de 2 ani vechime.

”M-am angajat aici în 25 septembrie 2018, iar în noiembrie 2018 am avut primul caz de fătare de tripleți, la vaca 1104848. În 16 februarie anul acesta am avut o altă junică care mi-a fătat 3 viței. Am asistat la ambele fătări. La prima fătare eram la servici, vacile noastre sunt în stabulație în padoc. M-a chemat ofițerul de serviciu că fată vaca, am introdus-o în maternitate și am așteptat să fete. Jumătate de oră-o oră am așteptat să fete, însă nu s-a întâmplat nimic. Împreună cu colegul meu medic veterinar Radu Ionuț, am palpat și ne-am dat seama că e distocie. L-am scos pe primul, pe al 2-lea, când colegul meu zice: «Mai are unul».

Când a ieșit și cel de-al treilea, am trăit o stare de euforie maximă. E ceva de neexplicat, care nu poate lipsi, mai ales când faci cu drag ceea ce faci. Primul pui care a ieșit a fost o vițică, care la fătare a înghițit lichide fetale și a avut ceva probleme. Am ținut-o prin birou pentru tratament, am salvat-o parțial. Am dus-o până pe la 3 luni, după care a făcut o pneumonie cronică și nu o mai avem. A murit. În 2020 am avut un al doilea caz de fătare de tripleți. Era o zi de duminică. Stăteam în pat când m-a sunat șeful de fermă, dl Marinescu: «Hai. Trebuie să vii că avem o distocie». Eram în afara programului, dar asta este, fiind în zonă, am mers. Fiind trei, când s-a produs travaliul, doi au fost împreună și n-au încăput amândoi să iasă. Am ajuns la timp. Vițeii s-au născut vii. Toți 3 sunt masculi și sunt și acum în ferma noastră”, ne-a declarat Vlad Goilean.

Reprezentantul unității de cercetare a explicat pentru Agrointeligența cauzele care duc la apariția acestui tip de sarcini. ”Când vițelele ajung la 420 kg la 18 luni le separăm pe grupe de vițele. Atunci le separăm din categoria 12-18 luni, vițelele se cântăresc și li se urmăresc căldurile. Care sunt la

34

montă de bună voie, adică natural, se montează, iar care nu, facem sincronizări. Noi administrăm medicamentele hormonale corespunzător dozajului. Ciclul sexual al vacii e de 20-22 de zil și depinde în care val folicular am prins vițelușa asta atunci când am intervenit cu substanțele hormonale. Dacă am intervenit în ultima perioadă, adică, spre exemplu, în ziua 18 a ciclului, vițica mi-a produs o supraovulație și e posibil ca din acea ovulație să fi rezultat acești 3 viței”, a explicat medicul veterinar.

Agroindaf Afumați SA a avut 3 gemeni viabili

Și Adrian Manea, șeful de fermă de la Agroindaf Afumați SA, a întâlnit în cariera sa un caz de sarcină gemelară în care vaca a dat naștere la trei tripleți. ”Am avut cu 3 viței și au trăit toți 3. Nu a fost acum recent, ci când eram cu ferma în cealaltă locație, la Afumați, dar tot la domnul Davițoiu în fermă. Prin 2002-2004 am avut experiența asta. Am asistat la fătare. Erau 3 femele. Vaca a fătat seara, într-o primavară, fiindcă era răcoare afară. Niciodată de atunci încoace, nu s-a mai întâmplat să mai vad cu 3. Atunci a fost singura oară. Îmi amintesc că erau toți într-o placentă și veneau mai multe picioare la ieșire. După ce l-au scos pe primul, apăreau tot mai multe picioare. Ne întrebam ce se întâmplă, de ce sunt mai multe. Când colo, mai erau încă 2 vițele. Apare foarte rar așa ceva. Am fost uimit. Doi la o fătare am mai avut dar 3 nu. S-au născut undeva la 20 kg maxim în contexul în care un vițel normal are 35-40 kg. Am avut o grijă mai specială de ei. Aveam noi acolo niște cușete în care stăteau câte 3 -4 într-o boxă. Ne tot uitam la ele. Erau mai mult albe, dar aveau fețele diferite”, și-a amintit specialistul.

Ferma Koplax a avut cel mai recent caz de sarcină gemelară cu 3 viței

Dintre specialiștii consultați de noi, medicul veterinar Adelina Ignea a avut parte de cea mai recentă experiență de acest tip.

”E vorba de un caz întâlnit în luna ianuarie în ferma Koplax din județul Prahova, Eu, împreună cu personalul de acolo, realizam controlul de gestație. Din întâmplare am identificat un caz de sarcină cu 3 viței. Eu, când verific, trebuie să găsesc minim 3 semne ca să pot confirma gestația. Verific ovarele, inițial am văzut 3 corpi galbeni, lucru ce seminifică ca 3 foliculi au ovulat și asta m-a dus cu gândul să insist când

35

urma să fac diagnosticul pe uter. În momentul în care am căutat pe uter am avut surpriza să găsesc cei 3 embrioni pe care i-am surprins într-un filmuleț realizat de ecograf. Ferma Koplax a fost încântată să audă vestea că au o vacă gestantă cu tripleți. Am tot controlat vaca dupa 60 de zile și am făcut și sexarea moment în care am constatat că unul dintre embrioni este mascul, ceea ce înseamna că viţeii nu ar fi putut rămâne în fermă, pentru că în cazul în care apare o gestație gemelară sau cu tripleți iar unul dintre fetuși este mascul, în 90% din cazuri femelele nu vor avea aparat genital și vor fi excluse automat din efectiv.

Fătarea a fost programată pentru 20 august, însă, din păcate vaca a fătat în noaptea de 13 spre 14 august, iar doi dintre pui nu au supraviețuit. Chiar și așa, pentru mine a fost o experiență unică. Nu am mai întânit până acum așa ceva. Nu pot să zic că am o experiență atât de vastă în domeniu, dar din ce am citit în literatura de specialitate, doar una din 7.500 de gestații e cu 3 embrioni. Foarte multe dintre aceste gestații cu frecvență rară nu ajung la termen”, ne-a depănat experiența sa de dată recentă, Adelina Ignea.

Merită menționat și că Agrointeligența convenise cu medicul veterinar Adelina Ignea, să filmeze și mediatizeze venirea pe lume a celor 3 viței din ferma Koplax, în cazul în care fătarea s-ar fi produs la termen.

https://youtu.be/grdz21QRmIw

* * *

Campioana de la Banat Agri Group! Fiica lui Valentin din Bălțată Fleckvieh – vârf de 52,9 de litri de lapte pe zi! Daniel Befu Daniel Befu - 18 septembrie 2020

Ultimii ani au adus una veritabil salt în nivelul producțiilor de lapte la Bălțată, o rasă ce a beneficiat de o ”infuzie” de genetică nouă, de vârf. Crescătorii împătimiți ai rasei se mândresc deja cu producții ce depășesc o medie de 50 de litri de lapte pe zi. Între aceste vaci super-productive se află și un exemplar de excepție din cadrul Banat Agri Group. Bălțata din Caraș-

36

Severin a reușit să atingă o performanță de 52,9 litri de lapte pe zi și are în spate o genetică de vârf ”ajutată” de cele mai bune condiții de creștere și o furajare premium.

A doua cea mai performantă vacă din rasa Bălțată Românescă, conform clasamentului făcut de Asociația Crescătorilor de Vaci Bălțată Românească tip Simmental a fost localizată în cadrul Banat Agri Group, din portofoliul Bardeau Holding România. Grupul este deținut de contele austriac Andreas von Bardeau (descendent al familiei de Habsburg).

Ferma din localitatea Berliște, județul Caraș Severin, are la momentul actual un număr de 626 capete, dintre care 490 sunt vaci cu lapte. Producția medie zilnică a fermei a fost de 13.000 l/zi, iar producția medie pe cap de vacă a fost de 32,5 l/zi. Din totalul efectivului, 99 % dintre animale sunt din rasa Fleckvieh și 1 % din rasa Red Holstein, provenite din însămânțarea unor vaci Fleckvieh cu tauri din rasa Red Holstein. Grupul Bardeau a optat pentru rasa Fleckvieh deoarece este o rasă mixtă lapte-carne, ce nu prezintă o sensibilitate așa mare la boli și sunt ușor de întreținut.

Vaca recordmenă din cadrul fermei Berliște a avut o producție producție de lapte de 4.539 l la 100 zile, de 11.253 l la 305 zile și de 11.996 l la 353 zile.

37

Vârful producție a fost în ziua 105, în data de 15.02.2019, când a dat 49,2 l. Producția vacii a fost cu 46% mai ridicată decât a mamei ei la 100 de zile și cu 40,7% mai mare la 305 zile. ”Aceasta a avut numărul matricol RO506004313259 și a fost una din cele mai bune vaci din ferma noastră ,dar din păcate nu mai face din parte din efectivul nostru din luna februarie a acestui an, când după fătare, din cauza unor complicații a trebuit să o reformăm. A avut prolaps uterin total, urmat de hemoragie. Însă pot să vă spun că în clipa de față avem în fermă vaci care depășesc vaca care s-a aflat pe locul 2 pe plan national, vaci cu care în viitorul apropiat vom fi pe primul loc”, declară Flavius Miloi, șeful fermei Meierhof Berliște.

Bătălie aprigă între două aspirante la titlu

Prima dintre cele două supervaci pe care Flavius Miloi le evaluează ca fiind aspirante la titlul de cea mai productivă bălțată la nivel național este cea cu numărul matricol RO505004313227, care în lactația a doua a avut o producție de lapte de 5.115 l la 100 de zile, de 13.754 l la 305 zile și de 14.088 l la 319 zile, momentul când respectivul animal a încheiat lactația 2 și a mers în repaus. Ea este fiica taurului Wille, iar bunicul ei este Weinold. Vârful de productie l-a avut la 133 zile, când a dat 50,1 l, în data de 21 martie 2020. A doua supervacă aspirant este cea cu numărul matricol RO503004313234, care în primele 100 de zile din lactația a doua a dat o producție de 4.849 l de lapte la 100 de zile, de 13.555 l la 305 zile și de 15.210 l la 380 zile, când a încheiat lactația a doua și a mers în repaus. Ca genealogie, tatăl este Valentin, bunicul Roland, iar vârful producției l-a avut la 105 zile, când a dat 52,9 l, în data de 12 mai 2020. Ambele sunt din rasa Fleckvieh.

”Vacile campioane nu au beneficiat de un tratament special sau de o îngrijire aparte, deoarece toate vacile noastre primesc îngrijire atentă pentru că la un moment dat toate au fost sau vor fi vaci cu producție mare de lapte. Întreg efectivul este împărțit pe grupe în funcție de producția de lapte. Întreținerea

38

se face în parametrii necesari creșterii și dezvoltării bovinelor din această rasă”, explică Flavius Miloi.

Micul secret al fermei

Referitor la partea de alimentație, ferma din Berliște ne-a furnizat doar informații parțiale. ”Despre rația furajeră putem să vă spunem din ce este alcatuită: siloz porumb, siloz lucernă, borhot bere, furaj concentrat proteino vitamino mineral (pvm), șrot soia, șrot de rapiță, fân lucernă. Rația propriu zisă este secretul nostru, secretul fermei”, se scuză șeful de fermă râzând.

* * *

Vinul de azi: Les Fumees Blanches Sauvignon Blanc 2019 Profit.ro scris astăzi,

Pasiunea lui Francois Lurton a fost aceea de a găsi terroir-uri noi și interesante, iar locul în care a decis să înființeze Domaine des Fumees Blanches este într-o astfel de regiune cu potențial viticol, și anume Gondrin, Gers, din Franța. De la acest brand vine recomandarea de astăzi, Les Fumees Blanches Sauvignon

39

Blanc 2019. Un vin alb, sec, de culoare galben pal cu note verzui, vinul cucerește prin aromele savuroase de grapefruit și lime, iasomie si tente de fum. Degustați vinul la 8-10 grade Celsius, ca aperitiv sau în diferite combinații culinare, cum ar fi fructe de mare, pește sau salate diverse.

* * *

S-a tranșat definitiv prescripția obligațiilor fiscale aferente impozitului pe profit , meatmilk , 21 septembrie 2020

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, a tranșat, în data de 14 septembrie 2020, una dintre cele mai dezbătute chestiuni în materia dreptului fiscal, în reglementarea vechiului Cod de procedură fiscală, respectiv care este momentul de la care se calculează termenul de prescripție pentru obligații fiscale aferente impozitului pe profit. Decizia vine în sprijinul contribuabilului, având în vedere că limitează dreptul autorităților de control de a prelungi termenul de prescripție.

Această soluționare vine după o practică de mai bine de 15 ani a organelor de inspecție fiscală care extindeau în mod nelegal și artificial perioada de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale de la cinci la șase ani, prin calcularea termenului începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care legea prevede obligativitatea depunerii Declarației 101 privind impozitul pe profit.

Cu toate că, în mod constant, contribuabilii au invocat faptul că nu depunerea declarației de impunere este momentul care marchează debutul termenului de prescripție, ci momentul la care s-a constituit baza de impunere, respectiv sfârșitul anului fiscal pe parcursul căruia s-a obținut profitul impozabil, organele fiscale și-au menținut poziția, iar instanțele de judecată au pronunțat soluții neunitare, susținând fie poziția organelor fiscale, fie pe cea a contribuabilului.

Problema a fost soluționată în mod definitiv în cursul zilei de luni, 14 septembrie, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, care, în cadrul recursului în interesul legii, a stabilit cătermenul de cinci ani de prescripție a

40

dreptului organului fiscal de a stabili obligații fiscale reprezentând impozit pe profit și accesorii ale acestora curge de la data de 1 ianuarie a anului următor anului fiscal în care s-a realizat profitul impozabil din care rezultă impozitul pe profit datorat de contribuabil.

Cum se va aplica hotărârea instanței supreme?

Cu privire la soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție, încă nemotivată, ar trebui subliniate o serie de aspecte esențiale.  În primul rând, decizia curții supreme este obligatorie, nu numai pentru instanțele de judecată, ci și pentru autoritățile fiscale.

Astfel, după publicarea deciziei în Monitorul Oficial, stabilind perioadele ce vor fi supuse în cadrul unei inspecții fiscale preconizate, organele fiscale vor fi obligate, în materia impozitului pe profit, să excludă cel de-al șaselea an de prescripție, pe care îl luau în calcul în mod nelegal și artificial.

De asemenea, în privința inspecțiilor fiscale deja începute, organul fiscal trebuie să se abțină să emită orice titlu de creanță fiscală pentru respectivul an ce intră sub incidența prescripției.

În cazul în care inspecția fiscală s-a încheiat înainte de publicareadeciziei instanței supreme în Monitorul Oficial și a stabilit obligații fiscale suplimentare cu titlu de impozit pe profit pentru o perioadă care este prescrisă, conform modului de calcul stabilit de Înalta Curte de Casație și Justiție, contribuabilul va invoca acest aspect în cadrul contestației fiscale, urmând ca organul de soluționare să aplice decizia ÎCCJ și să constate intervenirea prescripției.

Mai mult, decizia pronunțată în cadrul recursului în interesul legii va fi obligatorie și pentru instanțele de judecată, însă numai de la data publicării hotărârii în Monitorul Oficial.

În mod cert decizia va putea fi invocată în mod eficient inclusiv în cursul litigiiloraflate pe rol, unde se ridică problema cu privire la calculul termenului de prescripție, nu doar în cazul litigiilor ce apar după publicarea hotărârii în Monitorul Oficial. De asemenea, dacă litigiul a fost deja soluționat în primă instanță (fără ca decizia să fie publicată) în dezacord cu modul de calcul al prescripției stabilit de Înalta Curte, respingându-se astfel excepția prescripției, hotărârea urmează a fi casată în recurs.

În concluzie, soluția ÎCCJrezolvă o problemă de drept care se referă, în special, la trecut. În ceea ce privește viitorul, noul Cod de procedură fiscală prevede că termenul de prescripție a dreptului de stabilire a creanțelor fiscale

41

începe să curgă de la data de 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligația fiscală.

Cu toate că legislația nouă se apropie, cu jumătate de an, de interpretarea dată de instanța supremă, rămâne întrebarea dacă noua legislație nu consacră, la rândul ei, o soluție artificială, neunitară și nesusținută de vreun temei și dacă nu ar trebui ca și aceasta să se alinieze deciziei stabilite de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Material de opinie de Bogdan Mărculeț, Senior ManagingAssociate, și ŞtefanMihărtescu, Senior Associate, Reff & Asociații | Deloitte Legal

* * *

Jurnaliștii TVR, voluntari în proiectul “Color the Village”  TVR.RO | Luni, 21 Septembrie 2020

Jurnaliştii de la TVR Timişoara au dat microfonul pe trafalet! Totul s-a întâmplat la sfârşitul săptămânii trecute în cadrul evenimentului “Color the Village” (Colorează satul), organizat de Asociația Acasă în Banat.

300 de voluntari - printre ei, și echipa TVR Timişoara - au reparat şi colorat 30 de case astfel încât, Racoviţa, un sat de poveste din Banat, şi-a schimbat înfăţişarea în doar trei zile.Echipa TVR Timişoara a muncit pe brânci pentru a repara fațada unei case construite în anii ’60 a cărei proprietară are 82 de ani și locuiește singură. Jurnaliștii TVR și-au suflecat mânecile, au lăsat deoparte microfonul, camera de filmat şi întrebările şi le-au înlocuit cu trafaletul, vopseaua lavabilă, mortarul şi amorsa. Răsplata zilelor de muncă a fost bucuria din

42

ochii lui Tanti Muți, ale cărei casă și viață au căpătat astfel culoare.

Echipa TVR Timișoara prezentă la Racovița nu a fost la prima experiență de acest gen. Colegii noștri au participat și la prima ediție “Color the Village”, anul trecut la Rudăria, în județul Caraş Severin.

Jurnaliștii TVR Timișoara așteaptă, desigur, următoarea provocare colorată.

* * *

Satul cu solarii de pe Valea Izei Liviu GORDEA 21 septembrie 2020 -

Anuţa Tămaş este obişnuită cu munca. A lucrat 12 ani în Italia şi nu i-a fost uşor. Când s-a întors acasă, în 2018, fiul său Ioan deja construise primul solar de legume. A fost iniţiativa lui, dar acum doamna Anuţa este un pilon de bază al afacerii de familie. 

Niciodată nu mi-au sunat mai clar şi mai des în minte cuvintele introductive ale Mioriţei, „Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai...”, decât atunci când am străbătut recent drumurile cotite ale munţilor cu vârf domol din Maramureş. Simfonia de culori şi arome, peisajele impresionante, casele - mici bijuterii artizanale - concurează, în miez de vară, cu cele mai faimoase staţiuni montane din Elveţia, Austria sau Franţa.

43

 

BUNĂTĂŢI DIN MARAMUREŞ

 Înainte de a ajunge la ansamblul mănăstiresc de la Bârsana, un spaţiu perfect întreţinut şi amenajat, cu a sa biserică de lemn inclusă în patrimoniul cultural UNESCO, treci prin Năneşti, pe care unii îl numesc „satul cu solarii”, datorită numărului mare de producători care te îmbie cu legumele lor proaspăt culese. La intrarea în Năneşti dinspre Sighetu Marmaţiei, dacă vei încetini din goana maşinii, sigur vei fi tentat să opreşti. Roşul aprins al ardeilor şi dimensiunile impresionante ale tomatelor, sau porodici cum îi spun moroşenii, te vor cuceri imediat.

O doamnă plină de energie mă întâmpină zâmbitoare. „Chiar produceţi aici aceste legume? Nu sunt de import?”, o întreb eu, iscoditor. Fără să stea prea mult pe gânduri, Anuţa Tămaş gesticulează cu mâna şi mă invită să fac doar câţiva paşi în spatele tarabei de la şosea pentru a mă convinge. Pe măsură ce mă apropii de solar, simt cum mirosul legumelor coapte îmi mângâie nările. Vizual, impactul este copleşitor - armonia de culori şi bogăţia rodului completează acest tablou impresionant. Jamie Oliver m-ar invidia cu siguranţă...

  FERIŢI DE COLECTIVIZARE

44

Agricultura a fost dintotdeauna un mijloc de subzistenţă pe aceste meleaguri, chiar şi pe vremea comuniştilor, pentru că aici nu a existat colectivizare. Cu toate astea, în zonă rar vezi pe cineva care să cultive legume în spaţii protejate. Dacă n-ai şti că te afli pe Valea Izei, la Năneşti ai crede că ai nimerit într-unul din vestitele bazine legumicole ale ţării. Nu mai puţin de 15 producători autorizaţi sunt astăzi înregistraţi aici, fiecare cu propriul punct de vânzare, pe marginea drumului.

  UN MODEL PENTRU SĂTENI

 „Ficiorul meu a fost primul care a înfiinţat un solar, acum cinci ani. Pentru că i-a mărs bine, şi alţii s-au apucat de cultivat legume. Noi avem un hectar şi 33 de ari, pe lângă cele aproape două hectare în câmp deschis. Avem sistem de irigare prin picurare, totul este automatizat. Atât suprafaţa protejată, cât şi cea exterioară are asigurat necesarul de apă. Răsadurile ni le producem noi, dar sămânţa o cumpărăm de la o firmă din Carei. Avem un solar special pentru pregătirea de răsaduri”, mi-a mărturisit Anuţa.

  ROŞIA DE UN KILOGRAM

45

 Pentru un orăşean ca mine, care vara asta am plătit şi 10 lei pe kilogramul de roşii, preţurile pe care le percep producătorii din Năneşti mi se par chiar mici. Unde mai pui că marfa lor este de o calitate net superioară faţă de ce poţi găsi în supermarket. Roşii mari şi zemoase, ardei kapia cu gust pregnant, castraveciori numai buni de pus la murat... Tomatele se vând cel mai bine, mă asigură Anuţa. Varietatea roze e puţin mai scumpă - 6 lei/kg, dar e şi cea mai arătoasă - o bucată poate cântări lejer un kilogram! Cele galbene se vând cu 5 lei, iar clasicele roşii, cu 4 lei. „Pe cele galbene lumea le cumpără mai mult din curiozitate, sau pentru salate, că dau culoare farfuriilor. Gustul aduce puţin cu cel al pepenelui galben, dar am înţeles că au şi anumite proprietăţi benefice, pentru cei care suferă de diabet. De obicei, cine a cumpărat o dată de la noi se întoarce şi a doua oară, cel puţin”, constată cu mândrie maramureşeanca. Am pus ochii pe nişte kapia, tocmai culeşi de fiul meu din solar - „6 lei”, îmi spune femeia. „Păi şi atunci, întreb eu, vânăta cu cât o daţi?” „Cu 5 lei, la fel ca ardeiul galbăn”, îmi răspunde imediat.

 PANDEMIA A AFECTAT VÂNZĂRILE...

 Ai fi tentat să crezi că oamenii ăştia fac bani frumoşi, însă efectele pandemiei se simt şi aici. Preţurile nu sunt neapărat mai mici decât în alţi ani, doar că puţină lume se mai opreşte să cumpere de pe marginea drumului. Deşi ne aflăm într-o zonă turistică. „Anul acesta numărul turiştilor a scăzut semnificativ din cauza crizei. Pe lângă asta, noi aprovizionăm şi pensiunile din jur. Iar comenzile au scăzut dramatic, în special în prima jumătate a anului, când au existat restricţiile de deplasare”, mi-a explicat Anuţa.

 ...ŞI FORŢA DE MUNCĂ

 Înainte de pandemie, marfa era vândută şi la piaţa de gross din Cluj-Napoca, dar şi în pieţele săteşti din apropiere. Acum, ea stă de dimineaţa de la 8-9 până la asfinţit aşteptând clienţii la taraba de pe marginea şoselei. În vremurile acestea, o zi bună înseamnă vânzări de 800 de lei. Tot din cauza crizei Covid-19 a scăzut şi forţa de muncă. Se descurcă cum poate. Practic, toţi din familie sunt împlicaţi acum - ea, băiatul, nora şi cuscrii. „Înainte de pandemie mai aduceam zilieri din satele vecine, dar acum e mai complicat. Nici nu vrem să riscăm. E o problemă foarte serioasă cu forţa de muncă în această perioadă”, se plânge femeia.

 MISTREŢII FAC PRĂPĂD

 Înainte de '89, ţăranii erau proprietarii pământurilor, pe care le lucrau cu trudă. De obicei cultivau porumb, grâu, cartofi şi ceva lucernă şi trifoi pentru

46

animale. Mălai, cum zic localnicii, nu se mai cultivă, pentru că vin mistreţii şi îl mănâncă. La fel şi cu cartofii, pe suprafeţele care sunt mai departe de casele oamenilor. „Avem trei hectare ale noastre. Mai avem şi fâneţe şi plantaţii de pomi fructiferi, dar le-am dat în îngrijire altora pentru a ne putea ocupa mai bine de solarii”, îmi spune Anuţa.

 20.000 DE EURO HECTARUL  Terenuri nu prea sunt disponibile la vânzare în zonă. Oamenii ţin la pământul lor, nimeni nu vrea să-l înstrăineze. Doar cine mai pleacă în alte părţi şi îşi lichidează gospodăria. Cu toate astea, familia Tămaş a reuşit să achiziţioneze recent 6 ari cu 1.200 de euro. O palmă de pământ pe care să-şi extindă suprafaţa de solarii. Asta înseamnă că hectarul ar fi fost 20.000 de euro!

INTERMEDIARI CU BUN SIMŢ

 În aceeaşi situaţie se află şi Gheorghe Vancea, care împreună cu fratele său deţine o suprafaţă de 40 de ari de solar. A lucrat şi el zece ani în Spania, într-o exploataţie viticolă, iar din 2017 cultivă legume la Năneşti. Tot ce a câştigat până acum a reinvestit. A băgat vreo 40.000 de euro numai în solarii. Pentru înfiinţarea unui solar cu o suprafaţă de 10 ari (1.000 metri pătraţi) a plătit 10.000 de euro, sumă care include sistemul de irigaţii şi folia dublă. Manopera nu l-a costat nimic pentru că s-a ocupat singur de construcţie, împreună cu fratele său. Vinde la şosea, ca toţi ceilalţi, iar printre clienţi se numără şi intermediari, care vin şi cumpără marfa en-gross. „Sunt persoane care locuiesc în zonă şi apoi vând mai departe în pieţe. Trebuie să las din preţ. Un leu la kilogram. Într-un fel nici nu e chiar atât de rău, pentru că au şi ei cheltuieli cu transportul. Plus că de obicei cumpără cantităţi mai mari. Scăpăm şi de grijile statului în pieţe”, mi s-a confesat Gheorghe Vancea.

 PRODUSE MONTANE

 Cu câteva zile înainte de a ajunge eu în acest loc minunat, fusese aici în trecere şi ministrul Agriculturii. Vizita le-a picat bine fermierilor pentru că tocmai au aflat că s-ar putea ca de la anul şi alte legume cultivate în spaţii protejate, nu doar roşiile, să beneficieze de acel sprijin de 3.000 euro. „Banii obţinuţi prin Programul Tomata e un mare ajutor pentru noi, pe lângă subvenţia de la APIA pe care o primim în fiecare an. Fără sprijin de la

47

guvern nu ne-am descurca. Noi nu putem ieşi la piaţă numai cu roşii. Aici suntem într-o zonă defavorizată. Produsele noastre sunt considerate produse montane”, recunoaşte Gheorghe Vancea.

Oameni faini, harnici şi truditori, moroşenii au o vorbă: „Nu-i slobod să meri la drum fără a îmbuca ceva!” Recunosc, săptămâna pe care am petrecut-o în nordul Transilvaniei a fost o experienţă deosebită, mai ales din punct de vedere culinar. La plecare am avut grijă să-mi fac ceva provizii şi pentru la iarnă...

 CU GÂNDUL LA ASOCIERE

 Gheorghe Vancea e conştient că numai o eventuală asociere între mai mulţi producători le-ar putea asigura năneştenilor beneficii economice mai mari. „Asocierea ar fi bună pentru că poate aşa am ajunge şi noi în supermarketuri. Înainte de asta am avea însă nevoie de o hală frigorifică pentru depozitare pe termen lung. Pentru că noi tot ce recoltăm azi trebuie să vindem într-o zi, două. Sper să accesăm un proiect împreună anul viitor şi în felul ăsta să punem şi bazele unei asociaţii de producători”, susţine legumicultorul. un reportaj de LIVIU GORDEA

* * *

Ruşii gândesc la scară mare - drona de 600 kg Liviu GORDEA 20 septembrie 2020

O companie rusească a dezvoltat prima dronă de marfă pentru sarcini grele, având o capacitate de transport la decolare de peste 600 kilograme şi poate fi utilizată inclusiv în scopuri agricole.

Dispozitivul a fost creat de Braeron, companie specializată pe producţia de obiecte zburătoare fără pilot. Având anvergura cadrului de 3x5 metri, noua dronă poate transporta greutăţi de până la 645 kg şi are o autonomie de zbor de aproximativ două ore şi jumătate. Viteza de zbor ajunge până la 70 km/h. Poate fi utilizată în zone greu accesibile omului şi a fost deja testată cu succes pe o suprafaţă de 50 de hectare, unde s-au aplicat substanţe pentru combaterea buruienilor.

48

Dezvoltatorii săi se adresează industriilor agroindustriale şi de transport şi logistică. O astfel de dronă poate fi utilizată la transportul de marfă, la efectuarea tratamentelor fitosanitare din culturile agricole dar şi la stingerea incendiilor. Scopul echipei Braeron este de a introduce utilizarea tehnologiilor fără pilot în zonele în care există încă riscuri ridicate de ameninţări la adresa vieţii umane şi a mediului.

Drona poate zbura în regiuni îndepărtate în orice moment al zilei şi poate face faţă unei game largi de condiţii meteorologice (funcţionează la temperaturi între +40 şi -40 de grade Celsius). Obiectivul Braeron este de a utiliza acest tip de echipamente în scopuri multiple, de la cauze umanitare şi livrări de marfă la servicii de urgenţă. Dronele sunt o soluţie excelentă pentru utilizarea în timpul incendiilor de vegetaţie şi al altor evenimente de catastrofă pe scară largă.

* * *

Reparăm case și suflete. Cum se schimbă culoarea unui sat bănățean 21 septembrie, 2020 Brîndușa Armanca

Voluntari care „zugravesc” inimi cu sufletul și mult entuziasm în satul nănățean Racovița. În cifre, înseamnă fațadele a 30 de case, și 6.000

49

metri de zugrăveală, pictate de peste 300 de voluntari, adunați de Asociația „Acasă în Banat”

Un comunicat al Asociației Acasă în Banat anunța acum câteva zile o acțiune cu numeroși voluntari, cum nu s-a mai văzut în anul pandemiei, când restricțiile pentru grupuri și distanțarea au făcut imposibile întruniri cu mulți oameni.Pentru jurnalist este un subiect irezistibil, mai cu seamă că organizația promitea zugrăvirea în trei zile a 30 de fațade, canaturi, porți și împrejmuiri de case bătrânești din satul Racovița.

Clădirile vechi ale comunei bănățene recapătă viață, cum este și cazul clădirii care adăpostește primăria

Pornim spre comuna situată la 48 km de Timișoara. Casele de secol XIX rămase în picioare au în Banatul de câmpie frontonul ondulat, cu vârf rotunjit și ornamente florale, conservând stilul baroc rural inspirat de coloniștii șvabi, aduși în regiune de conducerea imperială austriacă. Ajunși la Racovița, aflăm că tocmai acesta este principalul argument în alegerea satului care păstrează bine arhitectura de acum două secole, precum și sistematizarea impusă de Imperiul Habsburgic, când s-a făcut prima cadastrare: străzi drepte, un centru unde se află primăria, bisericile, școala, pompierii, case aliniate la stradă, având o poartă boltită și construite pe terenuri tăiate rectangular. Nicoleta și Radu Trifan, inițiatorii organizației Acasă în Banat, s-au documentat în zonă, au vorbit cu oamenii și au pus la cale acțiunea.

Zugravi de inimi

Spre primărie zâmbește un perete auriu pe care trei fete și un băiat pictează răbdător cu alb, verde, liliachiu și roșu păsări, flori, un pom al vieții, precum și un soare stilizat în cercuri concentrice. „Am adunat câteva motive care se găsesc pe rozetele caselor, am făcut o selecție, motivul cu ghiveciul cu flori

50

l-am văzut la foarte multe case, ne-am gândit la tradiție, la meșterii care au făcut ornamentele ...”, ne lămurește Odette Pârvulescu, ocupată cu aplicarea șablonului pe zid. După colț, o altă echipă lucrează cu trafaletul la primul strat de culoare, precum și la poarta ruginită care necesită intervenție urgentă. Sunt 18 echipe risipite prin tot satul, mai multe ca la prima ediție desfășurată anul trecut în satul morilor de apă, Eftimie Murgu.

Nicoleta și Radu Trifan

Radu Trifan ne însoțește într-un tur să-i vedem la treabă pe cei două sute de voluntari. A doua zi se adună și mai mulți, peste trei sute, fiindcă vin masiv tinerii din multinaționale. „Nici eu nu știu cum i-am adunat. Am făcut un apel public, am mediatizat evenimentul caritabil și cred că oamenii au rezonat pur și simplu cu ideea noastră. Au venit foarte mulți tineri, mulți din corporații care lucrează la birou, la calculator și cred că pentru ei este și o evadare, dar pe de altă parte și o ocazie de a contribui la o schimbare în bine”, ne-a povestit Radu Trifan.

Nu toți sătenii au fost de acord să se intervină pe fațade. Paradoxal, nu bătrânii care le locuiesc au refuzat, ci copiii lor care stau la oraș. Ei nu sunt legați de casele bătrânești unde nu se vor întoarce. După ce au văzut ce efect are „face lifting-ul” arhitectural, gura satului a început să cârcotească: că la ăla de ce se face și la mine nu, că primarul, care de altfel a decedat în aprilie, o fi influențat alegerea etc. Din fața magazinului sătesc, unde stau la o bere câțiva oameni, acțiunea e urmărită cu atenție. Nimeni nu ignoră că se întâmplă ceva în acest loc rar călcat de atâta lume. Pe tricourile voluntarilor se citesc mesaje simpatice ca „Zugrav de inimi”, „Repar case și suflete” sau, cu un accent cosmopolit, „Color the Village”.

Tanti Muți, tanti Maricica și doamna Livia au o zi bună

51

De zor la casa lui Tanti Muți

Locatarii caselor sunt oameni în vârstă, văduve singure sau pensionari cu copii și nepoți plecați departe. La numărul 200 stă Maria Ardelean sau tanti Muți, fost asesor judecătoresc, care a ieșit să lucreze cot la cot cu echipa TVR Timișoara. Jurnaliștii și-au pus în gând să înveselească fațada, gardul și poarta în culori convenite cu proprietara. Roxana, Diana, Kiki, Ciri sunt pe baricade și vor termina până diseară. Li s-au alăturat copiii sau alți membri de familie. A ieșit o frumusețe de casă sinilie, cu chenare albe la ferestrele vopsite albastru închis. Numai poarta e vișinie. Vin la final langoși calzi făcuți de preoteasă și o poală de mere atunci culese de vecin. Tanti Muți repetă cu lacrimi în ochi mulțumiri adresate tuturor, chiar și nouă, care suntem aici nu cu bidineaua, ci cu treburi de presă.

Ajungem la casele Ionescu și Petrovici unite printr-o curte largă. Sunt încă vizibile urmele bunăstării de odinioară. Intrările au deasupra nume de femei: Eva, Iliana, Steluța, Maricica. Pe casa din dreapta e inscripționat numele proprietarilor, Maria și Ion Petrovici și anul - 1967.

Casa Petrovici

Recunoaștem aici ornamentele reproduse de Odette: soarele din cercuri concentrice, cuplul de turturele, motive florale. În plus se văd ciorchini de struguri, semn al belșugului. Casa se primenește în nuanțe de vernil, iar gardul primește tenta ierbii de primăvară. Intrăm să o cunoaștem pe Maria Petrovici. E un contrast trist între ce va fi fost viața familiei în trecut și ce este azi. Tanti Maricica stă singură într-o încăpere igrasioasă, cu sobă fumegândă. Până acum n-a putut să coboare cele patru trepte spre curte, dar tinerii i-au făcut pe loc o balustradă să iasă și să vadă cum s-a schimbat peisajul. Se deplasează greu, cu două bastoane. Are fiică și fiu la oraș, are și nepoți, dar ei vin mai rar, doar dacă trebuie să îi facă aprovizionarea.

52

Descifrăm numele de pe pridvoare: Eva era bunica ei, Iliana mama, Steluța e fiica, iar Maricica e chiar ea. Când s-a măritat din casa Ioneștilor cu băiatul lui Petrovici, s-a construit casa mare unde stau scrise și azi numele lor, iar curțile s-au unit. Bătrâna s-a rugat de voluntarii care trebăluiesc de două zile la ea să îi zugrăvească odaia în care locuiește. S-a făcut, însă trebuie intervenit la soba veche cu lemne, care pare să fumege periculos.„Mor de dragul lor, câte mi-or făcut. Acum o să pot ieși la drum, să mai văd și eu lumea”, zice tanti Maricica despre tinerii din jurul ei.

În fața unei case mari din centrul comunei, construite probabil în 1925 după inscripție, proprietara căruntă e în ton cu albul casei. Le-a transmis pictorilor dorința soțului, domnul Gál, să pună un strop de verde pe ornamente, cum le place maghiarilor. Familia Gál nu e localnică, a venit din Secuime acum douăzeci de ani și s-a stabilit aici, unde este și biserică unitariană. Casa a devenit prea largă pentru ei doi, dar nu are cine să o cumpere așa o casă mare în vremurile de azi, tocmai la Racovița.

Casa Cârmu

Doamna Livia, fostă contabilă, stă în pridvor, o dor picioarele umflate, dar urmărește cu privire ageră la cei 82 de ani ce se întâmplă în jur. Sunt cincisprezece ani de când domnul Cârmu, soțul ei, a murit și de atunci e singură, fiindcă fiica și fiul au emigrat în Austria. Se văd pe Skype, mai vorbesc, dar singurătatea e tot singurătate.

Bilanțul zilelor colorate

Pe rând, cele 30 de case prind culoare. Echipele se fotografiază vesele în fața isprăvii. Una dintre cele mai spectaculoase e o casă mai veche de două sute de ani, care sclipește în alb și albastru, cum n-a mai văzut Racovița.

Pe partea cealaltă a drumului, un meșter renovează o casă așa cum cer proprietarii care nu apreciază frumusețea tradiției: cu termopane, acoperiș de țiglă metalică și poartă standard din module.

53

Bisericile din Racovița

Treizeci de case frumos colorate înseamnă aproape 10% din imobilele Racoviței, deci acțiunea voluntarilor e vizibilă. Duminica e zi de bilanț. Tot ce s-a făcut, adică 30 de fațade, 320 de voluntari, aproximativ 6.000 de ore de muncă și peste 3.000 metri pătrați de zugrăveală se datorează unor sponsori și numeroșilor entuziaști care s-au asociat ideii. Primăria a pus la dispoziție Căminul Cultural ca punct de sprijin logistic. Masa s-a luat în aer liber, bucătarii au fost tot voluntari, iar gulașul la ceaun a fost lăudat de toată lumea.

Proiectul nu a primit finanțare de la Consiliul Județean Timiș, care nu l-a considerat relevant și suficient de original. Departe de spaimele și văicărelile care domină spațiul urban în vreme de pandemie, Nicoleta și Radu Trifan fac deja planuri pentru anul viitor. „A fost o bucurie să îi vedem pe voluntari cum se implică, cum prind drag de aceste case, de familii, cum se bucură de rezultatul final. Toate astea ne dau puterea să continuăm și să ne gândim deja la ediția de anul viitor”, a transmis presei Radu Trifan, președintele Asociației Acasă în Banat.

54

* * *

55