Organ al Bisericii Creştine Adventiste de Ziua a Şaptea <!in România

F E B R U A R I E 1 9 9 0

sva deosebit eentru f e t u s

A N U L L X V I I

fi reştinii A dventişti de Ziua a Şaptea au ocazia în

acest an să cunoască o nouă noţiune a m isionarism ului : „S tra teg ia m isiunii globale"*. Acest nou program al Confe­r in ţe i G enerale — după rea li ­zarea succeselor binecuvântate ale program ulu i „Seceriş 90“ — constituie u n p rogram mai lung al lucrării m isionare şi cup rin ­de în sine u n v as t te r ito riu de activ ita te a l Bisericii.

„S trateg ia m isiunii globale“ sau mai pe scurt „Strategia globală“ im pune o nouă gîndire priv itoare la lucrarea misiona­ră. Consider că nu este întâm­p lă to r p en tru Biserica A dventă din R om ânia fap tu l că acest program a fost e labora t tocmai p e n tru tim pul în care lucrarea d in ţa ra noas tră — gra ţie h a ­ru lu i divin p r in evenim entele de pe p lan social — poate in ­tra , după un tim p îndelungat de oprim are, în circuitul normal al vieţii Biscricii Adventiste mondiale.

A sosit t im pul.c înd noi, c reş ­tinii adventişti, trebu ie să întoc­m im p lanuri p r in care în tre ita solie îngerească să se tran sm i­tă oricărui norod şi oricărei g ru p ări etnice, ind iferen t de răspunsu l pe care destinatarii soliei îl vo r da.

T rebuie să înţelegem încă o d a tă suprem ul m andat, că „Evanghelia aceasta a îm p ără ­ţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de m ă r ­tu r ie tu tu ro r oamenilor. A tunci va veni sfîrşitu l“ (Matei 24,14).

D um nezeu n u va realiza acest p’an al Său decît prin biserica Sa. Este ş tiu t fap tu l că „biserica este u n ea lta aleasă a iui Dum nezeu în tru salvarea oamenilor. Ea a fost adusă la fiin ţă p en tru slujire, ia r da to ­

ria sa sfântă este propovădui- rea Evangheliei în lum ea în- treagă“ (A.A. 9).

H otărîrea priv ind stra tegia globală en u n ţă p r in tre altele : „D um nezeu a găsit cu cale sâ mântuiască pe oameni, condu- c îndu-i p rin nebun ia propovă- duirii“ (1 Cor. 1,21) la reg re t şi pocăinţă (Rom. 2 ,4 ; Ioan 1,12 ; F ap te 2,28).

C hiar dacă ni se pare de ne ­a tins acest ideal, s tra teg ia glo­bală ne îndeam nă pe noi, oa­

menii credinţei, să ne achităm fa ţă de D om nul ş i fa ţă de se­m enii noştri de această m in im ă datorie, ca p r in m ăr tu r ie să le vorbim despre m în tu irea ofe­r i tă p r in Isus Hristos.

Biserica Adventă cunoaşte azi o creştere văd ită în lume. Zilnic p rim esc botezul evan ­ghelic aproape două m ii de su ­flete. Această ş t ire m isionară ne um ple in im ile de bucurie. D ar n u m ai puţin este adevă-

Contlnuare la pag. a î-a

DE LA INIMA LA INIMI

f7% iserica Iui Hristos este instrumentul folosit de Jfj Dumnezeu pentru mîntuirea oamenilor. M isiu­nea ei este de a duce lumii Evanghelia. Şi această îndatorire o au toţi creştinii. Fiecare, în lim itele da­rului său şi ocaziilor pe care le arc, trebuie să aducă Ia îndeplinire însărcinarea Mîntuitorului. Iu­birea Iui Hristos descoperită nouă ne face datori faţă de toţi aceia care nu-L cunosc. Dum nezeu ne-a dat lumină, nu num ai pentru noi ci pentru a o re­vărsa şi asupra altora.

Dacă Urmaşii Domnului Hristos ar fi treji la pos­tul datoriei lor, ar fi mii acolo unde astăzi este numai unul care vesteşte Evanghelia in ţările lumii. Şi toţi aceia care nu se pot angaja personal în această lucrare o pot susţine cu m ijloacele lor, cu simpatia şi rugăciunile lor. Şi mai este încă mult de lucru pentru suflete, chiar în ţările aşa-zis creştine.

Nu este nevoie să mergem în ţările păgîne, nici chiar să părăsim cercul cel rcstrîns al familiei, dacă îndatoririle noastre ne reţin aici, ca să lucrăm pen ­tru Hristos. Noi putem face acest lucru în cămin, în comunitate, printre cei care au legătură cu noi, printre cei cu care lucrăm zilnic.

Cea mai mare parte a vieţii Mîntuitorului pe pă- mînt a fost petrecută lucrînd din greu in micul ate ­lier de dulgherie din Nazaret. îngerii slujitori v e ­gheau pe Domnul vieţii pe cînd El mergea alături de ţărani şi muncitori, nerecunoscut şi neonorat. El î ş i îndeplinea tot atît de conştiincios chemarea în tim p ce lucra în modestul Său atelier, ca şi atunci cînd vindeca pe bolnavi sau cînd umbla pe valurile răscolite de furtună ale mării Galileii. Tot aşa şi noi putem um bla şi lucra cu şi pentru Hristos în cele mai um ile îndatoriri şi în cele mai de jos po­ziţii ale vieţii.

Apostolul spune : „Fiecare, fraţilor, să rămînă cu Dumnezeu în starea în care era cînd a fost chemat" (1 Cor. 7,24). Omul de afaceri poate să-şi conducă afacerile aşa fe l îneît, datorită cinstei şi credinţei sale, Domnul să fie preamărit. Dacă este un ade­vărat urmaş al Domnului Hristos, el va demonstra religia lui în tot ceea ce face şi va da pe faţă, înaintea oamenilor, spiritul Iui Hristos. Mecanicul poate fi şi el un reprezentant vrednic şi credincios al Aceluia care a muncit din greu în umila Sa viaţă trăită în mijloul dealurilor şi văilor din Galilea. 'foţi aceia care poartă num ele lui Hristos să lucreze şi să se comporte astfel îneît ceilalţi, văzînd faptele lor bune, să slăvească pe Creatorul şi Răscumpărăto­rul lor.

Mulţi au găsit scuze pentru faptul că n-au pus darurile lor în slujba lui Hristos, spunînd că alţii aveau daruri şi ocazii mai bune ca ci. A existat chiar ideea că numai celor care sînt în mod deosebit ta­lentaţi, num ai acestora li se cere să consacre des­toinicia lor în slujba Iui Dumnezeu. Unii au înţeles că talentele au fost date numai unei anumite clase favorizate, excluzînd pe ceilalţi, care, bineînţeles, nu sînt chemaţi să sc împărtăşească nici de activitatea acestora, nici de răsplata lor. Dar în parabola Dom ­nului lucrurile nu sînt prezentate în acest fel. Cînd stăpînul casei a chemat pe slujitori, a dat fiecăruia partea sa de lucru.

Cu un spirit plin de iubire, noi putem îndeplini cele m ai um ile îndatoriri ale vieţii „ca pentru Dom ­nul" (Col. 3,23). Dacă iubirea Iui Dumnezeu este în inimă, ea se va manifesta în viaţa de fiecare zi. Vom fi atunci înconjuraţi de parfumul plăcut al prezen­ţei lui Hristos, iar influenţa noastră va fi spre înă l­ţare şi binecuvîntare.

Nu trebuie să aştepţi ocazii mari, speciale sau talente extraordinare, pentru ca numai atunci să lu ­crezi pentru Dumnezeu. Nu trebuie să te gîndeşti ce va gindi lum ea despre tine. Dacă viaţa zilnică este o mărturie despre curăţia şi sinceritatea credin­ţei tale şi dacă şi ceilalţi sînt convinşi că dorinţa ta este să le fii de folos, atunci eforturile tale nu vor fi zadarnice.

Cel m ai um il şi* cel mai sărac dintre ucenicii Domnului Hristos poate fi o binecuvîntare pentru alţii. Poate că fii cerului nu-şi dau seama că fac in m od deosebit ceva bun, dar prin influenţa lor tăcută, ei pot da Ioc la valuri de binecuvintări care să devină tot mai adinei şi mai întinse, ale căror rezultate binecuvîntate poate că nu Ie vor cunoaşte decît în ziua răsplătirii finale. Ei nu sim t şi nici nu au cunoştinţă de faptul că au făcut cine ştie ce lu ­cruri mari. Ei nu sînt chem aţi să se îm povăreze

singuri cu îngrijorarea reuşitei lucrării. Ei trebuie să meargă mereu înainte în linişte îndeplinind cu cre- dincioşie lucrarea pe care Dumnezeu le-o încredin­ţează ; atunci viaţa lor nu va fi trăită în zadar. Viaţa lor proprie va creşte mai m ult şi tot mai mult după chipul Domnului Hristos. Ei sînt lucrători împreună cu Dumnezeu în viaţa aceasta şi se pregătesc astfel pentru lucrarea cea mai înaltă şi pentru bucuria ne ­umbrită de nimic a vieţii veşnice.

E.G. YVhite

(C. H r. p. 81)

Editura Curierul AdventistR evis ta C u r ie ru l A d v e n t is t es te o rg an u l oficial

al Bisericii C re ş t ine A d v en t is te de Z iu a a Şap tea d in R o m ân ia

A p a re lu n a r , su b cond u ce rea u n u i com ite t de re d ac ţ ie fo r m a t d in :

D u m i tru Popa , red ac to r-şe f ;A d r ia n B o căneanu , se c re ta r de red ac ţie ;

Nelu D um itrescu , Nicolae Popescu, Aposto l C he lb eg ean u şi Iosif Gyeresi , m em b ri .

R e d ac ţ ia şi a d m in is t r a ţ ia :

Bucureş ti , str. P la n te lo r n r . 12 — sect. 2 Tel. 20.42.07

a aniversarea, în acest an, a şapte decenii de la or­

ganizarea U niunii de Conferin­ţe a Bisericii Creştine a A d ­ventiştilor de Ziua a Şaptea din România, gînclul ni se în ­d reap tă către cei pe care D um ­nezeu i-a folosit ca in s trum en ­te pen tru aducerea la îndepli­nire a p lanurilo r şi lucrării Sale. Pionierii sau bătrîn ii noş­tri sînt aceia care au slu jit lui Dumnezeu şi bisericii cu un neîm părţit spirit de je r tfă şi dăruire. Ei şi-au abandonat po­ziţiile şi perspectivele vieţii lor alunei cînd, asem enea lui Saul din Tars pe drum ul Da­

mascului, Domnul Isus Hristos li S-a descoperit, schimbând complet cursul vieţii lor.

Eşalonul prim al bărbaţilor lui Dum nezeu chemaţi a pui ta pe inimă lucrarea de vestire a Evangheliei veşnice a fost alcă­tu it din personalită ţi pe care efe- rul i-a luat de la-ocupaţia obiş­nuită a vieţii lor. P e fraţii P.P. Paulin i şi D. Florea i-a chem at din sălile de cursuri ale F a ­cultăţii de medicină din Bucu-

C U P R I N S :

• C e \a deosebit pentru H r i s t o s ......................................C I

• De la inimă la inimi . . . C U• Aniversări : Şt. Demetrescu 1• Despre p r i n c i p i i ...................... 3• Sesiunea Conf. Generale . . 6• Ce se înţelege prin activita­

tea l a i c ă ................................. 7

• Activităţi e \an g . 111 Cont'.C l u j ........................................... 8

• H i r o t a n i r e ................................ 9• Porunca i u b i r i i ...................... 10• De la Sabat la Duminică . 11• întîlnirea din Darmstndt . 13• Natura omului (2) . . . . 14• Şi pentru m i n e ...................... 15• Piinea v i e ţ i i ........................... 16• Sfîrşit de c a l e ...................... 16

reşti. Pe fr. St. Dem etrescu din cadrele arm atei, fiind ofiţer ac­tiv ca şi fr. P .P. Păunescu. Pe fr. Constan tin Popescu de la Viena. unde îşi desăvîrşea ta ­lentul în a r ta picturii. P e fr. Ş tefan Ivăncică, tem eraru l, ne ­înfricatul şi neobositul lucră ­to r laic, de la coarnele p lugu ­lui, care a tras brazde adinei pe ogorul Evangheliei în mod deosebit în Teleorman. Şi pe m ulţi alţii, pe micii şi marii anonimi, D um nezeu i-a chem at şi i-a folosit la zidirea tru p u ­lui lui H ristos — biserica Sa.

Venind în biserică, aceştia au adus cu ei zestrea de in im ă şi în ţe lepciunea lum inată de D u­hul Sfînt. A u adus averea lor pe care au investit-o în zidirea acestei biserici. Ei s-au zidit pe ei înşişi şi n -au p recupeţit nimic p en tru cauza sfîn tâ a Evangheliei, pe care au slujit-o eu credincioşie şi au sfîrşit a lergarea slujirii lor săraci în cele m ateriale, dar bogaţi in cele ce ap a r ţ in veşniciei.

Ei s tau ca un exem plu pen ­tru slujitorii lui Dum nezeu de astăzi, ca o m ustra re pen tru aceia care, in tr înd în lucrare, aşteaptă ca să primească „to­tu l" de la ea, fără să inves­tească prea mult. Se im pune o totală schim bare a concepţiei slujirii şi m enirii noastre, căci timpul şi nevoile lucrări- ne zoresc.

Fratele Ştefan Demetrescu vede lum ina zilei la 24 iunie

1882 în com. Stoiceşti, jud. Argeş, d i n t r o familie de t ru ­ditori ai păm întulu i. Tatăl său, D um itru , u n om evlavios, era c in tăre ţ la biserică şi şi-a cres­cut copiii în frica lui D um ne­zeu.

Copil fiind, Ştefan urm ează cursurile şcolii p rim are in sa­tu l n a t a l ; apoi prim ele tre i clase de liceu le face la Piteşti, după care u rm ează cursurile liceului m ili ta r de la Craiova şi Bucureşti (Dealul Spirii) şi în 1903 îl găsim sublocotenent în regim entul 2 Vîlcea, din oraşul R îm nicu Vîlcea.

în acest regim ent, in anul 1906, s tu den tu l în medicină P.P. Paulin i a ven it să-şi facă stagiul m ilita r (cu te rm en re ­dus) în compania l - a a regi­m en tu lu i 2 Vîlcea, unde era ofiţer St. Demetrescu. Este Cineva care are în atenţie des­tinul oamenilor, oferindu-le ocazii, in tersectîndu-le drum ul vieţii cu căile veşniciei, invi- tindu-i în acest fel să aleagă ; omul răm îne autorul p rop riu ­lui său destin.

St. Dem etrescu aude pen tru prim a dată solia adventă în casa lui Dan Simionescu — în v inerea Paştelu i a anulu i 1906, unde era găzduit P.P. Paulini. In ziua aceea, fr. D um itriu , un profesor de limba germ ană, le-a vorbit despre profeţiile din Da­niel 2 şi Daniel 7. Le-a des­făşu ra t istoria lumii în lum ina profeţiilor biblice. Mai tirziu,

C U R IE R U L AD V ENTIST • FE B R U A R IE 1990 1

fr. St. Demetreseu avea s l-ş îamintească : „Am răm as foarteImpresionat de cele auzite !n orele- acelea, mai ales p en tru fap tu l că de trei ani aveam Biblia şi citeam zilnic din ea. .Simţeam că însăşi auzirea so­bei constituie o chem are de la Dumnezeu, chem area de a te dedica vestirii ei. înţelegeam că este nevoie de "o schimbare, de o reformă, dar nu ştiam cum trebuie făcută ... ne ce bază şi prin ce mijloace". N-a sfat. inactiv, ci a cău ta t să cu ­noască, să se convingă, să t r ă ­iască adevărurile descoperite care i-au cucerit in im a şi i-au încălzit sufletul. Şi astfel în foaia publicată de Adventiştii de Ziua a Şaptea în anul 1907, se poate citi : ..La 29 iunie 1907 a avut loc în B ucureşti o solemnitate deosebită. Cu oca­zia aceasta am avut bucuria să nrim im în mijlocul nostru şi un ofiţer**. Ofiţerul acesta era fr St. Demetrescn. Din acel m om ent fr. Demetreseu. ..taica** cum avea să i se spună mai tîrziu, se consacră vestirii ade­văru lu i evanghelic, în slujba eăruia răm îne toată viaţa sa. Tn perioada anilor 1906— 1908 urm ează cursurile Sem inarului TV'olog!e rjp io Friedensau, din Germania, după care este che- rnat lucreze ca s l u j i t o r al Evangheliei la Berlin. G ottin- ge,'> ci Bonn (1908— 1910)

A tît anii de studiu, cît si eei r' n s lujire în G erm ania îl vor form a ca un caracter tenace, sobru, echilibrat, cu un pro ­gram de viaţă si lucrare bine definit. Aportul dînsului din perioada de începu t a lucrării osie considerabil.

Tn anul 1910, fr. Demetreseu revine în ţară şi îşi începe activ itatea de propovăduitor al Evangheliei la Ploieşti. La data rif-eea nu exista o oomunit,a1o de credincioşi adventişti la Ploieşti, dar exista un interes doosebit p en tru adevărurile sfinte. F ra te le Demetreseu lu ­crează neobosit şi în curînd se formează o pu tern ică g rupă de trăitori ai adevărului p r in tre oare am intim : Roza şi Andrei Deneş ; Elena şi Ilie Stroieseu : Mari a şi Stelian Negoiţă ; P a - raschiva D u m itre s c u ; Lina şi Costică A ndrei şi alţii. La Si­naia găsim familia Totpal, sora

Parasehîva StrazzaboscHl, sora Peverini şi alţii.

Din Ploieşti fr. Şt. Deme- trescu îşi va ex tinde activita ­tea spre Dobrogea, la Viile Noi şi spre Teleorman, fiind p r i ­mul m isionar adventis t care a propovăduit solia adventă în Teleorman. Astfel, în anul 1911, vizitează comuna Putinei. Aici aude adevărul biblic Şte­fan Tvăncîcă. om nios şl dori­to r de m întu ire . FI va deveni un pionier al lucrării laice de m are succes, un adevărat un i- ont nl slujirii dezinteresate. La Băduleasa v ine la credinţă fa ­milia T urturică . Tot în 1911 activează tem porar şi la Brăila undo interesul Pentru adevăr nrinden rădăcini. O activitate plină de bucurii şi roade bo- ftifo C"t do m u lt avem de în ­v ă ţa t de la înaintaşii noştri !

în va^a anului 1912 este m u ­ta t în Bucureşti, unde va de­servi com unitatea Bucuresti- Basarab, ce înfiin ţase ram ifica ­ţia din s tr Berzei. Dună doi a n i . în 1914. est° m u ta t la Brăila u nde în toam na acelu­iaşi an este în tă r i t prin bine- cuvîn tare ca pastor al Bisericii Creştine Adventiste de Ziua a Şaptea. Biserica recunoştea ast­fel chem area şi consacrarea sa, rezulta te le activităţii sale. După această dată începe drum ul cel lung al activităţii sale. periplul său în lucrarea la care a fost chemat. M uta t d in tr-un oraş în altul, a m ers fără să-şi perm ită să în trebe de ce numai el t re ­bu ie să se to t mute. Educaţia de ostaş i-a dă ltu it în caracter supunere şi dispoziţia de a merge acolo unde o s + p chemat.

Tn anii prim ului război m on ­dial. fr. Paulin i fiind mobilizat, el a fost singurul conducător al lucrării. Tn 1918, fr. St. Do- motrescu este m u ta t la Craiova unde lucrează cu sîrguinţă. Tn 1 ot acest tim p, fr. Demetreseu, în afară de activ itatea sa pas­torală va aotivn alături do fr. Paulini. îndeplin ind funcţii de răspundere. Astfel, cînd în 1914 se organizează Conferinţa Română a Bisericii Creştine Adventiste de Ziua a Şaptea, fr. D em etreseu va fi ales ca secretar al Conferinţei (19IR) şi deci m em b ru al comitetului de cond-ueere a lucrării, o acti­v ita te in tensă cu o largă arie

sî cu m ultip le responsabilităţi. Viaţa acestor pionieri al bise­ricii s-a identificat cu viaţa bisericii.

Continuînd „mişcarea** ad ­ventă a slujirii sale, după 1920 p'nd s-a organizat U niunea R o­m ână a Bisericii Creştine A d­ventiste de Ziua a Şaptea, fr. Dem etreseu este m u ta t la Foc­şani, la noua Conferinţă care s-a în fiin ţa t şi care cuprindea Moldova. Basarabia, cum şi ju ­deţele Buzău, Brăila şi R îm - nicu Sărat, avînd mai bine de 300 de credincioşi. La Focşani va activa şi în cadrul S em inaru ­lui Teologic adventist ce îşi începe activitatea de pregătire a lucrătorilor.

Este m u ta t în 1925 la Sibiu ea preşed in te al Conferinţei Transilvania.

In anul 1928 fr. Şt. Deme­treseu este consilier al U niunii iar în 1937 se afla p r in tre pro ­fesorii Sem inaru lu i Teologic de la Braşov.

Un spirit activ şi doritor să fîe cît mai de folos cauzei sfin ­te ce o slujea, fr. Dem etreseu "rm ează cursurile facultăţii de ^ rep t din Bucureşti. Ca avocat, fr. Demetreseu susţine — ca apără to r — m ulte din proce­s e ! p op au fost in ten ta te cre ­dincioşilor sau bisericii. Cel ™ai ră sună to r proces are loc la Ploieşti în nerioada interbelică si aooi *n tim nul dictaturii fas­ciste. Cu spiritul său as~utit. ora o nl acere să asculţi pledoa­riile sale .în sălile tribunalelor, calităti c° au contribuit m ult la succesele sale.

In perioada evenim entelor ee au declanşat cel de aI doilea război mondial, după 1938. fr. Dem etreseu revine în Bucu­reşti pen tru a da asistenţă ju ­ridică şi spirituală bisericii. Acţionează în calitate de con­silier al U niunii, p reşedinte al Conferinţei Bucureşti, şi p rofe ­sor la Sem inarul Teologic ee fucţiona din 1950 în Bucureşti. Tn 1958 iese din cadrele active ale bisericii, răm în înd însă ac­tiv în mijlocul fră ţie tă ţii pînă la 27 octombrie 1973 eînd trece la odihnă, la o v îrs tă p a tr ia r ­hală.

A sem enea celorlalţi bărbaţi ce au făcut o lucrare de pio­nierat, fr. Dem etreseu s-a iden­tificat în totul cu biserica al

cărei s lu jito r era. O personali­ta te p roem inen tă şi demnă, avea cu ra ju l susţinerii convin­gerilor personale, dar a slujit cu credincioşie şi dem nitate acolo unde biserica l-a chemat. A fost u n tră ito r şi susţinător al adevărurilo r Bibliei şi Spi­r i tu lu i Profetic şi am putea spune că în anii v îrstei p a t r i ­arhale a fo rm at în ju ru l său un „curen t“ , u n g rup de „învăţă- cei“ , dar fr. Demetrescu, „Tai- ca“ , e ra şi a răm as inimitabil.

La această an iversare adu ­cem m ulţum ir i lui Dum nezeu p en tru bărbaţii care p rin cre- dincioşia lor fa ţă de chem area d ivină şi p r in caracterele lor de monolit au contribuit la dezvoltarea bisericii d in ţa ra noastră şi a u n u i spirit de slu ­jire şi sp ir i tua li ta te ce trebuie p ăs tra t şi înnobila t de fiecare generaţie p rin p rezenţa şi. lu ­crarea D uhu lu i lui Dumnezeu.

D a ! Să nu u ităm cum va d rum ul pe care a condus D um ­nezeu Biserica Sa, pe copiii şi

slujitorii Săi p înă în clipa de faţa.

Cinstim m em oria acestor u r i ­aşi ai credinţei şi slujirii de ­zinteresate, subliniind idealul plin de frum use ţe şi statornicie .al credin ţei şi nădejdii ad~ vente.

„Chiar dacă ai fi ris ip it pînă la cealaltă m arg ine a cerului, ch iar şi de acolo te va strîngc D om nul D um nezeul tâu“ (Deut. 30,4).

D. l ’OPA

Despre' principii (II)

/zvoarele na tu ra le de unde îşi trage p r in ­cipiile Biserica C reştină Adventistă de ziua a Şaptea s î n t : voia lui Dumnezeu comu­

nicată p rin S fîn ta S crip tu ră şi S p ir itu l Profetic, şi sfatul frăţesc călăuzit de Cuvîntul lui D u m ­nezeu şi Duliul Sfînt.

„Iată", zicea servul Iui Dumnezeu, Mofse, către poporul credincios din zilele sale, „v-ain învă ţa t legi şi porunci, cum mi-a poruncit Domnul, D um nezeul meu, ca să le împliniţi în ţa ra pe care o veţi lua în stăpîniro" (Deut. 4,5). „C artea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta ; cugetă asupra ei z? şi noapte, căutînd să faci to t ce este scris în ea ; căci atunci vei izbîndi în toate lucrările tale, şi atunci vei lu ­cra cu în ţelepciune" (losua 1, 8).

„Sînt tre i căi p rin care Domnul ne descoperă voia Sa p en tru a ne călăuzi şi a ne pregăti să călăuzim pe a l ţ i i ... Dum nezeu no descoperă voia Sa în C uvîntul Său. Vocea Lui se mai face auzită p rin lucrările Sale p rovidenţia le .. . Un alt fel în care se aude vocea lui D um nezeu este prin apelurile D uhulu i Său S fîn t" (5 T/512).

Ia r în M ărturii voi. VI, pag. 402 şi 103 ni se spune : „Noi trebu ie să prim im C uvîntul Iul Dumnezeu ca pe o suprem ă autorita te . Trebuie să prim im adevărurile ei nen tru noi personal. Şi pu tem aprecia aceste adevăruri num ai cînd le căutăm personal. Atunci cînd facem din Cu­v în tu l Iui Dumnezeu călăuza vieţii noastre, se răspunde p en tru noi Ia rugăciunea Domnului Ilr is tos : „Sfin ţeşte-i prin adevărul T ă u ; C u­vîn tu l Tău este adevăru l" (Ioan 17,17).

De aceea, pe bună d rep ta te Adventiştii de Ziua a Şaptea cred : „Că Sfintele Scrip turi ale Vechiului şi Noului Testam ent au fost date prin inspiraţia lu i Dumnezeu, că ele cuprind o descoperire cu to tu l îndestu lătoare a voinţei

Sale faţă de oameni şi constituie singura re ­gulă fără greş în ce priveşte credinţa si felul de v ie ţu ire" (2 Tim. 3, 15-17 — M anualul C o ­m unită ţii , cap. 2, par. 1): „Că voinţa lui D u m ­nezeu în ce priveşte viaţa morală este cuprinsă în Legea Sa. Cele Zece Porunci ; că aeesţee sînt principiile m orale cele mai m ari ci de neschim bat, obligatorii p en tru to ţi oamenii din orice veac" (Ex. 20,1-17 — Idem, par. fi).

în îndu rarea şi înţelepciunea Sa, Dumnezeu a mai ho tă r ît ca pen tru traducerea în v ia ţă a r înd ire li lo r Sale veşnice, credincioşii să s«* constituie în sfaturi. P ă s tra rea ordinii cereşti în miilocul bisericii de pe năm în t este as’gn rată prin existenta în sinul ei a unor sfafur* de oameni „înţelepţi, pricepuţi si cunoscuţi11 (Deut. 1, 13). însuşi D om nul a spus pe vrem uri lui Moise : „ 'A dună la M ine şaptezeci de b ă r ­baţi, d in tre bătrînii lui Israel, din cei pe care-? cunoşti ca bă tr în î ai poporului si cu p u t e r e asu m a lor : adu-i Ia cortu l în ţîln irii şi să se înfăţişeze acolo îm preună cu tine. Eu Mă voi pogorî, şi îţi voi vorbi acolo, voi lua din duhul care este peste tine, şi-J voi pune peste ei ca să poarte îm preună cu tine sarcina poporu lus şi să n-o porţi iu singur’ ... Moise a ieşit şi a spus poporului cuvintele Domnului. A adune, şaptezeci de bărbaţi din bătrîn ii ponorului, s ; i-a pus în ju ru l cortului. Domnul S-a pocorP în nor, şi a vorbit Iui Moise ; a luat din duhu* care era peste el, si l-a pus peste cei şaptezev de bătrîn î. Şi de îndată ce duhul s-a aşeza' peste ei, au început să proorocească" (N u m er 11,16. 17.24.25).

Principiu l acesta al sfatului pen tru bum? reuşită este scos în ev idenţă în următoarei'- locuri din Sfînta S c r ip tu r ă : „Cînd nu est chibzuinţă, poporul c a d e ; dar bn u in ţa vine prin m arele n u m ăr de sfetnici" (Prov. 11,14) „P lanurile nu izbutesc, cînd lipseste o adunarc- care să chibzuiască dar izbutesc cînd sînt mulţi sfetnici" (Prov. 15,22). „P lanurile se pun I i cale prin sfat !“ (Prov. 20,18). „Căci Prin m ă ­suri chibzuite cîstigi bătălia , si p rin m a r e l e

n u m ăr al sfetnicilor, al b iru in ţa" (Prov. 24,fi).încrezători în valoarea sfatu lu i frăţesc sub

călăuzirea D uhului Sfînt, primii creştini au

t '¥ 1 I M l« « n i M . ' M r t u c n i - - »»--■ ----

rerurs la sfat ori de cîte ori probleme noi se iveau în faţa lor. Aşa de pildă „în Biserica din Antiohia erau nişte prooroci şi învăţători: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Ci- rena, Manaen, care fusese crescut împreună cu cîrmuitorul Irod, şi Saul. Pe cînd slujeau Dom­nului şi posteau, Duhul Sfînt a zis : 'Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lu­crarea la care i-am chemat’. Atunci după ce au postit şi s-au rugat şi-au pus mîinile peste ei, şi i-au lăsat să plece. Barnaba şi Saul, tri­mişi de Duhul Sfînt, s-au coborît la Seleucîa, şi de acolo au plecat cu corabia Ia Cipru. Ajunşi la Salamina, au vestit Cuvîntul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor" (Fapte 13,1- 5). E de observat că sfatul acestor „prooroci şi învăţători" se caracteriza prin „postire şi rugăciune" de pe urma cărui fapt primeau sfat divin-

S-a întâmplat ceva mai târziu tot la Anlio- hia că vreo „cîţiva oameni veniţi din ludea, învăţau pe fraţi şi z iceau : ’Dacă nu sînteţi tăiaţi împrejur după obiceiul Iui Moise, nu puteti fi mîntuiţi’. Pavel şi Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe şi păreri deose­bite : şi fraţii au hotărît ca Pavel şi Barnaba şi cîţiva dintre ei, să se suie la Ierusalim la apostoli şi prezbiteri, ca să-i întrebe asupra accstei neînţelegeri... Cînd au ajuns Ia Ieru­salim, au fost primiţi de Biserică, de apostoli si de prezbiteri, şi au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei. Atunci unii din partida Fariseilor, caro crezuseră, s-au ridicat, şi au zis că Neamurile trebuie să fie tăiate îmorejur. si să li se ceară să păzească Legea Iui Moise. Apostolii şi prezbiteri? s-au adunat laolaltă ca să vadă ce este de făcut. După ce s-a făcut multă vorbă s-a sculat Petru si Ir-a zis : 'Fra­ţilor, ştiţi că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca- orin gura mea. Neamurile să audă cuvîntul Evan­gheliei, si să creadă. Şi Dumnezeu, care cu- noas<e iti>mil<'. a mărturisit pentru ei, si le-a 'lat Duhul Sfînt ca si nouă. N-a făcut n;ci o deosebire între noi si ei. întrucît le-a curătit inimile nrin credinţă- Acum dar, de ce isivtîti ne Dumnezeu, şi nuneti ne grumazul ucenicilor un iuîr, ne care nici r>ărintiî noştri, nici noi nu I-«m nutut iv'Ha ? Ci credem că n o i , ca si pi,

mîntuiti prin harul Domnului Tsus’. Tontă adunarea a tăcut, si a ascultat ne Bar­naba şi pe Pavel, care au istorisit toate semnele şi minunile pe care Ie făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul Neamurilor.

Cînd au încetat ei de vorbit. Tacov a luat cuvîntul şi a zis : 'Fraţilor, ascultaţi-mă î S i­mon a spus cum mai întîi Dumnezeu şi-a arun­cat privirile peste Neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor, care să-I poarte Nu­mele. Şi cu faptul acesta se potrivesc cuvintele proorocilor, după cum este scris : ’După aceea Mă voi întoarce, şi voi ridica din nou cortul lui David din prăbuşirea lui, îi voi zidi dărî- măturile, şi-l voi înălţa din nou : pentru ca rămăşiţa de oameni să caute pe Domnul, ca şi

toate Neamurile peste care este chemat Nu­mele Meu, zice Domnul, care face aceste lu ­cruri, şi căruia î i sînt cunoscute din veşnicie’. De aceea eu sînt de părere să nu se pună greutăţi acelora dintre Neamuri care se întorc Ia Dumnezeu : ci să li se scrie doar să se fe ­rească de pîngăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate şi de sînge. Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni, care-1 propovăduiesc, fiindcă este citit în sina­gogi în toate zilele de Sabat’.

Atunci apostolii şi prezbi terii şi ini re aga Biserică au găsit cu cale să aleagă vreo cîţiva dintre ei, şi să-i trimită la Antiohia, împreună cu Pavel şi Barnaba. Şi au ales pe Iuda, zis şi Barnaba, şi pe Sila, oameni cu vază între fraţi. Şi au scris astfel prin e i :

'Apostolii, prezbiterii şi fraţii : către fraţii dintre Neamuri, care sînt în Antiohia, în Siria şi în Cilicia, plecăciune !

Fiindcă am auzit că unii, plecaţi dintre noi, fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor, şi v-au zdruncinat sufletele, zicînd să vă tăiaţi împrejur şi să pă­ziţi Legea ; noi după ce ne-am adunat cu toţii laolaltă, cu un gînd, am găsit cu calo să ale­gem nişte oameni, şi să-i trimitem Ia voi, îm ­preună cu preaiubiţii noştri Barnaba si Pavel, oamenii aceştia, care şi-au pus în inc viaţa pentru Numele Domnului nostru Isus Ilristos. Am trimis dar pe Iuda şi pe Sila, caro vă vor spune prin viu grai aceleaşi lucruri. Căci s-a părut nimerit Duhului Sfînt şi nouă, să nu mai punem peste voi nici o altă gretate decît ceea ce trebuie, adică : să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sînge, de dobitoace sugru­mate, şi de curvie, lucruri de care, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi. Fiţi sănătosi’.

Şi deci, şi-au luat rămas bun de la Biserică şi s-au dus Ia Antiohia, unde au dat epistola mulţimii adunate, dună ce au citit-o. fraţii s-au bucurat de îmbărbătarea, pe care le-o aducea" (Fapte 15,1-31).

Experienţa a arătat deci că strîns-erea lao­laltă a unor oameni temători de Dumnezeu pentru alcătuirea unui sfat, a unui consiliu, a unui comitet, pentru tratarea problemelor care interesează Biserica, este încununată de suc­ces. Postind şi rugîndu-se ei au nrimit sfaturi de la Dumnezeu atît cu privire la organizaţie, cît şi cu privire la doctrină. Deci sub călăuzi­rea Duhului Sfînt şi cu consfătuirea sinceră a participanţilor, şi comitetele sau consiliile Bi­sericii pot fi surse de stabilirea unor principii necesare Bisericii.

Biserica Adventiştilor de Ziua a Şaptea consideră că sfatul frăţesc sub călăuzirea Du­hului Sfînt poate fi ca un LTrim şi Tumim prin care să se descopere voia lui Dumnezeu.

O împrejurare de o astfel de consfătuire redată în istoria adventă ne poate fi prezentată ca un frumos exemplu.

După trecerea datei de la 1844, fraţii Bates, White, Pierce şi Edson cercetau împreună după

adevăr ca după o comoară ascunsă. Sora E.G White care se aduna împreună cu fraţii la stu­diile acestea, mărturiseşte următoarele :

”Noi ne întruneam avînd sufletul împovă­rat, rugîndu-ne să putem fi una în credinţă şi în doctrină, deoarece ştiam că Hristos nu e împărţit. Un singur punct era făcut odată su­biect de cercetare. Aceste consfătuiri de cerce­tare erau caracterizate prin solemnitate. Scrip­turile erau deschise cu un simţămînt de teamă. Adesea posteam, pentru ca să putem fi mai bine pregătiţi să înţelegem adevărul. După rugăciune călduroasă, dacă vreun punct nu era înţeles, era discutat şi fiecare îşi exprima liber părerea; apoi din nou ne plecam în rugă­ciune şi cereri fierbinţi se înălţau la cer pentru ca Dumnezeu să ne ajute să vedem clar lucru­rile ca să putem fi una, aşa după cum Hristos şi Tatăl sînt una. Multe lacrimi se vărsau ...

Petreceam în felul acesta multe ore... Une­ori întreaga noapte era întrebuinţată în cerceta­rea solemnă a Scripturilor, pentru ca să putem înţelege adevărul prezent. La unele ocazii Du- liul lui Dumnezeu venea asupra mea, şi părţi dificile erau lămurite pe calea rînduită de Dumnezeu, şi atunci era armonie desăvîrşitu. Eram cu toţii un gînd şi un suflet.

Căutam cu cea mai mare băgare de seamă ca textele biblice să nu fie sucite pentru a corespunde părerilor vreunui om. Căutam ca deosebirile dintre noi să fie cît mai reduse cu putinţă, nestăruind asupra unor puncte care erau de mai mică însemnătate şi despre caro existau păreri deosebite. Dar povara fiecărui

suflet era de a aduce o stare de lucruri între fraţi care să corespundă cu rugăciunea lui Hristos ca ucenicii Lui să poată fi una, după cum El şi Tatăl erau una“ (R.H. 26 iulie 1892).

In felul acesta s-a ajuns ca adevărurile doctrinare biblice să fie scoase la iveală ca un tot armonios şi să constituie doctrina pe care se întemeiază Adventiştii de Ziua a Şaptea.

Insă în ce priveşte autoritatea în cadrul lîi- sericii Adventiste de Ziua a Şaptea, avem sta­bilit următorul principiu de care trebuie să ne ţ in e m :

„Mi s-a arătat că judecata nici unui om nu trebuie să se supună judecăţii vreunui alt om. Dar cînd Conferinţa Generală, care este cea mai înaltă autoritate a lui Dumnezeu pe pă- mînt, pronunţă judecata sau hotărîrea ei, atunci independenţa personală şi judecata sau părerea personală nu mai trebuie menţinute, ci să fie supuse acelei botărîri“ (3 T. 492).

Deducem deci că pentru Biserica Adven­tistă de Ziua a Şaptea sînt obligatorii acele principii, adică acele reguli de credinţă, de purtare, de organizare şi funcţionare biseri­cească pe care se găseşte imprimat sigiliul ori­ginii lor cereşti. Biblia şi Mărturiile Spiritului Profeţiei sînt în cazul acesta măsurile la care trebuie să raportăm atît ceea ce e prezentat oficial ca principiu al Bisericii, cît şi ceea ce se pretinde de anumite persoane sau mişcări că trebuie să se adopte de către această Bise­rică drept principiu al ei.

D. FLOREA

Ceva deosebit pentru Hristos

Urmare din coperta I

ra t că acest rezu lta t este ca­racteristic num ai în unele zone ale globului, cum ar fi : A fri ­ca, Am erica de Nord, America Centrală şi America de Sud.

Aceste exem ple să ne ser­vească, în noile condiţii pe care ie avem, ca încura jare pen tru intensificarea şi diversificarea lucrării noastre misionare, ţi - nînd seama de realita tea că şi la noi sînt coapte holdele p e n ­tru seceriş.

Să fim receptivi la progra­mul strategiei globale, ştiind că aceasta înseam nă că în acesl ultim deceniu al celui de-al

şaselea m ilen iu trebu ie să fa ­cem ceva deosebit p en tru H ris ­tos.

P lanu l lu! D um nezeu este ca fiecare credincios adventis t să se angajeze în acest m inunat p rogram al stra tegiei globale. Să nu ne scuzăm asem enea lui Moise : „ ... ia tă că ... n -au să asculte de g lasul m e u ...“ (E- xod 4,1) ! R ăspunsul lui D um ­nezeu la această scuză a lui Moise ne dem onstrează cu cla­rii a te că : p en tru Dumnezeu nu există imposibilul, iar d a ru ­rile spirituale, intelectuale şi m ateria le ne-au l’ost date ca să le folosim p en tru slujire.

Realizarea program ulu i s tra ­tegiei globale trebuie începută în experien ţa noastră persona ­lă, în familiile noastre, l'aţă de care sîn tem cu atîtea datori, în com unităţile noastre, care t re ­buie evanghelizate în prim ul rînd, apoi să trecem la îndepli­nirea m andatu lu i sfînt pen tru lumea întreagă.

Nu avem tim p de pierdut. M îna lui D um nezeu pregăteşte cu repeziciune evenim entele fi­nale ale istoriei. In p lanul Său, El are u n popor, căruia i-a în- cred iţa t o solie, care n u a fost da tă m ai îna in te nici u n u i alt popor, nici unei alte generaţii sau biserici.

In program ul strategiei glo­bale n u rezu lta te le altora t re ­buie să ne anime, după cum nici eşecurile a lto ra n u trebuie să ne descurajeze. în acest p rogram să observăm planul divin cu noi, p en tru noi în in ­teresul semenilor noştri.

Pe lîngă rugăciunile s tă ru i­toare, să întocm im p lanuri în com unităţi, la Conferinţe şi la n ivelu l com itetului Uniunii de Conferinţe, p lanuri prin car*e să avem în vedere ca, în 1990, să facem ceva deosebit p en tru Hristos !

Timiş B. AlexandruP a s to r p reşed in te le

Conf. Cluj

C U R IE R U L A D V EN TIST • FE B R U A R IE 1990 5

c S f i u u t e a (el 0 p j i p j a / ^

— Iniîiartapolls, iu l ie 1990 —■»

J 11 acest an u rm ează să aibă «*• loc cea <le a 55-a sesiune o rd i ­

n a r ă a C onfer in ţe i G en e ra le a Bi­sericii C reş t ine A dv en t is te de Ziua a Şap tea . L u c ră r i le acestei în ti ln ir i vor av ea loc la In d ianapo lis , s ia - lul In d ian a , S.U.A., în t re 5——11 iulie.

Delegaţii ce vor lua p a r te la aceas tă sesiune a Conferin ţe i G e ­n e ra le vor fo rm a o m a re familie a lcă tu i tă d in 2.039 m em bri , rep re- zen t în d corpu l bisericii m ondia le .

In confo rm ita te cu h o tă r i rc a p ro ­pusă şi ad o p ta tă de com ite tu l anual al C onfer in ţe i G en e ra le d in 198!), delegaţii a leşi şi de lega ţi i de d rep t vor constitui n u m ă ru l to ta l al d e ­legaţilor.

Delegaţii d e sem n a ţ i la aceas tă a d u n a re m on d ia lă vor fi în n u m ăr de 499, d u p ă n u m ă ru l u n iu n i lo r şi al t im p u r i lo r locale d in f iecare d i ­viziune, 23 de de lega ţi d u p ă n u m ă ­ru l biseric ilor şi c îm pur i lo r locale d in f jecare u n iu n e asociată, cum şi 1.1-19 de lega ţi d u p ă proporţ ia m e m ­br i lo r d in c îm pu l m ondia l, aşa

cum este p rev ăzu t de h o tă r î rea sus am in t i tă . Toţi aceştia to ta l izează un n u m ă r de 1671 de delegaţi.

’.n n u m ăru l de mai --us se mai a d au g ă delegaţii de d rep t, d in care fac p a r te cei 308 de m em b ri ai Com ite tu lu i E xecu t iv al Conferin ţe i G enera le , 11 de delegaţi — cîte p a ­tru de f iecare d iv iz iune ; 28 de delegaţi, r e p rez en t în d f iecare cîte 200.000 d e m em b ri şi 528 d e de le ­

gaţi (23'J/o disi toţi delegaţii) aleşi sau de d rep t. Toţi aceşti 908 de delegaţi , p lus 1071, to ta lizează un n u m ă r de 2039 de delegaţi.

In a f a r ă de n u m ăru l aces ta al delegaţilor , r e p rez en t în d 190 de ţăr i , o la rg ă v a r ie ta te de delegaţi d in d ifer i te ţă r i vor fi prezenţi la

acees tă a d u n a re m on d ia lă a Bise- rieii C reş t ine A d v en t is te de Z iua a Şaptea . A p ro x im a t iv 1500 de p e r ­soane vo r fo rm a persona lu l tehnic al în tî ln i r i i ; m a i b ine de 500 va li n u m ă ru l o aspe ţi lo r in v ita ţ i şi a p r o ­x im a t iv a lţ i 40.000 de p a r tic ipan ţi la lucră r i le celei' de a doua sap tăm îni.

D u p ă C arol G rady , coordonatoru l pa rad e i m is io n a re ce se va d esfă ­şu ra cu aceas tă ocazie, la sesiunea de la Ind ianapo l is , p r in t re p a r t ic i ­p a n ţi se v o r a f la doi p igm ei din D iviz iunea A fro - In d ian Ocean, un cor de ţ igan i d in D iviziunea Sud- A m e r ic an ă şi Tom C hr is t ian din in su la P i tca i rn , descen d en t a! r ă s ­cu la ţ i lo r de pe Bounty.

In ceea ce p r iv eş te s ta tu l I n d i ­

ana , c a re va găzdui sesiunea, este un s ta t al fe rm e lo r şi a l fabric ilor . F igu ra lui A b ra h a m î.inco ln în is ­to r ia s ta tu lu i este im or ta l iza tă p r in p ăs t ra re a fe rm e i iu care acest al 16-lea p re şed in te al S ta te lo r U nite a locuit în t re an ii 1810—1830. I n ­d ian a este de a sem enea s ta tu l care ca t r im is m a jo r i ta te a vo lu n ta r i lo r

pe care a r m a ta U n iun ii i-a p u tu t folosi ia t im p u l războiului c iv i l

AgfUuîtiU» stahiîlit ftsâigSâ «it ire la t iv nwu.1 fu cadru! na ţiunii. El

«'4 » ti! doilea în p roducerea f lori ­cele lor de p o rum b, a l t r e i lea îsi p roducerea p o ru m b u lu i şi a m entei şi al p a tru le a în p rod u cerea fasolei soia şi a roşiilor.

S ta tu l In d ia n a a re cele m a i m a u r a f in ă r i i de pe tro l d in S tate le Unite. El p roduce de a sem enea

m aş in i e lectr ice şi e lectronice, cum

şi m obilă d in lemn.

în ceea ce p r iv eş te istoria a J - ven tă in cad ru l acestui stat, ea i ,-i a r e locul ci bine c o n tu ra t in isto­ria re lig ioasă a s ta tu lu i . Joscpii Bates a fost ace la care în I8 -W a vizitat şi a lu c ra t în acest stal. iu 1851 Jo h n A n d re w s a v iz i ta t I n d i ­ana, ia r in t re aceste d a te s ta tu l a fost v iz i ta t şi de fr. Jo h n l-iougii- borough. C onverti ţ i ai aces to ra cum şi foşti „m ilc r i ţ i" au fost aceia i a n a u p re d ic a t solia Saba tu lu i . In res ­tul secolului, p re d ic a re a întrcSiei solii s-a făcu t în m ai b ine de 30U de locuri cunoscu te p în ă acum , unul d in aces tea a fost şi In d ianapo lis ,

in a n u l 18;;8.

De fapt, poziţia s tra teg ică ;» lu - d ianapo lisu lu i a fă cu t pe conducă torii bisericii să iniţ ieze o v a r ie ­ta te de acţ iun i. In anu l 1835 s-a deschis o sa lă de lec tu ră ; o casa de ru g ăc iu n e s a constru it în J887 şi o c o m u n ita te s-a o rg an iza t în 1888. P r im a com u n ita te a fost o r ­gan iza tă în lSfil, şi a n u m e Salem C enter . In 1889 serva Dom nului v izitează- Ind ia napolisul.

D u p ă 1890, în t im p u l m ar i i d e ­p resiuni, credincioşii din In d ian a - polis au o rgan iza t un fel de can tină n u m ită „un ban porţ ia" , se rv ind astfel su te şi mii de persoane. I ’e p a rcu rsu l t im pu lu i ei au dezvolta t un evanghe lism cu m u lte fa ţe te : c ruciade a le p rcd icăr i i ; p ro g ram e

de rad io ; c lase de s tud ii biblice ; şcoli b ib lice d e v a can ţă şi t ab e re de copii şi t ineri .

C o nfe r in ţa d in Ind ian ap o l is a re 24 de C lu b u r i P a th f in d e rs , 18 c en ­t re a le se rv ic i i lo r com unită ţ i i , 35 de s lu j i to r i m edical i adven t iş t i care

îm p re u n ă cu toţi ceilalţ i m em b r i şi s lu j ito r i ai bisericii inv ită pe toţi cei ce vor lua p a r te la S e s iu ­nea Confer in ţe i G enera le a Bise­ricii A dv en t is te de Z iua a Şap tea

d in lum ea în tre a g ă să se îm p ă r tă - şască de b inecuvântarea comuniunii f ră ţe ş t i şi a d inam icii lucră r i i şi p roc lam ări i în tre i te i solii îngereşti .

Redacţia

1. ‘ -c- n .

CURIKKUL A D VENTIST • hfcBKUAKUC 199(1

* 7 V i ■ ■J [ p % iu.'ifift.'îiiat'fcâ data. p r im ito r i ucenici s-au îm p ă r tă ş i i c re ­

dincioşii d in toate veacurile . T u tu ro r (c lo r care au p r im i t E van g h e l ia li s-a în c re d in ţa t ad ev ă ru l sacru spre a-1 p ropovădu i oam enilor. P oporu l credincios a l lui D um nezeu a fost to td eau n a m is io n a r şi plin de r îvnă, consacr îndu-şi fo r ţe le sp re cinstea num elu i Său şi folosindu-şi în ţe - lep ţeşte ta len te le în s lu jb a Lui.

L u c ra rea neegoistă a creş tin i lo r din t recu t t reb u ie să ne fie nouă o p i ldă şi o in sp ira ţ ie ...

. . .Ei a r t reb u i să în ţe leagă fa p tu l cu este o m a re lu c ra re de făcu t in a fa ra a m vonu lu i de că tre m iile de m e m b r i laici consacraţi" . (F.A. 77 m anuscris) .

Cita tu l din S f în ta S c r ip tu ră su b ­liniază fap tu l că în b iserica aposto ­lică „ to ţ i . . . ves teau C uv în tu l lui D um nezeu" . I a r în com en tar iu l S p ir i tu lu i P rofe tic , se rva Dom nului scoate în re lie f lucra rea a „mii de

2 , 9 „Voi îiikil stiiteţi o sem in ţie a leasă, o p reo ţie îm p ă ră tească un n eam slînt, un popor de care D u m ­nezeu şi L -a c îş tigat ca să fie al Lui ca să vest i ţ i pu ter i le m in u n a te a le Celui ce v -a ch em a t din în tu ­neric la lu m in a Sa m in u n a tă" .

Cine s în t d e fa p t laicii ? Xoţi m em b ri i bisericii, in d ife ren t de c h em area sau s lu jb a lor. Toţi aceia ca re c red în I l r is to s şi păzesc po ­runc ile lui D u m n ezeu s în t în d re p tă ­ţ i ţ i în şi p r in El. Ei re p rez in tă un popor deosebit , un popor ales în care n u ex is tă deosebire în t re in ­fe r io r sau superio r , cleric sau ne- cleric, s lu jb aş sau m e m b ru obiş ­nuit. „ P reo ţia şi n e am u l sf în t" a s i ­g u ră p a r te a f iecăru ia în serviciul divin, în s lu jb a pred icări i , în lu c ra ­rea de c îş tigare de sufle te şi în d a ru r i le sp ir i tu a le oferite bisericii.

Poporu l lui D um nezeu fo rm ează o un i ta te indiv iz ib ilă . C hem area „să vestiţi pu ter i le m in u n a te .ale

E G E P R I I1N T EA C T I V I T A T E A L A I C Ă

„După ce s-au rugat, s-a c u trem u ra i Unul u n d e eram a d u n a ţ i ; to ţi s-au u m p lu t de D uhu l SJint şi v es tea u Cuv'ui- lul lui D u m n ezeu cu în d răznea lă “. Fapte 4.31.

m em b ri laici consacraţi" . Nu g re ­şim deci a tu n c i c înd a f irm ă m că biserica c reş tină apostolică a fost o m işcare laică.

Astăzi te rm e n u l „ laic“ se folo­seşte 111 genera l cu sensul de „ne ­bisericesc". Astfe l în ţe leasă , a c t iv i ­ta tea laică sau s lu j irea m em b ri lo r nu ne spune p rea m u lt în t r -u n ca ­d ru religios, bisericesc. Noi v re m o în ţe legere biblică, o r ig ina lă desp re ro lu l laic ilor in biserică, aşa cum a fost în b iserica apostolică.

În că d in evul m ediu , te rm e n u l „laic" s-a ră sp în d i t a v în d u n sens negativ , in sem n în d „lipsit de p r e ­g ă tire teologică adecvată" , ,,n e in i ­ţiat", „nein trodus" . I n sens b iseri ­cesc, se re fe ră la ceea ce e ra în a fa ra clerului, care nu n u m a i că e ra se p a ra t de m em b r i i laici, ci e ra considera t ca e lem ent superio r şi d is t inc t în b iserică — rep rezen - t înd biserica şi bu cu r în d u -se de m u lte privilegii .

L u th e r a p ro tes ta t h o tă r î t îm p o ­tr iv a îm p ă r ţ ir i i c reş tin i lo r în cler şi laici. R e fo rm ato rii au în v ia t în ­v ă ţă tu ra b ib lică re fer i toa re la p reo ­ţ ia un iv e rsa lă a credincioşilor. S-a rev en i t a su p ra p r inc ip iu lu i că f ie ­care m e m b ru al bisericii pa r tic ipă f ă ră deosebire la înd ep l in irea m a n ­d a tu lu i bisericii, în cad ru l se rv i ­cii lor divine, în o rgan izare şi con ■ ducere . Biserica aposto lică şi bise­rica re fo rm a ţiu n i i au fost m işcări cu aspect p re p o n d e re n t laic, cu scopul ca din nau să prevaleze ro ­lul laicilor. La tex tu l citat m ai sus 1$ a d ă u g ă * şi pe acela d in t P e tru

Celui ce v-a ch em a t din în tuneric la lum ina Sa m in u n a tă " se a d re ­sează bisericii in în treg im e. D u m ­nezeu a în c re d in ţa t poporu lu i Său s lu jb a p red icăr i i în tregu lu i Său adevăr. „Toţi ... vesteau Cuvîntu l lui D um nezeu".

Acest a d e v ă r biblic a fost r e a ­f i rm a t de că t re se rva D om nulu i : „Biserica este u n e a l ta a leasă de D um nezeu p e n t r u m în tu i rea oam e ­nilor. Ea este ch em a tă p e n tru se r ­vire, iar m is iu n e a ei este de a vesti lum ii E vanghelia . în c ă de la început, p lan u l lui D um nezeu a fost ca b iserica Sa să re f lecte a su ­pra lumii p l in ă ta te a şi p u te rea Sa. M em brii bisericii, cei chem a ţi din în tu n e r ic la lu m in a Sa m in u n a tă , au d a to r ia să dezvălu ie m ăr i rea S a “. (F.A. 6 man.).

B iserica n o a s t r ă dă curs realizării acestui a d ev ă r biblic. Ea s t im u ­lează, p reg ă teş te şi foloseşte pe m em b r i i săi la p ro p ovădu irca Evanghelie i . î n v ederea realizării acestu i m an d a t , com unită ţ i le t r e ­buie să fie conduse de persoane care cunosc ce în seam n ă a sac r i ­fica t im p p e n t ru s tud iu şi r u g ă ­ciune şi care s în t cu to tu l consa ­c ra te bisericii. S lu jbaş ii t reb u ie să progreseze m e re u în însuşirea şti in ţe i o rgan izăr i i şi conducerii . Ei t reb u ie ca p r in exem p lu l lor teoretic şi p rac t ic să a ra te m e m b r i ­lor cum treb u ie t ră i tă şi vest i tă Evanghelia . Ei t rebu ie să p ro m o ­veze, să organ izeze lu c ra rea de propovăduire din casă In casă, de la i n im i la la i isă . Ei trebuia sft

Înveţe cum să predice, cam să ţ ină o lec tu ră biblică, cum să se roage p e n tru p r ie ten i, cum să-i sp r i j ine pe cei bolnavi fizic şi sp ir itual, cum să-i a ju te pe cei nevoiaşi, cum să p ă t ru n d ă în locuri u nde E v a n ­ghelia n u şi-a fă cu t efectul vizibil. P ro b le m a care t reb u ie să p reocupe biserica azi e s t e : ce an u m e , cînd şi cum treb u ie să facem p e n tru În ­cheierea P la n u lu i de M în tu ire p r in care toa te suf le te le d o ri toa re de m în tu i re să fie găsite c ît m a i cu- r în d şi aduse la Hristcs.

„L u c ra re a iui D um nezeu pe a res t p ă m în t nu se va înche ia p în ă cînd m em brii nu-şi vor un i e for tu r i le lor cu ale. s lu jbas ilo r c o m u n i t a r i ' . (Mart. 9.117).

Obiectivele departam ent: ; l i i i poti- vită ţii laice s în t u rm ă to a r e l e : i .

l izarea unei un ir i to ta le în H ris ta s în tre toţi pas to r ii şi m em b ri i bise­ricii ; s t im u la rea sp ir i tu lu i m is io ­n a r şi o rgan izarea m em b ri lo r p e n ­t ru e fic ienţa luc ră r i i lor în cîşii- garea de sufle te . L u c ra rea n o as tră t reb u ie să fie aceea de a mobiliza pe m em bri , p r ie ten i, copii la o s lu ­j i re s is tem atică şi s tă ru itoa re . M a n ­d a tu l g en era l d a t de D um nezeu bisericii în treg i va treb u i real iza t în t r -u n e fort com un a l tu tu ro r .

Dacă ne g înd im la o rig inea n o as ­t ră co nsta tăm că m işca rea a d v en tă a fost su s ţ in u tă în m od constan t de laici. R e g re tă m că pe p a rcu rs b iserica a p ie rd u t d in zelul şi sp i ­r i tu l m is ionar . D a r cu sa tis fac ţie p u tem obse rv a că în u l t im u l t im p conducerea bisericii a redescoperit u r iaşa fo r ţă în m asa de laici — bărbaţi , femei, t ineri , copii şi p r i e ­ten i — reu ş in d ca nu n u m a i să g ă ­sească în ea u n b ineven it a ju to r, ci poveri im p o r ta n te să fie p re ­lua te ch ia r de laici. Credincioşi ai bisericii lui Hristos, a ş tep tă to r i ai ven ir i i Sale, conducători şi m em bri , un i ţ i -v ă şi consacra ţi-vă p e n tru înche ierea luc ră r i i D o m n u l u i !

Pasier-coasiliesS»tif

CU R IE R U L A D V EN TIST • F E B R U A R IE 1990

B i n p i a ţ a b t e s r î e î i

Activităţi evangheiistice in Conferinţa ( l n jCa ucenici ai D om nuui H ristos este de d a to r ia no as tră să îm ­

p ă r tă ş im şi a l to ra lu m in a pe care ş tim că lu m e a n u o a re . F ie ca poporu l lu i D um nezeu „să facă bune, să fie bogaţi în fap te bune, să fie darnic i, ga ta să s im tă îm p re u n ă cu alţii, a şa ca să-şi strângă p e n tru v rem ea v iitoare d re p t com oară o b u n ă tem elie , p e n tru ca să apuce a d e v ă ra ta v ia ţă" (1 Tini. 6,18.19).

/ I ceasta se înscrie în m an d a tu l ( _ y ( , pe care D om nul Isus Hristos l-a d a t ucenic ilor şi bisericii Sale d in . to td eau n a : „Evanghelia aceas ta a îm p ă ră ţ ie i va fi p ro p o v ă d u ită în toa tă lumea, ca să s lu jească de m ă r tu r ie tu tu ro r neam u ri lo r . Atunci va veni sf î r ş i tu l“ (Matei 24,14).

In c ad ru l e fo r tu r i lo r evanghe i is ­tice pe care în tre a g a B iserică le face, în n u m ăru l de fa ţă p rezen ­tăm o p a r te d in ac ţ iun ile m is ionare a le credincioş ilor şi p a s to r ilo r C on ­fe r in ţe i Cluj (T rans ilvan ia de Nord).

• In S a b a tu l d in 23 decem brie1989, 30 de p e rsoane d in cuprinsu l d is t r ic tu lu i G h e r la au coborît în apa botezului, înche ind legăm în tu l a scu ltă r ii de D um nezeu şi voinţa Sa e x p r im a tă în C uv în tu l sfînt. P a s to ru l d is tr ic tu lu i , K d d â r Gyozo, a a d u s la în d ep l in ire acest act so ­lemn. la tă un s t im u len t deosebit p e n tru noi toţi !

® F o rm a ţ ia v o c a l - in s t ru m en ta lâ „A dven t L y ra “ d in com unita tea S ărm aş , jud. Mureş, a p re ze n ta t o serie de p ro g ram e lite rar-m uzica le cu c a rac te r religios în sălile case­lor de cu ltu ră d in G herla , Dej, L u ­duş, Turda , C îm pia Turzii , Tg. M ureş şi la casa de rugăc iune d in Cluj. In p ro g ra m : J.S. Bach, G.F. H ănde l, Gh. Cucu, P . Constan ti- nescu, G. Muzicescu, Kodâly, G â r- dony, C laude d e S e r m y s i ... M.E.minescu, O. Goga, V. Voiculescu, Ady, Rem enyik , B. B urtescu. A n i ­m a to ru l acestor m an ife s tă r i m is io ­n a re este fr. Vasile Cazan, teh n i ­c ian m uzica l al Conferinţe i.

• T o t fr. V. Cazan a p reg ă t i t şi o rgan iza t un p ro g ram m uzical m i ­s ionar cu fo rm a ţ ia „A dven t Echo‘‘ a co m unită ţ i i M ie rcu rea N ira ju lu i . P ro g ra m u l u rm e a z ă să fie p rezen ­t a t în loca l ită ţi le E rnei, Sovata, Sighişoara, Sîngeorg iu de P ă d u re , Bălăuşeri , T îrn ăv en i , Odorhei, R e ­ghin.

• In c o m u n ita tea Cluj, pasto ru l Gyeresi E rno a în cep u t un ciclu de p re legeri pe tem a : ,,A devăru ri biblice actuale". P e n t ru aceste oca­zii s -au t ip ă r i t p ro g ram e şi p l iante care au fost ră sp în d ite în tot o ra ­şul, doved indu-se a fi u n bun m i j ­loc de popular izare . Acest a d ev ă r este d e m o n s tra t de n u m ăru l m are de par tic ipan ţi , neadven tiş ti , in te ­resaţi în cu noaş te rea ad ev ă ru r i lo r .mîntuitoare şi a d u că to a re de linişte şi pace sufletească.

• Ciclul p re leger i lo r de la Cluj a fost adus la cunoştin ţa publicului şi p r in a n u n ţa re a lo r în presa lo­cală In teresul t rezit a fost a tî t de

m are , încît un re p o r te r al postu lu i local de rad io —- secţia m ag h ia ră— a rea l iza t o în reg is t ra re de 20 m inute , u n re z u m a t a l acestor p re ­legeri însoţit de c îteva co ru ri in ­te rp re ta te de corul com unită ţ i i Cluj, p ro g ra m c a re a fost apoi t ran sm is la radio.

P e n t r u p r im a d a tă în istoria m o d ern ă a Rom ânie i, toate b ise ­ricile, p r in t r e c a re şi Biserica C reş ­t ină A dv en t is tă de Ziua a Şaptea, a u ’ t ran sm is la postu r i le d e radio şi te leviz iune p ro g ram e re ligioase şi p re zen ta rea bisericii şi a ch em ă ­rii ei în lume.

• F o rm a ţ ia co ra lă „ M a ram u reşu l11, in iţ ia tă şi condusă de pasto ru l Su- ciu Iosif, a p re ze n ta t p ro g ram e co­r a le şi l i te ra r - re l ig io ase în Sighet, Vişeul de Sus, Re.meţi şi în a lte localităţi, p re zen tîn d în acest fel p lăcu t v a lo a rea ad ev ă ru lu i d u m ­nezeiesc, p e n t ru ca cei care aud şi-l p r im esc „să n u p iară , ci să a ibă v ia ţa v eşn ică11 ( loan 3,10).

„ L u m in a pe ca re D um nezeu a d a t-o p oporu lu i S ă u nu t rebu ie să fie re ţ in u tă în lă u n t ru l c o m u n ită ţ i ­lor, care au cunoscu t de ja a d e v ă ­rul. Ea t reb u ie să fie ră sp în d ită p înă dep ar te , în locurile în tuneca te a le păm în tu lu i . Aceia c a re u m b lă în lum ină , d u p ă cum H ristos este lum ină , vor con lucra cu M în tu ito - rul, descoperind şi a l to ra ceea ce El le-a descoperit . Este scopul lui D um nezeu ace la ca a d ev ă ru l p e n ­t r u t im p u l aces ta să fie fă cu t cu ­noscu t o am en ilo r ’d in orice sem in ­ţie, de orice l im bă , d in orice norod şi de orice neam " (Apoc. 5,9). î n lume, s în t a stăz i b ă rb a ţ i şi fem ei abso rb i ţ i în u m b la re a d upă cîştig şi p lăceri lumeşti . S în t mii şi m ii aceia c a re n u aco rdă t im p şi nici u n gînd p ro b lem e i m în tu ir i i sufle tu lu i. A sosit t im p u l cînd so­lia reven ir i i pe cu r în d a D om nului H ris tos să ră su n e în lum ea î n ­treagă.

,,Ca p opor a v em o m are nevoie de a ne um ili in im ile îna in tea lui Dum nezeu, cer înd ie r ta re p e n tru n eg li jen ţa n o a s t ră de a aduce la îndep l in ire ch em a re a Evanghelie i ... Să aducem ia în d ep l in ire lucra rea c a re ne-a fost d a tă şi să vestim solia care t reb u ie să trezească pe b ă rb a ţ i şi femei ca să-şi dea seam a de p r im e jd ia în care se a flă ... Dacă f iecare c redincios ad ven tis t ş i-a r fi fă cu t lucra rea la care a fost chem at, n u m ă r u l credincioşilor a r fi fost m u l t m a i m a re decît este în p rezen t" (9T/24.25).

* In sp ir i tu l a ces to r g înduri ale S p ir i tu lu i Profetic , la 11 feb ru ar ie

a.c., a avut loc la Cluj, la sediul C onferin ţe i, în t î ln i re a celor 26 de lu c ră to r i laici d in c ad ru l C onfe r in ­ţei. Fr. Gyeres i Iosif, d irec toru l D ep a r ta m e n tu lu i A ctiv i tă ţ i i Laice de la Uniune, şi fr . T im iş A le x an ­dru , p re şed in te le C onferin ţe i, au su b l in ia t im p o r ta n ţa deosebită ■ pe care D um nezeu şi b iserica o acordă act iv ită ţi i m is ionare laice. S-au a n a l iza t m etode le de lu cru şi nece ­s i ta tea une i d ep line consacrări, s ta ­bilind m odu l în care t reb u ie să se d esfăşoare ac t iv ita tea laică. S-a scos în ev id en ţă s tr în sa co laborare a acestora cu com ite te le c o m u n ită ­ţilor, cu p as to r ii şi conducerea C on ­ferin ţe i. Cei p rezen ţi ş i-au lua t t im p să se roage bu n u lu i D u m n e ­zeu p e n tru sp r i j in şi călăuzire.

Cei care a u p a r t ic ip a t la aceas tă în t î ln i re a u a v u t ocazia să d ea m ă r ­tu r ie desp re m o d u l m in u n a t în care D um nezeu i-a a ju ta t să lucreze p e n tru s lava Sa şi, în acelaşi t imp, să înv e ţe cum să aducă la în d e ­p l in ire cît m ai b ine luc ra rea de evanghelizare , de în ă l ţa re m o ra lă a oam enilor , p e n t ru b inele lor p re ­zen t şi veşnic.

• In com u n ită ţ i le de pe te r i to r iu l Conferin ţe i Cluj (T rans ilvan ia de Nord), fr. T im iş A le x an d ru p re ­z in tă o serie de prelegeri desp re „ lona, proorocul judecă ţii" . Aceste p re leger i au b iriecuvîn ta ta m en ire de a r ă sp u n d e nevoii de e vanghe l i ­z are a bisericii, d e r e a p r in d e re a sp ir i tu lu i m is ionar, de a sublin ia neces i ta tea a scu ltă r ii de Dum nezeu şi de a m erge acolo u nde ne t r i ­m ite El, acolo u n d e este nevoie de noi şi a n u fugi la „Tars". Este c h em area la pocăinţă, c h em area la m an ife s ta rea iubiri i noastre fa ţă de oameni, c h em a re a de a lucra — din iub ire şi cu s im ţă n u n tu l r ă s p u n ­de r ii — la aduce rea oam en ilo r înapoi la Dum nezeu. Este p re g ă t i ­rea co m u n ită ţ i lo r p e n tru lucra rea de evanghelizare , cu deviza : f ieca ­re com u n ita te — u n c en t ru de ev anghe l izare şi un cen tru de bi­nefacere.

• O e x p e r ie n ţă deosebit de m iş ­că toa re a t ine r i lo r d in Cluj a ofe ­r i t-o con tac tu l aces tora cu Şcoala a ju tă to a re de su rd o -m u ţi d in loca ­l itate . Din a ju to a re le p r im ite , t iner i şi vârstnici cu in im a tînă ră , au fă ­cut p ache te con ţin înd a l im en te şi îm b ră c ăm in te şi a u v iz i ta t pe aceşti h and icapaţ i . Şi nu s-au m u lţu m it d o a r cu a t î t ; au s ta t de v o rbă cu aceştia, s -au ruga t îm p re u n ă cu ei, p e n tru a aduce o rază de m îngîie re şi c ă ldu ră aces to r sufle te d e z n ă d ă j ­d u i te şi su ferinde. De altfel, la Cluj se constitu ie în aceste zile „Asociaţia h a n d icap a ţ i lo r motori", p r in in te rm ed iu l căreia, c redem noi, vor putea ii a ju ta ţ i m u lt — m oral şi m a te r ia l — aceşti oam eni fără nădejde.

„A devăra t, vă sp u n câ. ori de c îte ori a ţi f ă cu t aceste lucruri u nu ia d in aceşti foa r te n e în sem ­naţi f ra ţi a i Mei, Mie Mi le-aţi făcut" (Matei 25,31-16).

P as to r Roşea B eniam in

se c rs ta r al Conferin ţe i Cluj

C U K IE M JL A D V EN TIST • FEB KU A KIE 199(1

„In u l t im u l an de. liceu, a m luat

o decizie hotărî toare“, declara în seara zilei de 9 februarie 1990 cel

m a i t inăr d in tre pastorii bisericii a ă v en te d in ţara noastră. „M i-am dat seama", com ple ta el, „că lucra ­

rea de cel m a i m are folos p e n tru sem en i este ves tirea Evanghelie i

Ca urm are a acestei clarificări, a 'lotăririlor ulterioare, iată-ne în d i ­m in ea ţa deosebit de so lem nu lu i

Sabat d in 10 februarie in casa de rugăciune a com un i tă ţ i i Cluj, p e n ­tru a participa la serviciu l d iv in de

h irotonire a fra te lu i Gyeresi Erno, ocazie am înată d in cauza e v e n im e n _ telor, dar cu a tît m a i deosebită

astăzi.

V in er i seara, fra te le D um itrescu Nelu, secretarul Uniunii, a pus in e v id en ţă nevo ia imperioasă de transform are a in im ii , adică de a fi d ispuşi la aceasta.

Ora de rugăciune, în care cuv în - tul a fost p re zen ta t de fr. Gyeresi losif, a fost u rm a tă de predica fr. D. Popa, preşed in te le Uniunii, care a pus în tr-o lum ină deosebită e x e m ­p lul de s lu jire al Domnului. Hristos, Cel care a v e n i t nu ca să I se s lu ­jească, ci ca El să slujească pînă la sacrificiu. Această predică ne-a apropiat de m o m e n tu l cel mai so lem n : cererea binecuvântării.

Pe p la t fo rm a d in fa ţa a m vonu lu i, pastorii prezenţi, fra ţ i i Dum itru Popa, N e lu Dum itrescu , Gyeresi losif, T im iş A le x a n d ru , Resteşan Gheorghe,- C he ţan Emil, Stoica Napoleon şi Roşea Beniam in , au in-

genunch ia t îna in tea D om n u lu i îm ­p reună cu fr. Gyeres i Erno, pen tru

a im plora Cerul în tr -o rugăciune f ierb in te . Ca odinioară în A ntioh ia , fra ţ i i şi-au pu s m îin ile peste el şi, p r in credinţă, au cerut b inecuv în tarea d e la S tă p în u l lucrării, prin

f ra te le D. Popa.

La serv ic iu l clivin d in după- am iaza Sabatu lu i , în tr -u n program fes tiv , t înăru l pastor a prezentat, un c u v în t care ne-a rea m in t i t de loan Botezătorul, strigătu l de odinioară, asemenea căruia mişcarea a dven tă este chem a tă astăzi să-şi sptină cu v în tu l în pustia acestei lumi.

Dorind dep lina b inecuv în tare a Cerului, ne a lă turam şi noi cuvin telor care au fo s t rostite la p r im i ­rea în r în d u l pastorilor de către f ra te le T im iş A le x a n d ru , cît şi ace­

lora de tr im i tere rostite 'de fr. N. D um itrescu şi-i u ră m succes deplin noulu i pastor.

B ineeuv în ta rea Şi

t r im ite rea S ec re ta r al Comerinţeu Cluj

P a s to r Rosca B en iam in

CURIKRUE A D V EN TIST • FE B R U A R IE 1990 9

P O R U N C A IUBIRI1 ■ j A • • ( » ■) ‘

„Mergeţi in ţoală Ifjmea, şi pri:tfjeăţi Ev.inslielia la orice fă p tu ră " . MarcU J(i,l5.

suri, pe tot păm în tu l, va fi dalăr gnainte de înălţarea Sa la cer, D om nul Hristos a în ­

sărcinat pe ucenicii Săi cu ves ­tirea Evangheliei la orice fă p ­tură. Ei au înţeles că prin acest testam ent au deven it depozita ­rii bogăţiilor veşnice. Porunca dată de D om nul Isus a răisu- nat m ereu în urechile lor. Ei au s im ţit nevoia de o experienţă nouă şi vie cu Isus pen tru ca să poată vesti în puterea M în- tu itorului solia împăcării. Erau săraci, oameni sim pli şi puţin i la num ăr. Faţă de o asemenea lucrare măreaţă, care cuprindea lum ea întreagă, ei se sim ţeau nepregătiţi şi nevrednici. De aceea, s-au u n it în rugăciune cerînd iertare şi ungerea cu D uhul S f în t pen tru a-i face destoinici pen tru o slujire din iubire faţă de toţi semenii.

„După ce s-au rugat ei, s-a cutrem urat locul în care erau a d u n a ţi; toţi s-au u m p lu t de D uhul S f în t şi vesteau Cuvîn- tul lui D um nezeu cu îndrăz­nealău. Fapte 4.31.

Rezu lta tu l lucrării lor a u i ­m it întregul univers, ei au do­ved it în viaţa şi slujirea lor ce voate face Evanghelia pentru oamenii păcătoşi. Organizarea lucrării, m etodele folosite de ei s în t m odele pen tru o evanghe­lizare eficientă. A postolu l Pavel spune : „Aceste lucruri li s-au în tîm pla t ca să ne slujească drep t pilde, şi au fost scrise pen tru învăţătura noastră, peste care au ve n i t sfîrşiturile veacu ­r i l o r 1 Cor. IU,11.

Care erau m etodele lor de evanghelizare ?

• Erau nelipsiţi de la Tem plu şi învăţau (Fapte 2,46).• Mergeau în Sinagogi şi vo r ­beau (Fapte 13,14).• Mergeau d in oraşe în oraşe şi propovăduiau (Fapte 14,21).

• Murgeau din loc în loc cu C uvîn tu l (Fapte 8,4).• Mergeau d in casă în casă şi învăţaţi (Fapte 5-42 ; 20,20).

• Propovăduiau în aer liber, lingă rîu (Fapte 16,13).

A u propovăduit în piaţă (Fapte 17,17).• A u fo losit localuri publice (Fapte 17,19).

• Vorbeau iudeilor, grecilor şi neam urilor (Fapte 20,21 ; 13. 42).

• Vorbeau fem eilor (Fapte 16, 13.14).

• Toţi vesteau C uvîn tu l lui D um nezeu (Fapte 4,31).• h i fiecare zi făceau ceva, învăţau (Fapte 5,42).

• A u fo s t evanghelizate loca­lităţile (Fapte 5,28).• A u ves ti t Evanghelia în toate tinuturile (Fapte 8,1 ; 1 Tes. 1,8).

• A u evanglvelizat lum ea cuno­scută pe atunci (Rom. 1,8; Col. 1 ,6 ).

• Botezau zilnic (Fapte 2,47).• Botezau o singură persoană (Fapte 8,38).• Botezau o fam ilie (Fapte 10, 48).

• Botezau m ii şi m ii de sufle te (Fapte 2,41).• în tem e iau grupe şi com un i­tăţi (Fapte 8 ,5; 11,19).

Lucrarea cea mare a Evan­gheliei n u se va încheia cu o manifestare m ai slabă a pu terii lui D um nezeu decît a marcat-o începutul ei. Profeţiile care s-au îm p lin it la revărsarea ploii tim purii la începutu l predicării Evangheliei urm ează să se îm ­plinească iarăşi în ploaia tîr- zie de la încheierea ei. Acestea sînt ,,vrem urile de înviorare“ către care privea în viitor apostolul P etru cind s p u n e a : „Pocăiţi-vă dar şi întoarceţi-vă la D um nezeu , pen tru ca să v i se şteargă păcatele, ca să vină de la D om nul vrem ile de în ­viorare, şi să trim eată pe Cel ce a fost r în d u it m ai dinainte pen tru v o i : pe Isus H ristos“ (Fapte 3,19.20).

„Slujitorii lui D um nezeu cu fe ţe le lum ina te şi strălucind de consacrare sfîn tă , se vor grăbi din loc în loc pen tru a vesti solia din cer. Prin m ii de gla­

avertizarea11. (T-V. 561).

Noi credem că evenim ente le istorice petrecute în ţara noas­tră au fost conduse de D u m ­nezeu pen tru a deschide porţi lagi şi posibilităţi mari pentru a duce vestea cea bună a m în - tuirii ,,oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei lim bi şi ori­cărui norod“. Apoc. 14,6.

în acest t im p de har dat bi­sericii, evanghelizarea totală trebuie să cuprindă toată acti­vitatea noastră, lăsînd la o parte orice interes vrem eln ic şi p er ­sonal.

Responsabilitatea se află asu­pra fiecărui m em bru al bise­ricii. S lu jirea iubirii trebuie să primească o nouă putere de viaţă. Pastorii să facă planuri de ex tindere a c îm pului m isio ­nar, făcînd din biserica noastră o biserică lucrătoare şi birui­toare.

D epartam enul „Activitatea laică“, după m u ltă rugăciune şi meditaţie , propune m otto-u l anului 1 9 9 0 ; „ Ia tă -m ă trim i-te-m ă !“

Acesta să fie răspunsul şi de- vo tam en tu l tu turor m em brilor la întrebarea imperioasă a D o m n u lu i : ,,Cine va merge p en tru n o i? “ (Is. 6,8). D ispozi­ţia de a pune întreaga noastră fiin ţă în slujba încheierii lu ­crării de evanghelizare este de o aşa urgenţă şi supremă im portanţă încît trebuie să-i acordăm prioritate în toată viaţa şi activitatea noastră.

Obiectivele departam entului ,,A ctiv ită ţii laice“ sînc propo- văduirea Evangheliei, m ob ili ­zarea mem brilor, a prietenilor şi copiilor noştri la o slujire sistematică, prezen tînd lecturi biblice, a ju tînd pe cei în n e ­voie, v iz itînd bolnavii şi ducînd lum ina Evangheliei şi căldura dragostei lui D um nezeu la per ­soanele în v îstă şi singuratice, ca biserica să aibă o creştere

Continuare in coperta a IV-a

1 0 C U R IE R U L A D V E N T IST » F E B R U A R IE 1990

Urnui* tHâ uuiBiiui Uwni

A N T I-IU D A ISM U L L A P Ă R IN ­Ţ I I B ISE R IC II ŞI O R IG IN E A DU ­

M IN IC II . B AR N AB A .

E PIST O L A L U I IÎARNABA, d a ­ta tă de că tre m a jo r i ta te a cerce tă to ­r i lo r în t re an ii 130 şi 138 A .D . 10 a fost scrisă sub pseudonim ul B a r ­il ab a , d in A le x an d r ia , u n cen tru cu l tu ra l cosm opolit u n d e conflictul d in tre iudei şi creş tin i e ra deosebit de a c u t . 17 Două m otive m a jo re fac ca epis to la să fie im p o r ta n tă , p e n tru p rezen ta n o a s tră cerceta re . î n p r i ­m ul r în d p e n t ru că ea con ţine p r i ­m a re fe r i re exp lic ită cu p r iv i re la păzi rea Duminicii, d e n u m ită ca „a op ta zi". In al doilea r înd , p e n tru

că ea descoperă m odu l în care d is ­cuţii le sociale si teologice, cum şi t in s iu n i le ce ex is tau în acel t im p in tre iudei şi creş tin i au ju ca t un rol p r in c ip a l în dep rec ie rea S a b a tu ­lui şi a d o p ta rea Dum inicii de că tre m ulţ i creştini.

O analiză a te n tă a Epistolei lui" R a rn ab a descoperă fap tu l că au to ru l îşi p ro p u n e să dem ons treze totala repud ie re , d in p a r te a lui D um nezeu a iuda ism ulu i ca a d ev ă ra tă religie. In t im p ce Ig n a ţiu co n d am n ă „ iuda- izarea" de către unii creştini, Bur­na ba resp inge to ta l „iu,iaisinii!“ a ti t ca un sis tem teologic, cît şi ca un sistem social. Se p a c că a ta c u ri le au to ru lu i sînt î n d re p ­ta te în m od deosebit , a şa cum re ­m a rc ă A. I la rn a c k , „ îm p o tr iv a iu- da izan ţi lo r c reş tin i care doreau p r o ­babil să a p e re c red in ţa şi ob ice iu ­ri le religioase iudaice. 18 De fapt, R a rn ab a co n d am n ă în m od categoric pe acei c reş tin i c a re înc l inau sp re0 poziţie de com prom is cu iudeii spunind : „ lua ţ i scam a ia voi inşi .; : şi n u fiţi a sem en ea unora , în g ră m ă ­dind p ăca te le v o as tre şi spu n în d că legăm in tu l este al lor aşa cum este şi al nostru . El este al nostru , d a r ci l-au p ie rd u t com ple t ch ia r după1 . iVIuise I a p r i m i t ..." (-1,0-7). ,;l

P e n t ru a d e te rm in a pe aceşti c reş ­tini iudaizan ţi să p ă răsească c re ­d in ţa şi pract ic i le iudaice, B a rn ab a lansează u n d u b lu a tac îm p o tr iv a iudeilo r : el îi ponegreş te ca popor şi goleşte c red in ţa şi prac t ic i le lor. Ca un popor, iudeii sîn t descriş i ca fiind n işte „oam eni n em ern ic i" (10 ,1) care au fost înşe la ţi de către un înger ră u (0,5) şi care a u fost „aban d o n a ţ i" de că tre D um nezeu d a to r i tă vechii lor ido la tr ii (5,14). Ei au dat morţii pe „profeţii lor*

| l , i i ) j! âii „sfUMficât [l-s t tH lio* nc»oe0 tiiulu-L, ţ iu tu im !u -L şi seiii- piiidu-1," (7,'J). 1(1 ceea ce p r iveş te c red in ţa iudaică f u n d a m e n ta lă (cum de e x em p lu s is tem u l je r t fe lo r , legă- mîntil l , ţ a ra făgădu in ţe i , c ircum ci- ziunca, legile levitice, S ab a tu l şi tem plu l) sc r i i to ru l se s t răd u ie ş te să dem ons treze că ele n u se ap lică în m od l i te ra l la iudei, deoarece ele a u o m ai p ro fu n d ă în se m n ă ta te a le ­gorică c a re îşi găseşte îm p l in i re a în Dom nul Hristos, şi e x p e r ien ţa sp i ­r i tu a lă a c reş t in i lo r . 20 Sc r i i to ru l to ­tuşi aşa cum sub l in iază J . B. Ligii t- foot, ch ia r d acă este u n a d v e r s a r al iuda ism ulu i ce n u îngădu ie com pro ­misul, a l i u d a i s m u lu i ... d incolo de a ceas tă ad v e rs i ta te el n u a re n im ic in com un cu ereziile an ti- iuda ice d in secolul al I I-Iea . 21 W.II. Sheu observă pe b u n ă d re p ta te că - în

m u lte d in p u n c te le c a rd in a le de c red in ţă a le c reş tin ism ulu i , a u to ­ru l este în to tu l o r to d o x " . 21

R ep u d ie rea şi s e p a ra re a de iu d a ­ism a Iui B a r n a b a re p rez in tă deci, nu expres ia unei m işcă r i eretice, ci

o neces i ta te s im ţi tă de com u n ita tea c reş tină d in A le x an d r ia . Totuşi, m e ­toda a legorică şi a t i tu d in e a e x tre m ă a sc r i i to ru lu i m ăr tu r i se ş te , aşa cum re m a rc ă pe b u n ă d re p ta te J. L ebre - ton, „nu g în d u l p ro fu n d a l Bise­ricii, ci, cel p u ţ in , p r im e jd ia pe c a re o const itu ie iudaism ul p e n tru ea, cum şi r eac ţ ia Bisericii fa ţă de p r im ejd ie" . 2:1

D eprec ierea S a b a tu lu i şi in tro d u ce ­rea „zilei a op ta" este o p a r te a acestei în ce rcă r i pe care o face a u ­torul de a nimici c i tadela iudais ­m ului. R a ţ io n a m e n tu l săli m er i tă a ten ţie . E l scrie :

1. In c o n t in u a re deci, desp re S ab a t este scris de asem en ea în Cele Zece C uv in te pe care D u m n e ­zeu le-a spus lu i Moise, f a ţă că tre fa ţă , pe m u n te le Sion. „Şi t ra tează S aba tu l D om nulu i ca fi ind sfîn t , cu m în ă şi in im ă c u ra tă ;

2. Şi în a lt loc el spune : „Dacă fiii Mei păzesc Sabatu l, a tunci voi lăsa ca m ila M ea să se od ihnească a su p ra lor“ .

3. EI m en ţ io n ează S a b a tu l de Iaînceputu l c rea ţ iun i i : „Şi în şasezile a făcu t D um nezeu lucră r i lem anilor Sale, şi le-a sfîrţit in ziua

fi şap tea ţ t S-a ndiititit tu tsteiUli zi şi a sf in ţ i t o“.

4. O bserva ţi , copii, ce a t e rm in a t El în şase zile. Ce vrea să sp u n ă cu aceas ta ? Ia tă ce înseam nă , şi an u m e că în şase mii de ani Dom nul va a duce toa te lu c ru r i le la înche iere , căci o zi la El ins: a n ină o m ie <ie ani. EI însuşi sta ca m a r to r căci El spune : „ Ia tă , o zi a D om nului va fi ca o m ie de a n i ”. Deci, copii, in şase zile, ad ică în şase mii de ani, toate lucru r i le vo r a ju n g e la sfîrşit.

5. „Şi El S-a od ihn it în z iua a şap tea" aceas ta în se am n ă : c înd Fiul Său v in e şi d is truge t im p u l celui fă răde lege şi dacă ju d ecă pe cei ne- sfiu ţi şi s c h im b ă soarele, lu n a şi stelele, a tunc i El se va odihni in z iua a şaptea .

G. Mai d e p a r te el s p u n e : „Să-l consideri ca f i ind sf în t cu m îin i şi in im ă _ cu ra tă" . Dacă, deci, oricine poate acum , f i ind cu in im a c u ra tă să socotească ca s f în tă z iua pe care D um nezeu a d ec la ra t-o ca sf în tă , a tu n c i ne în şe lăm cu totul.

7. Să re ţ in e m fa p tu l că vom găsi a d e v ă ra ta o d ih n ă şi o vom t r a ta ca f i ind sfîn tă, n u m a i a tu n c i c înd vom fi în s ta re să facem lucru l acosta f iind noi înşine făcuţi d rep ţi şi c înd făg ăd u in ţa va fi îm p l in i tă , c înd nu

va m ai fi neascultare , si c înd ţoale lu c ru r i le vo r fi făcu te noi de că tre Dum nezeu . A tunc i vom fi în s ta re să o t ra tă m ca fiind sfîn tă , d u p ă ce mai înti i am fost făcuţi noi înşine sfinţi.

8 . Mai d e p a r te el le sp u n e : „L u ­nile v oastre noi şi Saba te le voas ­t re nu le po t suporta" . Vedeţi ce în se am n ă aceas ta : nu Saba te le p r e ­zente s în t cele ce s în t p r im ite de Mine, ci acela pe care Eu l-am fă ­cut, şi în care, a d u c în d to tu l la o d ihnă , Eu voi face încep u tu l unei a op ta zi, ad ica , în cepu tu l unei a lte lumi.

9. I a tă de ce noi o bse rvăm de ase ­m en ea cea de a op ta zi cu bucurie, zi în care a în v ia t D om nul Isus d in tre m orţi , şi a fost văzu t înă l- ţ îndu-S e la cer" (cap. 15).

Trei a rg u m e n te de bază s în t nre- zen ta te de că tre B a rn a b a p e n t ru a inva l ida p ăz irea Saba tu lu i :

1. O d ih n a zilei a şap tea nu este o e x p e r ien ţă p rezen tă , ci o o d ihnă escatologică, ce v a fi rea l iza tă la ven irea lui Hris tos a tu n c i c înd toate lucru r i le vor fi sch im b a te (v. 4-5).

2 . S f in ţ irea Saba tu lu i este im p o ­sibilă pentru om astăzi, deoarece el

„DE L A SABAT..

L A IX l/MINICA

CU R IE R U L A D V E N T IST • F E B R U A R IE 1990

.nsuşi este n e c u ra t şi neştiu t. Acest lu cru se va rea l iza în v i ito r „după ce noi am fost făcu ţi m ai întî i sf inţi" (v. 6-7).

3. D um nezeu a d e c la ra t în m od explic it , „Lunile v oastre noi şi Sa- ba te le v oastre n u le po t sup o r ta " ; deci saba te le p re ze n te n u s în t p r i ­m ite de El, ci n u m a i u n u l care este în v iitor. A ceasta v a m a rc a în cep u ­tu l zilei a opta, ad ică o nouă lum e (v 8 ).

Cu aceste a rg u m e n te B a rn ab a „u ti l izează aceas tă a r m ă a exegezei a legorice" 25, golind Sab a tu l de toa tă v a l id i ta tea lui p e n t ru t im p u l nos­tru, s trăd u in d u -se să apere bise­r ica de in f lu en ţa unei astfel de in ­s t i tu ţ i i iudaice a t î t de im portan te . E fo r tu l său de a înlocui Saba tu l p r in m ij loace le acesto r complicate a rg u m e n te a legorice şi escatologice este o recu n o aş te re im plic i tă a in ­f luen ţe i pe care Saba tu l o exerc ita încă în co m u n ita te a c reş tină din A le x an d r ia . „Z iua a op ta" este î n ­se ra tă la sf îrş i tu l cap ito lu lu i al 15-lea ca u n apend ice al discuţiei a s u p r a S aba tu lu i , şi do u ă ju s t i f i ­cări de bază s în t d a te p e n t ru „ p ă ­z irea ei.

1. y.-ua a opta este p re lu n g irea S a b a tu lu i escatologic, ad ică d upă sf îrş i tu l t im pu lu i p rezen t s im bo li ­za t de c ă tre Sabat, z iua a op ta m a r ­chează „ începu tu l une i a lte lum i" (v. 8 ). „De aceea noi p e trecem ch iar ziua a opta cu bu cu r ie (v. 9).

2. Ziua a op ta este „de asem enea z iua în care Isus a în v ia t din m orţi" (v. 9).

P r im a m o tiv a re teologică p e n tru păz irea Dum in ic i i este de n a tu ră escatologică. Z iua a opta, de fapt, rep rez in tă „ începu tu l une i Uimi noi". Aici a p a re inconsecven ţa a u ­to ru lu i — accep ta tă , p oa te la da ta aceea. în t im p ce, pe de o par te , el re sp inge S a b a tu l p rezen t în m ă ­sură în care acesta a re o im p o r tan ţa m ilenaris t-escato log ică , pe de a ltă pa r te , el just if ică p ăz irea celei de a op ta zi p r in aceleaşi m otive esca ­tologice p r e z e n ta t e . m ai îna in te p e n t ru d esf i in ţa rea Sabatu lu i .

Este v redn ic de re ţ in u t fap tu l că B a rn ab a p rez in tă în v ie rea D o m n u ­lui Hristos ca cea de a doua sau m otiva ţia adău g a tă . D um in ica este păzită pen tru că în ziua aceea, „?s '• de a sem enea a în v ia t din m orţi (v. 9). De ce este m en ţ io n a tă înv ie rea ca. un m otiv ad i ţ iona l p e n tru păz i ­rea D um inicii ? I n m od a p a re n t p e n tru că o astfel de m o tiv a re nu căpă tase încă o im p o r ta n ţă p r i ­m ară . B a rn ab a , de fapt, în ciuda ascu ţi tu lu i său an ti - iuda ism , ju s t i ­fică „păz irea" celei de a op ta zi mai m u lt ca o co n tin u a re a Saba tu lu i escatologic decît ca o com em orare a învierii. A ceasta ne vo rbeş te des­p re un începu i t im id şi nesigur al

păziri i dum in ic ii . Teologia şi t e r ­m inologia dum in ic i i s în t încă d u ­bioase. Nu ex is tă nici o m en ţ io n a re a v reunei în t î ln i r i şi nici o cele­b ra re euhar is t ică . Z iua a op ta este s im plu p re lu n g i re a Saba tu lu i esca ­tologic la care se a d au g ă a m in t i re a învierii.

M ai t î rz iu în s tu d iu l nostru se va a r ă ta că D um inica a fost in iţ ia l d e ­n u m ită „ziua a op ta" n u nu m ai p e n t ru că ea s in te t iza sp e ra n ţa esca ­tologică c reş t in ă a lum ii noi, ci m ai p resus de to a te p e n t ru că în con ­fl ictul c rescînd d in tre b iserică şi sinagogă ea e x p r im a cel m ai bine îm p l in irea şi în locu irea iu d a ism u ­lui, a l căru i sim bol e ra Sabatu l , de către c reş t in ism . 28 Je ro m e (342-420 A.D.) de e x em p lu , in te rp re te az ă în m od explic it s im bo lism ul zilei a şap tea şi a celei de a o p ta ca f i ind t ran z i ţ ia de la Lege la Evanghelie , a tu n c i c înd el sc r ie că „d u p ă îm p l i ­n i rea n u m ă ru lu i şapte, n e r id icăm p r in op t la E v an g h e l ie " . 27

A rg u m en te le po lem ice p re zen ta te de B a rn ab a , a t î t p e n t ru a invalida Sab a tu l şi a ju s t if ic a ziua a opta ca o con tin u a re şi în locuire a celei de a şap tea , d escoperă cît de p u ­tern ice e rau s im ţă m in te le an ti - iu d a- ice şi care a u m o tiv a t a d o p ta rea D um inicii ca o n o u ă zi de înch ina re . Totuşi, a rg u m e n ta re a sa p a ra d o ­xală, n e p u t in ţa sa de a distinge c la r în t re z iua a şap tea şi cele op t pe r ioade escatologice, cum şi n e s i ­g u ra sa teologie a Dum inicii, toa te acestea p a r să a ra te fap tu l că o s e p a ra re d is t in c tă în t re iuda ism şi c reş tin ism ca şi în t r e p ăz irea S a b a ­tu lu i şi a D u m in ic i i n u avusese încă Ioc, cel p u ţ in în A le x a n d r ia . 28

N OTE s

16. Cf. Jo h a n n e s Q uasten , Pati 'o - logy, 1953, I, pag. 90-91 ; E. „Good- sp eed “, „Apostolic F a th e r s 1*, 1950, pag. 19 ; W il l iam H. Shea, „The S a b b a th i n ' t h e E pis tle of B a rnabas" , A U SS 4 (Ju ly 1966), 150 ; J. B. L ightfdot, ”T h e Apostolic Fa thers" , 1890 1, pa r t . I, pag. 349 ; A. L. W illiams, ”The D a te of the Epis tle of B a rn a b a s“, " J o u r n a l of Theolo- gical S tud ies“ 34 (1933) : 337-34C.

17. J. B. I .ightfoot com entează astfel : „Tab lou l ... care p rez in tă v ra jb a d in tre iude i şi c reş tin i este în r a p o r t de s ta rea p opu la ţ ie i a ce ­lui oraş (A lexandria) , d ifer i te le e le ­m en te ce e ra u în t r -u n con tinuu coiiIlict“ ("The Apostolic F a th e r s“, 1926, pag, 240).

18. Schaff-Herz.og, "Encyclopediaof Religious K n o w le d g e “, 1908, ed.s.v. ”B a rn a b a ş“ de A. H a rn a c k ; cf.de asem en ea C o n s tan tin von Tisc-hendorî, "C odex S ina it icus“, ed.n.d. p. 66 , ca re sub lin iază de a se ­m enea : ,,ea este ad re sa tă acelor

creş tin i care, ieş ind din iudaism, doresc sâ re ţ ină , în N oul T es tam ent, u ne le p a r t ic u la r i tă ţ i a le V ech iu ­lui ... “.

19. Ja m es Pa rk es , "T h e Conflict of T he C h u rch an d Sinagogue", 1934, pag. 84 sp u n e : „ în t re ag a Epistolă a lui B a rn a b a este o p re ze n ta re a Bisericii ca f i ind a d e v ă ra tu l Israel. E ste o e rezie n u m a i să încerci să îm p ă r tăşeş t i lu c ru r i le b une a le f ă ­gădu in ţe i cu iudeii . In to n u l unei g ra v i tă ţ i neobişnu ite , şi cu u n ape] special, au to ru l aver t izează pe a s ­cultă to r i i săi îm p o tr iv a unei astf. 'l de generoz ită ţi greşite".

20. V.H. Shea (fn. 16/pag. 154-155)p rez in tă un su m a r concis a l a ta c u ­r i lo r s is tem atice a le lu i B a rn ab a îm p o tr iv a p u n c te lo r fu n d a m e n ta le a le c red in ţe i iudaice.

21. J.B. L igh tfoo t (fn. 17) pag. 239.

22. W.H. Shea (fn. 16), pag. 151 ; vezi fn. 10 u n d e a u to ru l en u m e ra în v ă ţă tu r i le fu n d a m e n ta le creştine o rtodoxe găsite în sc rierile lui B a r ­naba.

23. J. L eb re to n şi J. Zeiller, "The H is to ry of th e P r im it iv e C h u rc h “, 1949, I/pag. 442. A celaşi a u to r oferă o ap lica ţ ie rezo n ab ilă p e n tru r e ac ­ţ ia v igu roasă a lui B a rn ab a îm p o ­tr iv a p r im e jd ie i iudaism ulu i. „Tre-

* b u ie să re m a rc ă m în concluzie că acest perico l iud a ic şi r eac ţ ia p u ­te rn ică îm p o tr iv a lui, poa te fi e x ­p licat p r in ceea ce ş t im desp re m are a in f lu e n ţă a iud e i lo r din A le x an d r ia ; m a i în a in te de p red i- c area c reş tină , aceas tă m a re in f lu ­e n ţă se m an ife s ta în v ia ţa şi lu c ra ­r e a lu i P h i l o ; în p r im e le veacuri a le e re i c reş tine ea con tinua şi a m e ­n in ţa b iserica ; la A lex an d r ia , m ai p resus de toate , E vanghe lii le apo- crifre, cu tend in ţe le lor iuda izan te s -au c it i t m a i în tî i (idem pag. 443, fn. 10).

24. T rad u c e re de E. Goodspeed (fn. 16) pag. 40-41.

25. J. L eb re to n (fn. 23) pag. 441, a u to ru l o bse rvă că „B a rn a b a nu făcea decît să u rm eze exem plu l n u m ero ş i lo r exegeţi iudei, care ale- gorizau de a sem en ea legea" (loc. cit.) ; cf. Philo , "De m ig ra t ione A b ra h a m i“ 89.

2G. Vezi cap. IX, pag. 285 f.

27. Je ro m e, " In E cc les ias tem “ II,2, P L 23, 11,37.

28. C.S. Mosna, „Storia della do- m en ic a “, pag. 26, re m a rcă pe bu n ă d re p ta te că a rg u m e n ta ţ ia lu i B a r ­n a b a com plica tă şi i ra ţ io n a lă este d o v ad a „e fo r tu r i lo r pe care iudeo- creştinii le fac p e n tru a justif ica în ch in a rea lor '1.

R . 1:i■. lid

12 C U R IE R U L A D V EN TIST • FE B R U A R IE 1990

ARDÎn tîln irea A dventiştilor din R om ânia aflaţi în

Diaspora D arm stadt-M arienhohe, Germ ania

Am pr im it cu m u ltă bucurie u r ­

m ă to a rea scrisoare din pa r tea f r a ­

ţ i lor de orig ină ro m â n ă stabili ţi in

R epublica F ed e ra lă G erm an ia , pe

care o pub licăm în paginile revis-

lei noastre, ca f ră ţ ie ta tea să ia cu­

n oşt in ţă de cu prinsu l ei. Cei ce

doresc să ră sp u n d ă invita ţie i sînt

ru g a ţi să ia leg ă tu ra d irec t cu fr.

Greising.

Biserica C re ş t in ă A dven tis tă de

Z iua a Şaptea din R om ânia , doreşte

să a ibă o bună , p r inc ip ia lă şi f r ă ­

ţească leg ă tu ră cu toate c o m u n ită ­

ţ ile şi g rupe le ro m â n e din Diaspora .

In v ederea une i ac t iv ită ţi con ­

duse de D uhu l lui Dum nezeu, care

să cu lm ineze cu r e v ă rsa re a p l in ă ­

tăţi i Ploii T îrzii, facem un apel la

toţi rom ân i i af la ţ i pe d ife r i te le m e ­

r id ian e a le lum ii să acţioneze pozi­

t iv în g ru p u l în care se a flă p e n ­

t r u s t r îngerea r în d u r i lo r , p e n tru u n i ­

ta te şi d ragoste f ră ţească . A t recu t

tim pul ac ţ iun ilo r egoiste, al in te ­

rese lor subiective şi al d isputelor.

S în tem chem aţi să lucrăm cît este

încă posibil. Şi 1111 pu tem lucra cu

succes dacă nu facem şi noi ceea

ce d ec la ra M în tu ito ru l nostru : „En

însum i M ă sfinţesc, p e n t ru ei, ca şi

ei să fie sfin ţ i ţ i p r in a d ev ă r (îoan

17,17).

Cu iubire fră ţească ,

D u m itru Popa

C ă t r e

UNIUNEA DE CONFERINŢE A BISERICII

A.Z.Ş, DIN ROMÂNIASlr . P la n te lo r 12

B ucureş ti — sector 2

R om ânia

Iubiţi fraţi,Stimate surori,Dragi prieteni,

Vă adresăm un călduros salut frăţesc şi ne exprim ăm speran ţa că în u rm a revoluţiei din luna decembrie .1989 lucrarea Domnului din România va propăşi. A şteptăm să tră im m o­m ente de scumpe, revederi şi de comunicări nestîn jen ite cu voi, în care a ju to ru l şi sp rij i ­nul să fie reciproc, făcute din sfîn tă dragoste şi d in tr-o plăcută îndatorire frăţească.

Credem că poporul adven t din România va avea un rol sporit în redresarea naţională şi renaşterea moralităţii. în trezărim trep te noi în dezvoltarea Bisericii şi s în tem convinşi că se vor obţine cu a ju toru l Dom nului victorii b ine- cuvîntate. N ădăjduim că adventiştii din R om â­nia se vor bucura încă de la începutul proce­sului de dem ocratizare de d rep tu ri egale cu celelalte confesiuni, că vor fi cîştigate l iberta ­tea cuvîntu lui adventist, l iberta tea învăţăm în- tului adventist de toate gradele, că Biserica va re in tra în posesiunea tu tu ro r bunurilo r sale, că adm inistra ţia Bisericii va chibzui la reface­rea institu ţiilor editoriale şi eă se va da o dez­voltare deosebită lucrării muzicale, celei lite ­ra re şi celei medicale.

Noi, cei din Diaspora, dorim să dezvoltăm părtăşia cu Voi şi în acest sens Vă invităm

să partic ipaţi la cea de-a 3-a Întîinrre a noas­tră care va avea loc la D arm stad t-M arienhohe în G erm ania, în zilele de 10— 12 august 1990. Binevoiţi, vă rugăm , să aduceţi la cunoştinţa întregii fră ţie tă ţi această invitaţie, dacă este posibil să o publicaţi în C urierul Adventist.

In aş tep tarea răspunsu lu i Dv., rugăm pe Tatăl nostru din C eruri să vă binecuvînteze îm preună cu în treg popoi-ul şi m oştenirea Sa d in România.

în num ele com itetului de organizare a Întîl- nirij :

A urel Pălăşan Mircea Diaconescu

Cornel Gresing

Germania, 31 ianuarie 1990

Com itetul de organizare : Liviu Adam, Mircea Diaconescu, Cornel iu Greising, Romulus Mo- rariu, Ioan Orban, A urel Pălăşan. Ilie Stoica, Victor Szabo, Ion V ulvură, A urel Zgunea

P.S. Rugăm tr im ite ţi corespondenţa pe adresa : H errn Dr. Cornelius Greising, M argaretenstr.

43, 6070 Langen, B.R. Deutschland

C U R IE R U L A D V EN TIST • F E B R U A R IE S'JDU

CĂDEREA

eşi c rea ţ i desăv îrş iţ i du p ă ch ipu l lui D um nezeu şi aşe ­

zaţi In condiţi i de v ia ţă perfecte , A dam şi Eva a u dev en i t călcători ai Legii, păcătoşi. C um a a v u t loc o astfel de ra d ica lă şi te r ib i lă t r an s fo rm a re ?

ORTGTNEA PACATULUT. Dacă D um nezeu a c rea t o lum e desăv îr- sită, cum s-a dezvo l ta t oare p ă ca ­tul ?

1. DU M NEZEU Şr ORTGTNEA P Ă C A T U L U I. Este D um nezeu C re ­a to ru l şt au to ru l păca tu lu i ? Sfîn ta S c r ip tu ră sub lin iază fap- tul că Dum nezeu . p r in n a ­tu ra Sa, este s f în t (Ts. 6.3) şi în El nu ex is tă nelegiuire . „Lucrăr i le Lui s în t desăvîrş ite . căci toate căile Lui s tn t d re p te ; El este un D u m ­nezeu credincios şi f ă ră n e d re p ­tate, El este d re p t şi c u ra t“ (Deut.32.4). S c r ip tu ra d ec la ră : D eparte de D um nezeu ned rep ta tea , dep ar te de Cel a to tp u te rn ic fă răde legea" (Tov n4,1 r>). „D um nezeu nu poate fi Ispitit ca să facă rău . şi El însuşi nu ispiteşte pe n im eni" (lacov 1,13) ; El u ră ş te păca tu l (Ps. 5.4 ;11.5). C rea t iunea o r ig ina lă a lui D um nezeu a fost foa r te b u n ă “ (Oen. 1.31). D e p a rte de a fi au to ru l păcatu lu i. El este . .urzitorul unei m în tu ir i vecinice ' (Evr. 5,fi).

2. AU TORUL PĂ C A T U L U I. D um ­nezeu a r fi p u tu t preven i păca tu l c reînd un u n iv e rs de roboţi care aveau să facă num ai ceea ce e rau nrogram aţ i să facă. D a r iub irea lui D um nezeu cerea ca El să creeze fiinţe ce p u teau ră sp u n d e în mod l ib e r iubiri i Sale. si un astfel de ră sp u n s este posibil de p r im it n u ­mai de la f i in ţe care au pu te rea sau capacita tea de a alege.

Tnzestrînd totuşi f i in ţe le omeneşti cu acest fel de l iber ta te , acesta a în se m n a t că D um nezeu a t reb u i t '■•ă-Şi a su m e riscul ca u ne le f i in ţe c rea te să se în d ep ă r teze de E!. Din nefericire . Lueifer o f i in ţă ocupîndo poziţie îna l tă în lum ea îngerilor, s-a m îndri t . (Ez. 20.17 : Tim. 3,6) N e m u lţu m it cu poziţia sa în con­ducerea lui D um nezeu (iuda 6 ), el a începu t să poftească ch ia r locul sau poziţia Ini D um nezeu (Ts. 14, 12-14). în t r - o înce rca re de a lua conducerea si con tro lu l u n iv e rs u ­lui, acest în g er căzut a sem ăn a t sem in ţe le discordiei p r in t re colegii lui îngeri şi a c îş tigat s im patia si adez iunea m ulto ra . Tn consecinţă, conflictul care a a v u f loc în ceruri a luat sf îrs i t a tunci cînd Lueifer, acum cunoscut ca Sa tana , a d v e rsa ­rul lui Dum nezeu, şi îngerii lui, au fost a lunga ţi din ceru r i (Apoc. 12.4 7—n. Vezi de asem enea si cap !î).

3. O R IG IN E A PACATULUT IN NEA M U L OMENESC. N e tu lb u ra t de e x p u lza rea lui d in cer, S a tan a s a h o tă r î t să isp itească şi pe alţ ii să se a lă tu re în ră zv ră t i re a sa îm ­p o tr iva conducerii lui Dumnezeu. A tenţia sa a fost a t ra să de n eam u l om enesc nou creat. Cum să d e te r ­m in e pe Adam şi Eva să se ră z ­

v ră tească 1 Ei tră iesc în tr -o lume desăvîrş ită , C rea to ru l Îngri j indu-Se de toate t reb u in ţe le lor. C um ar pu tea ei să d e v in ă n e m u lţu m iţ i şi ne încreză tor i în Acela care a fost izvorul fe r ic ir i i lo r ? R a p o r tu l p r i ­m u lu i p ă ca t ne d ă răspunsu l .

In a sa ltu l s ă u a su p ra p r im e lo r f i in ţe om eneşti , S a tan a s-a ho tăr î t să-i p r in d ă a tu n c i c înd e ra u mai p u ţ in veghetori . A pro p i in d u -se de Eva pe c înd se a f la ap ro ap e de po­m u l cunoştin ţe i b ine lu i şi rău lu i , S a tan a — su b în fă ţ işa rea unu i ş a r ­pe — o în t r e a b ă d e sp re in te rz ice ­rea de că tre D u m n ezeu de a m înca d in pom. Cînd Eva a c o n f irm a t că D um nezeu a zis că ei vo r m u r i dacă vo r m în c a d in fruc te le po­mului. S a tan a a pus în d iscu ţie in ­te rd ic ţia d iv in ă spu n în d : „Cu si-

a d k v a r u l

AŞA CUM ESTE EL IN ISIJS HRISTOS

N A T U R A OM ULUI

(I!)g u ra n ţă că n u v e ţi m u r i“. El i-a t rez i t cu r ioz i ta tea sugerîndu-i f a p ­tu l că D u m n ezeu înce rca s-o ţ in ă de p a r te de o n o u ă şi m in u n a tă e x ­p e r ien ţă : aceea de a fi a sem enea lui D um nezeu (Gen. 3.4.5). Im ed ia t îndoia lă cu p r iv i re la C uv în tu l lui D um nezeu a p r in s rădăc in i . Eva a fost fa sc in a tă în fa ţa m ar i lo r posi­b i l i tă ţ i pe ca re c redea că le o feră fruc tu l . I sp i ta a în cep u t să acţioneze a su p ra m in ţ i i sa le n e p ă ­tate. C red in ţa în C uv în tu l lui D u m ­nezeu s-a sc h im b a t acum pen tru c red in ţa în c u v în tu l lui Sa tana . D eodată ea şi-a Im ag ina t că po ­mul e ra b un d e m în ca t şi p lăcu t de priv it , şi că pom ul e ra de dori t ca să desch idă cuiva m in tea" . N e ­m u lţu m ită de poziţia ei. Eva a ce­d a t ispitei de a deveni asem enea lui Dum nezeu. „A lu a t deci din rodul lui. şi a m în c a t : a d a t şi b ă rb a tu lu i ei, c a re e ra l ingă ea. si b ă rb a tu l a m în c a t si e l“ (Gen. 3.6.).

In c rcz îndu-se m ai d eg rabă în j u ­deca ta ci decî t în C uv în tu l lui D um nezeu. Eva a decăzu t d in pozi­ţia sa în a l tă şi s-a a fu n d a t în p ă ­cat.

C ăderea neam u lu i omenesc, s-a c a ra c tc r iza t în p r im ul r înd p r in - tr-o p ră b u ş i re a c red in ţe i în D u m ­nezeu şi în C u v în tu l Său. A ceastă nec red in ţă a d us la neascu ltare , care, la r îndu l ei, a rezu l ta t în tr -o rup e re a legă tu r ii şi în final la d e sp ă r ţ i rea d in t r e D um nezeu şi om.

IMPACTUL PACATULUT. Care au fos t consecinţele im ed ia te şi cele pe te rm e n lu n g ale păca tu lu i ? Cum a a fec ta t el n a tu ra u m a n ă ? Şi care este perspectiva e lim inării păca tu lu i şi dezvoltări i na tu r i i u m an e ?

1 CON SEC INŢELE TMEDTATF P r im a consecin ţă a păca tu lu i a fost s ch im b area p rodusă ţn n a tu ra u m an ă ca re a a fec ta t re la ţii!" interporsonal'V ca si re la ţ i i le cu Dum nezeu. N oua e x p e r ien ţă p lină de euforie şi r a r e a deschis ochii, a adus lui Adam si ’P’vei num ai slrritămlnte de ru sm e (Gen. 3.7) Tn loc de a deveni ceai! cu D u m n e ­zeu asa cum prom isese S a tana , el nu dev en i t fricoşi si au c ău ta t să se ascu n d ă (Gen. 3.6—10).

Cînd D um nezeu n în tre b a t ne A- d am si Eva în legă tu ră cu păca tu l lor. în loc rfe a-<=i recunoaşte g r e ­şeala ei au înce rca t să a ru n ce vina asupra altuia. Adam a spus : ..Fe­m eia pe care mi-ai da*-o ca să f l° lîngă mine. oa mi-a d a t din pom si am m în ca t" (C<m 3 °) C u v in ­tele lui implică faptu l că Eva si •— în mod ind irec t — D i i m n ^ n erau de vină e rau răsm inxători p e n tru păca tu l său. n ră t înd în mod clnr cum nflea^ul m enesc trăf'irn cu cnlVn sn si cil C re a ­toru l său La r îndu l ei, Eva a a ru n ea t v ina ne snrno (Gen 3,13)

Consecinţe le ter ih i le ce au re- z u l t a t flin n cc^s ta cTesconcră s e r io ­z i t a t e a p ă c a tu lu i lor. D u m n o ^ n i Mnqf.imnt ne ţrirpn n ! 'd iu in ’11 c;''tauei, e o n d a m n în d u -1 să se t îra seăpe bu rtă , ca un sem n veşnic al c ă ­derii (Gen 3.14V Femeii. D u m n e ­zeu i-a zis : .Voi m ări fo a r te m u lt su fe r in ţa si în să rc in a rea ta : cu d u re re vei n aş te copii, si do r in ţe le ta le se vo r t ine după b ă rb a tu l +ău. ia r el va s+ăoîni peste tino" (G 'n.3.16) T»r p e n tru eă Adam a as­cu lta t d e şotia c; ■’ tn loc sn asculte de Dum nezeu, p ă m în tu l a fost bW- *-emat crţ să m ărească îneriiorai-ea. f ră m în ta re a si t ru d a muncii sale ; . .Fiindcă ai a scu lta t de glasul n e ­

vestei tale. si ai m în ca t din pomul de sp re care îti poruncim : ’Să nu m ănînc i de l o c din elV b les tem at este acum păm în tu l din pric ina ta. Cu m ultă t ru d ă să-ti scoţi h ra n a din el în toate zilele vieţii talc. spini si pă lăm id ă să-ti dea. si să m ănînc i iarba de pe cîmp. Tn su ­doarea f run ţ i i ta le să-ti m ănînc i r i inea . pînă te vei în toarce în pă- m înt. căci din el ai. fost luat. căci tă r în ă eşti si în tă r în ă de vei î n ­to a rce ’." (Gen. 3.17-10).

R.eafirmînd n eseh im bab il i ta tca Legii Sale ş! faptul că orice păca t duce cu s igu ran ţă la moarte . D u m ­nezeu a zis : ..Căci tă r în ă eşti. si în ţă r în ă te vei în toarce" (Gen. 3,19). El a adus la în d ep l in ire acest ve rd ic t scoţînd pe păcătoşi a fa ră d in c ăm in u l edenic. în t re ru p în d le ­gă tu ra lo r d i rcc tă cu D um nezeu (Gen. 3,6) şi îm pied ie îndu-i de a se mai în f ru p ta din pomul vieţii, iz ­vorul vieţii veşnice. In acest fel, A d am şi Eva a u dev en i t supuşi m orţi i (Uen. 3,22).

1A' T I ' I I K I U «1<1/™ ' I ' 1 « ' | I . ll.lt I.M IA l.-ll.' «110(1

2. C A R A C TER U L PĂ C A TU LU I. M ulte p a sa je sc r ip tu r is t ice inclu-zînd în m od deosebit ra p o r tu l că ­derii în păcat, fac c la r fap tu l că păca tu l este u n r ă u m oral. R ezu l ­ta tu l alegerii un u i a g en t m oral l ibe r d e a călca vo in ţa descoperită a lui D um nezeu (Gen. 3,1-6 ; Rom. 1,18-22).

a. D E FIN IŢ IA PĂ C A T U L U I. De­f in iţ ia b ib lică a p ă ca tu lu i c u p r in d e : „Oricine face păcat, face şi f ă r ă ­delege" (călcarea Legii — i Ioan3,4), „Cine ştie să facă b ine si nu face, săv îrşeş te un păca t" (Tacob4,17) şi „tot ce n u v in e d in în c re ­

d in ţa re (din c red in ţă ) e păca t" (Rom. 14,23). O def in i ţ ie m a i la rg c u p r in ­ză toa re a p ă ca tu lu i este : „Orice d ev ie re d e la v o in ţa cunoscu tă a lui Dum nezeu, f ie neg li j în d a face ceea ce El a p o ru n c i t în m od d eo ­seb it sau făc în d ceea ce El a in te r ­zis în m od c a te g o r ic " .8

P ăca tu l nu cunoaş te n eu tra l i ta te . D om nul H ris tos dec la ra , „Cine nu este cu M ine este îm p o tr iv a Mea" (Mat. 12,30). A n u c rede în El este p ă ca t (Ioan 16,9). P ă c a tu l es te a b ­solut în c a ra c te ru l său, p e n t ru că este ră z v ră t i re îm p o tr iv a lui D u m ­

nezeu şl a voinţei Sale. Orie* pâ-c a t m a rc sau mic, a re ca re zu l ta t ve rd ic tu l „vinovat" . Astfel, „cine păzeşte toa tă Legea, şi greşeşte în tr -o s ingură po runcă , se face v i ­n o v a t de toate" (Facob 2,10).

NOTE :

fî. „Păca t" , D icţionarul B iblir A.'/ .Ş . ad. rev. voi. VII, pag. 1042,

Redacţia*

sa fie !“ r ine a r ţ igănci ?

Era la începutu l p r im ăverii . O d o r in ţă a rză to a re de a părăs i Dus- seldorf-u l puse s tă p în ire pe picto ru l S te n b u rg şi, cu carn e tu l dc schiţe, h o inărea p r in cîmpiile do p r im p re ju ru l oraşului.

în t r -o zi, la l iz iera unei păduri, în ti ln i o ţ igancă t în ă ră şi frum oasă r a re îm p le tea coşuri .

„Ce tablou a r pu tea m u rm u ră pictorul. , D ar c u m p ă ra p o r t re tu l unei N im en i !“

In R usse ldo rf se considera că ţ iganii s în t v ră ji to r i , şi că orice leg ă tu ră cu ei e ra periculoasă.

Văzînd pe artist, t în ă ra fa tă a lăsa t coşul şi a încenu t să danseze «■n o gra ţie si o u şu r in ţă uimitoare . P ic to ru l a în cep u t să-i schiţeze silueta.

„Fa est<- mai m u l t dorît f r u ­m oasă". îsi spuse el. „Este un m o ­del de p r im ă clas?!. Am să o pictez ra d a n sa to a re spaniolă".

S-au în ţe les astfel ca Pep ita să v in ă de tre i ori pe s ă p tă m în ă la a te l ie r pen tru a fi p ictată .

Ea a ven it la ora fixată . P în- zele te rm inate , cele începute, acce ­soriile care o rn a m e n tau a te l ie ru l ; mobilele, vasele, a rm uri le , v e şm in ­tele etc„ au uimit-o . O m are „piesă de a lta r" a p ro ap e t e rm in a tă a im- u rcs iona t -0 pu tern ic . Era ră s t ig n i ­rea. Cu o voce t r e m u r în d ă în treb ă pe pictor r in e este pe rsona ju l principal.

— Hristos, ră sp u n se S tenburg cu nepăsare .

— Şi ce-T fac ?— îl răstignesc , zise pictorul. Si

acum, fotito, în toa rce- te la d reap ta . Aşa .... c bine.,

F a ta con tinuă să în treb e :— Cine s în t oamenii aceştia din

ju ru l L u i .... aceşti oam eni cu feţele aşa dc u r î te ?

— Ascultă, îi zise pictorul cu ne răb d a re , nu om t im p să-ţi r ă s ­pund.

Fa ta nu a mal în t re b a t nimic. P r iv ea tabloul în tăcere. Cu fiecare şed in ţă tabloul devenea to t mai fascinant. Din c înd în oînd mai pu- viea cîte o în treb a re . In t r -o zi iz­bucni :

— Spuneţi-m i şi mie dc ce L-au crucif icat ? A fost asa de rău ?

— Nu, din contră , a fost foarte bun.

Atît a p u tu t a fla în ziua aceea. Ea re ţinea f iecare ru v în t ca pe o com oară şi d a ta u rm ă to a re con ti ­nua cu în trebăr i le .

— Dacă era asa de bun. de co L -au ( ra ta t în fe lu l acesta ? A fost n um ai pen tru c îteva clipe şi apoi L-au lăsa t să p lece ?

— Aceasta n e n tru că .... şi p ic to ­rul începu să-i povestească istoria crucificări” , care ’ie el n u -1 m ai im- nresiona. I a sfîrsit, a ad ău g a t : „El a m u r i t r n t r u toţi păcătoşii".

Acest gînd a fost s t ră p u n g ă to r pen tru t în ş r a fa tă .

„Piesa de a l ta r " si „Dansatoarea span io lă" au fost te rm in a te odată.

Aceasta e ra u l t im a vizită a P e ­niţei la atolier. Ea a zăbovit t im n în d e lu n g a t în fa ţa tab loului. în a in te dc pleca i o fa la a co n tinua t cu o voce gravă :

— Spnnefi;-mi. dv. 11 iubiţi ni"U, n en tru că FI a sufe r i t toa te accs- '••a pen tru dv. ?

Anoi a d isp ă ru t , d a r cuvinte le oî s tă ru iau în m in tea p ic torulu i devenind ch inu itoare . în cele din n -m ă chinul a deven i t in su p o r ta ­bil. A m'M's la un preo t si. dună

si-a m ă r tu r i s i t păcatele, a p r im it d ^ l e s a r o n . f i ind as ig u ra t că ..totul

î n r în d u ia lă" . în să în t re b a rea f<t<>; încă îl ne lin iş tea .

In tr -o zi a v ăzu t o g ru p ă de o a ­meni în d re p t în d u -se sp re o ^ rasă sărăcăcioasă . D in p a r te a opusă ve ­neau alţii. D upă c îteva zile a a fla t că în acea casă locuia un s t ră in dc religie re fo rm ată . E ra oa re b ine să in tre în leg ă tu ră cu aceşti oam eni ?

Poale va găsi pace pen tru sufle tu l său. S-a a p ro p ia t de ei fă ră a avea in ten ţia dc a li se a lă tu ra .

P red ica to ru l vorbea şi acţiona ra unu l care u m b lă pe p ăm în t . d a r um blă cu Hristos. ca unu l p e n tru care Hris tos este totul. Si S ten b u rg a găsit coea ce dorise a tî t de m ult : o c red in ţă vie.

Noul său p r ie ten i-a îm p r u m u ­ta t pen tru un t im p Noul Tes tam en t. U rm ă r i t şi izgonit din Dusseldorf. du p ă cîteva săp tăm în i. acesta a luaf cartea cu el. D ar sămîntaV-iA p rim ită în in im a ar tis tu lu i. Sufle tu l lui s-a u m n lu t cu o d ragoste apr insă . El repeta m ereu : . .Pentru m ine ! EI a făcu t to tu l p e n tru m in e ! Cum as nu tea '1 eu. la r în d n l meu. să ve s ­tesc nltora aceas tă iub ire fă ră m a ’*- Sfb’i care a r s -h im b a v ieţi le ’o r cum a sch im b a t si v ia ţa m ea ? Ea est> si n e n tru ci. d a r e> sînt orbi. asa cum eram si eu a ltăda tă . Cum să n rcdic ? Fu nu am talent. D ragos ­tea lui Hris tos in im a îmi um nle . dar nu stiu să o e x p r im în cuv in te >“

în acest t im n. S te n b u rc l u a s e

me-njiic. o buca tă de c ă rb u n e st schifase un can în c u n u n a t de snini. l*e m ăsură ce lucra era tot nv>i ■ m nres ionat . Si, deodată , l a s t r ă ­fu lgera t o idee.

— Fu no* niefa ! Pensu la men va p roc lam a dragostea d iv ină ! Oh în niesa de a IIar eu n -am pus d o r i t

su fe r in ţa agoniei ne fa ta Lui. Nu a -esta este ad evăru l. T rebu ie d r a ­goste inexprim ab i lă , com păt im ire infin i tă şi sacrif iciu vo lun tar .

A rt is tu l s-a ru g a t lui D um nezeu ca tabloul să fie gră itor . Şi în tr- adevăr. noul tab lou a fost o re v e ­laţie. Acest tab lou a fost d ă ru it oraşu lu i său na ta l şi a fost expus în galeria ce leb ră a picturilor . Mulţi locuitori au ven it să-l vadă şi mulţi rep e tau cuv in te le scrise în pa r tea de jos a tab loului : „ Ia tă ce a m făcu t Eu p e n tru t i n e ! D ar tu ce ai făcut p e n tru M in e ? "

In tr-o zi, S ten b u rg a zărit prin t re vizitatori o fa tă să rm an ă care p lingea in hohote.

— Copilă, a în treb a t-o el, de ce a ti la d u r e r e ?

Ea s-a întors . E ra Pepita .— Oh, dom nule , ră sp u n se fata,

p en tru că El m -a iub it aşa de muit, d a r eu nu s în t decît o ţ igancă s ă r ­m ană . Această d ragoste este p e n tru dv. si nu p e n tru oameni ca mine.

P ic to ru l i-a v o rb i t desp re d r a ­gostea m in u n a tă care se re v ă rsa şi a su p ra ci. Au d iscu ta t p înă la ora închiderii galeriei. S te n b u rg pr im ea acum cu bu cu r ie în tre b ă r i le p e n tru că subiectu l îl in te re sa în m od deo ­sebit. T în ă ra fa tă a p r im i t şi a c re ­zut cuv in te le lui.

Au t recu i ani de la aceas tă in- l îm plarc . E ra o i a rn ă grea. Lucru l de peste zi e ra te rm in a t şi, în fa ţa unu i foc, a r t is tu l citea p re ţioasa Evanghelie pe care o p rocurase cu m u ltă cheltu ia lă .

C ineva bă tu , în tr -o zi. la uşă. Deschise, i n t r ă un necunoscu t îm ­b răca t cu o h a in ă veche. El p riv i cu nesaţ re s tu r i le cinei de pe m asă în t im p ce i sp u n ea scopul veniri i lui. t! rugă să m ea rg ă cu el p e n tru o lucra re u rgen tă .

— Ce lu c ra re este aceas ta ?, în- trel>;i p ic torul pu ţin n e înc reză to r ?

—- E c ineva pe m o ar te care a r dori să vorbească.

— Bine. zise S tenburg , d a r mai iuti i m ănîncă.

Omul p r im i inv ita ţia cu m ultă recunoştin ţă ,

— Oh, dom nule , toţi vom m uri dacă nu vom găsi h ra n ă , zise el.

S tenburg a u m p lu t un sac cu a l im en te şi au po rn i t pe străzi le ce (bu'epu la m arg in ea oraşulu i. Au ajuns- Ia liz iera unei păduri, un d e se p u tea vedea c îteva cortu ri m i ­zerabile.

Aproape t îr indu-se , a r t is tu l p ă ­t ru n se în t r -u n u l d in tre corturi . Un

ad m irab il clar (1 r lună lumina in ­terioru l. Pe un pa t de frunze us cate e ra în t in să o t in ă ră cu fn ţi pa lidă şi s lăb ită . E ra Pep ita . Ea a deschis ochii şi s-a r id ica t încet.

— Da ! El, M în tu ito ru l , a venit si p e n tru m ine ! El mi-a a t in s mii- nilc. Miinile Lui s ingerau . El mi a zis : „ la tă ce a m făcut Eu pen tru t in e “, spuse ea.

D upă aceste cuvinte , P e p i ta şi-a luat ră m a s b un de la pictor.

Anii au t recu t . . . , a m u r i t şi S tenburg . D ar tab lo u l im pres iona şi mai tîrziu vizitatorii.

Un t în ă r nobil, în d ru m spre Paris, s-a o p r i t în D usse ldorf şi a v izitat ce lebra ga le r ie de picturi . Tabloul lui S te n b u rg i-a re ţ inu t a ten ţ ia . EI citi şi reciti t e x tu l scris în p a r te a de jos a tabloului. S tă tu c ap t iv a t în f a ţa lui o re în şir, p înă ce, politicos, g a rd ia n u l l-a a n u n ţa t că o ra în ch id e r i i m uzeu lu i a sosit.

A fară se lăsase în tuner icu l , da r în sufle tu l Iui se iveau zorii unei vieţi veşnice. E ra con te le Zinzen- dorf. Apoi se u rcă în t r ă s u ră , da r nu p e n tru a-şi con tinua d rum ul sp re Paris, a şa cum dorise în d i ­m in ea ţa acelei zile, ci spre casă. în ce p în d din ceasul acela el şi-a depus v iaţa , averea , în t re a g a sa f i in ţă la picioarele A celuia care-i şoptise : „ Ia tă ce am făcu t Eu p e n tru t i n e ! D a r tu ce ai făcut p e n tru M ine ?“

D upă ce a p ro c lam at m ai m ulţ i ani D a ru l lui D um nezeu că t re om e­nire, tab lou l a fost d is trus de un incendiu. D a r cuv in te le înscr ise pe el ni se ad resează şi n o u ă : „ Ia tă ce am făcu t p e n tru t ine ! D ar tu re ai făcu t p e n tru M ine ?“

P u te m sp u n e şi noi, f iecare în d rep tu l nostru : „Da ! Şi pen tru m ine !“

R edacţia

« Cu ad înc regret , d a r şi cu sp e ­ra n ţa vieţii veşnice, ne lu ă m ră-

m a s -b u n de la d is t insa soră E ca te r in a Zgunea, m e m b ră a co m u ­n ită ţ i i Braşov, care ş i-a înche iat a le rg a re a vieţi i la 10 iulie 190!).

S-a născu t la T îr lungen i în anu! 1917 şi, du p ă ce s-a căsă to r i t în anu l 1937 cu Nicoiae Zgunea, a c u ­noscut c red in ţa a d v en tă şi a în ch e ­iat leg ăm în tu l cu Dum nezeu. A veau

să t reacă apoi do isprezece an i de rugăciune şi lu p tă suf le tească p înă ce şi so ţu l său şi-a p re d a t in im a M întu ito ru lu i ,

In fam il ie s -au născu t şase copii, crescuţi în te m e re de Dum nezeu. Sora Z g unea şi-a d ed ica t în treaga v ia ţă slu j ir i i sem enilo r — m ai ales celor apăsa ţ i de sărăcie, boa lă şi d e scu ra jare . î n b iserică a în d ep l i ­

ni t d ifer i te slu jbe, în tre care pri- m ă-d iaconeasă şi m e m b ră a com i­te tu lu i com unită ţ i i . Cu osp i ta l i ta ­tea, ev lav ia şi rugăc iun ile sa le a sp r i j in i t pe toţi slu j i to r i i E v an g h e ­liei.

Serv ic iu l d iv in de în m o rm în ta re a fost condus de f ra ţi i O rb a n Adal- bert, E m il ian Niculescu şi G abrie l Vasilescu, d in p a r te a Uniunii.

P î I N E A V I E Ţ I IT ex te biblice de care ne pu tem folosi cu ocazia

asistenţe i religioase Ia bolnavi, b ă tr în i , la cei s in ­gura tic i şi d escu ra ja ţ i , ispitiţi :

, pen tru cei s ingura tic i : Ps. 25,15-20 . d o r in ţa ier tă r ii păca te lo r : Ps. 51,2-3 ;

Evr. 4,14-16 . cei ce doresc calea înnoirii : Ps. 40,1-4 . con tra fricii şi a tem er i i : Fii. 4,4-7 . în îm p re ju ră r i în g r i jo ră to a re : 1 P e t ru 5,7 . p e n tru s ig u ran ţă : Rom. 8,38-39

. m îngîie re : Ps. 23,1-6

. m îngîiere p e n tru cei care se a flă in fa ţa m o r ­ţii : Ioan 14,1-3

. m îng î ie rea înv ier i i : 1 Cor. 15,12-58

. b ineface rea m ă r tu r i s i r i i : 1 Ioan l,ft

. p e n tru cei în pericol : Is. 43,2 . a s igu rarea în d rep tă ţ i r i i : Rom. 5,1-7 . cei ce a ş teap tă un ră sp u n s : Ps. 37,5-7 . a s igu rarea prie ten ie i cu Isus : Ioan 15,14 . e x p r im a rea bucurie i : Ps. 92,1-5

• L a v î r s ta fo a r te în a in ta tă de 97 d e a n i a în ce ta t d in v ia ţă , în z iu a d e 24 a u g u s t 1989, so ra A n g h e l in a Caraivan, soţia lu i M ar in C a ra iv a n (unul d in t r e p ion ier i i a d ­

ven tiş t i a i T e leo rm anu lu i , a n i de-a r în d u l m e m b ru în com ite tu l Con ­fe r in ţe i M unten ia ) şi m a m a fostu lu i p a s to r C a ra iv a n Făn ică .

N ăscu tă la 6 n o iem brie 1892 şi bo teza tă în a n u l 1920, a du s c u ra ­joasă lu p te le c red in ţe i m ai a les în an ii d e p e rsecu ţ ie an tonesc iană . A a v u t p a r te de h a r u l deoseb it să-şi v a d ă pe toţi cei ş ap te copii în c re d in ţă — p a t r u fe te şi t r e i b ă ­ieţi (doi decedaţi) .

A tunc i c înd credincioşii a d v e n ­t iş ti d in Seaca a u fost fo r ţa ţ i să r e n u n ţe la c red in ţă , cu u n d is t ins c u ra j d în sa a s p u s : „Mie să-m i lă s a ţ i do i a n i t im p de gîndire, p e n t r u că doi a n i m i-au t reb u i t p în ă a m lu a t c red in ţa" .

Serv ic iu l d iv in de în m o rm în ta re a fost condus de fr. N iculescu T eo ­do r , ia r în c u ra jă r i le cuv in te lo r S c r ip tu r i i l im pezi şi sen ine ca c e ru l acelei zile de a u g u s t a u m în - g î ia t in im ile în t r i s ta te a le celor p rezenţi .

f t t

A du ccm la cu n o ş t in ţa f ră ţie tă ţ i i în ce ta re a din v ia ţă — d u p ă o grea su fe r in ţă — a sorei Gherghina Dănău, soţia f ra te lu i pastor-pens io- n a r B a rb u Dănău .

N ă scu tă la 4 m a i 1921 în locali ­t a t e a B uc ium d e l ingă Făgăraş , v in e în 1923 îm p re u n ă cu pă r in ţ i i la Bucureş ti . L a v îrsa de 14 a n i se h o tă ră ş te să înche ie leg ăm în tu l veşn ic cu M în tu ito ru l Isus Hristos, d e v en in d m e m b r ă a com unită ţ i i B ucu reş t i—L ab ir in t , u n d e este fo a r ­t e ac t ivă la Tab ita , Şcoala de S a ­b a t şi cor.

l lo tă r î t ă să a ib ă u n rol a c t iv în lu c ra re a lui D um nezeu , se căsă ­to reş te la 20 a u g u s t 1939 cu p as to ­ru l B a rb u D ănău , a lă tu r i d e care va cunoaş te îm p l in irea v ieţi i în H ris tos t im p d e 50 d e ani. V ia ţa

d e fam il ie a cunoscu t fe r ic i rea şi p r in cei t re i copii, A d r ian , D aniela ş i Gabrie l , a m in t in d u - i de la cel m ai mic la cel m a i m are .

T rece p r in su fe r in ţe le celui de a l doilea războ i m ond ia l , s ingură , d u p ă care este a lă tu r i de soţu l ei î n d ifer i te le locuri a le ac t iv ită ţi i a c e s t u i a : B ră ila , Craiova, B ucu ­re ş t i—L ab ir in t. F i re deschisă, î n ­c reză to a re , a fost to td e a u n a un c a ta ­

lizator, u n izv o r de en tuz iasm şi bu c u r ie c reş tină , c h ia r în îm p re ­ju r ă r i g re le în care se fo rm ează ca rac te re le ta r i .

A iu b it p e D um n ezeu d in toa tă in im a şi pe so ţu l ei pe ca re l-a a ju ta t în lu c ra re a de c îş tigare de suflete . C u to a te că d o r in ţa de v ia ţă m a i s t r ă b ă te a f i in ţa ei în cel de a l şap te lea d ecen iu d e v iaţă , m o are îm p ă c a tă cu Dum nezeu , m ă r tu r i s in d d o r in ţa s inceră d e a fi în veşnicie a lă tu r i de cei d rag i ai ei ; p e n t r u c a re s-a ru g a t p în ă în u l t im a clipă.

I n m o rm în ta re a a a v u t loc în z iua de 15 i a n u a r ie 1990 în Bucureşti , cu v în tu l m în g î ie to r a l S c r ip tu r i i f i ind p re z e n ta t de fr . pas to r i Du- m itre sc u Nelu , N iculescu Teodor, şi F a luveg i D ez ide r iu , In s p e ra n ţa r e ­vederii la z iu a ră sp lă t i r i lo r finale, la m a re a de c r is ta l a veşniciei.

— L a 28 se p tem b r ie 1989, înce ­tează d in v ia ţă fr . Vasile Udrescu, m e m b ru a l c o m u n ită ţ i i B u cu reş t i—

Belu.Fr. V. U d re sc u a fost u n vechi

m e m b ru a l bisericii, u n b ă rb a t activ, c a re s -a iden t i f ica t în to tu l cu b iserica şi lu c ra rea lui D u m ­nezeu.

N ăscu t la 19 a p r i l ie 1906, cu­noaşte a d e v ă ru l d in t in e re ţe şi la5 apr i l ie 1923, coboară în apa bo ­tezului, bo teza t f i ind de fr . P.P. P au lin i . S lu jb aş p r in c ip a l în co­m u n ita te , p u n e m u l t zel în în să r ­c ină r i le p r im ite , lucr înd m u lt t im p ca p re zb i te r a l co m unită ţ i i B ucu ­re ş t i—Belu. A fost to td e a u n a do

m u l t a ju to r şi ga ta de a sp r i j in i b iserica şi o rgan iza ţ ia ei.

Se căsă to reş te la 11 ian u a r ie 1931 cu sora U d rescu M aria , c a re p r i ­m eş te c r ed in ţa în a n u l 1929, b o teza tă de fr . V. Georgescu, f i ind u n pre ţio s a ju to r şi s p r i j in f r . V. U d re sc u în to t t im p u l v ie ţ i i sale, p în ă la 20 f e b ru a r ie 1988, c înd trece la odihnă.

F a m il ia fr. V. U drescu şi-a t r ă i t v ia ţa lu c ră r i i şi a c red in ţe i în te ­m ere de D um nezeu , t rec în d p r in în ce rcă r i î n d ecu rsu l an ilo r, r ăm î- n în d în să cred incioş i M în tu i to ru lu i lor şi ad ev ă ru lu i .

La în h u m a re a fr . V. U drescu, c are a a v u t loc la c im it i ru l E v an ­ghelic în z iua de 30 sept. 1989, c u v în tu l m în g î ie to r a l Sc r ip tu r i i a fost ro s t i t d e f ra ţ i i S t r im b u G heorgho şi F a luveg i Dezideriu .

In memorlamCu adîncă mihnire aducem la

cunoştinţa frăţietăţii încetarea din viaţă. Ia o virstă nu prea înaintată, a pastorului—pensionar Pascu Năs- tase.

Născut la G noiembrie 1924 în comuna Voievoda, jud. Teleorman, a crescut într-o fam ilie de credin­cioşi activi în comunitate, ceea ce a avut o puternică influenţă asu­pra vieţii sale.

Doritor să slujească lui Dum ne­zeu şi bisericii Sale, urmează cursu­rile Seminarului Teologic A dven ­tist de la Braşov şi în 1945 îl găsim colportor în cadrul Conferinţei

Muntenia, după care este chemat în lucrarea de pastoraţie.

Incepînd din 1948 va lucra în cadrul Conferinţei Muntenia în dis­trictele Tr. Măgurele, Slănic-Pra- hova, Alexandria, Plosca, Antoneşti, Peretu, Cervenia, pînă Ia ieşirea sa la pensie rămînînd însă activ în cadrul bisericii.

Se căsătoreşte la 17.IX.1951 cu sora Orfa Minzăţeanu, întem eind un cămin în care vor creşte două vlăstare, Nicu-Beniam in şi Doina- Eunice.

întreaga sa viaţă, fr. Pascu şi-a consacrat-o slujirii lui Dumnezeu şi aproapelui şi închide ochii in speranţa revederii Ia ziua răsplă­tirii finale cu cei dragi şi cu fră­ţietatea pentru care a trudit.

înmormîntarea a avut loc la Alexandria, în ziua de 28 ianuarie1990, familia îndurerată şi frăţieta­tea conducîndu-1 Ia locul odihnei sale.

Cuvîntul mîngîietor al Scripturii a fost rostit cu ocazia aceasta dc fraţii pastori Popescu Nicolae, Radu Ion şi Breja Alexandru.

Comitetul Uniunii

In curind:

SEMNELE TIMPULUI

O g ru p ă do romi d in com u n ita tea A.Z.Ş. Tg. M ureş îm p re u n ă cu pas to ru l G yeres l Iosif

P O R U ÎSUrmare dîu pag. a 10-a

spirituală şi numerică. Dorim să atragem atenţia lum ii la p rev i ­z iunile profetice cu privire la even im en te le prin care D u m n e ­zeu acţionează p en tru încheie ­rea istoriei lum ii şi restabili­rea Împărăţiei Sale.

A cu m este tim pul propovă- duirii pe orice cale şi este vrem ea faptelor, de a acţiona prom pt. Orologiul vrem ii isto ­rice a Planului de M întuire ne trezeşte şi tim pu l sfîrşitu lu i ne obligă să ne ridicăm, să ne p re ­gă tim şi să z i c e m : ,,Iată-mă, t r im ite -m ă !“

,>Durnnezeu aşteaptă de m ult ca fiecare m em bru potrivit ca­pacităţilor sale sa lucreze, ca toată biserica să fie pătrunsă de spiritul slujirii“ (F.A. 12 man.).

Ţin ta propusă pen tru anul 1990 este ca lucrarea de eva n ­ghelizare să aibă ca rezu lta t un su fle t care a încheiat legămîn- tul botezului la fiecare 15 m em brii ai bisericii.

î n vederea realizării acestui ţel m ăreţ facem urm ătorul a p e l :

— R ugăm pe fiecare m em bru al bisericii să facă experienţa reconvertirii în viaţa sa perso­nală ;

— Fiecare să stabilească o relaţie perm anen tă şi vie cu Isus Hristos prin rugăciune, s tudiu şi umblarea cu FA prin credinţă;

—• Să re înno im o consacrare completă în vederea slujirii n e ­voilor încheierii lucrării de Evanghelizare ;

— Să readucem spiritul ad- ven t, iubirea şi zelul misionar de la în c e p u t ;

—• Facem u n apel la fiecare fam ilie adventă să refacem a lta ­rul familial, relaţiile sufle teşti între m em brii familiei, p en tru a deveni o lum ină şi o b inecuvîn- tare pen tru vecinii lo r ;

— Pastorii şi slujbaşii com u­nităţilor să se întîlnească, să se consfătuiască şi să întocmească planuri de lucru după m odelul bisericii primare, ca vestea cea bună să ajungă în orice locali­tate şi la orice s u f le t ; m em brii să f ie instru iţi pen tru o bogată şi viguroasă activitate de evan ­ghelizare şi cîştigare de su fle te ;

— Fiecare com unita te să de ­v ină u n centru de lum ină de unde să pornească chemarea salvatoare a iubirii lui D u m ­nezeu.

P a s to r consilicr, Gyeres i Iosi£

„ F ia ;e t“ Ii — c. !0