of 20 /20
Organ al Bisericii Creştine Adventiste de Ziua a Şaptea <!in România FEBRUARIE 1990 sva deosebit eentru fe tu s ANUL LXVII fi reştinii Adventişti de Ziua a Şaptea au ocazia în acest an să cunoască o nouă noţiune a misionarismului : „Strategia misiunii globale"*. Acest nou program al Confe- rinţei Generale — după reali- zarea succeselor binecuvântate ale programului „Seceriş 90“ — constituie un program mai lung al lucrării misionare şi cuprin- de în sine un vast teritoriu de activitate al Bisericii. „Strategia misiunii globale“ sau mai pe scurt „Strategia globală“ impune o nouă gîndire privitoare la lucrarea misiona- ră. Consider că nu este întâm- plător pentru Biserica Adventă din România faptul acest program a fost elaborat tocmai pentru timpul în care lucrarea din ţara noastră — graţie ha- rului divin prin evenimentele de pe plan social — poate in- tra, după un timp îndelungat de oprimare, în circuitul normal al vieţii Biscricii Adventiste mondiale. A sosit timpul.cînd noi, creş- tinii adventişti, trebuie să întoc- mim planuri prin care întreita solie îngerească să se transmi- tă oricărui norod şi oricărei grupări etnice, indiferent de răspunsul pe care destinatarii soliei îl vor da. Trebuie să înţelegem încă o dată supremul mandat, „Evanghelia aceasta a împără- ţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de măr- turie tuturor oamenilor. Atunci va veni sfîrşitul“ (Matei 24,14). Dumnezeu nu va realiza acest p’an al Său decît prin biserica Sa. Este ştiut faptul că „biserica este unealta aleasă a iui Dumnezeu întru salvarea oamenilor. Ea a fost adusă la fiinţă pentru slujire, iar dato- ria sa sfântă este propovădui- rea Evangheliei în lumea în- treagă“ (A.A. 9). Hotărîrea privind strategia globală enunţă printre altele : „Dumnezeu a găsit cu cale sâ mântuiască pe oameni, condu- cîndu-i prin nebunia propovă- duirii“ (1 Cor. 1,21) la regret şi pocăinţă (Rom. 2,4; Ioan 1,12 ; Fapte 2,28). Chiar dacă ni se pare de ne- atins acest ideal, strategia glo- bală ne îndeamnă pe noi, oa- menii credinţei, ne achităm faţă de Domnul şi faţă de se- menii noştri de această minimă datorie, ca prin mărturie să le vorbim despre mîntuirea ofe- rită prin Isus Hristos. Biserica Adventă cunoaşte azi o creştere vădită în lume. Zilnic primesc botezul evan- ghelic aproape două mii de su- flete. Această ştire misionară ne umple inimile de bucurie. Dar nu mai puţin este adevă- Contlnuare la pag. a î-a

ANUL LXVII FEBRUARIE 1990 sva deosebit eentru fetu s - 2.pdf · Organ al Bisericii Creştine Adventiste de Ziua a Şaptea

  • Author
    others

  • View
    1

  • Download
    0

Embed Size (px)

Text of ANUL LXVII FEBRUARIE 1990 sva deosebit eentru fetu s - 2.pdf · Organ al Bisericii Creştine...

  • Organ al Bisericii Creştine Adventiste de Ziua a Şaptea

    F E B R U A R I E 1 9 9 0

    sva deosebit eentru f e t u s

    A N U L L X V I I

    fi reştinii A dventişti de Ziua a Şaptea au ocazia în

    acest an să cunoască o nouă noţiune a m isionarism ului : „S tra teg ia m isiunii globale"*. Acest nou program al Confer in ţe i G enerale — după rea li zarea succeselor binecuvântate ale program ulu i „Seceriş 90“ — constituie u n p rogram mai lung al lucrării m isionare şi cup rin de în sine u n v as t te r ito riu de activ ita te a l Bisericii.

    „S trateg ia m isiunii globale“ sau mai pe scurt „Strategia globală“ im pune o nouă gîndire priv itoare la lucrarea misionară. Consider că nu este întâmp lă to r p en tru Biserica A dventă din R om ânia fap tu l că acest program a fost e labora t tocmai p e n tru tim pul în care lucrarea d in ţa ra noas tră — gra ţie h a ru lu i divin p r in evenim entele de pe p lan social — poate in tra , după un tim p îndelungat de oprim are, în circuitul normal al vieţii Biscricii Adventiste mondiale.

    A sosit t im pul.c înd noi, c reş tinii adventişti, trebu ie să întocm im p lanuri p r in care în tre ita solie îngerească să se tran sm ită oricărui norod şi oricărei g ru p ări etnice, ind iferen t de răspunsu l pe care destinatarii soliei îl vo r da.

    T rebuie să înţelegem încă o d a tă suprem ul m andat, că „Evanghelia aceasta a îm p ără ţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de m ă r tu r ie tu tu ro r oamenilor. A tunci va veni sfîrşitu l“ (Matei 24,14).

    D um nezeu n u va realiza acest p’an al Său decît prin biserica Sa. Este ş tiu t fap tu l că „biserica este u n ea lta aleasă a iui Dum nezeu în tru salvarea oamenilor. Ea a fost adusă la fiin ţă p en tru slujire, ia r da to

    ria sa sfântă este propovădui- rea Evangheliei în lum ea în- treagă“ (A.A. 9).

    H otărîrea priv ind stra tegia globală en u n ţă p r in tre altele : „D um nezeu a găsit cu cale sâ mântuiască pe oameni, condu- c îndu-i p rin nebun ia propovă- duirii“ (1 Cor. 1,21) la reg re t şi pocăinţă (Rom. 2 ,4 ; Ioan 1,12 ; F ap te 2,28).

    C hiar dacă ni se pare de ne a tins acest ideal, s tra teg ia globală ne îndeam nă pe noi, oa

    menii credinţei, să ne achităm fa ţă de D om nul ş i fa ţă de sem enii noştri de această m in im ă datorie, ca p r in m ăr tu r ie să le vorbim despre m în tu irea ofer i tă p r in Isus Hristos.

    Biserica Adventă cunoaşte azi o creştere văd ită în lume. Zilnic p rim esc botezul evan ghelic aproape două m ii de su flete. Această ş t ire m isionară ne um ple in im ile de bucurie. D ar n u m ai puţin este adevă-

    Contlnuare la pag. a î-a

  • DE LA INIMA LA INIMI

    f7% iserica Iui Hristos este instrumentul folosit de Jfj Dumnezeu pentru mîntuirea oamenilor. M isiunea ei este de a duce lumii Evanghelia. Şi această îndatorire o au toţi creştinii. Fiecare, în lim itele darului său şi ocaziilor pe care le arc, trebuie să aducă Ia îndeplinire însărcinarea Mîntuitorului. Iubirea Iui Hristos descoperită nouă ne face datori faţă de toţi aceia care nu-L cunosc. Dum nezeu ne-a dat lumină, nu num ai pentru noi ci pentru a o revărsa şi asupra altora.

    Dacă Urmaşii Domnului Hristos ar fi treji la postul datoriei lor, ar fi mii acolo unde astăzi este numai unul care vesteşte Evanghelia in ţările lumii. Şi toţi aceia care nu se pot angaja personal în această lucrare o pot susţine cu m ijloacele lor, cu simpatia şi rugăciunile lor. Şi mai este încă mult de lucru pentru suflete, chiar în ţările aşa-zis creştine.

    Nu este nevoie să mergem în ţările păgîne, nici chiar să părăsim cercul cel rcstrîns al familiei, dacă îndatoririle noastre ne reţin aici, ca să lucrăm pen tru Hristos. Noi putem face acest lucru în cămin, în comunitate, printre cei care au legătură cu noi, printre cei cu care lucrăm zilnic.

    Cea mai mare parte a vieţii Mîntuitorului pe pă- mînt a fost petrecută lucrînd din greu in micul ate lier de dulgherie din Nazaret. îngerii slujitori v e gheau pe Domnul vieţii pe cînd El mergea alături de ţărani şi muncitori, nerecunoscut şi neonorat. El î ş i îndeplinea tot atît de conştiincios chemarea în tim p ce lucra în modestul Său atelier, ca şi atunci cînd vindeca pe bolnavi sau cînd umbla pe valurile răscolite de furtună ale mării Galileii. Tot aşa şi noi putem um bla şi lucra cu şi pentru Hristos în cele mai um ile îndatoriri şi în cele mai de jos poziţii ale vieţii.

    Apostolul spune : „Fiecare, fraţilor, să rămînă cu Dumnezeu în starea în care era cînd a fost chemat" (1 Cor. 7,24). Omul de afaceri poate să-şi conducă afacerile aşa fe l îneît, datorită cinstei şi credinţei sale, Domnul să fie preamărit. Dacă este un adevărat urmaş al Domnului Hristos, el va demonstra religia lui în tot ceea ce face şi va da pe faţă, înaintea oamenilor, spiritul Iui Hristos. Mecanicul poate fi şi el un reprezentant vrednic şi credincios al Aceluia care a muncit din greu în umila Sa viaţă trăită în mijloul dealurilor şi văilor din Galilea. 'foţi aceia care poartă num ele lui Hristos să lucreze şi să se comporte astfel îneît ceilalţi, văzînd faptele lor bune, să slăvească pe Creatorul şi Răscumpărătorul lor.

    Mulţi au găsit scuze pentru faptul că n-au pus darurile lor în slujba lui Hristos, spunînd că alţii aveau daruri şi ocazii mai bune ca ci. A existat chiar ideea că numai celor care sînt în mod deosebit talentaţi, num ai acestora li se cere să consacre destoinicia lor în slujba Iui Dumnezeu. Unii au înţeles că talentele au fost date numai unei anumite clase favorizate, excluzînd pe ceilalţi, care, bineînţeles, nu sînt chemaţi să sc împărtăşească nici de activitatea acestora, nici de răsplata lor. Dar în parabola Dom nului lucrurile nu sînt prezentate în acest fel. Cînd stăpînul casei a chemat pe slujitori, a dat fiecăruia partea sa de lucru.

    Cu un spirit plin de iubire, noi putem îndeplini cele m ai um ile îndatoriri ale vieţii „ca pentru Dom nul" (Col. 3,23). Dacă iubirea Iui Dumnezeu este în inimă, ea se va manifesta în viaţa de fiecare zi. Vom fi atunci înconjuraţi de parfumul plăcut al prezenţei lui Hristos, iar influenţa noastră va fi spre înă lţare şi binecuvîntare.

    Nu trebuie să aştepţi ocazii mari, speciale sau talente extraordinare, pentru ca numai atunci să lu crezi pentru Dumnezeu. Nu trebuie să te gîndeşti ce va gindi lum ea despre tine. Dacă viaţa zilnică este o mărturie despre curăţia şi sinceritatea credinţei tale şi dacă şi ceilalţi sînt convinşi că dorinţa ta este să le fii de folos, atunci eforturile tale nu vor fi zadarnice.

    Cel m ai um il şi* cel mai sărac dintre ucenicii Domnului Hristos poate fi o binecuvîntare pentru alţii. Poate că fii cerului nu-şi dau seama că fac in m od deosebit ceva bun, dar prin influenţa lor tăcută, ei pot da Ioc la valuri de binecuvintări care să devină tot mai adinei şi mai întinse, ale căror rezultate binecuvîntate poate că nu Ie vor cunoaşte decît în ziua răsplătirii finale. Ei nu sim t şi nici nu au cunoştinţă de faptul că au făcut cine ştie ce lu cruri mari. Ei nu sînt chem aţi să se îm povăreze singuri cu îngrijorarea reuşitei lucrării. Ei trebuie să meargă mereu înainte în linişte îndeplinind cu cre- dincioşie lucrarea pe care Dumnezeu le-o încredinţează ; atunci viaţa lor nu va fi trăită în zadar. Viaţa lor proprie va creşte mai m ult şi tot mai mult după chipul Domnului Hristos. Ei sînt lucrători împreună cu Dumnezeu în viaţa aceasta şi se pregătesc astfel pentru lucrarea cea mai înaltă şi pentru bucuria ne umbrită de nimic a vieţii veşnice.

    E.G. YVhite

    (C. H r. p. 81)

    Editura Curierul AdventistR evis ta C u r ie ru l A d v e n t is t es te o rg an u l oficial

    al Bisericii C re ş t ine A d v en t is te de Z iu a a Şap tea d in R o m ân ia

    A p a re lu n a r , su b cond u ce rea u n u i com ite t de re d ac ţ ie fo r m a t d in :

    D u m i tru Popa , red ac to r-şe f ;A d r ia n B o căneanu , se c re ta r de red ac ţie ;

    Nelu D um itrescu , Nicolae Popescu, Aposto l C he lb eg ean u şi Iosif Gyeresi , m em b ri .

    R e d ac ţ ia şi a d m in is t r a ţ ia :

    Bucureş ti , str. P la n te lo r n r . 12 — sect. 2 Tel. 20.42.07

  • a aniversarea, în acest an, a şapte decenii de la or

    ganizarea U niunii de Conferinţe a Bisericii Creştine a A d ventiştilor de Ziua a Şaptea din România, gînclul ni se în d reap tă către cei pe care D um nezeu i-a folosit ca in s trum en te pen tru aducerea la îndeplinire a p lanurilo r şi lucrării Sale. Pionierii sau bătrîn ii noştri sînt aceia care au slu jit lui Dumnezeu şi bisericii cu un neîm părţit spirit de je r tfă şi dăruire. Ei şi-au abandonat poziţiile şi perspectivele vieţii lor alunei cînd, asem enea lui Saul din Tars pe drum ul Da

    mascului, Domnul Isus Hristos li S-a descoperit, schimbând complet cursul vieţii lor.

    Eşalonul prim al bărbaţilor lui Dum nezeu chemaţi a pui ta pe inimă lucrarea de vestire a Evangheliei veşnice a fost alcătu it din personalită ţi pe care efe- rul i-a luat de la-ocupaţia obişnuită a vieţii lor. P e fraţii P.P. Paulin i şi D. Florea i-a chem at din sălile de cursuri ale F a cultăţii de medicină din Bucu-

    C U P R I N S :

    • C e \a deosebit pentru H r i s t o s ......................................C I

    • De la inimă la inimi . . . C U• Aniversări : Şt. Demetrescu 1• Despre p r i n c i p i i ...................... 3• Sesiunea Conf. Generale . . 6• Ce se înţelege prin activita

    tea l a i c ă ................................. 7• Activităţi e \an g . 111 Cont'.

    C l u j ........................................... 8• H i r o t a n i r e ................................ 9• Porunca i u b i r i i ...................... 10• De la Sabat la Duminică . 11• întîlnirea din Darmstndt . 13• Natura omului (2) . . . . 14• Şi pentru m i n e ...................... 15• Piinea v i e ţ i i ........................... 16• Sfîrşit de c a l e ...................... 16

    reşti. Pe fr. St. Dem etrescu din cadrele arm atei, fiind ofiţer activ ca şi fr. P .P. Păunescu. Pe fr. Constan tin Popescu de la Viena. unde îşi desăvîrşea ta lentul în a r ta picturii. P e fr. Ş tefan Ivăncică, tem eraru l, ne înfricatul şi neobositul lucră to r laic, de la coarnele p lugu lui, care a tras brazde adinei pe ogorul Evangheliei în mod deosebit în Teleorman. Şi pe m ulţi alţii, pe micii şi marii anonimi, D um nezeu i-a chem at şi i-a folosit la zidirea tru p u lui lui H ristos — biserica Sa.

    Venind în biserică, aceştia au adus cu ei zestrea de in im ă şi în ţe lepciunea lum inată de D uhul Sfînt. A u adus averea lor pe care au investit-o în zidirea acestei biserici. Ei s-au zidit pe ei înşişi şi n -au p recupeţit nimic p en tru cauza sfîn tâ a Evangheliei, pe care au slujit-o eu credincioşie şi au sfîrşit a lergarea slujirii lor săraci în cele m ateriale, dar bogaţi in cele ce ap a r ţ in veşniciei.

    Ei s tau ca un exem plu pen tru slujitorii lui Dum nezeu de astăzi, ca o m ustra re pen tru aceia care, in tr înd în lucrare, aşteaptă ca să primească „totu l" de la ea, fără să investească prea mult. Se im pune o totală schim bare a concepţiei slujirii şi m enirii noastre, căci timpul şi nevoile lucrări- ne zoresc.

    Fratele Ştefan Demetrescu vede lum ina zilei la 24 iunie

    1882 în com. Stoiceşti, jud. Argeş, d i n t r o familie de t ru ditori ai păm întulu i. Tatăl său, D um itru , u n om evlavios, era c in tăre ţ la biserică şi şi-a crescut copiii în frica lui D um nezeu.

    Copil fiind, Ştefan urm ează cursurile şcolii p rim are in satu l n a t a l ; apoi prim ele tre i clase de liceu le face la Piteşti, după care u rm ează cursurile liceului m ili ta r de la Craiova şi Bucureşti (Dealul Spirii) şi în 1903 îl găsim sublocotenent în regim entul 2 Vîlcea, din oraşul R îm nicu Vîlcea.

    în acest regim ent, in anul 1906, s tu den tu l în medicină P.P. Paulin i a ven it să-şi facă stagiul m ilita r (cu te rm en re dus) în compania l - a a regim en tu lu i 2 Vîlcea, unde era ofiţer St. Demetrescu. Este Cineva care are în atenţie destinul oamenilor, oferindu-le ocazii, in tersectîndu-le drum ul vieţii cu căile veşniciei, invi- tindu-i în acest fel să aleagă ; omul răm îne autorul p rop riu lui său destin.

    St. Dem etrescu aude pen tru prim a dată solia adventă în casa lui Dan Simionescu — în v inerea Paştelu i a anulu i 1906, unde era găzduit P.P. Paulini. In ziua aceea, fr. D um itriu , un profesor de limba germ ană, le-a vorbit despre profeţiile din Daniel 2 şi Daniel 7. Le-a desfăşu ra t istoria lumii în lum ina profeţiilor biblice. Mai tirziu,

    C U R IE R U L AD V ENTIST • FE B R U A R IE 1990 1

  • fr. St. Demetreseu avea s l-ş îamintească : „Am răm as foarteImpresionat de cele auzite !n orele- acelea, mai ales p en tru fap tu l că de trei ani aveam Biblia şi citeam zilnic din ea. .Simţeam că însăşi auzirea sobei constituie o chem are de la Dumnezeu, chem area de a te dedica vestirii ei. înţelegeam că este nevoie de "o schimbare, de o reformă, dar nu ştiam cum trebuie făcută ... ne ce bază şi prin ce mijloace". N-a sfat. inactiv, ci a cău ta t să cu noască, să se convingă, să t r ă iască adevărurile descoperite care i-au cucerit in im a şi i-au încălzit sufletul. Şi astfel în foaia publicată de Adventiştii de Ziua a Şaptea în anul 1907, se poate citi : ..La 29 iunie 1907 a avut loc în B ucureşti o solemnitate deosebită. Cu ocazia aceasta am avut bucuria să nrim im în mijlocul nostru şi un ofiţer**. Ofiţerul acesta era fr St. Demetrescn. Din acel m om ent fr. Demetreseu. ..taica** cum avea să i se spună mai tîrziu, se consacră vestirii adevăru lu i evanghelic, în slujba eăruia răm îne toată viaţa sa. Tn perioada anilor 1906— 1908 urm ează cursurile Sem inarului TV'olog!e rjp io Friedensau, din Germania, după care este che- rnat lucreze ca s l u j i t o r al Evangheliei la Berlin. G ottin- ge,'> ci Bonn (1908— 1910)

    A tît anii de studiu, cît si eei r' n s lujire în G erm ania îl vor form a ca un caracter tenace, sobru, echilibrat, cu un pro gram de viaţă si lucrare bine definit. Aportul dînsului din perioada de începu t a lucrării osie considerabil.

    Tn anul 1910, fr. Demetreseu revine în ţară şi îşi începe activ itatea de propovăduitor al Evangheliei la Ploieşti. La data rif-eea nu exista o oomunit,a1o de credincioşi adventişti la Ploieşti, dar exista un interes doosebit p en tru adevărurile sfinte. F ra te le Demetreseu lu crează neobosit şi în curînd se formează o pu tern ică g rupă de trăitori ai adevărului p r in tre oare am intim : Roza şi Andrei Deneş ; Elena şi Ilie Stroieseu : Mari a şi Stelian Negoiţă ; P a - raschiva D u m itre s c u ; Lina şi Costică A ndrei şi alţii. La Sinaia găsim familia Totpal, sora

    Parasehîva StrazzaboscHl, sora Peverini şi alţii.

    Din Ploieşti fr. Şt. Deme- trescu îşi va ex tinde activita tea spre Dobrogea, la Viile Noi şi spre Teleorman, fiind p r i mul m isionar adventis t care a propovăduit solia adventă în Teleorman. Astfel, în anul 1911, vizitează comuna Putinei. Aici aude adevărul biblic Ştefan Tvăncîcă. om nios şl dorito r de m întu ire . FI va deveni un pionier al lucrării laice de m are succes, un adevărat un i- ont nl slujirii dezinteresate. La Băduleasa v ine la credinţă fa milia T urturică . Tot în 1911 activează tem porar şi la Brăila undo interesul Pentru adevăr nrinden rădăcini. O activitate plină de bucurii şi roade bo- ftifo C"t do m u lt avem de în v ă ţa t de la înaintaşii noştri !

    în va^a anului 1912 este m u ta t în Bucureşti, unde va deservi com unitatea Bucuresti- Basarab, ce înfiin ţase ram ifica ţia din s tr Berzei. Dună doi a n i . în 1914. est° m u ta t la Brăila u nde în toam na aceluiaşi an este în tă r i t prin bine- cuvîn tare ca pastor al Bisericii Creştine Adventiste de Ziua a Şaptea. Biserica recunoştea astfel chem area şi consacrarea sa, rezulta te le activităţii sale. După această dată începe drum ul cel lung al activităţii sale. periplul său în lucrarea la care a fost chemat. M uta t d in tr-un oraş în altul, a m ers fără să-şi perm ită să în trebe de ce numai el t re bu ie să se to t mute. Educaţia de ostaş i-a dă ltu it în caracter supunere şi dispoziţia de a merge acolo unde o s + p chemat.

    Tn anii prim ului război m on dial. fr. Paulin i fiind mobilizat, el a fost singurul conducător al lucrării. Tn 1918, fr. St. Do- motrescu este m u ta t la Craiova unde lucrează cu sîrguinţă. Tn 1 ot acest tim p, fr. Demetreseu, în afară de activ itatea sa pastorală va aotivn alături do fr. Paulini. îndeplin ind funcţii de răspundere. Astfel, cînd în 1914 se organizează Conferinţa Română a Bisericii Creştine Adventiste de Ziua a Şaptea, fr. D em etreseu va fi ales ca secretar al Conferinţei (19IR) şi deci m em b ru al comitetului de cond-ueere a lucrării, o activ ita te in tensă cu o largă arie

    sî cu m ultip le responsabilităţi. Viaţa acestor pionieri al bisericii s-a identificat cu viaţa bisericii.

    Continuînd „mişcarea** ad ventă a slujirii sale, după 1920 p'nd s-a organizat U niunea R om ână a Bisericii Creştine A dventiste de Ziua a Şaptea, fr. Dem etreseu este m u ta t la Focşani, la noua Conferinţă care s-a în fiin ţa t şi care cuprindea Moldova. Basarabia, cum şi ju deţele Buzău, Brăila şi R îm - nicu Sărat, avînd mai bine de 300 de credincioşi. La Focşani va activa şi în cadrul S em inaru lui Teologic adventist ce îşi începe activitatea de pregătire a lucrătorilor.

    Este m u ta t în 1925 la Sibiu ea preşed in te al Conferinţei Transilvania.

    In anul 1928 fr. Şt. Demetreseu este consilier al U niunii iar în 1937 se afla p r in tre pro fesorii Sem inaru lu i Teologic de la Braşov.

    Un spirit activ şi doritor să fîe cît mai de folos cauzei sfin te ce o slujea, fr. Dem etreseu "rm ează cursurile facultăţii de ^ rep t din Bucureşti. Ca avocat, fr. Demetreseu susţine — ca apără to r — m ulte din proces e ! p op au fost in ten ta te cre dincioşilor sau bisericii. Cel ™ai ră sună to r proces are loc la Ploieşti în nerioada interbelică si aooi *n tim nul dictaturii fasciste. Cu spiritul său as~utit. ora o nl acere să asculţi pledoariile sale .în sălile tribunalelor, calităti c° au contribuit m ult la succesele sale.

    In perioada evenim entelor ee au declanşat cel de aI doilea război mondial, după 1938. fr. Dem etreseu revine în Bucureşti pen tru a da asistenţă ju ridică şi spirituală bisericii. Acţionează în calitate de consilier al U niunii, p reşedinte al Conferinţei Bucureşti, şi p rofe sor la Sem inarul Teologic ee fucţiona din 1950 în Bucureşti. Tn 1958 iese din cadrele active ale bisericii, răm în înd însă activ în mijlocul fră ţie tă ţii pînă la 27 octombrie 1973 eînd trece la odihnă, la o v îrs tă p a tr ia r hală.

    A sem enea celorlalţi bărbaţi ce au făcut o lucrare de pionierat, fr. Dem etreseu s-a identificat în totul cu biserica al

  • cărei s lu jito r era. O personalita te p roem inen tă şi demnă, avea cu ra ju l susţinerii convingerilor personale, dar a slujit cu credincioşie şi dem nitate acolo unde biserica l-a chemat. A fost u n tră ito r şi susţinător al adevărurilo r Bibliei şi Spir i tu lu i Profetic şi am putea spune că în anii v îrstei p a t r i arhale a fo rm at în ju ru l său un „curen t“ , u n g rup de „învăţă- cei“ , dar fr. Demetrescu, „Tai- ca“ , e ra şi a răm as inimitabil.

    La această an iversare adu cem m ulţum ir i lui Dum nezeu p en tru bărbaţii care p rin cre- dincioşia lor fa ţă de chem area d ivină şi p r in caracterele lor de monolit au contribuit la dezvoltarea bisericii d in ţa ra noastră şi a u n u i spirit de slu jire şi sp ir i tua li ta te ce trebuie p ăs tra t şi înnobila t de fiecare generaţie p rin p rezenţa şi. lu crarea D uhu lu i lui Dumnezeu.

    D a ! Să nu u ităm cum va d rum ul pe care a condus D um nezeu Biserica Sa, pe copiii şi

    slujitorii Săi p înă în clipa de faţa.

    Cinstim m em oria acestor u r i aşi ai credinţei şi slujirii de zinteresate, subliniind idealul plin de frum use ţe şi statornicie .al credin ţei şi nădejdii ad~ vente.

    „Chiar dacă ai fi ris ip it pînă la cealaltă m arg ine a cerului, ch iar şi de acolo te va strîngc D om nul D um nezeul tâu“ (Deut. 30,4).

    D. l ’OPA

    Despre' principii (II)

    /zvoarele na tu ra le de unde îşi trage p r in cipiile Biserica C reştină Adventistă de ziua a Şaptea s î n t : voia lui Dumnezeu comu

    nicată p rin S fîn ta S crip tu ră şi S p ir itu l Profetic, şi sfatul frăţesc călăuzit de Cuvîntul lui D u m nezeu şi Duliul Sfînt.

    „Iată", zicea servul Iui Dumnezeu, Mofse, către poporul credincios din zilele sale, „v-ain învă ţa t legi şi porunci, cum mi-a poruncit Domnul, D um nezeul meu, ca să le împliniţi în ţa ra pe care o veţi lua în stăpîniro" (Deut. 4,5). „C artea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta ; cugetă asupra ei z? şi noapte, căutînd să faci to t ce este scris în ea ; căci atunci vei izbîndi în toate lucrările tale, şi atunci vei lu cra cu în ţelepciune" (losua 1, 8).

    „Sînt tre i căi p rin care Domnul ne descoperă voia Sa p en tru a ne călăuzi şi a ne pregăti să călăuzim pe a l ţ i i ... Dum nezeu no descoperă voia Sa în C uvîntul Său. Vocea Lui se mai face auzită p rin lucrările Sale p rovidenţia le .. . Un alt fel în care se aude vocea lui D um nezeu este prin apelurile D uhulu i Său S fîn t" (5 T/512).

    Ia r în M ărturii voi. VI, pag. 402 şi 103 ni se spune : „Noi trebu ie să prim im C uvîntul Iul Dumnezeu ca pe o suprem ă autorita te . Trebuie să prim im adevărurile ei nen tru noi personal. Şi pu tem aprecia aceste adevăruri num ai cînd le căutăm personal. Atunci cînd facem din Cuv în tu l Iui Dumnezeu călăuza vieţii noastre, se răspunde p en tru noi Ia rugăciunea Domnului Ilr is tos : „Sfin ţeşte-i prin adevărul T ă u ; C uvîn tu l Tău este adevăru l" (Ioan 17,17).

    De aceea, pe bună d rep ta te Adventiştii de Ziua a Şaptea cred : „Că Sfintele Scrip turi ale Vechiului şi Noului Testam ent au fost date prin inspiraţia lu i Dumnezeu, că ele cuprind o descoperire cu to tu l îndestu lătoare a voinţei

    Sale faţă de oameni şi constituie singura re gulă fără greş în ce priveşte credinţa si felul de v ie ţu ire" (2 Tim. 3, 15-17 — M anualul C o m unită ţii , cap. 2, par. 1): „Că voinţa lui D u m nezeu în ce priveşte viaţa morală este cuprinsă în Legea Sa. Cele Zece Porunci ; că aeesţee sînt principiile m orale cele mai m ari ci de neschim bat, obligatorii p en tru to ţi oamenii din orice veac" (Ex. 20,1-17 — Idem, par. fi).

    în îndu rarea şi înţelepciunea Sa, Dumnezeu a mai ho tă r ît ca pen tru traducerea în v ia ţă a r înd ire li lo r Sale veşnice, credincioşii să s«* constituie în sfaturi. P ă s tra rea ordinii cereşti în miilocul bisericii de pe năm în t este as’gn rată prin existenta în sinul ei a unor sfafur* de oameni „înţelepţi, pricepuţi si cunoscuţi11 (Deut. 1, 13). însuşi D om nul a spus pe vrem uri lui Moise : „ 'A dună la M ine şaptezeci de b ă r baţi, d in tre bătrînii lui Israel, din cei pe care-? cunoşti ca bă tr în î ai poporului si cu p u t e r e asu m a lor : adu-i Ia cortu l în ţîln irii şi să se înfăţişeze acolo îm preună cu tine. Eu Mă voi pogorî, şi îţi voi vorbi acolo, voi lua din duhul care este peste tine, şi-J voi pune peste ei ca să poarte îm preună cu tine sarcina poporu lus şi să n-o porţi iu singur’ ... Moise a ieşit şi a spus poporului cuvintele Domnului. A adune, şaptezeci de bărbaţi din bătrîn ii ponorului, s ; i-a pus în ju ru l cortului. Domnul S-a pocorP în nor, şi a vorbit Iui Moise ; a luat din duhu* care era peste el, si l-a pus peste cei şaptezev de bătrîn î. Şi de îndată ce duhul s-a aşeza' peste ei, au început să proorocească" (N u m er 11,16. 17.24.25).

    Principiu l acesta al sfatului pen tru bum? reuşită este scos în ev idenţă în următoarei'- locuri din Sfînta S c r ip tu r ă : „Cînd nu est chibzuinţă, poporul c a d e ; dar bn u in ţa vine prin m arele n u m ăr de sfetnici" (Prov. 11,14) „P lanurile nu izbutesc, cînd lipseste o adunarc- care să chibzuiască dar izbutesc cînd sînt mulţi sfetnici" (Prov. 15,22). „P lanurile se pun I i cale prin sfat !“ (Prov. 20,18). „Căci Prin m ă suri chibzuite cîstigi bătălia , si p rin m a r e l e n u m ăr al sfetnicilor, al b iru in ţa" (Prov. 24,fi).

    încrezători în valoarea sfatu lu i frăţesc sub călăuzirea D uhului Sfînt, primii creştini au

    t '¥ 1 I M l« « n i M . ' M r t u c n i - - »»--■ ----

  • rerurs la sfat ori de cîte ori probleme noi se iveau în faţa lor. Aşa de pildă „în Biserica din Antiohia erau nişte prooroci şi învăţători: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Ci- rena, Manaen, care fusese crescut împreună cu cîrmuitorul Irod, şi Saul. Pe cînd slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfînt a zis : 'Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat’. Atunci după ce au postit şi s-au rugat şi-au pus mîinile peste ei, şi i-au lăsat să plece. Barnaba şi Saul, trimişi de Duhul Sfînt, s-au coborît la Seleucîa, şi de acolo au plecat cu corabia Ia Cipru. Ajunşi la Salamina, au vestit Cuvîntul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor" (Fapte 13,1- 5). E de observat că sfatul acestor „prooroci şi învăţători" se caracteriza prin „postire şi rugăciune" de pe urma cărui fapt primeau sfat divin-

    S-a întâmplat ceva mai târziu tot la Anlio- hia că vreo „cîţiva oameni veniţi din ludea, învăţau pe fraţi şi z iceau : ’Dacă nu sînteţi tăiaţi împrejur după obiceiul Iui Moise, nu puteti fi mîntuiţi’. Pavel şi Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe şi păreri deosebite : şi fraţii au hotărît ca Pavel şi Barnaba şi cîţiva dintre ei, să se suie la Ierusalim la apostoli şi prezbiteri, ca să-i întrebe asupra accstei neînţelegeri... Cînd au ajuns Ia Ierusalim, au fost primiţi de Biserică, de apostoli si de prezbiteri, şi au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei. Atunci unii din partida Fariseilor, caro crezuseră, s-au ridicat, şi au zis că Neamurile trebuie să fie tăiate îmorejur. si să li se ceară să păzească Legea Iui Moise. Apostolii şi prezbiteri? s-au adunat laolaltă ca să vadă ce este de făcut. După ce s-a făcut multă vorbă s-a sculat Petru si Ir-a zis : 'Fraţilor, ştiţi că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca- orin gura mea. Neamurile să audă cuvîntul Evangheliei, si să creadă. Şi Dumnezeu, care cu- noasmilărintiî noştri, nici noi nu I-«m nutut iv'Ha ? Ci credem că n o i , ca si pi,

    mîntuiti prin harul Domnului Tsus’. Tontă adunarea a tăcut, si a ascultat ne Barnaba şi pe Pavel, care au istorisit toate semnele şi minunile pe care Ie făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul Neamurilor.

    Cînd au încetat ei de vorbit. Tacov a luat cuvîntul şi a zis : 'Fraţilor, ascultaţi-mă î S imon a spus cum mai întîi Dumnezeu şi-a aruncat privirile peste Neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor, care să-I poarte Numele. Şi cu faptul acesta se potrivesc cuvintele proorocilor, după cum este scris : ’După aceea Mă voi întoarce, şi voi ridica din nou cortul lui David din prăbuşirea lui, îi voi zidi dărî- măturile, şi-l voi înălţa din nou : pentru ca rămăşiţa de oameni să caute pe Domnul, ca şi

    toate Neamurile peste care este chemat Numele Meu, zice Domnul, care face aceste lu cruri, şi căruia î i sînt cunoscute din veşnicie’. De aceea eu sînt de părere să nu se pună greutăţi acelora dintre Neamuri care se întorc Ia Dumnezeu : ci să li se scrie doar să se fe rească de pîngăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate şi de sînge. Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni, care-1 propovăduiesc, fiindcă este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat’.

    Atunci apostolii şi prezbi terii şi ini re aga Biserică au găsit cu cale să aleagă vreo cîţiva dintre ei, şi să-i trimită la Antiohia, împreună cu Pavel şi Barnaba. Şi au ales pe Iuda, zis şi Barnaba, şi pe Sila, oameni cu vază între fraţi. Şi au scris astfel prin e i :

    'Apostolii, prezbiterii şi fraţii : către fraţii dintre Neamuri, care sînt în Antiohia, în Siria şi în Cilicia, plecăciune !

    Fiindcă am auzit că unii, plecaţi dintre noi, fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor, şi v-au zdruncinat sufletele, zicînd să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi Legea ; noi după ce ne-am adunat cu toţii laolaltă, cu un gînd, am găsit cu calo să alegem nişte oameni, şi să-i trimitem Ia voi, îm preună cu preaiubiţii noştri Barnaba si Pavel, oamenii aceştia, care şi-au pus în inc viaţa pentru Numele Domnului nostru Isus Ilristos. Am trimis dar pe Iuda şi pe Sila, caro vă vor spune prin viu grai aceleaşi lucruri. Căci s-a părut nimerit Duhului Sfînt şi nouă, să nu mai punem peste voi nici o altă gretate decît ceea ce trebuie, adică : să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sînge, de dobitoace sugrumate, şi de curvie, lucruri de care, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi. Fiţi sănătosi’.

    Şi deci, şi-au luat rămas bun de la Biserică şi s-au dus Ia Antiohia, unde au dat epistola mulţimii adunate, dună ce au citit-o. fraţii s-au bucurat de îmbărbătarea, pe care le-o aducea" (Fapte 15,1-31).

    Experienţa a arătat deci că strîns-erea laolaltă a unor oameni temători de Dumnezeu pentru alcătuirea unui sfat, a unui consiliu, a unui comitet, pentru tratarea problemelor care interesează Biserica, este încununată de succes. Postind şi rugîndu-se ei au nrimit sfaturi de la Dumnezeu atît cu privire la organizaţie, cît şi cu privire la doctrină. Deci sub călăuzirea Duhului Sfînt şi cu consfătuirea sinceră a participanţilor, şi comitetele sau consiliile Bisericii pot fi surse de stabilirea unor principii necesare Bisericii.

    Biserica Adventiştilor de Ziua a Şaptea consideră că sfatul frăţesc sub călăuzirea Duhului Sfînt poate fi ca un LTrim şi Tumim prin care să se descopere voia lui Dumnezeu.

    O împrejurare de o astfel de consfătuire redată în istoria adventă ne poate fi prezentată ca un frumos exemplu.

    După trecerea datei de la 1844, fraţii Bates, White, Pierce şi Edson cercetau împreună după

  • adevăr ca după o comoară ascunsă. Sora E.G White care se aduna împreună cu fraţii la studiile acestea, mărturiseşte următoarele :

    ”Noi ne întruneam avînd sufletul împovărat, rugîndu-ne să putem fi una în credinţă şi în doctrină, deoarece ştiam că Hristos nu e împărţit. Un singur punct era făcut odată subiect de cercetare. Aceste consfătuiri de cercetare erau caracterizate prin solemnitate. Scripturile erau deschise cu un simţămînt de teamă. Adesea posteam, pentru ca să putem fi mai bine pregătiţi să înţelegem adevărul. După rugăciune călduroasă, dacă vreun punct nu era înţeles, era discutat şi fiecare îşi exprima liber părerea; apoi din nou ne plecam în rugăciune şi cereri fierbinţi se înălţau la cer pentru ca Dumnezeu să ne ajute să vedem clar lucrurile ca să putem fi una, aşa după cum Hristos şi Tatăl sînt una. Multe lacrimi se vărsau ...

    Petreceam în felul acesta multe ore... Uneori întreaga noapte era întrebuinţată în cercetarea solemnă a Scripturilor, pentru ca să putem înţelege adevărul prezent. La unele ocazii Du- liul lui Dumnezeu venea asupra mea, şi părţi dificile erau lămurite pe calea rînduită de Dumnezeu, şi atunci era armonie desăvîrşitu. Eram cu toţii un gînd şi un suflet.

    Căutam cu cea mai mare băgare de seamă ca textele biblice să nu fie sucite pentru a corespunde părerilor vreunui om. Căutam ca deosebirile dintre noi să fie cît mai reduse cu putinţă, nestăruind asupra unor puncte care erau de mai mică însemnătate şi despre caro existau păreri deosebite. Dar povara fiecărui

    suflet era de a aduce o stare de lucruri între fraţi care să corespundă cu rugăciunea lui Hristos ca ucenicii Lui să poată fi una, după cum El şi Tatăl erau una“ (R.H. 26 iulie 1892).

    In felul acesta s-a ajuns ca adevărurile doctrinare biblice să fie scoase la iveală ca un tot armonios şi să constituie doctrina pe care se întemeiază Adventiştii de Ziua a Şaptea.

    Insă în ce priveşte autoritatea în cadrul lîi- sericii Adventiste de Ziua a Şaptea, avem stabilit următorul principiu de care trebuie să ne ţ in e m :

    „Mi s-a arătat că judecata nici unui om nu trebuie să se supună judecăţii vreunui alt om. Dar cînd Conferinţa Generală, care este cea mai înaltă autoritate a lui Dumnezeu pe pă- mînt, pronunţă judecata sau hotărîrea ei, atunci independenţa personală şi judecata sau părerea personală nu mai trebuie menţinute, ci să fie supuse acelei botărîri“ (3 T. 492).

    Deducem deci că pentru Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea sînt obligatorii acele principii, adică acele reguli de credinţă, de purtare, de organizare şi funcţionare bisericească pe care se găseşte imprimat sigiliul originii lor cereşti. Biblia şi Mărturiile Spiritului Profeţiei sînt în cazul acesta măsurile la care trebuie să raportăm atît ceea ce e prezentat oficial ca principiu al Bisericii, cît şi ceea ce se pretinde de anumite persoane sau mişcări că trebuie să se adopte de către această Biserică drept principiu al ei.

    D. FLOREA

    Ceva deosebit pentru Hristos

    Urmare din coperta I

    ra t că acest rezu lta t este caracteristic num ai în unele zone ale globului, cum ar fi : A fri ca, Am erica de Nord, America Centrală şi America de Sud.

    Aceste exem ple să ne servească, în noile condiţii pe care ie avem, ca încura jare pen tru intensificarea şi diversificarea lucrării noastre misionare, ţi - nînd seama de realita tea că şi la noi sînt coapte holdele p e n tru seceriş.

    Să fim receptivi la programul strategiei globale, ştiind că aceasta înseam nă că în acesl ultim deceniu al celui de-al

    şaselea m ilen iu trebu ie să fa cem ceva deosebit p en tru H ris tos.

    P lanu l lu! D um nezeu este ca fiecare credincios adventis t să se angajeze în acest m inunat p rogram al stra tegiei globale. Să nu ne scuzăm asem enea lui Moise : „ ... ia tă că ... n -au să asculte de g lasul m e u ...“ (E- xod 4,1) ! R ăspunsul lui D um nezeu la această scuză a lui Moise ne dem onstrează cu clarii a te că : p en tru Dumnezeu nu există imposibilul, iar d a ru rile spirituale, intelectuale şi m ateria le ne-au l’ost date ca să le folosim p en tru slujire.

    Realizarea program ulu i s tra tegiei globale trebuie începută în experien ţa noastră persona lă, în familiile noastre, l'aţă de care sîn tem cu atîtea datori, în com unităţile noastre, care t re buie evanghelizate în prim ul rînd, apoi să trecem la îndeplinirea m andatu lu i sfînt pen tru lumea întreagă.

    Nu avem tim p de pierdut. M îna lui D um nezeu pregăteşte cu repeziciune evenim entele finale ale istoriei. In p lanul Său, El are u n popor, căruia i-a în- cred iţa t o solie, care n u a fost da tă m ai îna in te nici u n u i alt popor, nici unei alte generaţii sau biserici.

    In program ul strategiei globale n u rezu lta te le altora t re buie să ne anime, după cum nici eşecurile a lto ra n u trebuie să ne descurajeze. în acest p rogram să observăm planul divin cu noi, p en tru noi în in teresul semenilor noştri.

    Pe lîngă rugăciunile s tă ru itoare, să întocm im p lanuri în com unităţi, la Conferinţe şi la n ivelu l com itetului Uniunii de Conferinţe, p lanuri prin car*e să avem în vedere ca, în 1990, să facem ceva deosebit p en tru Hristos !

    Timiş B. AlexandruP a s to r p reşed in te le

    Conf. Cluj

    C U R IE R U L A D V EN TIST • FE B R U A R IE 1990 5

  • c S f i u u t e a (el 0 p j i p j a / ^— Iniîiartapolls, iu l ie 1990 —■»

    J 11 acest an u rm ează să aibă «*• loc cea

  • * 7 V i ■ ■J [ p % iu.'ifift.'îiiat'fcâ data. p r im ito r i ucenici s-au îm p ă r tă ş i i c re

    dincioşii d in toate veacurile . T u tu ro r (c lo r care au p r im i t E van g h e l ia li s-a în c re d in ţa t ad ev ă ru l sacru spre a-1 p ropovădu i oam enilor. P oporu l credincios a l lui D um nezeu a fost to td eau n a m is io n a r şi plin de r îvnă, consacr îndu-şi fo r ţe le sp re cinstea num elu i Său şi folosindu-şi în ţe - lep ţeşte ta len te le în s lu jb a Lui.

    L u c ra rea neegoistă a creş tin i lo r din t recu t t reb u ie să ne fie nouă o p i ldă şi o in sp ira ţ ie ...

    . . .Ei a r t reb u i să în ţe leagă fa p tu l cu este o m a re lu c ra re de făcu t in a fa ra a m vonu lu i de că tre m iile de m e m b r i laici consacraţi" . (F.A. 77 m anuscris) .

    Cita tu l din S f în ta S c r ip tu ră su b liniază fap tu l că în b iserica aposto lică „ to ţ i . . . ves teau C uv în tu l lui D um nezeu" . I a r în com en tar iu l S p ir i tu lu i P rofe tic , se rva Dom nului scoate în re lie f lucra rea a „mii de

    2 , 9 „Voi îiikil stiiteţi o sem in ţie a leasă, o p reo ţie îm p ă ră tească un n eam slînt, un popor de care D u m nezeu şi L -a c îş tigat ca să fie al Lui ca să vest i ţ i pu ter i le m in u n a te a le Celui ce v -a ch em a t din în tu neric la lu m in a Sa m in u n a tă" .

    Cine s în t d e fa p t laicii ? Xoţi m em b ri i bisericii, in d ife ren t de c h em area sau s lu jb a lor. Toţi aceia ca re c red în I l r is to s şi păzesc po runc ile lui D u m n ezeu s în t în d re p tă ţ i ţ i în şi p r in El. Ei re p rez in tă un popor deosebit , un popor ales în care n u ex is tă deosebire în t re in fe r io r sau superio r , cleric sau ne- cleric, s lu jb aş sau m e m b ru obiş nuit. „ P reo ţia şi n e am u l sf în t" a s i g u ră p a r te a f iecăru ia în serviciul divin, în s lu jb a pred icări i , în lu c ra rea de c îş tigare de sufle te şi în d a ru r i le sp ir i tu a le oferite bisericii.

    Poporu l lui D um nezeu fo rm ează o un i ta te indiv iz ib ilă . C hem area „să vestiţi pu ter i le m in u n a te .ale

    E G E P R I I1N T EA C T I V I T A T E A L A I C Ă

    „După ce s-au rugat, s-a c u trem u ra i Unul u n d e eram a d u n a ţ i ; to ţi s-au u m p lu t de D uhu l SJint şi v es tea u Cuv'ui- lul lui D u m n ezeu cu în d răznea lă “. Fapte 4.31.

    m em b ri laici consacraţi" . Nu g re şim deci a tu n c i c înd a f irm ă m că biserica c reş tină apostolică a fost o m işcare laică.

    Astăzi te rm e n u l „ laic“ se foloseşte 111 genera l cu sensul de „ne bisericesc". Astfe l în ţe leasă , a c t iv i ta tea laică sau s lu j irea m em b ri lo r nu ne spune p rea m u lt în t r -u n ca d ru religios, bisericesc. Noi v re m o în ţe legere biblică, o r ig ina lă desp re ro lu l laic ilor in biserică, aşa cum a fost în b iserica apostolică.

    În că d in evul m ediu , te rm e n u l „laic" s-a ră sp în d i t a v în d u n sens negativ , in sem n în d „lipsit de p r e g ă tire teologică adecvată" , ,,n e in i ţiat", „nein trodus" . I n sens b iseri cesc, se re fe ră la ceea ce e ra în a fa ra clerului, care nu n u m a i că e ra se p a ra t de m em b r i i laici, ci e ra considera t ca e lem ent superio r şi d is t inc t în b iserică — rep rezen - t înd biserica şi bu cu r în d u -se de m u lte privilegii .

    L u th e r a p ro tes ta t h o tă r î t îm p o tr iv a îm p ă r ţ ir i i c reş tin i lo r în cler şi laici. R e fo rm ato rii au în v ia t în v ă ţă tu ra b ib lică re fer i toa re la p reo ţ ia un iv e rsa lă a credincioşilor. S-a rev en i t a su p ra p r inc ip iu lu i că f ie care m e m b ru al bisericii pa r tic ipă f ă ră deosebire la înd ep l in irea m a n d a tu lu i bisericii, în cad ru l se rv i cii lor divine, în o rgan izare şi con ■ ducere . Biserica aposto lică şi biserica re fo rm a ţiu n i i au fost m işcări cu aspect p re p o n d e re n t laic, cu scopul ca din nau să prevaleze ro lul laicilor. La tex tu l citat m ai sus 1$ a d ă u g ă * şi pe acela d in t P e tru

    Celui ce v-a ch em a t din în tuneric la lum ina Sa m in u n a tă " se a d re sează bisericii in în treg im e. D u m nezeu a în c re d in ţa t poporu lu i Său s lu jb a p red icăr i i în tregu lu i Său adevăr. „Toţi ... vesteau Cuvîntu l lui D um nezeu".

    Acest a d e v ă r biblic a fost r e a f i rm a t de că t re se rva D om nulu i : „Biserica este u n e a l ta a leasă de D um nezeu p e n t r u m în tu i rea oam e nilor. Ea este ch em a tă p e n tru se r vire, iar m is iu n e a ei este de a vesti lum ii E vanghelia . în c ă de la început, p lan u l lui D um nezeu a fost ca b iserica Sa să re f lecte a su pra lumii p l in ă ta te a şi p u te rea Sa. M em brii bisericii, cei chem a ţi din în tu n e r ic la lu m in a Sa m in u n a tă , au d a to r ia să dezvălu ie m ăr i rea S a “. (F.A. 6 man.).

    B iserica n o a s t r ă dă curs realizării acestui a d ev ă r biblic. Ea s t im u lează, p reg ă teş te şi foloseşte pe m em b r i i săi la p ro p ovădu irca Evanghelie i . î n v ederea realizării acestu i m an d a t , com unită ţ i le t r e buie să fie conduse de persoane care cunosc ce în seam n ă a sac r i fica t im p p e n t ru s tud iu şi r u g ă ciune şi care s în t cu to tu l consa c ra te bisericii. S lu jbaş ii t reb u ie să progreseze m e re u în însuşirea şti in ţe i o rgan izăr i i şi conducerii . Ei t reb u ie ca p r in exem p lu l lor teoretic şi p rac t ic să a ra te m e m b r i lor cum treb u ie t ră i tă şi vest i tă Evanghelia . Ei t rebu ie să p ro m o veze, să organ izeze lu c ra rea de propovăduire din casă In casă, de la i n im i la la i isă . Ei trebuia sft

    Înveţe cum să predice, cam să ţ ină o lec tu ră biblică, cum să se roage p e n tru p r ie ten i, cum să-i sp r i j ine pe cei bolnavi fizic şi sp ir itual, cum să-i a ju te pe cei nevoiaşi, cum să p ă t ru n d ă în locuri u nde E v a n ghelia n u şi-a fă cu t efectul vizibil. P ro b le m a care t reb u ie să p reocupe biserica azi e s t e : ce an u m e , cînd şi cum treb u ie să facem p e n tru În cheierea P la n u lu i de M în tu ire p r in care toa te suf le te le d o ri toa re de m în tu i re să fie găsite c ît m a i cu- r în d şi aduse la Hristcs.

    „L u c ra re a iui D um nezeu pe a res t p ă m în t nu se va înche ia p în ă cînd m em brii nu-şi vor un i e for tu r i le lor cu ale. s lu jbas ilo r c o m u n i t a r i ' . (Mart. 9.117).

    Obiectivele departam ent: ; l i i i poti- vită ţii laice s în t u rm ă to a r e l e : i .

    l izarea unei un ir i to ta le în H ris ta s în tre toţi pas to r ii şi m em b ri i bisericii ; s t im u la rea sp ir i tu lu i m is io n a r şi o rgan izarea m em b ri lo r p e n t ru e fic ienţa luc ră r i i lor în cîşii- garea de sufle te . L u c ra rea n o as tră t reb u ie să fie aceea de a mobiliza pe m em bri , p r ie ten i, copii la o s lu j i re s is tem atică şi s tă ru itoa re . M a n d a tu l g en era l d a t de D um nezeu bisericii în treg i va treb u i real iza t în t r -u n e fort com un a l tu tu ro r .

    Dacă ne g înd im la o rig inea n o as t ră co nsta tăm că m işca rea a d v en tă a fost su s ţ in u tă în m od constan t de laici. R e g re tă m că pe p a rcu rs b iserica a p ie rd u t d in zelul şi sp i r i tu l m is ionar . D a r cu sa tis fac ţie p u tem obse rv a că în u l t im u l t im p conducerea bisericii a redescoperit u r iaşa fo r ţă în m asa de laici — bărbaţi , femei, t ineri , copii şi p r i e ten i — reu ş in d ca nu n u m a i să g ă sească în ea u n b ineven it a ju to r, ci poveri im p o r ta n te să fie p re lua te ch ia r de laici. Credincioşi ai bisericii lui Hristos, a ş tep tă to r i ai ven ir i i Sale, conducători şi m em bri , un i ţ i -v ă şi consacra ţi-vă p e n tru înche ierea luc ră r i i D o m n u l u i !

    Pasier-coasiliesS»tif

    CU R IE R U L A D V EN TIST • F E B R U A R IE 1990

  • B i n p i a ţ a b t e s r î e î i

    Activităţi evangheiistice in Conferinţa ( l n jCa ucenici ai D om nuui H ristos este de d a to r ia no as tră să îm

    p ă r tă ş im şi a l to ra lu m in a pe care ş tim că lu m e a n u o a re . F ie ca poporu l lu i D um nezeu „să facă bune, să fie bogaţi în fap te bune, să fie darnic i, ga ta să s im tă îm p re u n ă cu alţii, a şa ca să-şi strângă p e n tru v rem ea v iitoare d re p t com oară o b u n ă tem elie , p e n tru ca să apuce a d e v ă ra ta v ia ţă" (1 Tini. 6,18.19).

    / I ceasta se înscrie în m an d a tu l ( _ y ( , pe care D om nul Isus Hristos l-a d a t ucenic ilor şi bisericii Sale d in . to td eau n a : „Evanghelia aceas ta a îm p ă ră ţ ie i va fi p ro p o v ă d u ită în toa tă lumea, ca să s lu jească de m ă r tu r ie tu tu ro r neam u ri lo r . Atunci va veni sf î r ş i tu l“ (Matei 24,14).

    In c ad ru l e fo r tu r i lo r evanghe i is tice pe care în tre a g a B iserică le face, în n u m ăru l de fa ţă p rezen tăm o p a r te d in ac ţ iun ile m is ionare a le credincioş ilor şi p a s to r ilo r C on fe r in ţe i Cluj (T rans ilvan ia de Nord).

    • In S a b a tu l d in 23 decem brie1989, 30 de p e rsoane d in cuprinsu l d is t r ic tu lu i G h e r la au coborît în apa botezului, înche ind legăm în tu l a scu ltă r ii de D um nezeu şi voinţa Sa e x p r im a tă în C uv în tu l sfînt. P a s to ru l d is tr ic tu lu i , K d d â r Gyozo, a a d u s la în d ep l in ire acest act so lemn. la tă un s t im u len t deosebit p e n tru noi toţi !

    ® F o rm a ţ ia v o c a l - in s t ru m en ta lâ „A dven t L y ra “ d in com unita tea S ărm aş , jud. Mureş, a p re ze n ta t o serie de p ro g ram e lite rar-m uzica le cu c a rac te r religios în sălile caselor de cu ltu ră d in G herla , Dej, L u duş, Turda , C îm pia Turzii , Tg. M ureş şi la casa de rugăc iune d in Cluj. In p ro g ra m : J.S. Bach, G.F. H ănde l, Gh. Cucu, P . Constan ti- nescu, G. Muzicescu, Kodâly, G â r- dony, C laude d e S e r m y s i ... M.E.minescu, O. Goga, V. Voiculescu, Ady, Rem enyik , B. B urtescu. A n i m a to ru l acestor m an ife s tă r i m is io n a re este fr. Vasile Cazan, teh n i c ian m uzica l al Conferinţe i.

    • T o t fr. V. Cazan a p reg ă t i t şi o rgan iza t un p ro g ram m uzical m i s ionar cu fo rm a ţ ia „A dven t Echo‘‘ a co m unită ţ i i M ie rcu rea N ira ju lu i . P ro g ra m u l u rm e a z ă să fie p rezen t a t în loca l ită ţi le E rnei, Sovata, Sighişoara, Sîngeorg iu de P ă d u re , Bălăuşeri , T îrn ăv en i , Odorhei, R e ghin.

    • In c o m u n ita tea Cluj, pasto ru l Gyeresi E rno a în cep u t un ciclu de p re legeri pe tem a : ,,A devăru ri biblice actuale". P e n t ru aceste ocazii s -au t ip ă r i t p ro g ram e şi p l iante care au fost ră sp în d ite în tot o ra şul, doved indu-se a fi u n bun m i j loc de popular izare . Acest a d ev ă r este d e m o n s tra t de n u m ăru l m are de par tic ipan ţi , neadven tiş ti , in te resaţi în cu noaş te rea ad ev ă ru r i lo r .mîntuitoare şi a d u că to a re de linişte şi pace sufletească.

    • Ciclul p re leger i lo r de la Cluj a fost adus la cunoştin ţa publicului şi p r in a n u n ţa re a lo r în presa locală In teresul t rezit a fost a tî t de

    m are , încît un re p o r te r al postu lu i local de rad io —- secţia m ag h ia ră— a rea l iza t o în reg is t ra re de 20 m inute , u n re z u m a t a l acestor p re legeri însoţit de c îteva co ru ri in te rp re ta te de corul com unită ţ i i Cluj, p ro g ra m c a re a fost apoi t ran sm is la radio.

    P e n t r u p r im a d a tă în istoria m o d ern ă a Rom ânie i, toate b ise ricile, p r in t r e c a re şi Biserica C reş t ină A dv en t is tă de Ziua a Şaptea, a u ’ t ran sm is la postu r i le d e radio şi te leviz iune p ro g ram e re ligioase şi p re zen ta rea bisericii şi a ch em ă rii ei în lume.

    • F o rm a ţ ia co ra lă „ M a ram u reşu l11, in iţ ia tă şi condusă de pasto ru l Su- ciu Iosif, a p re ze n ta t p ro g ram e cor a le şi l i te ra r - re l ig io ase în Sighet, Vişeul de Sus, Re.meţi şi în a lte localităţi, p re zen tîn d în acest fel p lăcu t v a lo a rea ad ev ă ru lu i d u m nezeiesc, p e n t ru ca cei care aud şi-l p r im esc „să n u p iară , ci să a ibă v ia ţa v eşn ică11 ( loan 3,10).

    „ L u m in a pe ca re D um nezeu a d a t-o p oporu lu i S ă u nu t rebu ie să fie re ţ in u tă în lă u n t ru l c o m u n ită ţ i lor, care au cunoscu t de ja a d e v ă rul. Ea t reb u ie să fie ră sp în d ită p înă dep ar te , în locurile în tuneca te a le păm în tu lu i . Aceia c a re u m b lă în lum ină , d u p ă cum H ristos este lum ină , vor con lucra cu M în tu ito - rul, descoperind şi a l to ra ceea ce El le-a descoperit . Este scopul lui D um nezeu ace la ca a d ev ă ru l p e n t r u t im p u l aces ta să fie fă cu t cu noscu t o am en ilo r ’d in orice sem in ţie, de orice l im bă , d in orice norod şi de orice neam " (Apoc. 5,9). î n lume, s în t a stăz i b ă rb a ţ i şi fem ei abso rb i ţ i în u m b la re a d upă cîştig şi p lăceri lumeşti . S în t mii şi m ii aceia c a re n u aco rdă t im p şi nici u n gînd p ro b lem e i m în tu ir i i sufle tu lu i. A sosit t im p u l cînd solia reven ir i i pe cu r în d a D om nului H ris tos să ră su n e în lum ea î n treagă.

    ,,Ca p opor a v em o m are nevoie de a ne um ili in im ile îna in tea lui Dum nezeu, cer înd ie r ta re p e n tru n eg li jen ţa n o a s t ră de a aduce la îndep l in ire ch em a re a Evanghelie i ... Să aducem ia în d ep l in ire lucra rea c a re ne-a fost d a tă şi să vestim solia care t reb u ie să trezească pe b ă rb a ţ i şi femei ca să-şi dea seam a de p r im e jd ia în care se a flă ... Dacă f iecare c redincios ad ven tis t ş i-a r fi fă cu t lucra rea la care a fost chem at, n u m ă r u l credincioşilor a r fi fost m u l t m a i m a re decît este în p rezen t" (9T/24.25).

    * In sp ir i tu l a ces to r g înduri ale S p ir i tu lu i Profetic , la 11 feb ru ar ie

    a.c., a avut loc la Cluj, la sediul C onferin ţe i, în t î ln i re a celor 26 de lu c ră to r i laici d in c ad ru l C onfe r in ţei. Fr. Gyeres i Iosif, d irec toru l D ep a r ta m e n tu lu i A ctiv i tă ţ i i Laice de la Uniune, şi fr . T im iş A le x an dru , p re şed in te le C onferin ţe i, au su b l in ia t im p o r ta n ţa deosebită ■ pe care D um nezeu şi b iserica o acordă act iv ită ţi i m is ionare laice. S-au a n a l iza t m etode le de lu cru şi nece s i ta tea une i d ep line consacrări, s ta bilind m odu l în care t reb u ie să se d esfăşoare ac t iv ita tea laică. S-a scos în ev id en ţă s tr în sa co laborare a acestora cu com ite te le c o m u n ită ţilor, cu p as to r ii şi conducerea C on ferin ţe i. Cei p rezen ţi ş i-au lua t t im p să se roage bu n u lu i D u m n e zeu p e n tru sp r i j in şi călăuzire.

    Cei care a u p a r t ic ip a t la aceas tă în t î ln i re a u a v u t ocazia să d ea m ă r tu r ie desp re m o d u l m in u n a t în care D um nezeu i-a a ju ta t să lucreze p e n tru s lava Sa şi, în acelaşi t imp, să înv e ţe cum să aducă la în d e p l in ire cît m ai b ine luc ra rea de evanghelizare , de în ă l ţa re m o ra lă a oam enilor , p e n t ru b inele lor p re zen t şi veşnic.

    • In com u n ită ţ i le de pe te r i to r iu l Conferin ţe i Cluj (T rans ilvan ia de Nord), fr. T im iş A le x an d ru p re z in tă o serie de prelegeri desp re „ lona, proorocul judecă ţii" . Aceste p re leger i au b iriecuvîn ta ta m en ire de a r ă sp u n d e nevoii de e vanghe l i z are a bisericii, d e r e a p r in d e re a sp ir i tu lu i m is ionar, de a sublin ia neces i ta tea a scu ltă r ii de Dum nezeu şi de a m erge acolo u nde ne t r i m ite El, acolo u n d e este nevoie de noi şi a n u fugi la „Tars". Este c h em area la pocăinţă, c h em area la m an ife s ta rea iubiri i noastre fa ţă de oameni, c h em a re a de a lucra — din iub ire şi cu s im ţă n u n tu l r ă s p u n de r ii — la aduce rea oam en ilo r înapoi la Dum nezeu. Este p re g ă t i rea co m u n ită ţ i lo r p e n tru lucra rea de evanghelizare , cu deviza : f ieca re com u n ita te — u n c en t ru de ev anghe l izare şi un cen tru de binefacere.

    • O e x p e r ie n ţă deosebit de m iş că toa re a t ine r i lo r d in Cluj a ofe r i t-o con tac tu l aces tora cu Şcoala a ju tă to a re de su rd o -m u ţi d in loca l itate . Din a ju to a re le p r im ite , t iner i şi vârstnici cu in im a tînă ră , au fă cut p ache te con ţin înd a l im en te şi îm b ră c ăm in te şi a u v iz i ta t pe aceşti h and icapaţ i . Şi nu s-au m u lţu m it d o a r cu a t î t ; au s ta t de v o rbă cu aceştia, s -au ruga t îm p re u n ă cu ei, p e n tru a aduce o rază de m îngîie re şi c ă ldu ră aces to r sufle te d e z n ă d ă j d u i te şi su ferinde. De altfel, la Cluj se constitu ie în aceste zile „Asociaţia h a n d icap a ţ i lo r motori", p r in in te rm ed iu l căreia, c redem noi, vor putea ii a ju ta ţ i m u lt — m oral şi m a te r ia l — aceşti oam eni fără nădejde.

    „A devăra t, vă sp u n câ. ori de c îte ori a ţi f ă cu t aceste lucruri u nu ia d in aceşti foa r te n e în sem naţi f ra ţi a i Mei, Mie Mi le-aţi făcut" (Matei 25,31-16).

    P as to r Roşea B eniam in

    se c rs ta r al Conferin ţe i Cluj

    C U K IE M JL A D V EN TIST • FEB KU A KIE 199(1

  • „In u l t im u l an de. liceu, a m luat

    o decizie hotărî toare“, declara în seara zilei de 9 februarie 1990 cel

    m a i t inăr d in tre pastorii bisericii a ă v en te d in ţara noastră. „M i-am dat seama", com ple ta el, „că lucra

    rea de cel m a i m are folos p e n tru sem en i este ves tirea Evanghelie i

    Ca urm are a acestei clarificări, a 'lotăririlor ulterioare, iată-ne în d i m in ea ţa deosebit de so lem nu lu i

    Sabat d in 10 februarie in casa de rugăciune a com un i tă ţ i i Cluj, p e n tru a participa la serviciu l d iv in de

    h irotonire a fra te lu i Gyeresi Erno, ocazie am înată d in cauza e v e n im e n _ telor, dar cu a tît m a i deosebită

    astăzi.

    V in er i seara, fra te le D um itrescu Nelu, secretarul Uniunii, a pus in e v id en ţă nevo ia imperioasă de transform are a in im ii , adică de a fi d ispuşi la aceasta.

    Ora de rugăciune, în care cuv în - tul a fost p re zen ta t de fr. Gyeresi losif, a fost u rm a tă de predica fr. D. Popa, preşed in te le Uniunii, care a pus în tr-o lum ină deosebită e x e m p lul de s lu jire al Domnului. Hristos, Cel care a v e n i t nu ca să I se s lu jească, ci ca El să slujească pînă la sacrificiu. Această predică ne-a apropiat de m o m e n tu l cel mai so lem n : cererea binecuvântării.

    Pe p la t fo rm a d in fa ţa a m vonu lu i, pastorii prezenţi, fra ţ i i Dum itru Popa, N e lu Dum itrescu , Gyeresi losif, T im iş A le x a n d ru , Resteşan Gheorghe,- C he ţan Emil, Stoica Napoleon şi Roşea Beniam in , au in-

    genunch ia t îna in tea D om n u lu i îm p reună cu fr. Gyeres i Erno, pen tru

    a im plora Cerul în tr -o rugăciune f ierb in te . Ca odinioară în A ntioh ia , fra ţ i i şi-au pu s m îin ile peste el şi, p r in credinţă, au cerut b inecuv în tarea d e la S tă p în u l lucrării, prin

    f ra te le D. Popa.

    La serv ic iu l clivin d in după- am iaza Sabatu lu i , în tr -u n program fes tiv , t înăru l pastor a prezentat, un c u v în t care ne-a rea m in t i t de loan Botezătorul, strigătu l de odinioară, asemenea căruia mişcarea a dven tă este chem a tă astăzi să-şi sptină cu v în tu l în pustia acestei lumi.

    Dorind dep lina b inecuv în tare a Cerului, ne a lă turam şi noi cuvin telor care au fo s t rostite la p r im i rea în r în d u l pastorilor de către f ra te le T im iş A le x a n d ru , cît şi ace

    lora de tr im i tere rostite 'de fr. N. D um itrescu şi-i u ră m succes deplin noulu i pastor.

    B ineeuv în ta rea Şi

    t r im ite rea S ec re ta r al Comerinţeu Cluj

    P a s to r Rosca B en iam in

    CURIKRUE A D V EN TIST • FE B R U A R IE 1990 9

  • P O R U N C A IUBIRI1 ■ j A • • ( » ■) ‘

    „Mergeţi in ţoală Ifjmea, şi pri:tfjeăţi Ev.inslielia la orice fă p tu ră " . MarcU J(i,l5.

    suri, pe tot păm în tu l, va fi dalăr gnainte de înălţarea Sa la cer, D om nul Hristos a în

    sărcinat pe ucenicii Săi cu ves tirea Evangheliei la orice fă p tură. Ei au înţeles că prin acest testam ent au deven it depozita rii bogăţiilor veşnice. Porunca dată de D om nul Isus a răisu- nat m ereu în urechile lor. Ei au s im ţit nevoia de o experienţă nouă şi vie cu Isus pen tru ca să poată vesti în puterea M în- tu itorului solia împăcării. Erau săraci, oameni sim pli şi puţin i la num ăr. Faţă de o asemenea lucrare măreaţă, care cuprindea lum ea întreagă, ei se sim ţeau nepregătiţi şi nevrednici. De aceea, s-au u n it în rugăciune cerînd iertare şi ungerea cu D uhul S f în t pen tru a-i face destoinici pen tru o slujire din iubire faţă de toţi semenii.

    „După ce s-au rugat ei, s-a cutrem urat locul în care erau a d u n a ţi; toţi s-au u m p lu t de D uhul S f în t şi vesteau Cuvîn- tul lui D um nezeu cu îndrăznealău. Fapte 4.31.

    Rezu lta tu l lucrării lor a u i m it întregul univers, ei au doved it în viaţa şi slujirea lor ce voate face Evanghelia pentru oamenii păcătoşi. Organizarea lucrării, m etodele folosite de ei s în t m odele pen tru o evanghelizare eficientă. A postolu l Pavel spune : „Aceste lucruri li s-au în tîm pla t ca să ne slujească drep t pilde, şi au fost scrise pen tru învăţătura noastră, peste care au ve n i t sfîrşiturile veacu r i l o r 1 Cor. IU,11.

    Care erau m etodele lor de evanghelizare ?

    • Erau nelipsiţi de la Tem plu şi învăţau (Fapte 2,46).• Mergeau în Sinagogi şi vo r beau (Fapte 13,14).• Mergeau d in oraşe în oraşe şi propovăduiau (Fapte 14,21).

    • Murgeau din loc în loc cu C uvîn tu l (Fapte 8,4).• Mergeau d in casă în casă şi învăţaţi (Fapte 5-42 ; 20,20).

    • Propovăduiau în aer liber, lingă rîu (Fapte 16,13).

    A u propovăduit în piaţă (Fapte 17,17).• A u fo losit localuri publice (Fapte 17,19).

    • Vorbeau iudeilor, grecilor şi neam urilor (Fapte 20,21 ; 13. 42).

    • Vorbeau fem eilor (Fapte 16, 13.14).

    • Toţi vesteau C uvîn tu l lui D um nezeu (Fapte 4,31).• h i fiecare zi făceau ceva, învăţau (Fapte 5,42).

    • A u fo s t evanghelizate localităţile (Fapte 5,28).• A u ves ti t Evanghelia în toate tinuturile (Fapte 8,1 ; 1 Tes. 1,8).• A u evanglvelizat lum ea cunoscută pe atunci (Rom. 1,8; Col. 1 ,6 ).

    • Botezau zilnic (Fapte 2,47).• Botezau o singură persoană (Fapte 8,38).• Botezau o fam ilie (Fapte 10, 48).

    • Botezau m ii şi m ii de sufle te (Fapte 2,41).• în tem e iau grupe şi com un ităţi (Fapte 8 ,5; 11,19).

    Lucrarea cea mare a Evangheliei n u se va încheia cu o manifestare m ai slabă a pu terii lui D um nezeu decît a marcat-o începutul ei. Profeţiile care s-au îm p lin it la revărsarea ploii tim purii la începutu l predicării Evangheliei urm ează să se îm plinească iarăşi în ploaia tîr- zie de la încheierea ei. Acestea sînt ,,vrem urile de înviorare“ către care privea în viitor apostolul P etru cind s p u n e a : „Pocăiţi-vă dar şi întoarceţi-vă la D um nezeu , pen tru ca să v i se şteargă păcatele, ca să vină de la D om nul vrem ile de în viorare, şi să trim eată pe Cel ce a fost r în d u it m ai dinainte pen tru v o i : pe Isus H ristos“ (Fapte 3,19.20).

    „Slujitorii lui D um nezeu cu fe ţe le lum ina te şi strălucind de consacrare sfîn tă , se vor grăbi din loc în loc pen tru a vesti solia din cer. Prin m ii de gla

    avertizarea11. (T-V. 561).

    Noi credem că evenim ente le istorice petrecute în ţara noastră au fost conduse de D u m nezeu pen tru a deschide porţi lagi şi posibilităţi mari pentru a duce vestea cea bună a m în - tuirii ,,oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei lim bi şi oricărui norod“. Apoc. 14,6.

    în acest t im p de har dat bisericii, evanghelizarea totală trebuie să cuprindă toată activitatea noastră, lăsînd la o parte orice interes vrem eln ic şi p er sonal.

    Responsabilitatea se află asupra fiecărui m em bru al bisericii. S lu jirea iubirii trebuie să primească o nouă putere de viaţă. Pastorii să facă planuri de ex tindere a c îm pului m isio nar, făcînd din biserica noastră o biserică lucrătoare şi biruitoare.

    D epartam enul „Activitatea laică“, după m u ltă rugăciune şi meditaţie , propune m otto-u l anului 1 9 9 0 ; „ Ia tă -m ă trim i-te-m ă !“

    Acesta să fie răspunsul şi de- vo tam en tu l tu turor m em brilor la întrebarea imperioasă a D o m n u lu i : ,,Cine va merge p en tru n o i? “ (Is. 6,8). D ispoziţia de a pune întreaga noastră fiin ţă în slujba încheierii lu crării de evanghelizare este de o aşa urgenţă şi supremă im portanţă încît trebuie să-i acordăm prioritate în toată viaţa şi activitatea noastră.

    Obiectivele departam entului ,,A ctiv ită ţii laice“ sînc propo- văduirea Evangheliei, m ob ili zarea mem brilor, a prietenilor şi copiilor noştri la o slujire sistematică, prezen tînd lecturi biblice, a ju tînd pe cei în n e voie, v iz itînd bolnavii şi ducînd lum ina Evangheliei şi căldura dragostei lui D um nezeu la per soanele în v îstă şi singuratice, ca biserica să aibă o creştere

    Continuare in coperta a IV-a

    1 0 C U R IE R U L A D V E N T IST » F E B R U A R IE 1990

  • Urnui* tHâ uuiBiiui Uwni

    A N T I-IU D A ISM U L L A P Ă R IN Ţ I I B ISE R IC II ŞI O R IG IN E A DU

    M IN IC II . B AR N AB A .

    E PIST O L A L U I IÎARNABA, d a ta tă de că tre m a jo r i ta te a cerce tă to r i lo r în t re an ii 130 şi 138 A .D . 10 a fost scrisă sub pseudonim ul B a r il ab a , d in A le x an d r ia , u n cen tru cu l tu ra l cosm opolit u n d e conflictul d in tre iudei şi creş tin i e ra deosebit de a c u t . 17 Două m otive m a jo re fac ca epis to la să fie im p o r ta n tă , p e n tru p rezen ta n o a s tră cerceta re . î n p r i m ul r în d p e n t ru că ea con ţine p r i m a re fe r i re exp lic ită cu p r iv i re la păzi rea Duminicii, d e n u m ită ca „a op ta zi". In al doilea r înd , p e n tru

    că ea descoperă m odu l în care d is cuţii le sociale si teologice, cum şi t in s iu n i le ce ex is tau în acel t im p in tre iudei şi creş tin i au ju ca t un rol p r in c ip a l în dep rec ie rea S a b a tu lui şi a d o p ta rea Dum inicii de că tre m ulţ i creştini.

    O analiză a te n tă a Epistolei lui" R a rn ab a descoperă fap tu l că au to ru l îşi p ro p u n e să dem ons treze totala repud ie re , d in p a r te a lui D um nezeu a iuda ism ulu i ca a d ev ă ra tă religie. In t im p ce Ig n a ţiu co n d am n ă „ iuda- izarea" de către unii creştini, Burna ba resp inge to ta l „iu,iaisinii!“ a ti t ca un sis tem teologic, cît şi ca un sistem social. Se p a c că a ta c u ri le au to ru lu i sînt î n d re p ta te în m od deosebit , a şa cum re m a rc ă A. I la rn a c k , „ îm p o tr iv a iu- da izan ţi lo r c reş tin i care doreau p r o babil să a p e re c red in ţa şi ob ice iu ri le religioase iudaice. 18 De fapt, R a rn ab a co n d am n ă în m od categoric pe acei c reş tin i c a re înc l inau sp re0 poziţie de com prom is cu iudeii spunind : „ lua ţ i scam a ia voi inşi .; : şi n u fiţi a sem en ea unora , în g ră m ă dind p ăca te le v o as tre şi spu n în d că legăm in tu l este al lor aşa cum este şi al nostru . El este al nostru , d a r ci l-au p ie rd u t com ple t ch ia r după1 . iVIuise I a p r i m i t ..." (-1,0-7). ,;l

    P e n t ru a d e te rm in a pe aceşti c reş tini iudaizan ţi să p ă răsească c re d in ţa şi pract ic i le iudaice, B a rn ab a lansează u n d u b lu a tac îm p o tr iv a iudeilo r : el îi ponegreş te ca popor şi goleşte c red in ţa şi prac t ic i le lor. Ca un popor, iudeii sîn t descriş i ca fiind n işte „oam eni n em ern ic i" (10 ,1) care au fost înşe la ţi de către un înger ră u (0,5) şi care a u fost „aban d o n a ţ i" de că tre D um nezeu d a to r i tă vechii lor ido la tr ii (5,14). Ei au dat morţii pe „profeţii lor*

    | l , i i ) j! âii „sfUMficât [l-s t tH lio* nc»oe0 tiiulu-L, ţ iu tu im !u -L şi seiii- piiidu-1," (7,'J). 1(1 ceea ce p r iveş te c red in ţa iudaică f u n d a m e n ta lă (cum de e x em p lu s is tem u l je r t fe lo r , legă- mîntil l , ţ a ra făgădu in ţe i , c ircum ci- ziunca, legile levitice, S ab a tu l şi tem plu l) sc r i i to ru l se s t răd u ie ş te să dem ons treze că ele n u se ap lică în m od l i te ra l la iudei, deoarece ele a u o m ai p ro fu n d ă în se m n ă ta te a le gorică c a re îşi găseşte îm p l in i re a în Dom nul Hristos, şi e x p e r ien ţa sp i r i tu a lă a c reş t in i lo r . 20 Sc r i i to ru l to tuşi aşa cum sub l in iază J . B. Ligii t- foot, ch ia r d acă este u n a d v e r s a r al iuda ism ulu i ce n u îngădu ie com pro misul, a l i u d a i s m u lu i ... d incolo de a ceas tă ad v e rs i ta te el n u a re n im ic in com un cu ereziile an ti- iuda ice d in secolul al I I-Iea . 21 W.II. Sheu observă pe b u n ă d re p ta te că - în

    m u lte d in p u n c te le c a rd in a le de c red in ţă a le c reş tin ism ulu i , a u to ru l este în to tu l o r to d o x " . 21

    R ep u d ie rea şi s e p a ra re a de iu d a ism a Iui B a r n a b a re p rez in tă deci, nu expres ia unei m işcă r i eretice, ci

    o neces i ta te s im ţi tă de com u n ita tea c reş tină d in A le x an d r ia . Totuşi, m e toda a legorică şi a t i tu d in e a e x tre m ă a sc r i i to ru lu i m ăr tu r i se ş te , aşa cum re m a rc ă pe b u n ă d re p ta te J. L ebre - ton, „nu g în d u l p ro fu n d a l Bisericii, ci, cel p u ţ in , p r im e jd ia pe c a re o const itu ie iudaism ul p e n tru ea, cum şi r eac ţ ia Bisericii fa ţă de p r im ejd ie" . 2:1

    D eprec ierea S a b a tu lu i şi in tro d u ce rea „zilei a op ta" este o p a r te a acestei în ce rcă r i pe care o face a u torul de a nimici c i tadela iudais m ului. R a ţ io n a m e n tu l săli m er i tă a ten ţie . E l scrie :

    1. In c o n t in u a re deci, desp re S ab a t este scris de asem en ea în Cele Zece C uv in te pe care D u m n e zeu le-a spus lu i Moise, f a ţă că tre fa ţă , pe m u n te le Sion. „Şi t ra tează S aba tu l D om nulu i ca fi ind sfîn t , cu m în ă şi in im ă c u ra tă ;

    2. Şi în a lt loc el spune : „Dacă fiii Mei păzesc Sabatu l, a tunci voi lăsa ca m ila M ea să se od ihnească a su p ra lor“ .

    3. EI m en ţ io n ează S a b a tu l de Iaînceputu l c rea ţ iun i i : „Şi în şasezile a făcu t D um nezeu lucră r i lem anilor Sale, şi le-a sfîrţit in ziua

    fi şap tea ţ t S-a ndiititit tu tsteiUli zi şi a sf in ţ i t o“.

    4. O bserva ţi , copii, ce a t e rm in a t El în şase zile. Ce vrea să sp u n ă cu aceas ta ? Ia tă ce înseam nă , şi an u m e că în şase mii de ani Dom nul va a duce toa te lu c ru r i le la înche iere , căci o zi la El ins: a n ină o m ie

  • .nsuşi este n e c u ra t şi neştiu t. Acest lu cru se va rea l iza în v i ito r „după ce noi am fost făcu ţi m ai întî i sf inţi" (v. 6-7).

    3. D um nezeu a d e c la ra t în m od explic it , „Lunile v oastre noi şi Sa- ba te le v oastre n u le po t sup o r ta " ; deci saba te le p re ze n te n u s în t p r i m ite de El, ci n u m a i u n u l care este în v iitor. A ceasta v a m a rc a în cep u tu l zilei a opta, ad ică o nouă lum e (v 8 ).

    Cu aceste a rg u m e n te B a rn ab a „u ti l izează aceas tă a r m ă a exegezei a legorice" 25, golind Sab a tu l de toa tă v a l id i ta tea lui p e n t ru t im p u l nostru, s trăd u in d u -se să apere biser ica de in f lu en ţa unei astfel de in s t i tu ţ i i iudaice a t î t de im portan te . E fo r tu l său de a înlocui Saba tu l p r in m ij loace le acesto r complicate a rg u m e n te a legorice şi escatologice este o recu n o aş te re im plic i tă a in f luen ţe i pe care Saba tu l o exerc ita încă în co m u n ita te a c reş tină din A le x an d r ia . „Z iua a op ta" este î n se ra tă la sf îrş i tu l cap ito lu lu i al 15-lea ca u n apend ice al discuţiei a s u p r a S aba tu lu i , şi do u ă ju s t i f i cări de bază s în t d a te p e n t ru „ p ă z irea ei.

    1. y.-ua a opta este p re lu n g irea S a b a tu lu i escatologic, ad ică d upă sf îrş i tu l t im pu lu i p rezen t s im bo li za t de c ă tre Sabat, z iua a op ta m a r chează „ începu tu l une i a lte lum i" (v. 8 ). „De aceea noi p e trecem ch iar ziua a opta cu bu cu r ie (v. 9).

    2. Ziua a op ta este „de asem enea z iua în care Isus a în v ia t din m orţi" (v. 9).

    P r im a m o tiv a re teologică p e n tru păz irea Dum in ic i i este de n a tu ră escatologică. Z iua a opta, de fapt, rep rez in tă „ începu tu l une i Uimi noi". Aici a p a re inconsecven ţa a u to ru lu i — accep ta tă , p oa te la da ta aceea. în t im p ce, pe de o par te , el re sp inge S a b a tu l p rezen t în m ă sură în care acesta a re o im p o r tan ţa m ilenaris t-escato log ică , pe de a ltă pa r te , el just if ică p ăz irea celei de a op ta zi p r in aceleaşi m otive esca tologice p r e z e n ta t e . m ai îna in te p e n t ru d esf i in ţa rea Sabatu lu i .

    Este v redn ic de re ţ in u t fap tu l că B a rn ab a p rez in tă în v ie rea D o m n u lui Hristos ca cea de a doua sau m otiva ţia adău g a tă . D um in ica este păzită pen tru că în ziua aceea, „?s '• de a sem enea a în v ia t din m orţi (v. 9). De ce este m en ţ io n a tă înv ie rea ca. un m otiv ad i ţ iona l p e n tru păz i rea D um inicii ? I n m od a p a re n t p e n tru că o astfel de m o tiv a re nu căpă tase încă o im p o r ta n ţă p r i m ară . B a rn ab a , de fapt, în ciuda ascu ţi tu lu i său an ti - iuda ism , ju s t i fică „păz irea" celei de a op ta zi mai m u lt ca o co n tin u a re a Saba tu lu i escatologic decît ca o com em orare a învierii. A ceasta ne vo rbeş te desp re un începu i t im id şi nesigur al

    păziri i dum in ic ii . Teologia şi t e r m inologia dum in ic i i s în t încă d u bioase. Nu ex is tă nici o m en ţ io n a re a v reunei în t î ln i r i şi nici o celeb ra re euhar is t ică . Z iua a op ta este s im plu p re lu n g i re a Saba tu lu i esca tologic la care se a d au g ă a m in t i re a învierii.

    M ai t î rz iu în s tu d iu l nostru se va a r ă ta că D um inica a fost in iţ ia l d e n u m ită „ziua a op ta" n u nu m ai p e n t ru că ea s in te t iza sp e ra n ţa esca tologică c reş t in ă a lum ii noi, ci m ai p resus de to a te p e n t ru că în con fl ictul c rescînd d in tre b iserică şi sinagogă ea e x p r im a cel m ai bine îm p l in irea şi în locu irea iu d a ism u lui, a l căru i sim bol e ra Sabatu l , de către c reş t in ism . 28 Je ro m e (342-420 A.D.) de e x em p lu , in te rp re te az ă în m od explic it s im bo lism ul zilei a şap tea şi a celei de a o p ta ca f i ind t ran z i ţ ia de la Lege la Evanghelie , a tu n c i c înd el sc r ie că „d u p ă îm p l i n i rea n u m ă ru lu i şapte, n e r id icăm p r in op t la E v an g h e l ie " . 27

    A rg u m en te le po lem ice p re zen ta te de B a rn ab a , a t î t p e n t ru a invalida Sab a tu l şi a ju s t if ic a ziua a opta ca o con tin u a re şi în locuire a celei de a şap tea , d escoperă cît de p u tern ice e rau s im ţă m in te le an ti - iu d a- ice şi care a u m o tiv a t a d o p ta rea D um inicii ca o n o u ă zi de înch ina re . Totuşi, a rg u m e n ta re a sa p a ra d o xală, n e p u t in ţa sa de a distinge c la r în t re z iua a şap tea şi cele op t pe r ioade escatologice, cum şi n e s i g u ra sa teologie a Dum inicii, toa te acestea p a r să a ra te fap tu l că o s e p a ra re d is t in c tă în t re iuda ism şi c reş tin ism ca şi în t r e p ăz irea S a b a tu lu i şi a D u m in ic i i n u avusese încă Ioc, cel p u ţ in în A le x a n d r ia . 28

    N OTE s

    16. Cf. Jo h a n n e s Q uasten , Pati 'o - logy, 1953, I, pag. 90-91 ; E. „Good- sp eed “, „Apostolic F a th e r s 1*, 1950, pag. 19 ; W il l iam H. Shea, „The S a b b a th i n ' t h e E pis tle of B a rnabas" , A U SS 4 (Ju ly 1966), 150 ; J. B. L ightfdot, ”T h e Apostolic Fa thers" , 1890 1, pa r t . I, pag. 349 ; A. L. W illiams, ”The D a te of the Epis tle of B a rn a b a s“, " J o u r n a l of Theolo- gical S tud ies“ 34 (1933) : 337-34C.

    17. J. B. I .ightfoot com entează astfel : „Tab lou l ... care p rez in tă v ra jb a d in tre iude i şi c reş tin i este în r a p o r t de s ta rea p opu la ţ ie i a ce lui oraş (A lexandria) , d ifer i te le e le m en te ce e ra u în t r -u n con tinuu coiiIlict“ ("The Apostolic F a th e r s“, 1926, pag, 240).

    18. Schaff-Herz.og, "Encyclopediaof Religious K n o w le d g e “, 1908, ed.s.v. ”B a rn a b a ş“ de A. H a rn a c k ; cf.de asem en ea C o n s tan tin von Tisc-hendorî, "C odex S ina it icus“, ed.n.d. p. 66 , ca re sub lin iază de a se m enea : ,,ea este ad re sa tă acelor

    creş tin i care, ieş ind din iudaism, doresc sâ re ţ ină , în N oul T es tam ent, u ne le p a r t ic u la r i tă ţ i a le V ech iu lui ... “.

    19. Ja m es Pa rk es , "T h e Conflict of T he C h u rch an d Sinagogue", 1934, pag. 84 sp u n e : „ în t re ag a Epistolă a lui B a rn a b a este o p re ze n ta re a Bisericii ca f i ind a d e v ă ra tu l Israel. E ste o e rezie n u m a i să încerci să îm p ă r tăşeş t i lu c ru r i le b une a le f ă gădu in ţe i cu iudeii . In to n u l unei g ra v i tă ţ i neobişnu ite , şi cu u n ape] special, au to ru l aver t izează pe a s cultă to r i i săi îm p o tr iv a unei astf. 'l de generoz ită ţi greşite".

    20. V.H. Shea (fn. 16/pag. 154-155)p rez in tă un su m a r concis a l a ta c u r i lo r s is tem atice a le lu i B a rn ab a îm p o tr iv a p u n c te lo r fu n d a m e n ta le a le c red in ţe i iudaice.

    21. J.B. L igh tfoo t (fn. 17) pag. 239.

    22. W.H. Shea (fn. 16), pag. 151 ; vezi fn. 10 u n d e a u to ru l en u m e ra în v ă ţă tu r i le fu n d a m e n ta le creştine o rtodoxe găsite în sc rierile lui B a r naba.

    23. J. L eb re to n şi J. Zeiller, "The H is to ry of th e P r im it iv e C h u rc h “, 1949, I/pag. 442. A celaşi a u to r oferă o ap lica ţ ie rezo n ab ilă p e n tru r e ac ţ ia v igu roasă a lui B a rn ab a îm p o tr iv a p r im e jd ie i iudaism ulu i. „Tre-

    * b u ie să re m a rc ă m în concluzie că acest perico l iud a ic şi r eac ţ ia p u te rn ică îm p o tr iv a lui, poa te fi e x p licat p r in ceea ce ş t im desp re m are a in f lu e n ţă a iud e i lo r din A le x an d r ia ; m a i în a in te de p red i- c area c reş tină , aceas tă m a re in f lu e n ţă se m an ife s ta în v ia ţa şi lu c ra r e a lu i P h i l o ; în p r im e le veacuri a le e re i c reş tine ea con tinua şi a m e n in ţa b iserica ; la A lex an d r ia , m ai p resus de toate , E vanghe lii le apo- crifre, cu tend in ţe le lor iuda izan te s -au c it i t m a i în tî i (idem pag. 443, fn. 10).

    24. T rad u c e re de E. Goodspeed (fn. 16) pag. 40-41.

    25. J. L eb re to n (fn. 23) pag. 441, a u to ru l o bse rvă că „B a rn a b a nu făcea decît să u rm eze exem plu l n u m ero ş i lo r exegeţi iudei, care ale- gorizau de a sem en ea legea" (loc. cit.) ; cf. Philo , "De m ig ra t ione A b ra h a m i“ 89.

    2G. Vezi cap. IX, pag. 285 f.

    27. Je ro m e, " In E cc les ias tem “ II,2, P L 23, 11,37.

    28. C.S. Mosna, „Storia della do- m en ic a “, pag. 26, re m a rcă pe bu n ă d re p ta te că a rg u m e n ta ţ ia lu i B a r n a b a com plica tă şi i ra ţ io n a lă este d o v ad a „e fo r tu r i lo r pe care iudeo- creştinii le fac p e n tru a justif ica în ch in a rea lor '1.

    R . 1:i■. lid

    12 C U R IE R U L A D V EN TIST • FE B R U A R IE 1990

  • ARDÎn tîln irea A dventiştilor din R om ânia aflaţi în

    Diaspora D arm stadt-M arienhohe, Germ ania

    Am pr im it cu m u ltă bucurie u r

    m ă to a rea scrisoare din pa r tea f r a

    ţ i lor de orig ină ro m â n ă stabili ţi in

    R epublica F ed e ra lă G erm an ia , pe

    care o pub licăm în paginile revis-

    lei noastre, ca f ră ţ ie ta tea să ia cu

    n oşt in ţă de cu prinsu l ei. Cei ce

    doresc să ră sp u n d ă invita ţie i sînt

    ru g a ţi să ia leg ă tu ra d irec t cu fr.

    Greising.

    Biserica C re ş t in ă A dven tis tă de

    Z iua a Şaptea din R om ânia , doreşte

    să a ibă o bună , p r inc ip ia lă şi f r ă

    ţească leg ă tu ră cu toate c o m u n ită

    ţ ile şi g rupe le ro m â n e din Diaspora .

    In v ederea une i ac t iv ită ţi con

    duse de D uhu l lui Dum nezeu, care

    să cu lm ineze cu r e v ă rsa re a p l in ă

    tăţi i Ploii T îrzii, facem un apel la

    toţi rom ân i i af la ţ i pe d ife r i te le m e

    r id ian e a le lum ii să acţioneze pozi

    t iv în g ru p u l în care se a flă p e n

    t r u s t r îngerea r în d u r i lo r , p e n tru u n i

    ta te şi d ragoste f ră ţească . A t recu t

    tim pul ac ţ iun ilo r egoiste, al in te

    rese lor subiective şi al d isputelor.

    S în tem chem aţi să lucrăm cît este

    încă posibil. Şi 1111 pu tem lucra cu

    succes dacă nu facem şi noi ceea

    ce d ec la ra M în tu ito ru l nostru : „En

    însum i M ă sfinţesc, p e n t ru ei, ca şi

    ei să fie sfin ţ i ţ i p r in a d ev ă r (îoan

    17,17).

    Cu iubire fră ţească ,

    D u m itru Popa

    C ă t r e

    UNIUNEA DE CONFERINŢE A BISERICII

    A.Z.Ş, DIN ROMÂNIASlr . P la n te lo r 12 B ucureş ti — sector 2 R om ânia

    Iubiţi fraţi,Stimate surori,Dragi prieteni,

    Vă adresăm un călduros salut frăţesc şi ne exprim ăm speran ţa că în u rm a revoluţiei din luna decembrie .1989 lucrarea Domnului din România va propăşi. A şteptăm să tră im m om ente de scumpe, revederi şi de comunicări nestîn jen ite cu voi, în care a ju to ru l şi sp rij i nul să fie reciproc, făcute din sfîn tă dragoste şi d in tr-o plăcută îndatorire frăţească.

    Credem că poporul adven t din România va avea un rol sporit în redresarea naţională şi renaşterea moralităţii. în trezărim trep te noi în dezvoltarea Bisericii şi s în tem convinşi că se vor obţine cu a ju toru l Dom nului victorii b ine- cuvîntate. N ădăjduim că adventiştii din R om ânia se vor bucura încă de la începutul procesului de dem ocratizare de d rep tu ri egale cu celelalte confesiuni, că vor fi cîştigate l iberta tea cuvîntu lui adventist, l iberta tea învăţăm în- tului adventist de toate gradele, că Biserica va re in tra în posesiunea tu tu ro r bunurilo r sale, că adm inistra ţia Bisericii va chibzui la refacerea institu ţiilor editoriale şi eă se va da o dezvoltare deosebită lucrării muzicale, celei lite ra re şi celei medicale.

    Noi, cei din Diaspora, dorim să dezvoltăm părtăşia cu Voi şi în acest sens Vă invităm

    să partic ipaţi la cea de-a 3-a Întîinrre a noastră care va avea loc la D arm stad t-M arienhohe în G erm ania, în zilele de 10— 12 august 1990. Binevoiţi, vă rugăm , să aduceţi la cunoştinţa întregii fră ţie tă ţi această invitaţie, dacă este posibil să o publicaţi în C urierul Adventist.

    In aş tep tarea răspunsu lu i Dv., rugăm pe Tatăl nostru din C eruri să vă binecuvînteze îm preună cu în treg popoi-ul şi m oştenirea Sa d in România.

    în num ele com itetului de organizare a Întîl- nirij :

    A urel Pălăşan Mircea Diaconescu

    Cornel Gresing

    Germania, 31 ianuarie 1990

    Com itetul de organizare : Liviu Adam, Mircea Diaconescu, Cornel iu Greising, Romulus Mo- rariu, Ioan Orban, A urel Pălăşan. Ilie Stoica, Victor Szabo, Ion V ulvură, A urel Zgunea

    P.S. Rugăm tr im ite ţi corespondenţa pe adresa : H errn Dr. Cornelius Greising, M argaretenstr.

    43, 6070 Langen, B.R. Deutschland

    C U R IE R U L A D V EN TIST • F E B R U A R IE S'JDU

  • CĂDEREA

    eşi c rea ţ i desăv îrş iţ i du p ă ch ipu l lui D um nezeu şi aşe

    zaţi In condiţi i de v ia ţă perfecte , A dam şi Eva a u dev en i t călcători ai Legii, păcătoşi. C um a a v u t loc o astfel de ra d ica lă şi te r ib i lă t r an s fo rm a re ?

    ORTGTNEA PACATULUT. Dacă D um nezeu a c rea t o lum e desăv îr- sită, cum s-a dezvo l ta t oare p ă ca tul ?

    1. DU M NEZEU Şr ORTGTNEA P Ă C A T U L U I. Este D um nezeu C re a to ru l şt au to ru l păca tu lu i ? Sfîn ta S c r ip tu ră sub lin iază fap- tul că Dum nezeu . p r in n a tu ra Sa, este s f în t (Ts. 6.3) şi în El nu ex is tă nelegiuire . „Lucrăr i le Lui s în t desăvîrş ite . căci toate căile Lui s tn t d re p te ; El este un D u m nezeu credincios şi f ă ră n e d re p tate, El este d re p t şi c u ra t“ (Deut.32.4). S c r ip tu ra d ec la ră : D eparte de D um nezeu ned rep ta tea , dep ar te de Cel a to tp u te rn ic fă răde legea" (Tov n4,1 r>). „D um nezeu nu poate fi Ispitit ca să facă rău . şi El însuşi nu ispiteşte pe n im eni" (lacov 1,13) ; El u ră ş te păca tu l (Ps. 5.4 ;11.5). C rea t iunea o r ig ina lă a lui D um nezeu a fost foa r te b u n ă “ (Oen. 1.31). D e p a rte de a fi au to ru l păcatu lu i. El este . .urzitorul unei m în tu ir i vecinice ' (Evr. 5,fi).

    2. AU TORUL PĂ C A T U L U I. D um nezeu a r fi p u tu t preven i păca tu l c reînd un u n iv e rs de roboţi care aveau să facă num ai ceea ce e rau nrogram aţ i să facă. D a r iub irea lui D um nezeu cerea ca El să creeze fiinţe ce p u teau ră sp u n d e în mod l ib e r iubiri i Sale. si un astfel de ră sp u n s este posibil de p r im it n u mai de la f i in ţe care au pu te rea sau capacita tea de a alege.

    Tnzestrînd totuşi f i in ţe le omeneşti cu acest fel de l iber ta te , acesta a în se m n a t că D um nezeu a t reb u i t '■•ă-Şi a su m e riscul ca u ne le f i in ţe c rea te să se în d ep ă r teze de E!. Din nefericire . Lueifer o f i in ţă ocupîndo poziţie îna l tă în lum ea îngerilor, s-a m îndri t . (Ez. 20.17 : Tim. 3,6) N e m u lţu m it cu poziţia sa în conducerea lui D um nezeu (iuda 6 ), el a începu t să poftească ch ia r locul sau poziţia Ini D um nezeu (Ts. 14, 12-14). în t r - o înce rca re de a lua conducerea si con tro lu l u n iv e rs u lui, acest în g er căzut a sem ăn a t sem in ţe le discordiei p r in t re colegii lui îngeri şi a c îş tigat s im patia si adez iunea m ulto ra . Tn consecinţă, conflictul care a a v u f loc în ceruri a luat sf îrs i t a tunci cînd Lueifer, acum cunoscut ca Sa tana , a d v e rsa rul lui Dum nezeu, şi îngerii lui, au fost a lunga ţi din ceru r i (Apoc. 12.4 7—n. Vezi de asem enea si cap !î).

    3. O R IG IN E A PACATULUT IN NEA M U L OMENESC. N e tu lb u ra t de e x p u lza rea lui d in ce