DRAMĂ LA VINĂTO~RE O l:ntim.Plart reali

A - . Il'"TR-0 AMIAZĂ de aprilie a anului 1880, in biroul aau intrl uşif'rul Andrei ~i-mi raportă. pe un ton misterioe ci tu. u.ti-· cam('ră a~t<'apti un domn şi solicită. insistent o lntrentere cu redactorul-şef. · · - O fi vreun slujb~, adli.ugă. All.drei, are cocard-..;. - Roagă-! să vină altă daU., am zis eu. Astll.zi stn.t ocupat.

SpunP-i că redactorul-şef are zi de primire, sîmbăta. - o dati. pe s5.ptiimînă. ,

- Du.mnealui a mai venit şi alaltll.ierl, a intrebat de dumnea­voastră. Vine, cică, pentru o treabă insemnată. Cere Bă-1 primiţi §i-i gata. să plîngă parcă. Zice că silhbăta. dumnealui nu-i slobod ... Porunriţi să-i dau drumul?

Am oftat şi am lăsat condeiul din mim, în aşteptarea domnului cu cocardă. De obicei, scriitorii începători şi, in general, cei neini­ţia.ţi în tainele redacţionale, cuprinşi de un fel de fior sacrosanct numai lfL auzul cuvîntului "redacţie", se cam fac aşteptaţi. După ce redactorul-şef s-pune "pofteşte-!", ti apuci o tuse intenninabilli., Jşi snflit nasul de nenumărate ori, apoi deschid uşa fncet, incet, intră şi mai încet, răpindu-i astfel o groază d,e timp celui care-i aşteaptă. Domnul cu cocardă însă m.r se lăsă aşteptat. N-apucă bine Andrei să ia-să din birou şi &ă închidă uşa, că am şi văzut în faţa mra un bărbat înalt, lat în umeri,. care ţinea într-o mînă un pachet învelit în l1îrtie, iar în. cealaltă (ţhipiul cu coc~dă.

Omul care a insistat atîta să-I primesc joacă uu rol foarte impor­tant în povestirea ce urmează, de aceea. trebuie negreşit să-i descriu infătiR:.Jxea . . '·

Este, după eum am mai spus, înalt, lat în Urr)eri şi solid, c.a un car d(' soi. Tntpul lui- respiră sănătate şi forţă. E rumen în obraji, mîinilr-i sint mari, pieptul lat, musculos, părul des, cum au il!'hcăii sănătoşi". Cred.că-i sub patruzeci de ani. E îmbrăcat cu gust, după ultinla modă, intr-un cos:tum din flanclă, nou-nouţ, probabil abia ·scos de.la c.roitor. La piept îi ~timă un la:riţ lung de aur cu bre­locuri, la degetul mic sclipesc viu steluţcJe.de briliaJJJ.t ale unui inel masiv. Dar ceea ce primează şi are o reâlă importanţă pentru orice erou d<' roma~ sau nuvelă cît de cît respectabil- este fruiriuseţea lui cu totul ieşită din comun. Nu sînt femeie, şi nici pictor. Nu prea mă pricep la frumuseţea mascp.linli.·, dar înfăţişarea domnului cu

cocardă m-a. iDtpresiona.t profuhd. Nu .. i voi uita nicio~tă ehipul masiv, mnsenf61!. Pe acest ehip vezi un nas uşor aevilin, ea la grecii antici, buze subţiri şi. ocl1i albaştri fmmoşi, în care ·eitetti bu.nătate şi încă e~~a gHU ~e. deţinit. Aecst !ce!'a." îl poţi s~~de tn. privirea unor mtel sălbMielum, cînd sînt tnste sau· chinmte de o durere fizică. O e:xpresie rugătoare, c6pilăreaseă, de supunere răbdătoare ... Asemenea ochi nu întîlne,ti la persoanele şirete şi foarte inteligente.

ÎJltrPg Cl}ripul mi reflectă siBe.eritate, O fire deschid, genen>Ui şfpro.ftmd em,rtitl ... Thtei-i ademati vorba conform clreia "chipul ea.te oglinda.. sufletuhti omenesc", atuui la prima mea tntibme ftl act'st personaj, aş fi putut să jur cii. nu ştie să mintă. Aş fi p11tnt chiar să fae un pariu. .

Dae.ă ·a~ fi pierdut pariul sau nu_, cititorul va vedea ~ai departe. . Are părul castaniu des, moale şi mătăs011. La fel e şi barba.

Se splme ei părul moale este ill.dieiul blîndeţii, al gingăşie1, al unui "s.uflet ea mătasea". Criminalii şi oamenii rii, hH!ipă1Jna,ţi, au; aproape fllră e~cepţie, părul aspru. Da.că-i aşa sau nu~ citit0111l va afla; de asemeni, mai tirziu ... Dar nici expresia feţei, nici b~ha - nimic Du-i atît de moale şi de ging_aş la domnul cu eoeardă, ea IJliicirile trupului' său greu, DJ.a&iv. In m.işcă.rire 1~ se înbev:ăd bu:rui. creştere, politeţea, agilitatea, graţia ti chiar, iertaţi-îni expre­sia - o oaFewe fe:minitate. Pentru P.roul meu e o nimica 1:oatl. să htdoaie o potcQ&vă sau să turtească în pumn o cutie de la sar­deie, dar nici o mişcare· a sa nu-i trltdează forţa fizioi. Pll;lle mîna pe clanţa uşii sau pe pălărie, de parci ar avea ·in fa-ţi un fluture: delicat, cu grijă, abia·le atinge eu deget!lle. Are. paşii domoli, strin­gerea de min&- molcomă. Privindu-1, uiţi că este viguras. precum Goliat, ci poate să ridiee cu o mblă cit n~u ridica. cinei uşieri redae­ţionali ca alde Andrei. Văzrndu-i mişcările uşoart\ line, nu-ţi vine să c:rezi că este puternic şi masiv. Spencer1 I-ar fi putut ealifie-a cţrept model de . graţie.

Intrînd fu birou, se intimidă. Aerul meu nemulţumit, ·incrun-tat, ii şorase, pesern~e, firea delicată, sensibilă. '

-Iertaţi-mă, pentru ·Dunmczeu!- începu el C\1 o voc.e de ba.riton plăcută, expresivă,: sonoră. Dau buzna la dumneavoastri intempestiv şi vă ailesc· sa faceţi o excepţie pentru :mirut. Stnteţi atît de ocupat! Dar vedeţi, domnule redaetor·şef, ce se întiinpli: miine· plec la Odess~ într-o chestiune foarte, foarte importantă. Credeţi-mă, m~ vă rugam. să-mi faceţi această ia.voare, daeă aş fi avut posibilitatea sl-mi 'amin plecru·~ pină sîmbitli. MII. fnc1W). în faţa ~egulilor şi le respect, ·pel)tru că n~i place ordinea ...

.,Dar mult mai vorbeşte!" - mi-am zis, în~d mtna spre condei şi dîndu-i astfel de înţeles că nu am timp. (Prea lJ!ă săturasem pe atunci de vizitatori.) ·

- Vă răpesc doar un minut 1 - urmă eroul meu cu scuză în glas. Dar întîi de toate daţi-mi voie să mă prezint ... !van Petrovici Karnîşev, magistrat, fost judecător de instrucţie ... ·Nu am cinstea să fac parte dintre c~i care.. mînuiesc condeiul, cu toate acestea m-am prezentat la dumneavoastră în scop pur literar. Aveţi în faţa dumneavoastră un om care doreşte să fie admis în rîndurile începătorilor, cu toţi cei aproape patruzeci ele ani ai'săi. Dar mai bine mai tîrziu decît niciodată. . · -

- Imi pare foarte bi,ne ... Cu ce vă pqt fi de folos? Cel care dorea să fie admis printre începători se aşeză pe scaun

şi urmă, fixînd podea~a cu ochii săi rugători: -V-am adus o mică nuvelă şi tare aş vrea s-o publicaţi în

gazeta dumneavoastră. Am să vă spun sincer, domnule redactor~ şef: am scris povestirea fără să aspir la gloria de aur şi nici la sune­tele dulci ale ditirambilor ... 2 Pentru aceste lucruri frumaase sînt prea bătrîn. Păşesc însă pe drumul literaturii pur şi simplu dintr-un îndemn mercantil ... Aş vrea să cîştig nişte bani ... Tn prezent nu am nici un -fel de ocupaţie. Ştiţi, am fost judeclttor de instrucţie în judeţul S ... , am rămas în această slujbă cinci ani şi mai bine, dar nu am agonisit nici un capital şi nici nevinovăţia, ce-i drept, nu mi-am păstrat-o... .

Kamîşev îmi aruncă o privire blajină şi rîse încetişor. - Sîcîitoare slujbă ... Am lucrat cît am lucrat, apoi, într-o zi,

am zis "gata" şi am lăsat totul baltă. Astăzi sînt. fără ocupaţie, aproape că nu am ce mÎ11ca... Şi dacă dumneavoastră, făcînd ab­stracţie de calităţile nuvelei mele, o publicaţi; va fi mai mult decît un act de amabilitate ... mai mult decît un simplu serviciu... Mă veţi ajuta ... Gazeta nu este un azil, un cămin pentru cei fără căpătîi... O ştiu perfect, dar ... fiţi atît de bun.

,,Minţii"- gîndisem eu atunci. Brelocurile şi inelul masiv de pe degetul mic nu se potriveau

cu îndeletnicirea scrisului pentru o bucată de pîine, şi a.poi, peste chipul lui Kamîşev trecuse repede o umbră uşoară, aproape inse­sizabilă chiar şi pentru un ochi expert, o umbră pe care o poţi sur-prinde numai pe chipul celor care mint rar. .

- Şi ce subiect are nuvela dumneavoastră? - l-am întrebat. - Subiectul ... Cum să vă spun? Nu este un subiect nou ... Iubire,

crimă ... Citiţi-o, o să vedeţi ... "Din însemnările unui jud~cli.tor de instrucţie".;. ·

.·Cred că m-am strimbat, pentru că Indată Ka.mfşev fncepu să clipească des, stînjenit, tresări şi unnă grăbit:

- Nuvela mea este scrisă după şablonul foştilor judecători de instrucţie, dar în ea veţi găs, o întîmplare trăită, adevăr ... Tot ce am del!cris, de la prima şi pînă la ultima pagină, s-a petrecut sub ochii mei... Am fost martor ocular şi chiar . unul din personaje.

- Nu despre asta e vorba... Ca sl!. descrii, credeţi că trebuie negreşit să vezi ceea ce descrii? ... Asta-i cu totul secundar. Vorba e că sărmanul nostru cititor s-a săturat de mult de alde Gaboriau3

şi Şklearevski'. S-a plictisit de crime misterioase, de manevrele şi spcculaţiunile detectivilo.r şi de inventivitatea ieşită din comun a judecătorilor de instrucţie. Desigur, sint diferite categorii de cititori, dar eu mă refer la publicul care citeşte gazeta mea. Ce titlu are nuvela. dumneavoastră?

- ,.Dramă la vînătoare". - Hm... Ştiţi, sună cam neserios... Şi apoi, sincer vorbind,

aici, la mine, s-a strîns atrta material, incit îmi este absolut impo­sibil să primesc noi lucrări, chiar dacă au calităţi evidente ...

- Totuşi, lucrarea mea vă rog s-o primiţi... Spuneaţi că titlul sună neserios, dar ... e greu l!ă hotărăşti, dacă un titlu este potrivit sau nu, cînd nici nu ai văzut lucrarea ... Ş..i apoi, se-poate oare să nu admiteţi că şi judecătorii de instrucţie pot scrie serios?

Toate acestea Kamîşev le rostise bîlbîindu-se, răsucind tntre degete un creion, cu privirea aţintită undeva la picioarele lui. Cind tl!.cuse, era profund ruşinat şi, din nou, incepu să clipeasc~ des. Mi se făcuse milă de el.

- Bine, lăsaţi manuscrisul, i-am zis. Dar nu vă promit că nuvela dum.Iieavoastră va fi citită curind in redacţie. Va trebui să aşteptaţi ...

-Mult? . · - Nu ştiu ... Treceţi peste ... peste vreo două-trei luni .. . - Cam mult de aşteptat ... Dar nu îndrăznesc să insist ... Să fie

cum aţi hotărît!; .. Kamîşev se ridică şi întinse mina să-şi ia chipiul. .... . - Vă mulţumesc pentru audie_pţă., zise el. Mă duc acasă şi am

să nutresc nişte speranţe. Trei Iuru de speranţei Dar, cred că v-am eam~lictisit. Am onoarea să vl·salutl

· - Staţi puţin, hrţi permiteţi, mai am nişte fntrebări, l-am oprit eu, răsfoind caietul gros, înnegrit tot cu un scris mărunt. Scrieţi aici la persoana intii... Cu alte cuvinte,. judecătorul de instrucţie din nuvelă- stnteţi dumneavoastră?

- Da, dar sub alt nume. Rolul meu in aceastit nuvelă este oare­cum scandalos ... Ca atare, era jenant să folosesc numele meu ade~ văra.t ... Deci, să revin peste trei luni? ·

-- Da, -cel mai de'f·reme .. ; - Rămîneţi cu biDe! Fo9tul j:uăecitor de iDStr.ucţie se inclmă ~t, ea 1Ul cest

de!licat pue mina pe etllmţi. şi. ciiapăm,_lisîmi il'e ·mroti meu a:pera u literară. .Am. luat 'Caietn!li şi l.;am a!O&Ils ilr.tr..u. sert&l'. ·

'l'mlp de două hmi nuvela lf:mmonihli iKamtşev a zăo!Jt acolo. a1lt-o zi, plee:iml din or.aş, ~ .. aer, dir.eeot :de la ~e., mi.;am adus -ammte de ;ea; ·fi am iua~t-o ·oo·mine. · ln tren, :Dl deschis <lai.etaJ. şi .am ÎDOOpDt ·d. citesc mv9.la. .cam

4e pe la mijloc. Mi•a mmt msteresill. Deţri. w diiptmeam de timp, ill.eeeaşi sea:ri am ·citit mx'l"ela. ta i:lltregim.e, de la inoeput şi TJÎIDA. hJ. cll'Vktnol ,,Bfirşit" scris iăbălrpit. NQ&P11e& am mai moillit .. e o dată., iar ·,tn zerii zilei tnmătoare l'IIă&wam terasa -de la un ea.pilt la altul, frecindu-~i tîmplele cu mîna, de pa.r.că. ·aş ti vmt să .şterg ·din minte ideea. ce-mi venise din senin, o idee ;obimDtoat~ .• Era,, intr-a­d&qr, ·.cbinuitoare, agasantă., ănmportabill ... Mi se părea 'că, deşi ·DU, etam ~udecă.tor de ins1imc~ie şi mei .psiholog de profe~e, :iesoo­perisem taina •Cumplită A ·unai •mn, taină. care nu mă ptiivea ,ottuşi de :pupn ... MiSlll'am .cu !paşii -tt•rnsa. şi oăuta:m ·să 'Diă. nenv.ing -să nu dau ·or.ez&l'e ·descoperirii mele... .

Nwvela Jui Karnfşev nu a. apărt.tt !A paginile gazetei mele, .din motivele e!<puse la sfiîrşitv.l disou:Pei mele<cm ·oititoiul. Mi v.oi 1ntDDi ~ o d&iă-:cit el. Acum tnsă, cmd.ne despiliţim.pelltir.a :multi. vreme, ti .oter ca. Jeotmă ·nuovela :lui Kmnişev.

Ntt are nimic ie§it din comun. Sînt illlDlte lungimi, .destule aspe­rităţi ... Autorul are slăbiciune pentru efecte şocante, pentru fraze •tari... Se vede ·că scrie pentru :prima oară •in ·viaţă., eu ·O minl ş&văi­toue, nefonnatl ... Totuşi lucrarea se citeşte uşor. ~de intrigă şi substanţă şi, ceea. ce este esenţial, destul~ originalitate. iEste foarte expresivă;şi, ·ce~- tre ·se. chcami. tJ'Ui gen~. Nu .. i -lipsită IJiioi de -unele etth'ilţi li~are. Mer-iti citită... •lat-o.

DRAMĂ LA VtNATOARE Din lnsemnărUe unui judeci tor de •instl'udtfe _ -· OA:PITOLUL I

- Bărbat' omorît nevasta.! Vai, •pro8t mai eşti! Haide, dă-mi zahăr-! ·

-Aceste ·litrig~te 'm...au trezit. f!I..am ,fntins ·şi': am ·sim1it-fn =tat tru­pul o greut:Rte, un fel de indispozi~ie ... Cind stai ·mult culcat, iţi ·mai ..

amorţeşte o mînă,·un picior; dP data asta însă mi se părea c~ mi-a ruuoi1it tot trupul, dil1 cap pîu~-n căMir. Somnul de după-masă într-o atmosferă uscată şi zăptişitoart>1 în bîzîit de muşte şi de ţin­ţari, te Îlm1oaie, in loc să te inllioreze. Frint, lac de sudoare, m-am ridicat şi m-am apropiat de fereastră. Trecuse de orele cinci. Soarele era tot acolo, sus, pe cer şi ardea cu acelaşi zel, ca şi cu trei qre mai devreme. Pînii. la. asfinţit şi pînii. la ricoarea. inserării mai era mult.

- Bl\rbat' omorît nev.asta! • ~ Ia nu mai vorbi prostii, am zis, dînd un uşor bobfrna.c peste

nasul lui Ivan Demiantci. Bli.rbaţii, drăguţă, îşi omoară nevestele numai în romane şi la tropice, unde clocotesc pasiuni africane. Nouă ne ajung şi grozăvii mai mici, ca furturile cu efracţie şi insuşirea. de nume fals, cu acte de furat .

...:.. Furturile ... mormll.i sub nasul'lui coroiat Ivan Demianîci. Vai, prost mai eşti!

- Ce sli.-i faci, ârltguţ.ă? Cu ce sintem vinovaţi noi, oanienii, c5. mintea ne e mărginită? De altfel, Ivan Demianîci, pe· o căldură ca asta, nu este un păcat săfii prost! Uite, pe tine te ştiam băiat deştept, dar, la o asemenea temperatură, cred cit şi creierul tău s-a lichefiat şi s-a ttmpit.

Pe papagalul meu nu-l cheamă.nici Coco, şi nici vreun alt nume de pasih'e nu aFe,- i se spune Ivan Demiantci. A fost·botezat·astfel cu totul înttmplll.tor. Odată, ~Ul'll.ţîndu-i colivia, Polikarp, servitorul meu, făcuse o descoperire B.rli. de care pasnt'ea mea nobilă ar fi purtat şi astăzi im nume de papagal. Puturos_ului de Polikarp i s-a n.l.zărit însă nitam-nisam eli. ciocul papagalului meu seamli.d leit cu nasul lui !van Demianîci, băcanul satului, şi de atunci pasărea a preluat prenumele şi numele patronimic al nltsosului bl1can. De la Polikarp citire - tot satul nu i-a mai spus altf~l ciudatei pltsări, şf aşa i-a rnmas numele de !van Demianîci. Datorită lui Polikarp pa­sD.rea a nimerit in rindul oamenilor, iar băcanul şi-a pierdut adevă­ratul s~u nume: pîn~ la sfîrşitul zilelor el va fi în gura slttenilor "pa-pagalul judecătorului'"'. · ·

Pe· !van Demianîci ·îl cumpărasem de la manla predecesorului meu, judecătorul de inBtrucţie P9Spelov, decedat cu puţin înaintea numirii .mele. Il cumpărasem, împreună cu mqbila străveche de stejar, troacele de buţ~tărie şi, în g~eral, cu toată gospodăria ră.­masa de la răposat. Pereţii locuinţei sînt şi astl1zi împodobiţi cu fotografiile neamurilor -lui, iar deasupra patului meu atîrnă un por­tret al lui Pospelov. Răposatul, un bărbat uscăţiv, vînos, eu mustăţi roşcovane şi buza de jos răsfiintă~ stă cu ochii bulbucaţi în rania·lui decolorată din lemn de nuc şi se. uită la mine -cît timp stau fntins in patul lui... ·

Nu am scos de pe pereţi nici o fotografie, intr-un cuvint - a.m lltsat locuinţa aşa cum am preluat-o. Sint prea leneş ca să mă preo­cup de propriul meu confort şi nu-i împiedic să atîrne pe pereţii mei nu numai pe cei morţi, ci chiar şi pe cei vii, dacA aceştia din urmli. ar dori-o*. ·

·· !van Demiantci suferea de clUdură, ca şi mine. Îşi zburlea penele, işi desffa.cea alipile şi striga in gura mare fraze invăţate de la pre­decesorul meu şi de la Polikarp. Ca ali. umplu cu ceva ceasurile mele libere de după-amiază, m-am aşezat tn dreptul coliviei şi am început să observ mişcările papagalului, care, în van se tot zbătea căutînd să-şi cmme chinurile pricinuite de zăpuşeală şi de puriceii aciuiţi in penajul său ... Sărmanul de el părea tare amărît ..•

- Dar la ce oră se trezesc dumnealor? - se auzi deodată din ant1·cu o voce do bas.

- Ştiu şi eu 1-ii răspunse glasullui Polikarp ... Uneori la cinci se trezeşte, alteori trage la aghioase pină a doua zi dimineaţa ... Ştiut lucru, mi are nici o treabă ...

- Sînteţi valetul dumnealor? - Slugă. Hai, lasă-mă, taci odată ... Nu vezi că citesc? Am aruncat o privire tn antreu. Acolo, pe un cufăr mare roşu

zăcea Po.likarp al meu şi, ca de obicei, citea. Cu ochi somnoroşi, ficşi, pironiţi în carte, îşi mişca buzele şi se tot incrunta. Se vedea cît de colo că îl enervează prezenţa mujicului înalt, bărbos -. o pnrsoană strltină, care se proptise în dreptul cufărului şi se străduia zadarnic să lege un dialog. Văzîndu-mi, mujicul se depăriă de cuflr şi făcu smirna ca sold!Uii. Polikarp se strîmbli. nemulţumit şi, tot cu ochli în carte, se săltă 1m pic. .

- Ce doreşti? - l-am intrebat pe noul-venit. - Vin din partea luminăţiei sale, contele, înălţimea voastră ...

1\fi-a poruncit să vă aduc salutări şi vli. pofteşte să veniţi neintirziat la dumnealui...

- Cum? A sosit?- m-am. mirat eu; - !ntocruai, tnălţimea voastrll.... Ieri noapte ... Poftiţi scrisoa-

rea ... - Iar l-a adus naiba! - bomMni Polikarp .. Două veri la rind

am trăit liniştiţi, şi acuma iarăşi se apucă dumnealui de blestemăţii, face eocină din judeţ. Iarăşi ne acoperim de ruşine.

- Taci, nu te întreabă nimeni!

* Cer scuze cititorului pentru asemenea expresii. Ele abundă tn nuvela nefericitului Kam~ev: Nu le-am eliminat, numai pentru că am considerat necesar, ln scopul de a-1 caracteriza pe autor, si.-'i public nu-vela in toto. - A.O. ·

- Nici nu-i nevoie s5. mll. tntrebe careva ... Zic eu ~ singur. Iar o să veniţi de la dumnealui beat, in stare de necuviinţă, o să faceţi baie in lac, aşa cum sînteţi, cu haine cu tot ... După iloCeea., stai tu Polika.rp şi curăţă! Nici in trei zile nu scoţi nltmolul de pe ele!

- Ce face contele la ora asta? - l-am intrebat pe mujic. -Tocmai binevoia să se-aşeze la,.masli. cind m-a trimis la dum-

neavoastrli.... P"mă Ia prinz luminltţia sa a pescuit, acolo unde se scaldă de obicei... Ce rltspuns porunciţi să-i duc?

Desftcind plicul, am citit rindurile ce urmează: "Dragul meu Lecoq5 1 Dacă mai eşti tn viaţă şi sli.dtos, dacă

nu ţi-ai uitat prietenul veşnic beat, atunci, nu zăbovi nici o clipă, fmbracă-te şi vino in goană mare la mine. Am sosit noaptea tre­cută,' dar deja mor de plictisea.lli.. Te aştept, şi nerăbdarea de a te vedea nu are margini. Aş fi vrut să vin sit te iau cu mine in bîrlogul meu, dar căldura asta m-a legat de miini şi de picioare. Zac locului şi-mi fac vtnt cu evantaiul. Dar tu, cum o duci? Ce mai face prea­înţeleptul tău Ivan Demianîci? Dar cu pedantul de Polikarp tot te mai războieşti? Vino mai repede, aştept să te văd şi să te aud.

Al tău A.K." Nu era nevoie să mă uit la semnătură ca sli. recunosc în literele

urite şi lăbărţate mîna de beţiv certată cu scrisul ~ ~ontelui Aleksei Karneev, prietenul meu. Laconismul scrisorii, pretenţia ei la un ton oarecum jucăuş şi vioi îmi spuneau că prietenul meu, cam nă­tîng, consiunase multe file de hîrtie pîn-a reuşit sli.-şi compună epistola. .

Autorul ei nu folosise deloc pronumele "care" şi ocolise cu grijă gerunziile, şi unde mai pui - două performanţe dintr-o lovitură, mai rar aşa ceva la conte! . ·

- Ce rltspuns porunciţi să-i dau luminăţiei sale? - insistă mujicul.

Nu i-am răspuns pe loc la întrebare, de altfel, orice om corect, tn locul meu, ar fi zăbovit cu răspunsul. Contele ţinea la mine şi era cît se poate de sincer în insistenţa cu care-mi oferea prietenia lui; in ce mă priveşte însă, nu nutream pentru el nici măcar umbra unui sentiment de prietenie, ba mai mult decît atît, îmi era chiar antipatic. De aceea ar fi fost mai cinstit să renunţ deschis, o dată pentru totdeauna, Ia această relaţje, decît să-i fac vizite in continuare şi să fiu ipocrit. Pe deasupra - să mă duc la conte însemna să mă cufund din nou în viaţa aceea pe care Polikarp al meu o eticb!)ta drept "cocină", şi care, cu doi ani în urmă, pînll. să plece contele la Petersburg, era cît pe ce alt-mi ruineze sănătatea robustă şi-mi secă­tuise creierul. Viaţa aceea destrăbălată, nefirească, plinll. de sen­zaţii tari şi beţie deşl.nţată nu apucase sit-mi şubrezească de-a bine-

lea organismul, in schimb, mii. fll.cuse de pomină in toată giibernia. Am o faimă .. ~ .

Raţiunea îmi şoptea adevl'l:ntl adevărat, obrajii imi a.rdliau d~ ruşine pentru trecutul meu de mai ieri, inima mi se stringe& de spaimă numai l~ gtndul el-mi va lipsi curajul să refuz invitaţia contelui. Şovăiala mea insi a fost de scurW. duratA. Lupta cu mine ·tnsumi n-a ţ.inut mai mult de un sing_ttr minut. · .

- Transmite-i salutări contelut din partea mea, i-am spus blr­bosului, şi mulţuml'şte-i că nu m-a uitat... Spune-i ci stnt ocupat şi ett... Spune-i... · · .

Şi thiar în clipa cînd .eram gata să rostesc un "nu" hotarit, puse stitpînii-e pe mine un sentiment apăsll.tor ... Om tin5.r, plin de viaţă, de energie şi de dorinţi; anmeat prin voia soartei intr•un fnnd de ţam, te simţi prins în ghearele-melancoliei, â;le singurătiţii .•

Mi-am amintit gridina. conleltţi cu tot luxul serelor rlcoroase şi penumbra alcilor inguste, lăsate in paraginl\ ... Acele alei umbrita de bolta ramurilor verzi, împletite între ele, ale bltrtnilor tei, mi cunosc atît de hine!: .. Le cunosc şi pe ·femeile care- tl"njeau duplt dragostea mea şi după penumbră ... !fi-am amintit salonul superb, cu lenea. dulce a eanapelelor lui ta.pisate cu cat~ea, a draperiilor gr('le şi a eovoarelor moi ca puful, cu lenea. după care se dau hrvbtt animalele tinere, s~nlttoase ... "Mi-au venit în minte bravadele mele de om beat, făm limite în dezlft.nţuin>a Jor, în trufia_ satanică şi in dispreţul faţR. de viaiă. Şi atunci, in trupul meu viguros, istoviţ de somn, se trezi din nou dorinţa mişcării ...

- Spune-i ci vin! mtbosnl so rnclini respectuos şi it>şi. . ~ I)acă ştia.m, nu-l Htsam pe. diav_olul iata să intre! 1!!.... bombăni

Polikarp, frunzărindu-şi cartea repede şi fără rost. .. - Lasă caitt>a şi du-te de pune şaua pe Zorka, i-am poruncit sever. Fuga! ·

- Fuga ... Cum să nu, neapărat... Chiar aşa, o iau din lo~ şi alerg pînă la grajd ... Dacă s-ar duce cu niscai treburi, aş mai zice, dar ţi-ai ·găsit! Se duce ,să caute în coarnele dracului! .

Replica fusese da.tlt aproape tn şoaptă, dar ca 8-o aud totuşi. După obrlznieille morm!ite Ia· adresa mea:, valetul fi1cu smirna şi, rînjind dispreţuitor, aştepta si izbucnesc la rindul mett. M-a.ni pre­făcut însă eă nu l-am auzit. În băt!Hille mele verbal~ cu Polikarp arma cea mai ascuţită şi mai eficace este tăcerea. Se siinte dezarmat şi J>ierde pltmîntul de sub picioare atunci cînd, plin de dispreţ,· mi fllc că nu-i aud vorbele veninoas(1. E o pedeapsă eu efect mult mai puternic decit una după ceafă sau uu şuvoi de oclri ... Dupl ce Poli­k&rp ieşise sit. pună şaua pe Zorka, am··deschis cartea pe care l-am

în~piedicat 6-o cite&;că. Era Cu1tlele de Monle-C1·isto - roman clf:l groazll. şi mister, al lui .\lexaudre Dumas ... Tontul meu civilizat citeşte orice, începînd CII textulde pe firmele cîrciumilor şi tenuinînd eli opera lui August() Comte1l, care zace în cufă.mlmeu, laolaltă cu tot ·soiul de alte cărţi lăsate în părăsire ~i pe care eu nu le citesc. Dar din toată această literatură scrisă şi tipărită, Polikarp apre­ciază numai şi numai romanele de groază şi mister, zguduitoare, cu eroi .,de viaţă", otră·viri Şi galerii subterane; tot ce nu intră in acest gen este etichetat de e 1 .,aiureală". Voi fi nevoit să mai revin asupra lecturilor lui Polikarp, dar mai tirziu, acuma însă- la dmmi După un sfert de oră Zorka., iapa mea, sttrnea praful cu copitele pe drumul ce ducea din sat spre conacul contclui, Soarele era gata să se rosto­golcască- dincolo de linia orizontului, dar arşiţa şi ·zăduful tot se mai făceau simţite... Văzduhul încins era neclintit şi uscat, deşi drumul alerga de-a 'lungul unui lac uriaş ... în dreapta vedeam în­tinderea im!)nsă a apelor, în ·stînga îmi mîngîia pr,i.virea frunzişul tînăr, primăvăratic al unei păduri de stejar, iar mie îmi ardeau obrajii, ca de focul Saha.rci .

.,Vine furtuna!" - mi-am zis, visînd la o ploaie rece, torenţială ... Lacul dormea liniştit. Nici un murmur nu întîmpina zbo:ru.l Zor­

kru, şi numai ţipătul ascuţit al unui pui de becaţă tulbura tăcerea de mormînt a uriaşului inert. Soarele privea în el ca într-o oglindă gigantică şi-1 potopea tot- de la drunml pe care alergam cu Zorka, pînă departe la malul celălalt - cu o 1UDJ..41~ orbitoare. Şi ochilor mei obosiţi li se plrea că lacul luminează întreaga fire, şi nu soarele.

. Arşiţa toropise pînă şi viaţ{l. atit. de bogată a lacului şi a maluri­lor verzi... Păsările se ascunseseră., pe§tii nu se zbenguiau în unda apei, greierii aşteptau tăcuţi rllcoarea serii. De jur imprejur - pus­tiu. Doar cînd şi cîn<,i, iapa mă purta tn cîte un'nor des de ţînţari aciuiţi. in preajma malului şi departe, departe, pe apa. netedă, se legănau alene cele trej bărcuţe negre ale bătrînului Mihai, pescarul nostru, otcupcicul. · ·

. înaintam în ocol, _de-a lungul lacului rotund. !n linie dreaptă se putea merge numai cu bare~, cei care o iau pe uscat ocolesc mult, fac ·aproape opt· verste în plus.

Tot drumul, uitîndu-mă spre lac, .vedeam malul opus argilos, iar mai sus fîşia albă a livezii cu cire.şi în floare ; de după cireşi se· inălţa pătulul contelui, năpădit de porumbei multicolori şi mai departe clopotniţa mică, albl!., a bisericii coilacului. Lîngă mal ee zăreau pereţii băii, mai precis ai construcţiei pentru scMdat, căptu­şiţi cu· pînză de corabie. Pe parapetul scăriţei ce cobora în apă erau puse Ia. uscat nişte cearşafuri. Vedeam' limpede toate acestea şi-mi făcea impresia. că mi desparte doar o verstă de prietenul meu, con-

tele; de fapt tus~. ca 1i ajun1 la eona.e, trebuia. al. p&rcllli cllare şaisprezece verste.

Pe drum mll. tot gîndeam la relaţiile mele ciudate cu contele. Aş fi vrut sll.-mi dau seama cum sint ele in realitate, sll.le analizez, sll.le definesc intr-un fel, dar- vai- am înţeles eli. e o problemă ce ml!. deplşeşte. Oricît m-am gîndit, oricît m-am perpelit, am fost nevoit,-Ia urma urmei, să mă opresc la concluzia că, de fapt, nu mă cunosc pe mine însumi şi, cu atît mai puţin, cunosc omul în general. Persoanele care ne 'ştiu pe amindoi, pe contele şi pe mine, apreciază în diferite feluri relaţiile dintre noi. Cei cu minţile înguste, care nu vltd mai departe de vtrful nasului lor, sînt înclinaţi să afirme el!. nobilul conte vede în judecătorul de instrucţie "sărac şi de origine modestl!." un acolit - tovarăş de bltuturl!., comod. Iar eu; autorul acestor n"nduri, după pl!.rerea lor, mă tîrăsc şi ma gudur la masa· contelui, cerşind resturi şi firimituri! După părerea lor, bogătaşul aristocrat, sperietoare& şi obiectul invidiei intregului judeţ S ... e un o:n;t inteligent şi liberal, altfel ar fi fost de neînţeles atît binevoitoa­re& sa prietenie cu un judecător s~an, cît şi autenticul sl!.u libe­ralism, care ri lasă nepMUor faţl!. de îndrăzneala mea de a-l tutui. Persoanele mai inteligente îşi explică prietenia noasţră prin unitate de "interese spirituale". Contele este leat cu mine. Amindoi am ab­solvit aceeaşi facultate, sinte111 jurişti amîndoi şi la fel de neştiu­tori în specialitatea noastră; eu mai ştiu cîte ceva, iar contele a înecat în alcool tot ce a f}tiut cindva. Sîntem doi trufaşi şi, din mo­tive pe care numai noi le cunoaştem, ne ferim de societate, ca doi sl!.lbatici. Nici lui, nici mie nu ne pasli. de ce gîndeşte lumea (adică lumea din judeţul S ... ), amîndoi sîntem amorali şi amîndoi avem sl!. sfîrşim prost. Acestea sînt "interesele spirituale" care ne leagă. Mai mult decît atit nimic nu pot spune despre relaţiile noastre reci­proce persoanele care ne cunosc.

Ar fi spus mai mult(l, desigur, dacă ar fi ştiut cit de slab,. de ne­voinic şi de influenţabil din fire este amicul meu, contele, şi cît de dur şi de ferm sînt eu. Multe ar fi zis, dacă ar fi ştiut cît mă iubeşte acest ·om plăpînd şi cît de nesuferit îmi este el mie 1 El mi-a oferit prietenia primul, şi eu am fost primul care l-am tutuit, dar cu ce deosebire de ton 1 într-un acces de sentimentalism, el m-a imbrl!.­ţişat şi m-a rugat sfios sl.-i fiu prieten, pe cînd eu, intr-o bună zi, plin de dispreţ şi de scîrbă, i-cyn zis :

- Potoleşte-te, prea baţi şi tu cîmpii! Pe acest "tu" el il primise aţunci ca pe o expresie a prieteniei,

plătindu-mi, la rindul său, cu un ,,tu" frăţesc, sincer ...

Da, aş fi procedat mai bine, mai cinstit, dacă în seara arcea aş fi întors dîrlogii şi aş fi luat-o înapoi spre casl, la Polikarp şi la lvan Demianîci. ·

Ulterior, nu o dată m-am gfudit: de ctte nenorociri aş fi scăpat, şi cit bine aş fi făcut celor apropiaţi, dacă. în seara aceea aş fi găsit în· mine destulă voinţă să fac cale întoarsll. spre casă sau dacă pe Zorka mea ar fi apucat-o dblidliile şi ar fi luat-o ra_zna, ducîndu-mă cît mai departe de lacul acela mare, inspăimintător. De cîte amintiri chinuitoare aş fi scăpat, şi ele nu mi-ar fi apăsat astăzi creieml, silindu-mă, una-două să pun condeiul pe masă, şi să mă iau cu mîinile de cap 1 Dar nu vreau să anticipez, cu &tît mai mult, cu cît pe parcurs va trebui sll. mă mai opresc de multe ori la clipe de amli­rliciune. Deocamdată, despre lucruri vesele ...

Zorka mii adusese la porţile conacului. Chiar Ia intrare, iapa mea s-a poticnit, piciorul mi-a alunecat din sca.ră şi eram cît pe ce să mă prăbuşesc Ia pămînt. -

- Semn rău, boierule 1 - mi-a strigat un mujic, proptit de o uşă a grajdurilor contelui - nişte clădiri lungi, joase.

Cred că un om care se prăbuşeşte de pe cal poate să-~i fringă gîtul, dar în semne rele şi prevestiri nu cred. După ce am aruncat grăjdarului fn"ul şi mi-am scuturat cu cravaşa praful de pe botfori, am pornit în goană spre casă. Nu m-ar întîmpinat nimeni. Deşi peste tot ferestrele şi uşile erau larg deschise, în casă stă.mia un miros greu, ciudat. De fapt, era un amestec de miros stătut al unor încă­peri străvechi, lăsate iif paragină, cu parfumul plăcut, dar iute, narcotic al plantelor· de seră, aduse de curînd în odăi, .. în salonul mare, pe una din ca.napelele imbrncate în mătase de un albastru azuriu, erau aruncate două perne cam boţite, iar în faţa canapelei, pe o masă rotundă am zărit qn pahar, pe fund cu cîteva picături de lichid care răspîndea aroma unei bbturi tari, denumită balsam de Riga. Pretutindeni inti1ne&1Jl semnele prezenţei omeneşti în casă, dar, trecînd prin toate cele unspre.zece odăi, nu am întîlnit nici o fiinţă vie. ~ casă era la fel de pustiu ca şi în jurul lacului ...

Din aşa-zisul salon "de mozaic" ducea spre grădină o uşă mare, sticluită. Am deschis-o cu zgomot şi am coborît in grădină treptele unei terasa paidosite cu marmură. După ce-am făcut cîţiva paşi pe alee, m-am întîlnit cu Nastasia, o bătrînă de nouăzeci de ani, cîndva, demult, dădaca amicului meu. E o fiinţă mică, zbîrcită, uitată de.moarte, capul cft pumnul, chel,_şi ochii iriţepători. ·Cînd ţe uiţi la faţa ei, îţi vine în minte, fără să vrei, porecla pe care i-a dat-o servitorimea: .,cucuveaua" ... Vll.zîndu-mă, treslri, cît pe ce s~-i scape paharul cu caimac, pe care-I" ţinea cu amindouă miinile.

- Să trăieşti, Cucuveao 1 - i-am zis.

Imi aruneit o scurtă privire piezişă şi trecu mutlt pe ].îngă min~. - Nu te teme, proastă ce eşti... am oprit-o, puntndu-i mîna pe

umăr. Unde-i contele? · Bătrîna răsuci capul, arătîndu-mi, pe rînd, amîndouli. urechile. - Eşti surdă?_ De cînd? Cu toată vîrsta ei matusalemică, bătrîna· aude şi vede foarte

bine, dar· socoteşte util să-şi defăimeze organele senzitive... Am ameninţat-o eu degetul şi am lăsat-o să-şi vadit. de drum.

încă weo cîţiva paşi pe alee şi am auzit voei, iar după alte cîteva clipe i-am văzut şi pe cei care vorbeau~ În locul unde aleea. se Iltrgea formînd un rondou, inconjurat de. bănci din fontll., la umbra uil.or salctmi albir înalţi, se afla o masă, iar .pe maslt strltlu­cea un samovar. În jurul mesei conversaţia era jn toi. M-am apro­piat incet de rondou, pltşind pe iarblt şi pitindu-mă duplf o tufă de liliac; îl cltutam cu privirea pe conte. ·

Amicul meu, contele Ka.rneev, şedea la masă pe un scaun pliant de grădină şi-şi bea ceaiul. Purta un halat pestriţ, cu care ti vltzu­sem şi cu doi ~ni în urmlt, şi o pll.lărie de pai. Faţa lui pirea îngri­jorată, concentratlt, adunată în cute, aşa încîţ cineva care nu-l cu­noştea deloc, ar fi putut crede că în clipa aceea era :frămintat de 1m. gînd grav, de cine. ştie ce grijă... în cei doi ani care trecuseră de cînd nu ne-am văzut,. contele nu se schimbase la înfăţişare. Ace­laşi trup puţintel şi slab, plăpînd şi flasc, întocmai ca trupul unui . cristei. Acelaşi cap mic, roşcovan, pe-umeri înguşti de ofticos. Nasul

· mic, la fel de roşu, ca pe vremuri, obrajii, ca şi acum doi, ani atîr­nîndu-i ca nişte cîrpe. Chipul lui Ka.rneev nu are în el nimic în· drăzneţ, bărbătesc, puternic... Trădeazll. talăbiciune, apatie, lipsă de vlagă. Singurul lucru impunător - mustăţile. Sint mari şi atfrilă în jos. Prietenului meu îi spusese cineva că-i stă bine cu mustăţi lungi. Omul a luat-o de bună 'şi, de atunci, în fiecare dimineaţă şi le măsoară, să vadă cu cît s-a lungit vegetaţia de. deasupra buzelo.r lui palide. Aşa cum ara1iă cu aceste mustăţi - seamănă cu un pisoi mustăcios, dar foarte tînăr şi prăpădit ..

Lîngă el, şedea la masă un bărbat planturos, pe care nu-l cu­noşteam. Avea un cap mare, părul tuns. scul1Fşi sprîncene negre­negre. Avea o faţă gr~ă,-unsuroasă care lucea ca lUI pepene galben copt. Mustăţije grăsanului erau şi mai lungi decît ale contelui. Avea o frunte îngustă, buzele strînse pungă, iar ochii priveau leneş spre cer ... Trăsăturile feţei, deşi lăbărţate, erau aspre ca o piele usoatll.. Nu avea alură. de rus ... Şedea.la masli. fără haină şi f~ră jiletoă, nu­mai în cămaşlt, acoperit~ pe alocuri cu pete întunecate, ude de su­doare. Nu bea ceai, ci apă gazoas~.

. La o distanţlt respectabilă. de maa~ stătea tn picieare un omuleţ seund şi îndesat, eu o cea.flf. grasă, roşie şi urechi clăpluge. Era UrbeniD, admi»istratorul c&:ntelui. fn cinstea SiJsi.rii excelenţei sale, arborase u11 rînd de haine ne~, n&i, şi acum. trecea prin e:trlnurile iadumi. S1uloarea. îi curgt>a şirt>aie pe obmzul roşu, bronzat. Ungă administrator, în picioare, sta mujieul trimis la mine cu .. serisoarea din p~ea cout&lui. Abia acum observasem că omul avea un singur ochi. Sta drepţi, ca o statuie, fărll. să-şi pemrită nici eea .. mai mieă m~şeare, aşteptînd să i se pună întrebări.

- Ar trebui, Kuzma, să iau ·nagaica asta pe care o ţii în :mtnt şi să te croiesc sll.-ţi meargă peticile,îi spunea rMpicat administra­torul eu vocea lui de bas conVingătoare, modulată. Cum de poţi îndeplini cu atîta nepăsare ponmcile boieruhri? Trebui& să-1 rogi pe înălţimea sa, domnul judecAtor, să poftească numaidecît la co~ şi BA &fii cînd a.:nume dumnealui poate fi aici?

- Da, da, da, se enerva contele. Trebuia si afli totul! Dumnealui a zis: am să vin 1 Dar asta nu-i de ajuns 1 Am nevoie ae el acum! Ne.gre-şit chiar acum 1 L-ai rugat, dar dum11ealui nu te..a în~lesl

- Dar de ce ai neapărat nevoie de el? - se bltemi fP'ăsanul. - Trebuie să-I vădi . _ - Numai atît? De-ar fi să-mi ceri păre:roa1 Alebei, acest judecl-

tor al tău ar face mai bine să stea astăzi la el acasă. în momentul de faţă nu-mi arde mie de musafiri. ... · -·

Făcui ochii mari. Ce să însemne oare acest ,,mie" pOl'l\llcitor, de stăpîn-? .

- Bine, dar el nu-i musafu:, zise prietenul nieu pe.l,Ul ton_ :rugă ... tor. N-o să te deranjeze şi ai să te poţi odihni dtlpl drum. Cu el, te rog, nu-i nevoie de protocol!... Ai s!i. vezi ce fel de om, el .Ai t~ll.-1 îndrăgeşti, dragul meu,_ din capul locului, şi ai să, te fntp:rietene§"tl ~d . . ..

Ieşind de după tufele de liliac, m-am tndreptat spre masă,, ~­zîndu-mă, contele mă recunoicu şi, pe faţa. lui, deod~t~ :ra.dloa§i\, tnflori un ztmbet. -

- Uite-Il Iată-1 şi pe dumnealui! rosti,-inÎbujorat de_pllcere, smnd în picioare. Ce drlguţ din partea ta 1 . .

Venind f1.1ga. spre mine, se s11ltă în sus,~ mit luă tn braţe, ~. cu mustăţile-i aspre, îiDi zgîrie de- eîteva ori obrazul. Dupll. sifutlri urmă o stringere de mînă prelungită, cu· ochii în ochii mei,.. .

- Să ştii, Serghei, nu te-ai schimbat deloc, eşti acelaşi 1 Tot frumos şi voinic. ·Îţi ~ulţumesc că mi-aifăcut_pe plac şi ai Vilnitl

Scăprnd dfu.îmbrlţişi.rile contelui, am dat bineţe cu acJmh:!.iş­tratorul ..::.. un bun cunoscut al meu, după care m.am ate~At la. masă. ·

- Vai, scumpulel - urmă contele bucuros şi agitat. Dacă ai şti ce plăcere îmi face să-ţi văd chipul serios, inteligent! Nu vă cu­noa.ţ~teţi? Dă-mi voie să-ţi prezint pe un bun prieten, Kaetan Kazi­mirevici Pşehoţki. ,4poi, adresîndu-se grăsanului, mă prezentă: iată-! pe bunul şi veChiul meu prieten, Serghei ·Petrovici Zinoviev1 Judec.ătorul de instrucţie de aici...

Grăsannl sprîncenat şi negnc.ios se săltă uşor de pe scaun şi-mi întinse mîna-i c-ărnoasă,. asudată.

- îmi parebine, mormăi el, examinîndu-mt cu atenţie ... Foarte bine.

După ce a terminat cu efuziunile sentimentale şi s-a calmat, contele îmi turnă. in pahar un ceai rece brun-roşiatic şi în1pinse spre mine o cutie cu fursecuri.

-· Serveşte-te ... Le-am cumpărat la Einehm, trecînd prin Mos: cova. Dar să ştii, Serioja, am un dinte contra ta, sînt atît de supă­rat, că. am vrut să mă cert cu tine 1... Las la o parte faptul că în doi ani de zile nu mi-ai scris un rînd, dar nici nu ai catadicsit să-mi răspunzi măcar la una din scrisorile mele 1 As ta-i purtare de prieten?

- Nu sînt tare la scrisori şi, pe deasupra, nu am timp pentru corespondenţă. Şi despre ce, mă rog, aş fi putut să-ţi scriu?

- Cîte nu se pot scrie 1 · - Zău, nu aveam ce ... Admit numai trei categorii de scrisori:

cele de dragoste, de felicitare şi de âfaceri. Scrisori de dragoste nu ţi-am scris pentru că nu eşti femeie şi nu sînt îndrăgostit de tine; de cea de a doua categorie nu ai tu nevoie, iar de ultima sîntem SClU­

tiţi, deoarece nu am avut afaceri commie de cînd s~ntem. - Ce-i drept, e drept, încuviinţă contele, dispus întotdeauna

să cadă de acord, pe loc, cu tot ce i se spune. Totuşi cîteva rînduri acolo ... mi-ai fi putut scrie... Şi apoi, uite, după cum spune Piotr Egorîci, în aceşti doi ani nu te.-ai învrednicit măcar o dată să dai pe aici, ca şi cînd ai locui la o mie de ver8te de conac, sau, poate, îmi dispreţuieşti domeniile! Ai fi putut să stai aici o vreme, să vînezi. De altfel, cîte nu se puteau întîmpla aici, fără mine 1

Contele vorbea mult şi îndelung. Cînd se pornea, îndruga vru­te şi nevrute, fără pauze, 1~. infinit, oricît de neînsemnată, de la­mentabilă ar fi fost tema .

. Era neobosit la flecăreală., ca !van Demianîci al nicu. Supor­tam ~eu acest dar al lui. De data aceasta l--a întrerupt Ilia, lacheul, un bărbat înalt, subţire, într-o livrea cam jerpelită, cu pe:te pe ea; îi adusese contelui pe o tavă de argint un păhărel de voteă şi un pahar cu apă plin pe jumătate. Contele dădu pe gît votca, Mu apa şi, strîmbîndu-se, dătină din cap.

- Tot nu te-ai lbat de năravul ăsta - de-a. turna votclf. tn tine .din ·mers?

- Nu, Serioja, nu m-am llll,at 1 - Dezobişnuieşte-te, cel puţin, de apuc~turile astea de beţi-

van - de-a te strimba cînd bei ·şi de a clătina din cap. E dezgus­tător.

- :Mllas de toate, scumpul meu; Medicii mi-au mterzlS sll. beau. Acum mai trag cite o duşcă pentru că nu-i sănătos să te laşi aşa, deodată... Trebuie treptat ...

M-am uitat Ia faţa bolnavă, uzată a contelui, la păM.relul golit, la Iacheul cu ghete galbene in picioare, l-am privit apoi pe polone,. zul sprtncenat, f'are, din prima clipă, mi se păruse, nu ştiu de ce, un ticMos şi un escroc, în sfîrşit, pe mujicul chior·care stătea tot smir­na - şi m:-a cuprins groaza, am simţit că mă înăbuş... Mi-a venit aşa, dintr-o dată, să scap din. ari:tbianţa asj;a murdară, după ce ii voi fi deschis ochii contelui, mărtl,uisindu-i toată antipatia mea profundă pentru el. A fost o clipll. cind eram gata să mă ridic şi să plec ... Dar am răn:l.as ... M-a împiedicat (Mi-e şi ruşine s-o mărturi­sesc!) pur şi simplu lenea, cea mai obişnuită lene fizică. ·

- Dă-mi şi mie votcă 1 - i-am cerut lui Ilia. Umbre prelungi începură să se aştearnă pe alee şi pe rondoul

nostru ... Orăcăitul broaştelor în depărtare, croncănitul ciorilor şi cînte­

cul grangurului salutau asfinţitul soarelui. Se lăsa seara, o sem de primăvară... ·

- lnvită-1 pe Urbenin să se aşeze, ti şoptii contelui. Stă pro­ţăpit în faţa ta ca un mucos.

-Vai, cum nu mi-a trecut prin minte! -exclamă contele. Piotr Egorîci, unnă el către administrator, pofteşte, ia Ioel Destul ai stat în picioare.

Urbenin se lăsă pe scaun şi-mi aruncă o privire plină de recu­Jtoştinţă. bltotdeauna sănătos şi vesel, in seara aceea mi se păruse boln~v, plictisit. Obraiul ii era boţit parcă, somnoros, iar ochii priveau spre noi leneş, în silă ...

- Ce mai e nou pe ]a voi, pe aici, Piotr Egorîci? Ceva interesant? -il fntrebase Karnecv. Nu aveţi pe aici ceva ... aşa ... mai ieşit din comun?·

- Toate-a ca de obicei, excelenţă ... - Nu aveţi, cum să spun ... ceva fetiţe mai prospeţele, Piotr

Egorîci? Om cu principii morale, Piotr Egorîci se făcuse roşu ca racul. -Nu ştiu, excelenţă ... Nu este de domeniul meu.

- AYem, lnmină.ţia ,-oa!:itrli, vni hasul lui Kuzma-chiorul, ca­re tăcuse pînă atunci... ţi c:hi1u· nndc mai adttării.

-Bune? · . ~ Sînt de tot felul, lummăţia voastră, pentru toLJ,te gusturile ..

şi brunete şi bălll.ioa.rll, şi de tot felul... - Ia te uită!... Ia stai, stai: .. Acum ştiu cine eşti ... Fostul meu

Leporello7, secretar fn materie de ... Te.cheamli Kuzma, mi se pare? - întocmai, luminll.ţia voastrlt ... - Ţin mţnte, ţin minte ... Şi cum sint astea,. mă rog, pe care

le ai tu fu vedere? Mitoeance toate, nu-i a~? · · - Mai mult mitocancc, de bună seamll., dar avem şi mai curl1-

ţele... . - Unde le-ai glsit pe astea mai cur~ţele?. - interveni nefn­

c~zitor Ilia, privindu-l pe Kuzma printre pleoape. - ln ~~ipt5mfua Peştelui i-a sosit poştaşului nostru cumnata ..•

NaBtaeia. Ivanna... Fetid!. a-ntîiu., bine fnşurubatli. - nici eu nu m-aş da tn llturi dar n-am pita.eL. Rumeioară fn obraji şi toate la Ioeullor ... Dar mai avem şi mai ceva. Pnrcll. tocmai pe huninăţia voastră v-a aşteptat. Tinerică, durdulie, sprinten!l ... o mîn.dreţ~ de fată! Asemenea ·frunlU'seţe lun1h1ăţia voastrll. U'!l a futfbrit niţi la Pitinburg... ·

- Şi .cine e, mă rogf . - Olenka, fata pll.dura.ruhii Skvorţov. Scaunul. pe care .şedea. Urbenin troani. Proptindu-se cu·mtinile

în ma.sl1, stacojiu la faţă, administratorul se ridică alene şi-şi în­toarse. faţa. spre _chio~ .Expresiei de oboseală şi plictisit îi luă locul o minie cumplită ... · · .

- Să taci, necioplitulel -·mîrîi el. Ca.D.alie chioară!. .. N-ai decit să vorbeşti ce vrei, dar să nu indrkn~tti să te atingi de oa-menii cinstiţi 1 . ·

- Eu, Piotr Egorîci, nu mii. ating de dw:nneavoastră, replică netulburat Kuzma.

- Nu mi refer la mine, ·dobitoeule! De altfel... V5. rog să mă iertaţi, excelenţă, se întoar8e Urbenin spre conte. VI cer scuze. pentru. aceasU. ie,ire, dar aş ruga pe excelenta. voastră să-f interzi­ceţi lui Leporello al dumneavoastră, cum binevoiţi să-i sptmeţi, să-şi îndrepte zelul asupra persoanelor demne de tot respectnll

. - Eu n-am ... bîigui naiv contele. El n-a spus nimic aup&-ător. Jignit şi tulburat la culme, Urbenin se retrase de Ia. masă şi se

-opri mai la o parte. Cu braţele fuerucişate la piept, clipind din DChi, fşi aaenntre faţa stae'Ojie după o creangl de copac - si. nu-l vedem, şi BC· adînci in gînduri. ·

l\;2 ClllllY"ll preoimţea o1uul că intr-un ,·iitor apropiat va trece prin iltcerdri morale şi jigniri de o mie de ori mai arual"e?

, - :-- Nu inţeleg de ce s-o fi ofensat! - îmi şopti contele. Ce om sucit 1 Doar uu ~-a spus nimiP jignitor.

Dup! doi ani de abstinenţă, păMrt'lul de votcă avu ·darul să mlt ameţească uşor. Aveam în creier şi în tot trupul o senzaţie pllicutlt, u~oarlt. Pe deasupra, înce]lusem să simt mcoarea serii; care1 încetul dt fncetul luase locul ză.puşelii chinuitoare de peste zi... Am propus sll. facem c.tţiva. paşi. Din casă au fost aduse surtu­cele, al contelui şi al noului său pritlt{n - J?Olonezul, şi am pornit }a p~bare. în unna. noastră venea Urbenm.

Grădina contelui, unde ne plimbam, cu adevărat impresionan­tă prin somptu'o~itatea ei, meriti o descriere aparte, amănunţită. Su_b aspectul botanic, cel gospodăresc, precum şi sub multe alte aspecte, este maţ bogată şi mai grandioasi dectt toate 'lMinile pe care mi-a fost dat să le vli.d vreodată. în afară dil aleile pline de poezie, cu bolţi verzi, descrise mai sus,. găseşti tu ea tot ce-ar putea pretinde unei grădini ochiul celui mai răsfăţat şi dificil cu­noscător. Aici h1tîlneşti şi tot soiul de pomi fmctiferi, indigeni-şi străini, încephtd cu pruni şi cn·eşi, pînă la caişi cu fructe cît un ou de gfscă. La tot pasul u~i. 'tufe de dracili.t, peri de soi "bergamotă" franceză şi chiar măslini ... Vezi grote pe jumll.tate dlrîmate, nă­pădite de muşchi, havuzuri, mici heleştee destinate crescătoriei de peşti ain·ii şi' de' crapi domesticiţi, dealuri şi deluşoare, chioşcuri, sere scumpe ...

Şi toată această bogăţie rară, adunatll. de ~îinile strlmoşilor şi părinplor, toată pro'unzimea de mari grote poetice şi de alei nes­fîrşite pline de trandafni, se aflau într-o p11raginl barb~i, lUa. te la cheremul bm1.1icnţlor, toporului hoţesc şi al ciorilor care, fără si se sinchîseasci, îşi cl!deau cuiburile hidoase pe copacii rari şi pre­~oşi! Pro:{lrieţa~l le~al al. ac~s~or bogăţii- .Pl~ea alături de mine, ş1 pe faţa-1 ghiftu1U. de beţiv mm un mu~chi Jiu tresirea la. vederea pa.raginii şi a ncglijenţei omeneşti strigătoare la cer '-- de parcă grădina nici n-ar fi fost a lui. O singurll. da.tă numai, ca. slt se afle fn treabă, ii atrase atenţia administratorului că n~ar fi riu-să se presare cu nisip cărările. L-a· izbit absenţa nisipului - de care nimeni nu av~a nevoie-, dar n-a văzut copacii gol~, omorîţi de gentl iei'nîi şi nici vacile care se plimbau nestingherite prin gridină. La observaţia cu privire la ~ip, Urbenin i-a. rispuns ci îngrijirea. grădinii ar cere pe ptţţin zece oameni, dar tntructt excelenţa se. nu binevoieşte să stea la moşie, cheltuielile pentru- întreţinerea gră­dinii ar fi uil.lux inutil şi ·neproductiv. Argument cu care, bineinţe­les, contele se arltă pe. loc de acord. '

- Şi apoi, mărturise1c, nu am timpi Vara. pe cfrnp, ia.ma. la oraş cu vtnzarea grînelor. Nu-mi arde mie de grădină 1

Aleea principală, a~-zisa "eentrală", al cărei farmec il consti­tuiau teii bătn"ni, rămuroşi şi mulţimea de lalele multicolore,, in­tinzîndu-se in două fîşli late pe toată lungimea ei, se termina in depărtare cu o pată mare galbenă. F;ra un chioşc de piatră, vopsit in galben, cîndva bufet cu biliard, popice şi aşa-zisul joc chinezesc. Fără un scop anume, ne-am indreptat spre chioşc ... La intrare ne-a întîmpinat o fiinţă vie, reuşind să cam zdruncina nervii tovarăşi-lor mei de drum, nu tqcmai curajoşi. .

- Un şarpe 1 - ţipă deodată piţigăiat contele, apucfndu-mă de mi'nă, alb ca varul. Uite-Il

I,eahul făcu un pas inapoi şi încremeni, cu nu"inile rli.şchirate de parcă ar fi vrut să inchidă calea unei vedenii. Pe treapta de sus a micii scări de piatră, gata să se n~ie, era un pui· de şarpe din specia obişnuitelor vipere· dA prin părţile noastre. Văzindu-ne, îşi fnăllă l!apul mititel şi incepu să se mişte ... Contele mai scoase un ţipăt strident şi se ascunse in spatele meu.

- Nu vă temeţi, ex~elenţă, rosti alene Urbenin, punind picio­rul pe treapta de jos ...

- Dar dacă mă muşcă ... - Nu vă. muşcă. Şi apoi, în general, e mult exagerată primej-

dia muşcăturii acestor şerpi. Cîndva, m-a muşcat tin şarpe bătrîn şi, vedeţi, nu am murit. O limbă omenească veninoasă e mai pri­mejdioasă decît cea a şarpelui 1 - nu scăpă ocazia să moralizeze Urbenin, insoţindu-şi . vorbele cu un oftat.

Intr-adevăr. Nu apucase administratorul să suje două-trei trepte, că şarpele se inti11se Cît era de lung şi, cu iuţeala fulgerului, dispăru in crăpătura dintre două dale. Li chioşc am dat de o altă vietate. Pe vechea masă de biliard cu postavul rupt, decolorat, zăcea un bătrîn mic de stat, îmbrăcat cu haină albastră, pantaloni dunga ţi şi şepcuţă .de jocheu pe cap. Dormea dus, în timp ce în jurul gurii lui ştirbe, care semăna cu o scorbură şi, pe. nasu-i ascu­ţit, muştele îşi făceau de cap. Slab ca un schelet, inert şi cu gura deschisă, arăta ca un cadavru, abia adus din camera mortuară pentru autopsie.

- Franzl - tl s~ Urbenin, scuturîndu-1. Franzl După. cinci-şase g'hio~turi Franz închise gura, se săltă în capul

oaselor, tşi plimbă privirea asupra ~oastră şi se culcă la loc. într-o clipi însă, gura i se căscăjar şi iar, dela sforltitullui răsunător, in­cepu să vibreze uşor aerul din jurul nasului, deranjînd roiul de muşte.

- Doarme, porc destrăbălat ce e 1 - oftă Urbenin.

- Dacll. nu mll. înşel e Tricher, grMinarul nostru, nu-i aşa? -, El e ... O ţine întruna aşa ... Ziua doanne buştean, iar noap-

tea - bate cărţile. Azi-noapte, cică, a jucat pînă Ia şase diminea-ţa... •

- Ce joacă, mă rog? - Numai jocuri de noroc ... In special "şăptic;" - Păi, do~nii ltştia, alde Tricher, nu-şi văd de treabă, ca lu-

mea ... Iau leafa de pomad şi atît.-- Nu v-am spus-o, excelenţă, ca să mll. plîng ·de el, ori să-mi

arăt nemulţumirea, sări Urbenin, am zis-o şi eu aşa .. ~ că de, îmi pare rău cînd un -om atît de capabil e ro bit patimii 1 Altfel, să ştiţi, e harnic, de treabă ... nu ia leafa de pomană.-

Ne-am mai uitat o dată la Franz-cartoforul şi am ieşit din chioşc. De acolo, ne-am îndl'eptat spre portiţa care, din grădină, ducea direct în cîmp. . .

Rareori se întîmplă ca într-un roman portiţă din grădină să nu joace un rol important. Dacă nu aţi observat-o, informaţi-vă la Polikarp al meu care a înghiţit la viaţa lui o mulţime de romane de groază şi mister şi elf dl:'sigur, vă va confirma acest fapt neîn­semnat şi totuşi caracteristic.

Nici romanul meu nu a scăpat de portiţă. Numai că a mea dife­rll. de altele, întrucît condeiul meu va trebui să tTeacă prin ea mulţi oameni nefericiţi şi aproape nici unul fericit, ceea ce întîlneşti în alte romane tocmai în ordine inversă. Şi ceea ce-i mai rău, am mai fost nevoit o dată să descriu această porti~, dar nu ca romancier, ci tn calitate de judecător de instrucţie... In cartea mea, portiţa

-va lăsa să treacă prin ea mai mult criminali decît înd.rl.gostiţi. Peste un sfert de oră, sprijinindu-ne în bastoane, urcam ane­

voie coasta tmui deal. care se cheamă la noi Mormîntul de Piatră, în satele din jur se păstrează legenda cum că sub acest morman de pietre este îngropat un han tătar, care, cît a trăit, s-a temut ca

-nu cumva, după moartea sa, duşmanii sit-i pîngăreaacit osemintele, de aceea a lăsat cu limbă de moarte să i se arunce peste mormînt un munte de pietre. Greu de crezut însă eli. legenda ar avea un te­mei adevărat:.. Straturile de piatră, poziţia lor, felul în care se suprapun, şi chiar dimensiunile exclud intervenţia mîinii omeneşti Ia formarea acestui deal; el se înalţă izoll!-t, în cîmp deschis şi arată ca .o tichie răsturnată.

Din vîrful dealului, văzurăm ca în pahnlt lacul, în toată lărgi­mea lui magnifică şi frumuseţea de- nedescris. Soarele nu se mai oglindea în apele lui; se prăvălise dincolo de orizont lăsînd în urm~ o dtmgă !atit purpurie care colorase împrejurimile ·într-o nuanţă roz-galbenll. plăcută. La picioarele noastre se intindea conacul con-

telui.r.u easa, biserica şi grădina lui, iar tn depărtare, pe malul opus al lacului, se 1Area. eenuşiu situcul, muie, prin'voia soartei, se a.fla l'l'şedinţa mea. Oglinda lacului mnînea. la fel de nemişMtă, iar bărcuţele bătrînului Mihei, răsfirîndu-sc, grăbl'au spre maL

Dincolo de sMucul meu se zărea sumbră clădire& staţiei de cale ferată cu o şuvi1' de fum de la o locomotivă, iar, in spatele n~ţrn, dinspre panta opusli. a Mormîntului de Piatră, se aşternea un alt p~aj. La poalele Mormîntului alerga un drum stdijuit, de o parti! şi de alta, dl' plopi bltdni, înalţi. Drumul ducea spre pădmea con­telui, ce ·se întindt>a pînă departe m zare. ·

Contele şi cu mine stltteam eocoţnţi în vî:r.ful dealului, in timp ce Urbenin şi leahul, oameni mai greoi, au preferat s~ ne aştepte jos, în drum. ·

- Cine-i grangumllsta? -il lntrebai pe conte, dtnd din rap spre leah. Unde l-ai mai pescuit? .

- E un domn f9arte simpatic, Serioja, foort.e simpatiei-vorbi cam. alal"mat contele. Ai să te împrieteneşti cu el foarte repede. ~ Asta n-aş prea crede. Dar de ce tace întmmi? - E tacitum din fire 1 In schimb, clt de inteligenti - Dar ce feL de om e? - Ne-am cunOf~cut la Moscova. Este foarte simpatic. Mai tîr·

ziu, o sit afli tu totul, acum. însă nu mlt mai întreba.. Cobodm? Coborîră.m panta. Mormîntplui şi o lua.răm pe drum, spre pă­

dure. Se lăsa întunericul. Din pădure se auzea cintatul cucului şi trilnrHe tremurate ale unei privighetori obosite, tinc1·e probabil.

Apropiindu-ne de pădure, auzirăm un glas sonor de copil~ care striga: _ ·

- Cucul Cucu 1 Prindeţi·mă 1 . In aceeaşi clil'lli, din pădure ieii. tn goană. o fetiţă de vreo ciuci

ani, cu părul bălai, ~proape alb, lmbrăca.tă cu o rochiţă. albastră. Vl1ztndu:-ne, izbucni tn hohote dli.l ris p, tot ţopl1ind, veni lînglt Ur­beniJ:I. şi-i imbrăţişl genunchiul. .Atesta • ridici m braţe ti-o aăr rută pe .obraz. · .

-Este Saşa, fetiţa mea!, zise el. În urma Saşei alerga spre marginea· păduru fiul lui Urbeuin,

un licean de vreo cinllisprezece ani. Vkîndu-ne, şovăitor, îşi scoase şapca, o puse pe cap, şi iar o ~coa~e. In urma lui se apropia agate o pată roşie. Dbi capul locului, această pată roşie atrase atentia tu· turor. · '

- Ce apariţie minunată! -exclamă contele, apucîndu·mă de mînă. Prive~te! Ce splendoare 1 Cine-i fetiţa asta? Nici· nu ştiam cii. în pădurile mele sălăşluiesc aaemenea uaiadel

Am aruncat o privire spre Urbeniu, ca să-I întreb cine este fata şi, lucru ciudat, abia în momentul acela mi-am dat seama că este beat criţi. Roşu, ca racul, administratorul se cl~tină şi mă apucă de braţ. • ..

- Serghei Fetrovici, îmi şopti el Ia ureche - şi am simţit ve­nind spre mine iz de alcool - vă implor, flceţi-1 pe conte slt sP­abţină de Ia alte aprecieri la adresa acestei tinere. Din obişnuinţă ar putea sll. spunl ceva deplasat, iar fata asta este o persoană cum nu se poate mai respectabilă.

"Persoana cum nu se poate inai respectabili!." era o fată de nouăsprezece ani, cu('liD căpşor frumos în!ladrat de zulufi lungi, blonzi şi cu ochi albaştri, calzi. Purta o rochiţi roşie, :q1ai mult copi­lăreasclt decit de domnişoară. In picioarele zvelte şi drepte ca nişte stlgeţi avea ciorapi roşii şi pantofiori ca de copil. Ott timp am stat. 8-o admir, umerii ei rotunzi se.zgribuleau cochet, parci de fiig sau parcă ar fi durut-o privirea mea. . .. .

- Un chip atît de tînăr şi ce forme împlinite! - îmi şopti con• tele, incapabil, încă din anii primei tinereţi, să respecte femeile şi să nu se uite la ele altfel decît cu ochi de animal destrăbll.lat.

În pieptul meu însă, mi-aduc aminte,."se fnfi.ripase un simţă­mînt cald, curat. Pe atunci eram încă poet şi ÎR' CQmpania păduri­lor, a amurgului de mai şi ~ luceafărului serii ce prinde să licăreas­că pe -cer, puteam să mai ·privesc o femeie dqar ca poet ... Mă uitam Ia fata în roşu cu aceeaşi pietate, cu care eram obişnuit sit privesc pădurile, munţii, cerul albastru. Pe atunci mai aveam în mine ceva din romantismul moştenit de la mama - nemţoaică de origine.

- Cine-i fata? - întrebă contele. · -Este fiiM pă4urarului Skvorţov, 'excelenţă, i-a răspuns Ur-

benin. · · · - Deci, este acea Olenka despre care ne vorbise chiorul? - Da, Kuzma a .pomenit numele ei; confirmă administratorul,

uitîndu~se la niine cu ochii săi mari, rugători. "Fata în roŞu" ne lăsă să trecem, parcă fără să ne acorde nici eea

mai miel!. atenţie. Ochii ei priveau undeva. în altă parte, 'dar eu, care cunosc femeile, simţeam pe obraz pupilele ei.

- Care din ei este contele? - auzii în urma noastră şoapta fetei. · ·

- Ăsta cu· must~ţile lungi, i-a răspuns liceanul. Şi-n clipa aceea rl1sună în unna noastră un rîs - ca un clin­

chet argintiu. Dar em iln rîs dezamitgi.t ... Crezuse că proprietarul acestor păduri neslirşite ·şi al lacului imens, contele - sint eu, şi nu acest pigmeu cu faţa scofilcită şi mustăţi de ~tn metru .. ~

Am auzit un oftat adînc, venind din pieptul vînjos al lui Urbe. nin. Omul ac.esta de fier abia se mai mişca.

- Lasă-1 pe administrator să plece, este bolnav sau ... beat ~ş~m~~ ,

- Am impresia că eşti bolnav, Pi(ltr Egorîci! - îi spuse acesta lui Urbenin. Astă-seară nu mai am nevoie de dumneata, aşa încît nu te reţin. •

- Nu vă preocupaţi de mine, excelenţă. Vă mulţumesc pentru solicitudine, dar nu sînt .bolnav.

Am întors capul ... Pata roşie stătea nemişc.ată şi se uita în ur..-­ma noastră ...

Sănnanul căpşor bălai! Puteam să-mi închipui oare în seara aceea de mai, liniştită şi senină, că ea va fi mai tîrziu eroina roma­nului meu zbuciumat?

Astăzi, cînd scriu aceste rînduri, în ferestrele mele ealde bate cu furie ploaia de toamnă şi undeva, deasupra mea, urlă vîntul. Mă uit pe geamul întunecat şi pe fundalul negru al nopţii mă stră­duiesc să întrupez cu puterea imaginaţiei pe drăgălaşa mea eroină ... Şi o văd cu feţişoara ei naivă, blîndă, nevinovată, de copil, cu ochii ei plini de dragoste. imi vine să arunc c.ondeiul şi să rup, să ard tot ce-am scris pînă acum. La ce bun să răscolesc amintirea acestei fiinţe tinere, şi inocente?

Dar chiar alături, lîngă călimara mea, am portretul ei. Aici căpşorul cu păr bălai este înfăţişat în toată strălucirea deşartă a unei femei frumoase, depravate. Ochii obosiţi, dar mîndri de drs­frîu, privesc fix. Fotografia reprezintă tocniai acel şarpe despre care Urbenin n-ar fi spus că primejdia muşcăturii lui veninoase es:te exagerată. ·

Ea şi-a dat sărutarea unei furtuni, şi furtuna a frînt floarea chiar de Ia rădăcină. A luat mult de Ia viaţă, în schimb a plătit prea . scump. Cititorul îi va ierta păcatele ...

Pornirăm prin pădure.

Pinii sînt plictisitori prin monotonia lor taciturnă. Toţi deopo· trivă de înalţi seamănă între ei şi în toate anotimpurile îşi păstrea­ză podoaba. Ei nu cunosc nici moartea, nici reînnoirea primăverii. în schimb, aerul lor mohorît le dă un farmec anume: stau nemiş­caţi, tăcuţi, de parcă ar depăna gînduri triste.

- Ce-ar fi să ne întoarcem? - propuse contele. La întrebarea lui nu veni nici un răspuns. Leahului îi era

indiferent m1de se află. Urbenin nu-şi considera votul ca fiind ho­tărîtor, iar eu eram prea bucmos s~ simt răcoarea pădurii şi să res­pir aerul răşinos, ca să fac cale întoarsă. Pe deasupra, trebuia omo­rît cumva timpul pîn~ la căderea nopţii, fie ~i cu o simplă plimbare.

Gtnqulla noaptea de nedescris, ce 8'e apropia, bnf"provoca. o dulce strîngere de inimă. Mi-e ruşine s-o recunosc, dar visam la această noapte şi savuram dinainte, în gînd desfătările ei. Nerăbdarea cu care contele îşi arunca mereu ochii ra ceas vădea limpede că şi el era chinuit de aşteptare. Simţeam amtndoi că ne înţelegem unul pe ceUilalt.

Lîngă căsuţa pădurarului, aci uită pe un mic teren pătrat,- prin­tre pini, ne tntimpinarn cu un lătrat sonor şi melodios doi ciini micuţi, de o ras!i. pe care nu o cunosc, mlădioşi ca nişte ţipari, cu blana galben-roşcatll., lucioasl1. Recunoscîndu-1 pe Urbenin, aler­gară spre el, dfud vesel ~ coadă, de unqe se putea deduce că ad­ministratorul venea deseoA în căsuţa pădurarului. Tot acolo, Ungi!. căsuţl!., ne veni tn tnttmpinare un flăcău desculţ, fără şapcă, -cu pistrui mari pe o faţll. mirată. Cl'teva cHpe se holbă la noi, mut, apoi, recunoscîndu-1 pe conte, probabil, scoase un "ah" şi intră alergînd în .. c&mţă. · -

- Ştiu i1upă ce s-a dus în f\lga mare, rîse contele. Il ţin minte ..• Este Mitka. ·

Contele nu se tnşelase. Peste cl'teva clipe, Mitka apl!.ru în prag, aducînd pe tavll. un păhărel de votcă şi un pahar cu apă, umplut pe jumll.tate.

- Să-i fie de bine lumidţiei voastre 1 - zise flăcăul, servin­·du-1 p~ conte, cu un zîmbet larg pe faţa-i neghioabă, mereu mirată.

Contele dădu pe gît votca, bău apa drept "gustare", de data asta însă fărl!. si!. se strîmbe. La vreo sută de paşi de căsuţă, era aşezatl!. o bancă grea de fontă, Ia fel de bătrînă ca şi pi.Jili din jur. ~e-am aşezat pe bancă să contemplăm seara de mai, în toată splen­doarea ei tihnită. Sus, deasupra capului nostni zburau, croncănind, nişte ciori speriate, iar de jur împrejur, ici şi colo, răsunau triluri de privigh~toare; altceva nimic nu- tulbura liniştea din preajmă. •

Nici măcar tntr-o sei!J'ă lină de primăvară, cînd sunetul glasu­lui omenesc este lucrul cel mai puţin plăcut, contele nu poate sit tacă.

- Nu ştiu dacă ai să fii mulţul:lrit, rosti el. -Am comandat pentru cină ciorbll. de peşte, din ghigorţi şi VI"nat. Drept gustări Ia votcă, vom avea nisetru rece şi purcel de lapte cu hrean. _

_ Qfensaţi parcă- de aeeastă intervenţie prozaică, pinii poetici tşi clătinară dintr-o dată crestele, şi un murmur uşor străbătu pădurea. O adiere proaspătă, rltcoroasă alergă pe cărarea din pădure, jucîn-du-se cu iarba. ·

- Gata, potoliţi-vi\ 1 - strigă Urbenin la căţeii roşcovani care, tot gudurîndu-se pe ltngă el, îl împiedicau să-şi aprind!\ o ţigară. Mi se pare că astăzi va ploua. Se simte în aer. A fost o zi

atit de zăpu~itoare, încît nu trebuie să fii cine ştie ce invliţat ca ali pr~zici pJoai;~" Pentru grîne va fi foarte bună. :

,.Ce ţe mai gîndeşti la. grinc, mi-ain zis, cind c.ont.ele tot o să le dea pe băutură. Degeaba se mai ostene~te ploaia." •

·Vîntul m~i dădu o raită prin pădure, de data 8t8ta insă mai tă-ios. Phtli ~i iarba. prinserrt să murmure mai' _tarc.

- Să mergem ll.ca.să. · Ridicîndu-ne, ~e tîraă.m paşii inapoi, spre căsuţă. - E mai bine să fii o Olenka bălăioară, m-am adresat Pu 1ni

·Urbcnin, şi al trăieşti aici printre sâlbă.ticiuni, decit judecător de inatrucţie şi să-ţi duci zilele printre oameni ... E mai liniştit. Nu-i aşa, Piotr Egorfci? - ·

· - Orice-ai fi, numai sit ai sufletul senin, Serghei Petrovici. - Dar frtJrrmşica asta de Olenka 'o fi avînd sufletul senin? - Numai Dumnezeu ştie ce se petrece în sufletul omului, dar

în ce o priveşte pe Olenk&., cred că n-ar prea avea de ce sit fie zbu­cium~t. NecazUli - nu prea are, plcate-ca. o copilă acolo ... E o fată foarte bună! Dar iată, în sfîrşit, şi ceruta adus vorba de ploaie ...

Se auzi un duruit ca de tri.SiD'ă. trecînd în dcpkta.re, ori ca d~ un joc de popice ... Undeva, hl!.t, diircolo de pMure, bubuise tune­tuL 1\fitka-pistruiatul, c.are pînă atunci fusese tot timpul cu oc.hii pe noi, tresm şi începu să se inchine grii.bit. ·

- Furtună 1 - se nelinişti contele. · Ce surpriză! Poate s·ă ne prindă plcta.ia pe drum ... Şi ce întuneric s-a ficut! Am zis eu să ne întoarcem 1 Dar nu, te..:ai dus mai departe ...

-·Stim şi uoi tn cisuţa. pidura.rului pînă trece furt~a, ~m propus. eu. ·

:- Păi de ce? · - sări · Urbenin, clipind cam ciudat din ochi. Ploaia o să ţină toată noaptea, şi apoi o si. staţi toată noaptea. in căsuţa. asta? Fiţi pe pace, vă rog ... Porniţi fără grijă la drum, iar Mitka fuge el Î)lainte şi vă trimite tri.sura.

- Nu-i nimic, l-am liniştit eu, poate cii. n-o turna ploaia chiar pînă djmineaţă. De obicei, norii de furtună se duc repede ... Şi apoi, e un prilej bun să.-1 cunosc pe noul pădurar şi totodată să stau şi eu puţin la taclale eu Olenka. asta ... Văd şi ce hram po&rtă fătuca ...

- Mi-ar suride şi mie acest sclll't popa.~Jf" încuviinţă. contele. - Cum să. vă duceţi acolo ... dacă în casă ... cum să spnn ... nu-i

dereticat? - bîigui Urbenin îngrijorat. Vai, excelenţă., si. staţi atîta timp in zipuşeală, cînd puteţi fi ~ă la dumneavoastră ... Nq înţeleg,'ce plăcere poate fi şi asta? ... Iar ca să faceţi cunoştinţă cu pădurarul, a.cum cind e bolnav ...

Era evident că administratorul nu voia deloc să ne vadit in­traţi în C8t8a pădurarului. Îşi desfăcuse chiar larg- braţele, vr"md

parcă să ne bareze calea ... Am citit pe faţa lui că avea motive să nu ne lase tnltuntnt. _Respect motivele şi tainele altora, dar de data asta mi-a dat ghes curiozitatea. Am. insistat deci, şi am intrat cu toţii Ia pădurar. • ·

-Poftiţi în salon! -mai mult bijg1,1i decit spuse Mitka cel desculţ, sufocat de buclU'ie.

înc~1ipuiţi-vă ce.l mai_ mic sal01~ din ]~e c~t pereţii din ~emn nevops1t. Pe pereţi o mul~e de oleogt·afii dm reV1Sta. "N1va", fotografii în rame din scoim şi diplome ... Una dintre ele cuprinde mulţlimiri . aduse pădur~.rului de un oar~ettrc baron pcnt~ anii îndelungaţi în slujba lUI, restul - tot diplome de cat... ICI~eolo, pe pereţi, se întinde iedera cu frunze lucioase. Intr-un colţ, in faţa unei icoane mici ptlpîic o flăcăruie albastrlt, ce se ~~eflectă slab pe ferecătura de argint a icoanei. La pereţi se înghesuie nişte scaune., cumplirate de-curtnd, se vedem Multe dintre- ele sint de prisos, dar a-au pus şi ele acolo: nefiind loc în altă partt\,: Tot în salonat sînt înghesuite jilţuri şi o canapea, toate itnbrMa.te eu bul!l_e albe ima­culata, cu volane şi dantele, iar între ele - o maslt rotundă lăcuit~!.. Pe canapea mo~ie un iepure_ domesticit ... Totul e intim, plă~ut, curat şi cald ... La_ fiecare pas se simte în casă·prezen1a unei miini de femeie. Pîni şi mica etajeră cn cărţi are un aspect nevinovat, feminin, de p~că ar vrea să spună că în rafturile ei nu se află decît. romaţte uşoare şi versuri cuminţi... Farmecul unor Mtfel de odăi plăcute, calde, il simţi mai mult toamna deett primăvara, atunci cînd eşti în că,utarea unui ungher care stt te adăpostească de frig, de umueală ...

1\'litka se moşmondi indelung, gîf.iind, fornll.ind, Bllfltnd şi stri­dnd o mulţime de chib1ituri pînă reuşi să aprindă dpuă lumtnli-ri şi, cu multă grijă, ca şi cum ar fi avut în mîini o oa.lll. plină cu lapte, le puse pe masă. Ne-am aşezat în jilţuri, ne-am uitat unul la altul şi am izbuc11it în rîs ....

- Nikolai Efimîei zace bolnav la pat, explic-ă Urbenin absenţa gazdelor, iar Olga Nikolae"\-'11& s-a dus, pesemne, sll.~i conducă JlC

copiii mei... . ·- Mitka, ai tncuint uşile? - so auZi un glas slab de tenor din

odaia vecină..

~ Le-am încuiat pe toate Niln'!lai Efimîci 1 - ti răspunse hiriit J\iitka şi ~e repezi în odaia de alături. .

- Bagă de seaml ... Vez_i, to{lote eă fie încuiate ... urmă a!_lela-şi glas slab. Cu cheia, de nădejde ... Dacă vin hoţ~, el-mi Sptti indatA ..• Le arăt eu nemernicilor, cu puşca am sl.-i ... tieălo,ii ...

- Negreşit, Nikolai Efimicil ·

Izbucnirăm în ris privindu-1 tntreblttor pe Urbenin. Acesta se făeu roşu ca racul şi, ca să-şi ascundll. stînjeneala, se apucă să in­drepte perdeaua la una din ferestre ... Ce să însemne asta? Din nou ne privirăm. . .

Dar n-a mai fost timp pentru nedumerire. Mară se a.uziră nişte paşi grăbiţi, zarvă la intrare, apoi se trinti o uşă şi în "salon" intră ca o vijelie "fata în roşu".

- "Iubesc furtuna la-nceput de mail"8 - cîntă ea cu voce de soprano supţire, stridentă, apoi izbucni în rîs. Vl1zîndu-ne însă pe noi, se opri locului şi tăcu.

Apoi, ruşinată, ieşi încet, ca o oiţă cuminte, îndreptîndu-se' spre odaia din care se auzise, cu cîteva clipe mai devreme, glasul lui Nikolai Ejiniîci, .tatăl ei.

-Nu se aşteptase! - zîmbi Urbenin. După un răstimp,. fata reveni în tăcere printre noi, se lăsă pe

scaunul de ltngl!. uşă şi incepu să ne cerceteze cu privirea. Se uita la noi deschis, fără sfială, de parcă nu eram nişte oameni noi pen­tru ea, ci mai curînd animale din grădina zoologică. în primele clipe ne-am uitat şi noi la ea, în tăcere, nemişcaţi ... Aş fi fost în stare să stau şi un an aşa, neclintit, şi s-o privesc - atît de fru­moasă era în seara aceea. Tenul rumen, proaspăt ca aerul, pieptul frumos ridicîndu-se în ritmul răsuflării, cîrlionţii blonzi risipiţi pe frunte, pe umeri, pe mJna ei dreaptă, care netezea ·guleraşul, ochii mari, strălucitori .... toate acestea pe un trup puţintel, să-I cuprinzi cu o singulft. privire. Te uiţi o dată la acest spaţiu mic şi· vezi mai mult decît dacă ai fi privit secole în şir orizontul nesfîr­şit ... La mine se uita grav, de jos în sus, întrebător; cînd ochii ei treceau de la mine la conte sau la leah, citeam în ei îndată contra­riul: privea de sus în jos şi rîdea ..•

Am rupt cel dintîi t.ăcerea: - Mă recomand, am spus, ridicîndu-mă şi apropiindu-mă de

scaunul pe care se aşezase. Mă numesc Zinoviev ... iar dumnealui, să vi-I prezint, este contele Karneev, prietenul meu ... Vă cerep1 scuze că am dat buzna în căsuţa.. dumneavoastră, fără să fim invi­taţi ... Desigur, n-am fi cutezat de nu ne-ar fi mînat furtuna ...

- Ei, doar nu se năruie căsuţa noastră din pricina asta! - · zise ea rîzînd, în timp ce-mi întindea mîna. .

Am văzut două şiruri de dinţi încîntători. M-am instalat pe un scaun, lîng~ ea, şi i~am povestit cît de neaşteptat ne sp1:prin· sese pe drum furtuna. Conversaţia se legă apoi în jurul vremii­începutul tuturor începuturilor. în timp ce. discutam cu ea, Mit.kJ. apucase s~i servească de doull. ori conrelui votcă şi nelipsitul pa-

har cu ap5;. Profittnd de faptul cn. nu sint cu ochii pe el, de fiecare dati contele s-a încrîncenat in voie şi a clătinat din cap.

-Doriţi, poate, să luaţi o gustare? -mă intrebă Olenka şi, fiiră să aştepte un rll.spuns, ieşi dilÎ salon... .

Cele dintii picături de ploaie începură să bată in geamuri ... M-am apropiat de fereastră... Mară se lll.sase intunericul şi nu vedeam in geam decît picăturile de ploaie ce se prelingeau pe sticlă şi ima­ginea reflectată a propriului meu nas. Scăpiiră un fulger, luminind c!iţiva pini din jurul casei. .

-Uşile sint incuiate?- se auzi din nou vocea de tenor slaM. :Mitka, suflet ticălos ce eşti, da-te şi încuie uşile! Doamne, Dum­nezeule, ce chin pe mine cu băiatul ll.stal

O ţărancă in Vîrstă, cu burta cît o pernă, strînsă la mijloc, şi cu o expresie neroadă, îngrijorată pe faţă, intră in salon, se înclină adinc inaintea contelui şi puse pe masă o faţă albă. în unna ei ve­nea cu grijă Mitka •. aducînd gustările. Cît ai clipi, masa era· pusi - votcă, rom, brîn~eturi şi un pla,tou cu friptw;ă de pasăre. Con­tele bău imediat un păhărel de votcă, dar fără să guste nimic. Lea­hul mirosi suspicios friptura şi se apuci!. s-o taie.

- S-a pornit ploaia 1 Priveşte! - i-am spus Olenkăi, care toc­mai intra.

"Fata in roşu" s-a apropiat de fereastra la care stăteam, şi in aceeaşi clipă ne-a luminat pe amindoi un fel de scăpărare albă ... Undeva sus se auzi un trosnet puternic şi am avut impresia că ceva mare, greu s-a desprins din cer rostogolindu-se pe pănn"nt CJ.l zgomot asurzitor ... Geamurile -tiin salon şi paharele, .înşirate fn faţa contelui, se cutremuiară cu un clinchet sticlos... Fusese un bubuit .năprasnic... ,,

- Ţi-e frică de fulgere?- am fntrebat-o pe Olenka. Fata îşi lipi obrazuţ de umăru-i rotund şi mă privi încrezător,

ca un copil. - Mţ_-e frică, şopti ea, după o scurtă pauză. Fulgerul a omorit-o

pe mama mea... S-a scris pînă şi in ziare... Mama mergea pe cimp deschis şi pb"ngea ... Ducea trai greu pe lumea asta ... Llli Dum­nezeu i s-a făcut milă de ea şi a omorît-o cu electricitatea sa ce~ rească.

- De unde ştii că acolo există electricitate? . - Am învăţat la şcoală ... Ştiţi? Cei care-şi pierd viaţa loviţi

de trăsnet sau ucişi în război, ca şi femeile care mor la o naştere grea nimeresc in rai... Despre asta nu scrie in cărţi, dar este adevă­rat. Mama mea se află acum fn rai. Mi se pare că şi pe mine, Cîndva, mă va ucide furtuna şi că voi ajunge in rai... Sînteţi un 010. învăţat?

-Da .... -:- Deci nu yeţi rîde de mine ... Ştiţi rum aş vrea slt mor? Să.

ai bnbrac cu roohia cea mai scumpă., după ultima modă, o rochie cum am văzut zilele acestea la moşiereasa Scheffer, ~area bogă-i tqlt de pe aici... Pe miini si-mi pun multe brăţlri:. .. Apoi să m# caţăr pinii. în vîrful Monnintului de Piatră şi să mă las omorită de trăsnet • ca să mă yadă. toa.tă lumea ... Un trMnet înspăimîn-titor, înţelegeţi, şi gaţa... - .

- Ce imaginaţie năstruşlţică!-am zimbit eu ironic, privind în ochii aceia plini de groază la ideea acestei morţi înspăimîntătoare, însă de efect. Dar intr-o rochie opişnuitli. nu ai vrea să mori?

- Nu ... clătină ea din cap ... Şi numai aşa, ca să mă vadă toată lumea.

- Rochia cu care eşti bnbrăcată c mai frumoasă decît rochiile moderne şi scumpe ... Îţi stă bine. În ea, semeni cu 9 floare roşie de pădure.

- Nu-i adevărat! - oftă naiv Olenka. Este o rochie ieftină, ~ poate fi frumoasii.. ·

.Contele veni spre fereastra noastră cu .intenţia vii.dită de a sta ~ el de vorM eu frumoasa Olenka. Prietenul meu cunoaşte trei liiDbi străine de largă circulaţie, dar cu femeile nu -ştie să vorbească. Se opri lîngă noi cam nitam~nisa.m, rinji stupid, mtrîi un ,,mda" şi porrii ·inapoi de.a-ndăratelea, spre carafa cu votcli.. · · - ctnd ai intrat in odaie, cîntai: "Iubesc furtuna la-nceput de mai". Oare poezia asta a fost pusă pe note? Nici n-am ştiut.

- Nu, pur şi- simplu, e:u toate versurile. pe care le cunosc, le ctnt in felul meu. . ·

Cu totul întîmplător am întors capul înapoi. Urbenin ne privea. în ·ochii lui am citit mînie_ şi ură, ce nu se potriveau deloc cu faţa lui blindlt. ·

,;Nu cumva e gelos?" - m-am intrebat atunci. Interceptind privirea mea tntrcbătoare, nefericitul se ridică

de pe sQaun şi ieşi în tind~ ... Chiar şi ·mersul ii trltda tulburarc~;t. Tunetele, unul mai bubuitor şi mai sonor decit altul, se repetau acum. tot .mai dQs şi mai des ... Fulgerul colora neintrerupt cu lu­mina-i plăcută, orbitoare cerul, pinii ~i pămîntul ud ... Mai era mult_ pînă să înceteze ploaia. Pll.rltsind fereastra, m-am 'indreptat BEre etajer~ cu cirţi şi am fnceput să examinez biblioteca Olenkm. "Spu­ne-mi ce citeşti, şi am să-ţi spun cine eşti" - dar din tot ce era aranjat simetric pe etajeră, era greu să deduci "nivelul intelectual': şi "studiile" Olen.Jdi. Domnea acolo un amestec cam ciudat .. Trei antologii, o carte a lui Born9, un manual al lui Evtuşevskilo, volu­mul 2 din operele Jui Lermontov, Şklearevsk.i, revista ,,Delo"11;

:o c.a.rte ele bucate, ,,Skladc~ina"l2.. .. A~ fi putut ·să l"ll enum~.t· mult IJ.Ul.i Intute .eirţi, dar în tiJ.np ce, I.uînd de pe eta~erlt "SkladţiJu.l,", mă apucasem s-o frunzl!.resc, uşa ~lin camera de.a;ltituri s,.a·desow şi în sa,lo:n a mtr.at ;un ·tip-cnre, diJl Qapwllocu:lui, mi-a e.ustras aten­ţia de la ,,studiile" Olenkăi. Era un bărlbat înalt, so~id, cu un ha.lat de stambă pe el şi papuci de casă rupţi in picioare. Avea-un ·chip 4!les1Jul de origiBaJ., pictat par.că tot 'cu vinişo&re albastr.e. 11 împo­dobeau nişte mustăţi .de plutonier ma~or şi favoriţi. în ansambla, ch\pu.l acesta. ammtea un ca,p de pasă.l:e. Trăsătwile feţei se tntind­deau pa.rcă înainte, ahmg.indu~se spre virful nasuolui ... ·Capul miti­tel a.l individului er.a &§Cza.t pe ,un grt lung, cam SDhtire., -cu mărul hn Adam proeminent şi se clătina. -llŞOX, cum se clatină tn 'băt&ia. vîntUlui o căsuţă pentru w.auri... Omul ciudat ·rşi roti as\l}lra.noaB­tră oc-hii verzi, tulburi, ji-i opri asu.pra contelui."

- Uşile sînt încuiate? - întrebi!. .el cu glas rugător. Contc1e imi anmcă o privire şi dlldu din umeri ... -· N-avea ~j!, tată! - $1 linişti Olenka ... Totul -este încuiat ...

Întoarce-te în _camera matale! · - Bar magazia e încuiat5.? - E un pic cam ... vreau să spun că liDeori .o cam ia razna, ne

şopti Urbenin, răsă:rind din tindă. Se teme de 'hoţi şi iată, după · e:um vedeţi, ·se tot frimîn'fiă ca uşile B'ă fie ·bine tncuhrte .. : Nikolai Efilnioi,. se adresă ~1 apoi individului ciudat, -du-te 'în odaia. matale şi culcli·'te 1 Nn.tţi 1ace griji, peste tot e încuiat!

-Dar ferestrele? Nikolai Efimîci a1ergă de la o fe~asttă la alta, !ncercă toate .

tncuietorHe şi, fără să ne arunce măcar o privire, se retrase, tîrşin-dit-şi ·J!.apncii, :!n ·odaia lui. .

-: TI apucă uneori, stirnumul _ţie eJ~ începu 85 ne mmurească Ur~enin, după plecarea lu! Skvorţ?v. Un om tare 'bun, şt~_ţi, .sim­.patic, familist 6Xemp1ar ŞI - poftim, o belea ca asta!! 1ŞI pierde minţile aproape în fiecare vară ...

M-am. uitat Ja ·0lenka. Stîn.jenită, ascunzîndu-ti ,faţa .de noi, ·lfi punea la loc cărţile-·răvăşite de mine. li era ruşine, pesemne,~ pentru tatăl ei. dement.

- ~ii. _ţ;tiţi, excelenţă, v-a sosit oupeul, ammţă Urbenin. Daci doriţi, ·puteţi :pleca 1 ·

- Dar de unde a apărut cupeul? .- m-am mirat eu. - Am trimis după el... Peste citeva clipe şedenm alături de conte .în ;cupeul-lui, ascul-

tam bubuitul tuneteJor . şi eram .furios ,foc... · -,Ne-a făcut totuşi vînt acest Piotr Bgorlci, naiba..sit--1-ia! -

bombăneam, supărat, nu·g1umă. •Din-cauza·lui n~anueuşit B-o văd.

ca. lumea pe Olenka. asta 1 Nu i-aş fi mîncat-o... Neghiob Mtrîn! Tot timpul cît a:rn atat de vorbă cu ea. - murea de gelozie ... E în­dr~gostit de fetiţa asta ...

-'-"Da, da, da ... Imagineazll.-ţi, am observat şi eul Numai din gelozie nu ne lăsa s~ intrăm in casa pădurarului şi a trimis după cupeu tot din gelozie ... Ha, hal

- Cit ii moşul alb la plete, tot ii stă mintea la fete ... De altfel, frate, e greu să nu te îndrăgosteşti de fata asta în roşu, văzînd-o in fiecare zi, aşa cum am văzut-o noi astăzi! A naibii de frumoasă! Numai că nu-i ~e nasul lui ... Trebuie să-şi dea seama şi ali. nu"fie gelos in mod ·atît de egoist ... Iubeşte, dar nu-i împiedica şi pe alţii, mai ales că ştii, neghiob bătrîn, că nu e de .tine fata ... Ce s~ zic, mare neghiob! ·

- Ţi-aduci aminte cum s-a aprins omul atunci cind, la ceai,. Kuzma pomenise numele ei? - chicoti contele. Credeam că sare să ne bat~ ..• Nu te repezi s~ aperi cu atîta pasiune numele cinstit al unei femei care-ţi este indiferentă ...

- Ba te repezi, frate ... Dar nu asta contează ... Important este altceva ... Dacă el pe,_noi ne-a comandat şi ne-a dirijat în aşa hal, ce-o fi făcînd. cu oamenii mici, aflaţi direct sub şefia lui! Cred că pe toţi chelarii, vînătorii, economii şi pe toţi blirbaţii din lumea. asta miel!. a lui riici nu-i Iasii. să se. apropie de eal Dragostea şi gelo­zia il fac pe om nedrept, hain, du~ănos ... Pariez că pentru Olenka a mincati destui slujbaşi din subordinea sa 1 De aceea, vei pro­ceda inteligent, dacii. vei da mai puţină crezare plingeril~ sale im­potriva simbriaşilor tăi şi cererilor de a-1 da afară pe cutare sau pe

. ·cutare. Tn general, limitează-i puterea - pentru un timp ... Cind . o să-i treacă amorul - atunci n-o să mai ai motive să to temi. E un om bun, cinstit... · -

- Dar' cum îţi place "tăticul" ei?-mă întrebă rizind contele. - E nebun ... Ar trebui să stea internat intr-o casă de-nebuni,

şi nu &ă răspundă de păduri~ .. în general, n-ar fi o ·minciună, dacă ai atîrna pe porţile eonacu1ui tău o firmit cu inscripţia "Casă de nebuni" ... Aici fa tine este un adevărat Bedlam! Pădurarul ăsta, "Cucuveaua", Franz- nebun duplt cărţile de joc, un bătrîn amo­rezat, o fată exaltatll., un conte căzut in patima beţiei... ce vrei mai mult?

--'- Cînd te gîndeşti că pădurarul ll.sta primeşte şi el o leafă! Cum îşi face serviciul,. dacll.-i nebun? ~ EstEi evident că Urbenin îl ţine numai din pricina fie-si... El

zice că pe Nikolai Efiniîci il apucă aproape în fiecare vară ... ,Asta-i puţin probabil ... Pădurarul ăsta nu în fiecare v~ă, ci mereu e bol-

nav... Din fericire, Piotr Egorîci al U.u minte foarte rar şi dad, trage o minciună -:- se şi dă imediat de gol... ·

..-- Arrul trecut Urbenin m-a tnştiinţat că Ahm.etiev, vechiul· pădurar,. pleacă să se călugăreasc"\ la mănăstirea de pe m1mtele Athos, şi mi-I recomanda pe Skvorţov, "om cu experienţă, cinstit, demn de incredere" ... Bineinţeles, ~i-âm dat consimţămintul, ca de obicei. O scrisoare 1\U este un chip omenesc: dacă minte, nu se dă de gol.

Cupeu! intrase in curte şi trăsese in fa@ casei, la intrarea prin­cipală. Ne-am dat jos. Ploaia se oprise. în scînteieri de fulgere, urmate de un murmur furios, norul de furtună grăbea spre nord­est, dezvăluind tot mai mult un cer albastru, instelat. Ai fi zis că o forţă inarmatlt ptnă-n dinţi, după ce a devastat şi a pustiit nişte meleaguri, luînd un tribut cumplit, se indrepta spre noi cuceriri şi victorii. •. Nişte nori mai mici goneau pe cer s-o ajungă, cit puteau de iute, de parcă le-ar fi fost teamă s§. nu-i piardă urma ... Natura îşi re căpătase pacea... •

O aoimţeai in văzduhul liniştit, parfumat, plin de desfătare şi de trilurile privighetorilor, in tăcerea grădinii adormite, in lumina mîngz"ietoare a lunii ce suia pe bolta cerului ... Lacul se trezise din somnolenţa-i de peste zi şi-şi anunţa prezenţa printr-o bolboroseală abia auziU.. ·

Pe o asemenea vreme e plăcut să te plimbi intr-o confortabilă caleru;d pe cîmp deschis sau să "VÎSleşti pe lac, intr-o b~cl ... Noi. insă.am intrat in casă ... Acolo ne aştepta o "poezie" de altă natură.

Sinucigaş se cheamă acela care, sub influenţa unei boli psihice sau apăsat de o suferinţă de neindurat~ işi trage un glonte în cap: pentru cei insă care in zilele sfinte ale primăverii şi tinereţii se lasă in voia pasiunilor jalnice, pustiindu-şi sufletul, în limba omenească nu există un nume. in urma glontelui vine liniştea de mormînt, în urma tinereţii pierdute urmează· ani de suferinţă şi amintiri chi­nuitoare. Cine şi-a. profanat primăv&ra, va inţelege starea mea su­fletească de acum. Nu sînt încă bătrîn, nici cărunt, dar nu mai tră­iesc cu adevărat. Psihiatrii relatează cum un soldat, rănit în bătă­

·lia de la Waterloo, a innebunit, iar după aceea căuta să convingă pe toată lumea, şi o credea şi el, că a fost ucis la Waterlqo şi că ceea ce toţi iau drept persoana lui nu este decît umbra sa, reflec­tare a trecutului. Prin ceva asemănător acestei -eemimorţi, trec şi eu în prezent ..•

- Mă bucur că nu ai mîncat nin1ic la pMurar şi nu ţi-ai stri­cat pofta de mîncare, in1i zise contele cînd intram in rasă. Vom avea o cină pe cinste ... ca pe vremuri. .. Serveşte masa! - ti po-

runei ~~ llri- llia., ~ timp ee acesta îi scotea sur1at-eul ~~i punea 1Jalatul. .

Ne indlep-tar.iim spre sithagel'i.e. A.eol0, pe ma8'a! pusă<, "eloeatea viaţa." .. Stiei~ M taa.te culorile p dilnenainuile se iuşi.va't'l' cam raf­turile bu1e-teler. la teatre şi, reflectind lumi.I:Ia lămpilor aprinse, atteptau. s~ fie luate în seamă. Guatări t1e tot felnl- ll!;lllrll!tc~ ma­riBate şi nmlte· altele erau mŞ:iraie pe t> altă masă, alăttu·i de o ca­rafă cu votcă şi alta cu un whisky englezesc amar. Lîngă sticlele de 'vin e1·au puse oouă. plate uri: unul cu purcel ele lapte, celălalt cu ni&etru rece... · •

- Ei,. incepu contele, umplînd trei' păhă.rele c" votcă. şi zgri­bulindu.-se, ca de frig. Să fim sănătoşi! la-ţi paharul, 1\:aeta.n Ka-zinliro\dei! ·

Mi-am băut votca, dar lea.huta refuzat-o clăti.nînd din ca}), a tras spre el nisetrul, I-a. mirosit şi a început să înfulece. .,.

Ii eer iertare cititorului. îndată. voi fi nevoit să descriu ceva deloc "romanesc". .

- Ei, ... şi băuxă. ei un al doilea n''nd, zise contele, turn.indu-nc votcă peptnt a doua oară. 1ndr1Wlcşte,-Lecoq!

Mi-am luat în mini paharul, m-am uitat Ia: ei şi l-am pus la loc, pe masl, in faţa mea ...

.....: La naiba, de mult n-am mai băut, am zis... Ce-ar fi să ne an1intim de trecut? Şi fără să mai stau pe gînduri, am umplut eu votelt cinci ~l:ib!rele şi le-am da.i .Pe ~. toa:te einci, unul clupă altul: A}tfel nu ~ham si beau. Şcola;m miCI tnvaţă sli fumeze de la ce1 ma:ri: vllzînd ee fac, contele fşi turnl şi el cinei păhl\rele şi, tncovo­indu-se, strimbindtHlfl şi elitinînd din cap, le bău pe toate. Cele cinei votci ale mele i se părnrlt. o bravadă, eu insii. nu beam ea să mi laud cu talentul meu de blutor... Doream llă mă am~rţesc, si\ mi simt ameţit eu adevll.rat, plăeuf, cum nu m-am·mai ·simţit de multii;. vreme, trllind izolat tn sătucul meu. După cele cinci păhă­rele, m-am instalat la masă şi am atacat pnrcelul.

Starea de beţie nu s-a lăSat nunt,; aşteptată. În curind am sim­tit cum mi st tnvîrteşte ufor capul. ln piept mi s-a strerurat o ~en­zaţje plăcutl de rl'iceare - debutul unei lrtiri expansive, de bea­titudine: Deodatl, din senin, m-a cuprins. veselia. Simţă.mîntului de gol, de plictiseală i-a luat locul o veselie fără margini, chiar bucu­rie. M-am trezit zhnbind. Aveam chef să pll.lăvrăgesc, să rîd, să văd lume fn jurul meu. Mestcetn~ de zur c3l'Jiea de purcel, am înM­put 'să simt plin!ta.tea vieţii, eram aproape mulţumit _.e viaţă, apreape fericit. ·

- De ee nu beţi nin1ic? - m--am adresat l<·ahului. - El nu bea nimic, sări contele. Nu-l.sili să ~ea •.

- Totuşi, ceva beţi, probabil! Polonezul îşi puse in gură o bucată mare de nisetru Şi elătină

din cap negativ. Tăcerea lui avu ~l să mă aţîţe. - Ia, ascultaţi, Kaetltn... ~i nu ştiu mai cum... după numele

patronimic ... de ce nu scoateţi o vorbă? Nu am avut incă plăcerea si vă aud gla.sul.

Cele două sprincene ale sale - ca o rîndunică in zbor - s-au Jnălţat şi omul mi-a aruncat o privire.

-Aţi dori să vorbesc? -mii. Îlltrebă el cu un pronunţat ac-eent polonez.

- Al} dori foarte mult. - Şi la ce v-ar folosi? ·- Si-mi fie cu iertare! Şi pe vapor, cind stau la masll., oamenii

care nu se cunosc intre ei leagă o discuţie, iar dumneavoasţ}i şi cu mine ne cunoaştem de citeva ceasuri, ne examinl!.m reciproc p nu ne-am adresat incă nici un cuvint! Cum se poate una. ca asta? 1

Leahul nu scotea o vorbă. . - De ce ti:Lceţi? - l-am intrebat după o pauză. Aştept s~mi

dspundeţil - Nu am chef să vi lispund. In glasul dumneavoastră disting

risul, iar eu nu pot să sufăr batjocura. -El nu·ride deloc! Nu face ironii! -se nelinişti contele. De

unde ai scos-o, Kaetan? El vrea prietene§te ..• - Conţli şi prin ţii n-au vorbit niciodată cu mine pe acest ton 1

-declară Kaetan, incruntindu-se. îmi displace tonul! - Cu alte cuvmte, nu mă veţi onora cu o conversaţie? - con-

tinuam eu să mă leg de el, dind de duşcll. incă un păhărel şi rizind intrnna.

- Ştii, de fapt, de ee am venit aici, la moşie?- m-a intrerupt contele, vrînd si! schimbe tema. Nu ţi-am vorbit tncă despre alita? La Petersburg, milo duc la medicul meu curant şi-i spun ce anume· mă supără. MiL ascultă, apoi mă examinează, mă ciocăneşte, mă palpează, fili, aşa, temeinic, din cap pînă-n picioare, ~ în incheiere îmi spune: "Sînteţi fricos?" Eu, deşi nu sint fricos de felul meu, m-am făcut alb ca varul: "Nu sînt", ii răspund.

-Mai pe scurt, frate ... Prea o intinzi ... M-am plictisit. - Mi-a prezis că am să mor curînd, dacă nu plec din Peters-

burg şi continuu viaţa pe care o duc acolo l La mine ficatul nu mai face doi bani, din cauza beţiei prelungite... Atun~i am hotărît să vin aici. De altfel, e o prostie să,stau acolo .... Am această moşie, atît de frumoasă, bogată ... Numai clima de aici cîte parale face!. .. Cel puţin aici pot să mă pun pe treabă! Munca este medicamentuJ cel mai bun, cel mai radical. Ce zici, Kaetan, am dreptate? Mă

apuc de gospodărirea moşiei şi mllas de bluturl. ... Doctoml mi-a interzis să beau cu desăvîrşire... Nici măcar un. păhărel... nici o pici!. tură ...

- Atunci, nu mai bea. - Nici nu beau ... Doar astăzi, pentm ultima oară, In cinstea

revederii cu tine (Contele se întinse spre mine şi îmi pecetlui obrazul cu o pupătură.) ... dragul, bunul meu prieten, iar de mîine, nici o picătură 1 Astă-seară Bachus îşi ia rămas-bun de la mine pentru totdeauna... C.a de rămas-bun, Serioja, bem un coniac?

Băurăm şi coniac. - Mă vindec, Serioja, scumpul meu, şi mi apuc de gospo­

dărie ... • Gospodărie raţională! Urbenin e băiat bun, simpatic ... în­ţelege totul, dar nu-i gospodari Rutină - şi atît! Trebuie să te abonezi la reviste de specialitate, să citeşti, să fii la curent cu toate, să iei parte la expoziţii agricole, iar pentru asta el nu este destul de instruit! O fi chiar... înddgostit de Olenka? Ha-hal Am să mă ocup personal de toate, iar pe el îl fac adjunctul meu ... Am să particip la alegeri, am să distrez societatea ... ce ·~ci? Doar şi aici, la ţară, poţi trăi fericit! Tu ce crezi? Ei, gata, ai şi început sll. rîzi! Rîzi! Zău, cu tine nu se poate vorbi deloc!

Eram vesel, mă ,Pufnea rîsul. Mă făcea să rîd contele, mii. dis­trau lumînările apnnse, sticlele de pe masă, iepurii sculptaţi şi raţele care împodobeau pereţii sufrageriei... Nu mă amuza doar fizionomia treazll. a lui Kaetan Kazimirovici. Prezenţa. acestui om mă irita.

-Nu s-ar putea să-I trimiţi la dracu pe şleahticul ăsta?- i-am şoptit cont'eltri.

-Ce spui! Pentru Dumnezeu ... btigui contele, apuctndu-mă de amîndouă mîinile, ca şi cum m-aş fi pregătit să-I iau la palme pe leahullui. Lasă-1 să şadă! Dă-i pace! .

-Dar nu pot să-I vădi- şi întorctndu-mll. spre Pşehoţki., i-am spus: Ascultaţi! Aţi refuzat să staţi de vorbă eu mine, dar, ierta­ţi-mă, nu mi-am pierdut încă speranţa să fac cunoştinţll. mai de-a­proape cu capacitatea dumneavoastră de vorbire ...

- Lasă-Il- mă tot trăgea de mînecă prietenul meu. Te implori - Am să vă pisez, pînă cînd începeţi să-mi răspundeţi, am

urmat. De ce vă încruntaţi? Sper că nu auziţi şi acum batjocură în glasul meu?

- Dacă a~ fi băut cît aţi băut dumneavoastră, atunci aş sta. de vorbă, altfel nu ne potrivim deloc ... mîrîi leahul.

- Nu ne potrivim, ceea ce şi trebuia demonstrat ... Am vrut sl.t spun exact acelaşi lucru ... Cum se zice în popor: gîscanul cu porcul n'\1 pot fi prieteni, omul beat nu e neam cu cel treaz ... Omul beat

îl încurcă pe cel treaz, iar treazul pe cel beat. In salonul de alături sînt nişte canapele moi, foarte bune 1 E bine să stai tolănit pe ele, după nisetru cu hrean. De acolo nu se aude glasul meu. N-aţi dori să vii. ret!ageţi acolo? •

Contele lovi disperat din palme şi, clipind mărunt, începu să se plimbe agitat prin sufragerie.

Este laş şi se teme de discuţii "tari" ... Pe mine însă, cînd eram beat, neînţelegerile şi nemulţumirile mă amuzau ...

- Nu înţeleg 1 Nu în-ţeleg! - gemu contele, neştiind ce să spună şi ce aii. întreprindlL.

Ştia .că pe mine nu mli. puteai opri cu una, cu două. - Vă. cunosc încii. prea puţin, urmai eu,_ s-ar putea să fiţi cel

mai bun dintre oame~, de aceea n-aş vrea să mă cert cu dumnea­voastră prea devreme ... Nu mă cert ... Vă invit doar să pricepeţi că .beţivului nu-i plac oamenii treji ... Prezenţa unui om treaz are efect iritant asupra unui organism beat! E cazul s-o înţelegeţi.

- Puteţi să spuneţi ce vreţi!- oftă Pşehoţki. Pe mine, tinere domn, cu nimic nu mă scoateţi din răbdări ...

-Chiar cu nimic? Dar dacă am să vă spun că sînteţi un porc încăpăţinat, tot n-o să vă simţiţi ofensat?

Leahulse înroşi la faţă- şi atît. Contele, palid, veni spre mine, cu o expresie rugătoare pe chip, desfăcîndu-şi larg braţele a ne-putinţă. ·

-Hai, te rogi Fii mai moderat în expresii! Intrasem fn rolul meu de beţiv şi._ intenţionam să continuu,

dar, spre norocul contelui şi alleahului, se auziră nişte paşi apro­piindu-se, şi ne-am pomenit cu Urbenin.

-Poftă bunăl-_rosti el. Am venit să mă interesez, excelenţă, dacă aveţi vreun ordin pentru mine.

- Nu am pentru moment nici un ordin, dar am, în schimb, o rugăminte;;. îi răspunse contele. Mă bucur mult că ai venit, Piotr Egorici ... Ia loc, să cinăm fmpreună şi să vorbim despre gospodărie ...

Urbenin primi invitaţia. Contele mai Mu un coniac şi începu să-i expună planul acţiunilor sale viitoare în domeniul gospodăririi raţional~. Vorbi îndelung, obositor, repetînd de mai multe ori ace­laşi lucru, sărind de la o temi!. la alta. Urbenin îl asculta, aşa cum oamenii serioşi asculti:!. trăncăneala copiilor şi a femeilor, atent, dar plictisit totodiJ,tă... Mînca ciorbl:l. de ghigorţi, privind trist în farfurie. ·

- Am adus cu mine nişte planuri şi schiţe excelente 1 __..:. plasll. contele, printre altele. Planuri fonnidabile 1 Vreţi să vi le arăt?

Karneev sări de la masă şi·se duse fuga în biroul său, ca să aducă planwile. Profitînd de absenţa contelui, Urbenin i§i turnă. repede

cam jmni\tate de stacană de votcă ~i o dădu pe gît, flr~ nici o gus­tare.

- Scîrboasă-i votca asta 1 - zise el, privind cu ură carafa. - De ce, Piotr Egorici,_ nu beţi în prezenţa contelui? - l-am

tntrebat. Se poate să vă fie frică? - E mai bine, Serghei Petrovici, să te prefaci şi să bei pe ascuns,

dectt în prezenţa contelui. Ştiţi şi dUilliUlavoastră, contele are o fire ciudată ... Dacit i-aş fura cu bună ştiinţă douăzeci de mii ruble, uşu­ratic cum e, n-ar spune nimic; dar dacă aş uita să-i dau socoteala pe ce anume am cheltuit zece copeici sau dacă aş bea votcă în prezenţa dumisale, imediat· ar tncepe să se plîngă şi să se vaiete că are un administrator tîlhar. Doar îl cunoaşteţi bine ...

Ur~enin îşi mai turnă jumătate de stacană de votcă şi o dMd

pe gît,Mi X~' t b +i p• trEg A'? - se pare ca. wam. e nu eav•• 10 onCI. - am urmat eu. - Aşa este, acum însă beau ... Beau mult! - şopti el. îngrozitor

.de mult, zi şi noapte; fb'ă o clipă de răgaz! Nici contele nu a băut vreodată attta ctt beau eu în prezent... Mi-e tare greu, Serghei Petrovicil Numai Dumnezeu jtie ce grea tmi este inima! Asta este, beau ca să-mi înec amarui ... Intotdeauna am ţinut la dumneavoas­trlf., Serghei Petrovici, şi v-am stimat, am să vă spun sincer ... m-~ sptnzura bucuros 1

:...... Dar de ce? - Sint un prost ... Nu numai copiii sfnt proşti ... Se înttmplă şi

la cincizeci de ani ... Nu-mi cereţi să vă explic de ce an)UD.e. Apariţia contelui puse capăt confidenţelor lui Urbenin. - E un lichior grozav 1 - zise acesţa, puntnd pe masă, rn locul

schiţe lor "fonnidabile", o sticlă pîntecoasă cu sigiliul de ceară roşie a benedictinilor. Cînd am treţlut prin Moscova, l-am cumpărat la Depresls. Serioja, vrei să-I guşti?

-Mi se pare că te-ai dus după schiţe şi planuril-i-am zis. -Eu? Care schiţe? Ah, dai Ai dreptate, frăţioare, dar dracu'

se poate descurca tn geamantanele mele ... Am scotocit, am tot sco­tocit şi am lăsat-o baltă ... Lichiorul e foarte plă~JJ.t. Vrei să-I tn­cercăm?

Urbenin a mai stat puţin, apoi şi-a luat rămas-bun ~i s-a retras. Duplt plecarea lui am trecut la vin negru, ceea .ce m-a turtit de-a binelea. Era tocmai acea stare de ameţeală pe care mi-o dorisem, atunci cbJ.d mă tndreptam spre conac. Eram vioi, energic, mă miş­eam uşor şi eram grozav de·vesel. 1\fi-am dorit atunci o faptli. eroică nefirească, ridicolă, aş fi vrut să arunc praf tn ochi celor din jur ... tn clipele acelea mi se părea că. stnt tn stare să. trec blot lacul acela

uriaş, să descopăr adevărul în cel mai înctlcit caz, să cuceresc orice femeie ... Pniversul, cu toate vieţile lui, mă aducea într-o stare de extaz, îl iubeam şi, în acelaşi timp, voiam l!ă mă leg de toţi, să fac să-i ustura ironiile mele .-eninoase, să-mi bat joc de toată lumea ... Trebuia să-I iau în bătaie de joc pe leahul sprîncenat, cara­:ghios, şi pe conte, să-i omor cu irolilile mele usturătoare, să-i fac praf.

-De ce sînteţi mut?- am început din nou. Vorbiţi, vă asculti Ha 1 ha 1 Tare-mi place cînd persoanele cu figwi serioase, impozante, spun aiureli de copii 1... Este o ironie teribilă, o ironie la adresa creierului omenesc!... Figurile nu corespund creierului 1 Ca să-nu minţi; trebuie să ~ o figură timpită, iar voi doi aveţi figuri de înţelepţi eleni 1 • _

Nu am mai continuat ... Mi s-a impleticit limba la gîndul că vorbesc unor oameni de nimic, care nu merită nici măcar o frîntură de cuvîntl Aveam nevoie de o sală plină de lume, de femei sclipitor de frumoase şi elegante, de mii de lumini ... M-am ridicat de la masă vi~u paharul în mînă, am pornit prin odăi. Cînd facem chef, nu ne în'gm.dim într-un spaţiu restrînR, nu ne limităm doar la sufragerie, ci ne întindem în toată casa, uneori chiar în tot conacul ...

ln salonul "de mozaic" mi-am ales o~tomană, m-ainJntins pe ea şi m-am lăsat în voia imaginaţiei şi a fanteziei. Visuri de om beat, dar unul mai grandios şi mai necuprins decît altul, puseseră stăpînire pe mintea mea tînără ... Am creat o lume nouă, plină do un farmec nll.ucitor şi frumuseţi de nedescris.

Mai lip~ea să încep să vorbesc în versuri şi să am halucinaţii .. . Contele veni spre mine şi se aşeză pe marginea otomanei .. .

Voia să-mi spună ceva. Dorinţa de a-mi comunica ceva cu totul _deosebit o citisem în ochii lui încă după ce băurăm amîndoi cîte cinci votci, una după alta. Ştiam despre ce voia să-mi vorbească ...

- Mult am mai băut astăzi! - mi se plînse el. Pentru mine asta-i mai dăunător decît otrava ... Dar azi am făcut-o pentru ultima oari.... Pe cuvînt de onoare, pentru ultima oară... Am voinţă ...

- Bine, bine... · - Pentru ultima oară ... Serioja, prietene, ce-ar fi pentru ultima

oară să trimitem o telrgramă la oraş? - N-ar fi rău, trimite ... - Să chefuim ultima dată aşa cum se cuvine... Hai, scoală,

scrie textul ... Contele nu se pricep·e să compună un text de tele­gramă, le scrie prea lungi, fără cap şi fără coadă. M-am sculat şi am scris: "S ... Restaurantul «London&, .Karpov, dirijorul corului. Lăsaţi tot veniţi imediat trenul de ora. do~. Contele Karneev."

- E unsprezece fără un sfert, Yorbi din nou contrle. Trimisul .lllflU va galopa pînă la staţia de cale ferată trei sfcrtwi de oră, maximum o oră... Karpov va primi telegrama cam în jurul orei unu ... Deci, va prinde' trenul... Dacă nu-l prinde pe cel de două, vine cu marfarul... Nu-i aşa?

Telegrama a dus-o Kuzma-chiorul, iar Dia a primit ordin ca intr-o oră trăsurile să fie trimise la staţia de cale ferată ... Ca să omor cît de cit timpul, alene, am început să aprind lămpile şi lumî­nările in toate odăile, apoi am descuiat pianul şi am atins clapele ...

După aceea, îmi amintesc, culc.at pe aceeaşi otomanli., cu mintea plltitiită de gînduri, îl tot dădeam la o parte, cu mina, pe contele, care mă sîcîia cu converilaţia lui... Mă apucase un fel de buimăceală, de somnolenţă,. şi nu simţeam altceva decît lumina strălucitoare a lămpil9r şi starea mea de spirit veselă, liniştită... Chipul ,,fetei în roşu", cu căpşorul plecat pe umăr şi ochii plini de groază la gt"ndul unei morţi de efect, a stat în faţa mea cîteva clip~ ameninţîndu-mă cu degetu-i militel ... Chipul unei alte tinere, îmbrll.cată cu rochie neagră, un chip m~dru, palid, trecu pe lîng~ mine privindlijlă rugător sau poate mustrător.

· Mai tîrziu am auzit larmă, rîsete, un du-te-vino continuu ... , Doi ochi negri, adînci, se aşezară în dreptul luminii. Ii vedeam cum strălucesc şi cum rîd ... Pe buzele fragede un zîmbet de bucurie ... îmi zîmbea ţiganca mea, Tina... ·

- Tu eşti? - mă întrebă glasul ei. Dormi? Scoală-te, iubitule ... Nu te-am văzut de atîta vreme: ..

l-am strîns mina în tăcere şi am atras-o spre mine ... - Hai, să mergem dincolo ... Au venit toţi ai noştri .. ~ - Rămîi, Tina... Mă simt atit de bine aici... - Dar ... e prea .multă lumină ... Eşti nebun ... Poate să intre

cineva... · · - Cui intră, ii sucesc gîtul... Mi-e bine aşa, Tina ... Sînt doi ani

de cînd nu te-am văzut... . în salon cineva începu să cinte la pian. ,,Ah, Moscova, Mos-

cova... cu palatele ei albe ... " se auzi~ cîteva glasuri urltnd ... - Vezi, Tina, cîntlt toţi acolo ... Nu intră :nimeni aici ... -Da, da... . întîlnirea cu Tina m-a scos din toropeal~ ... Peste zece minute

am intrat cu ea în salon, unde corul stătea în semicerc... Contele şedea călare pe un scaun şi bătea tactul cu mîinile... în spatele scaunului său stătea Pşehoţki şi se uita uluit la păsările cîntăto8l'e adunate în salon ... Am smuls din mîinile lui Karpov balalaica, am făcut un semn corului şi am cintat:

- .. Pe ma-a-ai-ca ... Volga. în jo-o-os.:."ll

~,,Pe Volga în jo-o-os-.., tmi ţinu isonul corul. .. - "Hai, arde-i, zi-i... zi-i ... "15 .

.Am făcut iar un semn şi, cu. iuţeala fulgerului, r~sun~ un alt cintec:

- "Nopţi de frenezie, nopţi de veselie ... "l&

Nimic nu are un efect atît de excitant asupra nervilor mei ca asemenea treceri sucite, neaşteptate. Am început să tremur, cu­prins de extaz şi, cu o m.îM. strîngînd-o pe Tina, iar cu cealaltă aVI"n­tînd în aer balalaica, am cintat pînă la sfîrşit romanţa. "Nopţi de frenezie" ... Balalaica se lovi de podea, trosnind, şi se făcu ţăndăli ...

- Aduceţi vin 1 Mai departe amintirile mele devin haotice ... Totul s-a învălmă­

şit, 8-a încîlcit,· totul e neclar, tulbure ... Ţin minte cerul cenuşiu în zori de zi ... Ne plimbrun pe lac, cu bărcile ... Apele lacului sînt uşor agitate şi parcă bombltne, privind la nebuniile noastre ... Stau în picioate, în mijlocul unei bărci şi mă clatin ... Tina încearcă să mă convingă de faptul că pot să cad în apă şi mă tot roagă să mă aşez... Iar eu tmi exprim regretul că pe lac nu sînt valuri înalte~t cît Mormintul de Piatră, şi cu strigătele mele sperii pescltruşii, care, ca nişte pete albe, săgetează pe deasupra apelor albastre ale lacului. După aceea urmează o zi lungă, călduroasă, cu dejunurile ei fără sfîrşit, cu lichioruri de fructe vechi de zece ani, cu punciuri, cu tărăboi... Reţin doar cîteva momente din acea zi ... Mă văd în grădin~, dîndu-mă în scrin ciob cu Tina. Stau în picioare la un capăt al sctndurii, ea la celălalt. Lucrez ru tot trupul, înverş1mat, cît mă ţin puterile, şi nu ştiu nici eu ce anume aş vrea: ca Tina să cadă de la îdlţime şi să se zdrobească mortal sau să zboare sus, în tării, pînă aproape de nori. Tina stă palidă ca moartea, dar, mîndră şi­ambiţioasă, şi-a încleştat dinţii, ca să nu scoată nici un sunet care i-ar trăda teama. Ne înălţăm tot mai sus şi mai sus şi. .. nu mai ţip. minte cum s-a sfîrşit jocul nostru! Apoi o plimbare cu Tina spre o alee depărtată, cu o boltă de yerdeaţă care ne ascunde de lumina soarelui. O penumbră poetică, pletele ei negre, buzele fragede, şoapte ... Mai tîrziu, alături de mine păşeşte o blondă micuţă, cu năsuc ascuţit, ochişori de copil şi talie de viespe. Este contr~lta corului condus de Karpov. Mă plimb cu ea, pînă cînd Tina, dind de urma noastră, îmi face o scenă .... Ţiganca e palidă, turbată de furie ... Îmi strigă "blestematule" şi, jignită, vrea să plece la oraş ... Contele e palid, mîinile îi tremură, se învîrteşte în jurul nostru şi, ca de obic.ei, nu găseşte cuvintele necesare ca s-o convingă pe Tina s!i. rămînă... In cele din urmă, ţiganca imi trage o palmă ... Lucru ciudat, mă apucli. o fwie turbatll. ('ind un bărbat imi aruncă o vorbă cît de puţin jignitoare, şi rămîn total indiferent la palmele pe care

le încasez de la femei... .Oin nou o "după-amiază" lungă, iarăşi un şarpe pe scară, iarăşi Franz adormit,. muştele roind in jurul gurii lui, din nou portiţa ... "Fata in roşu" sus, in vîrful Mormîntului de Piatră, dar, de cum ne zăreşte, dispare, iute ca un guşter.

Spre seară sînt din nou prieten cu Tina. Apoi vine o altll. noapte de nebunii, cu m.uzici şi cintece voiniceşti, cu treceri repezi, exciţan­te, de la o rom.anţă la1alta ... şi nici_o clipă de somnt

- Asta-i autoexterminare 1 - îmi şopteşte Urbenin, care a trecut pentru cîteva clipe să ne audă cintind ...

Desigur, are dreptate. Mai departe, ţin minte cum stăm, con­tele şi cu mine, in grădină, unul în faţa celuilalt şi discutăm aprins. }>e lîngă noi se plimb!!. sprîncenatul Kaetan, care nu a participat deloc Ia petrecerea şi veselia noastră, dar nici el n-a inchis ochii şi tot timpul s-a ţinut după noi, ca o umbră ... Cerul a albit şi in creasta. celui mai tnalt copac încep să joace razele aurii ale soarelui gata să răsară. în jur forfotesc vrăbiile ciripii, cinti graJUii, se aud foş­nete şi fîln"it de aripi abia dţzmorţite după o noapte de somn ..• msună :inugetele vitelor şi strigătele văcarilor care m.tnă cireada. Stăm in picioare lîngă o măsuţă cu tăblie de mar1nură. Pe măsuţi, un felînar cu flacără palidll.. Mucuri de ţigll.ri, htrtiuţe de la bom-boane, pahare sparte, coji de portocale... .

- Trebuie să le iei!- spun eu, intinztndu-i contelui un teanc de bancnote. Am sll. te forţez să le iei 1

-Eu i-am invitat, nu tu!- incearcă să mă convingă contele, tot cll.utînd să mă apuce de un nasture. Eu sînt stăpîn aici... Te-am invitat şi te-am tratat, de ce să plăteşti tu? înţelege, omule, mll. şi jigneşti cu insistenţele tale 1

- Şi eu i-am angajat, de aceea plUim pe jumlitate. De ce nu vrei? Nu înţeleg această complezenţă 1 Crezi eli. daci eşti bogat ca un diavol, ai dreptul să faci cu mine asemenea acte de mărinimie? Fir-ar să fie, eu l-am angajat pe :{{arpov, eu îl plătesc 1 Nu am ne~ voie de partea ta 1 Telegrama am scris-o eu 1

- La restaurant, Serioja, poţi plăti cît vrei, casa mea tnsă nu este restaurant...· Şi apoi, nu înţeleg în ruptul capului, de ce te agiţi, nu înţeleg elanul ăsta al tău. Ai bani puţini, iar eu am o mul­~e - să-i mănînc cu lingura ... Dreptatea însăşi este de partea m~l ·

- Nu-i iei deci? Nu? Bine, nu-i nevoie ... Apropii bancnotele de flac5.ra palid!i. a felinarului, apoi le arunc pe păridnt. Deodată, din pieptul lui Kaetan izbucneşte un geamit. Face ochii mari, păleşte şi se prăvale cu toată greutatea trupului pe pămînt, străduindu-se să. stingă cu- palmele focul ce a cuprins bancnotele ... Ceea ce-i reu-~eşte. ·

- Nn fnţelegl- s~ indigneazlt eJ, punînd fn buzunar bancno; tele arse. Să dai foc banilori' Doar nu-s pleavă de anul trecut sau scruori de amol'! .•• Mai bine le dau unui om suac decit să· te punep pe foc! •

Intru fn casi .•• In toate od~_ile, pe canapele şi pe jos, pe ·covor, dorm, care unde a aplicat, cfntărcţii istoviţi, stor~ .. Tina doarme pe otomana din salonul "de mozaic'' ...

S-a intins cu braţele larg drsfăcute şi respiră greu ... Dinţii ii sint fncleştaţi, faţa. palidă ..• Viseazi, pesemne, scrîncio~ul... Prin toate odăile mişud •• Cucuveaua", se uită cu ochii ei mici, iscoditori, la oamenii care, cu totul neaşteptat, au tUlburat liniştea de mormint a conacului uitat... Nu umblă ea degeaba, ostenindu-şi oasele bătrîne... ·

Iată tot ce mi-a rămas fn minte, după două nopţi bezm(ltice, altceva, ţie că nu a reţinut creierul meu îmbibat de alcool, fifl el n-ar fi cuviincios să descriu ... Dar e de ajuns şi ce am înşirat 1. ••

Niciodată Zorka nu m~a purtat cu atîta zel ca în ilim.ineaţa aceea fn care am dat foc . bancnotelor. .. Ii era şi ei dor de acasă .... Lacul tşi rostogolea lin valurile inspum11ote şi, oglindind în el soarele ce se ridica pe cer, se pregătea pentru somnullui de pestezi ... Pădurea §i răchitele de pe mal erau neclintite, adîncite parcă .fn rugăciunea de dimineaţă,. E greu sll. descriu starea mea sufletească de atunci.. Fără să intru în prea multe a.mănunte, am să spun numai că m-a.m bucurat nespus şi totodată tmi venea să intru în }Jămînt de ruşine cînd, venind dinspre conac; am cotit pe drum şi am văzut pe malul lacului chipul bătrin, supt, istovit de muncă cinstită şi de boli, chipul sfînt al bătrinu.tui Mihei ... La infăpşare bătrînul seamănă .cu pescarii biblici ... Este nins de ani, bărbos şi priveşte contem­plativ la cer ... Cînd stă nemişcat pe mal, urmărind cu P.rivirea mersul norilor, poţi să crezi că acolo, în tării, vede îngeri ... îmi plae astfel de chipuri. ..

Văzîndu-1, am oprit calul şi i-am tntins mîna, vrînd pareă să mă purific prin atingerea palmei lui bătătorite de om cinstit .•. Ridică spre ID.ine ochii mici, ageri şi ~îmbi cam zeflemitor.

- Să trăieşti, bunul meu boier 1 - zise el, întinzîndu-mi cam stîngaci mîna. De ce te-a.i apucat ·să călăreŞti din non încoace? Sau, te pomeneşti c-o fi sosit trintorul cela?

-A sosit. -Asta era ..• văd după chipul matale ... Iar eu, uite, etan aici

şi privesc... Lumea e lume ... Deşertăciunea deşertăciunilor... Pri­veşte şi matale·! Neamţului mîine-poimîine îi sună ceasul, şi el se tot ingri.jeşte de cele lumeşti, deşarw... Vezi? ·

Blttrinul îmi arătlt cu băţul spre instalaţia. de scăldat a contelui, de unde, înaintînd repl'de, vl'nl'a o barcă. Omul care vîslea purta şepcuţă de jocheu şi veston &.lbastru. Era grădinarul Franz. ~ în fiecare dimmeaţA cară banii pe insulă şi-i ascunde ... Nu-l

duce mintea pe prostălău că pentru el ori bani, ori nisip - acel~i drac ... Cînd moare- tot nu-i ia cu el. Dă-mi, boienile, o ţigară!

l-am întins portţiga.retul. Moşul luă trei ţigări şi le băgă fn sîn. - Pentru nepotu-meu... Las' să fumeze şi el. Pierzîndu-şi răbdarea, Zorka fncepu să danseze pe loc, apoi se

aştermi drumului. L-am salutat pe Mtrin, recunoscător că m-a lăsat să-mi odihnesc ochii pe chipul lui Rămase pe loc şi privi multă vreme în urma mea.

Acasă m,-a întîmpinat Polikarp ... C~ o priVire nimicitoare, plină de dispreţ, măsură trupul meu de boier, vrînd parci să se dumireas­că dacă m-am scăldat şi de astă dată cu haine cu tot, sau nu?

- Felicitările noastre 1-bombăni el. Ce să zic, plăcută petrecere 1 - Taci, prostuie, i-am replicat. Mă înfuria mutra lui de nltîng. După ce m-am dezbrăcat repede,

m-am suit rn. pat, m-am invelit cu plapun1a şi am închis ochii. Capul începu să mi se învîrtească şi universul întreg se învălui

în ceaţă. Prin ceaţă se perindară umbre cunoscute ... Contele, şar­pele, Franz; cîinii cu blana roşcată, "fata rn. roşu", nebunul Nikolai Efimîci

- Bărbat' omorit nevasta! Ah, prost mai eşti! ,,Fata rn roşu" mă ameninţă cu degetul, ochii Tinei se ~ezarl!.

fn dreptul luminii, şi... am adormit.

- Ce dulce, ce-liniştit doarme dumnealui 1 Dacă te uiţi la chipul ăsta palid, obosit, la zimbetu-i nevinovat, de copil, şi-i asculţi răsuflarea domoală, poţi să crezi că fn patul ăsta doarme ins~i conştiinţa curată, şi nu un judecător de instrucţie 1 Poţi să crezi că încă n-a s.osit contele Karneev, că n-au fost nici beţia, nici ţig~cile şi nici tămbălăul din mijlocul lacului ... Scoală-te, cel mai viclean dintre oamenii Nu meriţi să te bucuri de o binefacere cum este somnul tihnit! Scoală-tel .

Am deschis ochii şi m-am întins· dulce ... De la fereastră venea spre pat o rază largă de soare în care

zburau, fugărindu-se şi agitîndu-se, firicele albe de .praf, invăluind-o pareă intr-un alb mat .. : Raza de lumină ba dispărea, ba apărea din nou, în funcţie de locul unde se afla - rn. zona razei sau in afara ei -Pavel Ivano\;ci Voznesenski, preasimpaticul nostru medic de judeţ, care măsura rn lung şi în lat dormitorul meu. lmbrăcat în-

•

tr-un surtuc lung, desc·heiat, care se bălăbănea pe el ca pe un Mţ, cu miinile vîrîte în buzunarele pantalonilor săi, neobişnuit de lungi, doctcrui se plimba din colţ în C{llţ, de Ja un scaun _la altul, de la un portret la aitul, mijindu-şi ochii miopi la tot ce-i ieşea in cale. Fidel obişnuinţei de a-şi băga nasul şi a se boldi oriunde se poate, doc­torul, ba aplecindu-se, ba întinzindu-se, se uita în lavoar, in pliurile draperiei lăsate ·rn jos, rn crăpăturile uşii, in sticla lămpii ... de parcă ar fi căutat ceva ori ar fi vrut să se incredinţ~ze că totul este in ordine ... Privind cu luare-aminte prin lentilele ochelarilor în vreo crăpătură sau cercetînd o pată de pe tapet, el se incru;nta, tşi lua un aer preocupat, mirosea cu nasul lui lung, rictia cu unghia ... Le făcea pe ·toate acestea maşinal, inconştient şi din obişnuinţă, dar, in acelaşi timp, alunecindu-şi re1wde privirea de la un obiect la altul, avea aerul unui bun (:unoscător, care face o expertiză.

- Scularea, nu se aude? - mcerca el să mă trezeascll, mo­duUndu-şi vocea plăcută de tenor, vîrîndu-şi concomitent nasul in savoniera mea şi, luînd de pe săpun, cu unghia, un firicel de păr.

- A... a... a... să trăieşti, domnule Mijilă! - l-am salutat vllzindu-1 cum sUl.tea aplecat asupra lavoarului. E uil car de ani iie cind nu ne-am văzut! .

Tot judeţul îl tachineazll pe doctor cu porecla de Mijilă, deoarece veşnic priveşte printre gene; îl necăjesc şi eu. Văzînd că m-am ţţezit, se apropie de mine, se aşază pe marginea patului şi duce la ochii săi mijiţi o cutie cu t:hibrituri... .

- în felul ăsta donn numai puturoşii şi cei cu conştiinţa liniş­tită, zise el, şi cum qumneata nu aparţii nici uneia. din aceste categorii s-ar cuveni, amice, să te scoli la ore ceva mai mici...

- Şi cît e ceasul? - - Aproape unsprezece. _

- Naiba să te ia, Mijilă! Nu te-a rugat nimeni să mă trezeşti atît de devreme 1 Ştii, m-am culcat spre şase dimineaţa, şi dacă nu veneai să mă trezeşti, aş fi donnit pînă seara.

- Aşai- auzii din odaia de alături vocea de bas a lui Poli­karp. Prea puţin a donnit dumnealui 1 în curînd face patruzeci §i opt de ore de cind doarme 1 Păi, şti.ţi ce zi este astăzi? - mă intrebă omul meu, intrînd în donnitor şi privindu-mă aşa, cum deş­tepţii se uită la netoţi.

- Miercuri, i-am răspuns. _ - Cum să nu, negrl'şit. Pentru domnia 'voastră anume s-a

făcut aşa, aă fie două miercuri într-o săptămînA ... - Astăzi e joii - mă anunţă doctorul. Cu alte cuvinte, scumpul

meu, ai binevoit să dormi toată ziua de nlÎl'rcuri? Drăguţ 1 Foarte drăguţi Şi cit ai binevoit să bei, dă-mi voie sli. te întreb?_

- Dod zile şi doult nopţi nu am dormit deloc, iar âe Mut .. ; nu· ştiu cît am băut.

Expediindu-1 pe Polikarp din dormitor, am început să mă tmbrac şi să-i descriu doctorului "Nopţile de frenezie, vorbele fără de şir", attt de frumoase în romanţă şi atit de urite tn realitate. In descrierile mele căutam să mă- tncadrez în "genul uşor", să mă opresc doar la fapte şi să nu abordez aspectul moral, deşi toate acestea repugi)ă firii omului care are pasiunea bilanţurilor şi a deducţiilor ... Vorbeam şi mă prefăceam că vorbesc despre lucr!lri fără importanţă, care nu mă tulbură cîtuşi de puţin. Cruţînd pu­doarea lui Pavel Ivanovicişi cunoscînd prea bine repulsia lui pentru conte, i-am ascuns multe lucruri, altele le-_a.m atins doar în treacll.t. Cu toate acestea, deşi vorbeam pe uii. ton juc~uş şi mă exprimam caricatura!, în tot timpul povestirii mele doctorul m-a privit grav, drept in ochi, clătintnd mereu din cap şi zvtcnind nelibdător din umeri. O dată nu a zimbit... Se vede că "genul uşor" al poves­tirii mele n-a avut asupra lui un "efect uşor".

- De ce nu· rîzi, Mijilă? - l-am întrebat, după ce am isprăvit cu descrierile ...

- Dacă toate acestea mi le-ar fi povestit altcineva şi nu dum­neata şi de n-ar fi fost la mijloc şi o anume înttmplare - n-aş fi crezut o iotă 1 Prea multă neruşinare, amice 1

- Dar despre ce intimplare-i vorba? -Aseară a venit la mine lvan Osipov, UJl mujic .•. pe care dum-

neata l-ai blagoslovit cu visla, cam fără delicateţe ... - Ivan Osipov, am repetat, dînd din umeri. N-am. auzit de

numele ăsta 1 -Unul înalt, roşcovan, cu faţa pistruiată ... Adu-ţi aminte.

I-a.i dat cu vîsla în cap. -Nu înţeleg nimici Nu cunosc pe nici un Osipov, n-am bla­

goslovit pe nimeni_cu visla .•• Toate astea le-ai visat matale, nenel - Să dea Dumnezeu să fi visat... S-a. prezentat la mine cu o

adresă din partea administraţiei comunale şi mi-a cerut un certi­ficat medical ... In adresă scrie, şi, de altfel, nu minte nici el, că rana i-ai provocat-o dumneata ... Nici acum nu-ţi amiilteşti? E o rană prin lovire, ceva mai sus de frunte, exact unde incepe să crească părul... Pînă la os l-ai atins, coane 1 .

--- Nu ţin minte, am şoptit... Cine-i ăsta? Cu ce se ocupă? - Un mujic ca toţi mujicii, de-al lui Ka.rneev, iar acolo, pe

lac, a fost vis laş, în 'timp ce dumneavoastră chefuiaţi ... - Hm... se poate 1 Nu ţin minte... Eram beat pesemne şi,

cumva, din nebitgare de seamă ...

- N-nu-, nu din nebăgare de seamlL. Osipov zice că te-ai su­părat foc pe el, nu ştiu pentru ce, ai bîjurat fndelung şi apoi, turbat de furie, ai sărit Ia el şi, de fa1ă cu toatft. lumea, l-ai pocnit ... Asta nu-i nimic, i-ai şi strigat, pe deasupra: "Te omor, şnapan ce eşti!"

Roşu ca racul, am făcut cîţiva paşi prin dormitor. - Taie-mă, omoafă-mă, nu ţin minte 1 - am rostit, fltcind

o sforţare maximă de memorie. Nu-mi amintesc! Dumneata spui "turbat de furie" ... în stare de beţie sînt uneori pur şi simplu abject, de neiertat!

-Cum nu se poate mai fmmosl -Evident, mujicul vrea să stîrnească scandal, dar nu asta e

important ... Importante faptul în sine, bătaia ... Oare sînt, într-ade­văr, capabil să sar la bătaie? Şi pentru ce 1-oi fi lovit pe sărmanul mujic?

- Mda ... Nu am putut, bineînţeles, să nu~i dau certificat me-: dical, dar nu aiil omis să-I sfătuiesc sll. ia legătura cu mata ... Ai si te fnţelegi cumva cu el ... Nu l-ai cotonogit foarte tare, dar, jude­cînd neoficial, o rană la ·cap, arunci pînă la os, e o chestie serioasă... Sfnt destul de frecvente cazurile cînd, o rad la cap, cu totul neînsemnată, provocatlt de lovituri uşoare, poate duce la necrozarea oaselor craniene şi, prin urmare, la că.llttoria OJl patres.

Antrenfndu-se, MijiHt se ridici şi, pornind sit mltsoare cu paşii dormitorul, tot pe lîngă pereţi şi dînd din miini, fucepu să~şi expună în faţa mea cunoştinţele sale în domeniul patologiei chirurgicale.:. Necrozarea oaselor craniene, congestie cerebr~lă, deces şi alte gro­zăvii se revărsau şuvoi din gura lui, odatli. cu nesfîrşite explicaţii ale proceselor microscopice şi macroscopice, care tnsoţesc această terram ineognitam, nebuloaslt şi neinteresantă pentru mine. . - Gata, opreşte-te, limbutule, i-am fntrerupt eu logoreea me­dicalli. ... Oare nu-ţi dai seama cit de plicticoase sînt toate astea?

- N-are nimic că-s plicticoase ... Ascultlt şi... căieşte-te ... Poate că altlt dată ai să fii mai prudent şi n-ai sit mai faci prostii inutile ... Din cauza acestei puşlamale de Osipov, daclt nu cazi la învoială cu el, s-ar putea să-ţi pierzi slujba! Un slujitor al zeiţei Themis să fie judecat pentru cotonogire... e de-a dreptul scandalos!

Pavel Ivanovici este singurul om ale cărui sentinţe le ascult cu sufletul tmpltcat, fără să mă strîmb, care are voie să se uite întrebător.fn ochii mei, să-şi vîre mîna cercetătoare în labirintele sufletului m~u ... Sîntem prieteni în cel mai bun sens al. cuvîntului şi ne stimăm reciproc, deşi avem fntre noi nişte conturi mai vechi cu caracter neplăcut, delicat ... între noi a trecut, ca o pisică nea­gră, o femeie. Acest perpetuu casus belli a generat ni§te socoteli

tntre noi, dar nu ne-a invrlijbit, aşa !ncît continullm să trăim în pace. Mijilă e un băiat foarte bun ... Imi· pla·ce chipul lui simplu, cam nu prea arătos, cu nasu 1 mare, cu ochii care p1ivesc printre gene şi cu o bărbuţă roşcată, rară. îmi place silueta lui înaltă, subţire, cu umerii înguşti, pe care toate hainele şi· paltoanele se bălăbănesc ca pe un băţ.

Pantalonii lui, cusuţi îngrozitor, fac nişte cute hidoase la ge­nunchi, de lungi ce sînt atîrnă pînă la pămînt şi el îi calcă mereu, fără milă, cu tocurile eizme!or; cravata-i albă stă veşnic strîmbă ... Dar să nu credeţi cumva că este şleampăt... E destul să vă uitaţi o dată la chipul lui blajin, concentrat, ca să înţelegeţi că nu are timp să se îngrijească de aspectul său exterior, şi nici nu se pricepe' ... Este tînăr, cinstit, deloc vanitos, iubeşte medicina lui, este veşnic in deplasare - toate acestea sînt suficiente pentru a explica în favoarea lui multiplele lipsuri ale garderobei sale nepretenţioase. Ca un artist boem, el nu ştie preţul banilor şi renunţă impasibil la confort şi la alte binefaceri ale vieţii în favoarea unor mici pasiuni ale sale; de aceea face impresia unui nevoiaş, caie trage mîţa de coadă... El nu fumează, nu bea, n~ cheltuie bani cu femeile, cu toate acestea, cele două mii de ruble pe care le scoate cu slujba şi cu clientela particulară se duc la el tot atît de repede, cum se duc banii mei cînd trec printr-o perioadă de chefuri continue. II uşurează de bani două pasiuni: prima- să dea. bani cu împru­mut, şi a doua - să comande te miri ce, prin corespondenţă, după anunturile din ziare... împrumută bani oricui îi cere, fără să po­menească un cuvînt referitor la condiţiile de restituire a datoriei... Nu-i scoţi cu nici un chip din· cap încrederea nesăbuită în cmstea omenească, şi încrederea asta se răsfrînge, şi mai reliefat, în veş­nicele lui comenzi, comenzi de obiecte preamărite in anunţurile de ziar ... Comandă ce vrei şi ce nu vrei, fie lucruri necesare, fie total inutile. Cărţi, ocheane, ·reviste umoristice, servicii de masă, "compuse din o sută de obiecte",· cr(}nometre ... Deci, nici nu-i de mirare, dacă bolnavii, care vin la Pavel lanovici, iau camera lui drept arsenal ori muzeu ... A foflt de multe ori păcălit şi e păcălit mereu, dar încrederea lui in oameni rămîne la fel de oarbă şi de· nesăbuită ... Este un băiat bun, şi îl vom mai întîlni nu o dată în paginile acestui roman ...

- Dar am zăbovit aici, nu glumă! - exclamă el, cu ochii la ceasul său, un ceas ieftin, cu un singur capac, comandat la Mos­cova, "cu garanţie pe 5 ani"; dar cu toate acestea, reparat deja de două ori. Trebuie să plec, amice! Rămîi cu bine, şi, ia vezi! Aceste chefuri ('U contele n-or să se termine bine 1 Nu mai vorbesc de sănătatea matale ... Da, să nu uiti Mîine ai.sll. fii la Tenevo?

-Ce-i acolo mîine? - E zi de hram ! Toţi vor fi prezenţi, vino şi mata 1 Vino ne-

greşit! Mi-am dat cuvîntul de onoare ci vei fi printre noi. Vezi, nu mll. face sli. trec drept mincinos ...

Cui i-a dat cuvîntul- nu mai trebuia slt întreb. Noi doi inţe­legeam ffi.rlt cuvinte. Luîndu-şi rltma.s-bun, "doctorul şi-a pus pal­tonul ponosit şi a plecat.

Am rămas singur ... Ca slt tnll.buş gîndurile neplll.cute, care înce­puseră ~ă. mişune in capul meu, m-am apropiat de masa de scris şi, strll.duindu-mll. să nu gindesc, să nu realizez nişte lucruri dez­agreabile pentru mine, m-am apucat să studiez hirtiile primite ... Plicul, care a nimerit cel dintii în mîinile mele, conţinea urmll.­toarea scrisoare:

"Sufleţelul meu, Seriojal Iartli-mă. ci te diranjez, dar sînt atît de uimiti, încît nu ştiu cui să mll. adrisez ... E prea din cale-afarl!.! Sigur, acum nu ·se mai poate ripara nimic, şi nu-mi pare rău, dar judeclt şi tu, dacă le treci cu vederea unor hoţi, atunci o femeie cinstită nu poate avea linişt.e nicăirea. Dupll. ce ai plecat, m-am trezit din somn pe canapea şi nu am găsit multe obiecte din cele pe care le avusesem la mine. Mi s-a furat o brăţară, un buton de aur, zece perle din şirag şl mi s-au scos din pormonet vreo sutll. ruble bani peşin. Am vrut să mll. plîng contelui, dar dumnealui dormea, şi am plecat, ffi.ră să lltmuresc lucrurile. E urît! Ca.sll. de conţi, şi se furii. ca la cîrciumă. Spune-i contelui. Te sltrut şi-ţi trimit salutltri. Cu dragoste, a ta Tina."

Pentru mine nu era o noutate - ştiam că în casa 'excelenţei sale mişună hoţii, şi am alăturat scrisoarea Tinei informaţiilor. pe care le aveam în minte pe această temll.. Mai devreme sau mai tirziu va. trebui sll. dau curs acestor informaţii... li cunoşteam pe hoţi ...

Scrisoarea Tinei, ţiganca inea cu ochi negri, scrisul ei apltsat, cu litere groase, mi-au amintit salonul de mozaic şi au trezit în mine o dorinţll., asemănătoare dorinţei de a te drege după beţie, dar am învins-o printr-un efort al voinţei şi m-am forţat să lucrez. La început am găsit nespus de plictisitor să descifrez scrisullăbăr­ţat al pristavilor, apoi însă, încetul cu tncetul, atenţia mi s-a fixat _asupra unui furt prin efracţie, şi m-am apucat de lucru ·cu adevă­rată delectare . .Aril stat toată ziua la masa de scris, iar Polikarp trecea întruna pe lingă mine, aruncU!.du-mi l!riviri bănuitoare. Nu-i venea să creadă in seriozitatea mea şi aştepta în fiecare clipit sli. mll. ridic de la masă şi să-i poruncesc sll. punll. şaua pe Zorka. Spre seară însă, văzînd cu cîtă îndîrjire lucrez, Polikarp se linişti şi pe faţa lui expresia posomorîtă cedă locul mulţumirii... Umbla

fn vîrful picioarelor, vorbea fn şoapt~ ... Cînd prin faţa ferestrelor mele au trecut nişte fl~căi cu armonică, Po:Yka.rp ieşi pe uliţă şi strigă în urma lor:

- Ce tot umblaţi pe aiei, dracilor? Luaţi-o pe altă uliţă! Ce, nu ştiţi, păgînilor, că boierullucrează?

Seara, după ce a adus samovarul în sufragerie, deschise înce­tişor uşa mea şi mă invită cu blîndeţe:

- Poftiţi la ceai, Serghei Petrovicil - rosti el, oftînd duios, cu un zimbet plin de respect.

Iar fn timp ce-mi beam ceaiul, se apropie încetişor din -spate pi-mi pecetlui umărul cu un pupat ...

-Aşa-i mai bine, Serghei Petravici, mormti el. Lăsaţi-! baltă pe dracul ,ista spălăcit, să-i fie aşa şi pe dincolo ... Se poate una ca asta? Ou mintea. dumneavoastră luminată şi cu şcolile pe care le-aţi urmat,-să fiţi slab de înger chiar fn aşa hal? Aveţi o ocupaţie no­bilă ... Trebuie ca toată lumea să vă intre în voie, să vli. ştie de frică, iar dacii. dumneavoastrll., cu dracu' ista laolaltă, o să le tot spargeţi capetele oamenilor şi o să vă scăldaţi in lac, cu haine cu tot, fie­care o să zică: "Nu are minte nici de leac! E un om de nimicl1'

Şi, o sll. vă meargă atuncea buhul. Năzdrăvănia fi _şade bine negus­torului, pe cînd omului 'de viţl!.... lui. i se cere ştiinţă, slujbă ...

- Haide, haide, ajunge ... - Nu faceţi cîrdăşie cu contele, Serghei Petrovicil Iară daeli.

vreţi ali. aveţi un prieten, apoi doctorul Pavel Ivanîci nu e şi el om? Doar eli. umblă jerpelit, dar are minte cu carul.

Sinceritatea. lui Polj]mrp avu darul să-mi incălzea.seă. inima ... Am simţit nevoia sli.-i spun o vorbă mîngîietoare ...

-Ce roman citB§ti acuma? -l-am întrebat. -Contele Montecristov. Ăsta da conte! Un conte de-ade:v'ira-

teleal Nu ca nespălatul Ma al dumneavoastrlU După ce-am băut ceaiul, m-am aşezat din nou la masa de scris,

şi am lucrat pînă cînd pleoapele au fnceput să mi se lase peste ochii obosiţi... înainte de a mă culca, fi poruncisem lui Polikarp să mă trezească la ora cinci dimineaţa.

A doua zi, nici nu Mtuse de şase, cînd mă indreptam spre Tenevo, unde era hram şi unde mă invitase prţetenul meu Mijilă. Mergeam pe jos, fluierfnd vesel şi netezind cu bastonul capeţele florilor de pe marginea drumului. Era o dimineaţă fncîntătoare. Părea cij, însăşi fericirea pluteşte deasupra pămîntului şi, răsfrîn­gîndu-se în picăturile briliantine de rou~, cheamii. spre ea sufletul trecMorului... Pădurea, învăluită în lumina dimineţii, era tăcut~ şi neclintită, de parcă lua aminte la paşii mei şi la ciripitul fră­ţiei ·păsăreşti care mll.. întîmpina ·cu spaimă şi neîncredere .•. Văz.

duhul era pătruns de aroma· uruedă a frunzişului de primăvară şi-mi mîngîia cu gingăşie plămînii sănătoşi. îl respiram şi, imbră­ţişînd cu ochii plini de încîntare necuprinsul, simţeam primăvara, tinereţea, şi mi se părea că mestecenii tineri, iarba de la marginea. drumului şi cărăbuşii, care nu-şi întrerupeau nici o clipă zumzetul, imi împărtăşeau starea de spirit.

"Oare, la ce bun acolo, în lume - gîndeam eu, omul se înghe­suie în magherniţe neîncăpătoare, se încbistează în ideile sale în­gpste, meschine, cînd aici e atîta spaţiu necuprins pentru a trăi §Î a gîndi? De ce nu vine aici?"

Şi, odată stîrnită, imaginaţia mea poetică refuza în avîntul ei gîndul stînjenitor la iarnă şi pîine, aceste două necazuri mari care-i mînă pe poeţi în Petersburgul prozaic, rece şi la Moscova ,cea mur­dară şi fără de scrupule, unde pentru versuri se plătesc onoratii, dar nu se oferă inspiraţia.

Pe lîngă mine tr-eceau şiruri de care ţărfi.neşti şi trăsuri de-ale moşierilor, care grăbeau să ajungă la liturghie şi la iarmaroc. La fiecare pas trebuia să-nii scot şapca şi să răspund la saluturile prie­tenoase ale mujicilor şi moşierilor cunoscuţi. Fiecare se oferea "să mii. ia" pînă la Tenevo, dar era mai plăcut să mergi pe jos, aşa încît refuzam de fiecare dată. Trecu pe lîngă mine cu o droşcă şi Franz, grădinarul contelui, tot cu vestonul lui scurt albastru şi şepcuţă de jocheu... Mă privi leneş cu ochişorii lui somnoroşi, înăcriţi şi duse şi mai leneş mîna la cozoroc. în spatele lui era legat de droşcă un butoi~ de vreo cinci vedre, cu cercuri de fier, pentru votcă, pesemne ... Mutra scîrboasă a lui Franz şi butoi~ullui mi-au cam tulburat starea de spirit poetică. în curînd insii poezia triumfă din nou, cînd am auzit în urma mea huruitul unei trăsuri şi, pri­vind înapoi, am văzut o cabrioletă grea, trasă de doi murgi tineri, iar în cabrioletă, pe bancheta în fonnă de ladă, îmbrăcată în piele - pe noua mea cunoştinţă, ,,fata în roşu". Mi-am amintit cum vor­bise cu mine, în urmă cu două zile, ·despre "electricitatea" care o omorîse pe mama ei... Feţişoara drăgăl~ă, proaspăt spălată şi oarecum somnoroasă a Olenkăi se însenină de bucurie şi se imbujoră cînd m-a văzut păşind pe batul dintre drum şi pădure. Dădu vesel din cap de cîteva ori, zimbindu-mi prietenos, aşa cum ii zîmbeşti ~umai unei vechi cunoştinţe.

- Bună dimineaţa 1 - i-am strigat atunci Mi-a făcut un semn cu mînuţa şi, fără să-mi lase timp s!-i

admir pe săturate chipul proaspăt, frumuşel, dispăru din cîmpul meu vizual, impreună cu cabrioleta-] grea. De data asta nu ·era în roşu. Purta o bluză bufantă la spate, cu nasturi mari in faţă, de un verde închis ~i o pălărie de pai cu ,boruri mari, dar îmi plăcu

tot atît de mult ca şi prima oar~. Bucuros aş fi stat de vorbă. cn ea, i-aş fi ascultat glasul. Aş fi vrut să privesc în ochii ei adînci, la lumina soarelui strălucitor, aşa cum privisem în ei, atunci, seara, fn scînteierile fulgerelor. Muream de dorinţa s-o dau jos din cabrio­leta aceea urîtă şi să-i propun să facă restul drumului cu mine, pe jos. Ceea ce aş fi făcut chiar, dacă n-aş fi ţinut seama de "conve­nienţele" mondene. Mi se părea, nu ştiu d~ ce, că fata ar fi primit cu plăcere propunerea mea ... Nu degeaba a întors de două ori capul să se uite la mine, în clipa cînd cabrioleta o cotea după arinii înalţi. Şase verste desplrţeau domiciliul meu de Tenevo - distanţă cu totul neînsemnată pentru un om tînăr, într-o diminea'ti atît de frumoasă. Pe la şase şi un sfert mă strecuram printre carele şi barăcile de bUci ale iannarocului spre biserica din Tenevo. Cu toate că ora era matinală şi liturghia nu se sfîrşise încă, în văzduh stă­ruia de acum larma celor veniţi la iatmaro.c să vîndă ori să cumpere. Scîrţtitul carelor, nechezatul cailor, mugetul vitelor, SJIDetele trom­petelor mici de bîlci - toate se amestecau cu strigătele ţiganilor­geambaşi şi cîntatul mujicilor care apucaseră să se pilească. Cîte chipuri vesele, sărbătoreşti, cîte tipuri diferite 1 Cît farmec şi cîtă mişcare în această mulţime i:mpestriţată de culorile vii ale rochiilor, scăldată de soarele dimineţii! Mulţimea asta de mii de oameni mişuna, se nrişca, lărmuia, ca în cîteva ceasuri să-şi încheie tre­burile şi la asfinţit să plece, fiecare la casa lui, lăsînd, în urmă, în piaţa iarmarocului, drept amintire parcă, resturi de fîn, ici-colo grămăjoare de ovăz risipit, şi coji de nuci ... Lumea venea buluc spre şi dinspre biserică ..

Crucea din vi11ul cupolei răspîndea raze aurii, strălucitoare, ca şi soarele. Scînteia şi parcă ardea cu un foc de aur. Sub cruce ardea la fel de strălucitor vîrful aurit al cupolei şi sclipea în soare cupola proaspăt vopsită în verde. Dincolo de· crucea scînteietoare se întindea cît vedeai cu ochii albastrul străveziu al cerului. Tre­cînd prin ograda plină de lume, am reuşit să intru în biserică. Liturghia începuse cu puţin înainte, şi, cînd am intrat, abia se citea ,,Apostolul". In biserică era o linişte desăvîrşitl: nu se au­zeau decît glasul care citea şi paşii diaconului, care umbla cu cădel­niţa. Enoriaşii stăteau în tăcere, nemişcaţi, privj.nd cu evlavie spre porţile împărăteşti deschise, ascultînd glasul tărăgă.nat care citea. Buna-cuviinţă de la ţară sau, mai pr~cis, onestitatea inter~ zice cu străşnicie orice încercare de a tulbura tăcerea pioasă din. biserică. Eram ruşinat ori de cîte ori mi se întîmpla să fiu nevoit să zimbesc sau sli. discut cu cineva în biserică. Din nefericire, rare­ori nu întîlneam acolo nişte cunoscuţi de-ai mei; aveam, din păcate, foarte mulţi. De obicei, cum intram, venea imediat spre mine

vreun "intelectual" şi, după lungi preambuluri despre vreme, aducea vorba despre treburile lui insignifiante; Îi răspundeam prin "da'~ ~i "nu", dar, prea delicat fijnd, nu eram în stare să nu-i dau deloc atenţie interlocutorului meu. Delicateţea mă costa cam scump; făceam conversaţie şi, în acelaşi timp, mă uitam ruşinat, cu coada ochiului, la cei din jurul meu, care se rugau, temîndu-mă că le aduc o ofensă cu trăncăneala mea deşart.1..

Nici de data asta nu am scăpat de cunoscuţi. Intrînd în biserică, lîngă uşă chiar, am văzut.:-o pe eroina mea, "fata în roşu", cu care mă întîlnisem în drum spre Tenevo.

Sărăcuţa de ea, roşie ca racul, transpiratit, stătea în mijlocul mulţimii de enoriaşi şi-şi plimb~ ochii rugători peste chipurile celor din jur, căutînd un salvator. Se împotmolise în mulţ.imea compactă şi, fără să poată face o mişcare înainte sau înapoi, se­măna cu o păsăruică strînsă tare _în pumn. Văzîndu-mă, zîmbi cu amărăciune şi-mi dădu bună ziua, mişcîndu-şi bărbia drăgălaşă.

- Ajutaţi-mă, pentru Dumnezeu, să ajung mai în faţă! -vorbi ea, apucîndu-mă de mînecă. Aici e 1m zăduf de nesuportat şi... înghesuială... Vă rog 1

-Dar şi în faţă este aceeaşi înghesuială!- i-am răspuns. - Dar acolo e lume curat îmbrăcată, cuviincioasă... Aici e

prostimea, pe cînd pentru noi e un loc special în faţă ... şi dumnea­voastră trebuie să fiţi tot acolo ...

Cu alte cuvinte, era roşie nu pentru că în biserică era zăduf şi înghesuială. Căpşorul ei era chinuit de problema ordinei locurilor pe baza nobleţei de sînge şi a importanţei ranguluii Am ascultat mgăminţile vanitoasei copile. Făcîndu-mi, încetişor, loc prin mul­ţime, am condus-o chiar pînă la amvon, unde se strînsese toată floarea beau-monde-ului nostru din judeţ. Adueînd-o pînă la locul cuvenit veleităţilor ei aristocratice, m-am oprit în spatele beau­monde-ului şi am început să-f observ pe cei din faţa mea.

Ca de obicei, bărbaţii şi cucoanele chicoteau şi şuşoteau ·între ei. Gesticulînd şi clătinînd din cap, Kalli1in, judecătorul de pace, îi vorbea cu jumătate de glas moşierului Dereaev despre bolile care îl chinuiau. La rîndul său, Dereaev îi înjura pe medici, aproape cu voce tare, sfătuindu-1 pe Kalinin să se trateze la un oarecare Evstrat Ivanici. Văzînd-o pe Olenka, cucoanele, bucuroasa că li se oferea o temă cum nu se poate mai bună pentru bîrfă, începură a şopti între ele. O singură tînără se ruga, după toate aparenţele ... 'Stătea în genunchi şi, cu ochii ei negri îndreptaţi înainte, îşi mişca buzele ... Nici nu băgase de seamă cum, de. sub pălărioară, i-a alu· necat o şuviţă de păr cîrlionţat şi-i atîrna pe tîmpla palidă ... Nu băg~se de seamă nici cînd m-am oprit chiar lîngli. ea cu Olenka.

Era Nadejda Nikolaevna Kalinina, fiica judec~torulni. Cind pomenisem, ceva mai sus, ·despre femeia care trecuse ca o pisică. neagră Intre mine şi doctor, p~.ă referisem la ea ... Doctorul o iubea, aşa cum sint capabile să iubească numai persoanele foarte bune, cum este Pavel Ivanovici, scumpul meu Mijilă... Acum stMea. lîngă ea, ca o prăjină, cu braţele lipite de trup, cu gîtul intins ... Din cînd tn cînd îşi arunca ochii plini de dragoste, întrebittori, asupra chipului ei concentrat ... Părea a sta de strajă lfngă ea in timpul rugăciunii, şi în ochi fi licărea dorinţa pătimaşă, nostalgică de a fi el obiectul acelei rugăciuni. Dar, spre nefericirea lui, ştia pentru cine !se ruga fata ... Nu se ruga pentru el...

CI"nd Pavel Ivanovici s-a întors spre mine, 1-a.m salutat, şi amîndoi am ieşit din biserică.

- Hai să colindăm prin iarmaroc, i-am propus. Am aprins cite o. ţigară şi am pornit-o prin prăvll.lii. - Ce mai face Nadejda Nikolaevna? l-am întrebat pe doctor,

intrînd cu el într-o baracă unde se vindeau jucării ... - Binişor ... Se pare eli. e s~nătoasă ... îmi răspunse doctorul,

nitindu-se printre gene la un soldăţel de plumb cu faţa·liliachie, îmbrăcat cu tunică roşie. A întrebat de dUm.neata~ ..

- Ce amime· a Intrebat de mine? _ - Aşa, în general... E suplrată cti. nu ai inai fost de mult pe la

ei ... Ar vrea să te vadă şi să te întrebe ce te-a făcut să devii brusc attt de rece şi sli. ocoleşti casa lor ... Veneai zilnic la ei şi dintr-o dată - stop 1 De parcă ai tăiat orice legătură ... Nici măcar nu dai bună ziua. ·

- Minţi, Mijilă ... Este adevărat că, din lipsă de timp, am în­cetat să-i ma1 vizit~ pe Kalinini... Ce-i drept, e drept. Relaţiile mele insi cu aceastli. familie au rămas dintre cele mai bune ... Şi-i salut întotdeauna... ori de cîte ori mă întîlnesc cu unul din ei.

- Totuşi, inttlnindu-1 joia trecută pe tatU ei, nu ştiu de ce, dar nu ai găsit necesar să-i răspunzi la salut.

- Nu-l tnghit deloc pe timpitul ăsta de judecător, i-am zis, nu mă pot uita indiferent la mutra lui, totuşi mă silesc să-1 salnt şi să-i strîng mîna, pe care mi-o întinde. Nu l-am observat, pesemne, joia trecută, ori nu l-am recun~scut. Astăzi eşti prost dispus, Mi­jilă, şi te. legi de mine ...

- îmi eşti tare drag, oftă Pavel Ivanovici, dar nu te cred ... "Nu l-am observat, nu l-am recunoscut .. .'' Nu am nevoie de justi­:ficâri şi prete:x;te din partea matale ... Nu servesc Ia nimic, de vreme ce nu conţin decît prea puţin adevăr! Eşti un om bun, simpatic, dar în creienll matale bolnav există şi o mică parte, înfiptă acolo ca un cui, care, iartă-mă, e capabilă de orice porcărie.~.

- Tţi mulţumesc foarte mult .. . - Să nu te superi, dragul meu ... Să dea Dumnezeu si mi tnşe],

_dar mi se pare că eşti un pic p&ihopa.t. Uneori, în ciud~ voinţei şi firii matale de om de treabl!., dai dovadll. de nişte dorinte şi fapte atît de ciudate, încît toţi cei care te ştiu om de onoare rămîn per­plec-Şi Stai şi te miri cum e cu putinţă ca principiile matale de inalti moralitate, doar am cinstea să le cunosc, pot face casli. buni cu acele porniri neaşteptate ale matale, care, în ultimă instanţi nu generează decît infamie strigătoare la cer 1 Ce animal o fi iata? -il întrebă deodată Pavel Iv:anovici pe negustor, schimbînd tonul şi ducînd mai aproape de ochi un animal de lemn. cu nas de om, coamă şi dungi cenuşii pe spinare.

- E un leu, i-a răspuns cu un căscat vînzătorul. Ori, poate, o alti vietate. Naiba le ştie 1 - ·

De la barltcile cu jucării, ne îndreptarmn spre prlvăliile cu manufactură, unde comerţul era în toi.

- - Jucllriile acestea nu fac decît să-i inducl. în eroare pe copii, zise doctorul. Dau noţiuni cu totul eronate asupra faunei şi florei. Leul ăsta, de pildl ... Are dungi, e roşu-închis la culoare şi scoate un fel de piuit ... Oare leii piuie?

- Ascultll., Mijilă, i-am zis. După cfte înţeleg, vrei s~mi spui ceva şi parcă nu te poţi hotărî ... Vorbeşte ... ~ face plăcere să te ascult, chiar şi atunci cînd spui lucruri nepllicute ...

- Plăcute sau nepUI.cute, amice, te rog să mă asculţi ... Aş fi vrut să stmn de vorbă despre multe lucruri ...

- lndrăzneşte .• ( Sînt numai urechi, mari, mari de tot. - Ţi-am. expus deja presupunerea mea, că eşti psihopat. Acum,

vrei să fii bun să asculţi dovada? .. ; Iţi voi vorbi sincer, uneori, poate, cam dur ... cuvintele mele te vor şoca, dar să nu te superi, amice ... Cunoşti sentimentele mele faţi de mata: te iubesc ca pe nimeni altul în acest judeţ, şi te stimez.,, Nu-ţi spun toate acestea ca sli. te mustru, să te condamn ori să te înţep. Să fim obiectivi amîndoi, amice... Să începem să examinăm psihicul matale cu un ochi nepărtinitor, ~a cum am examina un ficat sau un stomac ...

- Bine, să fim obiectivi, m-am arătat eu de acord. - Perfect... Să începem chiar de la relaţiile matale cu fanîilia

Kalinin .•. Dacă fţi consulţi memoria, ea îţi va răspuncJe că ai început sli.-i vizitezi pe Kalinini îndată după ce ai sosit în judeţul ii.sta al nostru, iubit de Dumnezeu. Ei nu au cii.utat amiciţia dumitale ... Chiar de la prima întrevedere i-ai făcut o impresie proastă judecă-· torului. Nu i-a plăcut aerul matale arogant, tonul ironic şi prie­tenia cu chefliul ltsta de conte şi nu ai fi fost invitat în casa lui dacă nu i-ai fi făcut din proprie iniţia.tivi o vizită. lţi a.minte§ti?

Ai etmosc~t-o pe Nadejda Nikolaevna şi ai inceput s~ te duci acolo aproape în fiecare zi... Ţin minte, ori de cite ori veneam la ci­erai nelipsit ... Primit cu toată căldura. Oamenii aceştia iţi arătau toată bunăvoinţa, cum se pricepeau şi ei... Şi tatăl, şi mama, şi surorile mai mici... Toţi au prins drag de mata, de parcă le-ai fi fost neam ... Erau incintaţi de dumneata, te luau f1! braţe, rîdeau in hohote la orice vorbă de duh rostită de mata ... Pentru ei erai model de inteligenţă, de nobleţe sufletească, de bună creştere. !ţi dădeai, parcă, seama de toate acestea; şi, pentru afecţiune şi devotament, le plăteai tot cu afecţiune şi devotament - îi vizi­tai zilnic, pînă şi în zilele de curăţenie generală şi pregătiri dinainte de sărbători. La urma urmei, nu era un secret pentru mata acea dragoste nefericită, pe care ai trezit-o fn inima Nadenkăi... O ştiai, nu-i aşa? Deci, mata, cru·e ştii că este îndrăgostită lulea de per­soana matale, continui să-i vizitezi, să-i vizitezi mereu ... Şi, în conclUzie, amice? Acwn un an, aşa, din senin, într-o bună zi îţi curmi vizitele. Eşti aşteptat o săptămînă ... o lună ... eşti aşteptat pină-n ziua de azi, iar dumneata nici gînd să te arăţi ... Ţi se scrie, nu răspunzi... în sfîrşit - nici nu dai bună-ziua ... Chiar dumitale, care acorzi o deosebită importanţă regulilor b1mei-cuviinţe, această purtare cred că trebuie să ţi se pară culmea mojiciei! De ce ai şters-o de la Kalinini atit de brusc şi de brutal? Te-a ofensat cineva? Nu ... Te-ai plictisit? în acest caz ai fi putut să te retragi treptat, fără această brutalitate jignitoare, absolut nemotivată ...

- Am încetat să mai fiu oaspetele lor asiduu, zimbii eu cam albastru doctorului, şi am nimerit în n"ndul psihopaţilorl Cit de naiv eşti, Mijilă! Oare nu-i unul şi acelaşi lucru- să curmi dintr-o dată nişte relaţii sau treptat? Este chiar mai cÎn!!tit .aşa, dintr-o dată - e mai puţină făţărnicie la mijloc. Trebuie să recunoşti însă că toate astea sînt nişte fleacuri! ...

-- Să admitem că toate astea sînt fleacuri sau că nişte motive ascunse, care nu te privesc decît pe mata, te-au silit s-o coteşti atît de brutal. Dar cum s-ar putea explica purtarea. dumitale ulte­rioară?

- De exemplu? • - De exemplu, te prezinţi într-o bună zi la administraţia zemstvei noastre, nu ştiu ce treabă te adusese acolo, şi la între­barea preşedintelui, de ce nu mai vii pe la Kalinini, spui... Ia, adu-ţi aminte, ce anume i-ai spus! ,,Mă tem să nu-mi pună piros­triile !" Iată cum te-a luat gura pe dinainte 1 Unde mai pui că ai tn"ntit-o în plină adunare, cu glas răspicat- aşa tncît te-au putut auzi toate cele o sută de· persoane prezente f.n sala de §edinţel

E frumos? Drept replicll. la vorbele matale, se aud rîsete şi spirite scabroase pe tema vînătorii de Iogodnici. Fraza pronunţată de mata o prinde din zpor un ticj.los, se duce direct Ia Kalinini, şi o serveşte Nadenkăi in timpul dejunului... Cu ce a meritat aseme nea jignire, te întreb, Serghei Petrovici?

Pavel Ivanovici înri bară drumul, se proţăpi in faţa mea şi urmă, fixfndu-mă cu ochii săi rugători, gata Ră pungă:

- Cu ce a meritat asemenea jignire? Pentru ce? Pentru că fata asta atit de bună te iubeşte? Să admitem că tatăl ei, ca orice tată, a avut nişte intenţii în ce te priveşte, a pus ochii pe dum­neata ... Ca tată, el ne are pe toţi în vedere: şi pe dumneata, şi pe mine, şi pe Markuzin ... Toţi părinţii sînt Ia fel... Fără îndoială şi ea, indrăgostită-moartă cum era, spera că ai s-o ici de nevastă... Şi pentru asta să-i dai o asemenea palmă răsunătoare? Of, nene, nene! Dumneata, nimeni altul, ai făcut totul ca să provoci astfel de in­tenţii! Veneai in fiecare zi, musafirii obişnuiţi nu vin atit de des într-o casA de oameni. Ziua pescuiai cu ea, seara vă plimbaţi prin grMină şi fereai cu gelozie de orice intrus acest tete-Oriete •.. Ai aflat că te iubeşte, şi nu ţi-ai schimbat nici un pic atitudinea ... Se putea oare, după toate astea, să nu bil.nuiască intenţii clare din partea matale? Eram convins că ai să te însori cu eal Ş\,.dumneata, d1.Jlll­neata te-ai plîns, ţi-ai rîs de eal De ce? Ce ţi-a făcut?

- Na ţipa,. Mijilă, se uitll. lumea la noi, am zis, ocolindu-1 pe Pavel Ivanovici. Să ne oprim aici E o discuţie muierească ... Am să-ţi spun trei fraze.doar, ţi-ajunge ... Mă duceai~! Ia Kalinini pentru că mă plictise~ şi pentru clt mll. interesa Nadenka ... Este o tînărll.

._foarte atrăgătoare ... Poate că m-aş fi bu!urat cu ea, dar, a.fltnd că inaintea mea ai ajuns pretendent la mîna şi inima ei, am hotărit să mă retrag .•. Aş fi fost o brută, dacă stăteam în calea unui băiat bun ca matale... ·

- Merci pentru serviciul adus 1 Nu ţi-am cerut această pomană milostivă, de altfel, văd scris pe faţa dumitale că spui chiar acum tm neadevăr, şi nu faci bine, nu-ţi cumpăneşti ca lumea cuvintele ... Şi apoi, detaliu! ăsta, că aş fi băiat bun, nu te-a impiedicat in cilrsul uneia din ultimele vizite să-i faci o propunere Na.denkăi, în chioşcul din grll.dină, propunere care nu i-ar fi priit ,,bunului băiat", dacă se însura eu ea 1

- Ehe-he 1 De unde ştii despre propunerea asta, Mijilă? înseamnă cll. nu stai rltu deloc, dacă ai ajuns sli. ţi se încredinţeze astfel de taine! ... Dar văd cll. te-ai făcut alb ca varul de furie şi mă tem că ai de gfnd să mă baţi ... Cind te gindeşti că ne-am înţeles să fim obiectivi! Nostim mai eşti, Mijilăl Ei, să lăsMD. baltă toată aiureala asta 1 Hai să mergem pînll. la. poştă ...

. Ne indreptarăm spre pfi.ciul poştal, care privea vesel, cu cele trei ferestruici ale sale, spre piaţa unde avea loc tîrgul. Prin gard11l din scînduri, vopsit proaspăt în cenuşiu, se zărea grădina cu flori multi­colore a. recepţionerului Maksim -Fiodorovici, vestit Îll judeţul nos­tm ca. un mare specialist în materie de aranjamente florale, ronduri şi pa.ji§ti cu gazon. .

Pe Maksim Fiodorovici l-am găsit la. o ocupaţie foarte agreabilă.. Roşu de plăcere şi zÎlnbitor, şedea la masa lui cu postav verde şi, .ca pe o carte. frunzărea un teanc gros de bancnote de o sută de ru­ble. Se pare că doar simpla prezenţă a banilor, chiar dacă nu erau .ai lui, era în stare să-i influenţeze dispoziţia.

- Bună ziua, Maksim Fiodorovici! - l-am sa.luta.t eu. De unde aveţi atita bănet?

-Uite, dumnealui ti trimite' la Sankt-Petersburg·! -imi zimbi dulceag re~epţionerul, arătîndu-mi cu bărbia spre colţul mrde, pe unicul scaun existent la oficiul poştal, şedea o siluetă. futuneeată ..•

Văzfn.du-mă, omul se ridică şi veni spre mine. Am recunoscut în el pe recenta mea. cunoştinţă şi proaspătul meu duşman, cel pe C81B-l jignisem atit de urît în prima seară cînd mă imbătasem în casa contelui ...

- Respectele mele, mă salută el. - Bună ziua. Kaetan Kazi:mirovici 1 - i-am răspuns, prefăcîn-

du--mă ·Că nu-i văd mîna. întinsă. Contele e bine, sănătos? - Slavă DoiDllului... Numai cA tJe plictiseşte un pic ... Vă aş­

teapti pe dumneavoastră tot timpul ... Pe faţa lui Pşehoţki a.m ci~t dorinţa de a sta de vorbă cu mine.

De unde oare o asemenea donnţă, după acel "porc" cu care 1-a.m "tratat" fn seara aceea, şi de unde această schimbare de atitudine faţă de mine?

-Ce de blnet aveţi!- am remarcat eu, privind teancwile de bancnote a o sută de ruble, pe care le expedia leahul.

Şi deodată parcă mi s-a aprins o lumină în creier 1 Una. din bancnote avea marginile pîrlite şi un colţ ars de-a binelea ... Era dintre bancnotele pe care am vrut să le ard la flacăra felinlil'Ului, atunci cînd contele refuzase să mi le primească pentm plata ţiga­nilor şi pe care le ridicase Pşehoţki atunci cînd le-am azvîrlit pe jos. "Mai bine le dau unui om sărac, decît s§. le puneţi· pe foc", spusese e] atunci. ·

Oare c&-or "s&'aci" trimitea acum banii? - Şapte mii cinci sute ruble, rosti t&-ăgăna.t Maksim Fiodoro~

viei, încheind numărătoarea ba.noootelor. Aţi numărat e:x;act~

Este jenant s~-ţi bagi nasul fn tainele altuia, dar mureain. sll. aflu cui trimitea această sumă la Petersburg leahul sprincenat. Şi ai cui erau banii? în orice clLz, fi lui nu erau, iar ~ontele nu avea cui ei-i trimitlil

,,L-o fi furat pe conte, cfnd Karneev era beat mort, mi-am zis. Daelt pînă şi «Cucuveaua!>, surdă şi proastă cum e, se pricepe sări bu~ărească pe conte, apoi pentru poama. asta de leah e o-nimica. toată să-i bage .mîna Îl1 buzunar 1"

- Da ... bine că mi-am adus aminte, am şi eu de trimis nişte bani, exclamă Pavel Ivanovici. Ştiţi, domnilor? E chiar de necrezut! Cinsprezece ruble pentru cinci obiecte cu taxa de expediere cu toti Un ochean, un cronometru, un calendar şi Îllclt nu mai ştiu mai ce ... Maksim Fiodorici, împrumuti-mi, te rog, o coală de hlrtie şi un plic 1

Mijilă şi-a expediat cele cincisprezece ruble ale sale, eu mi-am primit ziarele şi scrisorile şi am ieşit din clădirea oficiului poştal ...

M-am f:ndreptat spre biserică. Doctorul păşea f:n urma mea, palid şi posomorit ca o zi de toamnă. Contrar aşteptărilor, era pro­fund tulburat de discuţia noastră, f:n care se străduise să se arate .,obiectiv". ·

Sunau clopotele. Din pridvor cobora agale o mulţime compactă şi parcă nu avea sftrşit. Prapori vechi de cÎlld lumea şi o cruce Îlltu­necată se înălţau deasupra mulţimii, precedÎlldu-i pe preoţii cu icoa­ne Îl1 braţe. Soarele strălucea vesel pe odăjdiile preoţimii, iar icoana Maicii Domnului rltspînuea Îl1 jur raze aurii orbitoare ...

- Iată-i şi pe-ai noştri!- zise doctorul, atrăgîndu-mi atenţia asupra beau-monde-ului nostru din judeţ, care se retrăsese din mul-ţime şi stlttea mai deoparte. .

- Ai voştz;i, nu ai noştri, am precizat eu. - Totuna-1 ... să mergem la ei ... :M-am apropiat de persoanele cunoscute ca să le salut. In faţa

tuturor stătea judecătorul Kalinin şi-i şoptea ceva la ureche fiici-si. Era un bărbat tnalt, cu barblt căruntă şi. nişte ochi bulbucaţi, ca de rac. Prefltctndu-se că nu mă observă, nu reacţiona. tn nici un fel la salutul meu "general", îndreptat Îl1 direcţia lui.

- Rămti cu bine, Îllgeraşule, rosti el cu glas pltngăreţ, sărutÎll­du-şi fiica pe fruntea-i palidă. Du-te acasă singură, iar spre seară mă întorc şi eu ... Vizitele pe care trebuie să le fac n-o si-mi ia. niult timp.

O mai sărută o dată, zîmbi dulceag către beau-monde-ul adunat, apoi işi Îllctuntă sever sprîncenele şi se Îlltoarse brusc, pe un călcîi; spre mujicul din spatele lui, cu o insignă de vătăşel, din tinichea, pe. piept,

-Cît să mai aştept trăsura? hîrîi el.

Văt~şelul tresttri şi începu sit faclf. nişte semne eu miinile. - Plzea-a! · Mulţimea, care urma procesiunea religioasă, se dMu în Ittturi

şi caii juded1torului, în clinchet de zurgălăi şi cu eleganţl, se oprirlL din goană în faţa lui. Kalinin urcă in trăsură, salută maiestuos şi, tulburînd din nou mulţimea c-q un "păzea-a", pieri din cîmpul nos­tru vizual, fără să mă onoreze măcar cu o privire.

- Ce porc măreţ, şoptii doctorului la ureche. Să mergem de .. , . 8.1Cl.

-Cum, nu vrei să stai de vorbă cu Nadejda Nikolaevna?­mlt întrebă uimit Pavel lvanîci.

- Trebuie sli. ajung acasă. N-am timp. Doctorul îmi aruncă o privire furioasă, oftă şi se urni din loc.

Am adresat un salut general grupului de cunoscuţi şi m-am îndrep­tat spre barăcile iarmarocului. Strecurîndu-mll. prin mulţimea deasll., am intQrs capul şi m-am uitat la fiica judecMorului. Privea în urma mea, vrînd să afle parcă dacă am să suport sau nu privirea. ei curată, pătrunzătoare, profund jignită şi plină de dojană.

"Ce. ţi-am făcut?"- intrebau ochii ei. Ceva îmi tresltri în piept, şi m-am simţit ruşinat şi indurerat

pentru comportamentul meu stupid. Am vrut să mă întorc şi din tot sufletul meu bh"nd, nedepravat cu totul, s-o consolez şi s-o IDI"ngii pe fata asta care mă iubise cu înflăcărare, şi pe care eu am ofensat-o profund; să-i spun că nu sînt eu de vinll., ci IDI"ndria mea blestemată care nu mă Iasă să trăiesc, să respir, să fac un pas. Mîndrie stupidă, de filfizon vanitos 1 Puteam eu, un om uŞuratic, să-i întind mîna pentru împăcare, cînd ştiam şi vedeam eli. fiecare mişcare a mea o urmăreau ochii· cumetrelor judeţului şi ai "bătrinelor lugubre"l7? Mai bine sll.-şi Îl;ldrepte asupra ei privirile şi zîmbetele lor batjocori-· toare decît să-şi piardă încrederea în "neînduplecarea" firii şi a mîn­driei mele, pe care le ad.miră atît de mult la mine femeile fără minte.

In cursul discutiei cu Pavel lvanîei referitor la cauzele ce m-au determinat să cu~ vizitele la familia Kalinin, fusesem nesincer şi am spus lucruri inexacte ... l-am ascuns adevăratul motiv, l-am tre­cut sub tăcere pentru că mi-a fost ruşine de insignifianta lui ... Era atît de mărunt. .. Ca firul de praf ... Iată-1. La ultima mea vizită în familia judecătorului, am lăsat-o pe Zorka în grija vizitiului, şi în clipa cînd am intrat în casă, &nprins următoarea frază:

- Nadenka, unde eşti? Ţi-a venit logodnicull O strigase tatăl ei, judecătorul, ne dîndu-şi seama, pesemne, clt-1

pot auzi. Dar am auzit, şi amorul meu propriu s-a simţit. lezat.

"Eu, logodnic?- mi-am zis în gînd ... Cine ţi-a permis să mă numeşti logodnic? Cu ce drept?"

Ceva parcă s-a rupt în pieptul meu ... l\finchia din mine s-a dez­litnţuit ra o furtunll. şi am uitat iot ce aveam în minte, venind spre Kalinini... Am uitat că am reuşit să cuceresc inima fetei şi că eu însumi începusem să fiu atras de ea, şi încă într-atit, încît nu mai puteam să stau o seară, fără s-o văd ... Am uitat ochii ei plliti de bu­nătate,- pe care pînă atunci zi şi noapte îi aveam mereu în gind -, zîmbetul ei blajin, glasul melodios ... Am uitat serile tihnite de vară, care nu se vor mai repeta nieiodată, nici pentru mine, nici pentru ea ... Totul se năruise sub puterea trufiei mele diabolice, răs­colită de o frază stupidă a unui tată naiv ... Turbat de minie, am ieşit din casa lor, am încălecat şi dus am fost, jmindu-mi să-I pun Ia punct pe Kalinin, care a îndrăznit, fără asentimentul meu, să mă considere drept logodnieul fiicei lui...

"De altfel, o iubeşte V' oznesenski ... incercam, în drum spre casă, să justific precipita ta mea plecare. începuse să-i dea tîrcoale înain­tea mea, şi era considerat mire cînd am cunoscut-o. N-am să-i stau în cale!"

De atunci, nu m-am mai dus niciodată la Kalinini, deşi erau momente cind sufeream de dorul Nadenkăi şi sufletul îmi tînjea, tînjea ~hin uit, arzînd de dorinţa să reinvie trecutul...· Dar ştia tot judeţul despre ruptura ce s-a produs, ştia că "am fugit de pirostrii" ... Cum să facă mîndria mea concesii!

Cine ştie? Să nu fi trintit Kalinin fraza aceea şi să nu fi fost la mijloc sensibilitatea şi mîndria mea stupidl1, poate că acum n-ar fi fost nevoie să-mi întorc capul şi ea să-mi arunce o asemenea pri­vire ... Dar mai bine această privire, mai bine acest simţămint de profundă jignire şi mustrarea ei, decît ceea ce am văzut în aceşti ochi la cîteva luni după întîlnirea de lîngă biserica din Tenevo. Durerea cuibărită atunci in adîncul ochilor negri a fost doar înce­putul acelei îngrozitoare nenorociri, care neaşteptat, ca un tren venit în goană, a spulberat de pe faţa pămîntului pe această fată! Erau doar florile acelor fructe ce ul'mau a se pîrgui pentru a turna cumplită otravă in trupul ei fragil şi sufletu-i adînc indurerati

Ieşind din Tenevo, ~ luat-o pe accla~i drum, pe care venisem. Soarele era in cruci... Ca şi dimineaţa, carele ţărăneşti şi t:răsurile moşierilor îmi delectau auzul cu.scîrţîitullor şi cu zuruitul zurgă!W.­lor. Din nou trecu Franz grădinarul cu buto:îaful de votcă, plin,

pesemne, de data asta... Şi din nou îşi fndrepU. spre mine ()chii mici, înl1criţi şi duse mîna la cozoroc. îini făcu silă mutra lui scir­boasă, dar, şi de data asta, impresia neplăcută a întîlnirii cu el parcă mi-o luă cu mîna Olenka, fiica pădurarului, ajungindu-mă din urmă in cabrioleta-i grea ...

- Ia-mă, te rog, şi pe mine 1 - i-am strigat. 'Dădu vesel. din cap şi-1 opri pe vizitiu. M-am aşezat lîngă ea. şi cabrioleta porni, trosirind, pe drumul ce se întindea ca o fîşie albicioasă traversînd cl.rarea lungii. de trei verste a pădurii din jurul Tenevului. Două­trei minute ne-am examinat în tăcere.

"într-adevăr, e tare frumuşică!- imi spuneam privindn-i gitul gingaş şi bărbia plinuţă. Dacă mi s,..ar propune să aleg pll una din două- pe Nadenka ori pe ea- m-aş opri la asta ... E mai na­turală, mai proaspătă, e şi o fire mai generoasă, mai largă... dacă ar :nllneri pe mîini bune - ar putea ieşi ceva grozav din ea 1 Pe cînd cealaltli. este muză, visătoare ... deşteaptă."

La picioarele Olenkăi se în.ălţau două valuri întregi de pînză ~i ctteva pachete.

- Ai fleut multe cumpărături!- am observat eu. Pentru ce-ţi trebuie atttă pînză?

-Am nevoie de mult mai multă!- mi-a răspuns Olenka.Asta am cumpărat-o aşa, printre altele... Nici nu vă puteţi închipui cîtă. bătaie de cap 1 Astăzi am un1blat un ceas prin iarmaroc, iar mîine va trebui si plec la oraş după cumpărături ... laJ' după aceea va trebui cusut totul ... Auziţi, nu cunoaşteţi cumva nişte femei pe care aş putea să le angajez să-mi coasă?

- Cred că nu ... Dar pentru ce atîtea cumpărături? De ce tre..; buie să coşi? Nu sînteţi o familie nume~oasă: unu, doi... şi atît. ..

- Ce ciudaţi sînteţi voi, toţi bărbaţii 1 Şi habar n-avep de nimic! Uite, cînd o să vă însuraţi, are să vli. cam supere daclt soţia dum­neavoastră, după cununie, va veni în casă netitirită.. Ştiu că Piotr Egorîci nu este un om sărac şi nu are nevoie de· toate astea, totuşi, e jenant, nu ştiu cum, să apari din capul locului ca o proastă gos-

. podină ... - Şi ce amestec are aici Piotr Egorîci? - Hm ... Rîde, ca şi cînd n-ar :şti!- zise Olenka, uşor îmbu· . ' JOrată. · - Dumneata, domnişoară, vorbeşti în cimilituri ... - într-adevăr, nu aţi auzit? Mă mărit cu Piotr Egorîcil -Te măriţi? - am făcut ochii mari. Cu care Piotr·Egorîci? - Pfui, Dumnezeule i Cu Urbenin 1 M.-am uitat la chipul ei îmbujorat, zîmbitor.~

_ -Te ... măriţi? Cu Urbeninl Dar glumeaţă mai eşti! - Nu-i nici o gltună ... Chiar nu înţeleg de ce vi se pare că glu­

mesc ... - Dumneata te măriţi .. cu U1benin, am rostit eu nedumerit,

plUind 1~ faţă deodată, spre propria mea surpriză - ... Dacă nu e o glumă, atunci ce să insemne asta?

- Nu-i glumă deloc ... Chiar nu ştiu de ce vă miraţi atîta, de ce vi se pare a fi un lucru atît de ciudat? ... rosti Olenka, bo-sumflată. .

Urmă un moment de tăcere ... Mă uitam la frumoasa fată, la chipu-l ei tînăr, aproape de copil, şi eram uimit cum de poate să glumească atît de înspăimîntător? :ţinediat mi 1-a:m fnchipuit, alături de ea, pe Urbenin, om in vîrstă, gras, cu faţa roşie, urechile clăpăuge şi mîinile aspre... Asemenea oo"ini nu pot decit să zgîrie atingînd un trup tînăr de femeie care abia îşi incepe viaţa ... Cum e posibil ca gîndul la o astfel de scenă să nu o sperie pe frumuşica zînă de pădure, care ştie să-şi înalţe privirea poetică spre cer, tind acolo aleargă fulgere şi mîrîie furios tunetul? Eu - şi m-am speriati ,

- E adevărat, este cam bMrîn, oftă Olenka, fn schimb mă iu­beşte ... Dragostea lui este trainică, de nădejde.

- Nu e vorba de dragoste de nădejde, ci de fericire ... -Cu el voi fi fericită ... Avere are- slavă Domnului, şi nu-i

un co~te-goale ori cerşetor, ci de viţă nobilă. Nu sfnt,- bineinţeles, îndrăgostită de el, dar sint fericiţi oare numai cei ca.re -se iau din dragoste? Cunosc eu aceste căsătorii din dragoste 1

- Copila mea, am întrebat-o, privind ingrozit fn ochii ei senini, albaştri, cînd ai avut timp să-ţi umpli sărmanul c~pşor cu această cu.n;tplită înţelepciune a vieţii? Să admitem că glumeşti cu mine, dar atunci, unde ai învăţat să glumeşti atît de grosolan, bătrineşte? Unde? Cind?

Olenka mă privi mirată şi dădu din umeri ... - Nu înţeleg ce spuneţi~ .. zise ea. Vă displace că o fată tfnără

se măritll. cu un bătrîn? Da? _ Deodată se aprinse toată, îşi mişcă nervoasă bărbia şi, fără să

aştepte să-i răspund, rosti repede-repede: -Da, nu vă place? în cazul itsta duceţi-vă dumneavoastrli. slio

staţi in pădure ... în plictiseala aceea, unde nu vezi decît ulii şi un tată nebun ... şi aşteptaţi acolo pînă va veni un mire tinkl V-a plă­cut atunci, seara, dar să. vedeţi cum e iarna la noi, cînd te bucuri la gîndul că doar-doar va veni moartea să te ia ...

-Vai, Olenka, ce stupide-s toate astea, nişte aiureli, nişte copilării! Dacii. nu glumeşti, atunci •• nu mai ştiu ce să ziei Mai

bine taci şi nu jigni văzduhul cu guriţa matale! Dacă. aş fi fost in situaţia asta, mă spînzuram de şapte plopi, de şapte ori, iar mata cumperi pînză ... îţi vine să zîmbeşti? Of-of!

- Cel puţin, pe banii lui, are să-I tratPze pe tata ... şopti ea ... - Cît ai nevoie pentru tratamentul tatălui dumitale? - am

strigat eu. Ia de la mine.! O sută? ... două? ... o miP-? Minţi, Olenkal Nu la boala tatii te gîndeşti matale!

Noutatea aflată de la Olenka mă tulburase atît de adînc, incit nu mi-am dat seama cum am trecut de să.tucul meu, cum cabrio­leta a intrat ~n curtea conacului şi a tras la intrarea ce ducea în locuinţa administratorului ... Văzînd faţa zîmbitoare a lui Urbenin care se repezise s-o ajute pe Olenka să coboare din cabrioletă şi pe copiii lui, ieşiţi în prag, am sărit jos şi, fără să-mi iau rămas-bun, am fugit spre casa contelui. Acolo mă aştepta o altă surpriză.

-Ai venit la ţanc! Mai bine nu se putea!- mă întîmpinll. radios contele, zgîr:indu-mi obrazul cu mustăţile-i lungi, ţepoase. Nici nu puteai să găseşti un moment mai potrivit 1 !n clipa asta ne-am aşezat să luăm micul dejun ... Vă cunoaşteţi, desigur ... Cred că nu o dată ai avut de-a face cu dumnealor in problemele voastre judecătoreşti... Ha-ha 1

Contele îşi întinse amîndouă miinile spre cei doi bărbaţi care şedeau în jilţuri moi şi mîncau limbă rece. !n primul l~am recu· noscut, spre nemulţumirea mea, pe judecătorul Kalinin, iar celă· lalt, un bătrinel scund, cu părul alb şi o chelie cît o lună, era Babaev, un bun cunoscut de-al mcJI, moşier bogat, care ocupa în judeţul nostru funcţia de membru pennanent al zemstvei. Salutin­du-i, m-am uitat nedumerit la Kalinin ... Ştiam ·cît îl ura pe conte şi ce zvonuri. lansa prin judeţ la adresa celui in casa· căruia minca acum cu atîta poftă limbă __ cu mazăre sote şi bea un lichior de fructe, vechi de zece ani. Cum putea să-şi explice orice om cinstit această vizită? Kalinin mi-a surprins privirea şi'; pesemne, a înţe­les-o.

-Ziua de astllzi am dedicat-o vizitelor, mi-a zis el. Fac ocolul judeţului ... După cum vezi, am trecut şi pe la excelenţa sa. ..

Ilia aşeză un al patrulea tacîm. M-am instalat, a.m băut un pl­hărel de votcă şi ~-a.J'!l· pus pe mîncat ...

- Nu faceţi bine, excelenţă... Nu faceţi bine, reluli. Kalinin discuţia întreruptă de sosirea mea. !n ce ne priveşte pe m.~i, oame­nii mărunţi, ~u-i nici un păcat, ~ar dumneavoastrit sînteţi un nobil, un om bogat, sclipitor ... este păcat să nu fiţi prezent.

- Chiar că-i plieat ... incuviinţă Babaev. - Despre ce-i vorba? - am intrebat!

- Nikolai Igna.tici mi-a. dat o .idee bunii- mi lămuri contele cu o mişcare a capului spre Kalinin ... Vine la mine ... ne aşezăm să luăm micul dejun şi eu încep să mă vaiet că mă plictisesc ...

- Mi se pltnge excelenţa sa că se plictiseşte ... interveni Kali­nin, întrerupîndu-1 pe conte. Plictiseală, melancolie ... una, alta ... Intr-un cuvînt, un om dezamlgi.t... Ca Oneghin oarecum ... Vina-i a dumneavoastră, zic, excelenţă ... Cum adică? Foarte simplu ... Ca să nu vă plictisiţi, zic, lucraţi, ocupaţi-vă de moşie ... Aveţi o gos­podărie frumoasi, minunată ..• Dumnealui îmi împărtă.şeşte că intenţionează să se ocupe de gospodărirea moşiei, şi totuşi se plic­tiseşte ... îi lipseşte excelenţei sale, ca să zic aşa, un element dis­tractiv, un stimulent Oi}lecare. Lipsesc, cum să mă exprim ... hm ... senzaţiile tari ...

- Şi ce idee i-aţi dat? -La drept vorbind, nu i-am dat nici o idee, am indrăznit

doar să-i fac un reproş excelenţei sale. Cum puteţi, zie, excelenţă, dumneavoastră, un om atît de tînăr ... instruit, sclipitor, cum pu­teţi trăi atit de retras? Nu-i păcat? Nu ieşiţi deloc în lume, nu pri­miţi pe nimeni, nu vă vede omul pe nicăieri ... întocmai ca un moş­neag ori un sihastru ... Doar nu e lucru mare să strîngeţi lume la conac ... să organizaţi, ca să zic aşa, nişte jour-fixe-uri?

- Ce nevoie are el de aceste jour-fixe-uri? - l-am intrebat pe Kalinin.

-Cum, ce nevoie? In primul rînd, dacă va da recepţii, serata, excelenţa sa va face cunoştinţă cu societatea noastră ... O va studia, ca. sli zic aşa. în al doilea n"nd, şi societatea va avea cinstea să-I cunoască mai îndeaproape pe unul dintre cei mai bogaţi moşieri de-ai noştri din judeţ ... Un schimb de idei, ca să zic aşa, discuţii, veselie... Dacă stăm să judecăm, avem pe ·aici destule domnişoare instruite, destui cavaleri instruiţi!... Ce serata muzicale se pot or­ganiza, apoi dans, picnicuri- gîndiţi-vă numai! Aveţi saloane imense, în grădină atitea chioşcuri şi... cite altele. S-ar putea da niş-te spectacole de amatori şi concerte, cum nimeni nici n-a visat în gubernia noastră ... Da, zău aşa! Judecaţi şi dumneavoastră 1... în prezent, toate astea aproape că se pierd degeaba, tngropate tn pămînt, ca să zic aşa, iar dacă ar fi... gtndiţi-vă numai! Să fi avut eu averea exceţenţei sale, aş fi arătat lumii cum trebuie trăit 1 Şi dum­nealui zice: mi-e un"t, mă plictisesc 1 Chiar, zău aşa, tţi vine să şi rîzi ctnd îl auzi... ţi-e şi penibil...

Aici, Kalinin tncepu să clipească des, vn"nd să demonstreze că intr-adevăr ii este penibil ...

-Aveţi deplină dreptate, încuviinţă contele, ridicindu-se din jilţ şi virîndu-şi miinile tn buzunare. ~ put.ea eli. dau nişte sarate

grozave... Concerte, spectacole de amatori... toate s-ar putea or.; ganiza, tntr-adevăr, minunat. Şi toate astea ar trebui nu numai să amuze societatea, ci să aibă şi un caracter instructiv ... Nu-i aşa?

- Nîci vorbă, am aprobat. De cum se vor uita la fiziononlla. ta. mustăeioasă, domnişoarele noastre se vor pătrunde de spiritul civi­lizaţiei.

- Mereu glumeşti, Serioja, se sim:ţi ofensat contele, şi niciodată nu vrei să-mi dai un sfat prietenesc 1 Totul ţi se pare caraghios 1 E timpul, dragul :r;neu prieten, să. te laşi de aceste apucături de stu­dent.

Plimbtndu-se de la un caplt la altul al tneăperii, contele Incepu să desfăşoare lungi şi plicticoase supoziţii. despre folosul pe care I-ar putea aduce omenirii seratele lui ... Muzică, literatură, teatru, călărie, vînătoare. Numai vînMoarM ar putea stringe laolaltă cele mai grozave forţe ale judeţului!...

- Mai stăm. noi de vorbă despre toate astea 1 - ti tncredinţă contele pe Ka.linin, cînd, după micul-dejun, acesta îşi lua bun­rămas de la gazdă.

- In cazul acesta., exeelenţ5., permiteţf celor din judeţ sli. spere?­insist~\ judecătorul.

- Sigur, sigur ... Voi da amploare acestei idei, o să fac tot posi-bilu1 ... Mă bucur ... chiar foarte mult ... Aşa sli. şi spuneţi .. tuturor ...

Să fi văzut expresia de fericire fără margini tntipărită pe figura judecătorului, cînd acesta se urcă tn trăsură. şi aruncă vizitiului un "Di1-i drnmull" Era atit de bucuros, tnctt uitase ptnll. şi rica dintre noi doi şi la despărţire mă alintase cu un "scumpul meu" şi-mi strin­sese mîna. cu efuziune.

După plecarea vizitatorilor, contele şi cu mine ne-am continuat micul-dejun. Ptnă la orele şapte, cînd masa a fost strînsă şi ni s-a servit prînzul. Beţivii tineri ştiu cum să-şi petreacă antractele lungi. Beam tot timpul amîndoi şi luam .cite o tmbucătură, fără întrerupere, ceea ce ne intreţinea pofta de mincare, pe care am fi pierdut-o fli.cind pauzll. şi nendnctnd deloc. ·

- Spune-mi, ai expediat astăzi cuiva bani prin poştă? - l-am întrebat pe conte, amintindu-mi teancurile de o sută de mble, vă­zute tn dimint~aţa aceea. Ia oficiul poştal din Tenevo.

-Nu, nici gîrid. - Spune-mi, te rog, prietenul ăsta nou ... al tău... cum ti zice,

Kazimir Kaeta;nîci, ori Ka.etan Kazimirovici- e un om bogat? - Nu, Seriojal E un sll.r~ntoc 1 Dar ce suflet are, ce inimă de

aur ... Rău faci că vorbeşti cu atîta dispreţ de Kaetan şi ... t~şti agre~ siv cu el... Trebuie s~ inveţi, frate, să cunoşti oamenii. Mai bem un p~h!rel?

Cltn ora mesei &-a fllt{)f.l! Pşeh-Gţki. Văttndu-m~ cnm ~ne şi beau, se strîmbă şi, după ce s-a invîrtit un timp pe Ungă noi, a preferat si se :retragă în crunera.hti. Refllzi s~ lh!tnlnce, pretextînd o durere de cap, dat nu se fmpotrivi atunei dnd contele n .sfătui si-şi ia tnasa in pat. .

Ctnd ni se se.rvilre felul doi, intră Urbt'nin. N" 1-&m retunostut. Faţa.-i litkeaţă, roşie, era radioasă~ Un zîm~t mulţ'llmit îi juc.a pa.rci!. fi pe urechile ·clăpluge, şi pe degete)e-i .groase, ca care îşi frt ... drepta tnttuna cravata. nouă, c.am. de fante. · • . - Ni s-a îmlmlnăvit o vaei, ext-eknţă, rapert.l el. Am trimis după. vet~rinanaJ nm:tru, dA~ a plefat. Cl'-at fi, ex:eel~nu., al trimi­tem dupi veterinarul oraşului. Daei'\ trimit eu, n-o B5. ~a BA Vini, d.&r, dae.ă-i scrieţi dumnea.wMtrl, v:a fi ru totul altceva 1 S..at pt{tM, să aibă o nimica toatl v&ea noastm, dar nu este e~:elua eă fie ceva mai serios.·

- Bipe, ti scriu, ruonnli eontete. - Vă felicit, Piotr Egorîti, i-am. zput administratorului, ~i, ri·

dietndu-ntă, i-a.m tntins lnina. - Cu te ocatie? - ruA tnttebtl. tn şoaptă. - Păi, vă insuraţi! - Da, da, tnchipuie-ţi, se tnsoarll.! - bitenreni cont~ le, meîn-

du-mi cu ochiul spre Urbenin, tot mai rÎl\lula faţA. Ce 11ici de el? Ba, ha, ha! A tll.cut mtlc şi. deodam- pOftim! Ştii cu cine se tn­soară? Atunci, seara, tu şi cu mine am ghiciti Noi, Piotr Egorîci, inel!. do atunci ne-am zis el ceva nu e tn reguli!. ctt ştrengăriţa asta a. matale de inimă. Curu. s-a uitat elia dumneata şi la Olenka1 mi..a zis: ,,Ei, s-a_ indrăgostit lulea bll.iatul r~· Ha.~ha.! Rlnlii el!. iei masa ctt noi, Piotr Egortci! ·

Urbenin se aşezli. rcspectttos şi delicat, ii fileu un semn lui Ilia. şi-i ceru sli-i sen>eascl!. supft. I·am turnat un păhlrel da "otclt

- Mulţumesc, nu bea.u, se fmpotrt\Ti el. -Lasă, lasă, bei mai abitir de('ît noi. · -Am bll.ut, dar acum nu mai beau, ztmbi administratorul. De

acum încolo nu am "oie să. beati ... Nici nu am de ce ... Slavă Domnu· lui, totul s-a rezolw1t cu bine, totul s-a rinduit a.şa cum imi dorea. inima, chiar peste aşteptările mele. ·

- Atunci, ~e bucurie, mll.car un pic de Xeres, am propus, tur­nîndu·i tn pahar. ·

- Asta, parcă n·aş refuza. De Mut, tntNtdcvltr, beam enonn. Ast~i pot să mă căiesc în faţa excelenţei sale. Se întîmpla să beau de dimineaţă. pină-n noapte. In zOri, ctim ml!. ecula.m, ilni aduceam aminte de viaţa. mea amară ... ,1, bineînţeles1 fuga. la dull!.pior. In prl'\zent, slavă Domnului, nu mai am ce să înec în aloool.

Urbenin goli paharul. I l-am mai umplut o dată.. Bău pe ·ai doilea şi, pe nesimţite, se ameţi ...

- Nici nu-mi vine a crede, zise el izbucnind deodată într-un rîs fericit, ca de copil. Privesc verigheta asta, imi tot amintesc cuvint-ele ei, cînd a primit propunrrea mea, şi nu-mi vine să cred ... E chiar caraghios... Puteam eu, la anii mei şi cu fizicul ăsta al meu, să sper că această fată demnă de respect o să accepte să-mi fie soaţă ... să devină mama micilor mei orfani? Ea, care e o frumu­seţe de fată, după cum aţi văzut şi dumneavoastră, un fnger întru­pat! MinunE', nu alta. Iar mi-aţi turnat? ... Vă r.og, ăsta_ va fi ulti­mul... Beam de viaţă amară, astăzi beau de bucune. Şi cit m-am chinuit, domnilor, prin cite sufeyin ţe mi-a fost dat să trec! .Am zărit-o acum un an şi- vreţi să mă credeţi? De atunei nu a fost noapte să dorm liniştit, nu a fost zi să nu înec ... slăbiciunea asta a mea prostească in votcă, să nu mă mustru pentru prostia mea ... Mă ui­tam cîteodată la ea, pe geam, o admiram ... şi-mi smulgeam părul din cap ... lmj venea să mă spînzur ... Dar, s~avă·Domnului, am cu­tezat să risc, am cerut-o de soţie şi, ce să zic, parcă mi-a dat cineva cu leuea în capi Ha, hal Auzeam şi nu-mi credeam urechilor ... "Sint de acord", zice, iar mie mi se pare că aud "Du-te Ia dracu', ghiuj bătrfni• ... După aceea, cind m-a sărutat~ m-am convins ...

Amintirea primului sărut al poeticei Olenk~ îl făcu pe Urbenin, om de cincizeci .de ani, să închidă ochii şi să se tmbujoreze, ca un băieţandru ... Ceea ce mi s-a părut scîrbos ...

-Domnilor, ni se adresă el, privindu-ne cu nişte ochi fericiţi, înduioşaţi. De ce nu vă însuraţi? De ce vă irosiţi, aruncaţi pe fe­reastră vieţile dumneavoastră tinere? De ce vă feriţi atîta de un lucru care este cea mai mare binefacere pentru tot ce trăieşte pe acest prunînt? Că doar plăcfrile pe care le dă desfrîu! nu ating nici a suta partf din ceea ce v-ar da o viaţă de familie fericită, calmăl Tinerilor 1 Excelenţă §i dumneavoastră, Serghei Petrovici.. sînt acum un om fericit şi.:. Dumnezeu mi-e martor, cît îmi sînteţi de dragi am'îndoi! 'Iertaţi-mă pentru sfaturile mele prosteşti ... dar ... e pentru •că·vreau să fiţi fericiţi! De ce nu vă căsătoriţi? Viaţa con­jugală este o binefacere... Este de datoria fiecărui om să păşească pe acest drum... . ·

Nu am mai ·putut suporta aerul fericit, înduioşa.:t al bătrînului care se însura cu o tinerică şi ne sfătuia ·pe noi să ne schimbăm mo­dul de viaţă destrăbălat pc însurătoare, pe o viaţă de fainilie liniş­tită. .

- Da, am zis4 viaţa de familie este o datorie, sînt de acord cu dumneavoastră. Deci, domnia-voastră îndepliniţi pentru a doua oară această datorie? ·

- Da, pentru a doua oară. In general, fmi place mult vi!J,ţa. de familie._ Să fiu boltei sau văduv, pentru mine înseamnl!. al trăiesc numai pe jumătate. Orice aţi spune, domnilor, căsnicia este un lu-cru mare! •

-Desigur ... Chiar şi atunci cînd sOţul este aproape de trei ori mai în vîrstă ·dedt con~oarta lui?

Urbenin se făcu staeojiu. Mîna, care ducea lingura cu supă la gură, începu să-i tremure şi supa se vărsă înapoi în farfurie.

· - înţeleg, Serghei Petrovici, ce vreţi să spuneţi, bolborosi el. VI mulţumesc pentru sinceritate. Mă întreb şi eu dacă nu-i o tică­loşie din partea mea? Dar ce să te mai întrebi, să despici firul în patru cînd, în fiecare clipă, simţi că eşti f('ridt, cînd îţi· uiţi bătrî­ileţea, urîţenia ... toti Homo sum, Serghei Petrovicil Iar cînd, pentru o clipă, dă buzna în căpăţîna mea ideea diferenţei de vîrstă, nu caut răspunsuri, ci încerc să mă liniştesc, cum ştiu. Mi se pare că-i dau Olgăi fericirea. Am să-i fiu ca un tată, iar copiii mei vor afla o mamă.·De altfel, toate astea s~amănă a roman şi... mi se învîrteşte capul de ameţit ce sînt. Nu trebuia să-mi daţi să beau Xeres.

VUr~enin se ridică, !şi şt:-rse faţa cu şel'!etu~ d~ niasă, apoi se lăsa din nou pe scaun. In chpa următoare iş1 goh dintr-o răsuflare paharul plin, îşi îndreptă asupra mea o privire lungă, rugătoare, cerîndu-mi parcă îndurare, apoi, deodată, umerii începură să-i tremure şi, pe nea~teptatc, izbucni în hohote de plîns, ca un copil.

- Nu-i nimi~, nu-i nimic, mormăi el, stli.pînindu-şi plînsul. Nu vă neliniştiţi. De la vorbele dumneavoastră, mi s-a strîns inima ca de o presimţire. Dar nu are nimic. . ·

Presimţirea lui Urbenin s-a împlinit, şi atît de repede, încît nu apuc să-mi schimb peniţa şi să încep o pagină nouă. De la capitolul ce unnează, senina :mea muză îşi va pierde expresia ace·ea liniştită a ·chipului, luîndu-i locul o expresie profund îndurerată, de mînie. Prefaţa s-a încheiat, ;"ncepe drama. ·

Pornirea criminală a omului îşi cel'() drepturile.

Tin minte o dimineată frumoasă de duminică. Prin fereastrele bisericii conacului văd cerul albastru~ străveziu, iar în biserică,de la cupola pictată şi·pînă-n podea, pătrunde o rază de soare· catife­latli., în care dansează voios rotocoalele fumului de tămîie. · Pe ferestrele şi· uşile· deschise năvălesc · glasurile rîndunelelor

şi ale graurilor ... Un vrăbioi, îndrăzneţ nevoie mare; după cum se vede, a intrat prin uşă şi, după ce s-a rotit ciripind deasupra capete­lor noastre şi s-a cufundat de cîteva ori în raza catifelată, şi-a luat zborul, pe fereastră de data astf,l. ... Şi în biserică"se cîntă ... Armonios~ cu sentiment, cu acea însufle"P!e de care sînt în stare cîntăreţii

n()ftri ueraineni etnd se 11imt eroft clipei, cind vid cum oamenii fntore mereu capul către ei Cele mai :multe ctnt!,ri sînt vesele, ju· eluşe, ea ti paietele de lllDlină ea.re dalule&d. pe pereţii IlciiuiW, şi pe hainele celor ce urmăre_sc slujba ... Deşi cîntarea e veselă, nupp~ aJă, în vocea de tenor Mcizelată, d&r plăcută, curată, urechea mea prinde un accent trist, smuls din piept, de pal'că i-ar părea :rău W· 1Wro1ni ei alături de Olenka, cea plină de poezie, stă Urben.QJ, ii.­semnat de ani, greoi, masiv ca un urs. De altfel, nu nlllD&i tenorul privt'Jte eu părere de rău perechea ati"t de nepotrivită ..• Oricît s-ar strădui cei prezenţi să pară mmini ti chiar veseli, ~ multe chipuri citesc acelaşi părere de rlu pe C&1'8 pină ti un idiDt a.r observa..o ...

întlnirat în fraa IiDu, Bta.u în apatelc Olenkăi fi ţin de&~upra ei eununa. Sfnt palid fi nu mă simt bine... îmi plesneşte capul de durere, după beţia din ajun şi plimbarea. cu barca pe lac; de aceea. mi uit _mereu, nu eumva îmi treDlUI'ă mtna, eu car.e ţin cununa. .• Mi-e snfletul greu şi înfiorat. Mă simt CJI. tntr-o _pădure, pe o noapte ploioasă de toamnă. MH ciudă, mi-e silă, IUi-e milă ... O gheară îmi stringe inima, aducind parcă a mustrări de eon,umţă. ...

Updeva in adîncul sufletului meu .s-a pripl.şit un drăcuşor ee-mi şoptefte mereu, eu indîtjire că, d.a.ă ace&;tă căsătorie a. Olen­JW eu greoiul Urbenin este un pă.c&t, port §Î eu o vină, e ~ !Joi meu păcatul... De unde asemenea ginduri? Pv.team, eu 8"() ealv.ez pe &ceUt& tîaătă prostuţ~. de riscul ei inexplicabil şi de :in.contes­tabila ei greşeali? .••

,.Cine .,ti~, şopte§te ~UfOrul .. Tu trebuie să ftii nia.i binel" Văzusem la viaţa mea multe căMtorii nepotrivite, nu Q dată. am stat fn faţa celeb:ţ11lui tabJmi al lui Puk:irev18, citisem mn1te romane, pe mna nepotrivirii. dintre bărbat :fi nevastă.s CllDDfte&n la urma. Ul1l~B, :fizio)ogia.; ea.r.e eon.daruni, făl-i drept de 'apel, căsă.to.rill.a nepotrivite, dar llieioda.tă nu. a.m. încercat .o stare suflereasc.ă a.tît dezgustătoare, de r<ll'e nu pot scăpa. cu nici un chip, acum, elnd ·stau în spatele Oknkăi, Îlldeplinin.d rolul de cavalRr de .ono31'e ... Dac-ă sufletul meu este tulburat doar de o simplă părere de rău, de ce oare nu am simţit o asemenea părere de rău altădatll., asistînd la a,]te nunţi?.~. ·

.,Aici nu-i vorba de pArere de rău, şapteşte d.rieu.tond ... E ~1<1-zie ... "

Dar poţi fi gelos nu:mai atunci clnd iubeşti pe cineva, ~ n-o iubesc _pe .;fata in ro~u"'? Da.ct. ~~ iubi pe toate fmle pe ~are le tntîlnese~ trăin~ .sub soare, n-ar rezista. 1nipta, fi &r fi eun prea de tot ... · Prietenul meu, .co-nt& ~ev, stă hl. spatele meu. ehlac ttngă ._ de la. intrare, în faţa dulapului ctitoricese §i Vin.de 11Uillnlri

Ar~ pinll lin.i,· pQm~t, ii e parfJ.UlUl.t atit de abuJtdent, fncfţ emaril!. un miros sufocant, narcotic. Astăzi arată atit de ft>rmecător, incit, dîndu-i bună dimineaţa, nu m~lUil putut abţine. să nu-i spun:

- .Astăzi, Alcbei, arăţi ca un•ideal dansator de cadrill Fiecare persoană care intră sau iese pe uşa bisericii el o întfmpinl!.

cu un zîmbet dulceag, şi-1 aud cu ce complimente greoaie o grati­fică pc fiecare doamnă care ..c~p~r~ o lumînare. El, un rllsfăţat al soartei, care nu a avut niciodată bani de aramll. şi nn ştie cum să-i mînuiascll., seapă mereu pe podea mont>zi de cind şi ·de trei copeiei. Alături de el, rezemat de dulap, stă Kalinin, maiestuos, cu ordinul Sfintului Stanislav la git. Faţa fi l'!lel'şte, radionsii.. Este bucuros cii. ideea lui cu jour-fiwe-urile a cltzut pe un.. teren fertil şi a şi Inceput să dea roaCie. In adincul sufletului Kalinin e J11in de recunoştlnjă faţă de Urbeniu: nunta acestuia, insine, e o prostie, dar te poţi agăţa de ea ca să pui la cale pr4D11l joţtr-fixe. ·

· Vanitoaşa Oleuka ar trebui sit se bucure ... De la tetrapod pîP.It la uşile fmp~li.teşti stau pe doull.-şiruri reprezentante ale sexului frn­mas din judeţ... Invitatele sfnt gătite atit de luxos, cum s-ar fi gii.tit, dacă se tnsura fnsuşi contele: toalete mai elegante nici că se poate ... Majoritatea sfnt aristocrate ... Nici o preotească, nici o negustoreasl... Unora dintre ele, mai ieri, Olenka n-ar fi cute~at nici măcar să le dea bună ·ziua ... Mirele Olellkăi este adm4listrator, o slugă privilegiatii., dar din cauza asta .vanitatea ei nu poate să sufere ... El este nobil şi are o moşie ipoteca.U. intr~ un judeţ vecin. Ta.tltllui a fost mareşalul nobilimii din acel judeţ, iar el însuşi, de uouă ani, îndeplineşte funcţia de juded1tor de pace onorific fn jude­ţul său natal... Oar~ nu-i suficient pentm Ole$a, cea ahtiată după onoruri, fiica unui om care a primit şi el titlul de nobleţe, dar ne-&ansmieibil urmaşilor? , ·

P:'mă şi cavalerul ei de onoare, un bon vivant şi donjuan eunoscut d.e toa~ gubernja, ar P'lltea să-i gidile orgoliul.,. Întorc capul după el ca~n· toate i,nvitatele ... Este arătos ·ca patruzeci de mii de cava­lerî de onoare luaţi laolaltă şi, ceea ce JIU este deloc neglijabil, nu a rdu~at să fie cavaler de onoltl'e la nunta ei, o fată simplă, cind se ştie că el le :rcfu.ză chiar şi pe ~istocrate cind U invitii. sl1le fie cava-ler de onoare... · / ·

Par va,nitoasa Olenka nu se bucură, ... Este palidă, albă ea pinza pe C;l;fe o CQ.lllp~i;tBe .zilele trecute de la tirgul din Tenevo. l\Una în care ţine lwnînaraa ii tremură p.şor, la fel şi bărbia. Ochii au o expre­sie ciu.dată, de parcă a mirat-o ceva şi a,speriat-o ... Nici unnă de acea veselie din oc.hii ei cînd alerga ieri prin grădină, povestind cu însufleţire ce tapet _va avea în salon, in ce zile va ijlviW. musafiri,

şi altele. Acum chipul ti este grav, prea grav pentru solemnitatea momentului. - - ·

Urbeniri poartă un frac nou. E îmbrăcat decent, dar pieptă­nat cum se pieptănau pravoslavnicii în o mie opt sute doisprezece. Ca de obicei, este sobru şi roşu la faţă. Se vede oă se roagă, şi sem­nul crucii pc care-) face, după fiecare "Doamne, miluieşte", nu este ma~inal. ·.

In spatele meu stau copiii lui Urbenin, din prima clsătorie -Grişa, liceanul, şi Saşa, fetiţa cu părul blond. Amîndoi privesc ceafa roşie şi urechile clăpăuge ale tatei, şi chipurile lor sînt două semne de întrebare. Ei nu înţeleg ce i-a trebuit tatei tanti Olia, şi pentru ce o ia la ei în casă. S~a este doar mirată, Grişa, băiat de paisprezece ani, se uită înc·runtat şi bănuitor. Dacă taică-său i-ar fi cerut permisiunea să se însoare, i-ar fi răspuns, categoric, prin-tr-un refuz... •

Ceremonia nupţială este oficiată_ deosebit de solemn. Slujesc trei preoţi şi doi diaconi. Slujba este lungă, atît de lungă, încît mîna mi-a obosit să ţină cununa, iar cucoanele, cărora în genera!, le place să asiste la oficierea unei cununii, nu se mai uită Ia tînăra pereche. Protoiereul_ eiţeşte rugăciunile apăsat, cu pauze scurte între eJe, nu omite nici una; coriştii cîntă ceva lung, după note; bucuros de prilej ·să se laude cu octava sa, paracliserul citeşte Apos­tolul "cu accentuată tărăgănare" ... Dar, iată, în sf"rrşit, proteiereul ia din mîinile mele pirostri&. .. tinerii căs~toriţi se sărută ... Invitaţii se agită, rîndurile drepte se strică, urmează felicitările, răsună _săru­tări, exclama ţii. Urbenin, radios, numai zîmbet, o ia la braţ pe tînăra. lui soţie, şi ieşim cu toţii la aer ...

Dacă cineva dintre persoanele care, împreună cu mine, au asis­tat Ia cununie va găsi această descriere ca fiind incompletă şi nu tocmai exactă, să atribuie aceste scăpări durerii de cap şi stării mele sufleteşti pomenită mai sus, care m~ împiedicau să observ şi să văd totul ca.llimea ... Desigur, dacă ştiam pe atunci că va trebui să scriu un roman, nu aş fi stat cu ochii in pămînt, cum am făcut-o în dimi­neaţa de~crisă aici, şi nu aş fi dat atenţie durerii de cap 1

Soarta îşi permite uneori nişte glume veninoase, usturătoare. Nu apucaseră tinerii să iasă diu bisericuţă, că, în întîmpinarea lor, venea -în goană o surpriză, pe Cît de neaşteptată, pe atît de neplă­cută ... Cind, strălucind în soare cu sute de culori şi nuanţe, .corte-· giul nupţial pornise "de Ia bise1ică spre casa contelui, deodată Olenka făcu un pas înapoi, se opri şi-1 trase cu atîta putere pe soţul ei de cot, incit acesta se clătină;., ·

- I-au dat drumul!- rosti ea cu glas tare, după ce mi-a arun-cat o privire plină de groază. ·

Slr~~uţa de ea-l În ralea eortegiului nupţia1, pe alee, aierga tatăl ei.dement, pădurantl Skvorţov. Nu era deloc un tablou atrăgător: omul dădea din mîini, se potir~ca la fiecare pas şi-şi rotca ochii de nebun. Toate. acestea ar mai fi mers cum ar fi mers, dacă n-ar fi fost tmbrăcat cu halatul lui de stambă şi eu papucii de casă în Jlt cioare, vechi de rînd lumea şi care nu cadrau defel cu luxoasa ro­c.hie de mireasă a fiicei lui. Arăta somnoros, vîntul îi răvăşea părul, căma~ de noapte i se descheiasc.

- Olenka, munnură el, cînd se pomPni lîngă noi. De ce ai plecat? Olenka se înroşi văzînd cu coada ochiului zîmbetele doamnelor.

Sllnnana, murea de mşine. • . - Mitka nu a încuiat uşile, urmă pădurarnl, adresîndu-ni-se

nouă. Pentru hoţi e o nimica toată să pătmndă in casă! ... Anul trecut ne-au luat samovarul din bucătărie, şi acum dumneaei vrea să ne jefuiască din nou 1 ·

- Nu ştiu cine i-o fi dat drumul! - tmi şopti U rbenin. Porun­cisem să-lîncuie ... Serghei Petrovici, dragul meu, fiţi atît de bun, scoateţi-ne din situaţia asta jenantă! Cumva!

7 Ştiu cine v-a furat samovarul, i-am. spus pădurarului. Hai­deţi cu mine să vă arăt.

Lm"ndu-1 pe Skvorţov de talie, m-am îndreptat cu el spre biserică. L-am dus în ogradă, l-am ţinut de vorbă şi, atunci cînd, după calcu­lul meu, cortegiul a aji.UlS în casă, l-am lăsat acolo,· fără să-i mai arăt locul unde se află samovarul furat.

Deşi neaşteptată şi c~ totul ieşită din comun, intilnirea cu nebu­nul a fost repede ~ată uitării... O altă surpriză, pe care soarta a oferit-o· apoi tinerei perechi, a fost şi mai neobiŞnuită, mai .stranie ...

Peste o oră şedeam. cu toţii la masa Jungă de nuntă şi nn"ncam. Cine era obişnuit cu pînza de păianjeni, mucegaiul şi chiuitul

de ţigani din apartamentele contelui, se simţea stingher privind această prozaică mulţime, care, cu trăncăneala ei, tulbura tăcerea încăperilor străvechi, lăsate în paragină. Această mulţime zgomo­toasă, pestriţă,· semăna cu un stol maJ"e de grauri ce s.:'a lăsat să Qe odihnească într-un cimitir părăsit, sau - să-mi ierte nobila pa­săre comparaţia ce urmează 1 - eu un stol de berze, în drum spre ţările calde, într-un amurg, poposind pe ruinele unui castel părăsit.

Şedeam. la masă în n"nd cu crilalţi şi uram această mulţime care cerc.eta cu o curiozitate deşartă bogăţiile părăginite ale conţilor Kar­neev. Pereţii de mozaic, plafoanele sculptate, splendidele covoare persane şi mobila în stil rococo stîrneau mirare şi admiraţie.

Chipul mustăcios al contelui se hlizea întruna- părea înc.întat de sine... Linguşeala extatică a -oaspeţilor să.i el o primea drept bine meritată, deşi, in realitate, nu contribuise cu nimic la bogă-

ţia şi luxul cuibuhrl !15;tt pll.tlsit, ei, ditnpotrlv~, ntt'rita Mle tnai severe mustrliti, ba ehiar d~pr~ pentru ner,ă.satea Rll b~&rbri şi prosteasc\ faţă de avutul strlns de tatăl, moşii şi strămoşitltrl, Rtrln8 nu î1ltr-un numfu' de ~ile, ci în zeci şi zeci de ani 1 Numai un om fliră suflet sau s!tts.c ctt duhul ntl vedea. pe fiec&re lespede de lnatm.ilrl înnegtită., fn fiecare tablou, în fiecare colţişor Intunecat. al grli.dinii conaeuJui sudonrra., lacrimile şi mîinile Mtltorite ale oamenilor, ai căror copii se aciuiau af!tăzi tn eoeioabele slitucttlui de J1ngl conac ... Şi dintre tt1itnetoascle pmoatte care şedeao. la mnsa nup­ţială1 oamrni bogaţi, nedapitJzînd de nunmd, pe rare nimic nu-i împiedica să arunce verde în faţă cel.mai dur adevli.r, nu iH~ gisit utml m~car să-i _spunl\ conte lui că zimbetul hd este prostesc şi de­plasat ... Fieeare găseâ de cuviinţi sl\ zlmbeascl!. linguşit(}r şi IIM aducă ieftine tl!Jnii~ti! Daei era o ,;simpll\" politeţe (la. noi ile obiş­nuirşte să se treacă multe lueruri pe seama politeţii şi a bunei• cuviiilţc)1 atunci aş fi preferat aceiltot filfizoni pe nişte mitoeani ca.re mlinîncă folosindu-se numai de :mîini, iau ptinea de la vecmttl de masă şi-şi suflă nasul ('U ajutoti.tl a două degete ... Urbenin Zirnbea şi el, dar avea motivele lui.. Zîmbea şi Jinguşitor, şi respectuos, şi fericit totodată, ca un copil. Zîmbea cu gura pină la urechi, şi zin:ilJetul lui nu era dertt un surogat âl fericirii de etirte. Un cîine credincios ~i iubitor1 mîngîiat şi fericit de stlipinullui, care drept ferunoştinţă dă din coadă vesel şi sincet ... Ca.Ritiler-smtior din roma­nul lui Alphonse Daudet19, f:i'(ldndu-şi rtt.dios mîinile de mttlţtintire, se uita la tinli.ra sa soţie şi, copleşit de bucurie, nu se putM abţine să nu punlt intrebare dupli fnttebare: ·

- Cine ar fi crezut că aceastli. jună splendoate il va indn.gi pe un bătrîn cainine? Nu putea Mre să-şi găseaficll.pe urtultnai tfnăr, tnai frumos, mai elegant? De nrînţeles este inima unei femeii

A avut ehiar curajul, întoreîndu-se spre mine, să-mi arunce asemenea vorbe: ,.

- Cînd stai şi te ~ţi, ce vremuri! He-he! Un bll.tr"m fură chiar de sub nasul tinerilor o asemenea zînă 1 Unde V"au fost ochii? He­he ... Da-a, în ziua de azi tineretul nu mai este cum a fost ctildval

Neştiind ce s5. mai faci de atîtea sim.ţl\minte de recunoştinţA ce-i umpleau· pieptul larg, se tot ridica tn picioare, fşi intindea pa.ha­rulapre paharul r.ontelui şi; cu un glas ce tremura de emoţie; biignia:

-Se ştie prea bine ce sentimente vă port, excelenţă ... Astl.~ însă aţi făcut attta pPntrn mine, indt dragostea tnea pentru dumtiett­voastră nu înseam.d chiar ni.tnic .... Cu ce am meritat "a.tita atenţie din partea domniei voastre, ineît sli. participaţi din plin la. bucuria. pe care o tJ:ăiPBc? Numai conţii şi bancherii îşi serbel\Ză nunţile eli atîta pompă 1 Tot acest lttxj oaspeţii de vaz~ pe oare i-ap

adunat ... Vai, dar ce si mai vorbesc!. .. Credeţi~mă, excelenţi, lUl vi v(ti uita nieiodatl, cum nu voi uita a.eeută li, cea. mai fru.­JU.«HHooli, ~ m,.ai feridtll. din VU.ţa me~ ...

Şi a~ mai departe... Ex.ctsul de politeţe afectată, preţioasi • bărbatului ei, nu era, se pare, pe placij). Olenkăi ... Se vede~!- că o d.er~.UJj&u dis.el11"8urile lui, ce stim.eau zîmbetele oaspeţilor, ba chia.r ~~e l'lJŞilla pentru ele. Cu toate ci bă.JUJe o cupll. de ~aiJlpanie, era tristă- şi posomorîtă., ca şi în~ te. Aceeafi paloare, pe ~e o obseŢ~ voWJem în biserică, aceeaşi expresie de spaimă în Q.Chii albl!ftri ... Tăcea, abia răspundea la întrebări, se fQrţa să zîmbească la sp~~ ritcle contelui şi aproape nu se atingea de mînc~rile alese... Pe cît de tnctntat se simţea Urbcnin - deja uşor ameţit - conside­rtnd\l~Se cel mai fericit dintre muritori, pe at.ît de nefericit er;.~o clripul ei drigăla§. !mi .era pur şi simplu milit să mă uit la el şi, c~ să nu~l vitd, mii. strMuiam. să stau cu ochii în farfurie. Cum putea fi explicatii. aceastit trisţeţe a ci? Nu cu.mva regretele începuseră să sf_îşW inima sărmanei fete? Sau, poate, vanitatea ei se aşteptase la o pompli. şi_ mai mare?

Cînd ni s-au se.rvit fripturile, a.m ridicat ochii spre e~ şi am fo.st .clweros impresionat. RăspunzîncMa o întrebare banală a. contelui, .sărmana. ~tă făcea njşte eforturi chinuitoa.re să înghită: i ,se puse_se un nod în gît din e&lWL la.crUnilor ,gata si izbu.cneaacă. Ţinea mereu ba~ta la guri şi, s_fios, ca o sălbătăciune speriată, se tot uita .bL noi: ;np ~mva ne ditm seama că e gata să plîngi?

- De ce eşti atît de acră a.stitzi? - o· întrebă deodatit contele; Ehe! Piotr Egorîci- e vina dumitale! Ia fi bine şimaiînvesele:şte~p soţia! Domnilor, cer o sărutare! Ha, ha! ... Nu pentru mine, binem~ ţeles, ci, cum să zic, ... să se sărute mirii! Amar! Amar!,

- Amar 1 - ti ţinu isonul Kaiinlh. Cu Un. $1bt pînii. la urechi pe fa.ţ~i roşie, trrbenin se ridică

§Î ~J4>i mlrunt. Siliti de exclamaţiile o~speţilor, Olenka dădu d. se ridice şi ea şi~i întinse lui Urbenin buzele, nemişcate,_fări viaţă .. Acesta le smtă ... Olenka îşi strînse buzele, tenrlndu~se parcit să nu se repete sărutul, apoi se uită la mine ... Privirea mea, pesemne, a a.m~t~o şi mai -tare. Se înroşi deodată, işi duse din nou batista la gurn, îşi suflă nasul, vrind cit de cit să~şi a.E~cundă stînjeneala. ... lnli trecu prin minte că ii este ruşine de mine pentru această .să.ru~ ta.re, pentru căsătoria cu Urbenin ...

,;Ce-mi pa.să de tine?"- gindeam eu, dar, în acelaşi timp, nu~mi luam ochii de la ea, vrind să mă dumiresc de ce este atît de fîstîcită ...

S&mana de ea nu a suportat privirea mea. E drept, sîngele îi fugise din obraji, nu mai era roşie, tn schimb lacrimile ii ţijniră -din

ochi, lacrimi adevărate, cum nu vltzusem pinii. atunci pe chipul ei. .. Acoperindu-şi faţa cu batista, se ridică şi ieşi in goană din sufragerie ..

- Pe Olga Nikolaevna o doare capul, mă gră_bii să-i motivez purtarea .. De diniineaţă în ci. mi s-a plîns ...

- Lasă, frate, incercă să facă pe spiritualul contele. Durerea de cap nu are nici o legătură... De vină e numai şi numai sirutul. S-a ruşinat! Domnilor, ii dau mirelui o mustrare severă! Nu şi-a obişnuit mireasa cu sărutările l Ha-ha!

Oaspeţii, încîntaţi de spiritele contelui, · izbu'cniră în hohote de rîs ... Dar nu era nimic de rîs... · ..

Trecură cinci, zece minute, şi ·mireasa nu se înapoiase încă ... Se lăsă tăcerea ... Nici c9ntele nu mai făcea glume ... Absenţa Olenkăi bătea la ochi, mai ales că plecase subit, fără să sptmă o vorbi ..• Lăsfud la o parte eticheta, încălcată in mod flagrant, Olenka plecase de la masli. .imediat după sărutare, de parcă s-ar fi supărat că au silit-o să se sărute. cu bă~batu-său .•. Nu se putea admite că a plecat pentru că se ruşinase ... Te poţi simţi ruşinat un minut, două, dar nu o vt>şnicie, cum ni s-au părut primele zece minute de la plecarea ei. Cîte ginduri urîte le-au trecut prin cap bărbaţilor ameţiţi de bău­tură şi cîte birfeli aveau de-acum gata pregătite drăgălaşele d.oamne 1 :1\fireasa s-a ridicat de Ia masă şi a plecat - ce moment scenic şi ce efect pentru un roman din viaţa "înaltei societăţi" a judeţului!

Urbenin începu să se uite în dreapta şi în sting{L, neliniştit .. - Nervii-a "de vină ... bolborosea el. Sau, poate, i s-o fi desfăcut

ceva la rochie ... Cine ştie, ce ţi-e şi cu femeile astea! Vine îndată ... Acuşi ...

Dar cînd mai trecură alte zece minute, fără ca Olenka Să-§i facă apariţia, mă privi cu nişte ochi atît de nefericiţi şi rugMofi., încît mi se făcu milă de el... ·

Citeam în ei: "Ce-ar fi să vă duceţi s-o căutaţi? N-aţi putea, dra­gul meu, să găsiţi o ieşire din situaţia asta îngrozitoare? Sînteţi aici cel mai (leştept"dintre toţi, cel mai curajos, cel mai descurcăreţ, ajutaţi-mă!" · -

Am dat ascult.'tre ochilor care mă implorau şi am hotli.rît slt-1 ajut. Cum l-am ajutat, cititorul va vedea mai jos ... Am să spun numai că ursul din fabula lui Krîlov, care i-a făcut un serviciu pustnicului20, pierde în ochii mei toată măreţia lui de fiară, pii.leşte şi se· transformă într-un biet infuzoriu, atunci cînd îmi amintesc şi mă văd în rolul "prostului serviahil" ... Asemănarea dintre·mine şi urs constă numai în aceea că amîndoi am sărit in ajutor, sincer, fără a prevedea uriD:ările nefaste ale serviciului adus; diferenţa fnsă

dintre noi doi este foarte mare ... Piatra cu care l-am lovit pe Urbe-nin, a. fost cu mult mai grea .. .

- Unde e 01ga Nikolaevna? - l-am întrebat pe Iacheul care-mi servea salata. •

- A ieşit în grădină, imi răspunse el. - Mesdamcs, e prea de tot 1- am exclamat eu, pe un ton glu-

meţ, adrcsîndu-mă doamnelor. 1\fireasa a plecat şi vinul meu s-a acrit!... Trebuie să mă duc s-o caut şi s-o aduc aici, chiar daeă o dor toţi dinţii din gură. Cavalerul de onoare este o persoană ofi­cială, şi el se duce să-şi arate autoritatea!

SpUiiînd acestea, m-am ridicat şi, însoţit de aplauzele puternice ale prietenului meu contele, am ieşit din sufragerie în grădină. Razele arzătoare ale soarelui amiezii mă loviră în rapul înfierbîntat de alcool. Am simţit .arşiţa şi zăduful. Am luat-o la întîmplare pe una din ·aleile laterale şi, fluicrînd o melodie, am pus "în acţiune" talentele mele de judecător de instrucţie; de data asta în rol de sim.: plu copoi. Am cercetat toate tufele, chioşcurile, grotele, şi atunci cînd începusem să rcgt:et că o luasem la dreapta şi nu la stînga, a 11 auzit deodată nişte sunete ciudate. Cineva rîdea sau plîngea. Sunetele veneau dintr-o grotă, pe care îmi propusesem s-o cercetez la urmll.. Am intrat repede înăuntru şi, izbit de umezeală, miros de mucegai, de ciuperci şi de var, am văzut-o pe cea mult căutaţă.

Stătea în picioare, rezemată de un stîlp de lemn1 năpădit de muşchi şi, cu ochii plini de groază şi disperare, ridicaţi'spre mine, îşi smulgea părul din cap. Lacrimile îi, curgeau din ochi1 ca dintr-un burete stors. .

- .Ce-am făcut? Ce-am· fltcut 1 - bolborosea· ea. - Da, Olia, ce-ai făeut! - i-am ţinut isonul, oprindu-mă în

dreptul ei, cu mîinile cruce la piept. - De ce m-am măritat cu el? Unde mi-au fost ochii? Unde mi-a

fost minte~? · - Da, 01ia, e greu să explici acest pas ... B-0 explici prin lipsa de

experienţă- ar fi prea indulgent, prin imoralitate - nu-nii vine ... • -Abia azi am înţeles ... abia azi! De ce nu ieri? Acum e prea

tirziu, totul este pierdut.· Totul, totul! Aş fi putut să mă mărit cu omul pe care îl iubesc şi· care mă iubeşte 1

- Cu cine, Olia?- am întrebat-o... · _ -Cu dumneata, îmi răspunse, privindu-mă deschis, drept în

ochi. Dar m-am grăbit! Am fost Q proastă! Dumneata eşti deştept, nobil, tînăr ... Eşti bogat... îmi păreai inaccesibil!-

- Ei, ajunge, Olia, i-am curmat lamentările, luind-o de mînă. Să ne ştergem ocbişorii şi să mergem .... Sîntem aşteptaţi acolo ...

Gata, nu mai plînge, gata ... I~am. siirutţtt mîna, .. Potoleşt~~. fetiţo! Ai făcut o prostie, ac1m1 trebuie i!ă pU1teşti pentru ea ... Tu eşti de vini\ ... Ei, gata, linişteşte-te ...

- Mă iubeşti, nu-i aşa? Da? Eşti atît de mare, atit de fnttitos! Nu-i aşa eă mă iubeşti? ·- E timpul să mergem, sufloţelule, o tot îndemrtam eu, dh1du-m~

seama, îngroz-it, că o sărut pe frunte, o iau de talie, că ea rn!S. arde cu răsuflarea-i •fierbinte şi se agaţă do gîtul meu ...

Cînd după cîteva minute am scos-o, în braţe 1 din grotli p; copie· şită de noile impresii, am pus-o pe pămînt, l-am găsit chiar lîngă prag pe Pşehoţki. Stătea acolo, ·prhudu-mă maliţios ... şi aplauda încetişor ... L-am măsurat cu privirea şi, luÎlld-o 1~ braţ pe Olga, m-am îndreptat spre casă.

- Chiar astăzi nic~i urma dumitale nu va mai rimîne aici!~ am zis atunci; întorcîndu-mil. spre leah. Spionarea asta ai a-o plă.tc,til

Sărută.rile mele fuseseră fierbinţi, pesemne, ·pentru ci obrajii Olgăi ardeau ca focul. Nici urmă de lacrimi, vărsate numai cu citeva clipe înainte .•.

......... Acum puţin îmi pasft.!- munnurll. ea plifind alături de mine !lpre casă şi strîngîndu-mi spasmodic braţul... Dimineaţa, nli ştiam ce să mă fac de groază, pe cind acum ... acum, dragul, bunul meu uriaş, nu ştiu ce să mă fac de fericire 1 Acolo stă şi mă &§teaptă soţul meu L. Har: ha 1 Ce-~i pasă 1 Chiar de ar ţi fost un crocodil, un şarpe înspăimîntător ... nu mă tem de nimic 1 Te iubesc şi nu vreau să ştiu nimic altceva!

I~am privit chipul fericit, pasionat, o!}hii plini de dragoste satis­făcută, fericită şi inima mi s-a strtns' de team!i. pentru viitorul aces­tei fiinţe drăgă.laşe, fericite: dragostea ei pentru mine nu era decît un pas în plus spre prăpastie ... Cum are silo sff!şească această femeie zîmbitoare, care nu se gîndcşte·la viitor? ... Inima mi s-a strîns 9i m-am simţit răscolit de un simţămînt ce nu poate fi numit nici milă

- . 1

nici compătimire, fiind mai-puternic decît ele amindouă. M·am oprit şi am pus mîna pc umărul Olgăi ... Niciodată, în nici un alt moment nu :văzusem ceva.mai frumos, mai graţios şi, în acelaşi timp, mai vrednic de milă ... Nu aveam timp pentru raţionamente, ca.icule, gîndire şi, cuprins de un sentiment frumos; i-am i!pus:

....... Olga, plecănila mine, chiar în clipa asta! Imediati

........ Otm1 P Ce•ai spus? - intrebă oo1 neînţelcgbtd tonul meu oate• c1.1m solemn... . ,

- Plecl!Jn imediat la mine a.caeli.! Ctt zbnbetul pe b112e, Olga bhi ar&t~ spre ·~MI ...

- Şi ee?·- i-am·replieat. Dacl te iau cu mine a.etlt.zi sau mîine - nu este acelaşi lurm? Cu cît o faeem mai devreme, eu atît e mai bine... Să mergem! • -

- Dar ... e puţin cam ciudat ... • - 'fi-e teamă de scandal, fetiţo? ... Da, va· urma un scandal ne­maipomenit, grandios, dar mai bine o mie de scandaluri decit si. rămîi aici! Nu te las să rămiil Nu pot să te las aici! !nţelegi, Olga? Mai renunţ! la şovll.irea asta a ta, la logica ta de femeie, şi ascul­tă-mă! Ascultă-mii., dacă nu:-ţi doreşti propria pieire!

!n ochii Olgll..i citeam clt nu mă înţelege ... Timpul fnsă nu aştept~. se scurgea după legile lui şi nu mai puteam .sta. aici, pe alee, cind eram aşteptaţi acolo. Trebuia luată o hotărîre ... Am stn"ns-~ la piept pe ,Jata în roşu", care, de fapt, devenise acum soţia mea; şi, in acele clipe, mi se plrea dl. o iubesc cu adevărat, cu dragoste de soţ, ctt este a mea şi soarta ei o a.m pe conştiinţă ... Mi-am dat s_eama că sint legat de această fiinţă pe veci, irtwo~abil. .. . -Ascultă, draga. mea., comoara. inea.l- am conţinua.t s-o con· ving. E un pas îndrăzneţ ..• Ne va certa cu cei care ne sînt apropiaţi, va arunca în capul nostru mii de ~proşuri, do imputări, de văică­reli şi lacrim.ţ îini va distruge, poate, şi cariera., îmi va. pricinui mii de greutăţi de netrecut, dar, scumpa·mea, e lucnt hotărît! Vei fi soţia mea! O soţie mai bună nu-mi doresc, şi apoi, ducă-se încolo femeile 1 Ducă-s_e! Am să te fac fericită, am sll. te pă~esc ca lUJI!.ina ochilor, cît voi trăi, am să te educ, am să fac .din tine o femeie! Îţi făgăduiesc toate acestea, şi iată mîna mea de om cinstiti

Vorbeam cu sinceră tnflăcli.rare, cu sentiment, ca un jeune pre­mier care interpretează scena cea. mai J?&tt)tică. a rolului sltu ... Vor­beam frumos, 'i nu degeaba o vulturoaJ.că, trecbld în zbor deasupra noastră, mi-a bătut din aripi. în timpul acesta Olia luă mîna mea întinsă, o ţinu între palmele ei mici şi delicate şi o sărută cu duio­şie. Asta nu însemila c}l. este de acord ... Chipul ei naiv de femeie fără. experienţă, care nu auzise pînă atunci niCI un discurs, exprima ne· aumerire ... Nu mă: înţelegea nici acum ...

, Spui să vin la tine, rosti ea, dusă pe gînduri. Nu te inţeleg prea bine ... Parcă nu ttii cum stau lucrurile, ce va spune el?

-Ce-ţi pasă ce va spune el? - Cum, ce-mi pasă? Nu, Serioja, nu vorbi ... Mai bine., iasă asta,

te rog ... Mă iubeşti şi nu mai am nevoie de nimic. Dacă. am drago&-tea ta, sint in stare să trăiesc pină şi fn iad... ·

-Dar ce ai să te faci, prostuţo? - .Atn să locuiesc aici, iar tu ... ai do vii fn fiecare zi ... Am să-ţi

ies in inttmpina.re. · . ·

:..... Dar nu-nii pot inchipui, făr~ sll. ml cutremur, viaţa. asta.!... Noaptea- el, zjua- eu ... Nu, Olia, e imposibil! Te iubesc atît de mult in clipa asta, incit... sînt chiar grozav de gelos ... ~ici nu-mi inchipuiam cii. aş fi capabil de asemenea sentimente.

Dar ce imprudenţă 1 O ţineam de talie, iar ea imi mîngîia mîna cu gingăşie, şi in fiecare clipă ne puteam lU}tepta ca cineva să treacă pe alee şi să ne vadă.

- Să_ merge:Ql! - am insistat, retrăgîndu-mi mîna din ale ei... Du-te, îmbracă-te şi să plecăm de aici!

- Dar ce repede iei asemenea hotărîri, .. bolborosi ea cu glas plîngăreţ. Te grăbeşti ca ]a foc ... şi apoi, ce-ţi trece prin cap! Sli. fug imediat după cununie 1 Ce-o să zică ţumea!

· Şi, drept incheiere, 01enka dădu din umeri. Citeam pe faţa ei atîta nl"dumerire, rnirru-e şi neînţelegere, inc-It am renunţat să-i mai schimb ideile, amînind pentru următo~·r<'a noastră întrevedere re­zolvarea "problemelor vieţii ei". ·ne altfel, nici nu mai aveam timp să continuăm discuţia: urcam treptele terasei şi auz(lam glasurile din sufragerie. în faţa uşii, Olia îşi îndreptă părul, îşi examină atent rochia şi intră. Pe chipul ei nu era nici urmă de stînjeneală. Contrar lU)teptărilor mele, intrase cu mrilt curaj.

__:_Domnilor, vă readuc pe fugara noastrll., am zis intrind şi re­luîndu-mi locul la masă. Am căutat-o mult pînă s-~ găsesc ... Chiar am obosit ... Intru in grădină, ;mă rut, .dumneaei binevoieşte să se plimbe pe alee ... "De ce eşti aici? ~ o intreb ... "Păi lUJ&, zice, mă inăbuşeam de căldură! ... "

Olia se uită, pe- rînd, la mine, la oaspeţi, la bărbatul . ei... . şi izbucni in rîs. Totul i se păruse deodată vesel, caraghios. Pe chipul ei citeam dorinţa de a împărtăşi acestei mulţimi, adunate in jurul mesei, fericirea ce~i surîs_ese neaştepta~ şi, nefiind posibil s-o exprime in vorbe, o exprimase prin rîsul ei.

- Ce caraghioas sint 1 - zise ea. .Rîd Îl1 hohote, nici eu nu ştiu de ce... Rîdeţi şi dumneavoastră, conj;e 1

- Amar 1 Amar! - strigă Kalinin. Urbenin tuşi, apoi se rută întrebător la Olia. - Ei? - întrebă ea, hi.cruntîndu-se, preţ de o clipă doar. - Se.strigă "amar", urmă, hlizindu-se, Urbe:riin. Se sculă iar de la locul lui, ştergîndu-şi buzele cu şervetul. Olga se ridică şi ea, şi-llăsă să-i sămte buzele încremenite ... Sli.­

rutarea· fusese rece, dar a avut darul să aţîţe şi mai tare focul ce mocnea în pieptul meu, gata în orice clipă si izbucnească· in văpaie ... Am intors capul şi, strîngînd din dinţi, am aşteptat sfîr­şitul mesei... Din fericire, acest sfîrşit veni repede, altfel nu aş fi rezistat. ..

- Vino-ncoace 1 - am zis pe un ton grosolan, apropiindu-ml de Ka.rneev, îndată ce ne ridicasem de la masă.

Contele mă privi mirat, urmîndu-mă în odaia pustie unde îl chemasem să v.ină. . • ·

- Ce vrei; dragul meu prieten? - mă întrebă el, descheindu-şi vesta şi rigîind. . · .

- Alege pe unul din doi, i-am zis, abia ţinhldu-mă pe picioare, de mfniat ce eram. Sau eu, sau Pşehoţkil Dacă nu-mi promiţi că într-o oră ticălosul ăsta va părăsi satul tău, n-am. să mai calc în casa tai. .. Îţi dau treiz~ci de secunde să reflcctezil

Contele scăpă ţiga.ra de foi din gură şi-şi desfăcu mîinile in semn· ·de uimire. · ·

-Ce-i cu tine, Serioja?- mă întrebă el, făcind ochii mari. Eşti schimbat la-faţă! .

-Te rog, :fll.ră vorbă ID'!J.l~l Nu~l suport deloc pe prietenul tău Pşehoţki; un nemernic, un ticălos, un spion şi, în numE' le relaţiilor bune dintre noi doi, pretind să plece de aici, chiar acum!

- Dar ce ţi-a făcut? - se nelinişti contele. De ce eşti atît de ~esiv la adresa lui?

- Te intreb: eu sau el? - Bine, dar mă pui hltr-o situaţie hl~zitor de delicată, scum-

pul meu ... Stai puţin, ai un fulg pe frac.;. Imi ceri imposibilul! - Adio! - am zis. Nu vreau să te mai cunosc. Intorcîndu-i brusc spatele, m-am hldreptat spre vestibul, .m-am

îmbrăcat şi am părăsit. casa. Trecînd prin grădină, spre bucătăria slugilor, unde intenţionam să poruncesc să 11:J.ise înşeueze calul, am fost oprit din drum ... în hltîmpinarea mea, cu o ceşcuţă de cafea tn mînă, venea Nadia Kalinina. Fusese şi ea invitatii. la nunta lui Ur- . benin, dar o vagă teamă mă făcea s~ evit o discuţie cu ea; hJ. ziua aceea o dată nu m-am apropiat de Nadia şi nu am schimbat cu ea. nici un cuvînt... ·

- Serghei :Petrovicil--'- mă mterpelă ea cu o voce nefiresc de joasă, atunci cînd a.m trecut pe lhlgă ea, ridicîndu-mi puţin pitlă­ria. Staţi un pic 1 ·

-Porunciţi, cu ce vă pot fi de folos?:... am intrebat-o, apropi-indu-mă. · · - Nu am ce să vă poruncesc ... Şi de altfel, nu sînteţi un lacheu, îmi replică ea, privindu-mă drept în faţ.ă, deodată alM ca varul. Eraţi foarte grăbit să plecaţi, dar dacă mai puteţi zăbovi un pic, aş. vrea să vă reţin cîteva clipe. Se poate?

-Desigur ... Ce întrebare ... - In cazul acesta să stil.m jos... Serghei Petrovici, urmă ea,

d~pă ce ne aşezarăm, astăzi, tot timpul aţi căutat să nu daţi ochii

nu mine. M...,.ţi ocolit cu stră~cie d' p&Jei vll era friel. al mi. în­tîlniţi, dar, ca un făcut, tocmai aslbi am luat hotlrfrea al vi Vfll­bew... Sint mîndri şi Of8Glioad... nu-mi stl in fire d inoportuncz cu prezenţa mea ... dar o dată în viaţll. poţi să-ţi calci mlnd:ria.

- Ce vreţi 8& spuneţi? · - M-am hotă.rit si!. vi!. intreb astăzi ... întrebarea eate Injositoare,

grea pentru :mill& ••• mei nu 'tiu cum am să suport ... :Răspundeţi-mi, ft.rl să. mă priviţi... Oare nu vă e milă de mine, Sergbei Petroviei?

Nadia se uită la mine şi rlătini u~ din eap. Se Bcuse fi mai palidă, buza de sus îi tremura, stdmbtn.du...ae 1l§Ol •••

- Se:rghei Petrovicil Am tot. timpul impresia ci ile.a despll.r­ţit o neînţelegere, un capriciu ... Mi se pare ... dacă am avea o expli­ca.~ - totul at putea fi ca in trecut ... Daci nu aveam aeeastă.im­presie, mi-ar fi lipsit curajul să vă pun întrebarea..pe care o s-.o au­ziţi îndată... Shl.t · ne-fericită., Serghei Peţroviei... Nu se poate sl mr vedeţi ... Viaţa mea nu e viaţă .•. M-am usoat toatl. .. l}i, mai a.le~J, totul e neclar: Dll ,tiu. să mai sper sau nu ... Atitudinea dumneavCllltli fa~ de mine este de neînţeles şi-mi este imposibil să· trag o concluzie limpede... Sp~eţi-mi, să ştiu ce am de făcut ... Atunei viaţa mea cel puţin se ya desfăşura pe un anumit făgaş-. .. Am sll pot lua o ho­t&rlre ...

- V.rep Bă--nrl p:âeţi o întrebare, Nadejda Nikolaev.na?- am spus, pregătind în gind un răspuns la intrebarea pe care a blnoiam.

- Da\, vm~>u, .. Este !l intrebare mjm~itoare pentru mine ... Dacă !n elipa asta eineva ar trage eu urechea, ar putea si creadi oi eu ri ~oti. eu :insistenţele m~le ... ca... Tatian& lui Puşkin... Dar & o lntre bare C/Ue mă chinru1şte .. .

Îl.ltr-adevăl\. intrebarea era chinuitoare. Ctnd Nadiw pi-a J:ntoJB !4\ţa apre :ntine ea să.mi pună acea intrebare, m~am speriat: tremura. toată. fJi stringea s~odie degetele p, eu o hlce1line&m posemo­n"tă, îşi smulgea cuvintele fatale. Paloarea ei era însptimiJltltoare.

- Pot să sper? - şopti ea în cele din urml. Nu vi fie teamă al-:mi :rispundeţi deschis... Oricare ar fi răspUlmll, t-ot e mai bine decit si!. continui să trăiesc în această nesiguranţă. Deci, ee risp~ imi daţi? Po.t să sper?

Aştepta un răspuns, iar starea mea de spirit mă făcea incapabil s&-i dau UDul raţional. Cherchelit, tulburat de tnttm.plarea _pctre­ovtă in grotl, turbat de f1U'ie din cauza s.pionării 1~ Pşehofki şi a. nehotă.ririi Qlgă.i, enervat dupl discutia stupidă eu oontele, aproape că n-o ascultam pe Nadi.a.

- Pot să sper?-. repetă ea. Răspundeţi edată! - Ah, Nadcjda Nikolaevna, nu-mi arde :Qrie acwn de răapun-

suri, aw: exclamat dind din mînă a lehamite p ridicindu-mi de pe

banelL. ln clipa de faţlL nu sînt tn stare si dau nici un rlspuns. Ier­taţi-mii, dar nu v-am auzit bine şi nu am tnţeles ce aţi Vrtft. Sint nerod ti turbat de furie ... Nu trebuia sl vl obosiţi, zli.u aşa.

Am mai dat o d~tă din :mfftlL a lehamite şi am plecat, lăsbld-o pe Nadia acolo. Abia mai tirziu, venindu-mi în fire, am înţeles ce prost şi crud am fost, re:fuztnd sl-i rli.spund fetei la întrebarea ei simplă, directă ... De ce nu i-am rli.Bpuns? .

Astăzi, etnd pot privi obiectiv trecutul meu, nu-mi explic cru­zimea de atunci prin starea mea mfleteascl ... Bi.nuiesc; dnt aptba.pe sigur că, refuzînd să-i răspund, cochet.am, mă fandosea.m. E greu sf. tnţelegi sufletul omului, dar este ti ·:mai greu sf..ţi ln,ţelegi pro­priul tău sufll't. Dacă, într-adevll.r, mă fa.ndoseam, să mi ierte Dumnezeul Deşi, ~el care fşi bate joo de suferinţele altuia nu trebuie iertat.

Trei zile tn şir m-am plimbat prin odaie, ca un leu tn euşel şi, făcînd apel la voinţa mea· ieşitl din comun, mă stl"tduiam să-mi impun si nu ies din casli.. Nici nu mii. atingeam de hirtiile eate ză­ceau monnane pe masa mea de lucru şi aşteptau cu răbdare do le acord atenţie. Nu primeam pe nimeni, mă certam cu Polika.rp, mi enervam .întruna ... Imi interziceam ·accesul în casa contelui şi această tndîrjire bni micina nervii; De mii de ori am pua mîna pe pJJărie şi de mii de ori am ar.uncat-o cît colo. Ba mi hotlram si nesocotesc totul pe lumea asta şi sli. mii. duc la Olga, cu orice preţ, ba, ca un duş reee, imi impuneam hotirirea sl stau acasă.

Raţiunea îmi .interzicea să mai pun pieiom! pe mopa c&ntelui. Din moment ce i-am jurat s!. nu-i mai calc-pragul, cum puteam să-mi nesocotesc ambiţia, mîndria? Ce ar fi gîndit acest :ftmte must5;eios, daelt, dup!. discuţia noastri stupidă, aş fi venit la el, de pareif. nu s-a .înti"mplat .nimic? Nu ar fi însemnat asta să recunosc ei nu am avut dreptate?

Mai departe, ea un om cinstit, ar fi trebuit sit rup orice :relaţie cu Olga. Dacă mai continuam legătura noastrli., ea nu putea să-i aducă nimic altceva decît pierzanie. A făcut o greşeală mărittndu-se eu Urbenin, în~lll'Cîn.du-se cu mine a greşit a dona oarl. Trăind cu un soţ bătrîn şi avînd în tainli. ui1 amant, n-a:r fi rm fel de pipuş! desbinat!?· Fără să mai vorbim cît de dezgulrtătoare, în priDcipiu, este o astfel de viaţă, dar trebuia si. ne g:t"ndim şi la ll1'100ri ..

Ce laş sîntr Mă temeam şi de urm&i, şi de prezent~ şi de trecut ... Un om obişnuit ar fi ris de raţionamentele xqele. El nu ar fi umblat ea un leu în cuşclt~ nu şi-ar fi pus. mîinile în cap şi nu ar fi făcut tot soil!l de planuri, ci ar fi lăsat viaţa sit hotăra.sclt şi să rezolve totul, viaţa care macină pîni!. la. urmă chiar şi pietrele de moară. V":taţa ar fi digerat totul, ft:ră să-i ceară nici ajutorul, şi nici pelll'lisiunea. ...

Eu sint inel!. de o suspiciune exagerată, vecină cu laşitatea, cu frica ... Umblam prin oâaie în lung şi în lat, sufeream de mila Olgăi şi, în acelaşi timp, eram îngrozit la gîndul că ea ar putea inţelege cu întîrziere propunerea pe care .i-o făcusem în clipele de înflăcă.rare, §i ar putea veni la mine, acasă,· după cum îi făgli.duisem, pentru tot­deauna 1 Ce s-ar fi întîmplat dacă Olga mi-ar fi dat ascultare şi m-ar fi urmat? Cît de mult ar fi ţinut acest pentru totdeauna şi ce i-ar fi adus sărmanei femei viaţa alături de mine? Nu aş fi' creat cu ea o familie, deci nu aş fi fă;cut-o fericită. Nu, categoric nu trebuia să mii. duc la eal . în acelaşi timp, sufletul îmi ardea de dornl ei... Tînjeam, ca un băieţandru· fndr~gostit pentru prima oară, care .nu este lăsat de cei de acasă să se ducă la rendez-'Oou.s. Sedus de cele petrecute in grotll., eram dontic de o nouă întîlnire şi, neîncetat, clipă de clipă, aveam în minte chipul provocator al Olgăi, care, după. cum ştiam, mlt aştepta la rîndul ei şi se mistuia de dor... .

Contele îmi trimitea ·scrisoare după scrisoare, una mai plîngă­reaţll. decit alta şi mai înjositoare pentru el... Mă implora "să uit totul" şi sit vin la el, îmi cerea scuze pentru Pşehoţki, mă ruga slt-1 iert pe acest om "bun la suflet, simplu, dar oarecum limitat" şi se mira, __ cum - din cauza unor fleaeuri - mă îndur să rup strliv~:chi relaţii de prietenie. într-una din ultimele scrisori zicea că va veni el la mine şi, dasă vreau, îl va aduce şi.pe Pşehoţki, care îmi va cere iertare, ;,deşi nu se simte vinovat cu nimic". Citeam scrisorile pri­mite şi, drept răspuns, îl rugam pe fie~are t~ al contelui si mă lase în pace. Ştiam să mă fandosesc şi să fac pe nebunul!

Şi în toiul încordării mele nenroase, cînd, stind la fereastră, eram aproape hotliJit să plec undeva, bineînţeles, nu la conacul contelui, cînd mă autotorturam cu tot soiul de raţionamente,~proşuri şi scene imaginare de amor cu Olga, uşa s-a deschis incet, am auzit nişte paşi uşori în spatele meu şi, în clipa următoare, două mînuţe drăgălaşe m-au cuprins pe după gît... ·

-Tu eşti, Olga?- am tresărit, ~torcîndu-mă. Am recunoscut;o duplt răsuflarea-i fierbinte, după felul în care

se agăţase de gîtul meu, şi chiar după mirosul plăcut al pielii. Aşa, cum îşi lipise căpşorul de gîtul meu, mi se părea din cale-afară de fericită ... De atîta fericire, nu era in stare să rostească nici un cu­vînt ... Am strîns~o la piept şi, într-o clipă, s-au dus, an pierit ca prin farmec toată melancolia, toate întrebările care mă chinuiseră trei zile in şir. Mă simţeam atît de mulţumit,· încît am izbucnit în hohote de rîs şi-am început să ţopăi ca un copil fără minte.

Olga purta o·rochie de mătase azurie, care~i şedea de minune şi se potrivea cu tenul ei palid şi părul frumos, bogat, de culoarea inu-

lui.- Rochia. era după ultimul strigll.t al modei şi teribil de scumpă. li costase pe Urbenin, probabil, cam un sfert din leafa lui pe un an de zile... •

-Ce frumuşică eşti astăzi!- am exclamat, luînd-o in braţe şi sărutind-o pe gît. Ce mai zici? Cum merge? Eşti bine, sănătoasă?

- V ai, dar ce urît e la tine 1 - rosti ea, plimbîndu-şi privirea prin biroul meu. Eşti qn om bogat, ai leafă mare şi trăieşti ... atit do modest!

-Nu le e dat tuturor, scumpa mea, să trăiască intr-un lux ne­. bun, cum td.ieşte contele, i-am ripostat. Dar să lăsăm in plata Dom­nuluţ bogăţia mea. Ce geniu bun te-a adus astăzi în bîrlogul meu?

- Stai, Serioja, imi şifonezi rochia... Dă-mi drumul jos... La tine, dragule, am venit pentru o clipă! Acasă am spus Ia toată lumea că mă duc pînă la Akatiha; spălll.toreasa contelui, care stă pe aici, pe aproape, la vreo trei case de tine ... Dă-mi drumul, dragule, e cam jenant, totuşi ... De ce nu ai venit atîta amar de vreme?

Nu ştiu cei-am răsptins, am aşezat-o in faţa mea şi ~m inceput să-i contemplu frumuseţea ... Cîteva clipe am stat să ne uităm în tăcere unul Ia celălalt ...

-Eşti tare frumoasă, Olial- am spus, oftînd. Chiar îmi pare rău şi mi-e necaz că eşţi atît de frumuşică 1

-De ce îţi pare rău? - A pu,!! mina pe tine naiba ştie cine. • - Nu înţeleg, ce mai vrei? Ştii doar că sînt a ta! Nu vezi, a~

venit ... Ascultă, Serioja ... Dacă te întreb ceva, ai să-mi spui ade-vărul? -

- Desigur, numai. adevărul.. - D'acă nu mă măritam ·cu Piotr Egorîci, te-ai fi însurat cu

mine? ,,Probabil că nu", eram cît pe ce să-i răspund, dar, la ce bun ~ă

zgîndăr mica rană şi aşa dureroasă, ce chinUia. inima sărmanei Olga?

- Sigur că da, am zis cu tonul omului care spune numai ade-vănll. ·

Olia. oftă şi lăsă capul în' jos. - Ce greşeală am făcut, ce greşeaUI.I Şi ceea ce-i mai cumplit e

că nu se mai poate îndrepta nimic 1 Nu pot să divorţez de el, nu-i ata? ...

-Nu poţi ... -De ce m-am grăbit aşa, nu înţelegi Noi, fetele, sintem atît de

proaste, atit de uşuratice ... N-are cine să ne bată! De altfel, diu moment ce nu se poate îndrepta nimic, ce să mai filc:&ofăm ... N-o

si ajute nici lacrimile, triei ... filozoflrile. Azi-noapte, Serioja., a.m plins intruna.J El sti alături... culcat Jtngă. mine, iar eu mi\. gin­desc Ia tine ... şi nu pot să adorm ... Chiar am vrut să fug, noaptea, inapoi Ia tata, tn pAdure ... Mai bine sli trliesc la un t.a.t:i. nebun, decit cu ista ... cum ·i, zice ...

- Filozof'arile n~c•r să ajute, Olia.. .. Trebuia să cbibzuieşti atunci, ctnd mergeai cu mine de la Tenevo şi te bu~nrai că te miriţi cu un om bogat ... Acum însă-i pre~ tîrzi.u să faci exerciţii de elocvenţă ...

- Prea tirziu ... şi n-a.m ce-i far.e! -rosti Olia. cu un gest hotărît al mfinii. Mai rău s5. nu fie, aşa se mai poate trăi ... Acum, rămîi cu bine 1 E timpul eli plec... · ,

- Nu, mcă nu ... Atr~d-o spre mine, am inceput s-o sărut pe faţă., pe ochi, cu

înflll.căra.re, vrînd parcă să compensez c~le trei zile. pierdute. Se lipea de mine, ca un ied tnfrigurat,· imiîri.călzea obrajii cu răsulla­rea-i fierbinte ... Se lăsase ta.cerea ...

-.Bărbat omorît nevasta! - răcni papagalul ... Olia tresări, se smulse din îmbrăţişarea mea şi mă privi între-

bător. - E doar un papagal, draga mea, i-am explicat. Lini§tcşte-te ... ~:Bărbat' omorit nevasta! -repetă Ivan DE>.mianici Olia. se ridică, îşi puse, fărl1 să scoatll. un cuvînt, pălăiia şi-mi

întinse mîna... Pe chipul ~i citeam spaimil.... . -- Dar dacă află Urbe$? - tntrebll. ea, privindn-ml. cu ochii

mari. Are să mă omoare! -Hai linişteşte-te, am ris eu. Cum crezic~l-aşlăsasll. te omoare!

Şi apoi, nu cred să fie el capabil de aşa ~eva ... Pleci? Mergi cu bine, copila mea ... Aştept ... l\Uine vin în pMure, al te aştept lîngH. căsuţa unde ai locuit ... Ne intilnim ...

După ce an1 condus-o pe Olga şi m-am întors tn biro11l meu, l-am gisit acolo pe Polikarp. Stătea în mijlocul camerei şi mă privea in-cn:mtat, elăti:nind din cap cu dispreţ... • -Să nu mai văd aşa ceva, Serghei Petrovici!- rosti el pe un

ton de pl.lrln~ sever. Nu admit una ca asta ... - Ce· nu admiti? - Aia ... Crezi matale că nu am văzut? Nu mi-a scăpat nimic!..

SH. nu mai calce pe aici! Fără giugiuleli 1 Pentru asta. există alte 1 ' lOCun .. ,

Eram foarte bine .dispus, de aceea faptul că Polikarp m-a BPfO· nat şi tonul lui do mentor nu.m-au supărat cîtuşi de puţin. Am ris şi l-am expediat la bucătărie. '

Nu apucasem să mă dezmeticesc după plecarea Olgă.i, cind m-am pomenit ou _o altă vizită. 1n f&ţa casei se opri huruind un cupeu, ti

Polikarp, scuiptnd şi injurind mormăit, m~ vesti că a sosit "ăla ... care, naiba să-1...", cu alte euvinte c011tele, pe cate-l ura de moarte. Intrînd fn casn., contele mll. pri'ii pl1ngă.teţ şi clătină din cap ...

- Îmi întorci spateJe ... Nu vrei să vorbeşti cu mine ... - Nu-ţi tntorc spatele, i-mn riposta.t. - Am ţinut atît de m1llt la tine, Serioja, şi tu ... pentrt1 nişte

fleacuri!... Ce ţi-am făcut, de ce mă jigneşti? Ce ţi-am făcut? Se aşeză, oft!J, şi clătină iar din cap.~. - Nu mai face pe prostul! - i-am zis. Bine, fie! Aveam ·o influenţă puternită asupra acestui omuleţ slab de în­

ger, pirpiiiu, f.e ~tit de puternică, pe cît de profund era dispreţul meu pentru e ... Tonul meu dispreţuitor nu-l ofensase, ci dimpo­trivli ... Auzind acel "Bine, fie!" al meu, sări în picioare şi începu să mă. strîngă în braţe.

- L-am adus cu mine ... şade afară., în cupeu ... vrei să-şi cead. iertare?

- Dar, ştif de ce anume s-a făcut vinovat? -Nu ... - Foarte bine. Nu-i nevoie să-mi cearl iertare, atîta. doa.r, te

rog 1!1~1 previi, dacă se mai întîmplă în viitor una. ca asta, n-am să mă mai supăr, ci am să iau măsuri. . ·

-Cu alte cuvinte; pace,· Serioja? E grozav! De mult trebuia s-o facem, eli ne-am certat aşa, de florile măruJuil Ca nişte eleve de pension! Ah, da, scumpule, ai cumva un strop de votcăP Tare mi s~a iiScat gitul!

I-arrt poruncit lui Polikarp si. liervease!i; votcll.. Contele bău două pll.bărele, se tolfuri pe divan şi începu si!~ tr~cănellscă.

~ Adineauri, ftate, m·lJ,lll întîlnit cu OUa.:. Minunatii femei()! Ti'~btiie llA te anunţ eli. încep sli.-1 1ttfisc pe Urbenin ... Ceea ce tn­s_eamnă că Olenka îmi cam plaee ... A dracului de lrutnoasă! Ml!. gin~ dei!O s~-i dau tîrcoale. ~ Nu ,se cade să te atingi de femei măritate l - am spus eu

un oftat. -El, la un blttttn ... la Piotr Egorlci nu-i p!l.eat sll. tmprumuţi

niţel nevasta ... Nu-i de nasul lui ... Iar el ca şi cllitele acela.: are un os, nu-l roade, dar niei altora nu·l dă ... Chiar ~i încep atacurile, ~ am s-o ta.c sistematic ... E o dulceoţM. ... hm ... şic, nu alta, frate l îti lingi degetele, zău aşa!

Contele mai. b!u o a tr(!ia votcll. şi tU'fil!: ~ Ştii cine·mi mai place din fromu.stiţile locale? Nadertka, fii­

ca. tontâlltului !la de Kalbtin ... O brună smea.dll., cu tenul palid şi nişte ochi ... şi acolo va trebui s~ IU'ufic tta.d~ ... De Rttsâlii orga.nî"

zez ... o seratlL. muzical-vocal-literară ... special... ca s-o invit pe. ea ... Aici, frate, nu-i rău deloc, e vessl chiar! Şi tu.,..soc~etate, şi tu femei, şi... Spune-mi, am voie să aţipesc ... doar cîteva clipe aici, la tine?

- Sigur, dar cum rămîne cu Pşehoţki şi cu cupeu}? -Las' să aştepte! ... Naiba să-1 ia!... Nici eu, frate, nu-l am la

stomac. Contele· se săltă sprijillindu-se în cot şi rosti pe un ton miste­

rios: - Îl ţin, pentru că nu pot face altfel... sint nevoit s-o fao ...

Dar, dă-1 dracului!... Braţul îi alunecă, capul căzu pe pernă. În clipa 'Ce-a urmat,

contele sforăia. · · Seara, după plecarea lui Karneev, am avut o a treia vizită:

doctorul Pavel Ivanovici. Venise să mă anunţe că s-a îmbolnăvit Nadejda Nikolaevna şi că dînsa ... i-a respins definitiv cererea în căsătorie. Era tare trist, sărmanul, şi semăna cu o curcă plouată.

Trecuse poeticul mai ... Liliacul şi-a scuturat florile, s-au veştejit lalelele, iar o odată cu

ele s-au dus extazul şi bucuriile dragostei, care, deşi vinovată şi chinuitoare,,.totuşi ne aduce uneori clipe dulci de neuitat. Sînt ~ele·clipe pentru care ai da luni şi ani din viaţă. ·

într-una din serile de iunie, după apusul soarelui, cînd urma lui însă - o dungă. putpuriu~aurie - mai colora încă asfinţitul depărtat, prorocind o zi senină, liniştită, m-am apropiat, călare pe Zorka, de aripa casei, unde locuia Urbenin. în seara aceea la conac urma să aibă loc serata ,,muzicală". Cei dintîi oaspeţi sosi­seră, dar contele lipsea de acasă: plecase să se plimbe călare şi pro-misese să nu întîrzie. ·

Ceva mai tîrziu, ţinîndu-mi calul de căpăstru, stMeam lîngă trepte şi conversam cu Saşa, fetiţa lui Urbenin. Taică-său şedea pe o ireaptă şi, cu capul proptit în pumni, privea în zare. Era posomorît şi ritspundea în silă la întrebările mele. Lăsîndu-! în pace, m-am întreţinut cu Saş'a.

-Unde ţi-e măinica cea nouă?- am întrebat-o. . · - Ş-a duş şă şe plimbe călăre cu <?Ontele. Şe plimbă cu el în

fiecare zi. - în fiecare zi, mormăi Urbenin cu un oftat. Cîte nu se auzeau în acest 'oftat 1 ~suna în el întocmai ceea ce

tulbura şi sufletul meu, ceea ce mă străduiam si-mi explic, dar nu reuşeam şi mă pierdeam în presupiiDeri. . '

Zilnic Olga se plimba călare cu contele. Dar asta era de mică importanţă. Olga nu-l putea îndrăgi pe. conte şi gelozia lui Urbe­nin era neîntemeiată. Trepuia să fim geloşi, dar .nu pe conte, ci pe altceva, ceea ce nu reuşisem să di!ISluşesc multă vreme. Acest "alt­ceva" stătea între noi, între OJga mine şi, ca un zid. Ea continua si mă iubească, dar, după vizita descrisă·în capitolul precedent, a mai venit numai de două ori la mine, iar atunci cînd ne întîlneam în afara casei mele, se înroşca ciudat şi evita cu încăpăţînare să-mi rlspundă la unele întrebări. La mîngîierile melc rllspundea pătimaş, dar atit de impetuos, speriată parcă, încît de la Btlurtele noastre rerulez-vous-uri rămîneam cu un fel de chinuitoare nedumerire. Un lucnt era limpede - nu avea conştiinţa curată, dar despre ce anume era vorba - nu se putl'a citi pe chipul ei vii10vat .

. - Sper că mămica ta cea nouă este sănătoasă? - am între­bat-o pe Saşa.

- E şănătoaşă. Numai că noaptea au dolut-o dinţii. A plinş. - A plîns? - Urbenin işi întoarse faţa spre Saşa. Ai văzut-o

tu plîngînd? Cred c.ă ai visat, mititico. · N-o dur.eau dinţii pe Olga. Dacă plinsese; în orice caz nu de du­

rere, ci dintr-o altă cauză ... Am vrut să mai vorbesc cu Saşa, dar nu a mai fost chip, pentru că s-a auzit un tropot de cai, şi apoi vă­zurăm. un călăreţ săltîndu-se urit în şa, însoţit de o amazoană gra­ţioasă. Ca să-mi ascund bucuria de Olga, am luat-o in braţe pe Saşa şi, răsfirindu-i părul bălai, am sltrutat-o în creştetul capului.

- Ce frumuşicll. eşti, Saşal- i-ani.zis. Ce cîrlionţi minunaţi ai! Olga mă privi în treacăt, răspunzînd doar din cap la sa;lutul

meu şi, sprijinindu-se de braţul contelui, intră în casli.. Urbenin se ridică şi porni în urma ei. .

Peste vreo cinci minute, contele reapăru în prag. Era vesel, ca niciodată. P"mă şi faţa lui părea mai proaspătă. .

- Poţi să mă feliciţi! - mi-a zis, luîndu-mă la braţ şi chicotind. - Pentru ce? · . · · - Pentru victorie ... încă o plimbare -ca asta şi, jur pe mormîn-

tul nobililor mei strămoşi, voi rupe petalele acestei flori. - Deocamdată însă nu le-ai· rupt? - Deocamdată? ... Aşa... un. pic 1 Timp de zece minute "mîna

ta într-a mea."2~, fredonă contele, şi ... nu şi-a retras măcar o dată mînuţa. ... I -am acoperit-o cu sll.rutăril Dar, să aşteptăm pînă mtine, iar acum, hai să inergcm. Mă aşteaptă musafirii. Ah, da, dragul meu, am de vorbit cu tine într-o cli.estiune. Spune-mi, scumpule, e.-adevărat ceea ce se vorbeşte, că. tu, cum- să zic... ai avea nişte intenţii în ce-o priveşte pe Nadia Kalinina?

-·. De ce întrebi?

- Daci-i adevărat, n-am si stau 1n drnmul t~u.. Nu eate în obiceiul meu si pun piedică altuia. Daci tuşă nu m~treşti IDfte gtn.. duri in ce-o priv~te, atunci sigur... · ~ Nu nutrese. ~ Merei, sufleţelolel . C.ont-ele visa si omoare doi iepuri dintr-o lovituri, ferm eonviDs

el\ va reuşi. Şi, tn seua pe care o d88Crin, tJl'Dlăream go&ll& lui după aceşti iepuri. Goana era stupidi şi t'a.raghioasă, ca o carie.a.turi izbutit~. Urmărind-o, nu puteai dectt să rîzi sau li te indignezi de wlgaritaiea contelui; nimănui tnsă nu putea siJ...i treacA prin cap ci ac-eastă goană Fengireasci se va Bfîlli cu decădere momli; pieire şi erip:lil

Contele nu a omcn"t doi iepuri, ci mat mulţU 1-a omorit, cla.r . piele& şi .carnea. nu i-au revenit lui.

Vedeam cum pe ascuns el îi strîngea mîna Olgăi, care, de fiecare dati, il intimpina. cu un ztmbet prietenos, şi-1 petrecea c~ o strim­bături de dispreţ. O datl chiar, vrind si arate că tntre mine şi el nu există secrete, i-a sărutat mîna în prezenţa mea. ~ Ce imbecil! - îmi şopti ea la ureche, şte~du~ mfBa. -Ascultă, Olgat -1.-am. spus, după ce contele se îndepărtase.

Imi face impresia ei vrei să-mî spui eeva. Am dreptate·? Am. privitA> isooditor, drept tn oehi. Se aprinse 1a chip şi clipi

ttin ochi, .speriati, ca o pisiel prinsă. la fumşag. - Olga, am stlruit sever, trebuie să-mi spuU Insist! . - Da, vreau să-ţi spun unele lucn.ri, şopti ea, stringio.dtt-mi

mina. Te iubesc, nu pot trăi firi. tine, dar ... dragul meu, nu mai Vent la minet .Nu mă mai iubi şi nu-mi mai apune "tu". Nu m&i pot continua ... Nu se poate ... Şi nu cumva să amţi ci mi iubeşti ...

- Dar de ce? · - Aşa vreau eu. Nu trebuie si cunoşti motivele, şi n-am ai ţi

le spun. Vine cineva... Depărteazl-te d1l mine. Nu m-am depărtat, şi a trebuit ea să curme dia.fogul nostru ...

Luhtdu-lla braţ pe 1!0ţul ei, ilare tooJn& treoea.pe 1îDgi noi, mli. salută din cap., eu :un zîmbet făţ&mie pe b~, ti p.looă..

Celălalt iepure, urmărit de conte - Nadia Kalinina a fost ono­rată in se&r& aceea de o at-enţie cu totul deosebită din partea aces­tuia. S--a invirtit fn jurul ei toa~ !J4!Ma... Îi .povestea anecdote, făcea spirite, cocheta ... iar ea, palidă, chinuită, îşi .strimba gura tntr-.11Jl ztmbet foiţat. .

TatM· ei, judecl.torul, :Stitea mereu eu oohii ,pe .ei şi~şi .mingiia ·barba, tuşind .semnificativ. Era pe placul lui curtea asidui ·pe care contele o făcea Nadiei Un ginere conte! Nici că se putea un .gînd mai dulce pentru un bon vivant de provincie·! După. ce contele îu-

344

cepuse să dea tîrcoale fetei lui, Kaliilin erescuse fn propriii săi ochi aproape en un metru. Şi eu ce ţriviri maiestuoase 11,18. măsura pe mine, cum tuşea viclean dnd stăteam de vorbă amîndoi: "Tu, vezi Doamne, ai făcut fiţe, te-ai retras, dar nouă puţiJl ne pal Avem acum un conte!"

A doua. zi spre seară, mă aflam din nou la conac. De data asta nu am făcut conversaţie cuo Saşa, ci cu fratele ei, liceanul. Băiatul m:a tras dupii. el in grădină şi acolo mi-a spus tot ce avea pe inimă. De fapt, mărtl.lfisirile băiatului le stîrnisem tot eu eu intrebarea cum o duce cu- "noua lui mamă". ·

- Ştiu d. dînsa e o bună cunoştinţl a dumneavoastră şi că o să-i povestiţi, începu el, descheindu-şi nervos vestonul, dar nu,mi-e frică ... Puteţi să-i spuneţi tot ce doriţi! Este rea, josnică!

Mi-a povestit cum Olga. i-a luat odaia, a dat-o afară pe bătrîna dădacă, de zece IIJli in slujba lui Urbenin, toată ziua ţipă şi se în~ furie.

Ieri aţi lă~dat părul Saş'Ci... Are păr frumos, nu-i aşa? Parcă ar fi d~ in ! Azi-dimineaţă, dumneaei g tuns-o pe Saşa! .

"Din gelozie", mi-am explicat eu această incursiune a OJgăi în domeniul necunoscut pentru ea al tunsorii... ·

- De pardi. o apucase invidia că aţi lăudat părul Saşei şi nu pe al ei! - confirmă băiatul Mnuiala inea. Şi pe taică-meu il chi­nuirşte îngrozitor l Cheltuieşte foarte mult cu ea, tşi neglij~ază munca şi iatll.§i... s-a apucat de băutură! Bea din noul Ea e cam prostuţ§.... Toată ziua plîilgP-, el. e nevoit5. să trăiască. în sărăcie, într-o Sripl a casei, atit de modestă. Parcă tair.ă-meu ar .fi de virti că nu are mulţi bani! .

·Băiatul mi-a povestit multe lucruri triste. Vedea ceea ce nu vedea sau nu voia să vadă tatăl lui orbit de dragoste. Sărmanul băiat: tatăl lui, surioara şi bătrîna dădacă fuseserlt obidiţi. Lui i s-a luat micullt,ti cătnin, unde era obişnuit să-şi facă de lucru cu aran­jamentul cătţilor în tnic!ţa-i biblioteci. şi Wlde-i hrănea pe puii de sticleţi; prinşi de el. Totul a fo8t călcat in picioare, de toate şi-a bătut jec proasta şi atotputernica lui mamă vitregăl Dar bietul băiat nici nu·putea să viseze acea cumplită obidă, pe care tînăra lui mamă vitrcgll. av~a s-o aducă. familiei lui, cu mfn.e de faţă, în aMeaşi sea.d., după disettţia mea eu el. Totul pălea. Îil. faţa acelei jigntrl, şi pfu'ttl tuns al Saşei, fn comparaţie cu ea, era o nimica toată.

Beata. tfrziu, şedeam la conte şi beam, ca do. obicei. El era beat, eu uşor ame~it.

_,_ As.tiZI mi i-a dat voie sll.-i ating, ca din întknplart>, talia, bolborosea contele. :Mîine, deci, vom merge mai departe .••

- · Şi cum e cu Nadia? - Inaintăm. Sîntem abia la tnee~ut. Deocamdatll. trecem prin

perioada cînd numai ochii vorbesc. Îmi place, frate, să citesc in ochii ei negri atît .de trişti. E scris in ei c.eva, ceva ce nu poţi reda in vor_be şi -nu poţi înţelege ~ecît cu sufletul. Bem? ·

- Cu alte cuvinte, te place, dacă are răbdare să stea de vorbli cu tine ore in şir. Te place şi taică-său.

- Taică-său? Vorbeşti" de nătărăul acela? Ha-hal Dobitocul trage nlidejde că ~ ayea intenţii serioase 1 ·

Deodată, pe conte il apucă tusea şi mai bău un pahar. - Crede că mă însor cu ea 1 Lăsînd la o parte faptul că nu am

voie să mă ÎnfiOr, dar dacă e să judec cinstit, în ce mă priveşte, ar fi mai corect să seduc o fată decit s-o iau de nevastă 1 O viaţă în­treagă alMuri de un om veşnic beat, in prag de bătrîneţe, care tu­şeşte întrunal Pfuil Nevastă-mea s-ar ofili sau ar fugi a do~a zi după nuntă! Dar ce-.o fi ~u tărăboiul ăsta?

Slrirăm amindoi in p~Cioare~ Se auziră cîteva uşi trîntindu-se aproape simultan şi tn încăpere dădu buzna Olga. Era albă ca varu.l şi tremura ca o strună loVită cu putere. Cu părul despletit, pupilele dilatate, strîngea intre degete vqlănaşele de la piept ale c.apotului.

- Olga, ce-i cu tine? - am exclamat, păling deodată şi apu­cînd-o de mînă.

Ar fi trebuit să-I mire pc conte acest "cu tine", scăpat fliră voie, dar nu.I auzise. Prefăcut tot într-un uriaş semn de întrebare, cu gura deschisă şi ochii holbaţi, se uita la Olga ca la o fantomă.

- Ce s-a iptîmplat? - am -~trebat din nou. - Mă bate 1 - rosti-Olga şi, izbucnind în hohote de plîns, căzu

într-un fotoliu. Mă bate 1 - Cine? - întrebă contele. - Bărbatu-meul Nu pot trăi cu eli Am plecat de acaslU . - Este revoltător!- strigă contele, lovind cu pumnul _în masă.

Nu are nici un drepti Asta-i tiranie ... asta ... asta-i o porcărie! Să-ţi baţi nevasta! S-o loveşti! Şi de ce te-a bătut?

- Pentru o nimica toată, vorbi Olga, şte;rgîndu-şi lacrimile. Şcot din buzunar o· batistă şi cade scrisoarea pe care mi-aţi trimis-o ieri ... A sărit ca ars, a ridicat-o, a citit-o şi a început să mă ba tii.... M-a apucat de mînă, mi-a strîns-o, priviţi, - e toată numai pete roşii -, apoi mi-a cerut o explicaţie ... în loc să•i explic, am venit fuga aici ... Măcar dumneavoastră luaţi-mi apărarea! Nu are voie să se poarte atît de mojic cu nevasta. lui! Nu sînt slug'! Sînt o nobilă!

Contele incepu sli. măsoare incăperea in lung şi in lat, meliţtnd cu limba impleticitA o aimeală, care, tradusă in lll1.1ba oamenilor treji trebuia să insemne: "Situaţia femeilor in Rusia".

- E o barbarie! Unde se trezeşte dumnealui? în Noua Zeelandă? Te pomeneşti că ţărănoiul ăsta e convins că la înmormîntarea lui va fi înjtUlghiată nevastă-sa? Se ştie că sălbaticii, plecind pe lumea ailaltă, iau cu ei şi nevestele!... .

In ce mă priveşte, nu reuşeam să-mi revin .... Cum trebuie înţe­leasă vizita ne0:ştept~tă a Olgăi, numai în capot, ce trebuia să cred, să hotărăsc? Dacă ~ fost bătută, dacă a fost insul tată. în demnita­tea ei, de ce nu a alergat la tatăl ei, la menajeră ... la mine, în sfîrşit, care, totuşi, îi eram o fiinţă apropiată? Oare fusese ~u adevărat jignită? Inima imi sp'Qllea că naivul Urbenin nu era vinovat: sim­ţind care-i adevărul, ea mi se strîngea de durere, de aceeaşi durere, probabil, ce-l chinuia acum şi pe soţul năucit al Olgăi. Fără să-i pun întrebări şi neştiind cu ce să incep, am căutat s-o liniştesc şi i-am Oferit vin.

- Vai, cum in-iun inşelat. Cum am putut să mă înşel! - sus­pina ea printre lacrimi, ducind paharul la. gură. Şi cum făcea pe mieluşelul atunci c.înd mă curta. Credeam că-i un înger, nu om 1

- Şi mata ai fi vrut să-i placă scrisoarea !J.Ceea căzută. din buzu­nar? - am întrebat-o. Voiai să rîdă in hohote?

- Să lăsăm asta 1 - m-a întrerupt contele. Oricum o iei, fapta lui rămîne o ticăloşie! Nu te porţi aşa cu o femeie! .Am să-I provoc la duel! Am să-i arăt eu! Crede-mă, .Olga Nikolaevna, asta n-o să treacă aşa, cu una, cu două 1 · ·

Contele făcea pc viteazul, se umfla în pene ca un păun, deşi ni­IJ].eni nu-l autorizase să facă pe arbitrul intre soţ şi soţie. Stă.team tăcut şi nu-l contraziceam, întrucît ·ştiam că răzbunarea pentru nevasta altuia se va lin1ita doar la o elocinţă de beţiv, intre patru pereţi şi că ideea duelului va fi uitată chiar mîine. Dar oare de ce. tăcea Olga? ... Nu voian1 să cred că este dispusă să accepte servi­ciile oferite de conte 1 Nu voiam să cred că această pisică fruni.oasă şi proastă este într-atît lipsită de demnitate, încît va accepta bucu­roasă ca beţivul de conte să devină arbitru între ea şi soţul ei ... ~Am să-I terfelesc în noroii.:_ ţipă strident cavalerul proaspăt

ivit. La urma urmei, îi trag o palmă 1 Chiar miine 1 Iar Olga nu i-a inchis gura acestei Iichele, care, beat fiind, insulta

u:n om a cărui vină consta doar în faptul că se înşelase şi a fost în­şelat! Urbcnin·ii strînsese cu putere mîna, ceea ce a provocat fuga ei scandaloasă m casa contelui, iar acum, sub ochii ei, acest neispră­vit beat turtă călca in picioare un nume cinstit şi turna lături pe capul omului care, tn timpul acesta, era probabil chinuit de amă.ră-

ciune şi de .nc~;jgur-.nţi, dîndu~şi seaml\ ci A foat ru,e.t. Iar Olga mei nll clipea 1 .

!n timp ce conwle işi revlrsa minia şi Olga îşi şterge& laerimUe, larhrul ne servi friptură. de potîrnichl. Contele se grăbi sii.-i pună Olgăi în farfurie jlUlliitate dintr--o p!Ulăre. Ea. clătiM din cap, in semn do protest, apoi. mtlfi.JlU.l parcă, lui cuţitul şi furculiţa fi inecpu sl\ mănince. Potîrnichea a fol3t urmată. de un pocal Jll&re cu vin şi, în rurînd, nu ll mai ramns nici um1il. de Ja.erimi ~ doar nişte pete roz in jurul ochilor şj citeva suspine adtDei, tot mai rare, liicii. puţin, şi am au2;it·o rlzînd ... Ridea ca un. copil consolat, care uitase supli.rarea... Privindpo, rîdea şi contele.

- Ştiţi co·a.m hotărit?- incepu el, 11f8Zi'ndupse Ungă ea. Vreau sQ. monteftl aici, la mine, un spectacol de a.inatori. Dim. o pieali. ou niŞte roluri feminine bune. Ei? Ce ziceţi?

Am inceput sfi. vorbim despre viitorul spectacol de ama.torl. Aceastll. conversaţie stupidă nu se potrivea, nu ştiu cum, cu groaz1 aceea intipărită pe ehlpul Olgăi, cînd intrase ca o vijelie, doar cu un ceas fn urmli., tn incfi.pere, palidă, plins,, cu pbul despletitl Ce ieftine erau.._groaza şi lacrimile ei!

Ia.r Îilnpul fugea. Orologiul bl.tq mje~ul nopţii, La. ora asta fe:oieile oneste se duc la. culcare. Era timpul ca Olga. să ~c retragii. Dar bătuse douăsprezece şi jum~tate, apoi ora unu, şi ea tot şedea şi tr~ncănea cu contele. · . ·

- E timpul s~ ne ducem la culeare, am zis, lll'UilCînd o privi~'~ la ceas. Plec.. Îmi dai voie să te conduc, Olga Nikola.eVD&?

Olga se ţrltă la :mjne, apoi la conte. - Unde să mă duc? - şopti ea. La el nu mă pot duQe. - Da, da., binenţeles, nU: te ~ai p9ţi intoa.rce II.(W}o, ~jee

contele. Cine gara.ntea=~<ă că n·are să te ia~ din~nou la bătaie? Nu, nu? · Am făcut cîţiva paşi prin came!i. Se lăsa tăcerea. Am inceput să mă plinlb. In lung şi in lat, in lung şi i'n l&t, iar prietenul meu ~ amanta mea hni unnăreau p~ii. Mi se părea că fnţeleg şi tioorea, şi privirile lor. Erau llCl'li.bdă.toare, pline de ~topt1Lro. Am pus jos pălărm pe care o ţineam deja in mină şi m~am luat pe o canapea.

- AŞara., mormăi contele, frecindu·§i norăbdi.tor ~fin.ile; ~a; .. lida, aşa stau lucrurile. .

Bătu ora unu şi jumita.te. Contele aruncă ochii l(orol()gj.u, se încruntll. şi porni şi el prin încăpere. După privirile pe om-o· mi le arurţca, vedeam că vrea să-mi spună ceva, import;mt, penibil, ne· plăcut.

- AS.cultă, Serioja!- se hotă.rî el m cde din urmă, a.şeztndu-se lingi.\ mille şi şoptindu·DlÎ la ureeb. S.ă llU te superi, dragul meu ...

ai să blţelegi, deeigur,.situaţia fn care mi aflu ti n-o ei--ţi pari ciu-datli. sau obraznic.. ntgămintea mea. ·

- Di-i dl'Dmul mai repede! N-o mai lungii - Vezi tu, ce vreau să-ţi stJun ... hm ... Ple8.(!5., dragul meu!

Ne detanje~ ... EQ. va rămîne aici la mine ... Iartll.·mă că te gonesc, dar •.•. ai să înţ~legi nerăbdarea mea ...

- De aeord. · Era dezgustător amicul meu. Dacă nu mi-ar fi f<1st sctrbă, J.aş

fi strivit ca pe o ginganie cînd el, tremurind ca de friguri, mă ruga să-1-W.S $ingur cu Urbeniila.. Pe poetica ,,fată in rofu'', care visase o moarte spectaculoasă, cresQutll. de p~ şi de lacul încruntat voia. s.o ia el, acest anahoret neputincios, îmbibat de alcool pînă in măduva. oaselor şi bolnav pe deasupra! Nu, ea nu trebuie sărit­mînă Ungă el, nici nilcar la o verstă distanţă!

Mă apropia.i de ea.· - P.Wc, i-am zis. Ea încuviinţă din rap. . - Să plec? Ce Zici?-)Wl întrebat-o, străduindu.mă să ciţesc

adevlilul.pe chipul ei drăgălaş; infierbintat. Da? Printr-o mişcare abia perceptibilă a genelor lungi, negre, mi.a

răspuns: "Da". _ - Te-ai gindit bine? . A întors capul, ferindu-se de privirea mep., af& cum te fereşti

de un vînt stcfitor. Nu avea chef de vorbi,. Şi ee rost 111' mai fi avut? Nu poţi alt răspu.nzi in două cuvintc,.-cînd tema e vută, iar pentru discuţii lungi nu era nici loeul, nici timpul.

Hi-am Iuâ.t pălăria şi am i~t, fără si-mi iau rlmas-btm. Ulte­rior, Olga ri1i-a povestit că tndaU după plecarea mea,.cind sunetul paşilor mei s-a eontopit cu şuicrul vtntului ~i cu freamătul copacilor din grădină, contele beat o şi stn"ngea tn braţe. Iar ea, cu ochii în­chişi, strîngîndu-şi buzele şi n!hile, abia se ţinea pe picioare de scîrbi şi dezgust. A fost o clipă cind era gata aă se smulgă din bra­ţele lui şi să fugă de-a drf'ptul in lac. Erau momente cînd îşi smulgea părul din cap şi plîngea. Nu este uşor eit te vinzi.

Ieşind din casă şi indreptîndu-mă spre grajd, unde _mă Rştepta Zorka, trebuia să trec pe lîngă cas'a administratondui. Am privit pe geam: La lumina palidă a une~ lămpi ce ardea cu flacltră mare şi fum.ega,la maai, şedea Piotr Egorici Nu-i vedeam chipul. Şi-laco­perise cu mîinile. Dar era atîta durere, amlrăciune şi disperare in intreaga-oi siluetă vînjoasă, m.a.sivă, stînga.ce, incit nu trebuia. să-i vezi faţa ea sări înţ-elegi starea sufletească. Avea pe mad. două. sticle. Una goală, cealaltă abia începută. De voteă a.mtndo'ul. Blr­:rnanul de el nu ciiuta lini§tea in el fnsll§i, nici în oameni, ei tn alcool.

înci cinci minute şi iată-mă' în dfum spre casl. De jur tmprejur intuneric - beznă. Lacul c]ocotea posomorit, miniat parcă pc mine, un picMos, adineauri martor la o întîmplare păcătoasă şi care .in­drăzneam să-i tulbur liniştea ursu~ă. Nici nu-l vedeam în .intuneric. Aveam impresia că aud trrlete]e unui monstru nevăzut, şi ale beznei care mă .invăluia.

Am frînat calul, am închis ochii şi am stat locului, ingindurat, ascultînd urletele monstrului.

- Ce-ar fi să mă întorc acum şi să-i nimicesc pe amîndoi? O furie cumplită se de~lănţuise în ·sufletul meu ... Tot ce mai

aveam bun, cinstit în mine, după ani şi ani de viaţă destrăbălată, acel puţin salvat de la pieire, după o· lungă perioadă de degradare, ce p~tram cu stră.şnicie, îl adulam şi cu care mă mindream - era âcum insultat, scuipat, împroşcat cu noroi 1 · înainte cunoscusem femei corupte, cumpăram dragostea lor, le studiam, dar acele femei nu aveau .in obraji bujorii candorii şi nici ochi albaştri senini, plini de sinceritate, cum văzusem în acea dimi­neaţă de mai, cînd mergeam prin pădure la tîrgul din Tenevo ... Eu însumi, depravat pînă in :r;năduva oaselor, iertam, propovăduiam toleranţa faţă de tot ce-i viciat, eram .îngăduitor pînă Ia slăbiciune ... Aveam convingerea că nu-i poţi cere noroiului să nu fie noroi şi JlU poţi invinui acele monezi de aur care, prin forţa împrejmărilor, nimeresc .in noroi ... Dar înainte nu ştiusem că monezile de aur se pot dizolva .in noroi, amestec.indu-se cu el şi formînd un singur tot. Este solubil deci şi aurul! .

O.rafaUI. de vînt puterniclt mi-a smuls pălăria din cap şi a dus-o ·în bezna din jur. în zborul ei, pUăria a atins botul Zorkăi. Speriată, iapa cabră şi q luă Ia galop pe drumul binecunoscut.

Acasă, m-am trîntit direct pe pat. Pe Polikarp, care mi-a propus să mă dezbraca, l-am înjurat fără să aibă omul vreo vină şi l-am făcut diavol. · . 1

- Diavol eşti dumneata, a bombănit Polikarp, depl1rtîndu-se depat. .

- Ce-ai zis? Ce-ai zis"? - am sărit ... - Popa nu pune să bată clopotele de două ori pentru o babă

surdă! • - Aşa-a ... mai îndrăzneşti să fii şi obraznic cu mine 1 -am ţipat

tremuzînd tot, vărsîndu-mi năduful pe bietul laeheu. Afară 1 Sll. nu mai văd nici umbra ta aici, ticălosulel Afară!

Şi, fără să mai aştept ca omul meu să părăsească dormitorul, m-am trîntit în pat, izbucnind în hohote de plîns, ca un băieţandru. Nervii încordaţi cedaseră. Furia neputincioasă, dragostea ultragiată, gelozia, toate, într-un fel sau altul, trebuiau să se exteriorizeze.

- BW'bat' omorit nevasta! - zbieră papagaluJ meu, zbtrlin­du-şi penPle rare.

Acest strigăt m-a făcut să mJ.gîndesc că Urbenin ar putea să-şi omoare ·nevasta ...

Adormind, am visat că a omorît-o. Era un coşmar sufocant, chinuitor... Mi se părea că mîinillt mele mîngîiau ceva rece şi că dacă aş fi deschis ochii, aş fi văzut un cadavru ... Mi se năzărea că la căpătîiul meu stă Urbenin şi se uită la mine cu ochi rugători ...

După noaptea aceea de pomină a urmat o perioadă de linişte. Stăteam acasă, îngăduindu-mi să ies şi să plec cu trăsura numai

in interes de serviciu. Se adunaseră multe treburi de rezolvat, de aceea nu aveam cum să mă plictisesc. Şedcam la masa de lucru, de dimineaţă pînă seara şi scriam sirguincios, ori îi interogam pe indivizii care nimereau· în ghearele mele do judecător de instrucţie. La conacul din Karneevka nu mă mai trăgea aţa.

Renunţasem la Olga. Mă lăsasem păgubaş. Ce s-a dus - du­că-se 1 Iar ea era tocmai acel c~va ce s-a dus şi, după cum credeam, fără întoarcere. Nu mă mai gîndeam la ea şi nici nu voiam să mă gîndesc.

"0 ticMoasă liesfrînată şi proastă!" - o complimentam cu dis­preţ ori de cite ori, în timp ce lucram cu sîrguinţă, imi apărea in minte.

Rareori, cînd mă culcam sau mă trezeam dimineaţa, îmi amin­team diferite momente din perioada în care făcusem cunoştinţă cu ea şi din perioada scurtei noastre legături. îmi aminteam: Mormîn­tul de Piatră, căsuţa din pădure, unde locuise ,Jata i~ roşu", dru-mul spre Tenevo, întîlnirea din grotă ... şi inima începea s~mi ~ată mai tare ... Simţeam o durere ascuţită ... Dar toate acestea nu ţineau mult ... · Amintirile luminoase se estompau sub presiunea amintiri­lor grele, dureroase ... Nici o poezie cUn trecut ·nu putea rezista in faţa murdăriei prezentului! Şi acum, cînd legătura cu Olga se sfîr­şise, nu mai priveam cu aceiaşi ochi această "poezie" 1... O priveam ea pe o iluzie optică, o mindună, o prefăc}l.torie ... Pierduse pentru mine o mare parte din farmecul de altădată. Iar contele mă dez­gusta irevocabil. Eram bucuros că nu-l văd, şi mă infuriam ori de cîte ori fizionomia lui mustăcioasă îmi apărea sfios în închipuire. îmi trimitea în fiecare zi scrisori în care mit implora s!i. nu mă las prAdă melancoliei şi să-I vizitez "pe silmstrul care nu mai e sihastru" Să dau ascultare epistolelor lui insemna să-mi provoc o neplăcere.

"S-a terminati - gîndeam- eu ... Şi slavă Domnului ... . M-am. săturat ... "

Hotărîsem să rup relaţiile cu contele, şi ace~tă hot~ nu m~ mai costa nici un efort, nu-mi mai cerea să lupt cu mine însumL

Nu mai eram cel de acum trei s~ptlmltni, clnd, dup5_ cearta din cauza lui Pşehoţki, cu greu rezistam să stau acasă şi sli. nu mă duc la eonao. Acum nu mai era nici o ispită ...

Stînd tot timpul acasă, am început să tînjesc şi i-am scris docto­rului Pavel lva.novici, rugîndu-! si treacă pe la mine, d mai stăm de vorbă. Nu mi-a rispuns şi i-am mai trimis o scrisoare~ dar şi de astă dată doctorul mi-a răspuns prin tl.cere ... Se vede că drăguţul de Mijîli se prefăcea a fi suplrat pe mine ... Dupll. ce Nadenka n respînsese, sArmanul de el mă consideca pe mine cauza nefericirii eale. Avea tot dreptul sti. se supere, şi dacii. înainte nu o fAcuse nicio­dată, asta numai pentru că nu ştia să se supere. -

"Cind o fi avut timpul să înveţe şi asta?" Eram nedumerit, ne­primind nici un rind la scrisorile mele.

In a treia sltptămtnă de stat acasl, m-am. pomenit cu contele. După ce m-a certat pentru cit nu vin Ia el şi nu-i răspund la scri­sori, s-a tolănit pe canapea şi, înainte de a apuca si sfori.ie, mi-a vorbit JlO tema lui preferată - despre femei ....

- Inţeleg, îmi spusese, cu mtinile ridicate la ceafă~ priVindu-mă languros, printre pleoape; eşti teribil de delicat. Nu vii la mine de friră să nu tulburi duetul nostru ... ali. nu ne deranjezi ... Se zice că un musafir picat inoportun_. e o pacoste mare, iar cel picat în luna de miere - e mai rău ca dracu'! Te înţeleg. Uiţi însă, ·dragul meu, că eşti un prieten, şi nu un musafir. Că eştiiubit, stiniat ... La unna urmei, prezenţa ta ar fi împlinit şi mai mult armonia. ... Şi trebuie să-ţi spun, frăţioare, el e o armonie 1 Nici nu pot. să ţi-o descriu!

Spunînd aceasta, contele scoase o mtni de sub cap şi făcu un gest a nedumerire.

- Nid eu nu mii. dumiresc, dac!t o duc bine cu ea sau r~. Şi niei dracu' nn s~W" dumiri! Sint, ce-i drept, c1ipe cînd aş da şi o jttmlt­tatc din viaţlt pentru un "bis", în schimb, se. întîmplă zile cînd dau din colţ în colţ, ca un bezmetic, şi sint gata s1.t urlu ...

- Şi de ce, mll. rog? - N-o tnţeleg, frate, pe Olga. asta. ParcA ar fi malarie, şi nu

femeie ... Cînd ai malarle, ba ai febră mare, ba te ia cu frig, cu fri-apan~ ... Uite, aşa-i şi la ea~ Trece de Ia o stare Ja alta de zoco oti pe zi. Ba e veselă, _ba se plictisl'şte într-atît, incit îşi înghite lacrimile şi se roag!t ... Ba ~li. iubeşte, ba ntt; ... Stnt c~pe cînd mll. mîngîie! cum nu m-a mtngtiat de ctnd sfnt mct o fcmete. Dar se tntîmpllt ŞI a1tff'l. MI tretcsc uneori din somn, deschid ochii şi-i văd c~ipul inton spre mine .. ·. un chip îngrozitor, rltu ... Strimbat de ură, de dezgust... Cînd vezi una ca asta, se duce naibii tot farmecul... Şi deseori se uitA astfel la mine ...

- Cu deigust?

- P5.i, dat... Nu pot 85. pricep nici tn ruptul capului .. S-a tn­curcat cu mine, după cum vrea să ml!. convingă, numai din dra­goste şi, eu toate acestea, nu există uoapte să nu văd această expre­sie pe faţa ei. Cum s-o explic? începe să mi se pară, deşi ta.re nu-mi vine a crede, ci nu mit poate suferi, şi că mi-a cedat nu.ma.i şi numai pentru cirpele astea pe care j le cumpăr acum. Moare după cîrpel Dacă fşi pune o rochie nouă, e in stare să stea de dimineaţă. pmă seara s.ă se uite în oglindă; pentru un volan nereuşit poate să plîngă zi şi noapte ... E teribil de superliciaiăl Cel mai mult ii place la mine că stnt conte. De nu eram conte, nu s-ar fi îndrăgostit de mine. Nu eYistă masli. de prînz sau cină să nu-mi rcpro~ze, cu lacrimi in ochi, că nu mă tneonjur cu o societate aristocratică. AI fi vrut, vezi, să troneze în acea societate... Ciudată fiinţă.!

Contele iti tnăJ~ privirea tulbure în tavan şi căzu _pe gînduri. Spre profunda mea niira.re, mi-am dat seama că de data asta, con­trar obiceiului, este treaz. Ceea ce mă uimi, ba chiar mă înduioşă.

- Astbi imi pari complet normal, i-am zts. Nu epti beat şi nici nu-mi ceri votcă. Ce înseamnă minunea asta.?

-Păi, uite aşa. ... Nu am avut cind să beau, tOt timp~l am stat şi m-am gîndit... Trebuie să ţi-o spun, Serioja, m-am îndrăgostit serios de ea. lmi place teribil. Şi nu-i de mirare. Rar întîlneşti o femeie ca ea, este ieşitlt din comun, n~ mai vorbesc de frumuseţea ei... Ce-i drept, are minte cam puţintică, dar cîtă înflăcărare, graţie, prospeţime!. .. Este imposibil s-o compari cu obişnuitele Amalii, Angelici şi Gmşe, cu care m-am drăgostit inainte de a o cunoaşte pe ea. Ea este ceva dintr-o altă lume, o lume necunoscută mie.

- Filo~ofeazli., filozofeazăl -,am rîs eu. - 11-am apri.fts, aş zice c~ m-am îndrăgostit cu adevărat! Acum

fnslt vM că mă strMuiesc inutil să ridic un zero la pătrat. Nu a fost dee!t o mască ce a· trezit în mine o tulburare, o alarmă fah!ă.. Bujorii nevinovăţiei nu sint decit fa.rd, sărutarea de dragoste .:.... rugiminte să-i cumpAr o rochie nouă ... Am luat-o fn casa mea ca pe o soţie, iar ea se comportli. ea. o amantA pJ:i.titll. pentru dragostea ei, Acum fnslt, gata, ajunge 1 Imi asttmpăr neliniştea din suflet şi Incep si. vld in Olga doar o amanU.! ... Gata! Ajunge!

- Spune-mi, ce face blrbatu-său? - Bărba.tu-s~u? Hm ... Ce crezi ţu că face? - Cred că e greu să-ţi ·închipui un om mai nefericit ca el. - Crezi? Greşeşti ... E un nemernic, un şnapan, cum rar intîl-

neşti, nu mi-e millt de el cîtuşi de puţin ... Un şnapan nu poate Ii nicioda.t5. nefericit, f~i va. găsi intotdeauna; o portiţă de scăpare.

- De ce-l ponegreşti atit de rău?

- Pentru că-i coţcar. Ştii bine eli. l-am stimat, am crezut tn el ca într-un prieten... Şi eu, şi chiar tu - toţi îl consideram un om cinstit, corect, incapabil să înşele. Dar el mă fura; mă jefuia! Profi­tînd de situaţia lui de administrator, dispunea de avutul meu după bunul lui plac. Nu lua- numai ceea ce nu putea fi mişcat din loc.

n cunoşteam pe Urbenin ca fiind un om din cale-afară de cinstit şi dezinteresat, aşa încît, auzind învinuirile contelui, am sărit ca ars şi m-ani apropiat de el.

- L-ai prins furînd? - l-am întrebat. - Nu, ştiu inel!. despre matrapazlîcurile lui din surse sigure. - Imi permit să te întreb, care anume surse sigure? -.Linişteşte-te, nu sînt eu o.mul să învinuiesc pe nedrept. Olga

mi-a povestit totul despre el. încă pe vrem~a cînd nu era. soţia lui, a văzut cu ochii ei cum Urbenin expedia la oraş căruţe cu pltsări tăiate - găini şi gişte. Nu o dată i-a :fost dat să vadă cum gîştele şi gll.inile mele plecau drept plocon spre nu ştiu ee binefăcători, la care stă în gazdă fiul lui - lieeanul. Şi nu numai asta, a mai văzut cum expedia tot acolo făină, mei, untură. Admitem că astea-s fleacuri, dar aceste fleacuri nu-i aparţin. Nu-i aşa? Aici nu se pune problema valorii, ci a principiului ca atare. Principiul este batjo­coriti Nu numai asta. A văzut în dulapullui.un teanc de bancnote. La întrebarea ei, ai cui.sint banii şi de unde i-a luat, a rugat-o să nu-l dea de gol cit are bani. Ştii prea bine, scumpul meu, că Urbe­nin e sărac lipit pămtntului 1 Leafa abia îi ajunge să-şi hrănească familia... Explică-mi, rogu-te, de unde avea banii ăştia?

-.Şi tu, naivule, dai crezare acestei mici netrebnice? - am strigat, indignat la culme. Nu-i ajunge că a fugit de la el, l-a pără­rit făcîndu-! de rîs în tot judeţul. Trebuia să-I mai şi vîndăi Un trup atît de puţintel, şi cîtă murdărie, cîtă ticăloşie poate ascundei... Găini, gîşte, mei... Of, gospodarule, gospodarulel Simţul "tiu poli­tico-economic, prosti,a ta în materie de &e,aricultură s-au simţit ofen­sate că Urbenin trimitea în dar, de sărbători, păsări tăiate, pe care le-ar fi mincat vulpile şi dihorii, de n-ar fi fost tăiate şi trimise num~:Li că te întreb eu, ai verificat măcar o dată rapoartele pe care ţi le prezintă Urbenin reprezentînd sume uria~e? Ai numărat tu vreodată miile şi zecile de mii? Nu! Dar, ce să-mi pierd timpul cu tine 1 Eşti prost şi animalle. Ai fi_ bucuros să-i vii de hac sotJ:tlw. amantei tale, dar nu ştii cum s-o faci!

- Legătura mea cu Olga nu are nici un amestec în treaba asta. I-o fi soţ Qri ba, dacă a furat, trebuie să-i spun deschis că este hoţ. Bine, să lăsăm deoparte potlogăria. Spune-mi, este cinstit sau ne­cinstit să primeşti leafă şi să zaci zile în şir beat-mort? Nu e zi să

nu fie beat! Nu e zi! E urît şi josnic! Oamenii corecţi nu-şi fac treaba in felul ăsta!

- Tocmai de aia bea, pcntTQ. c~-i om corect, am inşistat eu. - Ai o adevărată pasiune să sari in apărarea domnilor de-alde

Urbenin! Dar eu am hotărît să fiu necrutător. Astăzi 1-am conce­diat şi i-am cerut să elibereze locul pentru cel care va veni. 1\fi-am pierdut răbdarea! __

A mai incerca să-1 conving pe conte că este nedrept, lipsit de simţ practic şi prost, am considerat inutil. Să-i iau apărarea. lui Urbenin, în faţa. cui, a contelqi? ... . După vreo cinci zile am auzit că Urbenin cu băiatul şi cu fetiţa

s-a mutat în nraş. 1\'li s~a spus că pleca de la conac beat-mort şi că. de două ori a căzut din căruţă. Copiii au plîns tot drumul.

La puţin timp după plecarea lui Urbenin, contrar voinţei mele, am fost nevoit să mă deplasez la conac. La unul din grajdurile con­telui, hoţii au spart lacătul furind cîteva şei scumpe. A fost înştiinţat judecătorul de instrucţie, adică eu, şi volens-nolens a. trebuit să mă duc să cercetez.

Pe conte l-am găsit beat şi furios. Umbla din tncăpere în încă­pere, căutind să scape de alean - şi nu izbutea.

- Am ajuns la capătul puterilor cu Olga asta! E chin curati­îmi .spuse el, dind din mină a disperare. S-a supărat pe mine azi­dimineaţă, m-a ameninţat că se anmcă în lac, a plecat de-acasă, şi după cum vezi, pinl!. acum nu s-a intors 1 De aruncat in lac nu se aruncă ea, ştiu, dar, oricum, mă indispune. Ieri toată ziua a fost posomorîtă şi a spart vesell!., alaltăieri a mîncat ciocolată pînă n-a mai putut şi a fl!.cut o indigestie. Naiba ştie ce fire o fi avînd şi femeia asta 1

Am incercat sl-1 consolez cît am putut şi am acceptat să iau dejunul cu el.

- Gata, e timpul să mă las de aceste copill!.rii, a tot mormăit el cit am stat la masă. E timpul, pentru c.ă devine stupid şi cara­ghios. Pe deasupra, 'trebuie să~ţi ml!.rturisesc, încep să mă satur de hachiţele ei necontenite, de trecerile ei de la o extremă la alta ... Mi-e dor de ceva liniştit, statornic, nepretenţios, uite aşa, ştii, cam cum e Nadenka,. fata lui Kalinin ... Ce fată minunatl!.l

După dejun, în timp ce mă plimbam prin grădină, am întîlnit-o pe "înecată". Văzîndu-mă, se fnroşi îngrozitor şi- ciudată femeie - izbucni în rîs de fericire. Expresia ruşina.tă de pe chipul ei ce~ locul bucuriei, durerea - fericirii. Se uită la mine cu coada ochiului, f:mi .alergă în întîmpinare şi mi se agăţă de git.

- Te iubesc, imi şopti, cu braţele înll{nţttite in jurul gitului meu. Mi-a fost atît de dor de tine, c.ă dacă nu veneai, aş fi murit.

Am îmbrlţişat-o şi, fi\ră un cuvint, am dus-o spre un chioşc. Peste un sfert de ceas, despru-ţindu-ml1 de ea, am scos din buzunar o bancnotă de douăzeci şi c.inci de ruble şi i-a.m fntins-o. A ficut ochii mari. '

- Ce-i cu asta? - !ţi pl~tcsc pPntru dragostea de ast!tzi. Olga continua sit mă

privPascli, fără să înţeleagli. · - Vezi tu, există femei care iubesc pentru bani. Sînt femei C:J.I'e

se vind. Trebuie să le plăteşti. Ja-i! Dacă iei bani de la alţii, de ce nu vrei sl-i iei ~i de la mine? Nu vreau sit-ţi rămfn·datorl

Oricît de rinic nr-am arlttat tn ziua aceea, insulti"nd-o atît de cunÎplit, Olga nu m-a înţeles. Nu cunoştea încă viaţa şi nu înţele­gea ce inseamnlt femei "care se vînd".

Era o zi fnunoasă de august. Soarele încălzea ca vara, cerul al­bastru te chema blind spre depărtări, în aer înslt plutea presimţirea. torunnei. In verdcle pădurilor adumbrite se străvedeau frunze aurii care-şi trăiseră viaţa, iar cîmpul înnegrit arăta trist, melancolic.

Presimţirca toamnei inevitabile, triste, se cuibărea şi în sufle­tele noastre. Nu era greu d~ prevăzut el deznodlmîntul este aproape. Odată. şi odată trebuia să. bubuie tunetul şi să. se por­m•ască ploaia, să împrospăteze atmosfera zăpuşitoare. Inainte de furtună, cînd pe cer se strîng nori grei, plumburii, de obicei te apasă zăduful, iar zăduful moral se şi cuibiirise în noi. Se făcea simţit în toate: în mişcările noastre, în vorbe, în zîmbete ...

Mergeam cu o cabHoletli. uşoară. Alături de mine şedea Nadenka, fiica judecătqrului de pace. Era palidă ca neaua, bărbia şi buzele îi tremurau, de parcă ar fi fost gata să izbucnească în plîns, ochii adînci erau îndureraţi, şi cu toate acestea rîdea mereu, pref!i.cîn­du-se că se· distrează şi că-i_grozav de veselă.

Inainte şi în urma noastră veneau tot soiul de vehicule cu cai, de diforite calibre şi din diferite epoci In dreapta. ~ în stînga echi­pajelor galopau călăreţi şi amazoa.ne. Contele Karneev, în costum verde de vînătoare, aducînd mai mult a costum de măscărici, aple­cat înainte şi într-o parte, se sălta amarnic în şa p~ calul său corbiu. Cînd te uitai la trupul lui" încovoiat şi la· chipu-i de beţiv pe care se citea o durere fizică, puteai crede că pentru prima oară merge călare. Pe spatele lui se bălăbănea o puşcă de vînăto~ nou-nouţă, iar pe şold îi atîrna o tolbă de vînat. unde se zvîrcolea. un cîrstei împuşcat, încă viu. ·

Podoaba cavalcadei era Olenka Urbenina. Călal8 pe un cal negru ra pann. rorbului, un dar al contwui, îmbrăcată cu o haină de vînătoare neagră şi cu o pană albă la. pălărie, nu mai semăna· ou acea ,,fatl. tn roşu", intilniti ae noi în pl.dure, în urmă cu cîteva luni. Acum silueta ei avea c~a. maiestuos, de gtomăe-dame. Fiecare fluturare a cra.vaşei, fiecare zîmbet, totul era calculat să demonstreze aristocratism şi grandoare. Mifc~llrile, zimbetul ei aveau ceva provo­cator, aţiţător. r~. înălţa capul într-un fel arogantf fandosit şi. de la inălţimea. calului sll.u, îşi revărsa dispreţul asupra întregii socie­tăţi, de parcă n-ar fi dat nici doi bani pe observaţiile trimise eu glas tare la adresa ei de doanmele.no&Btre virtuoase. Brava şi co­cheta cu trupul ei, cu situaţia ei .,pe lîngll. conte", ca şi cum habar n·ar fi avut ei acesta s-a sli.turat de ea fi că în fiecare moment aştepta OC3.2ia &ă se descotorosească de această legături, \

. - Contele vrea eli. mă alunge 1 - îmi spusese ea rhînd tate, atunci ctnd caV'alca.da părăsea conacttl; deci Olga Χi cunoştea-situa­ţia. şi o înţelegea ...

Dar pentru ce acest ris zgom.otos? Ml uitam la. ea, nedUlilerit: de unde atttă agerime la această mic~burgheză, crescn~ în pMure_? Ctnd a a;v·ut timpul sl înveţe slL se legene atît de graţios în şa, să fr~a.măte mîndrli. din nări şi sA facă paradă de gesturi de suverană?

_; O femeie desfrînată este exact ca şi scroafa, îmi spuse doc­torul Pavel Ivantci. Cînd o aşezi la masă, pune picioarele pe masă ...

Dar explicati& era prea simplistă. Cînd era vorba de Olga, ni­meni nu pntea fi mai pornit ca mine, şi eram cel dintii gata să arunc cu piatra în ea; dar glasul nedesluşit încă al adevăndui îmi şoptea că nu era vorba de agerime, nici de ifose ale tmei femei sătulef mul­ţumite, ci de disperare, de presimţirea unui deznodămtnt apropiat şi inevitabil. ·

Am pornit la V'ină.toare de dimineaţă, şi acum ne întoreeam. Vfnătoarea a fost nereuşită. Lîngll. bălţile in care ne pusesem mari speranţe, am întîlnit un grup de vînători, care ne-au anunţat că vina.tuJ fusese speriat. Am izbutit să expediem pe lumea ailaltă trei cîrstei şi un răţoi tînăr- iată toată prada de care au a.vut parte zece vînători. In cele din urmă, pe una dintre amazoane o apucase o cumplită durere de dinţi şi a trebuit să ne grăbim spre casă. Ne intorceam pe un drum frumos, mărginit de un cîmp, pe care se vedeau snopi galbeni de se~a.ră abia seceratli., şi învecinat cu păduri mohorite ... In zare se înălţau, albe, bisericuţa conacului şi casa rontlllui. în dreapta lor; se întindea pînă departr. oglinda lacului, iar în sttnga, întunecat, urea spre eer Mormîntul de Piatrli. ...

- Oribilit femeie! - îmi şoptea Na.denk~ ori de cîte ori se fn­ttmpla ca Olga să se afle în dreptul ca,brioletei noastre, oribilă! Pe cît este de frumoasă, pe atît e de rea ... Parcă mai ieri aţi fost cavaler de onoare la mmta ei! _Nici n-a apucat de atunci să uzeze o pereche de pantofi, şi iat-o înipopoţontndu-se cu mătăsuri ce nu-i aparţin, fălindu-se cu brilillJlte ce nu-s ale ei!... Cum de a fost posi­bilă o metamorfoză atît de ciudată şi de rapidă ... Dacă are aseme­ne·a. instincte, măcar să fi avut tact să mai aştepte un an, doi ...

- Se grăbeşte să trăiască! Nu are timp să aştepte!- i-~ ri1s-puns cu un oftat.

- Dar ştiţi ce se intîmplă cu bărbatu-său? - Spune lumea că bea întruna ... - Alaltăieri, tata a fost în oraş şi 1-a văzut. }Iergea intr-o birjă.

Cu capul căzut pe un umăr, fără şapcă, ~u faţa plină de noroi... Un om pierdut 1 Şi se zice căt trăiesc într-o sărăcie cumplită: nu au ce mînca, n-au cu ce plăti chiria. Saşa, sărmana fetiţă, zile întregi stă ncmîncată. Tata i-a relatat contelui toate astea... Dar îl cu­noaşteţi pe conte! E cinstit, generos, dar nu-i place să-şi bată capul, să judece mai profund: "îl trimit, zice, o sută de ruble". Şi i-a şi trimis banii ... Cred că o jignire mai gravă nu putea să-i aducă lui Urbenin. Acum, ofensat de pomana aruncată de conte, are să bea şi mai mulţ... _

- Da, contele este un prost, am zis. Putea să-i trimită aceşti bani prin mine, ca din partea mea.

- Nu avea dreptul să-i trimită bani! Am eu dreptul să vă hrănesc, dacă vă strîng de gît şi mă urîţi?

-Aşa-i.. Tăcurăm amîndoi, întristaţi... Ori de cîte ori mă gindeam la

soarta lui Urbenin, incercam un sentiment apăsător; iar acum, cînd prin faţa inca călărea femeia care 1-a distrus, gindul acesta a gene­rat în mintea mea un şir intreg de alte ginduri apăsătoare ... Ce se va alege de el şi de copiii lui? Care va fi, Ia urma urmei, sfîrşitul ei? în ce mocirlă morală va sfîrşi jalnicul, nevolnicul conte?

Lîngă mine, în cabrioletă, şedea singura fiinţă cinstită şi demnă de respect... Cunoşteam in judeţul nostm numai două persoane pe care eram în sU!Je să le iubesc şi să le respect, şi numai aceşti doi oameni aveau· tot dreptul să-mi intoarcă spatele., pentru că erau mai presus de mine ... Acestea erau Nadejda Kalinina şi doc­torul Pavel Ivanovici ... Oare pe ei ce-i aştepta?

- Nadejda Niko1aevnal- i-am spus. Fără voia mea v-am făcut destul rău şi, mai puţin decît oricine altul, pot conta pe sincerita­tea. dumneavoastră. Dar vă jur, nimeninu vă va. înţelege cum vă pot înţelege eu. Durerea dumneavostră - e durerea. me_a. Dacă

stnteţi fericitii.- stnt şi eu fericit. Daci'!. am sit vl!. pun acum o fn. trebare, vă rog să nu credeţi că o fac din simplă curiozitate: spune­ţi-mi, draga mea, de ce-i permiteţi acest!lf pigmeu- conte, să se apropie de dumneavoastră? ce• vă împiedică să-I alungaţi din preajma dumneavoastră şi să nu-i ascultaţi amabilităţile odioase? Ştiţi doar că atenţiile lui nu fac onoare tmei femei cinstite! De ce daţi prilejul acestor femei bîrfitoare să pună numele dumnea-voastră alături de al lui? ·

Nadenka m-a privit cu ochii ei senini şi, citind parcă sinceritate pe faţa mea, mi-a zîrnbit vesel.

- Şi ce spun ele? - m-a întrebat. - Ele spun că tăicuţul dumneavoastră şi dumneavoastră per-

sona.! încercaţi să-I prindeţi în mrcje pe conte, dar că pînă la urmă contele are să vă. lase cu buza umflată.

-Ele nu-l cunosc pe conte, de aceea vorbesc aşa!- se aprinse Nadenka . .Bîrfitoare neruşinate! Sînt obişnuite să vadă în oameni numai şi numai părţile rele... Ceea ce este bun - nu-i accesibil tnţelegerii lor 1

....... Şi dumneavoastră ... aţi găsit ceva bun la el? - Da, am găsit! Dumneav~a.stră, cel dintîi ar fi trebuit sll. ştiţi

că nu aş fi admis să-mi facă curte, dacă nu eram convinsă că are intenţii cinstite 1 '

- Deci, lucrurile au ajuns chiar pînă la ,,intenţii cinstite"? -m-am mirat. Cam repede. Şi ce nevoie aveţi de "iiitenţiile lui cin­stite"?

- Vreţi să ştiţi?- m-a întrebat cu o sclipire în ochi. Bîrfitoa­rele acelea nu mint: vreau să mă mărit cu ell.Nu faceţi pe miratul şi nu mai zîmbiţil Aveţi să spuneţi că nu este cinstit să te măriţi fără să iubeşti, şi altele, şi altele eare au mai fost spuse de o mie de ori, dar ... ce să fac? E foarte greu să te simţi pe lumea asta un fel de mobilă inutilă ... E teribil să trăieşti fără să ai un ţel... Iar cînd am să devin soţia omului pc care nu-l puteţi suferi, voi avea un ţel în viaţă ... Am să-I indrept, am să-I dezvăţ să bea, am să-I învăţ să muncească ... Priviţi-Il Deocamdată nu scawănă a om, iar eu voi face om din el.

- Şi aşa mai departe, şi a.~a mai departe, i-am ţinut eu isonul. î veţi salva şi păstra aver~a im~nsă, şi vă veţi ocupa numai de fapte bune ... Tot judeţul vă va binecuvînta văzînd in dumneavoas tră un inger pogorît pe pămînt pentru a-i consola pe cei nefericiţi şi oropsiţi ... Veţi.fi mamă şi vă veţi ocupa de educaţia copiilor lui ... Da, un ţel măreţ 1 Sînteţi o fată deşteaptă, dar raţiona ţi întocmai ca un elev de liceul

.-. Chiar daei ideea mea nu face doi bani, chiar d~Wă~i eara~hioasl şi naivi, dar trăiesc nu.mai de dragul ei ... Sub înrîurirea ei am deve-nit mai sănătoasă, mai veselă ..• Aşadar ... nn căutaţi să mă decep-ţionaţil Chiar de-ar fi sA ajung la deecpţie vreodată, dar nu acnm, ci cîndva, mai tirziu ... într-un viitor depărtat ... Si lăsăm ae.rasti discuţiei ·

-Încă o Intrebare indis<'rt>ti: aşteptaţi eă vlt cea,ră mfna? - Da ... Judecînd după biletul pnmit de la el azi-dimineaţă,

warta. mea se vq. decide astJL.seariL. Imi scrie c_i are- să-mi 11pună ceva foarte important ... Fericirea vieţii lui, scrie în bilet, va depinde de răspunsul meu ...

·-Mulţumesc pentru sinceritate, 't-am spus Nad11nkl.i. Sensul biletului primit de Nadenka era limpede pentrn mine.

O aştepta o propunere ruşinoasl pe Birmana fată ... Am hotărlt s-o scutesc .de această. încercare.

-Am ajuns la pldurea mea, ne-a. anunţat eontele, apropiin-_ du·se de noi. N-aţi vrea, Na.dejda Nikolaevna, t!l!. facem un popas?

Şi, fără să mai aştepte răsjmnsu1 Nadiei, contele bătu din palme şi vesti tare, cu voee de tenor zdrăngănitoare:

- Po-pa.asl Ne-am instalat la marginea pădurii. Soarele se ascunscfle după

copaci, coloijnd în purpură aurie doar vîrfurile celor mai fmlţi .arini şi sclipind pe crucea a.uritlt a bisericuţei conacului ce se zl\rea fn depărt-are. Deasupra capetelor noastre se rotirii în zbor neliniştit nişte găi şi granguri. Cineva dintre bărbaţi a tras cu puşca speriind şi mai tare lumea păsălilor. Se stimj un concert gălăgios al tnaripa­telor. Acest concert tşi are farmecul lui primăvara şi vara, dar atunci cînd apropierea toamllAlţ reci se shnte în văzduh, el te calcă pe nervi şi·ţi aminteşte că în cUrind păsă.Jile vor pleca. spre ţările calde.

Din dt3sişul pldurii veni rlcoa.rea tnserlrii. Doamnelor li se şi învi­neţise na.sul,iar contele, friguros din fire, începu să-şi frece miinile, ca. si. le fncllzeascl. Cum nu se poate mai la timp se rlispîndi tn aer mii-os de cărbune &rB de la sa.movar pi se a,uzi clincftet de ceşti fi pahare pentm ceai. :inzma-chiorul cruoa de undeva o ladă cu coniac, gîfîind şi împleticindu-se în iarba înaltă. Ne-am apucat să ne iDcltlzim.

o plimbare inde)ungată în aer liber, pe răcoare, dă poftă de mîncare mai grozav decit cel mai bun medicament. După o aseme-­nea plimbare, batogul, icrele negre, friptura de potirniehj şi alte :multe bunătiţi iţi detifată. privirea ca trandafirii primll.v&ra., la. început de ziuă, ·

- Astlti eşti· deştept, ti lăttdli pe conte tlUndtt-mi & felie de ba­tog. Dr,tept ea mciodaU.I E greu si org&nizt>zi mai inteligent dec!t ai flcut•O ..•.

-Contele şi cu mine, amîlfdoi &m organizat!- chicoti Kali­Din, făclnd eu ochiul spre l'izitiii care-cirau pat.hetele cu gnstări, vinul şi ·vesela. O să iasă un picnic pe cinrrte ... La urmă de tot va fi fi şampanie •..

Faţa judecătorului, ca niciodatl, strilucea de satisfacţie, de mulţumire. Nu cumva se gtndea ci t.R.a~ara aceea contele ti va cere mîna Nadenkăi? Nu eum.va pregătise şampanie pentrn ~i felicita pe viitorii miri? M-am uitat cu luare-aminte la fizionomia lui, dar, ea: de obicei, nu am citit pe ea nimic, tn afară. de o mulţumire de Bine fă-ră rezerve, îmbuibare şi acea trufie prosteasci pe care o de­gaja toată silueta lui masid.

Ne-am repezit, veseli, si devorlni gustările. Delicatesele în­tinse în faţa noastr!L· pe covoare au llt.sat indiferente doar două per­soane: pe Olga şi pe Nadia Kalinina. Olga stătea mai·la. o parte şi, rezemată de spatele unei cabrioleta, se uita, tăcută şi nemi~ca.tl, la tolba de vînat, aruncatA de oonttl pe prurunt. tn tolbă se zb!tea. cirsteiul bnpuşca.t, fucll, viu. Oiga- parci. aştepta să moară odatA.

Nadia. ş-edea Ungă. mine şi se uita cu indiferenţi Ia gurile celor care mestecau de zor.

"Cînd oare vor lua sfîrşit toate astea?" - citeam tn ochii ei obosiţi.

l-am oferit un sandviş cu icre. Mi-a mulţnmit şi l~a pna deo­parte. Nu-i ardea de mincare, se vc;Jde ...

- Olga Nikolae.vnal ~ ee nu vii si te .aşe.rl lffigi noi?- i-a. strigat Olgăi contele.

Olga nu i-a răspuns. Stătea, nemişcată ~a o statuie, şi se tot uita la ctrstei.

- Ce oameni fărll. suflet sint pe lumea asta! - am zis, apropi­indu-mă de ea. Ctm1 e cu putinţă ca dumneata, o femeie, să. fii in stare s& te uiţi cu atîta. nepăsare la chinurile acestui ctrstei? Decit să. te uiţi cum se zbate, mai bine ai porunci să-i curme cineva sufe-rinţele. .

;'- Alţii se chinuiesc, lasă să se ehinuiasci şi el, .zise Olga., fn.. cruntată, făr& să mă privească. ·

-Cine se mai chinuieşte?- am întrebat-o. - Lasă-mi tn pace 1 - mi-a retezat-o, cu glas Mriit. Nu sfnt

dispusă aatăzi să vorbesc eu tine ... şi nici cu nlitărăttl tliu de conte. Du-te de aici şi lasă-măl ·

A ridicat spre mine ochii plini de -ură şi de lacrimt Chipul îi era palid, ~uzele ii tremurau.

-Ce sclrimbarel- am. exclamat, ridictnd tolba şi curmtnd chi-nurile păsării. Ce ton 1 Sînt uimit 1 De-a dreptul uimit!

-Lasă-mă tn pace, ţi-am mai zisi Nu-mi arde de glumă! -Ce ai, frumuseţea mea? Olga m-a învăluit cu privirea, de jos în sus, şi a întors capul. - Pe acest ton se vorbeşte cu femei desfrînate, care se vînd,

rosti ea. Mă consideri ca fiind una din astea... aşa încît du-te Ia alea sfinte!... Printre cele de aici, sînt cea mai stricată, cea mai. ti­căloasă" ... Cînd ai mers in cabpoletă cu virtuoasa aia de Nadenka, te temeai să te şi uiţi la mine ... Foarte bine, du-te la ele! Ce stai? Du-tel

- Da, dintre femeile de aici eşti cea mai stricată şi mai tioă­loasă, i-am zis, simţind cum, treptat, mtnia puue stăpînire pe mine. Da, eşti desfrînată şi te vinzi.

- Da, ţin minte cum îmi ofereai banii aceia_ blestemaţi... Pe atunci, nu înţelegeam semnificaţia lor;astăzi însă înţeleg prea bine ...

Minia puse stăpînire pe întreaga mea fiinţă. Şi era tot atit de puternică, de nim.icitoăre, ca şi acea di-agoste ce prinsese cîndva să se înfiripe în inima mea pentru "fata in roşu" ... Da., trebuia să fii de piatră ~a să rămîi indiferent! Vedeam tn faţa mea frumuse~a arunca~ în noroi de mîna destinului nemilos. Nimic nu fusese cru­ţat: uici tinereţea, nici frumuseţea, nici graţia... AclllR, cînd fe­meia asta mi se părea mai frumoasă ca oricînd, simţeam ce pierdere a suferit natura îri persoana ei şi o furie turbată, chiuuitoara Impo­triva soartei nedrepte, bnpotriva ordinii lucrurilor Imi umplea su­fletul...

In clipele de mînie nu ştiu să mă stăpînesc. Nu ştiu ce-ar mai ti fost nevoită Olga să asculte din gura niea, dacă nu mi-ar fi în­tors spatele şi nu s-ar fi depărtat. Se îndreptă agale spre un pile de copaci şi, în curînd, se făcu nevăzută în spatele lor. Mi se păru că plîngea... ·

-Prea stimate doamne şi preastimaţi domnii-l-am auzit pe Kalinin. Astăzi, cînd ne-am adunat cu toţii ... ca să ne unim ... Toţi ne-am strîns aici, toţi ne cunoaştem între noi, ne distrăm, sintem ·veseli, şi, faptul că ne-am adunat laolaltă, ceea ce de mult ne-am dorit fierbinte, îl datorăm numai şi numai astrului nostru - stelei luminoase a guberniei noastre ... Nu vă ruşinaţi, conte ... Doamnele înţeleg despre cine-i vorba ... He, he, he 1 Deci, să continuăm. In­trucît toate acestea le datorăm luminatului şi tînărului ... nostru ... tînărului conte Karneev, propun să bem întti. de toate pentru ... Dar uite că vine cineva 1 Cine o fi?

Dinspre conac spre liziera pădurii unde eram instalaţi, venea o calea~că. ·

- Cine ar putea să fie?- se miră contele, îndreptîndu-şi bino­clu} în direcţia caleştii... Hm!... Ciudat ... Cred că-i cineva în tre­cere ... Ba nul Văd mutra lui Kaetan Kazimirovici."' Cu cine o fi oare? •

Şi deodată. contele sări ca ars ... se făcu de o paloare cadaverică, binoelul îi căzu din mînă. Ochii îi fugeau în cap, ca la un şoarece prins în CUl'Să... şi, eerînd parcă ajutor, se opreau, cînd Ia mine, cînd la Nadia ... Dintre oaspeţii contelui puţini şi-au putut da sea­ma cît e de fîstîcit, pentru că atenţia majorităţii era îndreptată spre caleaşca ce se aprepia.

- Serioja., vino pentru o clipă 1 - şopti el, apuctndu-mă de braţ şi trăgîndu-mă după el mai la o parte. Scumpul meu, te im­plor, ca pe un prieten ce-mi eşti, ca pe cel mai bun om pe care-I cunosc ... Nu mă intreba nimic, nu-mi arunca :priviri iscoditoare, nu te arăta mirati Îţi pove!ltesc totul mai tirziu! Iţi jur, nu am să-ţi ascund uimic, nici o iotă ... E o mare nenoroeire a vieţii mele, o nenorocire atit de mare, că nici nu pot să-ţi spun! Vei afla totul, totul! Iar acum- fără întrebării Ajută-mă!

Intre timp, caleaşca se tot a.propia şi, în cele din urmă, se opri în dreptul locului nostru de popas; şi attmci stupida taină a conte­lui nostm deveni notorie pentm întregul judeţ. Din caleaşcă se d!i.du jos, pufăind, Pşehoţki, zîmbăreţ, îmbrăcat cu un costum nou din şantung; In urma lui, sări sprinten o doamnă ttnără, de vreo doulzed şi trei de ani. .Era o blondă înaltă, zveltă, cu trăsături re­gulate, dar antipatice, şi ochi albaştri. Nu ţin minte decît aceşti ochi albaştri, fără nici o expresie, nasul Jlndrat, o rochie grea, dar foa.rte Iuxoasă, şi cîteva brăţări masive pe amîndouă mîinile ... Ţin minte că mirosul jilav al inserării şi al coniacului cedă locul unui parfum puternic, pătrunzător.

- Ce multi sînteti aici! - rosti necunoscuta într-o rusească stilcită. Cred că vl diStraţi bine! Bonjour, Alexisl - Se apropie de Alexis şi-i întinse obrazul. Contele îl pecetlui cu

un pupat scurţ, .apoi îşi privi, pe rînd, alarmat, musafirii. -Vă prezint pe soţia mea!- mormăi el. Iar dumnealor, So­

zia, sînt nişte buni cunoscuţi de-ai mei... Hm ... Mă chinuie tusea. asta.

- Iar eu am sosit chiat adineaori! Kaetan uni zicea: odihneş­te-te 1 Dar eu i-am zis, de ce să mă odihnesc, dacă am dormit tot dm­mul. Mai bine mă duc şi eu la vînătoare 1 M-am îmbrăcat, m-am ur­cat în caleaşcă şi am plecat... Kaetan, unde sint ţigaretele mele?

Pşehoţki se repezi spre blondă, întinzîndu-i un port-ţigaret din aur. ·

-;- Dumnealui este fratele soţiei mele... continn3 slt bolboro­seasc!., pierdut, contele, prezentindu-1 pe Pşehoţ)ri. Ajut~-mă, te rog! - fmi şopti el, dindu-mi un ghiont. Pentru Dumnezeu, seoa­te-mlt din blcurcăturăl

Se zice eli. lui Kalinin i s-a :mcut riu şi ci Nadia, vrind s~l aju­te, nu reuşt'a si se ridice în picioare. Se zice că mulţi dintre oaspeţi s-au· grăbit si se suie b1 echipajr.le lor şi si plece. Nu am văzut ni­mic din toate acestea. Ţin minte doar că am intrat în pădure şi, l)iutbld o clra.re, fără si!. mi uit fuahitea. J!le&, am mere blcotro m-au dus picioarele!* ·

-•••••• 1 ••••••••••••••••••••••••••••••••••••• ' •••••••••••••

Cind am ieşit din pădure, t"ram tot mînjit de noroi şi de picioare bni atfrnau bucăţi de crJ.Bă Iipir-ioasll.. Probabil că·~ fost nevoit să sar pp,ste un rîuleţ, lucru de care inllll. nu-mi mai amintesc deloc. Mă simţeam obosit, zdrobit, de pa.roll. mi-ar fi muiat oasele cineva' cu ciomege le. Trebuia să mă duc pînă Ia conac, s-o înca.ler pe Zorka şi să pornesc la drum. Npam fll.eut-o însă, ei am plecat de-a dreptul spre casă; pe jos. Mi .. sra lehamite şi de conte, şi de conacullui a.fu­rieitl** ••••••••••••••••• 1 •••••••••• 1 ••••••• ~ ••••• ~ • ' • • • • •• • • • • • • • 1

Drum!ll meu se aşternea de-a. lungtil lacului. Monstrul de apă tocmai incapea să-şi qrle cbltecul de seară. V al uri mari cii coa.nte qjb~:~ acopereau tntinderfla .lui imensă. Tn a.r:r stăruia un vuiet şi un frElilomi!.t c-ontinuu. Vîntul rece, umed, mă pMrundea pînă la os. în $tiuga mea. se tntindra Jarul amnbru, iar din dreapta r~bea. foş­uetul monoton al pădurii moborlte. Mă simţeam pus faţă-n faţă cu natura, ca la o confruntare. Părea că toată minia ei, tot acel lnriet şi urlet erau pornite numa.i impotriva mea. In alte impreju­rări poate că m-aş fi simţit cqprins de înfiorare, acum fisă abia de luam in seamă pe uriaşii din jurul meu. Ce-nsemna oare furia naturii faţă de furtuna dezlănţuitli. în mine?*** '

Ajuns acasă, m-ltlll pră.buşit pe pat, tmbrăcat cum eram. - IIP."ăşi, neruşinatul s-a scăldat în lac imbră'cat!- bombăni

Polikarp, trăgînd de pe mine hainele ude şi murdare. Iarăşi! Pe-

• Atoi In manuaoriaullui Kamlşev şh\t şterse o sută pa.truzeoi de rin· dJ»"i. - A.C.

** Aici tn manuscris e desenat cu cerneală un cap drăgii.laş de femeie, cu chipul schimonosit de groază. Tot ce fusese scris sub el era tăiat ou grijă. Jumă.t~~otea de &Us a paginii următoare era tii.iatii şi ea, iar prin pata mare de cerneală nu se putea distinge decît un singur cuvînt: "tîmplă.". - .t\.0.

••• Şi aici era şters. - A.C.

deapsă de la Dumnezeul Cică-i nobil, inv8.ţat, da-i mai rău ca un gunoier ... M~-ntrrb ce v-or fi tnvăţat acolo la niversitate? 1 · • Net~uportlnd nici glas, nici chip omenesc, am vrut să rltcnesc la Poliklllp să-mi dea pace, dar ntJtmi-a ieşit nici un sunet din 'gură, Limba-mi era Ia fel de v111guită şi de slritlt ca şi trupul. Oricit era de penibil, am fost nevoit slt-1 las pe Polikarp să tragă de pe mine toate hainele, pină şi rufăria de corp udă. . .

-Măcar de s-ar clinti olea.ră!- bodogănea servitontl meu, f:ntorcîndu-mă. de pe o parte pe alta ca pe o păpuşă. Chiar miine ii cer să-mi facă socoteala. Gata ... pentru nimic în lume nu mai rlt­mîn aici 1 Mi-ajunge, nltăntolu de mine 1 Să plesnesc· dacii. mai stau 1

Rufăria curată, caldă nu m-a incălzit şi nu m-a liniştit. Tremu­ram şi de minie, şî de spaimă, in aşa hal, el-mi clănţănea.u dinţii în gură; Spaima mea era inexplicabilă ... Nu mă înfricoşau nici ve­denii,· nici fantoma ieŞite din mormint, nici chiar 'portretul prede­cesorului meu Pospelov, atîrnat dea.Rupra patului. El mt!. urmărea tot timpul cu ochii lui morţi, mi se părea chiar că şi clipeşte din pleoape uneori, dar, privindu-1, nici că mă sinrhisea.m de el. Viito­rul nu-mi era. .. limpede, totuşi puteam prevedea cu destulă probabi­litate că nimic nu mi ameninţ5., ci deasupra ra.pului meu nu se adună nori ne-gri. Moartea era înd1 departe, bolile mă.Iăsau indife­rent, necazurilor personale nu le dădeam importanţă... Atunci de ce anume mă temeam, de ce-mi c1~nţ.1.noau dinţii? · Nici minia mea nu se putea explica ... ,,Taina" contelui nu mă

putuse înfuria atit de tare. De fapt, puţin îmi păsa şi de conte, şi de însurătoarea lui, de care nJ.Vmi pomeniso nimic. '

Nu-mi rămîne decît sll. pun pe seama nervozităţii şi- a oboselli starea mea psihici de atunci. Altll. explicaţie nu pot si gisesc.

Dupi plecarea lui Polikarp, mi-am tras plapuma peste cap, vrînd si dorm. Era linişte. şi intuneric. Doar papagalul se agita fn colivie şi se auzea pfnă la mine ticăitul ritmic al pendulei din odaia lui Polika.rp, în rest domnea.u pacea şi tihna.. Oboseala. fizică şi psihici şi-au spus cuvintul pîni la unnl şi-am început să aţipesc ... Simţeam cum mi. eliberez parcil. de apăsarea unei mari greutiţi, cum nesuferitele imagini obsedanta din creierul meu se topesc in­tr-un fel de pîclă ... Ţin minte· că începusem chiar si visez. Se făcea. că într-o dimineaţă senini de ia.rni mergenm prin Petersburg pe Nevski prospekt şi, neavînd ce face, mă uitam ppn vitrine. Eram bine dispus, vesel... N-aveam de ce să mă grăbesc, n-aveam nici o treabă, eram cu desăvîrşire liber. Sentimentul că mă aflam departe de -eatul meu, de eonacuJ contelui, cu lacul lui rece, sumbru, îmi sporea. bucuria şi tihna sufleteascA.. M-am oprit în faţa celei mai mari vitrine, admii·înd nişte pălărioare de .damli. ... Pălărioarele îmi erau

cunoscute... Intr-una din ele o văzusem pe Olga, tn alta. pe Nadia, o a treia o zărisem la vînătoare pe capul blond al Soziei, sosită pe neaşteptate... De sub pălărioare îmi zîmbiră deodată chipurile cu­noscute... Cînd am vrut să le spun ceva, ele, toate trei, se conto­piră fntr~un singur chip mare,_ roşu. Chipul acela îşi roti mînios ochii şi scoase limba la mine. Careva din spate tncepu s~ mă strlngă de gît... . .

--Bărbat' omorît nevasta!- strigă la mine chipul roşu. Am tresărit, am ţipat şi-am sărit ars din pat ... Inima-mi Mtea să-mi spargă pieptul, o sudoare rece imi năpădise fruntea.

- Bltrbat omorît nevasta! - repetă papagalul. Haide, dă-mi zahăr! Vai, prost mai eşti! Prostule! ·

"E papagalul!" - mi-am spus, liniştindu-mă şi culctndu-mlla loc.

Se desluşea un ropot monoton... Băteau picll.:turile de ploaie in tabla acoperişului. Norii pe care-i văzusem la apus, cind mă tna­poiam acasă de-a lungul lacului, acoperiseră acum tot ceru]. Un fulger sclipi palid şi lumină portretul răposat ului Pospelov ... Chiar d~asupra capului meu bubui tunetul ...

"IDtima furtună din vara asta", m-am gtndit. Mi-am adus aminte de una din primele ei furtuni... Un· tunet

ca şi acesta bubuia undeva în pădure, cînd mă aflam pentru in­ttia oară tn căsuţa pădurarului... Stăteam atunci la fe!eastră cu o "fată în roşu" şi priveam amîndoi pinii luminaţi de fulgere... In ochii acelei fiinţe minunate se citea spaimă ... Mi-a povestit că mama ei murise lovită de un trăsnet şi că şi ea tşi doreşte o moarte spectacu­loasă ... Ar fi vrut să· fie imbrăcatll. cum se îmbracă a.ristocratele cele mai bogate din judeţ. Simţea că frumuseţii ·sale i s-a.r potrivi luxul ... Şi, conştientă de măreţia ei vanitoasă, deşartă, mîndri de ea, ar fi vrut să urce pe Mormintul de Piatră şi acolo să moară spec­taculos.

Visul i s-a împli ... deşi nu pe !form ... * Pierzînd orice speranţă de a mai adormi, m-am săltat

aşezîD.du-mă pe pat. Ropotul molcom al ploii se preschimba treptat într-un urlet mînios, ce-mi plăcea atit de mult altidati cind sufletul imi era liber de orice spaimă şi mînie ... Acum însă urll!tul mi se părea sinistru. Bubuiturile tunetului se succedau unele după altele, fără intrerupere.

• Aiei este ştearsă neglijent o intrea.gă. pagiliă.. Au fost emtate doar citeva. cuvinte, care nu oferă o cheie pentru înţelegerea. rînduril()r tăiate. - A.C. -

- BăJ.bat' omorît nevasta! - cîn"i · papagalul. Au fost ultimele lui cuvinte ... închizîndu-mi ochii de spaimă,

ca un laş, am dibuit pe înttmeric colivia şi-am azvîrlit-o într-un colţ al camerei.

- Lua-te-ar dracu'! - am •strigat, auzind zdrăngănitul coli­viei şi piuitul papagalului ...

Sărmană, nobilă pasăre! Zborul pînă-n colţul odăii i-a fost fatal. A doua zi în colivie nu mai era decît un cadavru rece. De ce l-am ucis? Dacă cuvintele lui preferate despre bărbatul care şi-a omorît nevasta îmi amin ... *

Mama predecesorului meu Pospelov, cedîndu-mi locuinţa, îmi ceruse bani pentru mobilă şi pentru tot ce era acolo, chiar şi pentru fotografiile unor oam;ni pe care nu-i cunoşteam. Dar pentru scum­pul ei papagal nu nn-a cemt nici un ban. în ajunul plecării sale în Finlanda, o noapte întreagă şi-a tot luat rămas-bun de la nobila ei pas~e. Imi aduc aminte de suspinele inlăcrimate şi de şoaptele nesf1rşite ce-au insoţit acea despărţire. Imi aduc an1inte de lacri­mile cu ~are mă imploiase să am grijă de prietenul-ei piuă la ina­poierea sa. I-am dat cuvîntul de onoare că papagalul dumisale nu va regreta de a fi făcut cunoştinţă cu mine. Şi_ nu m-am ţinut de cuvînt. Am ucis pasărea. Imi imanoincz ce-ar fi spus bătrîna, dacă ar fi aflat de soarta flecarului ei!

Cineva bătu încetişor în fereastră. Căsuţa îD care ·locuiam fiind aşezată"mai spre capătul uliţei, deseori mi se întîmpla să a.Jld bă­tăi in fereastră, mai ales pe vremuială, cind trecătorii nimeriţi pe acolo căutau tm adăpost. De astă dată nu erau însă nişte trecători. Apropiindu-mă de ferea~tră şi aşteptind lumina unui fulger, am desluşit silueta întunecată a unui bărbat înalt, slab. Sta în dreptul geamului şi parc.ă se zgribulea de frig. Am deschis fereastra.

- Cine-i? Ce doriţi?- am întrebat. - Serghei Petrovici, eu sînt! - am auzit un glas jalnic, cum au

de obicei oamenii rebegiţi şi foarte speriaţi. Eu sînt! La dumneata am venit, dragul meu 1 -

În glasul jalnic al siluetei intunecata am recunoscut, spre ma­rea mea mirare, glasul prietenului meu Pavel Ivanovici. Vizita· lui Mijilă, om cu o viaţă ordonată, care se culcă inainte de miezul nopţii, era de neînţeles. Ce l-a putut dete~a să-şi trădeze stric­tele sale rînduieli şi să vină la mine la ora două noaptea, şi încă pe o weme îngrozitoare ca asta? ·

• "' Aici, din păcate, iarăşi stnt rinduri tăiate. Este evident că autorul

le-a tăiat nu in momep.tul cînd scria, ci mai tîrziu ... La sfirşitul povestirii am să atrag in mod deosebit atenţia asupra acestor tăieturi. - A.O.

-Ce doreşti?- 1-am întrebat, trimiţtndu-1 la dracu' in ghl­dul meu.

- IartA-mă, dragnle ... Am vrut d bat la ufl, dar probabil ei Polikarp a.l dumitale doarme buştean la ora asta. Am tnd.rlrznit si-ţi bat în geam. ·

- Dar ce doreşti? _ Pavel lvanovici a venit mai aproape de fereastrl. şi a bilm~jit

ceva neînţeles. Tremura şi părea băut. - Te ascult! - am spus, pierzi"ndu-mi ribdarea. . - Dumneata ... văd că te superi, dar .. ; daci ai şti ee s-a-nt!m-

plat, nu te-ai mai supăra pe nişte fleacuri ca· un somn intrempt şi o vizită la o vreme nepotrivită ... Nu-i timp de dormit acum! Doamne Dumnezeule 1 Am trăit pe lumea asta trei decenii tneheiate şi doar astăzi pentru întîia oară mă simt atit de nenorocit, fngrozitor de nenorociti Sint nenorocit, Serghei Petroviei.

- Oh, dar ce s-a tntimpJ~ Şi, ta urma urmei, ce mi priveşte pe mine? Eu insumi abia mă ţin pe picipare ... Nu-mi arde mie de a~! • ~- Serghei Petrovici!- spuse Mijilă cu glas pltngăreţ, fntin­

ZI"ndu-şi mîna udA de ploaie spre obrazul meu. Omule de iniztti, l Prietene!

După care am auzit plîns de blrbat. Doctorul plîngea. -Pavel .Jvanîci, du-te acasă!- i-am spus dupl un rlstimp

de tăcere. Acum nu pot sta de vorbll. cu dumneata. .. Mi-e .teamă şi de starea mea sufletească, şi de a du.mitale~ N-o să ne putem tn­ţelege ..•

-Dragul meuf- reluA doctorul cu glas imp}orltor. Te rog, insoară-te cu ea 1 •

- Ai bmebunit r - am strigat, trintind fereastra ... După papagal, doctorul a fost eea. de a doua. vicfunl a dispozi.;

ţici mele proaste_. Nu l-am invitat în cameră şi i-am trintit fe­reastra in nas. ·Două ieşiri grosolane, necuviineioase, pentru care a.ş fi provocat la duel pînă şi· o femeie.* Dar blîndul şi bunul Mijilă nu avea habar de duel. El nu ştia ce tnseamnă. să te superi.·

Peste vreo două-trei mmute scipărli. un fulger. Arunetndu-mi ochii pe fereastră, am văzut silueta tndoită a oaspetelui meu. De a.stl dată avea o atitudine rugătoare, umilă., ca a unui cerşetor implorînd poma.ni\. Aştepta pesemne să-I iert şi să-llas să-şi spună păsul. •

• fiti ma frază era scrisă deasupra unui rînd tăiat In care se -mai putea descifra: "i-aş fi smuls capul de pe umeri şi-aş fi făcut tăndări toate gea· murile". - A.C.

Din fericire, se trezise in mine eugetul. Mi se făeuse mill de mine îuumi, milă lie faptul eă :urua ai- ll'J&eai!·ase cu attte cz. zime şi ticălofie. Sufletul meu jooie era fi el tare-ll'tmene ea fi trupul meu s~nătos*... •

- Intră în. cameră! - i-am spus. - Nu mai am timp! Fiecare minut e preţios! Slirmana. Nadia.

s~a otrăvit şi locul medicului este la căpll.ttiul ei ... Abia. am reuşit s-o salvez, sărăcuţa de ea ... Nu-i asta o nenorocire? Şi dumneata. nu vrei d ro-asculţi, trfnteşti fereastra!

- E vie totuşi? - Totuşi... Despre oamenii 11enoroeiţi nu se vorbeşte astfel,

bunul meu prieten r Cine-ar fi erezut că o asemenea fiinţă deşteap­tă, cinstită, va voi sli.-şi curme via.ţa pentru un individ precum con­tele? Da, prietene,· din nefericire pentru oameni, femeile nu pot fi perfecte. Oricit de deşteaptă ar fi femeia, cu oricîte însuşiri frumoa­se a.r fi fnzestrată, există totuşi în ea un ghimpe care o impiedică să trăiască, şi pe ea, şi pe Ceilalţi oameni ... S-o luăm chiar şi pe Na.­dia ... SpUll.e-mi, de ce a făcut:-o? Vanitate~ iar vanitate! Vanitate bolnlvicioasă 1 Ca să-ţi facă în ciudă, şi-a pus .în gînd să se mărite cu contele ăsta ... Nu-i trebuiau nici banii lui, nici nobleţea. .. Nu avea trebliiriţă deeît să-şi satisfacă vanitatea mC)nstruoasă... Şi deodat&- ghinion 1 Ştii că a sosit soţia luL. A ieşit la iveală că .acest des:Mnat este căsătorit .... Şi se mai spune că femeile sint mai rezistente decît bărbaţii, eă ele ştiu să îndure suferinţa mai bine de.­cît bărbaţii!... Păi unde-i rezistenţa, dacă un motiv atît·de jalnic te face 81 recurgi la fosforul chibriturilor? Asta nu-i rezistenţă, ci deşertăciune 1

- O să ritceşti ... - Ceea ce mi-a fost dat să văd acum e mai r~ ca orice răceală ...

Ochii aceia, paloarea ... ah! La o dragoste nefericită., la incercarea lUl'izhutit& de ~ţi face în dudă s:-a mai adlugat şi o sinucidere neiz­butită ... Mai mult nenoroc nici că se poate închipui!... Dragul meu, dacă ai măcar un dram de compasiune... dacă ai v~a.-o ... ei, de ce nu te-ai duce pînă la ea? Ai iubit-o. Dacă n-o rilai iubeşti, de ce totuşi nu ţi-ai saerifiea libertatea de dragul ei? Viaţa unlli om em preţioasăt pe11tru ea poţi sll. dai totul... totul! Salvea.zl o viaţă.!

• Mai departe urmează o descriere plastico-bombastică a rezistenţei p&ihiee a auto:mlui. Spectaeolul durerilor omenefi;i, al singelui, al autopsiilor !udieiare etc. nu profluC'8, chipurile, asupra ln:i niei o impresie. Tot acest pasaj are o tentă. nesinceri de lă.u.dăroaaă. şi ipocrită. naivitate. El surprinde prin grosolănie, aşa că l-am eliminat, găsindu-1 neinsemnat pentru carac-terizarea lui KamJşev. - A.C~ ·

Cineva bătu tare b:t uşă. Am tresmt ... Inima imi sîngera!... Eu unul nu cred în presentimente, de astă dată însă alarma mea. era justificată ... Cineva bătea la mine din stradă.

- Cine-i acolo? - am strigat pe fereastrll.. - La înălţimea voastră! -Ce doriţi? - O scrisoare de la conte, înălţimea voastră! A. fost ucis un

om! ' O siluetă neagră, într-un cojoc, se apropie de fereastră şi, afu­

risind vremea, mi-a întins scrisoarea ... M-am îndepărtat repede de la-fereastră, am aprins Iul:nînarea şi am citit următf}arele: "Pentru Dumnezeu; uită, t!! rog, orice pe lumea asta şi vino netnffrziaf. · Olga a fost omorîtă. Mi-am pierdut capul şi sînt gata să înnebunesc. Al tău, A.K."

Olga a fost omorîtă 1 De la aceste' scurte cuvinte a început să-mi vîjîie ţeasta şi am văzut negm inaintea ochilor ... M-am a.5ezat pe, pat şi, neavînd putere să-mi adun gîndurile, am lăsat să-mi cadă braţele a neputiaţi.

- DUJII1lJ&vtastri. stnteţi Pavel Ivanovici?- am auzit giasttl mujicului mesager. Tccmai voia:m sl trec şi pe la domnia voastră ... Şi pentru dUIIllleavoastră am o scrisoare.

Peste cinci minute şedeam împretmă cu Mijilă tntr-o trăsură acoperită, fu drum apre coBacul contelui ... Peste poclit răpăia ploa­ia, prin faţa noa.stri., tma-două scăpărau fulgere.

Se auzea urletul lacului... · începea. Ultimul act al dramei şi două dintre personaje mer­

geau să vadă un tablou sfîşietor. -Ei, ce crezi că ne-aşteaptă?- l-am întrebat pe Pavel Iva-

novici. -Nu cred nimic ... Nu ştiu ... - Nici eu nu ştiu .. . - Hamlet regreta odată că stăpb:tul cerului şi al pli.nu"ntului a

interzis pll.catul sinuciderii, aşa regret eu acum că soarta m-a făcut medic... Regret~.profund.

- Mi-e teamă ca nu cumva să regret şi eu, la rîndul meu, că soarta m-a făcut judecător de instrucţie, am spus. Dacă contele n-a b:tcurcat omorul cu sinuciderea şi dacă, într-adevăr, Olga a fost omorîtă, vai de bieţii mei nervii

- Poţi sll. refuzi cazul... M-am uitat b:ttrebător Ia Pavel Ivanovici şi, bineînţeles, dato­

ritll. b:ttunericului n-a.m vi!.zut nimic... De unde ştia el că pot să refuz cazul? .Am fost amantul Olgăi, dar cine o ştia în ·afară de Olga. şi poate de Pşehoţki, care m-a p~t cîndva cu aplauze? ...

- De ce e.rezi că pot să. refuz? - l-am intrebat pe MijiUi. -Aşa ... P~ţ.i să te îmbolnăveşti, să-ţi dai demisia ... Nu e deloc

dezonorant, fntrucît are cine să te inlocuiască, pe cînd un medic se află într-o cu totul altă situaţiet ..

" Doar atît?" - mi-am spus. După un drum hmg, ucigător, pe o clisă argiloasă, tr~sura. se

opri, in sfîrşit, în faţa intrării. Două ferestre chiar de deasupra in­trării erau viu lumiuate, la fereastra de la capătul din dreapta al casei, de la donnitorul Olgăi, se vedea o lumină palidă, iar toate celelalte arătau ca nişte pete intunecata. Pe scară ne bitbnpină "Cucuveaua". Se uită la mine cu ochişorii ei înţepl\tori şi faţa-i zbîrcită se încreţi intr-1m zîmbet rău, batjocoritor.

- Ce surpriză vă mai aşteaptă! - spunea privirea ei. Credea, pesemne, c-am venit să petrecem, neştiind de nenoro­

cirea din casă. - O recomalld atenţiei dll}Ditale, i-a.m sp_us lui Pavel lvano­

vici, şi am tras boneta de pe capul bătrînei, dînd la iveală ţeasta.ei cheală-lună. Vrăjitoarea asta are nouăzeci de ani, bătrîne. Dacă ne-ar fi dat vreodată să-i facem amîndoi autopsia acestui subiect concluziile noastre ar fi total diferite. Dumneata ai descoperi o atrofie senilă a creierului, iar cu aş încerca să te conving c~i cea mai deşteaptă şi mai viclcană fiinţă din tot judeţul nostru ... Diavol în fustă!

Intrînd în salon, am fost cum nu se poate mai surprins. Tabloul pe care l-am văzut aici era cu totul neaşteptat. Pe scaune _şi pe ca­napele şede au nişte oameni... Prin colţuri şi pe lîngă ferestre alte gru­puri de oameni... De unde-or fi apărut oare? Dacă mi-ar fi spus ci­neva dinainte că-i voi întîlni aici, i-aş fi rîs în nas. Pînă-ntr-attt era de stranie şi de incredibilă prezenţa lor în casa contelui, in timp ce într-una din camere zăcea Olga, poate moartă sau muribundă. Era corul de ţigani al ober-ţiganului Karpov de la restltllrantul "London", acelaşi cor cu care cititorul a făcut cunoştinţă din primele capitole. Cînd am intrat, dintr-1m grup s-a desprins vechea mea prietenă Tina şi, recunoscîndu-mă, a scos o exclamaţie de bucurie. Cînd i-am intins mîna, pe faţa ei oacheşă, palidă, înflori un zimbet, iar din ochi îi ţîşniră lacrimi cînd se-ntinse spre mine să-mi spună ceva ... Lacrimile n-o lăsară să vorbească şi n-am izbutit să scot de la ea nici un cuvînt.lYI-am adresat altor ţigani şi ei imi explicară prezenţa. lor acolo în felul urniător- dimineaţa, contele le trimisese la or~ o telegramă, cerindu-le ca întreg corul, deci cu toţii în păr, si!. fie neapirat la conac la 9 seara. Ei au onorat "comanda", au luat tre­nul şi la ora 8 s-au şi înfiinţat aici in salon.

-Doream să--i facem o bucurie excelenţei sale §i domnilor oas­peţi... Ştim atîtea romanţe noi... Şi cind colo ...

Şi ctnd colo sosise cilare, in galop, un mujic cu vestea cii. la vt­nătoare s-a făptuit un omor bestial şi cu porunca de a fi aşternut patul pentru Olga Nikolaevna. Nu i s~a dat crezare mujicului, pen­tru că mujicul era beat .,ca un porc", dar cînd s-a auzit tropot pe scară şi prin salon au dus pe braţe un trup în negru, n~ a mai fost loc de nici ·o îndoială. ·

- Si acum nu ştim ce sll. facem i Nu mai putem rimîne aici ... Cînd intră preotul în ca.Să, oamenii veseli trebuie s-o şteargi ..• .Şi­apoi toate cfptăreţcle sînt răvăşite şi plîng ... Ele nu pot rămîne în­tr-o casă unde-i un mort ... Trebuie să plecăm, dar uite că nu vor să ne dea cai! Domnul conte zace bolnav şi nu primeşte pe nimeni, iar slugile, la rugămintea noastră de a ni se da cai, ne iau în zeflemea ... Doară nu putem merge pc jos prin beznă şi pe o vreme ca asta! în general, servitorii sint foarte grosolani!... Cînd le-am cerut un sa-" mova.r pentru damele noastre, ne-au dat dracului...

· Toate jalbele astea s-au tneheiat cu un apel fnl!erimat la gene­rozitatea mea: sit incerc sit obţin nişte trăsuri pentru ei, ca Bli. poa.tll. pleca din casa asta "afurisitl.". ,

- Dacă vizitiii n-au fost lăsaţi să plece şi caii nu stnt tn ţarc, o să aveţi trăsuri, am di..spuns. Am să dau eu poruncă ...

Sănnanilor de ei, îmbrăcaţi în haine de măscărici şi deprinşi să se dea in spectacol cu manierele lor libere, nu li se potriveau deloc figurile aMtute ~i aerul dezorientat: l-am mai inviorat tntrucitva cu promisiunea mea de a-i ajuta sit aiunglt la gară. Bln'baţii prinsera glas, iar femeile încctară sll. mai verse lacrimi ... . Apoi, am pornit spre cabinetul de lucru al contclui. StrăMtînd o întreagă anfiladă de odăi întunecate, cu lumina stinsă, îmi aruncai la un moment dat privirea într-una din camere cu u~a intre~eschisl!..· Mi-a fost dat si!. văd un tablou înduio~ător. Lîngă masă, cu un samovar încins pe ea, şedea Sozia şi fratele ei Pşehoţki... Sozia, intr·O bluză uşoară, dar purtind pe mîini aceleaşi brăţări şi inele, mirosea ceva dintr-un flaconaş §i, cu un aer languros, sorbea tn silă dintr-o cea{ică. A vea ochii plînşi... Probabil că tntimplarea de la vînătoare i-a zdruncinat nervii şi i-a stricat pentru mult timp buna dispoziţie. Pşrhoţki, cu aceeaşi figură inexpresivli. dintot­deauna, sorbea cu înghiţituri mari ceai dintr-o farfurioară şi-i spunea ceva surorii sale. Judecind dupli. aen,U ~ poza lui de mentor, o lini~tea şi o convingea sit nu mai plîngi.

Pe conte l-am g~sit, bineinţeles, ett se poate de rlvllşit. De felul lui nevolnic ~i bohl~Nieios, a.vea acum faţa. trasi, mai suptă ca de obicei ... Era palid şi buzele ti tremurau ca de un frison. Peste

frunte avea o batistă de la care trăsnea fn..toatl. încăpere& a. oţet. Cind am intrat, zvteni de pe sofaua pe care era culea.t fi, stringin­du-şi poalele h&latului, se a.rund, spre mine ...

-:-Ei? Ai?- mcepu el, treJfturînd şi bllbtindu-se. Hm? După cele cîteva sunete nearti<'ulate, m-a tras de Iilineci spre

sofa şi, de cum m-am aşezat, s-a. ghemuit Ungă mine, ca un căţeluş Bperiat, şi a înreput să-şi spună jela.nia ...

- Cine s-ar fi aşteptat? Ai? Stai puţin, dragul meu, să mă acoplir cu pledul... am frisoane ... A fost omorîtă,· biata· de ea 1 Şi cu dtl sllbl!.ticie 1 Mai trăieşte încl, doctorul zic~e însli. el Ja noapte va muri ... Ce zi îngrozitoare 1... A venit nitam-nisam asta ... dracu' s~o ia de pe capul meu... nevastfit.mea... ABta-i greşeala cea. mai nenororită a vieţii mC'le. Să ştii, Ş~rioja, că m-au însurat la Peters­burg, fiind beat. Am ~~oBCuns lucrul ăsta de tine, mi-era ruşine, dar uite r-a vonit aici, tn c.arne şi oase ... Uită-te şi căieşte-te ... O, slă­biciune blestema tăi Sub impulsul momentului şi-al alcoolului sint în start' de orice neghiobie! Sosirea nevcsti-mi - prima bucurie, scandalul eu Olga - a doua... O aştept pe a treia... Ştiu el o să vmă.... ştiu 1 Am să-mi pierd mmţilc 1 ' După citeva sughiţuri de plîns, contele bău trei pM!ărele de votcă şi retunoscu că-i un măgar, un ticălos şi un beţiv, şi, cu limba ÎJnplrti'rită. de surt•sdtarr,· îmi drsrrisc -drama petrecută la vînă­toq.,rr ... Mi-a; povestit în linii mari următoarele. La vreo 20-30 minute după plecBJ'('a mea, rind oamenii şi-au mai revenit puţin din stupefacţia produsă de apariţia Soziei şi cînd Sozia, cunoscînd soc.irtatra, ~i-a asumat rolul de gazd5., s-a auzit deodată un strigăt strident, sfîşirtor. Strigătul venra dinspre pădure şi a fost de ~o pa.ţru ori rrprtat de ecou. Era atît de neobişnuit, tnrît oamenii au smt tn picioare, r·îinii alfîncrput să latre, iar ra.ii şi-au ciulit urechile, Strigătul era fioros, dar ('Ontele a r!:'uşit s~ desluşească in .el gla,s de femeie ... Erau in e 1 groază şi disperare ... Aşa pot striga femeile numai c~înd vltd o fantomă sau moartra subitll, a unui copil ... Oaspeţii, .~larmaţi, s-au uitat la conte, contele la ei ... Vreo trei minute apoi a domnit o tii.cere morminta.Ui. ...

Şi, în timp ce boierii tl!.ceau şi se uitau unii la alţii, 'vizitiU ~ larheii f~giră spre lor1d dr unde 8t' auzise strigătul. Primul vestitor a] dramei a fost bătrînul Ilia, lacheul. Veni în fUgă spre liziera pă­durii şi, palid, cu ochii larg deschişi, vru sll spună ceva, dar emoţia şi sufocarea ti tmpiedirau să vorbească. !n cele din urmă, venin­du-şi în fire şi făcîndu-şi semnul crucii, rosti:

- Au omorît-o po cucoană! Care cucoană? Cine a omorît-o? lli& tnsl n-a. putut sl dea un

rlspuns ... 'Rolul celui de al doilea. vestitor ti reveni unui bA.rbat 1&

care nu se aşteptase niaJ.eni şi a cărui apariţie ti uhnise pe toţi cei de fa'tă. Era uluitoare atît ivirea neaşteptată a bărbatului, cît şi tnfăţişarea lui ... Cînd il văzu contele şi-şi aduse aminte că Olga se plimbă prin pădure, simţi cumi se opreşte inima în loc şi i se îmn.oa.ie genunchii de la un cumplit presentiment.

Bărbatul acesta era Piotr Egorîci Urbenin, fostul administrator de la conacul contelui şi bărbatul Olgăi. întti şi-ntti, oamenii auziseră. nişte paşi greoi şi trosnet de vreascuri... Părea că din pădure se apropie de lizieră un urs. Apoi însă apăru trupul masiv al neferi­citului Piotr Egorîci.. Ajuns la marginea pădurii şi văzind oamenii adunaţi, făcu un pas înapoi şi se opri ca lovit de trăsnet. Vreo doul minute tăeu, sti'nd nemişcat, timp în care a putuţ fi privit în voie de toată lumea... Purta costumnl lui gri de fiecare zi, destul de ponosit .. în cap nu avea pălărie şi părul zburlit i se lipise de fruntea şi tîmplele transpirate ... Faţa lui, de obicei roşie, iar uneori chiar roşie-vineţie, de astă dată era palidă ... Avea o privire de nebun fn ochii săi nefiresc de larg deschişi... Buzele şi mîinile îi tremurau ...

Lucrul cel mai uluitor i'nsă, care izbise din prima clipă atenţia mulţimii năucite, erau mtinile lui i'nsingerate. Ambele mîini şi man­şetele erau mi':njite din belşug cu singe, de parcă le-ar fi spălat într-o baie de si':nge. ·

După două-trei m iuute se trezi din amorţeală, ca dintr-un vis, se aşeză pe iarbă turceşte şi scoase un geamăt. Ciinii, aimţind ceva ciudat, tl tneonjurară şi se puscră pe lătrat. Urbenin îşi roti ochii ·asupra grupului de oameni, îşi acoperi faţa cu miinile şi încremeni din nou ...

- Olga, Olga, -ce-ai făcut? 1 - gemu el. Sughiţuri surde de plins ti izbucniră din piept, zgîlţ_J."indu-i umerii

de voinic ... Cînd îşi luă mîinile de pe faţă, avea sînge pe frunte şi p.e obraz - luat de pe degete. .

Aici, contele făcu un gest a lehamite, agitat, dădu un păhărel de votcă pe gît şi urmă:

- Mai departe lucrurile se cam încurcă în memoria mea.· După cum poţi. să-ţi închipui, tot ce s-a pe:ti·ecut m-a năucit într-atît, c-am pierdut şirul gindurilor ... Nu mai ţin minte ce-a urmat! Tot ce mai ţin minte e că bărbaţii au adus din pădure un trup cu hainele sfîşiate, pltate cu sînge ... Nu mă puteam uitai 1-au aşezat în tr~­sură şi 1-au dus ... N-am auzit nici gemet~, nici plins ... Spuneau c-avea înfipt într-o parte, intre coaste, stiletul acela pe care-I avea întot­deauna Ia ea ... Îl ţii minte? Eu i-1 dăruisem. Un stilet bont, mai bont decît- uite, buza paharului ăsta ... Ce forţă deci trebuie să fi avut ca să-I fi putut infige! îmi plac, frate, armele eauca.ziene,

dar acum dă-le încolo de a.rme l Chiar mîine poruncesc s~ fie aruncate cit colo!...

Contele mai bău 1m păhăre] şi urmă: - Şi să vezi ruşine 1 Să vez.iilfamie! O aducem noi pmă in faţa

intrării. Toţi, înţelegi tu, erau îngroziţi, disperaţi. Şi deodat!t, lua-i-ar naiba pe ţiganii ăştia, se aud din casă cîntece vesele ... S-au înşirat frumos şi pun-te pe urlat, ticăloşii!... Au vrut, vezi tu, sl ne întîmpine cu şic, şi a. ieşit cum nu se poate mai nelalocul lui ... Ca-n povestea aia cu lvan-prostovan, înţelegi tu, care, întîlnind odată un cortegiu mortuar, a sărit în sus de bucurie şi a prins să strige: "Geaba trageţi, v-opintiţi, că tot nu prididiţi." Da, frate! Am vrut să le fac o plăcere oaspeţilor, am comandat cor de ţigani, şi-a ieşit o aiureală. Nu ţigani trebuia să chem, ci doctori şi preoţime. Şi-acum nu ştiu ce să faci Ce să fac? Nu mă pricep eu la formaliti!.ţile astea, la obiceiuri. Pe cine să chem, dupi!. cine si!. trimit ... Poate că aici e nevoie de poliţie, de procuror ... Dracu' ştie, el eu unul nu ştiu, nici să mă omori! Bine că pl!.rintele Ie!emia, aflînd de teva­tură, a venit s-o împărtăşească, ftindcl eu nu m-aş fi priceput să-I chem. Te implor, prietene, ia asupra. ta toate grijile astea! Zli.u, înneb1m.esc 1 Venirea nevestei, criml!.... brrr! Unde o fi nevas­tă-mea acum? N-ai văzut-o?

- Am văzut-o. Bea ceai cu Pşehoţki. - Cu :frăţiorul, deci. Pşehoţki ăsta e un escroc! Cînd am şters-o

de la Petersburg pe furiş, el a mirosit şi s-a ţinut scai de mme ... Cît bltnet a stors de la mine, în tot timpul ăsta, e de neînchipuit!

Să discut prea îndelung cu contele nu era vreme. lVI-am ridicat şi am pornit spre uşă.

- Stai puţin, mă opri contele. Spune-mi... pe mine nu poate să mă-njunghie Urbenin ăsta?

- Da' pe Olga el a înjunghiat-o? - Bineînţeles că eL. Mă-ntreb lnsă de unde-o fi apărut aici?

Ce dracu' o fi căutat în pădure? Şi de ce tocmai în pădurea asta? 1 Să zicem că s-o fi ascuns şi ne-a aşteptat acolo, dar de unde il şttut c-o să vreau să fac popas tocmai în locul acela şi nu altundeva?

- Nu-nţelegi nimic, i-am răspuns. Tocmai de aceea, te rog o dati pentrU totdeauna ... Dacă iau cazul asupra mea, te rog să laşi deoparte părerile tale ... Va trebui doar să ri!.spunzi la întrebările mele şi nimic mai mult. ·

Lăsîndu-! pe conte, m-am dus în camera unde zăcea Olga ... * în cameră ardea o mică l~pă albastrll. de noapte, abia lumi­

nhtd chipurile celor de faţă. Să citeşti sau să scrii la lumina ei nu

• Aici alnt .tăia.te două rinduri. - A.O.

&e putea.. Olga era culcam In patul alu. Capul ti era bandajat 'i ·Du i se vedea.u cieeît vîrful ascuţit al nasului neobiŞJ?.uit de palid şi pleoapele tnchise. In dipa ctnd am intra.t, pieptuJ ti era dezgolit: toem&i ti )llllieatt o pllllgll. cu gheaţl *. · Deci Olga nu murise încă. La clplttfinl ei se aflau doi medici. Ctnd am intrat, Pavel Ivanovici, :miji:ndu-~ ochii, fbrnilind fi suflînd greu, ti asculta. inima.

Medicul judrţea.n, foarte obosit ~i cu: un aer boln)l.vir.ioe, şedea mtr-un fotoliu Ungi pat fi, concentrat, se făcea ei-i ia pulsul. n. rintele Ieremia, toomai fşi terminase misiunea ~~ tnvelind crucea. in patrafir, ee pregătea de plecare ...

- Iar dumneavoastră, Piotr Eg~tiei, nu vi lăsaţi copleşit de durere, 8JJU!Ie, oft1nd, preotul, cu ocbii tntorş:i spre ttn colţ al odiii: Peste toate e voia. Domnului, la Domnul veţi a.fJa şi mîngtk>re.

In colţ, pe un tabtn'et, şedea Urbenin. Se schimbase tntr.a.ttt, ei a.bia.l·am reCllnoecut. Beţia şi lipsa de ocupaţie din ultimul timp fşi puseseră amprenta atJ."t pe inflţişarea, eft şi pA ţfuuta. lui: hainele ti erau uzate, faţa - la fel.

Slnnmul de el şedea n~ca.t şi, sprijinindu·şi capul în pumni, nu-şi lua aehii de la pat .•. :Mlillile şi !a"ţa. tot ti mai erau mtnjite cu dnge... Uitase si le spele ...

. O, prorocirea sufletului meu şi a slJ.rm.anei mele plelri! Cînd nobila mea pasăre, ueitll de mine, striga cum el bltrbatul

şi~a omorit nevasta, b.l Inchipuirea. mea Intotdeauna apllrea Urbenin. De ce-? ... Ştiam eli. blrbaţii gel~ deseori·t~ omoarA nevestele ne­eredincioaae, ştiam Insi totodatli. că de-alde Urbenin nu omoad, oameni ..• Şi respingeam drept absurd gtndul c5. pe Olga ar putea-o omori bărbatul ei ..

,,El sau un altul?" - mi-am pus Intrebarea, privindu-i chipul nenorocit. .

Şi, sincer vorbind, n-am putut si-mi dau un ritlpnns categoric, cu toată po\feetirea eontellli; cu tot stngele pe care-I vedeam pe mîinile fi pe obrazul hri Urbenin; ·

· "Dac-ar fi ucis el, de mult şi-ar fi spălat singele de. pe rnfuli şi de pe fa-ţă ... mi-am a.dus aminte de teza unui prieten, judecli.tor

.de instru.cţie. Cri:nrinalii nu suporti stngele victimelor lor." Dac-aş fi vmt el-mi pun mintea la Mt&ie, mi-aş fi amintit

destule aaemenea teze, dar nu avea sens să anticipeg şi sll.-mi tmpui capul cu concluzii premature.

*Ii ·atrag atentia cititorului asupra unui anumit·fapt- Kamtşev, eămia ti pla.ee si-şi descrie pe larg stii.rile sufleteşti cu orice prilej, chiar cind e vorba de altercaţiile sale cu Polikarp, nu spune nimic despre impresia pe care i-a produs-o vederea muribundei Olga. Cred ci-i o aci-pare .mten­ţiona.tă. - A.C.

- Respecte le mele 1 - mi se a.dtesă medirul judeţean... m, b~cu~ r~ ~ăc~. dumneavo&lltră. aţi venit... Spuneţi.mi, · rogn-vă, cme-1 stapm ruc1?

- Aici nu existll. stăpîn ... Ai~i domne~te haosul ... i-am rălpuns. - Foarte drăguţă cugetare, numai că nu m-ajută cu nimic,

zise medicul, tuşind învl'ninat. De trei ceasuri tot cer să mi se aduc». aici o stie.ll de porto sau de Şampanie, ~ mlcar de m-ar lua in seaJ1lă careva. Toţi par surzi toacă! Gheaţă au adus abia acum, de~ de trei eea.Buri le-aJ11 zis sA; faci rost. Ce-o fi asta? Moare un om, iar ei par a face haz. Contele soarbe lichioruri acolo in cabinetul lui, iar aici nu se poate aduce nici un păhărel. Trimit pe cineva la far­macie, în oraf, şi mi se spune cl-s obosiţi caii şi nu· are cine merge - că toţi sînt beţi... Vreau să trimit pe cineva la mine la spital dupll. doctorii şi pans.amente ti mi se face un hatir: mi se pune la dispoziţie un beţivan care abia se ţine pe picioare. L-am trimis acum douA ceasuri, ei şi? Cic-ar fi plecat abia acum 1 .Alta nu-i neru­şinare? Toţi sînt beţi, grosolani, mîrlanil... Nifte idioţil Pe Dum­nezeul meu, pentru întîia oară în viaţă văd nişte oameni atît de hainil .

Indignarea medicului era întemeiatlt. El nu exagera cttuşi de puţin,. ba dimpotrivă ... Ca să-ţi verşi nlduful pentru toată dezor .. din('a şi nesimţirea de la conaeul contelui nu ţi--ar fi ajuns o noapte întreagă. ·servitorii, demora.lizaţi de trindăvie p lipsă de supra­veghere, deveniseră dezgustători. Toţi Jacheii, ca unul, erau pro­totipul omului ÎDlbuibat şi trîndav.

Am plecat si fac rost de vin. Dînd doult-trei seatoalce in dreapta ~i-n stînga, am obţinut şi ~8lllpanie, şi pklturi de valeria.nl, bucu. rîndu-i nespus pe cei doi medici. Peste o ori.* sosi de la spital ~i felcerul, aducînd toate cele neeesare.

Pavel Ivanovici izbuti să-i toaml' Olgli pe gft o linguri. de şam­panie. Cu un geaJ1lăt, reuşi s-o înghită. Apoi, i se fil.eu subcutanat o injecţie cu ceva gen licoarea lui Hoffmann.

--' Olga Nikolaevna!- strigi medicul judeţe.an, aplecat la urechea ei. Olga Ni-ko-lacvna!

* Trebuie să mai atrag atenţia cititollllui llllupra unei situaţii foarte importante. tn decurs de 2-8 ore dl. Kamfşev nu face dectt sit se plimbe dintr-o cameră într-alta, se indigneazil. laolaltă cu medicii de purtarea ser­vitorilor, imparte cu generozitate scatoalce şi altele de soiul ăsta ... Recu­noaşteţi in el un judecător de instrucţie? Este limr,ede oă nu se grăbeşte deloc, ba caută intenţionat să piardA timp. Probabtl eă "ştie cine-i crimi­nalul". Apoi percheziţia la "Cucuvea", c11 nimic justificati., descrisă mai jo•, şi interogatoriul ţiganilor, semAnind mai mult a bltaie de joc deeft a inte.. rogatoriu, sint şi ele făcute doar pentru a trage de timp. - A.C.

- Greu să crezi că-şi va veni în fire! - ~:m Pavel Ivanoviei. A pierdut mult singe, şi-apoi lovitura dată-n'cap cu o armă boantă i-a produs probabil o comoţie.cerebrală. .

Dacll, a făc11t sau nu c-omoţie cerebrallt nu-i de competenţa mea să constat, ştiu insă că Olga a deschis ochii şi a cerut să bea ... Sti­mulentele administrate şi-au făcut efectul.

- Acum poţi s-o intrebi ceea ce te interesează ... spuse Pavel lvanovici, apucindu-mă de braţ. fntreab-o ...

,1YI-am apropiat de pat... Oehii Olgăi erau întorşi spre mine. - Unde sînt? - a murmurat ea. - OJga Nik:olaevnal- am dat eu glas. Mă rec~noaşte.ţi? Olga. m-a privit cîteva secunde şi a inchis ochii. -Dai- gemu ea. Da! - Eu sînt Zinoviev, judecătorul de instrucţie. Am avut cinstea

să vă cunosc şi chiar, dacă vă amintiţi, am fost cavaler de OD:,oare la nunta dumnE:'avoastră ...

- Tu eşti? - şopti Olga, întinzîndu-şi înainte mîna stingă. Stai jos!

- Delirează 1 - oftă Mijilă. - Eu sînt Zinoviev, judecătorul ... a.m repetat. Dacă vă atnintiţi,

am luat parte la vînătoare ... Cum vă siinţiţi? -Puneţi intrebări la obiect!- imi şopti medicul judeţean.

Nu ga.rantez că starea de luciditate va ţine prea mult ... · -Vă rog sll. nu-mi daţi :in,dicaţiil-m-am arătat eu ofensat.

Ştiu cum trebuie să vorbesc.... Olga Nikolaevna, am urmat, adre-,sîndu-mă Olgăi: încercaţi să vll. amintiţi evenimentele din cursul zilei... Am să vll ajut ... La ora unu aţi plecat călare cu toţi eeilalţi la vtnătoare ... Vinătoarea .a durat vreo patru ceasuri ... Apoi s-a făcut un popas la marginea pădurii ... Vă amintiţi?

- Şi tu... şi tu... ai omorît? - Un cîrstei? După ce am omorît cîrsteiul rănit, v-aţi cutre-

murat şi v-aţi îndepărtat de ceilal\i oaspeţi ... Aţi J!.lecat in pădure ... * Acum încercaţi să faceţi un efort de mepJorie. In pădure aţi fost ataeată de cineva. Vă întreb, în calitate de judecător de instrucţie, cine anume a fost? ·

Olga a deschis ochii şi m-a privit. - Spuneţi-mi numele persoanei! Aici, în afară de mine, se mai

află trei ...

* Această eschivare de la. tntreba.rea. principală urmărea. un singur scop: să treacă timpul pînii. ce Olga. işi va pierde cunoştinţa. şi nu va mai putea să-I numească pe criminal. O manevră caracteristică, ·Şi este de' mirare că medicji n-a.u apreciat-o ca ata.re. - A.C.

Olga. clătină din cap negativ. - Trebuie să ne spuneţi numele acestui om, am unnat. El va

suferi o grea pedeapsă ... Bestiaijtatea lui va fi aspru pedepsită de lege. Va merge la ocnă*. Aştept ...

Olga a zimbit şi a clătinat din cap nrgativ. 1\fai departe între­bările mele au rămas fără răspuns. N-am mai obţinut de la Olga nici un cuvînt, nici un grst. La cinc.i fără un sfert a murit.

Pe la şapte au v·enit din sat, la chemarea mea, primarul şi mar­torii. A merge la locul crimei era imposibil: ploaia pomită noaptea mai turna şi acun1 cu găleata. Băltoacele se preschimbară în ade­vărate lacuri. Ceru 1 C'P.nuşiu era mohorît şi nu promitea tnseninare; copacii uzi, cu ramurile trist plecate în jos, lăsau să cadă picături mari de apă la cea mai mică adiere. A merge în pădure era cu nepu­tinţă şi-apoi nici n-ar fi avut vreun rost - unnele crimei, cum ar fi: pete de sînge, amprente de paşi şi altele fuseseră probabil spălate de ploaie peste noapte. Formalităţile cereau însă ca locul crimei să fie cercetat, şi eu am amînat această operaţie pînă la venirea poliţiei, iar între timp m-am ocupat de întocmirea în ciornă a _pro­cesului-verbal şi de intrrogatorii. întîi şi-ntîi j-am interogat pe ţigani. Sărmanii cîntăreţi au petrecut toată noaptea în salon, in aşteptarea cailor care să-i ducă la gară; servitorii i-au trimis la conte, punîndu-le însă în vedere că excelenţa .~a a poruncit să nu fie "diranjat". Nu le-au dat nic-i samovarul cerut de ei dimineaţa. Situaţia lor nesigură, mai mult decît ciudată, într-o casă străină în care zăcea un mort, neştiind exact ora cînd vor putea să plece, vremea umedă, mohorîtă - toate acestea i-a.u deprimat într...atît pe bieţii ţigani, încît peste noapte au slăbit şi s-au tras la faţă. Se plimbau descumpăniţi dintr-un colţ într-altul, parcă speiiaţi, parcă.în a~teptarea unui sever verdict. Cu interogatoriul meu i-am deprimat şi mai mult. In primul n"nd, interogatoriul prelungit le-a amînat cu mult plecarea din acea casă "afurisită", iar în al doilea rînd i-a înfricoşat. Oameni simpli, închipuindu-şi că sînt bănuiţi de omucidere, au început, plîngînd, să mă încredinţeze că sînt nevinovaţi şi că habar n-au de nimic. Tina, descoperind în mine o persoană oficială-, a uitat cu totul fostele relaţii diJU;re noi şi, rii.spunzîndu-mi la întrebări, tremura, înspăimîntată, ca un copil bătut. La rugămintea mea de a-şi păstra calmul şi la încredinţările mele că nu sînt priviţi decît ca nişte martori, ajutoare ale justiţiei,

* Toate acestea. par naive doar Ia prima vedere. Este clar că dl. Kami­şev urmărea să-i dea Olgăi de înţeles ce urmări grave pentru criminal va avea mărturisirea ei. Dacă criminalul nu-i este indiferent, ergo - trebuie să tacă. - A.C.

mi-au decJarat într-uu glas că n-au fost în viltţa lor martori, habar -Du &u cif' nimic ti spPrl ra fi pr. viitor DumnPzeu să-i ferească de-a avea treabA cu reprezentanţii justiţiei.

l-am întrebat pe ce drum au venit de la gară, daei n-au trecut J>rin pădurea aceea în care a avut loc crima, dacă nu a lipsit ca.rev.a din grupul lor chiar şi o scurtă perioadă de timp şi dară n-au auzit strigil.tul sfîşietor al Olgăi. * Interogatoriul n-a dus Ia nici un rezul­tat. Ţigan~i, speriaţi, au ales doi flătăi din ror ~i i-au trimis în sat sll. toc·mească nişte cliru}e. SAracii de ei nu ştiau cum să plece mai repede. Spre ghinionul or, în sat, unde se şi aflase despre crima din pădure, oamenii i-au privit cu bănuială pe cei doi ambasadori oacheşi, i-au reţinut şi i-au adus la mine. Abia seara, corul istovit a sc!pat de coşmar şi a răsuflat uşurat, închiriind de la săteni, cu un preţ întrcit, cinci căruţe şi plecînd de la conac .. Mai tîrziu li s-a plltit pentru deplasare, niineni însă nu le-a plătit _pentru chinurile morale îndurate în casa contelui ...

Dupll. interogatoriul ţiganilor, am făcut percheziţie la "Cucu­vea".** în cuferele ei am găsit o groază de bulendre de-ale ei, dar, cercetîndu-i toate bonetell' vechi. şi toţi ciorapii răseîrpiţi, nu am dat nici de bani, nici de obiecte de valoare pe care bătrln.a le fura de la conte şi de la oaspeţii lui ... N-am găsit nici lucrurile şterpelite cîndva de la. Tili.a ... Probabil c~ vrăjitoar~a avea un alt depozit tainic., ştiut numai de ea ...

Nu voi reda aici procesul-verbal pe care l-am întocmit, infor­maţiile preliminare şi constatările de Ia locul crimei... E prea lung şi-apoi nici nu-l mai ţin minte... Îl reproduc deci pe scurt, în linii generale... !n tprinml rînd, am descris in ce stare am găsit-o pe Olga şi am relatat detaliat interogatoriul pe care i l-am luat. Din acest interogatoriu reieşea că Olga mi-a răspuns la întrebări fiind conştientă şi conştient mi-a ascuns numele crin1inalului. Ea nu voise ea făptaşul să fie pedPpsit, cpea ce inevitabil ducea la con­cluzia el vinov~tul îi era drag şi apropiat.

Examinarea hainelor ei, intrep·rinm. de mine de faţă cu c.omisarul venit la scurt timp, a fost foarte concludentă ... Haina costumului de vînăt9are, din catifea, cu căptuşeală de mătase, mai era încă umedă ... 1n partea drt>a.ptă, unde se afla gaura făcută de Btilet, era tmbibată de sînge şi. pe· alocuri se vedeau şi cheaguri. Hemoragia.

*Dacă toate acestea. ii erau necesare lui Kamtşev, nu era mai simplu să~i fi Intrebat pe vizitiii. care ii aduseseră. pe ţigani? - A.9. .

** La ce bun? Să ztcem că toate acestea le-a tntreprms Judecătorul de instrneţie fiind beat sau adormit, dar atunci de ce să mai scrie despre ele? Nu ar fi fost mai cuminte aii. nu desti.inuie cititorului aceste greşeli grosolane?- A.C. ·

fusese puternică ~i e de mirare cum de victima n-a murit pe loc ... Mtn.eca stÎJlii era ruptă la 1Unăr ti la. incheietura. mîinii. Doi :uaatur,i de sus lipseau 9i n-au mai fos~ găsiţi. Fusta cQstumului, neagri, din caşmir, a fost găsită foarte şifonată: s-a şifonat cînd au trans­portat-o pe Olga din pădure pînă la trăsură şi de la trăsură în dor­mitor. Li talie era ruptă, această ruptură, de la talie în jos, lungă de 20 centimetri, s-a produs probabil in timpul transportării şi coborîrii ei din trăsură; este posibilsă fi existat şi în.ainte de crimă, Olgli neplăci:ndu-i si. coasă. Neştiind cui s-o dea la reparat, e posibil s-o fi pus aşa cum era, ruptura fiind a.seuhsă de haină. Cred că aici este cu totul deplasată referirea la sălbăticia criminalului pe care a subliniat-o ulterior în rec.hizitoriul său substitutul de procuror. Pal=tea dreaptă a beteliei de la fustă şi buzunarul ei drept erau îmbi­bate de sînge. Batista şi mănuşa din buzunar se transformaseră în două cocoloaşe de culoare ruginie. Toati fusta, de la betelie pînă la trenă, era presărată cu pete de sînge de diferite forme şi dimen­siuni... Cele mai multe fuseseră lăsate de degetele şi palmele însîn­gerate ale lac.heilor şi vizitiilor care au transportat-o pe Olga., după cum a reieşit ulterior la interogatoriu... Bluza. era insingerati, mai ~les .în partea dreaptă, unde .se afla r~a adînc~ f~cutli. de stilet ... Ca Şl hama, era ruptli. la. umăr ş1la încheietura .mtinn ... Ma.nşeta era pe jumătate desprinsă.

Obiectele pe care le avusese Olga la ea, precum: ceasul de aur, 1m la.nţ lung de aur, o broşă cu briliant, cercei, inele şi portmoneu! cu o monedă de argint au fost găsite asupra victimei. Este clar că ucigaşul nu a avut intenţii de jaf.

Autopsia medico-legală şi judiciară, efectuată in prezenţa mea de :Mijilă şi de medicul judeţP&n, a doua zi după moartea Olgăi, s-a incheiat cu un proces-verbal foarte lung pe care-I redau în linii mari. La examenul extern al cadavrului s-au constatat de către m.edici următoarele vătămări. La cap, între osul stîng temporal şi osul parietal- o rană de 2 1/ 1 centimetri lungime şi adîncă pînă la os, asimetrici, cu marginile ondulate... A fost provocată de o armă boanti, probabil de teaca stiletului, după cum s-a conchis ulterior. Pe gît, la nivelul vertebrelor cervieale, se vede o dungă roşie, curbă, înconjurînd circular ceafa. Pe toată lungimea acestei dungi se observă o uşoarl rănire a epidermei şi neînsemna.te echi­moze. Pe braţul sting, la o palmă mai sus de încheietură, se eviden­ţiază patru vînătăi: una pe partea posterioară şi trei pe partea ante­rioară a braţului. Au fost produse de o apăsare dură, cel mai pro­babil, a unor degete... Presupunerea se confirmă şi prin faptul că la una dintre vînătăi se observă şi • o uşoară julitwi.... fll.cută de unghie... Corespunzător locului unde s-au evidenţiat vînătăile,

dupl cum fşi aminteşte cititorul, a fost ruptă mtneca stfngă a hainei, şi pe jumătate smulsă manşeta bluzei... între coasta a patra şi a cincea, pe linia imaginară dusă de la jumătate-a adînciturii axilare pe verticali în jos, se constată o rană deschisă, mare, lungă de 2 1/ 2 centimetri. Marginile ei sînt netede, tăiate parcă, îmbibate cu sînge şi cheaguri ... Rana este proftmdă ... A fost produsă de un obiect tăios şi, după cum reiese din infonnaţiile preliminare, de stiletul a rărui lamă corespunde întocmai cu dimensiunile rănii.

Examenul intern a evidenţiat leziuni ale plăminului drept şi a_Ie pleurei, -congestia plăminului şi o hemonw.ie in cavitatea pleurală·.

Medieii, după cite ţin minte, au tras aproximativ următoarele concluzii: a) moartea a fost cauzată de anemia produsă rn Urm.a un~;~i hemoragii prelungite; hemoragia se explici!. prin prezenţa în partea dreaptă a toracelui a unei răni deschise ; b) rana de la cap se cuvine încadrată la vătămări grave, iar rana din torace, categoric la răni mortale; cea din urmă ronstituind cauza directă a morţii; c) rana de la rap a fost produsă de o armă albă boantă, iar rana toracelui- de o lamă tăioasă şi probabil ascuţită bilateral; d) toate vătămările deserise mai sus nu puteau fi p1"ovocate de mîna victimei, şi e) atentat la pudoare femmină nu a avut loc, după toate probabilităţile.

Pentru a nu amîna fÎ a nu mă repeta apoi, voi reda tot aici tabloul crimei schiţat de mine la prima impresie, după cercetarea locului crimei, după două-trei interogatorii şi citirea procesului-verbal al necropsiei. ·

Olga, îndepărtîndu-se de grup, se plimba prin pădure. Cufundată in meditaţie sau frmmntată de nişte gînduri sumbre (Cititorul îşi amintt>~te starea ei sufletească din seara Me&a nefastă.), a ajuns fără să-şi dea seama plnă departe, în inima pădurii. Aici i-a ieşit în cale ucigaşul. Oprindu-se sub ·un copac şi depănîndu-şi gîndurile, a văzut deodatll. un Mrbat care se apropie de ea şi începe sll.-i vor­bească ... Bărbatul nu i-a trezit nici o suspiciune, altfel ar fi strigat după ajutur, strigătul ei insă a.r fi fost mai puţin sfîşietor decit cel cart s-a auzit în pădure. După ce a vorbit cu ea, ucigaşul a apucat-o de mîna.stîngă. cu atîta forţă, încît i-a rupt liiÎBeca hainei şi a bluzei şi i-a lăsat pe braţ patru vînătăi. In clipa !:'Ceea pesemne c-a şi scos acel ţipăt pe care I-au auzit ceilalţi din grup - a ţipat de durere şi de groază probabil, dîndu-şi seanţa, după ehipul Şi ati­tudinoa crimmalului, de intenţiile lui. De teamă ca nu cumva să mai strige g dată, salil poate sub imperiul mîniei, el o apucă de haină pe sub guler, fapt confirmat de cei doi nasturi lipsă şi de dunga roşie descoperită de medici pe gitul ei ... Ucigaşul, luînd-o de haină ş.i

zgîlţîind-o, trage de lanţul de aur de la gît. Lanţul, ·frecindu-se şi apăsindu-i pielea, lasă acea urmă roşie. După aceea criminalul o loveşte in cap cu o armă boantă. de pildă, cu un băţ sau poate chiar cu stiletul ce atîrna la cordonul victimei. Ambalîndu-se, sau poate considerînd că o singură rană nu-i de ajuns, el trage stiletul din teacă şi cu toată forţa îl împlîn,tă în partea dreaptă a toracelui­spun cu toată forţa, pentru că stiletul era bont.

Astfel arăta sinistrul tablou, pe care eram în drept să-I schiţez, pe baza datelor expuse mai sus. Problema, cine a ucis, după cun1 se vede, nu era prea complicată şi se rezolva de la sine. în primul rînd, asasinul nu a fost minat do un scop venal, ci de altele ... Deci, nu era cazul să bănuiesc pe vreun vagabond rătltcit sau pe nişte coate-goale care pescuiau pe malul lacului Ţipătul victimei nu putea să-I dezarmeze pe un jefuitor: ca să-i smulgi\ ceasuţ şi broşa nu-i trebuiau dedt douli.-trci clipe ...

în al doilea rînd, Olga nu mi-a dezvăluit intenţionat numele asasinului,- ceea ce n-ar fi. făcut, dacă acesta ar fi fost un simplu tîlhar. Este evident că ucigaşul îi era drag, şi ea nu voia ca el să primească o pedeapsă grea din cauza ei ... Cine putea fi? Nebunul ei tată, bărbatul ei, pe care nu-l iubise, dar pesemne că avea un sentiment de culpă faţă de el, contele, faţă de care, poate, in sufle­tul ei, se simţea obligată ... în sea.ra crimei, tatăl ei nebun, după măr­turia Bl'rvitorilor, a stat in casa lui din pădure şi toată seara a petrecut-o compunînd o scrisoare către _ispravnic, cerfndu-i să-i înfrîneze ne hoţii imaginari, care, chipurile, zi şi noapte dădeau tîrcoale casei sale ... Contele nu s-a depărtat de oaspeţii săi nic.i in momentul crimei şi nici inainte de săvîrşirea acesteia. Rămînea ca ţoată greutatea bănuielilor să cadlt numai şi· numai pe nenoro­citul de Urbenin. Apariţia lui neaşteptată, fnfăţişarea lui şi multe altele nu puteau decît să constituie probe împotriva lui.

în al treilea nnd, viaţa Olgăi din ultima; perioadă fusese un adevărat roman. Romanele de acest gen se termină de obicei cu o crimă. Un soţ bătrin, indrăgostit pătimaş, infidelitatea ei, ·gelozie, bătăi, fuga la contele-amant, la o lună-două după nuntlt ... Dacă preafrumoasa eroină a unui asemenea roman este ucisă, nu căutaţi hoţi şi escroci, ci analizaţi bine personajele romanului. La acest al treilea punct, cel mai corespunzător personaj-criminal era ace-laşi Urbenin. .

Cercetările preliminare le-am efectuat în salonul de mozaic, unde îmi plăcuse cindva atît de mult să mă tolănesc pe canapelele moi şi să mă drăgostesc cu ţigăncile... Cel dintîi interogat a fost Urbenin. L-am adus din camera Olgăi, unde continua. să stea într-un colţ, pe taburet, privind fără încetare patul, acum gol.

Rlmase ctteva clipe tn faţa niea, fn p~ioare, tăcut, privindu-mă absent, apoi, dîndu-Ji seama, probabil, că intenţionez ai stau de vorM cu el, ea judeei tor de instrucţie, rosti cu glasul omului istovit, zdrobit de durere şi disperat:

- fneepeţi, Serghei Petroviei, cu ceilalţi martori, pe mine lăsaţi-mA mai Ia urmă... Nu pot ...

Urbenjn sa considt>ra. martor sau gîndea el este considerat ca atare... -

- Nu, eu dumneavoastri. trebuie m tncep, şi chiar acum, ripos-tai cu. Luaţi loc... . .

Urbenin se a.şeză în faţa mea şi-şi ple.că, abătut, capul. Era obosit şi bolnav, rlispundea în silă Ia întrebările mele şi am izbutit cu greu să-i iau depoziţia. .

A declarat·'cli se numeşte Piotr Egorîci Urbenin, nobil, în vîlstă de cincizeci de ani, de religie ortodoxă. Posedă o moşie în _judeţul vecin K ... , unde a slujit, ales fiind, ca judecător de pace onorific timp de cinci ani. Ruinlndu-se, şi-a ipoteeat moşia şi a socotit nec.esar să-şi ia un serviciu. Cu şase ani în urmă. a intrat ca ~is­trator la contele Karneev. îi place mult agronomia şi nu a considerat drept o ruşine să. muncească pentru o persoană pa.rticulară, fiind de părere că numai _proştilor le este ruşine să muncească. Leafa şi-o primea regulat de la conac, şi nu avea de ce să se plîngă. Din prima căsătorie aro doi copii etc., etc ...

S-a însurat cu Olga din dragoste pătim.aşă. A luptat cu senti­mentul lui vreme fndelnngată, s-a chinuit, dar şi bunul-simţ, şi logica minţii lui de om virstnic şi cu experienţă - se dovediseră neputincioase: a trebuit să cedeze chemirii inimii şi să se tnsoare. Ştia c~ Olga nu se mărita. cu el din dragoste, dar o considera drept o fiinţă de o înaltă moralitati şi hotărise să se mulţumească doar cu fidelitatea fi cu prietenia ei, pe care spera să le merite. Cînd a ajuns la capitolul deziluziilor şi al ofenselor aduse tîmplelor sale cărunte, Urbenin eeru permisiunea să nu vorbeascli. de ,.trecutul, pe care Dumnezeu i-l va ierta" sau, cel puţin, si a.mtne relatarea pentru mai tfrziu.

-Nu pot ... Mi-e 'greu ... De altfel, aţi văzut şi damneavoastrll cum s-a întîmplat atunci ...

- Bine, să lăsăm pc data viitoare ... Acum, spuneţi-mi numai: e adevărat că. o bătea ţi pe BOţia. dumneavoastm? Se spune că, într-o zi, găsind la .ea un bilet primit de la. conte, aţi lovit-o ...

- Nu este adev§.ra.t ... Am apucat-o doar de mînă, iar ea. a. izbuc­nit fn plîns şi a. fugit chiar atunci, seara, să se plîngă ...

- Cunoa,teţi relaţiile ei cu contele?

- V-am rugat sll. amînăm aceastll. discuţie ... Şi apoi, la ce ar mai servi?

- Răspundeţi-mi numai la. \ceastă întrebare, foarte impor­tantA... Dacă aveaţi cunoştinţă de relaţiile soţiei dumneavoastrli. cu contele?

- Bineînţeles ... -Aşa am să şi notez, iar restul, referitor la. infidelitate& soţiei

dUmn.eavoastrn, amîn pe data viitoare... Acum să trecem la a.It­ceva, ·şi anume, am să vă rog să-mi explicaţi cum aţi nimerit ieri în pădurea unde a fost omorîtă Olga Nikolaevna ... Spuneaţi, duplJ. cum am înţeles, că eraţi in ora~ ... Cum aţi nimerit în pMure?

- Da, stau la oraş, în gazdă la o vară de-a mea, din ziua cînd mi-am pierdut slujba... Acolo nu făceam decît să-mi caut un alt post şi să beau întruna, de amărăciune. Mai ales toată luna asta am băut enonn... Săptămîna trecută, de pild~, nici nu ţin minte ee-a fost, am băut,· fără să mit trezesc 1 Şi alaltltieri m-am hnblJ.tat ... într-un cuvint, sînt 1m om pierdut ... Pierdut, fărlt nici o speranţă!...

-Aţi vrut să-mi spuneţi cum aţi ajuns i~ri în pădure ... - Da ... Ieri dimineaţlt m-am trezit devreme, pe la orele patru ...

îmi plesnea capul de dm·cre după beţia din ajun, tot trupul mă durea, de parclt aş fi avut febră mare ... Stam întins în pat, vedeam pe fereastră cum răsare soarele şi m-a.u nltpădit amintirile... Greu, tare greu imi era sufletul... Şi ... am simţit deodată dorinţa s-o văd pe Olga, s:-o văd măcar o dată, poate pentru ultima oară. M-a cuprins şi furia, şi un dor nebun ... Am scos din buzunar cele o sutl!. de ruble, primite.de la conte, m-arfl uitat la bani şi am început să-i calc în picioare ... l-am călcat, i-am tot călcat şi am hotărît apoi slJ. mli. duc la el şi sl!.-i anmc în faţă pomana asta. Oricît aş fi de flbnînd şi de rupt, cinstea nu· mi-o pot vinde, şi orice încercare de a mi-o cumpăra o consider o insultlt la adresa persoanei mele. Deci, m-a cuprins dorinţa S-0' văd pe Olia, iar lui, seducătorului, sl!.-i arunc banii drept în mutra-i nesuferită. Şi atît .de puternică a fost dorinţa asta, încit eram cît pe ce să-mi ies din minţi. Ca sl!. vin in­.ccaee, nu aveam parale. Cele o sutll. de ruble ale lui nu le puteam cheltui. Şi am pornit-o pe jos. Pe drum, din fericire, am întîlnit uh mujic cunoscut, care, pentru o grivnă, m-a dus optsprezece verste cu cruuţa, altfel, mai băteam şi acum drumul. Mujicul m-a lăsat la Tenevo. De acolo am ajuns pînă Ia conac, pe jos, cam pe la orele patru.

- V-a văzut cineva la ora aceea? - Da. Paznicul Nik:olai, şedea la porţile conacului şi mi-a spus

că boierii nu-s acasă, că sînt plecaţi la vinătoare. Nu mai puteam de oboseală, însă dorinţa de a-rni vedea soţia era mai tare, de ne-

• Indurat. F5.rl el m'h odihnesc o clipi mlear, a trebuit s-o pornesc, din nou pe jos, spre locul unde se desfăşura vinătoarea. Nu am luat-o pe drum, ci de-a. dreptul prin pădurice ... Aici,· cunosc fiecare copac şi să mli..rătăcesc in pl!.durile contelui mi-ar fi tot atît de greu ca şi tn propria mea. locuinţă.

- Bine, dar mergind prin pădure şi ocolind drumul, puteaţi să nu daţi de vinători.

- Nu, tot timpul am mers pe-alăturea de drum, atit de aproape, inctt puteam să aud pină şi glasurile, nu mai vorbesc de împnş-cături. ·

- Cu alte cuvinte, nu vii. aşteptaţi c-o să vă intilniţi in pl!.dure cu soţia dumnPavoastrll.?

Urbenin mi privi mirat, stltu citeva clipe pe ginduri, apoi îmi răs_punse:

- Intrebarea, ierta.ţi-mll., e cam ciuda~. Nu poţi si te ·aştepţi să întîlneşti in cale un lup, dannite să te aştepţi la cumplite neno­rociri - asta nici pe atît: Dumnezeu le trimite pe neaşteptate. Uite chiar şi in cazul acesta tngrozitor: merg prin pll.durea de arini, nu mă aştept la nici o nenorocire, pentru el şi aşa am .destule, şi deodată aud un ţipăt straniu. ·

A fost atît de strident, incit am avut impresia că cineva mi lovise cu un obiect ascuţit peste... ureche. Am alergat in direcţia din care venea ţipl1tul.

Gura lui Urbenin se strîmbli, Mrbia incepu sll.-i tremure. începu si clipească şi izbucni în hohote de plîns.

- Alerg şi văd deodată ... pe iarbă... Olia. Părul şi fruntea.­numai singe, chipul- îngrozitor. Incep să ţip, s-o strig pe nume ... Zace nemişcată ... O sărut, o ridic ... Urbenin se ineci şi-şi acoperi faţa. eu mineca.. Peste citeva clipe urmă din nou:

- Pe nemernic nu l-am văzut, cind alergam spre. ea, auzisem numai nişte paşi grl1biţi ... Pesemne că era el, fugea.

- Toate astea. sint foarte frumos ticluite, Piotr Egorici, i·am zis. Ştiţi însă, judecătorii de instrucţie nu prea. cred in asemenea. intîmplă!i atît de puţin probabile, cum ar fi coincidenţa dintre crimă şi plimbarea dumneavoastră întîmplătoare prin pădure şi aşa mai departe. Bine născocit, dar nu explică mai nimic.

- Cum adică, născocit?- întrebă Urbenin, făcînd ochii mari. Nu am născocit nimic ...

Apoi, deodată se înroşi tot şi se ridicll. de pe scaun. - Parcll. m-aţi bănui pe mine... mormăi el... Oricine poate fi

bănuit, desigur, dar, dumneavoastră, Serghei Petrovici, mă cu­noaşteţi de mult... Ar fi un păcat si mii. infieraţi cu asemenea bănuialli. ... Doar mi cunoaşteţi ...

- Vă cunosc, eRte adevllra.t, dar tn cazul de faţl pltrerile mele personale nu contează ... Legea pennite doar juraţilor să aibă păreri personale, judecătorul de instrucţie are la dispoziţia sa numai probe şi dovezi ... -sînt multe dovezi, Piotr Egorîci

Urbenin se uită la mine, speriat, şi dMu din umeri. - Bine, dar oricare ar fi dovezile, dumneavoastră trebuie si.

fnţelegeţi ... Sînt eu în sta.re ... Eu 1 Şi pe cine? Să omor o prepeliţl\ ori o becaţină, să zic că a~ mai putea, dar să omor ... un om care-mi este mai scump decit viaţa, un om care a fost salvarea mea ... numai gîndul la ea imi lumina existenţa posomorîtă, ca un soare... Şi dumneavoastră mii. Mnuiţi 1 · · Urbenin dădu din mînă a disperare şi se Utsă din nou pe scaun.

- Şi aşa, nu vreau decit să mor, iar dumneavoastră mă şi jig­niţi pe deasupra! Dacă m-ar fi jignit cineva rare nu mă cunoaşte, ~ar dumneavoastră, Serghei Petrovici... Daţi-mi voie să plec 1

- Puteţi pleca ... Miine vă mai iau- un interogatoriu, dar de­ocamdată, Piotr Egorîci, trebuie să vă pun sub pază ... Sper ră ptnll. la interogatoriul de miine veţi aprecia gravitatea dovezilor care există impotriva dumneavoastră, n-o să tărăganaţi degeaba lucru­rile şi o să mărturisiţi. Sînt convins că aţi omorît-o pe Olga Niko­laevna ... Astăzi n-am să vă mai spun nimic ... Puteţi pleca, am zis, şi m~am aplecat peste hîrtii ..

Urbenin imi aruncă o privire neduJ!lerită, se ridicl!. şi-şi r~cbirll. miinile intr-un mod ciudat.

- Glumiţi ori ... vorbiţi serios?- rosti el. - Nu ne arde de glume la nici unul din noi doi. Puteţi pleca. Urbenin nu se botăra să plece. L-am privit. Era palid şi se

uita pierdut la hirtiile din faţa mea. - De ce, Piotr Egorîci, aveţi miinile pline de sfnge? - l-am

intrebat. Îşi privi miinile, pe care stngele se uscase, şi-şi mişcă degetele: - Singe? ... Dacă asta este una din dovezi ... slabă dovadă ...

Cînd am ridicat-o pe Olga., tnsîngerată, nu puteam să nu-mi pătez mtinile cu sînge... Doar nu aveam mănuşi.

- Imi spuneaţi adineaori că, văzînd-o pe soţia dumneavoastră, aţi strigat, cerînd ajutor ... De ce oare nimeni nu v-a auzit stri­gll.tele?

- Nu ştiu, eram atit de zguduit de starea Olgăi, încît nu pu­team să strig tare ... Deşi, nu mai ştiu nimic ... Nu am de ce sll. ml!. dezvinovăţesc, şi nici nu am obiceiul.

- Nu prea cred că aţi strigat ... După ce v-aţi ucis soţia, aţi fugit, şi aţi ·fost profund uimit văzînd lume la Iizisra pădurii.

- Nici nu am observat lumea aceea a du~uneavoat=:tră.. Nu-mi ardea mie de lume.... '

Cu aceasta se îneheie în ziua aceea interogatoriul lui Urbenin. A fost pus sub pază şi· închis intr-una din aripile casei.

A doua sau a treia zi sosi din oraş Polugradov - substitutnl de procuror- omul, pe care nu mi-I ·pot aminti fărd. să mă indis­pun. Inchipuiţi-vă un personaj înalt, ·slăbănog, de vreo treizeci de ani, fără barbă, fără mustăţi, totdeauna proaspăt ras, cîrlionţat ca un miel, elegant îmbrăcat. Are trăsături fine, dar atît de reci şi de inexpresiva, încît nu e greu do. descoperi g{)liciunea spirituală şi caracterul de filfizon al individului descris: are o voce slabă, e dulceag şi atît de politicos, c.ă-ţi vine să verşi.

Sosi dis-de-dimineaţă într-o trăsură tocmită, aducînd cu el două geama.ntane. întîi de toate, cu o expresie de îngrijorare pe faţă, plîngtndu-se afectat că este foarte obosit, se intereaă daci în casa contelui se va găsi o încăpere pentru el. Din ordinul meu i s-a dat o cameră mică, dar tare plăcută şi luminoasă, unde i s-a pua Ia dispoziţie totul, incepind cu un Iavoar de marmură şi termi-~dcuchibrittuile. ~

- Ascultă, drăguţă! Adă-mi, te rog; apă caldă, începu el, odati instalat, trăgînd pe nas cu dezgust aenll din înc.ăpere. Omule, matale îţi vorbesc! Apă caldă, te rog ...

înainte de a se apuca de lucru, îşi pierdu multă vreme cu îm· brăeatul, spălatul şi pieptăna.tul. Se spălă chiar şi pe dinţi şi mai zăbovi cîteva minute ca să-şi taie unghiile ·trandafirii ascuţite.

- Ei, se apucă el, in sfîrşit, de lucru, răsfoind procesele noa.~tre verbale, despre ce este Vl)rba?

I-am povestit totul de-a fir-a-păr, pînă Ia cele mai mici detalii ... - Dar la locul crimei v-aţi dus? - Nu, încă nu. Substitutul de procuror se strîn1bă, îşi trecu peste fruntea

proaspăt spălată mîna-i albă, ca de femeie, şi pol-ni să se plimbe prin încăpere.

- Nu înţeleg motivele pentra care încă nu v-aţi deplasat acolo, mormM el, consider că e prim,ullucru ce trebuia făcut. Aţi uitat, sau nu aţi considerat necesar?

- Nici una, nici alta: ieri am aşteptat sosirea poliţiei, iar astăzi mă duc. -

- Acum, acolo nu a mai rămas niniic: toate zilele acestea a plouat, şi apoi, şi dumneavoastră aţi dat posibilitate criminalului să-şi şteargă urmele. Aţi pus, ·cel puţin, un -paznic la locul erimei? Nu? N-nu înţeleg! /

Spunînd aceasta, filfizonul dl.du din umeri cu un aer autoritar.

- Beţi-vă ceaiul, că se ră~:e~tr, i-am alra.ft atenţia, pe tUl ton indiferent.

- îmi place ceaiul rece. Substitutnl de procuror se ap~că peste hîrtii şi, pufăind zgo­

motos pe nas, incepu să le citească incet, intervenind uneori cu obsen-aţii şi corectmi. De vreo două ori gura i se strîmbă intr-un zîmbet ironic: nu-i plăcl'a, nu ştiu de ce, acestui şmecher* procesul meu verbal şt nici acela. al medicilor. 1n slujbaşul bine spălat şi periat se simţea cît de colo un pedant plin de sine şi de sentimentul propriei sale demnităţi.

La amiază ne aflam la locul crimei. Pe o ploaie torenţialli. Desigur, nu am găsit nici pete de sînge, nici urme: ploaia spălase totul. Am reuşit doar să găsesc unul din naaturii care lipseau de !a haina Olgăi, iar substitutul de procuror găsi ceva moale de cu­loare roşietici. - mai tîrziu s-a stabilit că era vorba de o bucată de hîrti.e de la un pachet cu tutun. La inceput, dădurăm. peste o tufă cu două crenguţe rupte. Substitutul de procuror s-a bucuraţ de aeeastă descoperire: puteau fi rupte de criminal şi ar fi indicat direcţia în care fugise acesta, după ce a ucis-o pe OJga. Dar bucuria procurorului s-a dovedit zadarnică: am găsit in curind numeroase tufe cu crengi rupte şi desfronzite. S-a putut constata că tocmai pe aeoJo treceau cirezile de vite.

După ce am schiţat planul locului unde a fost comisă crima şi i-wn eheEtionat pe vizitiii luaţi cu noi, ca să stabilim in ce poziţie a fost găsitli. Olga, ne-am intors la conac cam cu buzele umflate. In timpul cercetării locului, un observator din afară ar fi putut com:tata in mişcările noastre lene şi totallt lipsă de energie ... In parte, mişeările noastre erau paralizata, poate, de faptul că uci­g~ul se şi afla în mîinii~ noastre, cu alte cuvinte, nu era deloc necesar să ne aventurăm pe drumul analizelor in stilul lui Lecoq.

După expeditia in pădure, Polugradov se spălă şi se îmbrăcă din nou, cerînd fur apă caldă. Incheind cu toaleta sa, îşi exprimă dorinţa liă-i ia încă o dată un interogatoriu lui Urbenin. La acest interegatoriu sărmanul Piotr Egorîci nu a mai adăugat nimic nou: ea. ~i inainte işi nega vi:iloviţia. şi nu lua in serios probele şi învi­nuirile n6al!tre.

- Mă mir chiar, cum pot să fiu bănuit, zise el, ridicînd din umeri, ciudati · ·

• KamiŞev de~eaba ll criticii. _Pe substitutnl de procuror. Acesta. are o singură vină: fizionomia lui nu 1-a. plăcut d-lui Ka.mlşev. Ax fi fost mai ~insti~ să-şi recunoască propria. lipsit de experieuţ~ sau greşelile comise eu Intenţie. - A.C.

- Nu face pc naivul, scumpnle, îi dăd11 rcpliea PolugradoY, nimeni n-are să te învinuiascll. degeaba. Dacl eşti bănuit, înseamnă că avem motive să te bănuim.

- Oricîte motive aţi avea, oricît de grave ar fi probele, impo­triva mea, trebuie judecat omeneşte 1 Eu nu pot să ucid ... înţele­geţi? Nu pot... înţelegeţi? In consecinţă, ce valoare au probele dumneavoastră?

- Mda, dădu din mînă a ciudă substitutul de procuror. Ce ţi-e şi cu aceşti ucigaşi intelectualii Curătă nenorocirei Unui mujic poţi să-i explici şi te înţelege. Dar ia încearcă să discuţi cu unul din ăştia! Nu pot ... omeneşte ... te omoară cu psihologia!

- Nu sînt ucigaş, se ofensă Urbenin .. Vă rog să fiţi mai moderat in bănuielile dumneavoastră.

- Taci din gură, scumpule. N-avem timp să-ţi prezentăm scuze şi să ascultăm nemulţumirile dumitale. Nu binevoieşti să-ţi­recunoşti crima, n-ai decit, dar atunci dă-ne voie să te considel"Ml un mincinosi... ·

...:.... Cum doriţi, mormăi Urbenin. Acum puteţi face cu mine tot ce poftiţi ... Sînt în miinile dumneavoastră ...

Urbenin strînse din umeri şi-şi îndreptă privirea spre fereastră: - De altfel, nu-mi pasă, viaţa mea s-a dus. · - Ascultaţi, Piotr Egorici, am intervenit eu, ieri ~ alaltăieri

eraţi atît de zdrobit de durere, încît abia vă ţineaţi pe picioare ~ dădeaţi răspunsuri laconice, aproape că trebuia să vi le smulg. Astitzi, dimpotrivă, aveţi un aer infloritor, relativ, desigur, şi vesel, şi chiar vă lansaţi în discuţii. De obicei oamenilor care suferă nu le arde de discuţii, iar dumneavoastră, în afară de faptul că vorbiţi mult, vă mai şi exprimaţi o nemulţumire meschină. Cum se poate explica această schimbare atît de bruscA?

- Dumneavoastră cum v-o explicaţi - mă întrebă la rîndul lui Urbenin, privindu-mă ironic, printre pleoape. ._

-- Cum mi-o explic? V-aţi uitat rolul. E greu sit joci teatru timp îndelungat: fie că-ţi ~iţi rolul, fie el!. te plictiseşti de el... .

- Este raţionamentul unui judecător de instrue.ţie, zimbi strîmb Urbenin, şi face cinste spiritului dumneavoastră inventiv •.• Da, aveţi dreptate, s-a petrecut în mine o schimbare radicalii. ...

-- O puteţi explica? · - Poftim, nu găsesc necesar s-o ascund: ieri eram atît de zdro-

bit de durerea mea, încît aveam de gind să-mi pun capăt zilelor sau ... ziceam că am să înnebunesc ... dar ... în noaptea asta am gîndit mult şi mi-a venit ideea că moartea a scăpat-o pe Olga. de o viaţă de desfrîu, a smuls-o din miinile murdare ale acelei puşlamale, care m-a dus şi pe mine la pierzanie. Nu silit gelos pe moarte, mai

bine sit nimereasc~ Olga rn ghearele ei dectt rn ale contelui. Gîndul acesta m-a mai tnseninat, m-a întMit: acum nu mai am atîta greu-ta te pe suflet. •

- Abil~ nltscocire, rosti printre dinţi Polugradov, legănhldu-şi piciorul. Btm de gură, nimic de zis 1

- Simt c~ vorbesc sincer, şi m~ mir că dumneavoastrlt, oa­meni instruiţi, nu puteţi deosebi sinceritatea de prefăcătorie 1 De altfel, ideile preconcepute au o influenţă prea puternică; sub presiunea lor este greu să nu te înşeli. Inţeleg situaţia dumneavoastră şi-mi închipui ce va fi cînd, dîndu-se crezare învinuirilor dumnea­voastră, voi fi judecat... îmi închipui; se vor lua în consideraţie mutra mea fioroasă, şi beţia ... Nu am un fizic fioros, dar vor în­vinge ideile preconţepute ...

- Bine, bine, ajunge ... îl opri Polugradov, din nou cu nasul în hîrtii, poţi pleca ...

După Urbenin a urmat contele. Excelenţa sa a binevoit să poftească la interogatoriu îmbrăcat în halat şi cu o prişniţă, miro­sind a oţet, pe cap. După prezentMile de rigoare, contele se tolăni într-un fotoliu şi incepu sll. răspundă la întrebările procurorului.

- Am s!l. vi1 povestesc totul, chiar de la început ... Dar ce mai face Lionski, preşedintele dumneavoastrlt? Tot n-a divorţat de nevastti.-sa? L-am cunoscut cu totul intîmplător, la Petersburg .. ) Domnilor, dar de ce nu porunciţi sli. vi se servească ceva? Cu co­niacul pe masft. - e par~ă mai vesel să stai de vorbă ... iar ctt pri­veşte crima, asasinul este Urbenin, sînt absolut convins ...

Şi contele ne relatlt tot ceea ce ti este cunoscut cititorului. La cererea procurorului, Karneev povesti cu lux de amănunte viaţa lui cu Olga şi, descriind farmecul convieţuirii cu o femeie frumoasă, se antrenl!. intr-attta, înctt de cîteva ori plescăi din buze şi ne fi1cu cu ochiul. Din mltrturia sa am aflat un detaliu foarte important, necunoscut cititorului. Am aflat că, dupll. ce s-a mutat la or~, Urbenin îl bombarda neîncetat cu scrisori: in unele îl blestema, în altele n implora stir-i redea soţia, făgăduind sl!. uite toate ofensele şi dezonoarea; nenorocitul se agăţa de aceste scrisori, aşa cum se agaţă inecatul de un fir de pai.

După ce mai interogă doi-trei dintre vizitii, substitutul proc~­rorului luă o masă copioasă, imi dădu un pomelnic întreg de instruc­ţiuni şi pMă.si conacul. !nainte de plecare, se duse in aripa unde st~tea la arest Urbanin şi-i puse în vedere .că bănuielile noastre în ce priveşte vinovăţia lui s-au transformat în convingere. Urbenin dMu din mină in semn de lehamite şi disperare şi ceru permisiu­nea să asiste la înmormîntarea soţiei, ceea ce i-a fost ingăduit.

Polugradov nu-l minţise: da, b~uielile noastre deveniseră certitudine. Eram convinşi că ştim cine este asasinul şi că acesta se află fn mîinile noastre. Dar această certitudine nu a fost de lungă durată ...

Intr-o dimineaţă, cind tocmai sigilam plicul cu actele ce urmau să-1 însoţească pe Urbenin la inchisoarea oraşului, am auzit larmă şi zarvă mare. Aruncind ochii pe fereastră, CJaDl văzut un spectacol interesant: vreo zece voinici îl tîrau din bucătăria slugilor pe Kuzma-chiorul. - •

Kuzma, palid, cu părul vîlvoi, se impotrivea, pr.optindu-se cu pîcioarele fn pămtnt. Nu se putea apăra cu mtinile şi-şi lovea duş-manii cu capul său ma.re. .

- lnUţimea voastră, 'poftiţi pînă acolo! - îmi .spuse Ilia., tul-burat. Nu vrea să vină!

- Cine nu vrea să vină? -Ucigaşul. - Care ucigaş? - Kuzma... el a ucis, înălţimea. voastră... Piotr Egorîci păti-

meşte pe degeaba... pe Dumnezeul meu ... Am ieşit în curte şi m-am indreptat :spre bucătăria slugilor,

unde Kuzma, care izbutise sit se smulgă din mtinile voinieilor, îm-părţea la palme in dreapta ~ in stinga... ·

- Ce se întimpilă aici? - am intrebat,· apropiin.du.-mi d.e mul-ţime ...

Şi atunci mi s-a povestit ceva straniu şi cu totul ~eaşteptat. - înălţim.ea voastră, Kuzma-i ucigaşul! - Mint - urlă Kuzma, să mă bată Dumnezeu, dacă nu minti - Dacă ai conştllnţa curată, atunci de ce, diavo;e, spălai petele

cele de sînge? Stai, aşteaptă, o si descurce înălţimea. sa iţele! Trifon, paznicul, trecind călare pe lîngă rîu, il văzu pe Kuzma

spălind ceva cu osîrdie. Trifon crezuse la inceput că acesta îşi spa.lă rufăria, dar, uitindu-se mai bine, văzu că erau o podiovcă şi o jiletcă. I s-a părut lucru ciudat: hainele diil postav nu se spală în apl!..

- Ce faci? - îi strigă el lui Kuzma. Chiorul se·fîstîci. Uitîndu-se mai bine, Trifon desluşi pe podiovcă

nişte pete maronii ... -Am înţeles îndată că erau urme de sînge ... M-am dus la bu­

cătărie şi am povestit la ai noştri; ei l-an pîndit pe Kuzma şi au văzut cum noaptea. şi-a pus la :uscat, în grădină, podiovca. Ei, şi se inţe­lege, ne-am. ~eriat cu toţii. De ce să-şi spele hainele dacă nu are nici o vină? Ii cam cu cîntec, a.şadar, dacă se teme şi se ascunde .. . Am stat, ne-am tot gîndit şi, hai să-I ducem la înălţimea voa1!trd. .. .

Cînd să-I dnct>m, el nu so lasă, se trage înapoi şi ne scuipă în ochi. De ce să se tragă înapoi, dacă n-are nici o vină? .

La. interogatoriul ce-a urmat, s-a putut constata că. înainte de s~vl'rşirea crimei, în timp ce contele cu oaspeţii săi beau ceaiul Kuzm:a s-~. dus Î?J pădure. Mai tîPLiu, el nu a luat parte la transpor~ tare~ Olg~I, deci nu ayea c~ s~ se mînje~că de sînge ..

Adus m faţa. mea, m casa, la mceput, chtontl nu a putut scoate ul!- cuvînt, de tulburat ce era; ~ rotea albul unicului său ochi işt făcea semnul cmcii şi se jura... ' . - Liniştt>şte-te, spune-mi ce ai de spus şi iti dau dntmul i-am

ZIS. ' 1

Kuzma se trlnti pe jos, la picioarele mele şi, bîlbîindu-se; în­cepu să se jure pe Dumnezeu şi pe toţi sfinţii ...

- Să nu am zile, daeă. eu am fost acela ... Să n-aibă parte nici maică-mea, nici taică-meu ... înălţimea voastră! Să mă bată Dum­nezeu ...

- Te~a.i dus in pl1dure? . - Asta aşa-i;' m-am dus ... l-am servit pe boieri cu coniac şi

iertaţi-mă, am tras şi eu niţeluş. Mi·s-a urcat Ia cap şi am simţit nevoia sl1 ml1 întind oleacă; m-am retras printre copaci, m-a.m culeat şi am adormit ... Da.r cin~ a omorit şi cum~ nu ştiu, habar nu am ... Vă zic adevăntl adevărat!

- Dar de ce ai spălat petele de sînge? -Mi-era teamii.'să nu mă ia la· ochi... ca. martor ... - Şi de unde singele pe podiovca ta.? ..,... Nu pot ca să ştiu, înălţimea voastră~ - Cum vine asta, trebuie si ştii, doar este podiovca ta? - întocmai aşari, a mea este- dar nu· pot ca si ştiu: am vă-

zut sînge, numa' cind m-&Jll trezit din somn. - Bun, cu alte cuvinte ţi"ai ·-murdl1rit cu sînge podiovca, în

somn? · - Intocmai, cum spuneţi ... -.Ei; ftăţioa.re, du-te şi mai gtndeşte-tel ... Spui bazaconii,

mai gîndeşte-te, iar mîine vii şi-mi spui... Dil-te. A doua zi dimineaţa, de cum m-am trezit, am aflat că a venit,

Kuzma şi Vţea să-mi· vorbeascll.. Am poruncit să futre. - Te-ai gîndit? l-am tntrebat. - Da, înilţi:mea voastră, m-am gîndit ... - Şi de unde- ai avut urme de sînge pe haine? - Sit ştiţi, înălţimea voastră, ţin minte ca ·prin viS: îmi· amin-

tesc cîte ceva, ca prin ceaţă~· dar dacli~i adevăra.t ori ba, nu-mi dau seama.

- Ce-ţi aminteşti?

· Kuzma îşi ridic~ spre tavan ochiul, se gindi cîteva clipe, apoi dădu glas: •

- Ceva ciudat ... aş zice, ca prin vis ori ca prin ceaţă ... Stau in­tins în iarbă, beat şi moţăi; ori moţăi, ori dorm chiar de-a binelea!... Aud numai cum trece cineva pe lîngă mine şi calcă apăsat ... deschid ochii şi văd, dar parcă-a fără simţire sau nu m-a părli.sit încli. som­nul: se face eli. se apropie de mine un boier, se apleacă şi-şi şterge mîinile de poalele podiovcei mele... Şi le-a şters, apoi şi-a frecat mîna de jiletca mea... uite-aşa. ·

- Şi cine era boierul acela? - ·Nu pot să ştiu; atîta ţin minte - nu era mujic, ci domn,

purta haine boiereşti, dar cine era, chipul dumnealui - nu-mi amintesc defel.

- Dar ce culoare aveau hainele boierului? - Cine-I ştie 1 Poate că erau albe ... poate negre... îmi amin-

tesc doar că era un domn, şi mai mult nimic ... Ba, staţii Mi-am mai adus aminte, cînd s-a aplecat dumnealui, de şi-a şters mînu­ţele, a zis: "Beţiv netrebnic 1"

- Asta ai visat? - Nu ştiu ... s-ar putea să fi visat ... Dar de unde atunci sîngele? - Boierul acela semăna cu Piotr Egorîci? - Parcă nu prea... sau, poate, chiar dumnealui să fi fost ...

Numai că dumnealui n-ar fi ocărît aşa; "beţiv netrebnic". - Caută de-ţi aminteşte ... du-te, stai şi mai gîndeşte-te ... poate

ai să-ţi aminteşti. - Da, înălţimea voastră. Neaşteptata ingerinţă a lui Kuzma în romanul aproape încheiat

. a produs o complicaţie greu de descurcat. M-am pierdut cu desă­vîrşire şi nu ştiam cum să-I înţeleg pe Kuzma: îşi nega vinovăţia cu vehemenţă, de altfel şi cercetările preliminare demonstrau că nu era vinovat: Olga nu a fost omorîtli. "în scop de jaf", iar conform părerii medicilor, nu a avut loc, după toate probabilităţile, nici un atentat la pudoare. Se putea admite, cel mult, un singur lucru: Kuzma a ucis şi nu şi-a atins scopul urmărit - unul din cele două posibile - ori pentru că era beat-mort şi-şi pierduse uzul raţiunii, ori pentru că şi-a pierdut curajul - ceea ce, de altfel, nu se potri­vea cu- imprejurările crimei...

Dar dacă Kuzma era nevinovat, atunci de ce nu putea explica petele de sînge de pe hainele sale şi la ce bun născocea vise şi halu- . cinaţii? Pentru ce a trebuit _să inventeze pe boierul pe care, chi­purile, l-a văzut, l-a auzit, dar carei s-a şters din amintire într-atîta, încît i-a uitat pînă şi culoarea hainelor?

Mai sosi o dată Polugradov.

- Vedeţi! - imi zise el. Dacă aţi ti cercetat imediat. locul c.ri­mei, credeţi-mă, totul ar fi fost limpede, ca ziua. Dacă aţi fi inte­rogat, chiar atunci, toate slugile, am fi ştiut de la bun început cine a luat parte la transportarl'a Olgăi Nikolaevna, şi cine nu, iar în momentul de faţă nu putem stabili nici măcar distanţa dintre locul crimei şi acela unde a zăcut acest beţiv 1

Vreo două ceasuri s-a zbătut substitutul de procuror să scoată ceva nou de la Kuzma, dar, fără rezultat. ChioFul a repetat aceeaşi versiune: în timp ce' zăcea în iarbli. şi moţăia, a vli.zut un boier, acesta şi-a şters mîinile de poalele podiovcei lui ~i l-a făcut "beţiv ·netrebnic", dar c.ine a fost boierul, cum arăta acesta, ce haine purta - nu a ştiut să spună.

-Dar cît coniac ai băut? - Juma' de sticlă .. - Eşti sigur că era coniac? - Ce ma.i, era fini şampani... - Văd că pînă şţ denumirile vinurilor le cuno~ti! - zîmbi

ironic substitutul de procuror. . . - Cum să nu cunosc! Sla.vă Domnului, de trcized de ani slu­

jim pe lîngă boieri, e timpul să le cunoaştem ... Polugradov găsi necesar~ nu se ştie pentru ce, !lă-1 confnmtc

pc Knzma cu Urbenin ... Chiorul se uită îndelung la Urbenin, eHi­tină din cap Şi zise:

- Nu-mi aduc aminte ... poate că era Piotl' Egorîci, poate altca­reva ... şi nu dumnealor ... Cine ştie!

Polugradov renunţă să-şi mai bată capul şi plecă, lăsîndu-mă pe mine să aleg dintre doi ucigaşi prezumtivi pe cel adevărat ..•

Cercetările continuau... Urbenin şi Kuzma au fost închişi la arestul aflat în sătucul unde locuiam. Sărmanul Piotr Egorici era tare demoralizat: se trăsese la faţă, încărunţise şi căzuse într-o stare de spirit mistică. De vreo do.uă ori mi s-a adresat cu rugă­mintea să-i trimit codul penal: se vede că voia să ştie la ce. pedeapsă putea să se aştepte.

- Ce se va întîmpla cu copiii mei?- lllă întrebă el în cursul _unui interogatoriu. Să fi fost singur, greşeala dumneavoastră nu mi-ar fi pricinuit atîta suferinţă, dar aşa, trebuie să trăiesc ... să trăiesc pentru copiii Vor pieri fării. mine, şi nici eu nu mă pot des-phţi de ei 1 Ce faceţi cu mine? 1 _ ·

Cînd cei din strajă începură să-I tutuiască şi cînd, de două ori, a fost nevoit să facă pe jos, sub convoi, drnmul din satul meu pînli. la oraş şi înapoi, rn vlzul populaţiei care il cunoştea, ti apucă disperarea şi deveni nervos.

- Ăştia nu-a juriştii striga. el în gura. mare, de rl1.suna. tot ares• tul, sînt nişte mueoşi haini, fără inimă, care nu ştiu să cruţe nici oamenii, şi nici adevărul! Ştiu eu de ee stau aici, ştiu 1 Aruncînd vina pe mine, ei vor si-1 ascundă pe adevăratul vinovati Contele a ucis, iar dacă nu el, cineva. tocmit de eli

Aflînd despre arestarea lui Kuzma, în primele clipe Urbenin se a.rătă bucuros:

- Iatlt că s-a aflat cine e ucigaşul tocmit!- tmi spuse el, s-a aflati

în curînd însă, văzînd că nu i se dă drumul şi aflînd depoziţia lui Kuzm.a, se întristă şi mai tare.

·- Acum sînt un om pierdut, spunea el, definitiv pierdut. Ca să-şi recapete libertatea., dracul ăsta. chior, Kuzma, mai devreme sau mai tirziu are să spună că eu mi-am şters mîinile de poalele podiovcei lui. Dar toată lumea a văzut eli. aveam mîinile pline de singe, cit nu le-am şters 1 •

Mai devreme sau mai tirziu îndoielile noastre trebuiau să se lămurească într-un fel.

La sfîrşitul lui noiembrie al aceluiaşi an, cînd afară, în faţa geamurilor mele, se rotea.u primii fulgi de zăpadă, iar lacul arăta ca. un pustiu alb, fără de hotar, Kuzma îşi exprimă dorinţa să mă vadă... tl rugase pe paznic să-mi spună că "şi-a adus aminte". Am poruncit slt fie adus la mine:

- Mă bucur că, în sfîrşit, ţi-ai adus aminte, i-am zis cînd l-am văzut, e timpul să dai în vileag ceea ce ştii şi să încetezi să ne duci de nas, ea pe nişte copilandri. Ei, ce ţi-ai adus aminte?

Kuzma stătea. tăcut, în mijlocul camerei şi, fără să-mi răspundă la. întrebare, se uita la mine ... Avea o privire temMoare şi arăta ca un om speriat de moarte. Era alb ca varul, tremura, şi o sudoare rece îi curgea pe faţă.

- Ei, zi odată, ce ţi-ai amintit? - Ceva, cum nu se poate mai ciudat ... rosii el în cele c.Un urmă.

Ieri mi-am amintit ce cravată avea boieml cela, iar azi .. uoapte m-am tot gîndit şi mi-am amintit chipul dumnealui

- Ei, şi cine era? I(:uzma zîmbi amar şi-şi şterse sudoarea de pe frunte. - Mi-e frică să spun, tnălţimea voastră, daţi-mi voie să nu

vorbesc: prea-i ciudat din cale-afară, îmi vine a crede că am visat ori mi s-a năzărit. ·

- Dar cine ţi s-a năzltrit? - Nu, daţi-mi voie si!. nu vorbesc: dacă vi!. spun, o să mă osîn-

diţi ... Daţi-mi voie si!. mă mai gindesc şi să v~ spun mîine ... Mi-e teamă ...

- Pfuil- am zis, mîniat la culme, atunci de ce m-ai ntai deranjat, dacă nu vrei să vorbeşti? Pentru ce ai venit pînă aici?

- Credeam eă am să spun, dar acum mli. tem. Nu, înălţimea voastră, llisaţi-mă pînă mîine .. ~ Spun- mîine ... DB!că zic acum, o să vă supăraţi atît de tare, încît am s-o păţesc rău de tot, mai rău decit surghiun în Siberia, o să mă osîndiţi... .

MI"niat, l-am trimis* înapoi, la arest, cu aceeaşi strajă. Ca si nu mai. pierd timpul şi să inchei o dată pentru totdeauna cu "ca­zul crimei" de care mă săturasem, în aceeaşi scad, m-am dus p.iu;ă la arestul unde se aflau deţinuţii şi l-am minţit pe Urbenin cum că acel Kuzma.-chio.rnl. ar fi declarat că el, Urbenin, este ucigaşul.

- Mă aşteptam ... răspunse Urbenin, dînd din mînă a lehamite, imi este totuna ... Lunile petrecute sub arest subminaaeră sănătatea de fier a lui Urbenin: se gălbejise la faţă ~ pierduse aproii.PQ jumă­tate din greutate. I-am promis să poruncesc paznicilol' să-i dea voie să se plimbe liber pe coridar, ziua şi chiar şi no.aptea.

-Nu am de ce să mă tem, am adăugat, că o să fugiţi de aici. Urbenin imi mulţumi şi, după plecarea mea, începu să se plimbe

prin coridor. Uşa încăperii unde era închis nu se mai incuia. De la Urbenin, m-am indreptat spre uşa lui Kuzma. şi am bli.tut. - Ei, te-ai gîndit bine? - l-am întrebat. - Nu, boiernle, se auzi un glaa slab, să poftească domnul pro-

curor, am ll!i.·i zic dumnealui, iar dumneavoastră n-a.m să. vă spun zUrnic. ·

- Fă cum ştii ... A doua zi dimineaţă totul_sellhotărî de la sine. Paznicul Egor veni în fugll. mare să mă anunţe că chiorul a fost

găsit mort în patul său. M-am dus pînă la arest şi m-am convms singur do cele întîmplate... Mujicul voinic, zdravăn, care încă în ajun era sltnătos şi, ca să i se dea drumul, născocea tot felul de poveşti, acum era ţeapăn, şi rece ca piatra ...

N-am să descriu aici cît de îngroziţi am. fost şi eu, şi cei din strajă: cititorul va înţelege lesne groaza care ne-a cuprins. Pentru mine Kuzma era important ca martor ori ca vinovat, pentru paznici era un deţinut, pentru a cărui moarte sau evadare aveau a plăti scump ... Am fost şi mai îngroziţi atunci cînd autopsia a constatat că nu murise de moarte bună, ci strangnlat. în clipa următoare

* Grozav judQcător !le instrucţie, n-am ce zice! Iu loc si continue interogatoriul şi si!. obţină o mii.rturie utilă, dumnealui s-a mSniat, In· deletnicire ce nu intră in obligaţiile unui slujbaş al statului. De llltf!ll, nu prea cred In. toate astea,.. Dacă domnului Kamişev nu-i păsa de obligaţiile sale - simpla curiozitate omenească trebuia să-1 faci să continue interogatoriul lui Kuzma, - A.C.

am inceput s~ caut vinovatul şi nu a trebuit s~ caut prea mult ... Era alături ...

M-am indreptat spre incft.perea unde se afla Urbenin şi nu m-am mai putut stăpini .. Uitind că sint judecl!.tor de instrucţie, pe tonul cel mai aspru şi mai brutal, l-am făcut ucigaş. .

- Nu ţi-a fost de-ajuns, tici!.losule, moartea nefericitei dumi­tale soţii, i-am strigat, ţi-a trebuit să omori şi omul care te-a dat in vileag! Şi ai s~ţi mai continui, după asta, comedia. dumitale murdad,, hoţească?

Urbenin se făcu palid ca un mort şi se clătină: -Minciună!- strigă el lovindu-se cu pumnul in piept. - Nu mint. Dumneata vărsai lacrimi de crocodil cind noi fţi

aduceam dovezile vinovăţiei dumitale, iţi băteai joc de ele. Erau momente cind îmi venea să-ţi dau crezare mai mult decît faptelor care te invinuiau... O, ştii sll. joci teatru 1... însă de acum incolo n-am sll. te cred, chiar dacă din ochii dumitale, in locul acestor lacrimi de actor, false, o sli. curgă sînge! Vorbeşte! L-ai omorît pe Kuzma?

- Ori sinteţi beat, ori vă bateţi joc de mine 1 Serghei Petra­viei, orice răbdare, orice smerenie a;re o limită. Nu mai pot să su­porti

Şi Urbenin, scăpărind din ochi, bătu cu pumnul în masll.. - Ieri am avut imprudenţa să te las liber, urmai eu, ţi-am

permis ceea ce este interzis deţinuţilor: să te plimbi pe coridor. Şi iată, drept recunoştinţă parcă, te duci noaptea în camera unde se află acest nenorocit de Kuzma şi-1 sugrumi in somn! să ştii, nu l-ai dus la pierzanie numai pe Kuzma, din cauza dumitale s-a zis şi cu paznicii.

- Dar ce-am făcut, p·entru Dumnezeu? 1 - rosti Urbenin, luîndu-se cu miinile de cap. _ ·

- Vrei sll. cunoşti dovezile? Poftim ... din ordinul nieu, uşa dumitale nu m~ era încuiatl!.... Dobitocii de paznici au uitat să ascundă laci!.tul... toate inci!.perile se încuie cu lacăte identict>, aceeaşi cheie se potriveşte la toate ... noaptea trecută ai luat cheia dumitale şi, ieşind pe coridor, ai descuiat uşa veeinl... dupi!. ce l-ai sugntmat pe Kuzyi&, ai încuiat uşa, iar cheia ai pus-o la loc, în lacătul dumitale.

-De ce să-I fi sugrumat? De ce? - Pentru că te-a dat în vileag... Dacă nu ţi-aş fi comunicat,

ieri, ştirea asta, omul ar fi ri.mas in viaţă ... Este un pll.cat şi o mare ruşine, Piotr Egorîcil

- Serghei Petrovicil- rosti deodat~ ucigavul cu glas bUnd, duios, apuctndu-mlt de mînă. Sînteţi un om cinstit şi corect... nu

vll. pătaţi ti nu vă tncM'caţi confilinţa. cu bănuieli nedrepte şi tn­vinuiri pripite. Nu puteţi inţelege llît de profund şi de dureros m-aţi jignit, impovM'îndu-mi sufletul total nevinovat cu o nouă lnvinuire ... Stnt un martir, Serghei Petrovici! Feriţi-vii. să dpăs­tuiţi un ma.rtp-1 Va veni ;momentul cind veţi fi nevoit s~mi cereţi iertare, şi acest moment se apropie... Doar n-o sit mă gitseascl judecătorii vinovat de-adevărateleal Şi iertarea mea n-o sl!. vii. poată linişti ... Decît sl!. vit năpustiţi asupra mea şi sit mă insultaţi atit de cumplit, mai bine mi-aţi pune întrebări, omeneşte, nu spun, prieteneşte, pentru că v-aţi lepl!.dat de bunele noastre relaţii ... Ca martor şi ajutor al dumneavoastrl!., aş fi adus mult mai mult folos justiţiei decit în calitate de acuzat. Să lurun chiar aceaBtl!. nouă învinuire ... aş fi putut sl vi!. .comunic destule date: astă­noapte am stat treaz şi am auzit totul ..•

-Ce anume? - Pe la două noaptea ... era întuneric ... aud cum cineva umbm

încet pe coridor şi încearcă uşa mea... a umblat, a. tot umblat, apoi a descltis uşa., a intrat ..•

-Cine? - Nu ştiu; era întuneric, n-am văzut ... A stat o clipă tn mij-

locul camerei şi a ieşit... apoi, a procedat tocmai aşa, cum spu­neaţi - a scos cheia din uşa mea şi a descuiat cea ·de alături. Peste cîteva clipe s-a. auzit un horcăit, apoi forfotit. Credeam că paznicul umblă şi face zgomot, iar horcăitul l-am luat drept sforăit, altfel, aş fi stirnit alarmă.

-Poveştii- ripostai. Afam de dumneata nu avea cine sl!.-1 omoare pe Kuzma. Paznicii care erau de gardă dormeau. Soţia unuia dintre ei, femeia nu dormise toată noaptea, a declarat că toţi cei trei paznici au dormit-buştean pînă dimineaţa; nici o clipli. nu şi-au părăsit paturile. Nu ştiau, sM'manii de ei, că în acest arest amăn"t pot &VIl!lo de-a face cu astfel de fiare. Toţi trei sînt aici de peste douăzeci de ani, şi în tot acest interval de timp nu au avut nici mD.car un caz de evadare, nu mai vorbesc de o ticăloşie ca omu­cidere&. Acum, datorită dumitale, viaţa lor este dată peste cap. De altfel; şi eu voi primi o porţie bună, pentru că nu te-am trimis la închisoarea orăşenească, ba ţi-am lăsat pe deasupra libertatea ali. te plimbi aici pe coridoare. Îţi mulţumesc!

- A fost ultima mea discuţie cu Urbenin. Nu a.m mai stat de vorbll. cu el niciodată, dacă nu pun la socoteală cele două-trei întrebări, -pe care mi le-a pus el, de pe banca. acuz,aţilor, cînd am fost citat ca martor la proces ...

La început, în subtitlu, am numit acest roman .,criminalistic", şi acum, cînd ,.cazul privind asasinarea. Olgăi Urbenina" s-a mai

complicat cu o nonă rrimă, gren rl11 inţrlrs şi misterioaBă în multe privinţe, cititoml este îndreptăţit să se aştept~ ea acţhmea să intre în faza cea mai atractivă, cea mai palpitantă. Descoperirea fă.pta­şului şi a motivelor care 1-au determinat să comită crima constituie un teren vast pentru manifestarea agcrimii şi supleţii minţii ome­neşti. Aici reaua-voinţă şi viclenia duc război împotriva ştiinţei, a cunoştinţelor, un război inte're~:~ant, în toate formele sale de mani­festare ... Duceam acest război, şi cititontl are tot dreptul să aştepte de la mine să descriu mijloacele care mi-au adus victoria şi se aş­teaptă probabil să afle strălucitele subtilităţi judecătoreşti prin care excelează romanele lui Ga.boriau ~i ale lui Şklearevski al nostru. Stnt gata să satisfac in totul aşteptările cititorului, numai că ... unul dintre personajele principale părăseşte cîmpul de lupti fără ·Să vadă sfîrşitul bătăliei - el nu participă la victorie; tot ceea ce a realizat la inceput se pierde in van, şi acest personaj trece în mul­ţimea spectatorilor. Ace~t personaj eate subsemnatul. A doua zi dupli. convorbirea cu Urbenin, descrisă mai sus, am primit invi­taţia, mai bine zis, ordinul, să-mi dau demisia. Bîrfelile şi zvonurile lansate de cumetrele din judeţ şi-au atins scopul... Au co11.trihuit mult, de asemenea, crima petrecută la arest, depoziţiile, luate de la servitori, de către substitutul de procuror Polugradov, fără ştirea mea şi, dacă cititorul mai ţine minte, faptul că la una. din petre­ce!fle noastre nocturne din trecut, l-am lovit cu vîsla in cap pe un mujie. Mujicul m-a ll&t în judecată. Au avut loc nişte schiinbări radicale. m cel mult două zile trebuia să predau cazul unui alt judecător de instrucţie, însărcinat cu cazuri speciale.

Datoritli. zvonurilor stîrnite şi relatărilor presei, se puse tn mişcare toată procuratura.. Cel puţin o dată la două zile procurorul apărea la cona.cul contelui şi lua parte la interoga.torii. Procesele~ v.erbale conţinînd constatările medicilor noştri au fost trimise la direcţia sanitară şi chiar mai departe. Se vorbea chiar că. se va proo ceda la deshumarea cadavrelor şi la o nouli. examinare a acertora, ceea ce, la drept vorbind, nu ar fi folosit la niriric. -

Pe Urbenin I-au cărat de două ori in oraşul~reşedin~ de guber­nie, pentru un examen al facultăţilor mintale. Şi prima, şi a doua oară. a fost gti.sit normal. Am tnceput să. figurez in calitate de mar.,; tor*. Noii judecători de instrucţie s-au ambalat atît de tare, inctt pîni. şi Polikarp al meu nimeri printre ·martori. ·

• Rol, desigur, mai potrivit pentm domnul Kamtşev decit rolul jude· eătorului de instrucţie: in procesul lui Urbenin, oi nu putea fi judecător de instmcţie. - A.r..

La un an după demisia niea, cîud locuiam la Moscova, am primit o citaţie; eram convocat să mă prezint ca martor în p1·ocesul lui Urbenin. M-am bucurat că voi avea ocazia să. mai revăd o dată locurile cu care mă obişnuisem cîndva, şi am plecat la proces. Contele, care locuia pe atunci la Peterslfurg, nu s-a dus şi a trimis, drept motivare, un certificat medical.

Procesul se judeca în oraşul nostru - reşedinţă de judeţ, la tribunalul local. în calitate de procuror apărea acel Polugradov, care se spăla pe dinţi de patru ori pe zi. Avocatul apărării era un oarecare Smirneaev, un bărbat înalt, uscăţiv, cu părul blond, lung şi lins şi cu o expresie de sentimental întipăriţă pe faţă. Juraţii erau toţi ţărani şi mic-burghezi. Numai patru dintre ei ştiau carte, ceilalţi, cînd li s-au prezentat, spr~ a fi citite, scrisorile lui Urbenin către soţia lui, tr8Jlilpirau şi se ruşinau. In rolul mai-marelui peste juraţi nimerise !van Demianîci, băcanul, chiar acela. de la care işi primise cindva :rmmele răposatul meu papagal.

Intrînd în sala de judecată, nu l-am recunoscut pe Urbenin: avea părul alb ca neaua şi arăta cu vreo douăzeci de ani mai bătrîn. Mă aşteptam ali. văd pe chipul lui indiferenţă faţă de destinul său, apatie, dar mă înşelasem 1 Urbenin s-a arătat energic la proces, a recuzat pe trei dintre juraţi, a dat lungi explicaţii, a pus tot felul de întrebări martorilor! A negat categoric acuzaţia de crimă. ce i se aducea şi pe. fiecare martor care depunea împotriva sa 1-a inte .. rogat îndelung. .

Martorul Pşehoţki declară la proces că eu am trlit cu Olga. - Minciună 1 - strigase Urbenin. Este un mincinos 1 Nu cred

în cinstea soţiei mele, dar în el am încrederei Cînd îmi veni rîndul să depun mărturie, -apărătorul m-a întrebat

în ce relaţii eram cu Olga şi mi-a relatat depoziţia lui Pşehoţki, care mă aplaudase cîndva. Să spun adevitrul.:.... ar fi insemnat si depun în favoarea acuzatului: cu cit mai desfrî:nată a fost o soţie, cu attt mai îndurători se arată juraţii faţă de un soţ - Othello, intelegeam acest lucru. Pe de alti parte, adevml meu I-ar fi jignit profund pe Urbenin... 1-ar fi indurerat iremediabil ... Am considerat că este mai bine să mint.

- Nu 1 - am declarat. în rechizitoriul său, descriind în culori vii asasinarea Olgm,

procurorul a insistat în mod deosebit asupra ferocităţîi ucigaşului, asupra furiei lui fMă margini ... "Un libidinos tomnatic şi consumat vede o fată frumoasă, tinerică. Cunoscind situaţia deznădăjduită a fetei - locuieşte în casa unui tată dement, în sărăcie - el o ademeneşte cu o bucată de piine, un a~operiş deasupra capului şi nişte cîrpe colorate ... Fata acceptă propunerea: un soţ bătrin

cu avere este totuşi mai suportabil decit un tat~ dement şi sărlcia. Dar ea este tfn!ră, iar tinereţea, domnilor juraţi, fşi are drepturile ei inalienabile ... Tînăra fată crescută in mijlocul naturii, cu capul f:mpuiat de romane de amor, mai devreme sau mai tîrziu, se va indligosti ... " şi aşa m&i departe, cam in acelaşi gen. Rechizitoriul se incheia cam aşa: "El, care nu i-a dat nimic, in afară de bătn"­neţea lui şi cîrpe, văzind cum pierde prada, este cuprins de o furie turbată, de furia animalului căruia i se duce la bot un fier inroşit. Animat de o dragoste animalică, şi ura lui va fi tot animalică", şi aşa mai departe, tn acelaşi gen.

Acuzîndu-1 pe Urbenin de asasinarea lui Kuzrna, Polugradov a enumerat procedeele hoţeşti, bine gindite şi cîntărite, folosite de Urbenin pentru asasinarea unui om tn timpul somnului, care făcuse imprudenţa să declare impotriva lui. "De faptul că victima a vrut sli.-1 acuze pe Urbenin, presupun că nu vă indoiţi"

Apărătorul Smirneaev nu nega vinov~ţia lui Urbenin, cerea doar să se ia in considerare faptul că acesta a acţionat sub inriu­rirea unui factor afectiv şi să i se acorde cireumstanţe atenuante. Descriind cît de chinuitoare poate fi gelozia, Smirneaev s-a referit la exemplul lui Othello - erouJ lui Shakespeare. Apărătorul a analizat acest _"tip general uman" sub toate aspectele, aductnd citate din lucrările diferiţilor critici şi s-a aventurat in nişte hăţi§uri atit de incilcite, incit preşedintele a trebuit s~l intrerupli., punindu-i in vedere că "nu este obligatoriu ca juraţii să cunoască literatura universalll.".

Luind cuvintul, acordat la urmă, Urbenin a invocat ca martor pe bunul Dumnezeu~ a spus că nu se simte vinovat nici cu fapta, nici cu gindul.

- Mie personal imi este totun~ unde am să mli. aflu: in judeţul acesta, unde totul imi aminteşte de ruşinea asta nemeritată şi de soţia mea, sau la ocd. Mă frămîntă numai soarta copiilor mei.

Şi, intorcindu-se spre cei din sală, Urbenin a izbacnit în plîns şi a cerut c,a cineva si-i adli.posteascli. pe copiii sti.

- Luaţi-i. Desigur, contele nu va scăpa ocazia să facă o dati în plus paradă de mărinimia sa, dari-am prevenit pe copii: nu vor primi de la el nici o făn"mli. de -piine.

Zlrindu-mă în sală, mă privi rugător şi-mi spuse: - Apăraţi-i pe copiii mei de binefacerile contelui. Uitase, se vede, ci dintr-o clipli. în alta trebuia să se pronunţe

verdictul şi nu se mai gîndea decît la copiii săi. A tot vorbit despre ei, pîni cind l-a oprit preşedintele. Juraţii au deliberat scurt. Urbenin a fost unanim recunoscut vinovat şi la nici un punct nu i s-au acordat circumstanţe atenuante.

A fost condamnat la pierderea tuturor drepturilor civile şi la cincisprezece ani de muncă silnic~.

Atît de scump l-a costat întîlnirea cu poetica ,,fată în ropu", într-o dim.ineaţli. de mai ..•

De la evenimentele descrise au trecut opt ani şi mai bine. Unii dintre participanţii la dramă au murit şi au putrezit în pămînt, alţii îşi ispăşesc pedeapsa pentru păcatul săvîrşit, alţii îşi tîrltsc zilele, luptînd cu plictiseala de zi cu zi şi-şi aşt~aptă moartea.

Multe s-au schimbat în aceşti opt ani ... Contele Karneev, care nutreşte şi astăzi pentru mine aceeaşi sinceră prietenie de totdea­una, este complet alcoolizat. Moşia lui, unde a avut loc drama, a trecut în mîinile neveste-si şi a lui Pşehoţki. Contele este sărac şi il întreţin eu. Uneori, spre seară, tolănit pe canapeaua din camera mea de hotel, îi place să-şi aminteascll. de trecut... ...

- Ce bine ar fi acum să ascultăm un cor de ţiganii - bolboro­seşte el. Haide, Serioja, trimite .,după coniac.

Şi eu m-a.m schimbat. Puterile mă lasă treptat şi simt cwn tinereţea şi sănătatea în1i părăsesc trupul. Nu mai am forţa fizică, agilitatPa de altădată şi nici rezistenţa cu care mă făleam· cîndva, pierzînd nopţile - cîteva la rînd - şi bînd o cantitate de alcool, căreia astăzi nu ştiu dacă aş putea să-i fac faţă ... Pe obraz îmi apar riduri, azi umd, mîine încă unul... părul mi se răreşte, glasul îmi e mai aspru, mai slab ... S-a dus viaţa ...

Trecutul îl ţin minte, cum ţin minte ziua de ieri. Ca prin ceaţă văd locurile, chipurile cunoscute. Pe acestea din urmă nu le pot privi obiectiv. Le iubesc şi le urăsc., ca şi în trecut, şi nu e zi să nu-mi pun mîinile în cap, cuprins de indignare sau ură~ Ca şi altădată mi-e silă de prietenul meu, ~ontele, la Olga mă gîndesc cu dezgust, Kalinin, cu vanitatea lui prostească, îmi apare ridicol. Răul îl consider rău, păcatul, păcat.

Dar, sînt clipe cînd, privind cu luare-aminte portretul de pc biroul meu, simt dorinţa de nestăvilit să mă plimb prin pădure cu "fata în roşu", în ţ!uitul pinilor înalţi şi, neţinînd seama de nimic, s-o strîng la piept. In acele clipe iert şi minciuna, şi căderea în pră­pastie murda.ră, sînt gata să iert totul ca să se repete încă o dată măcar o părticicll. din ceea ce a fost... Obosit de plictiseala vieţii de oraş, aş vrea să mai ascult o dată nti~tuluria~ului lac si să trec

in ga.lop de-a lungul maJului, călare pe Zorka ... Aş ierta şi aş uita totul, ca. să mai străbat o dată drumul spre Tenevo şi să-1 intilnesc pe Fram, grădinarul, cu butoiaşul lui de votcă şi şepcuţa de jo­cheu pe cap... Sînt momente, cînd sînt gata chiar să strîng mil1a pătată de singe şi să stau de vorbă cu blajinul Piotr Egorici despre religie, despre recoltă şi insirucţiunea. publică. Aş vrea să mă văd cu Mijilă, cu Nadenka lui. ..

Viaţ!lo e turbată, zănatică şi fără astîmpăr, ca lacul într-o noap­te de august. Multe victime au înghiţit pentru totdeauna valurile ei sumbre, întunecate ... şi nu a lăsat în urma ei decît amărăciime grea ..•

Dar pentru ce o iubesc în unele clipe? De ce o iert şi ml avint spre ea. cu tot sufletul, ea un fiu iubitor,. ca o pasăre, cind i se dă drumul din colivie? ...

Viaţa pe care o dd în prezent prin fereastra camerei de· hotel imi aminteşte un ecrc cenuşiu: un cenuşiu fărli. alte nuanţe, fără nici o rază de lumiBă ... dar, dacă închid ochii şi imi amintesc tre­c.utul, văd un eureu.beu, în culorile spectnuui solar ..• Da, e furtună acolo, dar şi mai multă luminti ...

S. Zinoviev SFÎRŞIT

Pe ultima pagină, jos, scrie: Mult stimate domnule redactor-şef 1 Romanul oferit (sau nuvela, dacă vreţi) v-aş ruga să-1 publi­

caţi, 111 mltsura posibilului, fără prescurtări, omisiuni din text sau adău_glli. De altfel, se pot opera modificări de comun acord cu auto­ruJ. In cazul cînd romanul va f1 considerat nepublicabil, rog să se păstreze manuscrisul sp~e a-mi fi restituit. Domiciliul provizoriu: Moscova, Hotelul "Anglia", strada Tverskaia, !van Petrovici Ka­mtşev.

P.S. Onorariul - la aprecierea redacţiei. Anul şi data. -

Acum, după ce i-mn făcut cunoscut cititorului romanul lui Ka­~şev, continuu discuţia eu el, intrerupta. la început. Intii de toate, trebuie eă-1 previn pe cititor că nu m-am ţinut de pronmiunea, făcută la început: romanul lui Kamîşev nu a fost publicat in toto, după cum 8J!l făgăduit, ci cu omisiuni, mult p1·escurtat. Trebuie să arăt că "Dramă la. vînătoare" nu a putut fi publieatll. în gazeta des-

pre care a fost vorba în p1·imul capitol: atttnei cînd manuscrisul a intrat la cules, gazeta s-a desfiinţat ... Acceptînd romanul lui Ka­mîşev, actuala redacţie nu a considerat posibil să-1 publice fără 1mele tăieturi. Cît a durat tiplftirea, mi se trimiteau corecturile, pe capitole separate, cerîndu-mi-se "să operez modificări". Nu vo­iam însă să iau asupra mea păcatul de a modifica un text s.cris de altul şi consideram că este mai bine şi mai util să omit unele frag­mente penibile, deeît să le modific. De comun acord cu mine, re­dacţia a eliminat numeroase fragmente, care te uimeau prin ci­nism, prin lungimi şi neglijenţă stilistică. Aceste omisiuni şi tăie­turi cereau migală şi timp, motiv pentru care multe capitole tntîr­ziau. Printre altele, am scos două fragmente care descriau cu lux de amănunte două orgii nocturne. Una din ele a avut loc-in casa contelui, cealaltă pe lac. De asemeni, a fost omisă din text descri­erea bibliotecii lui Polikarp şi maniera lui originală de a citi: acest fragment a fost considerat excesiv de lung şi şarjat. Cel mai mult am insistat să rămînă capitolul unde era descris jocul de cărţi pătimaş care bîntuia în rîndurile servitorimii contelui. Redacţia insll. dezaproba eu înverşunare acest capitol. Cei mai fnrăiţi jucă­tori. erau Franz-grădinarul şi bătrîna "Cucuvea". Jucau cu predi­lecţie "şăptic" şi "uei foiţe". în perioada cercetărilor, trecind o dată pe lîngă unul din chioşcuri şi aruncind o privire înăuntru, Kamîşev văzu un joc turbat: Partenerii erau "Cucuveaua", Franz şi... Pşehoţki. Jucau "şăptic", pe nevăzute, cu miza de nouăzeci de copeici, iar pierderea putea atinge treizeci de ruble. Kamîşev se aşeză şi el la joc, şi le goli buzunarele. Franz, pierzînd, vru să con­tinue jocul şi plecă pe lac să mai ia nişte bani din ascunzMoare. Kamîşev îl urmări şi, descoperind locul, îl fură pe neamţ pînă la ultima copeică. Banii sustraşi, Kamîşev ii dădu pescarului Mihai. Această stranie filanixopie îl caracterizează cum nu se poate mai bine pe dnaticul judecător de insixucţie, dar este descrisă atît de neglijent, sub aspect literar, şi conversaţia partenerilor de joc rste împestriţată cu atitea expresii triviala, încît redacţia nu a ac­ceptat publicarea acestui fragment, nici măc-ar eu modificări.

A fost eliminată, de asemeni, descrierea cîtorva întîlniri ama­roase dintre Olga şi Kami5ev. S-a sărit peste o explicaţie dintre Kamîşev şi Nadenka etc ... Cred însă că şi ceea ce a văzut lumina tiparului este suficient pentru a-l caracteriza pe eroul nostru. Ba­pienti sat ...

Exact peste trei luni, Andrei, uşierul redacţiei, îmi raportă că a sosit "domnul cu cocardă".

l-am poruncit să-1 poftească. Intră· Kamîşev, la fel de frumos, sănătos şi rumen în obraji, ca şi cu trei luni în urmă. Călca la fel,

ca şi atunci. Nu-i auzeai paşii ... !şi puse p~lăria pe pervazul feres­trei cu attta băgare de seamă, de parcă ar fi aşezat acolo cine ştie ce greutate... Ochii săi albaştri aveau aceeaşi expresie copilă: rească, nemaipomenit de. blajină ...

- Vă deranjez din nou -mă abordă el, cu zîmbetul pe buze, instalîndu-se cu mare grijll. pe scaun. Iertaţi-mă, pentru Dumne­zeul .Ei? Care-i verdictul pentru manuscrisul meu?

- Este vinovat, dar i se pot acorda circumstanţe atenuante, i-am răspuns pe acelaşi ton.

Kamişev izbucni fn rîs şi, scoţînd din buzunar o batist!i pariu­mată, tşi suflă nasul.

- Cu alte cuvinte, deportare în flăcările şemineului? - mă întrebă el.

- Nu, de ce atît de sever? Nu merită măsw·i represive, vom folosi pe cele corecţionale.

-Trebuie îmbunătăţit? - Da, pe ici, pe colo ... o vom· face de comun acord ... Urmll. o scurtă tăcere. Inima îmi bătea nebuneşte, îmi zvîcneau

tîmplele, dar nu intra in vederile mele să arăt că sînt tulburat. - De comun acord, am repetat. Data trecutli, mi-aţi spus că

aţi scris povestirea pornind de la o întîmplare real~. - Da, sînt gata să repet şi acum a.celaşi lnrnt. Dacă a.ţi citit

romanul, atunci. .. am onoarea să mă prezint: Zinoviev. - Deci, dumneavoastră aţi fost cavaler de onoare la nunta 01-

găi Nikolaevna? ... - Şi cavaler de onoare, şi prieten al casei. Sînt simpatic -

in acest manuscris, nu-i aşa? - rosti Kamîşev, frecîndu-şi cu mîna genunchiul şi roşindu-se la faţă. Bun băiat, nu-i aşa? Merit o bătaie zdravănă, dar n"are cine să mlt bată.

- Aşa-a... Romanul dumneavoastră îmi place: este mai bun, mai interesant decît multe alte romane cu caFacter criminalistic ... Numai că va trebui, de comun acord, ·să operăm unele modificări destul de substanţiale ...

- Putem s-o facem. De pildă: ce anume consideraţi necesar să modificăm? .

- însuşi habitus-ul romanului, fizionomia lui. Ca oriee roman poliţist, el are de toate: crimă, dovezi de vinovăţie, probe, ancliCtă., pînă şi cincisprezece ani de mtmcă silnică, drept desert. Lipsc§te insă esenţialul. · ·

-Ce anume? - Lipseşte adevha.tul vinovat ... Kami§CV făcu ochii mari ~i se s~l.ltă uşor pe ecaun.

- Sincer vorbind, nu vă. fnţeleg, rosti el, dupll. o tll.cere prelun­git§., dacii. socotiţi eli. omul care a injunghiat şi a sugrumat nu eate adevăratul vinovat, atunci ... nu mai ştiu cine trebuie socotit auto­rul crimei. Desigur, criminalul este un produs al societăţii şi socie­tatea poartă vina, dar... dacii. al fi să trecem la consideraţiuni de ordin superior, atunci ar trebui să ne l!l.săm de romane şi să ne apu-căm de referate. ·

- Of, aici nu-i vorba de consideraţiuni de ordin superiori Doar nu Urbenin este făptaşull

-Ce vreţi să spuneţi?- mă intreM Kamişev, fitcînd un pas spre mine.

- Uxbenin n-a ucis 1 - Posibil. Hu'manum est errare, şi nici judecMorii de instruc-

ţie nu sint perfecţi: erorile judiciare sînt frecvente pe acest pămint. Consideraţi eli. ne-am inşelat?

- Nu v-aţi inşelat, aţi vrut sll. vll. inşelaţil - Iertaţi-mă, din nou nu vll. înţeleg, "zîmbi cam strlmb Kamt-

şev, dacii. socotiţi că· cercetll.rile judiciare au culminat cu o eroare şi chiar, după cum incerc sll. vă inţeleg, cu o eroare premeditată, aş fi curios sll. aflu ce anume gtndiţi? După părerea dumneavoastră cine a ucis?

- Dumneavoastrltl Kamişev mii. privi mirat, aproape fngrozit, se făcu roşu la faţli.

şi se dădu inapoi. După aceea ·îmi intoarse spatele, se retrase spre fereastră şi izbucni in ris.

- Cai verzi pe pereţi 1 - mormlti el, suflfnd pe geam şi dese­Dind nervos pe sticla aburită o monogramă.

Îi priveam mina in timp ce desena şi parcă recunoşteam in ea acea minii. de fier, musculoasă, singura mînă care a putut sll.-1 su­grume intr-o clipă pe Kuzma, in timpul somnului, să sfişie trupul fragil al Olg~. Gindul că vltd in faţa mea un ucigaş imi umplea sufletul de un simţămint neobişnuit, de groază, de teamll. ... nu pen­tru mine - nu 1 De. teamll. pentru el, pentru acest uriaş frumos şi plin de ·graţie ... in general, pentru om ...

- Dumneavoastrll. aţi ucis 1 - am repetat eu. - Daci nu glumiţi, vi felicit pentru descoperire, izbucni in

ris Kamişev, tot fll.rll. sll. mă priveascll.- de altfel, judecînd dupll. tremurul vocii şi paloarea dumneavoastrll., îmi vine greu să admit eli. aţi glumit. Nervos mai sînteţi! ·

Kam.işev intoarse spre mine faţa roşie ca focul şi, cu un zîmbet silit, urmll.: ·

- Interesant, cum de a putut s!l. vă treacll. prin minte un ase­menea gîndi N-oi fi scris ceva nll.struşnic in romanul meu, intere-

sant, z~u-aşa ... Povestiţi-mi, vă rog 1 O dată în Yiaţă merită s~ in­cerci această senzatie, cîud cineva. se uită la tine ea la un ucigaş.

- Sînteţi ucigaş, am insist~t •. ş_i nici măcar. ~~-~ l?uteţţ ascun­de; v-aţi dat de gol in roman, Şl mc1 acum nu ştiţi sa JUC&ţl teatnt.

- Devine interesant de tot, aş fi curios să vă .ascult, pe cuvÎll:t de onoare. ·

- Dacă stnteţi curios, ascultaţi ... ĂDl sărit în picioare şi, adînc tulburat, am început să măsor

cu paşii încăperea. Kamîşev întredeschiae uşa, se uită afară, apoi o tnchiae: cu grijă - mă'sură de precauţie cara îl dădu de gol.

- De ce vă temeţi? - l-am întrebat. Kamişev tuşi stînjenit şi ridică din umeri~ -Nu mă tem de nimic, pur şi simplu ... m-am uitat.pe sală şi

atîta. tot. Şi asta mi-o imputaţi? Hm, povestiţi-mi . .A:ştept. - Permiteţi să vă supun unui interogatoriu? -Vă rog. - Vă· previn că nu sînt judecător de instrucţie şi nu mă pri-

cep la interogatorii; să nu vă aşteptaţi la vreun sistem în ordinea întrebărilor, aşa încît să faceţi bine să nu mă încurcaţi şi sli. nu mă întrerupeţi. Li primul rînd, răspundeţi-mi, unde aţi dispămt, după ce aţi părăsit liziera pădurii, unde s-a chefuit după vînătoare?

- Am arătat în roman, m-am dus acasă. - In manuscris descrierea drumului dumneavoastră spre casă

este tăiată cu grijă. Aţi mers prin pltd.urea. aceea? -Da. - Deci; puteaţi să vă întîlniţi cu Olga?

- - Da, puteam, zîmbi strimb Kamîşev .. - Şi aţi întîlnit'-o. - Nu, n-am întîlnit-o. - In'-cursul cercetărilor, aţi uitat să interoga.ţi un martor foar-

te important; şi anume - pe dumneavoastră... Aţi auzit ţipătul victimei?

- Nu... Ei, coana, într-adevăr, nu vă pricepeţi ... Acest "coana" familiar :m-a şocat: nu era deloc în ton cu scu­

zele şi aerul său stinjenit de la· începutul intrevederii noastre. După aceea, am observat privirea lui Kamfşev: se uita la mine de sus, condescendent, aproape încÎiltat de stîngăcia eu care în.cercam să mă descurc in multitudinea de Îiltrebări ce mă. tulbUI'ILu ...

- Să admitem eli. nu v-aţi în.tîlirit cu Olga tD. pădure, deşi ern mai greu s-o întilneaseă Urbenin - întrucît el nu ştia cii. ea se află în pădure, îiJ. consecinţă - n-o căuta, dumneavoastră însă., beat fiind şi turbat de furie, nu puteaţi să n-o căutaţi. Aţi 'căutat-o cu siguranţi• altfel, de ce aţi luat-o spre casă· prin pădure, şi nu pe

drum ... ? Dar, să admitem că nu aţi văzut-o ... Cum se poate expli­ra atunci dispoziţia dumneavoastră sumbră, aproape turbată, în seara acelei zile nefaste? Ce NI făcut să omorîţi papagalul? Pen­tru că striga despre bărbatul care şi-a ucis nevasta? Mi se pare că vă amintea fărll.delegea comisă ... Noaptea, aţi fost chemat în casa contelui şi acolo, în loc să începeţi imediat cercet&ile, aţi tărlglt­nat lucrurile, pină la sosirea poliţiei, aproape douăzeci şi patru· de ore, probabil chiar fără să vă daţi seama ... Aş~ procedează numai acei judecători de instrucţie cărora le este limpede cine anume este făptaşul... Dumneavoastră ştiaţi cine a ucis... Mai departe, Olga nu a pronunţat numele ucigaşului pentru că ti era drag. Dacă fii.p­taşul ar fi fost bărbatul ei, I-ar fi denunţat. Dacă a fost în stare s.ă-1 vîndlt amantului ei, contelui, nu ar fi şovăit nici o clipă slt-1 invi­nuiască de crimă - pe el nu l-a iubit, nit i-a fost drag ... Pe dum­neavoastră v-a iubit, şi dumneavoastră ti eraţi drag ... şi v~a cru­ţat... Daţi-mi voie 11t vă mai întreb: atunci cind, pentru cîteva clipe, Olga şi-a revenit, de ce aţi tărăgănat, de ce nu i-aţi pus di­rect întrebarea? De ce i-aţi pus întrebări care nu aveau nici o legă­tură cu crima? Permiteţi-mi să consider că aţi procedat aşa ca să treacă timpul, ca l!ă n-o lăsaţi să dea numele criminalului. Pe urmă, O!ga. moare... Ce impresie a produs moartea ei asupra dumnea­voastrli. - despre asta - nici un cuvînt în roman ... Această tă­cere înseamnă prudenţă; nu uitaţi să scrieţi despre paharele de coniac pe care le beţi, şi un eveniment atît de important ca moartea "fetei tn roşu" l-aţi trecut sub tăcere ... De ce?

- Continuaţi, vă rog 1 Continuaţi ... - Cercetările judiciare le conduceţi în bătaie. de joc... Este

greu să admiţi că dumneavoastră, om inteligent şi foarte şiret, nu aţi procedat intenţionat. Investigaţiile pe care le-aţi fli.cut sint exact ca o scrisoare ticluită intenţionat cu greşeli gramatica;l:e -vă dă de gol exagerarea ... De ce nu aţi examinat locul crimei? Nu pentru că aţi uitat s-o faceţi sau că aţi socotit fără importanţă o asemenea cercetare, ci pentru cit aţi aşteptat ca ploaia să vi ştear­gă urmele. Pomeniţi numai în treacăt de investigaţiile făcute in rindurile se.rvitorilor. Deci, pe Kuzma nu l-aţi interogat pînă-n momentul cînd a fost gl\sit spălind petele de pe podiovcă ... Evident nu vă convenea sll.-1 amestecaţi şi pe el în afacerea asta. De ce nu aţi luat_ depoziţiile oaspeţilor cu care aţi petrecut la liziera păduriî? Ei I-au văzut pe Urbenin, plin de sînge, au auzit ţipătul Olgăi -trebuiau deci interagaţi. Nu aţi făcut-o însă, pentru ~ă măcar unul dintre ci putea să-şi amintească în cursul interogatoriului cit v-aţi 4us în pădure cu puţ~ inainte de comiterea crimei şi nu aţi ma.i

apll.rnt. Mai trrziu, li s-au luat, poate, depoziţiile, dar trecuse des­tulă vreme şi, probabil, uitaseră această tmprejurare ...

- Straşnicl - rosti Kamîşev, frecîndu-şi mîinile, continuaţi, continuaţi.

- Oare nu-i destul tot ce v-am spus pînll. acum? ... Ca să do­vedesc irevocabil că dumneavoastră aţi omorît-o pe Olga, trebuie să vă amintesc eli. aţi fost amanţul ei, un amant, pe care ea l-a înlo­cuit cu omul pe care-I dispreţuiaţi ... Un soţ poate ucide din gelo­zie, presupun eli. şi un amant o poate face ... Acum, sli. trecem la. Kuzma.... Judecînd dupll. ultimul interogatoriu căruia l-aţi supus, in ajunul morţii lui, pe dumneavoastră vă avea în vedere; dumnea­voastră aţi fost cel care şi-a şters miinile de podiovca lui şi l-a fă­cut "beţiv netrebnic" ... Dacii. ar fi fost altcineva, ce sens ar fi avut să întrerupeţi interogatoriul în punctul cel mai interesant? De ce nu i-aţi cerut sit precizeze culoarea cravatei ucigaşului, atunci cînd Kuzma v-a declarat că şi-a. amintit culoarea ei?. De ce l-aţi lăsat pe Urbenin s!l. se plimbe liber pe coridoarele închisorii tocmai atlmci cînd Kuzma şi-a amintit numele ucigaşului? De ce nu mai devre­me, şi nici mai trrziu? Evident, trebuia să aruncaţi asupra cuiva vina, aveaţi nevoie de un om care să se plimbe noaptea pe cori­dor ... Aşadar, l-aţi ucis pe Kuzma, de teamli. el este gata să vll. denunţe.

-Bine, ajunge! -rosti Kamîşev, rîzînd, este suficient! Aţi pledat cu atîta patim!i. şi sînteţi atît de palid, încît te pomeneşti ci. o să şi leşinaţi. Opriţi-vă aici. Intr-adevll.r, aveţi dreptate: eu am ucis.

Se lăsă tăcerea. Am făcut cîţiva paşi prin încăpere. Kamîşev -la fel.

-Eu am ucis, repetlt Kamîşev şi unnă: aţi prins secretul de coadă, norocul dumneavoastră. Puţini o să reuşească: majoritatea cititorilor îl va înjura pe bătrînul Urbenin şi se va minuna de min­tea luminată a judecătorului de instrucţie 1

Tocmai atunci a intrat în birou un lucrător din redacţie şi ne-a întrernpt. Văzînd că sînt ocupat şi tulburat, pe deasupra, ·omul se învîrti citeva clipe lîngă masa mea de lucru, se uită, plin de curio­zitate, la Kamîşev şi ieşi. După ce uşa s-a închis în urma lui, Ka­mîşev păşi spre fereastră şi, c:iin nou, se apucli. să sufle în geam.

- De atunci au trecut opt ani, urmă el dupli. o tăcere prelun­gită, şi opt ani am purtat în mine taina. însli. o t&ină şi cu sîngele viu care-ţi curge în vine - stnt douli. lucruri incompatibile; este imposibil să ştii, sn. porţi în tine, fării. consecinţe, ceva ce nu §tie

restul omenirii. Toţi aceşti· opt ani, am fost un ma.."'tir. Nu mă chi­nuia conştiinţa, nu! Conştiinţa este un alt capitol... şi apoi, caut să n-o iau în seamă: o poţi linişti foarte bine cu tot felul d~ raţio­namente pe tema relativităţii ei. <!înd raţiunea nu vrea să lucreze, conştiinţa mi-o liniştesc făcînd apel la vin şi la femei. Am la ele acelaşi succes, de totdeauna - asta a propos. Altceva mă chinuia: mi se _părea ciudat că toată lumea se uită la mine ca la un om obiş­nuit. In toţi cei opt ani nimeni, niciodată, nu mi-a aruncat o privire iscoditoare: mi se părea straniu că nu trebuie să mă ascund. Păs­trez o taină cumplită, şi totuşi merg pe stradă, sînt invitat şi mă duc la dineuri, flirtez cu femeile! O situaţie nefirească şi chinui­toare pentru un criminal. Dacii. aş fi fost silit să mă ascund, să mint, nu m-aş .fi chinuit atîta. E o psihoză, coane 1 Pinii. la urmă, nu ştiu ce m-a apucat, un fel de pornire provocatoare ... Am simţit deoda­tă dorinţa să-mi descarc într-un fel sufletul, să-mi bat joc de toată lumea, sll. le azvîrl în faţă tuturor taina mea ... să fac ceva... cum sll. spun ... deosebit ... ieşit din comun ... Şi atunci am scris acest ro-. man, act, după care numai o minte redusă n-ar recunoaşte in mine un om care ascunde o taină ... Fiecare pagină are o cheie pentru dez­legarea enigmei... N-am dreptate? Dunmeavoastră aţi inţeles din capul locului... Scriind - m-am adresat cititorului mediu.

Din nou am fost intrerupţi. Apăru Andrei cu două pahare de ceai pe o tavA ... M-am grll.bit să-I expediez ...

- Acum parcă mă- simt uşurat, rosti Kamfşev cu un zimbet - acum vă uitaţi la mine ca la un om neobişnuit, unul care ascun-de o taină ...:... şi mă simt într-o situaţie fireascit .. Dar ... s-a făcut ora trei, şi mă aşteaptă jos, birjarul...

- Staţi puţin, puneţi la loc p!.lăria ... Mi-aţi povestit ce v-a. fă­cut să scrieţi romanul, acum, spuneţi-mi, cum 'aţi omorit?

- Vreţi să ştiţi, ca supliment la cele citite? Poftim, am să vă spun ... Am ucis, sub imperiul unui afect. Astăzi se fumeazl1. şi se bea ceai sub influenţa unui afect. Mă uit la dumneavoastră, de emo­ţie, in locul pahantlui dumneavoastră, l-aţi apucat pe al meu şi fun1aţi mai mult decit o faceţi de obicei... Viaţa este făcută numai din afecte ... aşa mi se pare ... Cînd am_ intrat in pădure, nici prin gind nu-mi trecea să ucid. Mă duceam acolo cu un singur scop, s-o găsesc pe Olga şi să continuu s-o inţep. Cînd sint beat, totdeauna simt nevoia să inţep pe cineva ... Am întîlnit-o la douii. sute de paşi de marginea pădurii... Stătea sub un copac şi privea ingîndurată spre cer ... Am strigat-o ... Văzîndu-mă, a zimbit şi a intins braţele spre mine ...

- Nu mă certa, sfnt nefericită 1 - spuse ea.

In seara aceea era atît clt~ frumoasă, încît, !Jra.t rum e~m. am uitat tot.ul pe lumE'a asta şi am. strîns-o in braţe ... Ea începu să jure că nlHllai pe mine m-a iubit şi niciodată pe nimeni altul... era

... adevărul adevărat.. M-a iubit ... Şi în toiul jurlYnintelor i s-a năzl\­rit să rostească o frază dE>zgustătoare: "Sînt atît de nefericită! Dacă nu mă căsătoream cu Urbenin, aş fi putut să mă mărit acum cu contele!" Această frază a fost pentru mine ea nn duş rece ... Tot ce se adunase şi mocnise în sufletul meu începu să fiarbă ... Mă cu­prinse un simţmnînt de dezgust, de silă ... Amînşfăcatde umerifăp­tura aceea mică, ticăloasl şi am trîntit-o de pămînt, ca pe o minge. Eram turbat de uri şi de furie ... Ei, şi am terminat-o ... da, pur şi simplu, am lichidat-o.;. Povestea cu Kuzma, cred clit :vă este clarlt ...

M-am uitat la Kamîşev. Nu am citit pe chipul lui nici remuş­care, nicLregrete. "Pur şi simplu am lichidat-o" - cuvintele astea au fost spuse eu nepăsare, cum ai zice: "Pur şi simplu, am fumat o ţigari". La rîndul meu, am simţit cum· mi cuprinde un simţămînt de uri şi dezgust .... Am intors capul, ca să nu-l văd pe ~amîşev.

- Şi Uibenin. e acolo, la ocnă? - l-am întrebat abia auzit. - Da ... S-e spune· că ar fi murit pe drum, dar nu e deloc sigur.

De ce? ·- De ce... Suferă un om nevinovat, şi dumnt>avoastră mă în~

trebaţi: "De ce?" -- Ce ·pot face? Să mă duc sl!. mărturisesc? ..:.... Presupun că da. -Ei nu, a8ta nul... N-am nimic împotrivă să iau locul lui Ur­

benin, dar nu mă las prins fără luptă. Nu au decît să mă înhaţe, dacă vor, dar de bunăvoie, singur, nu mit iluc. De ce nu m-au înhă­ţat etnd eram în :mtinile lor? La. înmormîntarea Olgăi am bocit atîta şi am făcut nişte crize de isterie atît de violente, încît pînă şi un orb ar fi vltzut adevărul... Nu am nici o vină eli. dumnealor ...

' sint proşti. - Mi-e silă de dumneavoastră, i-am aruncat lui Kamîşev. - E firesc... Şi mie mi-e silă de mine ... Se lăsă tăeerea ... Am deschis un registru-contabil şi, maşinal,

m-am apucat să citesc cifrele ... Kamîşev puse mina pe pllllrie. - VM clii vă sufocă prezenţa mea, zise cJ. 1 propos: n-aţi vrea

. să vlt uitaţi la contele Karneev? Ia.t~-1 acolo, jos, mă aşteaptă in . birjă.

M~am apropiat de fere~iră şi m-am uitat pe geam ... într-o birjă, care staţiona în faţa""'clădirii noastre, şeqea o mică siluetă cocîrjată, cu o pitlărie veche, ponositlt pe cap, cu gulernl paltonu-

,

lui decolorat. Ertt grPll 8ă r~cuno~ti în această siluetă jalnică pe unul dintre participanţii la dram[t! -

- Am aflat că aici, la Moscova, Ia locanta lui Andreev, locu­ieşte fiul lui Urbenin, urmă Kamtşev. Vreau să aranjez în aşa fel ca amicul meu, contele, să primească o pomană în bani de la el... Măcar unul să fie pedepsit! Acum însă, trebuie să mă retrag, ailieul

Ka.Inîşev dădu din cap şi, gmbit, părăsi hteăperea. Mi-am re­luat locul în faţa mesei de lucru, pradă unor gînduri amare.

Mă sufoeam.