Antoine Compagnon

5/17/2018 Antoine Compagnon

1/13

ANTOINE COMPAGNON

CE RAM iNE DIN IUBIR ILE NOASTRE?*

Bietul Socrate nu era posedat decit de unDemon al interdictiei;al meu este un mare afirmator, al meu este un Demon al actiunii,un Demon al luptei.Baudelaire, A sso mo ns les pauvres! [Saracii sa moaral]

Parodiind a zicala celebra, [putem spune ca] .Francezii nu au cap pentru teorie", Celputin Plna la izbucnirea din anii saizeci si saptezeci. Teoria literara si-a trait atunci momentulde glorie, ca si cum credinta prozelitilor i-ar fi permis deodatli sa recupereze intr-o clipsaproape un secol de intirziere. Studiile literare franceze nu cunoscusera nimic similarformalismului rus, cercului de la Praga, NoH Critici americane, ca sa nu mai vorbim destilistica lui Leo Spitzer sau de topolagia lui Ernst Robert Curtius, de antipozitivismul luiBenedetto Croce sau de critica variantelor a lui Gianfranco Contini, de scoala de la Geneva~i de critica constiintei sau chiar de antiteoretizarea deliberata a lui F.R. Leavis i adiscipolilor lui de la Cambridge. In raport cu aceste miscari.originale si influente care audominat Europa i Statele Unite in prima parte a secolului al XX-lea, din Franta nu s-ar puteacita decit .Poetica" lui Valery, dupa numele catedrei pe care a detinut-o la College de France(1936) - disciplina.efemera al carei progres a fast curmat indata de razboi, apai de moarte- i poate mereu enigmaticele Fleurs de Tarbes ale lui Jean Paulhan (1941), 0 tatonare confuza 'in directia definirii unei retorici generale, non-instrumentale, a limbii: acel "TotuJ esteretorica" pe care deconstructia avea sa-l redescopere la Nietzscheprin 1968. Manualul luiRene Wellek si Austin Warren, Theory of Literature, publicat in Statele Unite in 1949, eradisponibil hi sfirsitul anilor saizeci 'in spaniola, japoneza, italiana, germans, coreeana,por tugheza, d aneza, s irbo- cr oa ta , n eogr eaca , suedeza, ebraica, romana, f in landeza 9i gujarati,dar nu si in franceza, limba in care nu a vazut lumina tiparului decit in 1971, eu titlul LaTheorie litteraire, fiind unul dintre primele volume din .colectia Poetique a editurii Seuil,niciodatapublicat in editie de buzunar, In 1960, cu putin timp inainte sa moara, Spitzerexplica aceasta intirziere si aceasta izolare a francezilor prin trei factori: un vechi sentimentde superioritate tinind de existenta unei traditii literare si intelectuale neintrerupte 9istimabile; orientarea generals a studiilor literare, marc ate' in permanents de pozitivismulstiintific al secolului al XIX-lea, aflat mereu in cautarea cauzelor; dominatia practiciididactice a analizei de text, adica a unei descrieri ancilare a forme lor literare, care impiedica

Aparut 1998. in LE DEMON DE LA THEORlE. LITTERATURE ET SENS COMMUN, Paris, Ed, duSeuil ("Points"), 1998, pp. 7~22, 23-24. (n. ed.)42

"t~.iiil:)1.f'.'-i.-~',Y ..~1i'iUlt l fI I U l l " , 1~;I"I"~tUllt ~ . l m Um!tlfWh l A H of l l I I WI w u t nl f o J H l UH h ! l t 1. a ~ t l HnHtI~!Mul t ihHlflllJ i H l i I l I lllH!lHU 1 llhuII Hith\~lI'nuio:i r J) j I 1 . 1'It l U l lh~I)I~ t ~ t lII tlHHW ~d A l ' l l lh l V l l ld~ld. j ! U ' u . (n r u Jh i l e r.It' ctIlV('u n l v!H ' U UJ l N h :u s e nl\lhJIe o i


2/13

terdictiei;d actiunii,Ial luptei..a moaral]

orie", eelnornentultr-o clipaIC similar-orbim devismul luila Genevaeavis i ate care aus-ar puteade Francee moarte-.re confuzaTotul esteanualullui\ 1949, eracoreeana,

si gujarati,cu titlul Laiturii Seuil,1ra, Spitzert isentimentitrerupte i.ozitiv ismul[ia practicii' e imp ied ica

Paris, E d . du

dezvoltarea unor metode formale mai sofisticatevSi a? rnai adauga, dar de fapt [acestclement] este inseparabil de cele de mai sus, 1ipsa unei Iingvistici ~i a unei filosofii aIimbajului comparabile cu acelea care invadasera universitatile de limba germans saucngleza incepind de la Gottlob Frege, Bertrand Russell, Ludwig Wittgenstein si RudolfCamap, precum si slaba incidenta ~ traditiei hermeneutice, revolutionata in Germania deEdmund Husserl si Martin Heidegger.

Ulterior, situatia s-a schimbat rapid - de altfel, incepuse deja sa se schimbe Inmornentul in care Spitzer pusese acel diagnostic sever -, in asemenea masura inclt, printr-oIoarte ciudata rasturnare care ne-ar putea da de gindit, teoria franceza s-a pomenit temporarin avangarda studiilor literare pe plan mondial, ea i cum pina atunci ar fi dat inapoi doarp cntru a-si lua mai mult avint, afara doar daca aceasta distanta parcursa dintr-un salt nu arcprezentat decit 0 ardere a etapelor realizata cu 0 inocenta 10 rapiditate care au dat iluziaunui progres, de-a lungul mirificului deceniu sapte, care a tinut de fapt din 1963 (sfirsitulrfi;"boiului din Algeria) pina in 1973 (prima criza a petrolului). Spre 1970, teoria literara iintinsese culmea ~i exercita 0 imensa atractie asupra tinerilor din generatia mea. Sub diversed en um iri - .,noua critic a", "poetica", "structuralism", "semiologie", "naratologie" - l~i arataintreaga stralucire. Cine a trait In timpul acelor ani feerici nu-si poate aminti de ei decit cunosralgie, Un curent putemic ne purta cu el. Pe vremea aceea, imaginea studiilor literarepromovata de teorie era seducatoare, convingatoare, triumfatoare.

Acum, lucrurile numai stau chiar asa. Teoria s-a institutionalizat, s-a transfonnat inmetoda, a devenit 0 biata tehnica pedagogica adesea la fel de sterila ca analiza de text pe careo critica odinioara ell aprindere. Stagnarea pare sa fie inscrisa m destinul academic al oricareihml'ii. Istoria Iiterara, t m a r a discipline ambitioasa ~iatragatoare la sfirsitul secolului al XIX-lea,uuuoscuse aceeasi trista evolutie, iar noua critica nu is-a putut nici ea sustrage. Dupafl'l,meziaanilor saizeci si saptezeci, perioada 'in care studiile literare franceze le-au ajuns dinI Inn1'i i chiar le-au depasit pe celelalte pe calea formalismului si a textualitatii, cercetareaI~'ur\,ltica din Franta nu a rnai cunoscut dezvoltari rnajore. Sa fie oare vina monopoluluid"titlut de istoria literara asupra studiilor literare franceze, [monopol] pe care noua critics nuII nHI~ i t sa-J clatine in profunzime, ci numai sa-l mascheze ternporar? Aceasta explicatie -t}IH 'Q ii apartine lui Gerard Genette - pare simplista, caci noua critica, desi nu a reusit sadltflme zidurile batrinei Sorb one, si-a creat 0 pozitie solids in cadrul sistemului defllvnt1lmint, mai ales la nivelul studiilor preuniversitare. Probabil chiar acest fapt a facut-ol'iu,idlLAstazi este eu neputinta sa reusesti la un examen daca nu stapinesti nuantele subtile ~ihu'gonul naratologiei. Un candidat care nu ar sti sa spuna daca fragmentul de text pe care IIu r e in fata este "homo-" sau "heterodiegetic'" .,singulativ" sau "iterativ", cu "focalizareIul t lma" sau "externa" nu ar fi admis, la fel cu m odinioara trebuia sa deosebesti un anacolutd~ () hipalaga ~i sa stii anul nasterii lui Montesquieu. Pentru a intelege specificitateafnvllfllmlntului superior si a cercetarii franceze, trebuie sa revenim la dependenta istorica aUlllvcrsitatii fata de concursurile de titularizare a profesorilor pentru invatarnintulpamniversitar. Este ca si cum inainte de 1980 s-ar fiprodus suficienta teorie pentru a reinnoiIHHlngogia:ceva poetica si naratologie pentru interpretarea poeziei si a prozei, Noua critics,"!i~meni istoriei literare a lui Gustave Lanson cu citeva generatii in urma, s-a redus rapid Ia~\h(lva retete, trucuri si strategii pentru reusita la examene. Elanul teoretic a inghetat de indatat'~ l - a fumizat saerosanctei analize de text un suport stiintific,

43


3/13

,.--'

In Franta, teoria a fost un foe de paie, iar dorinja exprimata de Roland Barthes in 1969- ,,Noua critica trebuie sa devina rapid un nou ingra~amint, pentru ca dupa easa creascaaltceva"l - nu pare sa se fi indeplinit. Teoreticienii din anii saizeci si saptezeci nu si-au gasitmostenitori. Barthes insusi a fost canonizat, iar asta nu este cea rnai buna metoda de a pastra 0opera activa ~i vie. Altii s-au reprofilat si lucreaza acurn pe subiecte destul de indepartate deprima lor iubire; unii dintre ei, ca Tzvetan Todorov sau Genette, s-au reorientat spredimensiunea etica sau estetica, Multi altii au revenit la vechea istorie literara, mai ales subforma redescoperirii manuscriselor, cum 0 atesta critica asa-zis genetica, Revista Poetique, ceInca mai supravietuieste, publica mai ales exercitii ale epigonilor, la fel ca Litterature, cealaltapublicatie post-1968, de Ia bun inceput mai eclectics, primind In paginile ei marxismul,soeiologia si psihanaliza, Teoria s-a institutionalizat ~inu mai este ce era odata: acum exista lafel cum exists toate perioadele literare ~i disciplinele acadernice, care stau alaturi unele dealtele in programa universitara, fiecare la locul ei. Este clasata, inofensiva, i~i asteapta studentiila ora stabilita, rara niei 0 alta interactiune ell celelalte specialitati sau cu lumea decit prinintermediul acestor studenti care migreaza de la 0 disciplina la alta. Nu este mai vie decitcelelalte, fu sensul cit nu mai este ea cea care arata de ce ~i cum ar trebui sa se studiezeliteratura, care este pertinenta ~i miza actuala a studiilor literare. Or, nimeni altcineva nu i-aluat locul, si de altfelliteratura nici nu prea se mai studiaza,

"Teoria va reveni, ca oriee altceva, si iivom redescoperi problemele in ziua in careignoranta va fi ajuns atit de departe, 'incit nu ne va mai fi ramas decit plictiseala". PhilippeSollers anunta aceasta reintoarcere inca din 1980, in prefata proaspat reeditatei Theoried'ensemble - volum ambitios, publicat in toamna care i-a unnat lui mai 1968, cu un titluimprumutat din matematica si reunind semnaturile lui Michel Foucault, Roland Barthes,Jacques Derrida, Julia Kristeva ~i ale intregului grup de la Tel Quel, intr-un moment cind teoriase afla la zenit, [lasind] poate [sa transpara] 0 umbra de "terorism intelectual", dupa cumrecunoaste Sollers retrospectiv'. Teoria avea atunci vint din pupa, insufla pofill de viata, "Sa rdezvoltam teoria ca sa nu raminem in urma vietii", decretase Lenin, iar Althusser se revendicade la el, denumind "Theorie" colectia pe care 0 eoordona la Maspero. Acolo si-a publicatPierre Macherey in 1966, an reper pentru miscarea structuralista, Pour une theorie de faproduction litteraire, lucrare in care dimensiunea marxista a teoriei - critica a ideologiei $ 1dezvoltare a stiintei - si dirnensiunea formalists - analiza procedeelor lingvistiee - se acordauin studiul literaturii. Teoria era critica, ~i ehiar polemica sau militanta - ca in titlul nelinistitoral carpi lui Boris Eihenbaum din 1927, L itte ra tu re , T heone , Critique, Polemique, tradusa sipublicata partial de Tzvetan Todorov in antologia sa de formalisti rusi, Theorie de lalitterature, 1966 -, dar ambitia ei era totodata aceea de a fonda 0~iintli a literaturii. "Obiectulteoriei", seria Genette in 1972, "ar fi nu numai realul, ci totalitatea virtualului literar'".Formalismul si marxismul erau cei doi piloni pe care se intemeia cercetarea invariantelor sauuniversaliilor literaturii, considerarea operelor individuale ca opere posibile, mai degraba decit

I Roland Barthes, "Retlexions sur un manuel", in Serge Doubrovsky ~i Tzvetan Todorov (ed.),L'enseignement de la litterature, Paris, Pion, 1971.2 Phillipe Sollers, .Preface", 'in Theorie d'ensemble ("Points"), Paris, Ed, du Seuil, 1980 (1968), p. 7.3 Gerard Genette, "Critique et poetique", in Figures III, Paris, Ed. du Seuil, 1972, p. 11; trad. rom. "Critidisi poetica", In Figuri, Bucuresti, Univers, 1978, p. 275.44

reale,inactua1980,pentru

Acesta.princin-ar pilice lu i 'ustn Inu l t m i n tII p c d av l t r i n e ldin ea

, 1 11 '0 o u r1 1 1 m o dtculogi'impotrt;ltI'c IlCI lu l ' ( 1 C ,Ilt(1l'llltlIInHcc,IHm"()CrnnnulI I N l h o l cIt''' 'I'IIlClH J l u l n 4!l~f)~(\t( In mit :,I I U J l r l f l\ 1n d l l e C It l~"lo~J ! , h J l I ' i l! f ! l ' ,~1l l

I . ll \u l t i,t ~!ltln t


4/13

S 1n 1969a creasedi-au gasit1pastra 0)artate dentat spre! ales su betique; cee, cealaltaiarxismul,n exista lai unele dea studentiidecit prinivie decit:e studiezeieva nu i-aiua In care". Philippeei Theorieeu un titlurd Barthes,c ind teo ri adupa cum

;)viata"Sae revendicai -a publ ic ateorie de fadeologiei si- se aeordauI nelinistitore , t radusa ~ieorie de faii, "ObiectulIu t Ii terar< t3 _r ia n te lo r s aulegraba dec it

"odorov (ed.),8), p. 7.l. rom. "C r i ti ca

roale, ca simple exemplificari ale sistemului literar subjacent, mai comode decit opereleinactuale, ca potentialitati prin care se accede Ia structura,Dad. teoria, ca amestec ambiguu de marxism si formalism, era deja demodata in1980, ce-am mai putea sp un e astlizi? Am acumulat oare de st ul a ignor an ta ~i plictisealapontru a ne-o dori din nou?

Teorie i bun simtCu toate aces tea, este posibil un bilant, 0 harta a teoriei literare? ~i in ce forma?

Acesta n-ar fi oare, in principiu, un pariu imposibil, daca - asa cum sustinea Paul de Man -"principaiul interes teoretic al teoriei literare consta 'in imposibilitatea definirii ei"l? Teoriau-ar putea fi, asadar, In!eleasa decit prin intennediul unei teorii negative, dupa modelulncelui Dumnezeu ascuns despre care numai 0 teologie negative izbuteste sa vorbeasca: darasta inseamna s a ridici stacheta putin cam sus sau s a ' impingi prea departe afinitatile,nltrninteri reale, intre teoria Iiterara si nihilism, Teoria nu se poate reduce la 0 tehnica sau lan pedagogie - ea i~i vinde sufletul in vademecum-urile cu coperte rnulticolore, etalate 'invitrinele librariilor din Cartierul Latin r,dar acesta nu este un motiv suficient pentru a facedin ea 0 metafizica sau 0 rnistica. Sa nu 0 tratam ea pe 0 religie, Si, de altfel, teoria literaranrc oare doar un "interes teoretic"? Nu, daca am dreptate atunci cind afinn ca ea este, poatetn m od esential, : ; ; i critica, opozitionala sau polemics.

Caci teoria mi se pare interesanta ~i autentica nu in dimensiunea ei teoretica sau(cologica, nici in cea practice sau pedagogica, ci mai ales prin lupta ei insufletita:;;i sustinutalmpotriva locurilor comune din studiile literare si prin rezistenta, la fel de inversunata, peI~tlreaceste locuri comune i-au opus-o. Ne-am astepta poate ca un bilant al teoriei literare,d u p a ce ar fi oferit propria sa definitie a literaturii, prin definitie una contestabila - "Ce estellteratura?" este primuI Ioc comun teoretic - !? i ar fi adus un scurt omagiu teoriilor literareuntice, medievale ~i clasice, de Ia Aristotel la Batteux, cu un mic ocol prin poeticilenon -o cc id en ta le , s a recenzeze diferitele scoli care s-au impus aten tiei in secolu l al XX-lea:Iormalismul rus, str uc tu ra lismu l p ra gh ez , Noua Critics ame ri cana, f enomeno log ia germans,p slh olo gia g en ev ez a, ma rx ismu l international, s tr uc tu ra li smu l s i poststructuraiismul francez,hermeneutica, psihanaliza, neomarxismul, feminismul etc. Exista nenumarate manuale detipul acesta, care le dau de lucru profesorilor ~i Ii linistesc pe studenti. Dar ele clarifica unnupect secundar a1teoriei. Chiar 0 denatureaza sau 0 pervertesc, caci ceea ce 0 caracterizeazacu u d e v a r a t este tocrnai opusul eclectismului, si anume angajarea ei, vis polemtca', precum ihupasurile in care aceasta 0 lanseaza cu capul inainte. Teoreticienii lasa adeseori impresia caIIduc critici intemeiate pozitiilor adversarilor, dar cum acestia, cu constiinta irnpacata, nu sedl:l,dc i co ntinu a sa p ero reze, teoreticien ii rid ica, Ia rin du l lo r, v ocea si l:;;iimping la absurdpropriile teze - san antiteze -, subminindu-Ie astfel cu mina lor sub ochii rivalilor incintatitd\o~i d ob in de asca le gitim are a p rin e xtra vag an ta p oz itie i a dv erse . E ste d e ajuns s a- l la si pe un

II 'l lu l d e Man , The Resistance to Theory, Minneapo li s, Un ive rs ity o f Minne so ta P res s, 1986 ,p . 3 .~ FurIa polemics (n . tr.)

45


5/13

teoretician sa vorbeasca, multumindu-te sa-l intrerupi din cind 'in dud cu un "Aha!" usorzeflemitor: i~iva taia singur eraca de sub picioare!Cind am intrat in c1asa a VI-a la liceul Condorcet, batrinul nostru profesor de latina~i franceza, care era si primarul satucului siiu din Bretania, ne intreba la fiecare text dinantologie: "Cum interpretati acest pasaj? Ce a vrut ...sane spuna autorul? In ce constafrumusetea versului sau a fragrnentului de proza? In ce consta originalitatea viziuniiscriitorului? Ce invata.minte putem trage de aici?" Un timp, s-a erezut ca teoria a eliminatpentru totdeauna aceste intrebari bine tintite. Dar raspunsurile tree, iar intrebarile ramin. Elesint intotdeauna cam aceleasi, Unele dintre ele rev in mereu, generatie dupa generatie, Aufost puse inainte de aparitia teoriei, ba ehiar inainte de aparitia istoriei literare, ~ise mai puninca dupa ce teoria a disparut, aproape In aceeasi forma, incit ajungem sa ne intrebam dadnu exista 0 istorie a criticii literare, asa cum exista 0 istorie a filosofiei sau a lingvisticii,punctata de inventarea unor concepte precum cogito-ul sau complementul. I n critics,paradigmele nu mor niciodata, se adauga unele la celelalte, coexists mai mult sau mai putinpasnic ~i se construiesc mereu pe aceleasi notiuni - notiuni care apartin limbajului comun.Acesta este unul dintre motivele, poate chiar principalul motiv, al sentimentului de saturatiepe eare il incercam inevitabil 'in fata unui tablou istoric al criticii literare: nimic nou subsoare, In teorie ne petrecem timpul incercind sa curatam tenneni de uz curent: literatura,autor, intentie, sens, interpretare, reprezentare, continut, fond, valoare, originalitate, istorie,influenta, perioada, stil etc. Este acelasi lucre care a fost recut mult timp in logica: se decupadin limbajul obisnuit 0 zona lingvistica inzestrata ell adevar. Dar logica, ulterior, s-aformalizat, Teoria literara n-a reusit sa se debaraseze de limbajul obisnuit despre literatura,acela al cititorilor ~i al ainatorilor. De aceea, atunci cind teoria se Indeparteaza, vechilenotiuni reapar, neatinse. Oare nu scapam definitiv de ele pentm ca sint "naturale" sau "debun sim]"? Ori, dupa cum crede de Man, pentru ca nu ne dorim altceva decit s a rezistamteoriei, fiindca teoria ne face rau, ne raneste iluziile despre limba si subiectivitate? S-ar ziceca astazi aproape nimeni nu mai simte adierea teoriei, ceea ce este, pesemne, mai comod.

$i atunci din teorie nu ramine nimic in afara de mica pedagogic despre carevorbearn? Nu chiar. in perioada ei de glorie, prin 1970, teoria era un contra-discurs carepunea 'in discutie premisele criticii traditionale, Obiectivitate, gust si claritate, asa rezumaBarthes, in Criticd si adeviir din 1966, anul magic, articolele de credinta ale "a~a-ziseicritici" universitare, careia voia sa-i substituie 0 ,,~tiinta a literaturii". Teoria exista atuncicind premisele discursului obisnuit despre literatura nu mai sint acceptate ca de la sineintelese, cind sint puse sup semnul intrebfu"ii ~i denuntate ca fiind constructii istorice,conventii, La inceputurile sale, si istoria Iiterara se fundamenta pe 0 teorie, in numele careiaa eliminat din predarea literaturii vechea retorica, dar aceasta teorie a fost pierduta din vederesau edulcorata pe masura ce istoria literara s-a identificat Cll institutia scolara si universitara.Apelul la teorie este prin definitie opozitional, adica subversiv ~i insurectional, dar destinulfatal al teoriei este de a fi transforrnata in metoda de institutia academica, de a fi recuperata,cum se zice. Dupa douazeci de ani, ceea ce frapeaza eel putin tot am, daca nu chiar mai mult,decit eonflictul dintre teoria si istoria literara, este similitudinea intrebarilor pe care le ridicauamindoua la inceputurile lor entuziaste, si mai ales una dintre ele, mereu aceeasi: "Ce esteliteratura?"

46

Pemeste in contelimine, aceraspunsurileacestea nu ~impotriva hlmpotriva eaceleasi figienigme sauunele dintnprezentare fin care a lUI

TeC it

f i 1 r a a fi npandant S~urrnatorultcoria este,sau practicdecit sa 0literaturii 1public ~i :literara. inliterare -,a pari tiei, 1europene,nou, disci:s tcorie litepentru nopreocupaioperelor Iindividuateoria litespre univ

Icare urmlnsasi. E ilncit Pla1


6/13

hal" usorde latina

:! text dince constaa viziuniia eliminatramin. Ele.eratie, Au~emai punebarn dacaigvistici i,In critics,J mai putin.lui cornun.de saturatielie nou sub,. literatura,tate, istorie,i: se decupaulterior, s-are literatura,aza, vechileale" sau "de: s a rezistamlte? S-ar ziceicomod.despre care-discurs care!, asa rezumalie "a~a-ziseiexista atuncica de la sineuctii istorice,numele careiauta din vedere7 i universitara.,1 , dar destinul1fi recuperate,chiar mai mult,care Ie ridicau

eeasi: "Ce este

Permanents a intrebarilor, contradictie si fragilitate a raspunsurilor: rezulta de aici caeste in continuare pertinent sa pomim de la notiuni comune pe care teoria a dorit sa Ieelimine, aceleasi care au reaparut de cind teo ria si-a pierdut vigoarea, pentru a ajunge laraspunsurile opozitionale pe care ea le-a propus, dar ~i pentru a incerca sa intelegem de ceacestea nu au lamurit 0 data pentru totdeauna vechile intrebari, Poate ca teoria, in lupta eiirnpotriva hidrei din Lema, si-a impins argumentele prea departe, iar acestea s-au intorsimpotriva ei? In fiecare an, eu fiecare noua generatie de studenti, trebuie sa pomim de laaceleasi figuri de bun sim] si de la aceleasi inevitabile clisee, de Ia acelasi numar restrins deenigme sau de locuri comune care jaloneaza discursul comun despre literatura, Voi analizauneie dintre ele, pe cele mai rezistente [in timp] , caci in jurul lor se poate construi 0prezentare simpatetica a teoriei literare, a inversunatelor ~i indreptatitelor ei rninii, a moduluiin care a luptat zadarnic impotriva tuturor acestora,

Teoria ~ipractica literaturiiCiteva distinctii preliminare sint indispensabile. Mai intii, cine spune teorie - chiar

IUra a fi neaplirat marxist - presupune existenta unei practici sau a unei praxis al careipandant sau explicatie il reprezinta teoria. Pe strazile Genevei se pot vedea cladiri cuurrnatorul inscris: "SaUi de teorie", Acolo nu se studiaza teoria literaturii, ci codul rutier:teoria este, asadar, codul in opozitie eli conduita, codul eonduitei. Care este atunci eonduitasuu practica pe care 0 codifica teoria literaturii, pe care aceasta 0 organizeaza, mai curinddecit sa 0 reglementeze? Se pare di nu literatura (sau activitatea literara) insa~i - teorialiteraturii nu ne invatA sa scriem romane, asa cum retoriea ne invlita odinioara sa vorbim 'inpublic si s a ne cultivam elocinta -, ci studiile literare, adica istoria, eritica si cercetareaIterara. .In acest sens - de cod, de didactica sau mai degraba de deontologie a insesi cercetariiliterare -, teoria literaturii poate parea 0 discipline noua ori, In orice caz, posterioara"IHU'iliei,In secolul al XIX-lea, a cercetarii literare, 0 data eu reorganizarea universitatiloreuropene, si apoi a celor amerieane, dupa modelul german. Dar, dacatermenul este relativ1I0l1t disciplina ca atare este veche.Se poate spune ca in Republica si, respeetiv, in Poetica, Platon ~i Aristotel faceauIMI'ic literara atunci cind clasificau genurile literare, iar modelul teoriei literare ramine siJ , \ i n t r u noi, eei de azi, Poetiea lui Aristotel, Platon si Aristote1 faceau teorie pentru ca erau,mmcupati de categoriile generate, chiar universale, de constantele literare din spateleupcl'clor particulare: de exemplu de genuri, forme, moduri, figuri, Daca se interesau de operehullviduale (Iliada; Oedip rege), le priveau ca pe ilustrari ale categoriilor generale. A faceI~orifl literaturii inseamna a studia literatura in general, dintr-un punct de vedere care tinde!!fll'O universal.Dar Platon si Aristotel nu faceau teorie literara propriu-zisa, in sensul ca practica pem u t ) urrnareau sa 0 codifice nu era studiul literaturii sau cercetarea literara, ci Iiteraturainijn~i.Ei incercau sa formuleze gramatiei prescriptive ale literaturii, intr-atlt de nonnativei f l \ l t t Platen voia sa excluda poetii din Cetate. in acceptia actuala, desi teoria literaturii se

47


7/13

revendica de la retorica ~ide la poetica ~i revalorifica traditia antica si clasica a acestora, eanu este, in prineipiu, normative,

Teoria literaturii este descriptive, deci moderns: ea presupune preexistenta studiilorliterare, instaurate in secolul al XIX-lea, incepind de la romantism, Ea este inrudita cufilosofia literaturii, ca ramura a esteticii, care studiaza natura ~i functiile artei, definitiafrumosului si a valorii, Dar teoria literaturii nu este 0 filosofie a literaturii; ea nu este nicispeculativa, nici abstractli, ci analitica sau topica: obiectul ei este discursul - discursurile -despre literatura, critica si istoria literara, ale carer practici le pune sub semnul intrebarii, leproblematizeza, le organizeaza. Teoria literaturii nu este politia literelor sau a studiilorliterare, ci, intr-un fel, epistemologia lor.Nici in acest sens nu este tocmai 0d iscipl in e noua , Lanson, fondatorul istoriei literarefranceze de la sfirsitul secolului al XIX-lea si inceputul ce1ui de-al XX-lea, spunea despreErnest Renan si Emile Faguet, criticii literari care 11 precedasera - Faguet era contemporanullui i coleg eu ella Sorbona, dar Lanson ilconsidera d ep as it - , ca nu au un "sistem teoretic'".Aceasta era 0 maniera politicoasa de a le da de inteles ca, dupa parerea lui, erau nisteimpresionisti si niste impostori care habar nu aveau ce fac, ca le lipsea rigoarea, spiritulstiintific si metoda. I n ee-l priveste, Lanson pretindea ca el ar fi avut 0 teorie, ceea cedemonstreaza ca istoria literara )'i teoria nu sint incompatibile.

Apelul la teorie corespunde in mod necesar unei intentii polemice sau opozitionale(critice, in sensu} etimologic al tennenului): el contrazice, pune la indoiala practica altora. Pelinga teorie si practica, este util sa mai adaugam Inca un tennen, care ar corespunde acceptieimarxiste, dar nu numai, a acestor notiuni: termenul de ideologie. Intre practica si teorie s-arafla ideologia. 0 teorie ar spune adevarul despre 0 practica, i-ar enunta conditiile deposibilitate, in timp ce 0 ideologie nu ar face altceva decit sa legitimeze aceasta practiceprintr-o rninciuna, sa-i disimuleze conditiile de posibilitate, Dupa Lanson, de altminteri binevazut de marxisti, rivalii lui nu aveau 0 teorie, intrucit aveau doar ideologii, adica ideiprimite de-a gata.

Astfel, teoria reactioneaza impotriva acelor practici pe care le considera a-teoreticesau anti-teoretice. Si, in felul acesta, Ie erijeaza adeseori in tapi ispasitori. Lanson, carecredea ca filologia ! ? i pozitivismul istoric ii fumizeaza un sistem teoretic solid, critic aumanismul traditional al adversarilor lui (oarneni de cultura sau de gust, [cu alte cuvinte]burghezi). Teoria se opune bunului sim]. Mai recent, revenind asupra acestor chestiuni,teoria literaturii s-a ridicat, in acelasi timp, si lmpotriva orientarii pozitiviste in istoria literara(pe care 0 reprezenta Lanson), ! ? i impotriva unei critici literare bazate pe simpatie (pe care 0reprezentase Faguet), precum si impotriva frecventei combinatii a acestora (pozitivismulpentru ceea ce tine de istoria textului, umanismul pentru ceea ce tine de interpretare), asacum apare ea la acei filologi austeri care, dupa 0 cercetare minutioasa a surselor romanuluilui Prevost, tree rara menajamente la judecati comune cu privire la realitatea psiholcgica i laadevarul uman allui Manon, de parca aceasta ar fi 0 fata din vecini.

S a rezumam: teoria contrasteaza cu practica studiilor literare, deci cu critica si istorialiterara, si analizeaza aceasta practica - sau, mai degraba, aceste practici -, le descrie, leexpliciteaza presupozitiile - intr-un cuvint, le critica (a critica inseamna a.separa, a discrimina).J Gustave Lanson, Histoire de la litterature francoise (1895), Paris, Hachette, 1952, pp. 1107, 11 g9.4 8

Teoria atunui limefunctionsliterara ( 1de fapt, n

c'-sau sa Iiconstiinpdiferentaindeapro

oxperienexcrcitaupreciazl o c u l ei iconverse

Juxtcriorinltor eledlsciplinlllologie

1urltica atnd rita cm i n i m u rin t i m p (. cxplic:1 I 1 1 d c g e lr* .' ,i tonI l t i v i r i, (~H!llogar u o t i v c l cilp~\dnclI J i \ ~ f i t t i r iv i n l n at1~t1I' lIdoxI l l f l l J ' C l > e :


8/13

acestora, eamta studiilor: inrudita elltei, definitia, nu este niciliscursurile -intrebarii, leu a studiilors to r ie i l it erare;punea despreontemporanulem teoretic'".ui, erau nisteoarea, spiritulsorie, eeea ceIl opozitionaleitica altora. Peunde acceptieia si teorie s-arconditiile deeeasta practicaaltminteri bine.gii, adica ideilera a-teoretice

Lanson, care~ solid, critica.u aite cuvinte]astor chestiuni,:1 istoria literarapatie (pe care 0a (pozitivismuliterpretare), asaselor romanuluiosihologica si lacritica si istoria-, le descrie, lera, a discrimina).107, 1189.

Teoria ar fi, asadar, mtr-o prima aproximatie, 0 criticd a criticii sau 0 metacriticd (asa cumunt il l imbaj ise opune metalimbajul care vorbeste despre el, iar lim bii - gramatica ce iideserielu nc tio na re a) . [ Te or ia ] este 0 c on stiin ta c ritic a (0 critica a ideologiei literare), 0 reflexivitateliterara (un pliu critic, 0 constiintd de sine sau 0 autoreferentialitatey: toate trasaturile atribuite,de fapt, rnodernitatii, incepind eu Baudelaire si , mai ales, eu Mallarrne.

Sa dam si un exemplu: 8JIl folosit 0 serie de tenneni pe care se cuvine sa-i definimN(HI sa li precizam mai bine, pentru a-i transfonna in concepte tari care sa slujeasca acesteiconstiinte critice ce insoteste teoria: literature, criticd literard, istorie literard, a carerdiferenta este descrisa de teorie. Sa lasam literatura pentru capitolul urm ator si sa privim maiindeaproape ceilalti doi tenneni.

Teorie, critica, istoriePrin critica literara inte1eg un discurs despre operele literare care pune accent pe

experienta lecturii, care descrie, interpreteaza, evalueaza sensul !li efectul pe care operele 11exercita asupra cititorilor (buni), dar care nu sint neaparat savanti sau profesionisti. Criticanpreciaza, judeca; ea functioneaza prin simpatie (sau antipatie), prin identificare si proiectie;locul ei ideal nu este universitatea, ci salonul, al carui avatar este presa; forma ei primara esteconversatia,Prin istorie literara inteleg, 'in schimb, un discurs care insista asupra unor factorioxteriori experientei lecturii, de pilda asupra conceperii i transmiterii operelor sau asupraultor elemente care, in general, nu stirnesc interesul nespecialistilor, Istoria literara estedlsciplina academics aparuta in decursul secolului al XIX-lea, cunoscuta ~i sub numele deIllologie, scholarship, Wissenschaft sau cercetare.Uneori, critiea literara este opusa istoriei ca un demers intrinsec unuia extrinsec:critica are in vedere textul, istoria - contextul. Lanson spunea ca facem istorie literara deIndaHl ce citim numele autorului pe coperta cartii, de indata ce 'ii adaugam textului unminimum de context. Critica literara enunta propozitii de tipul: ,,A este mai frumos decit B",' il l l imp ce istoria literara afirma: "C provine din D". Prima vizeaza evaluarea textului, a doua, explicarea lui.

Teoria literaturii pretinde ca presupozitiile acestor afirmatii sa fie explicitate. Ceintclege]! prin literatura? Care va sint criteriile de apreciere a valorii? iiva intreba ea pe critici,t:hci totul merge struna intre cititori care unpartasesc aceleasi norme ~i care se inteleg dinpriviri, dar, atunci cind nu se 'int'impia asa, critica (conversatia) se transforms rapid intr-un(tinlog al surzilor. Nu este yorba de reconcilierea unor abordari diferite, ci de intelegereamotivelor pentru care ele se diferentiaza,

Ce intelegeti prin literatura? Cumdati seama de proprietatile sau de valoarea eiupecifica? ii va intreba teoria pe istorici. 0 data reeunoscut faptul ca textele liter are autrl\sliturile lor distinctive, Ie tratati ea pe niste documente istorice, cautindu-le cauze factuale:vluta autorului, cadrul social ~i cultural, intentiile marturisite [ale autorului], sursele.l'nradoxul [acestei abordari] sare 'in ochi: explicati cu ajutorul contextului un obiect care valntereseaza tocmai in masura 'in care se sustrage acestui context ~iiisupravietuieste.

4 9


9/13

Teoria protesteaza mereu impotriva a ceea ce este de la sine mteles: ea se afla 'intreaba, este protervus-ul din vechea scolastica. Ea cere socoteala si nu 'imparta~e~te parerealui Proust din Timpul regdsit, eel putin nu 'in ceea ce priveste studiile literare: .,0 opera carei~i contine teoria este ca un obiect pe care a fast lasata eticheta cu pretul.?' Teoria vrea sa stiepretul. Ea nu are nimie abstract; pune intrebari, aceste 'intrebiiri de care istoricii si criticii selovesc rara incetare in studierea textelor particulare, dar ale carer raspunsuri le considersdinainte date. Teoria Ie reaminteste c a aceste intrebari sint problematice, ca li se poateraspunde in diverse moduri: este relativista,[.. .]

Teorie a literaturii sau teorie literarao ultima distinctie preliminara: am vorbit mai sus de teorie a literaturii, nu de teorie

literard. Aceasta distinctie este oare pertinenta? De exemplu, in raport cu modelul aceleiadintre istoria literaturii ~i istoria Iiterard (sinteza versus analiza, tabloul [istoric all literaturiiin opozitie cu disciplina filologica, precum manualul lui Lanson din 1895, Histoire de lalitterature francoise, in comparatie eu Revue d'histoire litteraire de la France, fondata in1894). Teoria literaturii, asa cum se prezinta in manualullui Wellek ~i Warren, al carui titluoriginal este Theory of Literature (1949), este in general inteleasa ca 0 ramura a Iiteraturiigenerale si comparate: ea desemneaza reflectia asupra conditiilor [de existenta a] literaturii,criticii ~i istoriei literare; este critica criticii sau metacritica.Teoria literara este mai polemica ~ise prezinta mai curind ca 0 critica a ideologiei,inclusiv a aceleia subiacente teoriei literaturii: ea este eea care afirma ca avem mereu 0 teoriesi ca, daca ni se pare ca sintem Iipsiti de ea, acest Iucru se datoreaza faptului ca sintemdependenti de teoria dominanta intr-un anum it moment i intr-un anum it spatiu. Teorialiterara se identifies, de asemenea, cu formalismul, incepind de Ia formalistii rusi de lainceputul secolului al XX-lea, influentati, de fapt, de marxism. Cum ne reamintea de Man,teoria literara ia nastere atunci cind abordarea textelor literare nu se mai fondeaza peconsideratii non-lingvistice (de exemplu istorice sau estetice), cind obiectul discutiei nu maieste sensul sau valoarea, ci modalitatile de producere a sensului sau a valorii', Aceste douamodalitati de deseriere a teoriei literare (critica a ideologiei, analiza lingvistica) seconsolideaza reciproc, caci critica ideologiei este 0 denuntare a iluziei Iingvistice (a ideii calimba si literatura sint [realitati] de la sine intelese): teoria literara denunta codul si conventiaacolo unde a-teoria postuleaza natura.

Din pacate, aceasta distinctie (teorie a literaturii versus teorie literara), care 'inengleza, de pilda, este clara, a fost obliterata 'in franceza: cartea lui Wellek i Warren, Theoryof Literature, a fost tradusa - tardiv, cum am mai spus - eu titlul La Theorie litteraire In1971, In timp ce antologia formalistilor rusi editata de Tzvetan Todorov fusese publicata cucitiva ani tnainte, la aceeasi editura, cu titlul Theorie de Za litterature (1966). Pentru aclarifica lucrurile, ar trebui sa corectam acest chiasm. .I Marcel Proust, Le Temps retrouve (1927), A la recherche du temps perdu, Paris, Gallimard, colI."Bibliotheque de la Pleiade", 1989, t. IV, p. 46l.2 P aul de M an, op. cit., p. 7 .50

Ouliteraturii . rliterara - cindica reteicultiva neireste nicidescepticism;

Adams, HazAlthusser, LISoc

Aristotel, La., Poetique (Ha r th es , Ro l:., .Reflexioi

fa f iBorges, JorgI lo urd ie u, P i

1 9 9Ch arl es , M icCo llie r, P ete

PresCo nt in i, G im197,Croce, Bene,

(19~ Nssais d'e.

r l i 1 Man , P au lIHel lonnaireDiet lonnaire

PariPussc, Franc! if ip ,l cton, Te199,1 < 1 1 1 1 1 , John r

Cal iNw,,;h LitenPres

t lenette, G e T !t i flK(I . Julien


10/13

Adnms, Hazard (ed.), Critical Theory since Plato, New York, Harcourt & Brace, 1971,1992Althusser, Louis, .Jdeologie et appareils ideologiques d'Etat" (1970), Position (1964-1975), Paris, Ed.

Sociales, 1976Ml.~totel, La Poetique, trad. Dupont-Roc, R., Lallot, J., Paris, Ed. du Seuil, 1980" ,Poe t ique ("Le Livre de Poche"), trad. Magnien, M., Paris, 1990ltnnhcs, Roland, Critique et Verite, Paris, Ed. du Seuil, 1966. .Reflexious sur un manuel", dans Doubrovsky, Serge, Todorov, Tzvetan (ed.), L 'Ense ignemen t de

fa Iitterature, Paris, Pion, 1971Ilnrgcs, Jorge Luis, Fictions (1944), trad. fr., Paris, Gallimard, 1957~aa ideologiei, llourdieu, Pierre, Les Regles de I'art. Genese et structure du champ litteraire, Paris, Ed. du Seuil,

I rnereu 0 teorie 1992tului ca sintem "Mrk$, Michel, Introduction a l'etude des textes, Paris, Ed. du Seuil, 1995spatiu. Teoria ('oiller, Peter, Geyer-Ryan, Helga (eds.), Literary Theory Today, Ithaca, NY, Cornell Universitylistii rusi.de la Press, 1990.nintea de Man, r'clliiini, Gianfranco, Varianti etaltri linguisticaUna raccolta di saggi (1938-1968), Torino, Einaudi,1970ai fondeaza pe .f'lm:u, Benedetto, La Poesie. Introduction a la critique et a /'histoire de la poesie et de la litteratureJiscutiei nu mai2 ' (1936), trad. fr . Paris, PUP, 1951ii .Aceste doua l I \ , I ' , \ , ( / j , r d'esthetique, ("Tel"), trad. fr., Paris, Gallimard, 1991lingvistica) se Ih1 M u n , Paul, The Resistance to Theory, Minneapolis, University of Minnesota Press, 1986

istic~lj_deii.c.a_ ......--",~-,-._ .._ IJ";tjl}lJl1!lired?_g?,!}r!_st notions litteraires, Paris, Encyclopaedia Universalis et Albin Michel, 1997idul ~iconventia lIit'l(mmaire encyclopi.diq~~ -des-sciences-du 7aniage~-D'ucroC O swald, "Todorov , Tt.vernh-(eds.),Paris, Ed. du Seuil, 1972I i ! W 1 0 , Francois, Histoire du structuralisme, Paris, La Decouverte, 1991-1992,2 vol.~ j ! t! M ( 1 I 1 , Terry, Critique et Theorie litteraires. Une introduction (1983, 1996), trad. fr., Paris, PUF,

1994' lUill, John M., The Theory of Literary Criticism: A Logical Analysis; Berkeley, University ofCalifornia Press, 1974h~llw"Literary Theory Today: A Reader, Todorov, Tzvetan (ed.), Cambridge, Cambridge UniversityPress, 1982

UtlltlUC, Gerard, "Critique et poetique", Figures III, Paris, Ed. du Seuil, 1972",lIl1lt. JUlien, En lis an t en ecrivant, Paris, Jose Corti, 1981

ea se afla iniseste parerea,0opera care'ia vrea sa stieii 1 criticii sei le considera; a Ii se poate

ii, nu de teorieiodelul aceleiaie al l literaturiiHistoire de lalee, fondata inn, al carui titluura a literaturiit a a] literaturii,

iterara), care inWarren, Theoryorie litteraire in.ese publicata cu) 966). Pentru a

is, Gallimard, coll,

Dupa cum se va fiobservat pina acurn, rna revendic de la ambele traditii, Din teorialiteraturii preiau reflectia asupra notiunilor generale, a principiilor, a criteriilor; din teorialiterara - critic a bunului simt literar si referinta la formalism. Nu este yorba, asadar, de aindica retete, Teoria nu este metoda, tehnica, bucataria. Dimpotriva, scopul ei este de acultiva neincrederea fata de toate retetele, desprinderea de ele prin reflectie. Intentia mea nucste nicidecum aceea de a simplifiea lucrurile, ci de a indemna la vigilenta, indoiala,scepticism; intr-un cuvint, la critica sau la ironie, Teoria este 0 scoala de ironie,

Traducere de Bogdan Mihai Tiinase, Anca Biiicoianu

BIBLIOGRAFIE

51


11/13

Aplicatii : Nicolae Manolescu (Area l U i Noe), Paul Cornea (/nterpretare ~i rationaJitate), G.Callnescu (Istoria Iiteraturii romone).2. Literatura, un concept in rnlscare

Jonathan Culler, Ceeste Iiteratura ~iDare canteozii? (1997), in J. Culler, Teoria literarii, EdituraCartea Rornaneasca, col. Syracuza, 2003, pp,Aplicatii: Gheorghe Crikiun, liviu Rebreanu, H. Bondu.

3. Poezia ~il lmbaiul poeticJan Mukajovskv, Despre limbajul poetic (1948), in Antologie, p. 213-223.Ezra Pound, ABC of Readings

4. Poezia ~i limbajul poeticGheorghe Craciun, Aisbergul poeziei moderne, pp. 297-327.Aplicatli (poezie claslca/ rornantlca/ slmbolista/ postmod): Alecsandri, Carlova, Eminescu,Bacovia, laru, Cristi Popescu.

5. Analiza naratlunllUmberto Eco, Cum se intra in padure?, in Sase pUmMr; prin piuiurea norativa, Editura Pontica,2006, pp.S-37.

Aplicatii: Proust, laurence Sterne.6. Reprezentarea naratlva

Alain Robbe-Grillet, Despre catevo notiun: depa~ite, in Pentru un nou roman, Editura Tact, 2007,pp.29-46.

Aplicatii: Balzac, Beckett

EvaluareCriterii de intrare in examen: prezenta 50% la curs, 70% la seminar.Examen scris cu 2 subiecte (curs ~iseminar); nota finala reprezinta media arltrnetlca a notelor pesubiecte.Precizari: se acorda pana la 2 puncte bonusla nota de seminar pentru participare activa (cel putin 2lnterventii/sernestru).


12/13

Notarea iucrarll scrise se face pana la max. 8 puncte. Pentru a obtine note de 9 ~i10 studentii vorredacts 0 lucrare care sa propuna un comentariu/ 0 interpretare personala pe orice terna de teoriellterara (max. 2 pagini).


13/13

1, Teorie, c r it ica , i stor ie l it erara

Antoine Compagnon, ce-o mai riimos d in iub ir il e de a lt ii da ti i? (1998), in D emonul te or le l,Editura Echinox, Cluj, 2007, pp. 7-26.

. -,

". ;:': . "

'"

. ,': -.',"

-~.

Documents

Antoine Compagnon