39
Sînge albastru de Angela Marinescu ediţia a II-a, revăzută 2012 casa de pariuri literare Cîntec latin Zeiţe, voi singurii mei zei, Dezlegaţi-mă de jurământul pe care l-am făcut. Fragedă- carnea şi-i plină de păcat, Cuvântul este pur şi slut. Ca într-o altă lume am zărit o preacurată rană: Era a mamei mele. Şi plin îmi este pieptul de fraze lungi. Zeiţe, eliberaţi-mă de ele. În zbor tresare adînc un cer sfânt. Îmi lipesc buzele mele pline De marginile lui nevăzute, Ca de un mal plăpînd. Zeiţe, zbor inconştient spre voi, Cu trupul îngreunat de aripi. Sînt eu adolescentul pe care-l aşteptaţi? Surîsul meu e blînd şi palid. În carne ţipătul a pătruns atît de mult, Iar curgerea se întâmplă calmă şi senină. Eu nu mai ştiu să fiu, Decît adolescentul pur ce trebuie să vină. 1

Angela Marinescu, Sînge Albastru

Embed Size (px)

DESCRIPTION

poetry

Citation preview

Cntec latin

Snge albastru de Angela Marinescu

ediia a II-a, revzut2012 casa de pariuri literare

Cntec latin

Zeie, voi singurii mei zei,

Dezlegai-m de jurmntul pe care l-am fcut.

Fraged- carnea i-i plin de pcat,

Cuvntul este pur i slut.

Ca ntr-o alt lume am zrit o preacurat ran:

Era a mamei mele.

i plin mi este pieptul de fraze lungi.

Zeie, eliberai-m de ele.

n zbor tresare adnc un cer sfnt.

mi lipesc buzele mele pline

De marginile lui nevzute,

Ca de un mal plpnd.

Zeie, zbor incontient spre voi,

Cu trupul ngreunat de aripi.

Snt eu adolescentul pe care-l ateptai?

Sursul meu e blnd i palid.

n carne iptul a ptruns att de mult,

Iar curgerea se ntmpl calm i senin.

Eu nu mai tiu s fiu,

Dect adolescentul pur ce trebuie s vin.

Poeta

Poet pur cu gtul sfrit

i lung ca o sfnt,

Rnit cu gesturi mereu

i cu lumea aceea plpnd,

Aerul este att de uscat aici,

Numai pocnet de bici.

Nicieri un bra de frunze

Pentru dragoste,

De stngcie.

nct locul este bntuit

i poate minile Tale de vnt

l mai fonesc, din cnd n cnd.

Elegie

Att de greu eliberat de-ntmplare

O simt acum aproape muzical.

De-atunci, orice cuvnt mi stinge lungi fii de carne

i pier din faa mea pn devin impersonal.

De atunci, triesc

Printre lucruri puine i net conturate

Prins n mreaja sensibil-a lor, nu mai vdPeisajul ars al lumii mele nensemnate.

De-atunci, rtcesc

i nu mai pot evada, nici fugi, dintre plase

De atunci, nu m mai pot avnta din cuvinte

i nu mai pot pleca, dect umilit, dintre fraze.

Att de greu eliberat de-ntmplare.

Nici nu mai tiu cnd m cobor n ntuneric.

Uitarea, cnd din infernul meu m trage

Eu nu mai pot s strig.

Metalic

Pe deplin atras de pmnt

Acest animal greoi, numai snge.

i simt locul vechi i strmt

Din care-a evadat.

i uneori, n somn,

Dezmat, l visez

Cum m-apas, metalic,

Pe ochi i pe frunte,

Gloria, cel mai sigur

i mai trector,

Dintre animale.

Trupul tu

Trupul tu e tiat subire cu lama

nct lumina rsfrnt din tine-i albastr

Ca un animal despicat.

ncet, am s te urmresc

Dup mersul tu rarefiat,

Dup linia absolut perfect

Cu care ai culcat

Nelinitit

Lanul de gru, nspre sear.

Am s te-ajung

Cu capul viu

atrnnd de-oboseal

Cu pieptul ros

Fr carne

Cu ochi.

Frr pleoape.

i precum pasrea, care n mare singurtate,

ipnd i leapd prada

Am s te uit.

Sfnt sunt ca un ou

Liber snt ca un rug

S ard pn m doare.

O, trup al meu, ca un triumf,

De animale cu sexul n floare.

Sfnt sunt ca un ou,

mbelugat, netulburat cu snge.

O, grumaz al meu, palid,

Ca un ru fr pietre ce curge ...

Inexistent snt ca un copac

Nelinitit de sev i soare.

O, cap al meu, decapitat,

Ca un idol adnc care moare.

Noapte

Se-aude pasrea flfitoare de noapte

Ce negru plutete sub cer

Pmntul a prins aripi de snge,

Copacii-s amare turnuri de fier.

Doar n vnt, pe pmnt

Nu mi-a lsat loc pentru umbre

i vntul s-a-negrit, e mormnt

De aripi, de pmnt i umbre.

ntr-un zid de-ntuneric,

M cufund, fr mini, fr nume.

Se mai zbat

Clopotele stngace din mine.Cntec latin

Unde apa stpnete rmurile largi,

Numai acolo ne putem noi strnge n grupuri.

Ochii notri, negri, ca nite pui uriai de psri

ip, ndeprtndu-se de noi.

O, ipetele lor, ca un cor latin, ptruns de suflet.

Venii, voi, grupul cel mai compact

i mai armonios vzut de departe

i luptai n rnd, doi cte doi,

Pn cnd v va coplei oboseala.

n acest timp, paii votri vor scormoni nisipul

i vor deveni mai profunzi.

O, mare, singurul mormnt n stare de a curge,

Pe care mi culc trupul fr greutate,

De care mi ating buzele mele pline,

Fr s mi se nclzeasc pielia subire,

mprejmuiete gtul meu alb,

i trage-l la fund ca pe o rechin rnit.

Venii, voi, grupul cellalt, mai slbit

Cu braele mai lungi i mai subiri

i aezai-v n linie dreapt la marginea rmului.

Iat, sgeata i arcul i tragei n psri

Dar mai ales tragei n orice.

uieratul sgeilor ncinse v va mbta

i lipsa sngelui v va face s-l inventai.

O, zei, iubita mea, cu nrile ca un fluture nocturn, dilatat,

Cu mers sfietor, nsui mersul tu e o contemplaie,

Eu n care grup s intru?

Pntecul tu, ptrunztor i negru

E venic ntors nspre zare?Ochiu tu, lene i crud

M simte, m ador?

Venii, grupul cel mai straniu

i cel mai plin de moarte,

Murmurai n ritmul valurilor,

ngenunchind pe pmnt n umbra zeiei,

Cci trupul ei, dei strin de sine, e din carne

i carnea ei e umbr.

Cntec latin Iat cum nfurndu-se privirea peste morminte, le tulbur.

n ele se oglindete chipul meu singur i pur,

Ca ntr-un ru adnc nemicat.

Dar nu ochii minii, strlucitori

i cu att mai transpareni,

Ci carnea, dens, alb ca laptele eu o slvesc

i pe lam de cuit nindu-i sngele ritmic.

n umbr, iubitul meu, tu venic pndeti nemurirea,

Ca un tnr leu luminos.

O, dar noi, senzualii, mereu att de muli

i totui att de puini.

Superb ne topm n fiecare lucru, ridicndu-l spre frunte,

Cu braele descrnate, palide,

Abia mai trndu-l, pn cnd obosim.

i dintr-o dat sar la pmnt, cu faa total ntoars spre voi.

Animale pure m fixeaz, dilatndu-se.

Prelung m deschid ca o plant.

Ca un pete not cu instinctul sorbind via.

Dar totul se destram, m ridic mai sus,

Acolo unde fiinase nconjoar lnced pe sine.

Lucururi reci, fr margini, izbucnesc n jurul meu, nbuindu-m.

Pier nghiit n larma lor venic.

Din nou, paii notri subiri...

Din nou, paii notri subiri pe pmnt

Se casc, ca un triumf al morii, fntni.

Aud, ca o ran, zborul uscat

Al psrii ce-i simte aripa.

Dimineaa aceasta e att de frumoas

nct merit s fii josnic.

De pe flori a nceput s curg, n valuri, vopseaua

nsetaii de lumin au nvlit sub cer.

Fiarei, cnd o mngi

Fiarei, cnd o mngi, cum i erpuiete spinarea

Ca un ru umflat primvara.

Cnd mnnc, cum i curge saliva

Pe botul palid desfigurat de poft

Ce pur i este chemarea cnd simte.

i oare, durerea, s fie un snge impur?C-n locul plin de umbre, noaptea,

Luminat de lun,

Victima-i deja nebun.

Cu lncede plase Cu lncede plase prindem noi petii de mare

ndeprtat mare din care am venit, ce poate fi

Dect o lung vale oarb de lumin

Petii supli i punem n acvarii

S nu se scurg viaa printre mini,

Puietului tremurtor i spintecm aripa,

Masculul ngheat l aruncm ntre

Femelele sfioase

S slobozeasc icre cnd le va iubi

i noi, o, noi stm pe lama de cuit

nexisteni ca zeii

i nici nu mai simim

Cum le-azvrlim.napoi n praf

Oarbele schelete.

Zeul meu

Eti zeul meu

Tu, care te scalzi n putere

Precum duhul focului n lemn.

Uneori, eti numai slbatic.

Atunci apele-i smulg morii uitai

i-i arunc pe maluri strine.

Dar uneori tu eti nvins

i te trti umil...

Eu ns te previn

C prea mult snge-mi ceri

Ca s-i ridic cu slabe mini un templu.

C i aa, numai ruinele lui vor fi limpezi.

Pmnt, pmnt...

Snt lipit de pmntul acesta

i trebuie s-i simt duhoarea mereu.

Oare sunt blestemat

Eu?

A vrea s-mi desprind cte-o mn

S-mi pot face cruce cu ea.

Oare blestemul meu nu este

un giuvaer ntins pe-o catifea?i oare nisipu-acesta

Pe care zac fericit

S fie gtul venic plin al clepsidrei

Sau numai un mit?

i duhoarea aceea

De care-mi vine s mor,

E un trup vulnerabil,

Sau numai un nor?

Dar eu cad n ghenunchi

i m rog.

O, i ca s uit

E trupul meu nc nedezvoltati trebuie s mor.

nduplecati, supui,

M judecai n cor.

Singurtatea mea

Fr de care ai muri

O svrii cu gesturi comice

Voi mna n-o putei opri.

Menirea mea-i s strng pasiv n pntec

O tragic risip

O, i ca s uit comarul acestei viei

A vrea s-mi fac sexul o arip.

C-n via laptele matern

Mi-a fost doar singura moral.

Iar moartea, aceast vinovat desprindere de cuib,

mi va fi singura greeal.

Snt animalul care

Snt animalul care m urnesc greoi din somn

i lacom.

Snt animalul care m-nmulesc supus

i adnc.

Snt animalul care-mi pipi secul cu plcere.

Snt animalul care uneori, mi port instinctul,

Atunci, n lume, e tcere.

Temple

Pe acest pmnt al meu cu temple senzuale tulburi

Au nvlit ipnd lungi copii.

A vrea s-ating cu mna pntecele subiri de mtase

S simt cu pulpa degetelor cum le plpie

Pielea pe gturile umflate de snge.

O, dac-a vedea pui proaspei de psri

Stnd palizi n nrile lor dilatate

Ca nite cuiburi impure.

Apoi, s m retrag ncet

S fiu zei-n ntuneric ,

Ca s mai pot tri.

Somn

n planuri moi, strvechi se afundScheletul meu slbit uor.

Lucind straniu, doar creierul mai simte

Cum se macereaz pe el nsui, ca pe un foc ambiguu, trector

Noi sntem plante nemicate, lungi,

nflorite n clopote subiri de cristal,

n care trufaa mpreunare mai amintete

De ceea ce e mictor, e val

O, a vrea s m prbuesc

n somnul greu al unui chip iubit,

Orb de durere i lac de snge

S m ntind n el, dement i palid.

S nu mai fiu un trup,

Gtlejul meu s nu mai plpie mereu,

Ci liber de acum, s m ncheg,

n nsi fiina mea de zeu.

Ating

Ating apa semzual de botez

cu crengi nflorite de mslin

Subiri, drepte i verzi.

Organul roz de fetie

Acum aprins, orbitor,

Respir linitit

Ca o cruce lng o mnstire.

Biserica nsi spune ncet

Cu capul pur pe altar m mai rog mpcat

Snt rece i sfnt

Ca o zei alb.

Dar, o, ct de moart am fost

Ca s simt aa o sfinenie-n jur

Cu crengi nflorite de mslin

Subiri, drepte i verzi.

M pndesc

Vulturi prelungi m pndesc de pe piscuri nalte. Presentimentele lor exist ca o ap limpede

i toate mdularele mi snt ca o umbr.

Mereu m trsc s-ating chipul tu blnd i pur

Sau, ngenuncheat s simt cum picur lacrimi

Din broaca estoas cnd plnge.

Dar locul meu cel mai adnc este spaiul.

Trupul meu face cruce

A vrea att de mutl s fiu

nct i-n urma mea am s ncerc s ip.

Dar nc, zidit de viu i pur

Eu port un chip.

Poate-ar trebui s aduc

Singuratice jertfe

Pe un munte zbrcit de cuvinte

O, umbra mea, sfiat de snge.

Dar cum s las

S-mi prind-n lanuri mna,

S nu mai pot s mngi

Sau s-nchin?

Mereu e atta neputin-n jur

C toate snt ca fumul.

Trupul meu face cruce

Cu pmntul.

Spectacol

Greu vor rzbate la ap aceti oameni negri, prelungi,

Adnc li-e gura i ochii lor se istovesc n orbite.

Se vor repezi cntecele lor ca nite haite rnite

i umbre vor ajunge lng ape.

Umbre de cri nvluie trupuri trandafirii de cealalt parte a lumii.

Singuraticul turn va fi cucerit de cei mai frumoi din primii zece.

O, acest spectacol superb de voin

Caracati lung i rece.

Rana

Poate c niciodat n-am s mai lupt

Poate nu tiu s m revolt.

Mereu e prea puin

S mngi mut un prunc involt.

Poate c arpele pe care-l port ca pe-un instinct

S fie un cuit

i tot adncul meu iertat

S fie-un ghem inform, rnit.

Dar chiar dac-i aa,

Nu-mi este rana vin,

Cu animale mari, naive, care plng,

O ran este-ntreaga lume anonim.

Ring

Au aprut un fel de lupi sensibili

Unii, cu cozile mncate i ochii scuri Molfiau venic cte o hran trist din lut

Sau i scrpinau fii de lumin

De pe trupul lor fantastic i slut.

Cei mai privilegiai dintre ei

Cu blana lins i ochi lucioi de catifea

i dezgropau oasele roase demult

i le mblsmau cu cte un scuipat de stea.

Iar restul se mncau ntre ei

Sentimentali i goi

nct totul prea sfietor

De dincolo de noi.

Eu tot privindu-i subiri i amari

M-am linitit

O, vremelnicia acestor venice lucruri

M-a mbtrnit.

Leoaica snt eu

Eleonora, ct de mult de iubesc!

Obrazul tu, rotund i larg, nchis spre mine

O, tu eti un vas prelung de lut

i plin de snge.

Tu niciodat n-ai s te schimbi,

Fiina lumii i este att de aproape,

i s nu crezi, ca i cei din jurul tu

C totul se va preface-n pmnt dup moarte.

Eleonora, ct de mult te iubesc!

Obrazul tu, trandafiriu i greu,

ncet, ncet, am s te urmresc

Cum ai s alergi ntre leoaic i leu.

Ca o lupt n care

O, iptul, ca o lupt n care

Doar sclipirea alb a cuitelor noastre se vede.

Ca un plns de maimuu

Cu lacrimi rotunde, amare.

O, iptul, ca un artificiu, pur

n jurul unei gropi pline cu aur.

Aruncat dintre noi ca un animal rnit

Sfiat ca un vl de mireas aleas.

Att de nrdcinat nuntru

Cum lumina n ea nsi triete.

Att de pornit n afar,

Precum capul subire i senzual de giraf.

O, iptul, ca un trup nalt i negru

De plant nemicat.

Ca un pui de vultur, ce aproape mort de plcere

i miroase cuibul.

Bocet bogat Un ru de rou s-a prelins ncet pe mare

i-un maldr de rni venit de att de departe

Dar mai ales snge, cel mai nflcrat

Apus al crnii.

O, dezndejduit femeie.

Idiotul intens se contopete cu cerul.

Copilul rde i moare.

Deschide-i umbrela, mtu!

Deschide-i umbrela, mtu!

Cu toate pnzele umflate s pronim.

Acolo sus e un soare ... i-ai s te arzi,

Noi tim, noi tim.

Ai s calci n gol prin moarte trecnd

Uor, btnesc.

Tu niciodat nu te-ai ntrebat

De ce numai apele adnci linitesc.

i pori ca pe-o medalie faa zbrcit,

Ca burta unui animal ce-a nscut,

Dar durerea nu i-a fost ie dat

Dect ca s uii ce-ai tiut.

Deschide-i umbrela, mtu!

Ploaia picur de sus, instinctiv i ncet.

Mereu n acelai loc, mereu,

Pn ne face o ran roie pe cretet.

O, chipul meu singur i pur

Vreau s vd copaci cu coroanele verzi i grele de flori,

Vreau s aprind focuri mari pentru animale mici,

Flcrile lor s m lumineze,

S fiu ca un col n care arde o candel.

Vreau s vd cum curge o ap,

S-mi rstorn chipul singur i pur peste ea,

Pe malul fraged s-mi atern un bra plin de frunze,

S adorm cnd ntunericul coboar ncet spre mine.

O, plantele snt mai vii dect mine

O, plantele snt mai vii dect mine,

Parfumul lor e ca un sn umflat de mam

Tulpina lor e un cuvnt nconjurat de snge

Limita lor e creasta sexual a cocoului ce plnge

Petala ns e un chin

Supus puterii sale

Simt cum luna rece va rni ncet

Pntecul meu infantil i moalei roua dac-o strngi n pumn

Se va prelinge sngerie

Chiar i senina i netulburata-mi sor

E mult mai vie, mult mai vie

Petala ns e un chin

Prea lung supus puterii sale

O, simt cum m rcesc ncet

Strin de pmnt i jale.

Rar

E ciudat c-am venit printre voi att de trziu

i c, nemplinit voi fi mereu.

nc rmas n vis, atept.

i rar, n zbor aproape stins, eu trec.

Dar m mai tem c voi pleca-napoi copil,

Aproape trist i gol.

Dac-a putea s aflu clipa aceea de nec

i rar, n zbor aproape stins, s pot s trec. PAGE 32