8/16/2019 Andrei Plesu - Competenta La Romani
1/2
Competenþa la românide Andrei Plesu
Proaspãt întors dintr-o scurtã cãlãtorie, gãsesc, în mereu
surprinzãtoarea presã localãdespre Muzeul Þãranului Român. ªtiam cã
dl Virgil Niþulescu e director interimar ºi cã organizeze un
concurs pentru ocuparea postului de director plin. Între timp,
concursul a avut loc ºi a fost cîºtigat de dl Vintilã
Mihãilescu.
Dl Niþulescu a fãcut însã contestaþie, iar contestaþia sa a fost
admisã de comisia de rMinisterului Culturii. Drept urmare,
concursul a fost casat ºi urmeazã sã se repeteici totul pare
sã fie o afacere de rutinã. Oricine are dreptul sã conteste un
concursla care a luat parte ºi orice contestaþie poate fi, în
principiu, luatã în considerare.oblema apare de îndatã ce
contestaþia cu pricina invocã, între altele, inaptitudinea
prsionalã a unuia dintre membrii comisiei de judecatã. E vorba de
dl ªerban Sturdza cardin cîte am înþeles, n-ar avea calificarea
necesarã sã evalueze un director de muzeu etrafic. Dl ªerban
Sturdza este cunoscut pentru preocupãrile sale legate de
conservarea ºi restaurarea clãdirilor de patrimoniu (urban ºi
sãtesc) din România ºi pentru intersãu activ legat de meºteºugurile
tradiþionale, aflate, din pãcate, în declin.
Cîºtigãtorul de drept al concursului, dl Vintilã Mihãilescu este
un antropolog cu expergreu de contestat pe domeniul sãu de
expertizã ºi, în plus, verificat în calitate deprintr-un
mandat anterior la conducerea muzeului. Comparat cu el ºi cu dl
Sturdza, dl Virgil Niþulescu are profilul unui amator. Mi-am
mai exprimat, cîndva, unele îndoieli legate de îndreptãþirea sa
profesionalã, ceea ce m-a costat o replicã plinã de ob
ftine ºi de blabla-uri tot atît de ieftine privind performanþa
sa directorialã: prin vunea domniei sale, MÞR ar fi fost
implicat ca niciodatã în comunitate ºi ar fi
devmiraculoasã de viaþã. Mã rog, nu am nimic personal cu dl
Niþulescu, pentru cã nu ºtiure îi sunt realizãrile, ce isprãvi de
anvergurã îl recomandã pentru funcþia pe care oendicã. Va fi fãcut
ºi lucruri onorabile (s-a opus, de pildã, comasãrii MÞR cu Muzeul
Si ºi preluãrii de cãtre Muzeul Antipa a clãdirii construite de
Ghika-Budeºti anume penta fi sediu al unui muzeu de etnografie),
iar meritele lui administrative i-ar fi putut fi, eventual,
recunoscute, dacã ar fi rãmas ceea ce a fost mai tot timpul: un
obedient executant, un funcþionar superior abil ºi, poate, un bãiat
cumsecade. Dar nu mai poate fãrã directorat.
Nu e singurul caz. Uluitor însã e cã invocã argumentul
profesionalismului, al compettru a pune în umbrã profesioniºti
adevãraþi, cum sunt domnii ªerban Sturdza ºi Vintilã
Ridicolul e deplin: dl. Sturdza e membru în Consiliul
ªtiinþific al MÞR, ceea ce nu pae sã-l fi deranjat pe directorul în
funcþie, cîtã vreme nu ºi-a vãzut periclitatã poziþiul ªtiinþific
al MÞR, dl Sturdza e competent. Nu e competent sã-ºi dea cu pãrerea
asupluiIar ºeful e inamovibil. Nu poate, mã-nþelegi, pentru ca sã
se retragã din fotoliul torial. El e ãla cu viaþa, cu implicarea în
comunitate, cu o înþelegere superioarã zeu, la care dinozaurii
eºuaþi pe vreo banchizã, rupþi de cultura românã contemporan- nu au
acces. Încununarea episodului este decizia competentã a
comisiei de contestaþa Ministerului Culturii. Ea a acceptat
contestaþia dlui Niþulescu, ceea ce obligã la reluarea concursului.
Nu mi-e clar dacã aceastã comisie e un soi de stat în stat,
liber de orice control ºi de orice rãspundere faþã de
conducerea organismului din care face arte. Fapt e cã, iatã, face
jocurile, acoperindu-se cu un legalism de lemn, paralel
c realitatea, în afara oricãrui argument de prestigiu,
performanþã ºi calificare explicin grup de funcþionari anonimi
decide asupra bunului mers al unei foarte importante
instituþii naþionale.
Ca unul care l-a numit pe Horia Bernea la conducerea Muzeului
Þãranului Român (pe care l-am înfiinþat în 1990, dupã decenii
întregi de derivã totalitarã, cînd fusese Muzeu au seama cã a
condiþiona ocuparea unei funcþii manageriale printr-o
titulaturã de spate poate aluneca într-o specie de formalism
perdant. Pe de altã parte, este important ca directorul sã aibã un
nume impunãtor (adicã o autoritate realã, recunoscutã), o
vi îndrãzneaþã ºi talentul de a-ºi alege colaboratorii. Pentru
bucãtãrie, n-are decît sspodar. Dar un gospodar pretenþios,
fãrã prestanþã publicã, fãrã un CV convingãtor, rla, nu poate
pãstori decît temporar o instituþie culturalã de rang naþional ºi
interna
